Sunteți pe pagina 1din 5

Vitamina E

Vitamina E se mai numeste si tocoferol. Acest nume este in legatura cu principala functie biologica de a
favoriza fertilitatea (in limba greaca, tokos = nastere si pherein = a purta, a suporta). Vitamina E reprezinta
un nume colectiv care cuprinde 8 compusi diferiti, toti posedand un inel de croman (dihidrobenzopiran),
metilat si hidroxilat (tocoferoli + tocotrienoli) care se gasesc in natura si au constitutii chimice
asemanatoare. Forma cea mai activa este alfa tocoferolul. Tocoferolii au in moleculele lor, ca structura de
baza, tocolul. Acesta la randul lui contine un nucleu cromanic substituit in pozitia 6 cu un oxidril iar in
pozitia 2 cu un metil si un radical saturat continand 16 atomi de carbon (fitol). Din tocol deriva, prin metilari
in diverse pozitii (5, 7 sau 8) patru tocoferoli naturali. (+ epsilon, eta, zeta). Trocotrienolii, au o catena cu
acelasi schelet, dar cu 3 duble legaturi.
Vitamina E (tocoferolul) a fost descoperita de Evans (1922) in uleiul de embrion de grau si, mai tarziu, in
alte materiale vegetale. Vitaminele E sunt lichide incolore, vascoase, insolubile in apa, formeaza insa
derivati (esteri, uretani) cristalizati. Structura alfa-tocoferolului a fost stabilita in 1938 (Fernholz) si curand
dupa aceea a fost realizata sinteza sa (Karrer). O alta sinteza a fost realizata prin condensarea trimetil
hidrochinonei cu fitol, in prezenta de acizi (Isler).
Raspandire : Cea mai importanta sursa de vitamina E este germenele din bobul de grau din care se extrage
uleiul corespunzator. Vitamina E se mai afla in diversele legume : salata verde, andive, spanac, patrunjel,
fasole, soia. Alimentele de origine animala bogate in vitamina E sunt: laptele, galbenusul de ou, carnea
(rinichi, muschi), uleiul din ficatul de peste marin.
Necesarul de vitamina E: Pentru om, necesarul de vitamina E nu este inca foarte bine stabilit. Se considera
totusi ca este util aportul zilnic de 0,1 mg/kilocorp, ceea ce reprezinta cca. 7 mg pentru adult si 2-3 mg
pentru copii.
Carenta vitaminei E: Desi nu exista dovezi certe cu privire la rolul vitaminei E in fertilitate la om, se
cunosc totusi numeroase si variate forme de manifestare ale deficientei acestei vitamine in organismul
uman. Astfel, primul semn al deficientei este distrugerea globulelor rosii, ca urmare a fragilitatii lor. O alta
forma de manifestare a lipsei de vitamina E este reducerea stabilitatii membranelor si saracirea in colagen a
tesutului conjunctiv. Tot manifestari ale deficientei sunt: reducerea musculaturii (degenerarea muschilor ea
la origini intervenind in metabolismul creatininei din muschi si in metabolismul hidratilor de carbon
favorizand depunerea glicogenului in tesuturi), depozitari anormale de grasimi, imposibilitatea utilizarii mai
multor aminoacizi, reducerea activitatii glandelor suprarenale si a hipofizei. In caz de avitaminoza E are loc
si degenerarea tesutului testicular, ceea ce conduce la starea de sterilitate. La femeile gravide, in avitaminoza
E se pot constata nasteri premature iar copiii nou-nascuti sunt susceptibili la anemii hemoragice (eritrocitele
respective suferind usor hemoliza). In sfarsit, avitaminoza E poate conduce si la boli cardiace, ateroscleroza
si chiar cancer.
Metabolism : Vitamina E din alimentele ingerate este absorbita la nivelul intestinului subtire si apoi
transportata de sange la ficat si la alte organe. Se considera ca transportul vitaminei se face prin inglobare in
chilomicroni iar dupa eliberarea din ei este preluata de lipoproteine. Date recente tind sa arate ca
fosfolipidele din mitocondrii, reticulul endoplasmic si membranele plasmatice poseda afinitati deosebite si
specifice pentru alfa-tocoferol, ceea ce duce la concluzia ca vitamina E se concentreaza in aceste formatiuni.
Aproximativ 75% din vitaminele E absorbite sunt depozitate in tesutul adipos, ficat si muschi. In ceea ce
priveste excretia vitaminei E din organism, este de remarcat ca molecula sa sufera, in prealabil, o degradare
oxidativa atat la nivelul nucleului cromanic, cat si la nivelul catenei. Produsul de oxidare este conjugat cu
acid glucuronic si apoi excretat prin bila in intestin.
Rolul vitaminei E in organism: in multiple experiente, efectuate pe animale, s-a dovedit ca vitamina E are
un puternic efect asupra organelor de reproducere: mareste fertilitatea la femele si masculi si ajuta la
restaurarea activitatii sexuale la masculi. In organismul uman s-a demonstrat ca vitamina E joaca un rol

