Dumitru Bordeianu

Mrturisiri din mlatina disperrii

pdf
doc

Apologetica 2009

IN MEMORIAM
Cpitanului nostru, Corneliu Zelea Codreanu, lui Mota si Marin, si tuturor martirilor si eroilor legionari,
ucisi n prigoane, anchete, n lagre si nchisori sau n alte mprejurri, n tar sau n exil.

n loc de prefa
Aceste lucruri le scriu n frica lui Dumnezeu, n Care cred nelimitat, deoarece numai
El stie c ceea ce mrturisesc este adevrat.
Le mai scriu apoi pentru toti camarazii nostri n viat, care nu au trecut pe unde am
trecut noi: elevi, studenti si muncitori, si pentru toti camarazii care vor veni dup noi.
De asemenea, le scriu si pentru cei ce cred n Dumnezeu, pentru cei cinstiti si de
bun credint, ca s cunoasc si s nteleag si ei de ct ur, minciun si bestialitate a fost
si este n stare o ideologie ideologia comunist provenit nu de la oameni, ci de la
diavolul.
Ce se poate opune dragostei, adevrului, luminii si blndetii, dect ura, minciuna,
ntunericul si bestialitatea?
Comunismul nu este dect prezenta satanei pe pmnt.
Comunistii au fcut din ideologia lor o religie, care, n opozitie cu aceea crestin,
este religia urii, a minciunii si a crimei, ridicate la rangul de virtuti; si nu se rspndeste
dect prin minciun, nencredere, teroare si fric.
Pe plan spiritual, scopul su este dezumanizarea omului, iar pe plan material:
mizerie, foamete si lips.
Cum s-ar explica altfel atta ur, bestialitate, cinism si plcere sadic de a-ti chinui
semenul si a-l ucide?
n comunism, vrei nu vrei, trebuie s spui si s faci numai ceea ce ti se ordon. Nu
trebuie s gndesti, nu trebuie s judeci, vointa si libertatea nu mai exist. Iar, dac nu,
pentru consolidarea puterii sunt nchisori, gulaguri, lagre, canale, deportri, domicilii
obligatorii si degradarea, siluirea constiintei, pierderea demnittii umane, robotizarea si
dirijarea tuturor actiunilor.
Asa s-a fcut comunismul dumnezeu. i cine a ncput pe mna acestei stpniri
satanice si-a pierdut si puterea de judecat si vointa si libertatea, rmnnd nu doar cu
foamea si frigul, nu doar cu umilinta si lipsa de comunicare, ci cu scrsnetul si disperarea.
La Pitesti si Gherla, n demascri, omul astfel alterat si degradat, chinuit si
chinuindu-si semenul, a ajuns s-si zdruncine sufletul.
Cum s-a actionat ns n aceste demascri, create pentru desfigurarea si pervertirea
vointei si a conceptiei crestine despre lume si viat, si cum s-a njosit fiinta uman, creat
dup chipul si asemnarea lui Dumnezeu, sunt lucruri care trebuie mrturisite. De altfel, n
ncercare se cunoaste omul, n ncercare se degradeaz sau se desvrseste.
ncercrile prin care a trecut tineretul legionar n reeducarea de la Pitesti si Gherla
sunt ns cele mai mari si mai grele prin care a trecut Miscarea Legionar, de la nfiintarea
ei pn azi.

Dup cum unic este Miscarea Legionar n istorie, unic este si acest caz. Noi,
tineretul legionar, nu ne-am luptat cu oamenii si cu slbiciunile noastre n aceste ncercri
(demascri), ci cu oameni ndrciti, posedati de puterea satanei, aruncati asupra noastr cu
toat ura, cinismul si bestialitatea de care au putut da dovad.
Fenomenul Pitesti Gherla nu este numai unul iesit din comun ci, din punctul meu
de vedere, este un fenomen mistic, pentru c acolo lupta s-a dat ntre cei ce-L slujeau pe
Dumnezeu si cei posedati de duhurile satanei.
Mrturisirile acestea nu au pretentia unei scrieri literare. Sunt bucti rupte din
sufletul si constiinta unor tineri lupttori, cinstiti naintea lui Dumnezeu si cinstiti cu ei
nsisi; tineri care si-au pus tot ce aveau bun n ei n slujba ideii de dreptate, de libertate si
de credint.
Constienti de menirea lor istoric, ei au slujit neamul si Biserica lui Hristos
mpotriva comunismului dusmanul de moarte al crestinismului pn la sacrificiul
suprem.
Istoria nu consemneaz n analele ei cazul unui alt tineret, asemntor tineretului
legionar, care s fi trecut prin nchisori comuniste ca acelea de la Pitesti si Gherla.
n prigoanele si nchisorile suferite de legionari n asa-zisa democratie romneasc,
apoi sub dictatura lui Carol al II-lea si Antonescu, constiinta celui ce suferea nu era siluit.
n torturile si grozviile petrecute la Pitesti si Gherla ns, s-a actionat direct si metodic
asupra celui torturat, ca s i se spulbere nti credinta n Dumnezeu, iar apoi conceptia
despre lume si viat si convingerile politice.
n aceste mrturisiri nu voi acuza pe nici un detinut politic. Nam autoritatea,
calitatea si dreptul de a face aceasta, ca unul care am trecut prin ce am trecut, ci voi
mrturisi faptele asa cum s-au petrecut cu toti tinerii legionari trecuti prin Pitesti si Gherla.
Nu voi mrturisi faptele mele de eroism, ci pe ale altora. Se vor ntreba cei ce vor
avea rbdare s citeasc aceste rnduri, de ce nu mrturisesc nimic despre alte categorii
politice de tineret, care au trecut prin Pitesti si Gherla. Iat motivul: n-am autoritatea,
calitatea si dreptul s scriu si s vorbesc despre altii, cci, dac as face-o (asa cum au fcuto altii, care nici mcar n-au trecut prin Pitesti si Gherla) ar trebui s-i acuz pe unii, s-i
scuz sau s-i prtinesc pe altii, mrturisirile nemaifiind atunci fcute n frica lui Dumnezeu.
Celelalte categorii politice de tineret, care au trecut si ele prin Pitesti si Gherla, au si
ele n definitiv dreptul s vorbeasc despre cele ntmplate lor.
Eu nu vorbesc dect de camarazii mei si de mine si as dori ca fiecare s vorbeasc
despre ai lui.
Eu vorbesc de ai mei pentru c sunt legionar si ei au fost si sunt legionari. Sufletele
celor plecati dintre noi m-au ndemnat s scriu, s scriu tot, asa cum a fost cine a initiat,
cine a condus, cine sunt vinovatii (care au fost convinsi c nu vor rspunde de faptele lor),
cine a executat planul, cine au fost cei nselati si cine au fost victimele acestei
nemaintlnite drame.
Dumitru Gh. Bordeianu Melbourne, 26 oct. 1989

