Sunteți pe pagina 1din 1

Asumarea responsabilitatii, adoptarea unei atitudini proactive, modelarea performantei,

valorificarea resurselor sunt aspecte pe care aceasta poveste le tinteste.

Povestea celor cinci puisori


Stiti povestea celor cinci puisori? Ei bine, au fost odata ca niciodata cinci puisori
care traiau impreuna cu mamica gaina si taticul cocos. Intr-o dimineata cei cinci puisori sau trezit foarte flamanzi, la fel cum va simtiti si voi dimineata cand va treziti sau cand
ajungeti acasa de la gradinita.
Primul a spus: "Mi-e foame. As vrea sa-mi dea cineva un vierme mare si gras". Si
a inceput sa viseze la viermele cel mare, sa-si imagineze cum il inghite si ii ajunge in
stomac.
Indiferent cat de mult si-a dorit primul puisor sa-i dea cineva un vierme mare si
gras, acest lucru nu s-a intamplat si prin urmare se simtea tot mai flamand.
Al doilea puisor era si el foarte flamand si auzindu-l pe fratele sau vorbind despre
ce isi dorea sa manance a spus si el: "Si eu sunt mort de foame. As dori sa apara in fata
mea o gazuta grasuta pe care sa o inghit cat ai zice "peste". Si-a ridicat privirea sa vada
daca nu vine vreo gazuta si pe masura ce se tot uita i se facea si mai foame.
Cel de-al treilea puisor se simtea la fel de flamand ca si fratii sai. "Piu! Piu! Piu!"
a strigat sperand ca cineva il aude. "As vrea ca fermierul sa ne aduca un vas mare cu
boabe din acelea de care ne aduce adeseori." Cu gandul acesta in minte, a ramas uitanduse la portita pe care intra de obicei fermierul sa aduca boabele, sperand ca-l va vedea si de
aceasta data. Speranta lui a fost in zadar si se simtea tot mai infometat.
"Ah!" spuse cel de-al patrulea puisor urmandu-si fratii "daca sotia fermierului ar
veni si ne-ar aduce niste firimituri de la cina de-aseara, ce bine ar fi!". La fel ca si cel deal treila puisor, cel de-al patrulea a ramas uitandu-se in zadar la portita pe care intra de
obicei sotia fermierului. Si i se facea tot mai foame...
Toate aceste discutii despre mancare l-au facut pe cel de-al cincilea puisor sa se
simta atat de flamand incat ii venea sa lesine. "Eu as vrea iute niste grau crocant. Sau mas multumi si cu orice altceva". Privirea lui a ramas atintita spre tavita in care fermierul le
punea grau. Cu fiecare secunda care se scurgea, foame puisorului devenea tot mai mare.
Auzind dorintele celor cinci puisori, taticul cocos i-a strigat: "Veniti aici!".
Adunandu-i pe cei cinci puisori in jurul lui le-a spus: "Ati observat ce facem eu si
mamica voastra atunci cand ne este foame? Daca doriti sa luati micul dejun veniti dupa
noi pe cararea din gradina. Acolo veti putea invata sa scormoniti pamantul si sa luati cata
manare doriti!".