important ca antioxidant. In aceasta calitate, ea protejeaza globulele rosii fata de diversi toxici oxidanti;
previne oxidarea unor hormoni hipofizari si suprarenalieni, precum si oxidarea altor substante care sunt utile
ca atare, spre exemplu vitamina A si acizii grasi esentiali. Un alt rol specific al vitaminei E in organism este
interventia sa in metabolismul seleniului. Mecanismul acestei interventii un este complet elucidat dar s-a
remarcat conlucrarea seleniului cu vitamina E in procese antioxidante. Spre exemplu, in calitate de
component activ al glutation-peroxidazei, seleniul participa si el la prevenirea actiunii distructive a
peroxizilor, alaturi de vitamina E. Seleniul asigura functionarea normala a pancreasului, in consecinta
faciliteaza absorbtia lipidelor deci si a vitaminei E.
Participarea vitaminei E in apararea antioxidanta se realizeaza sinergic cu vitamina A, glutationul, glutationperoxidaza si seleniu. Vitamina E este considerata prima linie de aparare impotriva peroxidarii acizilor grasi
polinesaturati, iar glutation peroxidaza cu seleniu in centrul sau activ reprezinta cea de-a doua linie de
aparare impotriva peroxidarii lipidice. Seleniul asigura functionarea normala a pancreasului, in consecinta
faciliteaza absorbtia lipidelor deci si a vitaminei E.
Functii biologice si mecanism de actiune biochimic: Rolul cel mai important este cel de antioxidant prin
capacitatea sa de a reactiona cu peroxizii lipidici (rezultati din acizii grasi nesaturati sub actiunea speciilor
reactive de oxigen):
R-OO + Toc-OH -> ROOH + Toc-O R-OO + Toc-O -> ROOH + produs de oxidare
Radicali tocoferolici produsi in acest proces pot fi reciclati inapoi la forma activa/redusa prin reducere cu
alti antioxidanti, preponderent acidul ascorbic, retinolul si ubiquinolul.
Vitamina E are rol si in expresia genelor:
Macrofagele bogate in colesterol se gasesc in stratul de tesut format in vasele afectate in ateroscleroza (care
rezulta prin acumulari de leucocite - monocite si proliferarea tunicii musculare intime, formand o placa
fibroadipoasa). Aceste macrofage prezinta un receptor CD36 in membrana lor plasmatica, ce vor lega LDLul oxidat lipoproteina modificata- (low density protein) si depozitat in peretele vasului de sange, si se vor
transforma in foam cells. De asemenea ele continua sa secrete citokine (proteine semnalizatoare ce vor
stimula migrarea si proliferarea tunicii musculare medii in tunica interna, ce va duce la formarea unei
capsule fibroase ce vor inconjura celulele adipoase) si accelereaza agravarea aterosclerozei. Ateroscleroza
este deci un sindrom care afecteaza vasele arteriale datorita raspunsului inflamator al leucocitelor
(macrofagelor).
Tratamentul cu alfa-tocoferol a demonstrat ca inhiba expresia genei care codifica receptorul CD36 si
moduleaza de asemenea si expresia genei factorului de crestere al tesutului conjunctiv. Acesta este
responsabil de regenerarea si ameliorarea ranilor tesutului extracelular distrus din cauza aterosclerozei.
Vitamina E regleaza si activitatea enzimatica, spre exemplu, alfa-tocoferolul poate inhiba protein kinaza C,
cu rol in dezvoltarea musculaturii netede. Vitamina E are un efect de stimulare pe enzima de defosforilare,
protein fosfataza 2A, care in schimb, rupe legaturile fosfat din protein kinaza C, inhibandu-i astfel
activitatea.
_____
In continuare vor fi trecute, in detaliu, date experimentale evaluate la soareci ce sufera de carenta vitaminei
E.
Evens si Burr au supus unui experiment femele din rasa rozatoarelor albino. Acest experiment consta in
hranirea femelelor gestante cu o dieta saraca in vitamina E constatand ca produsul conceptiei dezvolta o
pareza a membrelor posterioare in cea din urma parte a alaptarii. Aceasta pareza se dezvolta in ziua 20-25
dupa nastere. In lunile urmatoare a intervenit atrofierea pielii si caderea parului de pe spate si de pe
membrele inferioare. Unele animale care au suferit de un atac usor de pareza au fost tratate prin
administrarea de substante cu continut in vitamina E.