Lmuriri aspra crtii

(Interviu cu Dumitru Bordeianu, din revista Scara, treapta a patra)

O caracteristic esential n ce priveste geneza Mrturisirilor mele este aceea c eu

nu m-am simtit niciodat vrednic, raportat la aceast nemaintlnit dram, s scriu o astfel
de carte. Imediat dup ncetarea demascrilor, ceva care nu era n fiinta mea mi venea
mereu n constiint cu ntrebarea: cine va fi n stare s scrie o mrturisire despre aceast
dram. i nu numai s scrie, ci s ptrund n esenta acestei drame.
Dup eliberare am citit si am rscitit Demonii (Posedatii) lui Dostoievski.
Deosebirea ntre posedatii lui Dostoievski si posedatii de la Pitesti / Gherla este c primii
erau n conditii de libertate, iar ceilalti erau privati de libertate si chiar de cele mai
elementare conditii de trai. i apoi erau supusi unor suplicii fizice si morale nemaintlnite.
Dup ce am relatat aceast dram unui mare teolog romn (D.P.), acesta mi d
dezlegarea, zicndu-mi Du-te si citeste vietile Sfintilor Printi si atunci vei ntelege. Am
citit pe Sfintii Printi si atunci am nteles. Eu ntotdeauna ntelegeam c cel care este mereu
n stare s scrie despre aceast dram este Costache Oprisan, dar Costache Oprisan a fost
ucis n nchisoare. Alte caracteristici ale genezei acestor mrturisiri constau n faptul c eu
nsumi am trit aceast posedare pn pe culmile disperrii. Dac smerenia este opus
mndriei si dac trirea uneia duce la mprtia Cerurilor (Fericiti cei sraci cu duhul cci
a acelora este mprtia Cerurilor), iar cealalt duce la iad, se vede care este rsplata.
Nevrednicia mea (smerenia mea) mi-a fost rspltit de Dumnezeu nscriind n
destinul meu ca pe mine s m aleag si s m ajute, din cei care au trecut pe acolo, s
scriu despre aceast dram.
Mrturisirile mele descriu o problem de metafizic. Cine nu-i certat cu metafizica
crestin si cu Sfintii Printi, va ntelege si asimila aceste mrturisiri.
S ncerc acum s expun cronologic geneza acestei crti. n primul rnd doresc s
mentionez c purtam o corespondent cu Horia Sima, care mi ceruse s scriu despre toat
experienta mea din nchisori. Dar m gndisem s-i spun Comandantului c nu m pot
angaja la asa ceva. Adic, ziceam, nu poti s scrii oricum sau ntr-un mod neinspirat despre
ororile petrecute acolo, la Pitesti si Gherla. Pur si simplu nu m simteam n stare.
Cum s-a ntmplat? n apropierea locului unde am stat imediat ce am ajuns n
Australia, se gseste un pru pe care l-am recunoscut imediat ce l-am vzut era prul
lng care m-am visat singur, scriind, pe vremea cnd eram nc n tar, n Romnia. i mi
apare n constiint: post si rugciune. Am nceput s m rog si s postesc aproape cteva
sptmni M duceam n fiecare dimineat pe malul prului si pe zi ce trecea mi se
lumina mintea: se derula acest film al ntmplrilor ca si cum s-ar fi petrecut acum. n
general, cnd scrii o carte, ai o idee de cum va arta la sfrsit; n acest caz nu miam fcut
nici o schit, nici un plan. i am nceput chiar cu titlul: Mrturisiri din mlastina
disperrii. Iar prima fraz este chiar eticheta crtii. Este o carte de inspiratie divin: am

