. 1.2.

Notiunea de finante publice

Definirea finantelor publice trebuie facuta atat din perspectiva institutionala, cat si din
una materiala.
Din punct de vedere institutional, finantele publice reprezinta cadrul de manifestare a
puterii politice in societate sau, altfel spus, modalitatea de exercitare a puterii financiare
publice.
Din punct de vedere material, finantele publice sunt definite in functie de continutul lor
concret, ele fiind strans legate de notiunea de activitate financiara publica. Astfel, finantele
publice pot fi definite ca fiind activitatea de formare, administrare, angajare si utilizare a
fondurilor publice ale statului, unitatilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice ale
acestora, implicate in procesul bugetar[4].
Avand in vedere cele doua criterii, finantele publice pot fi definite ca fiind un ansamblu
coerent (si inchegat) de acte si operatiuni financiare care confera specificitate prin incidenta
pe care o au asupra lor raporturilor sociale care apar (se nasc) si se deruleaza (se
materializeaza, se modifica si se sting) in legatura cu constituirea, repartizarea si utilizarea
resurselor financiare publice necesare asigurarii functionarii si dezvoltarii generale a
societatii[5].
Trasaturile caracteristice ale finantelor publice sunt:
1. Finantele publice sunt relatii sau raporturi sociale cu un preponderent caracter si
continut economic, intrucat ele apar si se manifesta in procesul formarii, repartizarii si utilizarii
produsului social.
2. Finantele publice se prezinta in forma baneasca, deoarece se exprima prin
intermediul banilor.
3. Finantele publice sunt relatii fara echivalent, adica ele nu presupun in mod necesar
nici o contraprestatie directa din partea celor doi subiecti de drept ai raportului financiar
(contribuabilul/beneficiarul mijloacele banesti (alocatii bugetare) care constituie obiectul
acelor relatii si statul).
4. Mijloacele banesti, sub forma carora se prezinta la modul concret finantele
publice, nu se ramburseaza, intrucat ele urmeaza un regim juridic strict potrivit caruia alocarea
se face cu titlu definitiv si nici nu are caracterul unui imprumut (caracterizat prin
rambursabilitate).
. 1.3. Structura finantelor publice
Structura finantelor publice presupune, in primul rand, doua elemente principale:
veniturile publice si cheltuielile publice.
La aceste elemente principale pot fi adaugate si altele, nu mai putin importante si
necesare, care contribuie la stabilirea si mentinerea legaturilor necesare sistemului finantelor

publice: bugetul statului, finantele locale si bugetele unitatilor administrativ-teritoriale,

imprumuturile de stat sau creditul public finantele organizatiilor internationale[6].
Fiecare componenta a finantelor are, pe de o parte, o existenta de sine statatoare, iar pe de alta, reprezinta o parte
dintr-un intreg.
In totalitatea lor, elementele componente ale structurii finantelor publice formeaza bugetul public national, denumit,
in prezent sistem bugetar, in continutul caruia se regasesc toate veniturile publice realizate la nivelul unui stat si toate
cheltuielile care se efectueaza intr-un an financiar pentru acoperirea intereselor generale ale societatii [7].