Evens si Burr au demonstrat prin intermediul unei game largi de experimente ca aceasta pareza este cauzata
de carenta vitaminei E. Acestia au aratat prin expermientele lor ca este complet posibil sa previi aparitia
parezelor prin administrarea de substante bobate in vitamina E , femelelor gestante. Cateva exemple de
substante bogate in vitamina E sunt: porumbul, uleiul de porumb, uleiul de germeni de grau. S a demonstrat
un acord cantitativ in vindecarea sterilitatii si prevenirea parezei prin administrarea de ulei din germeni de
grau. Aceste date au fost ulterior confirmate de Mason.
Metode experimentale
Au fost supuse experimentului 3 grupuri de sobolani albinos A,B si C, un numar totatal de 27 de
animale dintre care 26 de sex feminin si un mascul. Mamele acestor animale au avut un regim alimentar
uniform-Gudjonsson's diet 4 pentru animale de reproducere. Animalele au fost folosite pentru experiment la
varsta de 24-35 de zile.
Soarecii primeau constant apa proaspata de baut , alimente proaspete de trei ori pe saptamana si erau
cantariti o data pe saptamana iar in timpul sarcinii in fiecare zi. Din perioada pubertatii femelelor li se
recoltau de sase ori pe saptamana un frotiu vaginal. Scopul recoltarii este acela de a stabili regularitatea
perioadei de estru( faza a ciclului sexual la mamifere in care mucoasa uterului permite fixarea oului
fecundat), pentru a decide perioada propice pentru monta. Soarecii au fost tinuti la o temperatura constanta
de 22 grade C.
Dieta acestora prezenta un continut foarte scazut in vitamina E sau chiar nul. Fenomenul de
fertilitatea iniial , care se datoreaz n parte prezenei rezervelor de vitamina E i parial
alimentelor care conin cantiti mici de vitamina E , nu a aprut la animalele hrnite cu acetate dieta . Chiar
si animalele care au devenit gestante dup ce a fost supuse dietei experimentale
pentru 20-30 de zile au epuizat rezervele de vitamina E incat produsul de conceptei s-a micsorat.
S-a utilizat ulei din germeni de grau ca sursa de vitamina E. O fiola s-a consumat in 2-3 zile,doza
administrata fiin egala pentru toate grupele supuse experimentului.
Observatii clinice
Animalele celor 3 grupuri cu exceptia nr 58 au trecut cu bine de primele 8-12 saptamani. Dupa aproximativ
10 sapta,ani de experiment,in ciuda maririi dozei de vitamina A , cresterea in greutate este foarte mica si
lenta. Intre ziua 80 si 100 femelele au fost imperechiate cu masculi normali. Toate sarcinile au evoluat cu
micsorarea fatului. Femelele au fost ,
n consecin , disponibile pentru utilizare ca animale de testare i au fost folosite pentru investigaie la
coninutul de vitamina E al diferitelor substane [ Evans i Burr , 1927 ] . Zece femele au primit gramaje
diferite de ulei din germeni de grau si verificate la diferite perioade de timp dupa conceptie. Toate acestea au
dat nastere da descendenti vii cu exceptia nr 55 care a primit ulei din germeni de grau din ziua a 7 a de
gestatie si nr 78 care a primit o doza foarte mica de vitamina E.
Celelalte 16 femele si masculul au fost supusi investigatiilor in continutul de vitamina E a diferitelor
preparate. Acestia au prezentat ulterior pareza.
In saptamana a 19 a a experimentului s a constatat ca animalul nr 58 a inceput sa-si tarasca picioarele din
spate. In acelsi timp acestea au inceput sa se distanteze unul de celalalt. Aproximativ 8 saptamani mao tarziu
s-au observat aceleasi tulburari si in cazul altor 3 soareci. In concluzie nu este un fenomen accidental. Dupa
o observatie mai atenta si asupra celorlalte animale,toate au inceput sa prezinte perturbari in mersul lor.
Din motive practice boala a fost impartita in 3 etape.
Etapa l: mersul este mai lent,prezinta o glisare a picioarelor, iar in unele cazuri blana de pe picioarele din
spate incepe sa cada.
Etapa ll: se distinge prin diminuarea considerabila a functiilor muschilor adductori. Exista o atrofiere
incipienta a muschilor spatelui si a picioarelor din spate. Blana incepe sa cada din aceste zone. Picioarele
din prim-plan par a fi destul de normale in aceasta etapa.