scris ce mi s-a spus s scriu, ceea ce am simtit si ceea ce mi venea n memorie. n fiecare
zi, de dimineat la ora 9 si pn dup-amiaza la ora 3, dictam toate aceste fapte, iar sotia
mea le asternea pe hrtie. Scrierea efectiv a durat din februarie si pn n decembrie 1990;
se adunaser cam 600 de pagini. Dar forma definitiv este cea publicat. Ca s rezum
putin, eu sunt mrturisitorul prin care s-au fcut cunoscute toate acestea.
Credinta nelimitat n Dumnezeu face orice lucru posibil. Spunea Petre utea c
orice cultur care nu are teologia n ea, nu face doi bani. Pentru c sunt crti care au o
valoare omeneasc, dar din punctul de vedere al mrturisirii lui Dumnezeu sunt nule.
Unde nu exist ispit, nu exist virtute spun Sfintii Printi.
Virtutea crestin se testeaz numai la ncercare. Nu ntmpltor a ngduit
Dumnezeu s fie comunismul n Rusia. Dumnezeu nu a ngduit comunismului s apar n
Germania sau Anglia. Nimic nu se petrece n lumea vzut si nevzut fr stirea,
ngduinta si voia lui Dumnezeu. S nu confundm politica de stat a rusilor cu
ortodoxismul rus. i m refer la credinta slavului ce se misc numai pe coordonatele
acestea hristice. Aici n Rusia sunt milioane de martiri, victime ale bolsevismului. Iat un
exemplu istorisit de printele Dimitrie Bejan, care ntlnise pe unicul supravietuitor al
masacrului celor 11000 de clugri, la Oranki. Clugrilor li se dduse termen de trei zile
s aleag ntre comunism si Hristos. S-au hotrt n zece minute. i apoi timp de o lun si
spau singuri gropile, dup care erau executati. i Dumnezeu a vrut ca unul singur s scape
fugind, ca mai trziu s-l ntlneasc pe printele Bejan si s mrturiseasc toate acestea.
Iat iconomia divin. Episcopul a spus acelor clugri: Fratilor, a sosit momentul s luati
cununa de martiri; sunteti cu satana sau cu Hristos? Ce credint aveau oamenii acestia!
Nici un dezertor! Eu am vzut cu ochii mei, la Cotul Donului, n timpul rzboiului, cum
Rusii dezgropau din pmnt icoanele ascunse de furia comunismului si plngeau de
bucurie, srutndu-le.
De ce printele Arsenie Papacioc vorbea cu admiratie despre tinerii care cu
piepturile goale au nfruntat tancurile n decembrie 1989? Pentru c neamurile si popoarele
nu triesc prin lasi.
Dumnezeu nu ne-a prsit nici n timpul dominatiei bolsevice. Cine nu a fost n
legtur direct cu Dumnezeu, n gnd si n inim, nu a fcut nimic. Coordonata vertical
este Dumnezeu. Comunismul este numai un preludiu al lui Antihrist. De aceea a lsat
Dumnezeu s vin comunismul; si lucrurile s-au cernut: s-a vzut cine au fost cei care nu
si-au pierdut credinta. S vedem lucrurile iubirii lui Dumnezeu; atta ne-a iubit si ne
iubeste Dumnezeu, cum noi cu mintea noastr nu putem gndi. i ne-a lsat, ca prin acesti
martiri, s ne fie neamul mntuit. n nchisoare, majoritatea si-au pstrat credinta; poate
multi nu au crezut atta n Dumnezeu, dar au fost anticomunisti. Pentru c fericiti cei
prigoniti pentru dreptate, c a acelora este mprtia Cerurilor.
Eu nu am vrut s plec niciodat din tara mea. Avusesem ocazia s plec, atunci cnd
eram tnr, cu armata german, la Orsova. Iarsi, am avut posibilitatea, n mai 1948, s fug
din Romnia. Am ajuns n Australia mnat de destin. Eu nteleg destinul nu drept fatalitate
ori predestinare sau soart. Desigur c Dumnezeu, n eternitate, stie ce se ntmpl cu noi.
Dar asta nu este predestinare.