. 1.4. Functiile finantelor publice

In procesul formarii, repartizarii si utilizarii mijloacelor banesti ale societatii, finantele
publice indeplinesc doua functii principale: functia de repartitie si functia de control.
1. Functia de repartitie a finantelor publice se realizeaza in procesul de formare si
repartizare a mijloacelor banesti. Functia de repartitie a finantelor publice se realizeaza in doua
momente distincte: primul este momentul formarii resurselor (prin constituirea fondurilor
banesti), iar cel de-al doilea este acela al repartizarii (distribuirii) fondurilor banesti.
a. Formarea resurselor publice se realizeaza prin mobilizarea unei parti din sumele
rezultate in urma repartitiei primare a venitului national. La constituirea fondurilor banesti
publice participa toate sectoarele sociale: public, privat, mixt, precum si populatia, evident in
proportii diferite, in raport cu puterea lor financiara. Majoritatea resurselor financiare sunt
mobilizate la fondurile publice cu titlu definitiv si fara vreo contraprestatie directa (ele
provenind din impozite, taxe, contributii etc.); numai o mica parte de regula a fondurilor
publice fiind rambursabile (atunci cand acestea provin din imprumuturi publice).
b. Repartizarea mijloacelor banesti se realizeaza in cadrul sau prin intermediul
repartitiei secundare (redistribuirea) a venitului national, pe categorii de beneficiari.
Redistribuirea venitului national se infaptuieste preponderent prin sistemul de preturi si tarife
aplicat bunurilor si serviciilor. Distribuirea resurselor financiare publice se face, prin urmare,
pe baza dimensionarii volumului cheltuielilor publice pe: destinatii, beneficiari, obiective si
actiuni[8]. Din fondurile banesti publice constituite se acopera cheltuielile privind: plata
salariilor si a altor drepturi de personal, procurarea de materiale si plata serviciilor, subventii
acordate institutiilor publice si unor intreprinderi, transferuri catre anumite categorii de
persoane fizice (beneficiarii pensiilor, alocatiilor, burselor, ajutoarelor etc.), investitii si rezerve
materiale etc. Distribuirea si redistribuirea venitului national conduc la formarea veniturilor
finale ale statului, ale agentilor economici si ale persoanelor fizice[9].
2. Functia de control se concretizeaza in activitatea de verificare a respectarii
legalitatii si cresterii eficientei economice printr-o mai buna administrare a banului public.
Aceasta presupune supravegherea continua a integritatii avutului public prin verificarea
respectarii criteriilor pe baza carora se determina necesitatea si oportunitatea cheltuielilor
publice, respectarea obligatiilor fata de buget, a obligatiilor contractuale etc. Totodata,
controlul exercitat de finante contribuie la realizarea si mentinerea echilibrului monetar, valutar
si financiar in economie.
. 1.4. Organele statului implicate in activitatea financiara
Activitatea financiara consta intr-un complex de actiuni si activitati desfasurate in
principal de organele de stat, dar si de catre agenti economici, de alte persoane juridice

si/sau de persoane fizice si care imbracand forma relatiilor financiare privesc

constituirea, repartizarea si utilizarea fondurilor banesti publice destinate dezvoltarii
(acumularii) si consumului social.
Activitatea financiara a statului se manifesta atat sub forma unei activitati legislative,
cat si sub forma unei activitati executive constand in executarea actelor normative la cazuri
concrete, cat si in organizarea cadrului necesar efectuarii acestei executari
Totalitatea organelor statului care desfasoara activitati in sfera finantelor publice
formeaza aparatul financiar al statului si pot fi impartite in doua mari categorii:
a. organe ale statului cu competenta generala, dar care au si importante atributii si in
domeniul finantelor publice:
- Parlamentul Romaniei (in calitate de unica autoritatea legislativa si de organ
reprezentativ suprem, adopta legile bugetare, inclusiv cele privind rectificarea bugetara),
- Guvernul Romaniei (in calitate unul din cel doi sefi ai executivului roman si de organ
care asigura conducerea generala a administratiei publice din Romania, elaboreaza proiectele
bugetare, exercita conducerea generala a activitatii executive in domeniul finantelor publice),
- Banca Nationala a Romaniei,
- consiliile locale si serviciile publice locale (in calitate de autoritati deliberative ale
unitatilor administrativ-teritoriale),
- ministerele, celelalte organe centrale si locale ale administratiei de stat, precum si
institutiile publice de subordonare centrala sau locala
b. organe ale statului cu competenta speciala (sau organe de specialitate), care au
atributii exclusiv in domeniul finantelor publice:
- Ministerul Economiei si Finantelor,
-Agentia Nationala de Administrare Fiscala si Garda Financiara,
- subunitatile organelor centrale de specialitate (Camerele de Conturi judetene,
Directiile generale judetene ale finantelor publice, circumscriptiile fiscale municipale si ale
sectoarelor capitalei, sectiile din teritoriu ale Garzii Financiare,)
- Curtea de Conturi
- Departamentul de control al Guvernului
Organele
din
aparatul
financiar
al
statului
indeplinesc
atat sarcini
generale (administrarea finantelor publice, realizarea si mentinerea echilibrului financiar,
monetar si valutar al tarii, asigurarea eficientei economiei nationale), cat si sarcini de stricta
specialitate (de exemplu, efectuarea de studii, analize si prognoze referitoare la activitatea
financiara, monetara si fiscala, constituirea si repartizarea resurselor banesti necesare
dezvoltarii economiei nationale si satisfacerii trebuintelor sociale si culturale; realizarea
integrala a drepturilor patrimoniale ale statului; apararea integritatii fondurilor publice;
stabilirea clasificatiei bugetare a veniturilor si cheltuielilor publice; intocmirea lucrarilor

pregatitoare elaborarii proiectului bugetului de stat; organizarea si urmarirea incasarii