Etapa lll: picioarele din spate sunt foarte distantate si nu se pot apropia. Animalul se taraste pe podea
inaintand practic pe stomac. Blana este foarte mult subtiata,in special pe picioare si fese. Apetitul este
diminuat si usunt lipsiti de vitalitate.
Animale din diferite etape ale parezei au fost selectate in momentul aparitiei simptomelor aferente si li se
administra vitamina E. Toate observatiile au indicat ca animalele care au primit o doza suficienta de
vitamina E au fost protrjate de pareze.
_____
De asemenea, nu se poate vorbi despre avitaminoza E fara a mentiona consecintele acestora la oameni, fapt
relevat in cele ce urmeaza.
Vitamina E si diabetul
Oamenii cu diabet tind sa aiba un nivel scazut al antioxidantilor , ceea ce i-a condus pe unii cercetatori sa
teoretizeze ca acesta ar putea explica riscul crescut la anumite boli precum cele la inima.Astfel,suplimentele
de vitamina E si alti antioxidanti pot reduce riscul bolilor cardiace si ale altor complicatii. Stressul oxidativ
contribuie la dezvoltarea diabetului de tip 2 si cauzeaza deteriorarea multor organe si tesuturi ,incluzand
pancreasul ,creierul , ochii , nervii periferici si rinichii
Studiile arata ca antioxidantii pot ajuta la controlul nivelului glicemiei si la scaderea nivelului de colesterol
la oamenii ce prezinta diabet de tip 2,in timp ce la cei cu diabet tip 1 ,acestia protejeaza impotriva
complicatiilor la ochi (retinopatie) si deterioraii rinichilor (nefropatie).
Pacientilor cu diabet tip 2 carora le-au fost administrate 400 de unitati de vitamina E li s-a redus riscul de a
suferi un atac de cord si de a muri din cauza unei boli la inima.
Vitamina E si Alzheimer
Creierul are o rata crescuta a consumului de oxigen si abunda in acizi grasi polinesaturati, in membrana
celulelor nervoase.Cercetatorii emit ipoteza conform careia, ingestia unei cantitati suficiente de antioxidanti
( precum vitamina E ) ar putea oferi o protectie , cresterea radicalilor liberi daunand neuronilor in timp si
contribuind la declinul cognitiv si aparitia bolilor neurologice degenerative ,precum Alzheimer. Creierul este
susceptibil stresului oxidativ ,fiind considerat un factor major in aparitia tulburarilor neurodegenerative.
Datorita proprietatilor antioxidative , abilitatea alfa-tocoferolului de a preveni sau intarzia un declin cognitiv
,a fost testata in diverse studii clinice. Iar ipoteza este sustinuta de rezultatele unui studiu clinic cu 341 de
pacienti bolnavi de Alzheimer carora le-au fost atribuite 2000 de unitati de vitamina E ,selegilina(inhibitor al
monoaminooxidazei ) sau placebo. Tratamentul cu vitamina E si selegilina ,luate impreuna sau separat,au
intarziat deteriorarea si nevoia de internare a pacientilor ,in comparatie cu placebo.Astfel ,cei ce au luat
vitamina E au dezvoltat boala mai lent ,ajungand intr-un stadiu avansat cu aproxamativ 200 de zile mai
tarziu decat cei ce au luat placebo .
Insa ,exista rezultate contradictorii in ceea ce priveste gradul de eficacitate al vitaminei E in cazul tratarii
sau prevenirii bolii Alzheimer,alte studii aratand ca aceasta nu ar avea nici un beneficiu cognitiv. De
aceea,intrebuintarea vitaminei E ca tratament in acest tip de boli este inca in discutie.
Vitamina E si vederea
Cataracta este rezultatul oxidarii proteinelor in cristalin.Astfel ,antioxidanti precum alfa tocoferolul pot
proteja cristalinul impotriva deteriorarii provocate de oxidare.
Un studiu arata faptul ca bolnavii de cataracta prezinta o concentratie scazut de vitamina E in sange si in
cristalin.
O metaanaliza a 8 studii ,incluzand 15.021 de participanti ,releva o reducere cu 17% a riscului aparitiei bolii
o data cu varsta.
Literatura indica faptul suplimentul de antioxidanti impreuna cu luteina au o mare probabilitate de a incetini
degenerarea maculara.Pentru glaucom aceste suplimente nu au fost eficiente pentru unele persoane ,dar