Destinul se explic asa: ceea ce se ntmpl ntre mine (creatura) si Dumnezeu

(Creatorul). Eu nu m pot rzvrti, cnd am aceast constiint. Este si o problem de bun
simt. Pentru cei care nu au n constiint faptul c i-a fcut Dumnezeu, este o problem
aparte. Dar eu, constient c am fost creat de Dumnezeu, nu de natur, trebuie s
recunosc si s m supun de bun voie Creatorului. De bun voie, pentru c mi-a lsat
libertatea. Satana spune continuu c nu vrea s-I slujeasc.
Trebuie s avem n vedere slbiciunea noastr si puterea lui Dumnezeu, dar n
momentul n care m-am supus voii lui Dumnezeu, slbiciunea mea o ia Creatorul pe umerii
lui. Eu trebuie doar s spun:
Fie mie dup cuvntul Tu. Aceasta este esenta.
Despre Occident aveam de atunci o prere proast; sub aspectul credintei eram
lmurit din Romnia, nainte de a emigra.
Libertinajul acesta, promovat chiar de catolici, ce nu cred n nviere Aici, n
Australia, ca peste tot, din punct de vedere economic este foarte bine, pentru c dumnezeul
lor este banul.
La Pitesti totul a fost fcut pentru legionari. Asa a vrut Dumnezeu, ca acest tineret s
treac prin nemaintlnite drame.
Fenomenul Pitesti se raporteaz strict la Miscarea Legionar. n timpul anchetelor,
cei care nu erau legionari foarte putini au trecut aproape toti de partea lui urcanu.
Lupta dintre bine si ru a nceput n Cer, cnd satan s-a rzvrtit mpotriva lui Dumnezeu.
Un credincios se nduhovniceste si tinde pe zi ce trece spre asemnarea cu Dumnezeu, este
un urcus permanent spre Dumnezeu. Cel care recunoaste pe Dumnezeu Creatorul, I se
nchin, i face voia si i pzeste poruncile si este chemat la mprtia Cerurilor. Ceilalti,
necredinciosi si slujitori ai lui satan, merg tot n jos. Cum de ngduie Dumnezeu acestea?
Satan este lsat s mearg pn la ultima treapt a ruttii cnd va veni Antihrist,
absolutul decderii. Acolo Dumnezeu va pune punct si va veni Judecata.
Aceast carte nu este o carte de literatur legionar; desigur c este scris de un
legionar, care trieste legionarismul. Nu este o carte de doctrin legionar, ci de trire a
doctrinei. Cartea explic un fenomen care apartine Miscrii Legionare si se adreseaz, n
primul rnd, camarazilor mei si celor care vor s vin.
A fost mai mult dect o dram ce s-a ntmplat la Pitesti un experiment
extraordinar, fcut de comunisti si de atei. Lor, acestora din urm, nu prea le convine s se
stie ce s-a petrecut. Pentru c, v puteti imagina, fr acest Pitesti am fi fost tot n
nchisoare, deoarece nici unul din noi n-ar fi cedat. Nimeni nu ne putea zdruncina. Au
declansat experimentul, dar nu direct, cu mna lor, ci ovreieste, mpingndu-i pe altii s o
fac. Binenteles c nu au stiut de la nceput rezultatul: cti vor nnebuni, cti vor rezista,
cti se vor sinucide etc. Pentru c este vorba de suflet. Au fost sase indivizi, sase cli, care
au acceptat si nceput totul. Nici urcanu nu stia la ce urma s se ajung. Clii mari au
fost nelegionari: Iordchescu, Dobos, Leonida, si altii. Ei erau 10%, iar noi 90%. Toti
acesti criminali au actionat prin tortur fizic asupra sufletului. Reeducarea a fost pregtit
de ocult (moscovit, romneasc si international) pentru tineretul legionar. Horia Sima
spunea c distrugerea pepinierei Frtiile de Cruce de unde venea elita legionar, a fost

unul din obiectivele asasinilor de la Pitesti. Pentru c esenta comunismului este

urmtoarea: distrugerea din inima omului a ideii de Dumnezeu, cnd omul devine o frunz
purtat de vnt, iar satana te duce unde vrea el. Teroarea a fost att de nspimnttoare
pentru c s-a fcut cu noi si prin noi. Cnd vine dusmanul tu, te lupti cu el, dup puteri.
Aici ns nu, pentru c tu, fratele meu, vii la mine si m bati. Martirii crestini erau doar ei
si dusmanul ei nu erau torturati de crestini. n cazul nostru nu era vorba numai de a te
lepda de credint, ci de faptul c fratele tu a actionat mpotriva ta. Adic acum vorbesc
cu tine si tu mine m omori pe mine, eu care mi puneam viata pentru tine. Aici este
aspectul metafizic al problemei. Aceasta a fost marea ncercare. n cel care s-a debusolat o
clip a intrat satana. Dumnezeu las ispita, dar diavolul nu te poate ispiti mai mult dect tia dat Dumnezeu putere s rezisti. Dumnezeu stie puterea noastr.
Torturat fiind, puteam s spun c nu mai sunt legionar, dar eu rmneam. Dar n ceea
ce priveste credinta, nu numai c spuneai c nu mai crezi, dar trebuia s o si dovedesti,
omorndu-ti aproapele fr mil. Dar cum s-l omori pe fratele tu, cnd el strig de
durere!
i eu m-am lepdat de Miscarea Legionar, dar Horia Sima nu mi-a spus c nu mai
sunt legionar. Aceasta a fost conjunctura. ntr-un supliciu de durat si fr perspectiv am
rezistat ct am putut.
Fiecare suflet a rezistat pn la temperatura la care s-a topit. Eu am spus c nu m
mai rog. Deci eu am ntrerupt, am rupt firul. Ar fi trebuit s ncerc s rezist mai mult. i
iat posedarea. Dumnezeu m-a lsat s fiu muncit. S fi avut tot Pmntul sta pentru 1000
de ani, dar cu starea sufleteasc de atunci, cu frica de necunoscut, frica de a nu nnebuni, as
fi refuzat totul pentru linistea sufleteasc. Patru ani am fost muncit. Nu mai puteam plnge
aceasta este mpietrirea:
ruperea de Dumnezeu urmat de posedare.
Am cunoscut teroarea comunismului; toti am simtit apsarea terorii, cnd libertatea a
fost abolit. n nchisoare erai nlntuit; libertatea era anulat sub toate aspectele. S-a
urmrit nu numai distrugerea Miscrii Legionare ca formatiune politic, ci s-au folosit de o
metod pe care, probabil, o vor reedita. S-a ntmplat asa pentru c, se stie, rzboaiele s-au
fcut cu tineri. Pe tnr nu l duci chiar asa de usor, deoarece el nu este att de plin de
pcate. Unor astfel de tineri urcanu le-a fcut un soi de fise personale ce contineau detalii
de ce a spus fiecare, ce a mintit, cum s-a comportat n anume situatii date. Da, satana este
foarte inteligent si celor care l slujesc le strecoar aceast inteligent satanic, pe care au
folosit-o si atunci cnd au pus n practic experimentul de la Pitesti. i nu e vorba de
splarea creierului, ci de posedarea satanic ce transform oamenii n adevrati roboti, ca
n America sau ca aici, n Australia.
Acolo, n nchisoare, plutea duhul satanei erau mii de demoni care pluteau n aer; ti
se stimula memoria de o inspiratie negativ si ti aduceai aminte totul, de cnd erai copil.
n lumea crestin, cei care-L hulesc pe Dumnezeu, stiind de Dumnezeu si de Biseric, sunt
apostati. urcanu a acceptat tot ce a fcut, stiind ce face.