veniturilor si efectuarii cheltuielilor bugetare; controlul financiar etc.).
Ministerul Economiei si Finantelor este organul de specialitate al administratiei
publice centrale care functioneaza in subordinea Guvernului[10] care aplica strategia si
Programul de guvernare in domeniul economiei si finantelor publice.
In subordinea Ministerul Economiei si Finantelor a fost infiintata Comisia fiscala
centrala ca organism insarcinat cu misiunea de a asigura aplicarea unitara a prevederilor
Codului fiscal, a Codului de procedura fiscala si a actelor normative anterioare in materie.
Atributiile Comisiei fiscale centrale sunt: solutionarea unitara a problemelor de natura fiscala si
a celor de procedura fiscala, in scopul eliminarii confuziilor si a interpretarilor diferite date
legislatiei fiscale si procedural-fiscale (precum si a legislatiei conexe); solutionarea conflictelor
de competenta intre organele fiscale care nu sunt subordonate unui organ fiscal comun
(inclusiv conflictele de competenta care privesc finantele publice locale); determinarea
cazurilor in care aplicarea scutirii de TVA pentru bunurile si serviciile finantate din fonduri
nerambursabile nu se poate realiza confirm legii.
Agentia Nationala de Administrare Fiscala este organ de specialitate al administratiei
publice centrale, cu rang de institutie publica, cu personalitate juridica si cu buget propriu, in
subordinea Ministerului Economiei si Finantelor.
Agentia Nationala de Administrare Fiscala are urmatoarele obiective: a) colectarea
veniturilor bugetului de stat, reprezentand impozite, taxe si alte venituri ale bugetului de stat,
conform competentelor, precum si a veniturilor bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetului
asigurarilor pentru somaj, bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate,
reprezentand contributia de asigurari sociale, contributia de asigurari pentru somaj, contributia
pentru asigurari sociale de sanatate, contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli
profesionale, datorate de platitori, persoane juridice si persoane fizice, care au calitatea de
angajator sau asimilati acestora; b) aplicarea unitara a prevederilor legislatiei privind
impozitele, taxele, contributiile sociale si alte venituri bugetare in domeniul sau de activitate;
c) exercitarea prerogativelor stabilite de lege prin aplicarea unui tratament echitabil tuturor
contribuabililor.
In realizarea acestor obiective, indeplineste o serie de atributii stabilite prin acte
normative, intre care cele mai importante sunt: propune si elaboreaza strategii de dezvoltare,
precum si solutii de reforma in domeniul administrarii veniturilor bugetare pentru care este
competenta potrivit legii; asigura aplicarea corecta, unitara si nediscriminatorie a legislatiei
fiscale; elaboreaza proceduri de administrare a impozitelor, taxelor si contributiilor sociale;
analizeaza proiectele de acte normative care contin prevederi referitoare la administrarea
veniturilor bugetare pentru care este competenta; participa, impreuna cu directiile de
specialitate din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor, la elaborarea de proiecte de acte
normative privind stabilirea veniturilor bugetare; efectueaza monitorizarea depunerii de catre
platitori a declaratilor impozitelor, taxelor, contributiilor sociale si a altor venituri bugetare
potrivit legii, precum si a platilor efectuate; initiaza si desfasoara actiuni legale in cazul
neconformarii contribuabililor in indeplinirea obligatiilor declarative si de plata; elaboreaza
proceduri privind activitatea de asistenta, indrumare si informare a contribuabililor; reprezinta
statul in fata instantelor, ca subiect de drepturi si obligatii privind impozitele, taxele,
contributiile sociale si alte activitati ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala
Trezoreria publica (Trezoreria statului) este un sistem unitar si integrat prin care statul
asigura efectuarea operatiunilor de incasari si plati privind fonduri publice, inclusiv cele

privind datoria publica, precum si a altor operatiuni ale statului, in conditii de siguranta si in
conformitate cu dispozitiile legale in vigoare.
Prin trezoreria statului se deruleaza operatiunile de incasari si plati privind fonduri
publice care privesc, dupa caz, fara a se limita la acestea:
a) veniturile si cheltuielile bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat,
bugetelor locale, bugetului trezoreriei statului;
b) veniturile si cheltuielile bugetelor fondurilor speciale, care se constituie si se utilizeaza
potrivit reglementarilor legale;
c) veniturile si cheltuielile bugetelor institutiilor publice;
d) emiterea certificatelor de trezorerie pentru populatie, rascumpararea acestora la
scadenta si transformarea certificatelor de trezorerie in certificate de depozit;
e) datoria publica interna si externa, inclusiv serviciul datoriei publice interne si externe;
f) alte venituri si cheltuieli privind fonduri publice, reglementate prin dispozitii legale,
inclusiv drepturile de incasat si obligatiile de plata ale statului, la baza carora stau
acorduri si conventii guvernamentale si comerciale.