eficiente pentru altele.Pentru retinopatia diabetica , antioxidantii au avut un mic beneficiu ,insa doar in
controlul glicemiei .

Vitamina E si cancerul la prostata


Un studiu care ar fi trebuit sa demonstreze ca aportul de seleniu i vitamina E poate ajuta la prevenirea
cancerului de prostata a obinut rezultate total contrare. Astfel, ultimele rezultate ale cercetarilor demarate n
2001 si desfasurate de Universitatea Harvard au aratat ca un exces al acestor substante n organism creste
riscul de aparitie a cancerului de prostata
. n 2001, cercetarile desfasurate sub numele The Selenium and Vitamin E Cancer Prevention Trial
(SELECT), au stabilit ca, din contra, efectele celor doua substante pot fi extrem de novice. SELECT a inclus
36.000 de voluntari sanatosi, de varsta mijlocie, care au fost impartiti in patru grupuri. Fiecare barbat din
prima grupa lua cate doua pastile zilnic cu vitamine E i seleniu, cei din a doua grupa doar vitamina e, cei
din a treia grupa doar seleniu, iar cei din ultima grupa inghiteau pastile fara nici o substanta activa
S-a descoperit astfel ca, daca o persoana consuma numai vitamina E, riscul de a dezvolta cancer la prostata
de grad inalt a crescut la barbatii care la inceputul studiului aveau niveluri scazute de seleniu n corp.
Pe de alt parte, daca acestia din urma consuma seleniu, fie simplu, fie cu vitamina E, sunt feriti de
asemenea riscuri. Daca insa au deja un nivel de seleniu ridicat n corp, atunci pericolul reapare.

Bibliografie
1. Biochimie Medicala Valeriu Atanasiu
2. Tratat de Biochimie Medicala Elena Cristea-Popa
3. Lippincotts Biochemistry
4. Chimie Organica C.D. Nenitescu
5. https://en.wikipedia.org/wiki/Vitamin_E
6. https://en.wikipedia.org/wiki/Atherosclerosis
7. https://en.wikipedia.org/wiki/Low-density_lipoprotein
8. https://umm.edu/health/medical/altmed/supplement/vitamin-e
9. https://ods.od.nih.gov/factsheets/VitaminE-HealthProfessional/#h6
10. http://lpi.oregonstate.edu/mic/vitamins/vitamin-E#cancer-prevention
11. http://www.biochemj.org/content/29/3/788