n ceea ce m priveste, greseala mea, pe care o s-o recunosc si la Judecata de Apoi,

este c am spus public c nu m mai rog. i din acel moment nu m-am mai rugat, tind
legtura mea cu Creatorul.
ngerul meu nu s-a deprtat de la mine, desi cel care m stpnea era duhul satanei,
care se manifesta strecurndu-mi n suflet acea fric metafizic de nedescris. Dac cineva
mi pomenea atunci de diavol, m ngrozeam. La fel, dac era vorba de epileptici. Nu-mi
era neaprat fric de urcanu, ci frica de a nu nnebuni din cauza torturilor. Dup doi ani
am renceput s m rog, dar era parc degeaba: nu simteam nimic. Parc erau numai vorbe
goale o rugciune mecanic. i asta m tortura cel mai mult. Un an de zile am fost
torturat de propria mea afirmatie, cum c nu mai cred n Dumnezeu. i asta pn l-am
ntlnit pe Jimboiu, acest om care tria ntr-o stare de sfintenie un nger cu chip de om, ce
m fcea s nu-l pot privi n ochi.
Viata mi-a fost imposibil pn la Pastele lui 1954, cnd a intervenit tot mila lui
Dumnezeu. n acea noapte, ajuns la limita rbdrii, n disperarea mea, simteam tortura
sufleteasc a unei frme de iad. Am spus: Doamne, eu nu mai pot. F cu mine ce vrei! i
n momentul cnd am auzit clopotele btnd, am czut n genunchi si am nceput s plng,
cernd iertare lui Dumnezeu. i din acea clip am fost alt om. Dumnezeu a fcut aceast
minune cu mine. Am simtit organic, fizic, cum a iesit o fort puterea satanei din mine.
O or am plns fr ntrerupere. Eram att de epuizat fizic, dar fericit! Era fericirea
nvierii mele ntru credint. Parc nvinsesem tot iadul. Anii de nchisoare rmasi, ntre
1954 si 1963, cnd am iesit de acolo, au fost floare la ureche, cu toate nenorocirile pe care
le-am ndurat: frig, foame si izolare.
Cei vii, din afar, nu m mai interesau. Eu personal am rupt-o cu lumea din afar; nu
m mai gndeam acolo, pentru a m putea adapta la viata din nchisoare. Ei, tortionarii, nu
mai aveau constiinta rului pe care l fceau. Erau att de posedati, c nimic nu i mai
interesa, doar s ias din nchisoare si s ajung ntr-un post mare, n Comitetul Central sau
n Securitate, ca rsplat de la stpn pentru munca depus. Ei executau ordinele
stpnului, nu-si puneau problema ca s nu mai omoare. Spre exemplu Deac, boxerul, ti
ddea lovitura de gratie zdrobindu-ti ficatul. El si altii, cum ar fi Leonida si Costchescu,
aveau metode din ce n ce mai dure, cu ct rezistenta si ndrjirea noastr erau mai mari. O
parte din ei s-au sinucis dup ce au iesit din puscrie. La ei nu mai opera mila si dragostea.
Era doar ur ultima expresie a urii si orgoliu.
Cel mai impresionant lucru, nc de la nceputul ncarcerrii mele, a fost coeziunea
noastr. Personal m-am atasat de fratii mei de suferint si nu doar de legionari adic de
cei ce s-au opus comunismului. Multi din cei care erau acolo n nchisoare parc erau niste
ngeri. Cel care m-a impresionat cel mai mult a fost Constantin Oprisan. Am stat un an de
zile n aceeasi celul. Era un om de o complexitate extraordinar, ce stpnea varii
domenii, de la muzic, art, pn la matematic si filosofie. Din fire era foarte afectuos,
trind totul la maximum. A fost supus celui mai mare supliciu, nefiind altul mai schingiuit
ca el; a luat btaie pentru fiecare tnr legionar, cu un eroism de durat, neegalat.
Un alt tnr, pe care am avut ocazia doar s-l vd, a fost Valeriu Gafencu,
supranumit sfntul nchisorilor. Acest om, la Trgu Ocna, se uita n ochii criminalilor si-i
fcea miei. i erau cei mai mari zbiri; chiar si directorul nchisorii nu-l putea privi n ochi.

Att de mult influenta sufletul lui cald, nct cine l-a cunoscut s-a transformat
complet.
Eu l-am cunoscut pe Jimboiu, un elev fidel de-al lui Gafencu.
i el spunea mereu rugciunea inimii, trind numai pe coordonatele dragostei fat de
cellalt. Era de o buntate si senintate extraordinare; nu auzeai de la el un singur cuvnt
de rzbunare si ur.
Un nger n trup. Am asistat odat la o extractie de msea, fr anestezic, fcut lui
Jimboiu. A durat foarte mult aceast interventie stomatologic, dar el nu a scos un sunet si
nu a schitat un gest de durere.
M-a impresionat de asemeni foarte mult Badea Trifan, care a fost prefectul
Brasovului. Era un om de o buntate si o liniste sufleteasc rar ntlnite, ce avea deja 22 de
ani de nchisoare fcuti.
n Sptmna Patimilor plngea, curgndu-i siroaie de lacrimi, continuu, pn n
noaptea de nviere. Trecuser 2000 de ani, iar el plngea cum plngeau mironositele si
Maica Sa, atunci.
Pe printul Alexandru Ghica l-am cunoscut bine, stnd cu el n aceeasi celul. i el
era un adevrat crestin, trindu-si credinta de o intensitate rar ntlnit. Mai pot s enumr
pe Gioga Parizianu (care a fost chinuit fiind tinut ntr-o etuv la 70 de grade Celsius),
Mircea Nicolau, Berzea, Petrascu si multi altii care s-au si preotit cnd au iesit din
nchisoare. Pe unii i-am rentlnit cnd am fost recent n Romnia. Toti acesti oameni sunt
de o valoare moral extraordinar, intrnd cu sigurant n patrimoniul acesta moral si al
suferintei neamului.
n Romnia m-am ntlnit cu foarte multi tineri, n diverse ocazii (interviuri,
cenacluri); pot spune c am trit clipe extraordinar de fericite. Vedeam c nu vorbesc n
pustiu. Erau studenti de la toate faculttile tineri cinstiti, atrasi de credint. Am fost la o
adunare a revistei SCARA, unde au participat vreo douzeci de tineri, eu fiind invitat s le
vorbesc. Eram foarte emotionat, stare sufleteasc ce s-a transmis, cred eu, si participantilor.
Nu las Dumnezeu neamul acesta; persoana care va reface Miscarea Legionar
trebuie s apar. Un om si un neam sunt om si neam ct au nteles din Evanghelie
spunea Mehedinti.
Este clar c revigorarea Romniei este ntoarcerea la Biserica lui Dumnezeu. Acest
fenomen a nceput; cei alesi n neamul acesta se vor ntoarce la Dumnezeu si la Biserica
Lui si vor tri dragostea pe care ne-a insuflat-o El s-o avem nu numai fat de prieteni, dar
si fat de dusmani. Bisericile sunt pline de tineri oriunde am fost.
Dumnezeu nu va pierde acest neam. Pentru acestia Se va milostivi.
Deci nu reformele economice, ci credinta poporului Romn va scoate tara din
marasmul n care se gseste.

Cuvnt nainte
Autorul acestei crti, Din mlastina disperrii, dl. Bordeianu Gh. Dumitru, mi-a cerut
s-i scriu prefata lucrrii sale.
N-am cutezat s-i ndeplinesc dorinta, dintr-un sentiment de mare umilint. Cum smi asez numele meu n fruntea unei crti care te cutremur prin grozvia ntmplrilor pe
care le povesteste?
Am trecut si eu prin multe ncercri si multi din camarazii mei de lupt au ptimit
prin lagre si nchisori, sub regimul comunist, dar drama de la Pitesti ntrece orice
nchipuire. Numai sufletele satanizate, numai mintile pervertite de puterile rului, numai
instrumentele iadului puteau imagina si pune n aplicare acest sir de orori. A chinui fptura
omeneasc, pn la limita cnd nu mai avea de ales dect ntre a pieri n holocaustul
suferintelor sau a se asimila conceptiei acestui proces de nimicire a persoanei umane,
alctuit dup chipul si asemnarea lui Dumnezeu, e un fapt de nengduit.
Dumitru Bordeianu este unul dintre supravietuitorii Pitestilor.
Ce scrie el nu e ceva auzit din gura altora, ci e propria lui mrturie, din mlastina
disperrii, cum numeste el nsusi aceast teribil ptimire. Au mai scris si alti autori lucrri
despre Pitesti, dar aproape toate sunt redactate din auzite, din ce au prins din gurile altora.
Fr a le tgdui valoarea, dar pn acum n-am tinut n mn o carte care s destinuiasc
poporului nostru ce s-a ntmplat realmente la Pitesti. A nu fabula, cum se exprim
autorul, ci a striga din carnea si sngele tu chinurile ce le-ai ndurat, e o mrturie fr
drept de replic. Bordeianu Dumitru este un mrturisitor al adevrului, a ceea ce s-a
ntmplat efectiv si cumplit ntre zidurile acestei uzine a mortii fizice si morale.
Dumitru Bordeianu mai rectific si o alt informatie, difuzat de anumiti autori sau
gazetari, care afirm c urgia de la Pitesti a fost ndreptat de regimul comunist contra
tineretului romnesc n general sau contra studentimii romne, considerat ca un corp n
sine. n realitate, dup cum mrturiseste autorul acestor cutremurtoare dezvluiri, urgia
comunist s-a ndreptat precumpnitor contra tineretului legionar din scoli si universitti.
Predilectia asasin a diriguitorilor din umbr ai acestui plan a czut si mai greu spre
cohortele fratilor de cruce din ultimii ani ai claselor superioare.
Aceste capete demonice si-au fixat ca obiectiv s distrug ptura de baz, din care se
recrutau membrii Legiunii. Odat sleite de viat izvoarele de refacere ale Miscrii, va
disprea nssi Miscarea.
Asa se explic de ce n nchisoarea Pitesti s-a aplicat cel mai dur si inuman regim de
detentiune din Romnia, din care n-a fost alt iesire pentru cei ntemnitati dect moartea pe
rugul chinurilor sau acceptarea de a tortura, dup aceleasi metode, pe proprii lor frati.
Dumitru Bordeianu nu e dintre acei care ar vrea s-si ridice un piedestal din
suferintele altora. El si recunoaste propriile lui slbiciuni. i el a czut n mlastina

dezndejdii, suferind nfrngeri morale. Ce nlttor este exemplul lui! Cum spunea
Cpitanul: Ai gresit, pltesti si mergi nainte cu fata curat.
S ne nchinm cu evlavie n fata memoriei celor ce au preferat moartea dect
degradarea uman, dar s avem cuvenita ntelegere si pentru cei ce au ncercat s se
salveze, cu pretul cerut de chinuitori, dup ce sptmni si luni n sir au fost supusi celor
mai groaznice suplicii.
Horia Sima 10 Decembrie, 1992

Activitatea
n toamna anului 1946, eram la Iasi, student al Faculttii de Medicin, cnd mi-am
nceput activitatea n cadrul Corpului Studentesc Legionar (C.S.L.) al Universittii iesene,
avndu-l ca sef pe Dumitru Moisiu.
n cteva zile fcusem cunostint cu toti camarazii cu care trebuia s activez.
Nu voi descrie amnuntit n ce a constat activitatea noastr pn la data arestrii
mele. Fiecare legionar cunoaste ce nseamn activitate legionar legturi, informatii,
sedinte, disciplin, pregtire, curaj totul nsemnnd de fapt lupta, fr nici un compromis,
mpotriva a tot ce-i ru.

Arestarea
n noaptea zilei de 14 spre 15 mai 1948 au nceput arestrile majorittii legionarilor,
cunoscuti de politia lui Antonescu. Am scpat de aceast arestare pentru c nu am fost
cutat la Iasi, unde nu-mi cunosteau adresa, ci la casa printeasc, unde am fost cutat de
ctre politia din Flticeni. Iar politistii care voiau s se pun bine si cu noua ornduire
social comunistii s-au purtat cu printii mei n cel mai ordinar mod, bruscndu-i,
intimidndu-i si spunndu-i mamei mele c o s m pupe mort.
Dup aceast dat am prsit Iasiul (eram n sesiunea de examene) si m-am ascuns,
temporar, la familia unor prieteni.
ntorcndu-m apoi n Iasi, ca s mi sustin unele examene la facultate, un coleg de
liceu si de clas, care locuia n aceeasi curte cu mine, m-a denuntat la Sigurant.
Astfel c, n dimineata zilei de 12 iunie 1948, am fost arestat de doi comisari
(comisarul sef Ciochin, cu care am stat, mai trziu, n nchisoare), un comisar ajutor si un
sergent de strad, narmat cu un pistol-mitralier. Acesti politisti m-au cutat, pe la miezul
noptii, la gazda unde locuiam, pe strada Sulescu nr. 18. Aici au intimidat si amenintat cu

pistolul pe cei trei frati ai mei, ca s spun unde sunt ascuns. Dup vreo or de amenintri
cu pistolul, fratele cel mai mic, Constantin, de numai 11 ani, le-a spus unde m aflu,
creznd c l mpusc dac nu spune unde sunt ascuns.
Imediat apoi politistii i-au arestat pe toti trei si au venit cu ei la casa unde eram
ascuns. Acolo un politai i pzea n strad, cu arma automat, iar doi comisari au intrat n
curte, cu pistoalele n mn.
eful a strigat la geam s nu ncerc s fug, pentru c n strad sunt arestati sub paz
cei trei frati. Atunci m-am gndit la mama si m-am predat.
Sunt momente pe care le triesti o singur dat n viat. mi amintesc si acum cu
durere c fratele cel mai mic, Constantin, nu ma putut privi n ochi.
n fata acestui spectacol, pe care nu-l mai puteam suporta, leam cerut comisarilor,
pentru c m-au gsit pe mine si m-au arestat, s le dea drumul fratilor s se duc acas,
deoarece ei nu mi cunosc activitatea. La insistentele mele i-au lsat s plece acas pe
Mihai si pe Constantin, dar pe Alexandru, cel mai mare dintre frati, l-au retinut cu mine. La
perchezitia de la gazd i gsiser niste poezii scrise cu cerneal verde.
De la locul de unde m-au arestat, strada Florilor nr. 2, aproape de Cminul
studentesc Rpa Galben, pn la cldirea Sigurantei, pe strada Copou, nu era departe. Era
ziu si nu m-au legat vedea lumea ci mergeam ntre cei doi comisari (mi s-a spus s nu
fac nici o miscare si nici o tentativ de fug, c voi fi mpuscat pe loc). Cnd am ajuns la
Sigurant, ne-au lsat liberi n holul cldirii, la intrare. n hol erau multi arestati si soseau
ncontinuu. Am avut ocazia, n acest timp scurt, s schimb cteva vorbe cu fratele meu,
Alexandru. I-am spus s fie tare si, dac este anchetat si btut, s reziste, pentru c, n caz
contrar, risc s rmn n nchisoare. Am mai adugat s-i spun mamei s m ierte, si c
s-ar putea s nu m mai vad niciodat (lucru care s-a si ntmplat; ea a decedat n anul
1962, dup colectivizare).
ntre timp, vine un politist, ne ia sireturile de la pantofi si curelele de ncins. Fratele
meu, mirat, mi face semn ntrebndu-m ce nseamn asta, la care i rspund c asta face
parte din regulamentul nchisorii. ntr-un moment de neatentie a politistului mi-am
mbrtisat fratele, l-am srutat, si apoi ne-am desprtit, pentru 15 ani.
Cu ct durere si strngere de inim se despart fratii n astfel de situatii! Am fost dus
apoi ntr-o camer la parter, cu gratii la geam, unde, spre surprinderea mea, am ntlnit
camarazi cunoscuti:
pe inginerul Costic Butan (ofiter n rezerv si invalid de rzboi, seful studentilor
legionari de la Politehnica din Iasi) si pe Lates Mircea (sef de unitate la Facultatea de
Agronomie din Iasi). Mi-am amintit de acesti doi camarazi pentru c, dup 15 ani, cnd am
terminat pedeapsa, ne-am ntlnit iar toti trei, n camera ofiterului de gard de la poarta
nchisorii Aiud.
Era acolo un miros de urin insuportabil, deoarece arestatii nu erau dusi la WC,
fcndu-si nevoile n cteva cutii goale de conserve.
Dup mas, pe la orele 4-5, se deschide usa si un comisar cu o list n mn strig
cteva nume. nti sunt scos eu, cu un alt camarad, pe nume Cojocaru. Suntem legati unul

de altul de mn cu o sfoar (ctuse nu aveau pentru attia arestati, erau peste 500, bieti si
fete) si dusi n spatele cldirii. Acolo ne astepta un jeep n care mai erau patru fete
(studente), tot legate de mn.
Unul dintre politisti ne avertiz s nu ncercm nici o miscare, c vom fi mpuscati.
Pe mine si pe camaradul meu, Cojocaru, nu neau impresionat politistii cu pistoalele lor.
Eram stui de pistoale, de pe front; n schimb, cele patru fete erau nfricosate.

Galata
Dup o jumtate de or ajungem la Galata, o fost mnstire de clugri,
transformat n nchisoare si situat pe o colin n vestul Iasilor. Aici au fost introduse si
fetele care erau cu noi, ntr-o camer mai mare, ale crei geamuri aveau gratii. Dup vreo
jumtate de or, au fost aduse n aceast camer nc sase fete, de la Sigurant. n acest
timp, eu si camaradul meu, ncercam s le linistim.
Dup putin vreme se deschide usa si intr n camer o artare care numai a om nu
semna.
Relatez acest fapt, ca s se cunoasc si s se nteleag de ce elemente umane s-a
servit regimul comunist ca s-i tortureze pe cei din nchisori.
Cum a intrat n camer acest monstru, a nceput s debiteze ceea ce nvtase sau
auzise de la partid: ,,Voi sunteti criminalii care ati ucis clasa muncitoare, ati exploatat-o, ati
tinut-o n ntuneric si ati tratat-o ca pe robii si slugile voastre, dar s v bgati n cap, c
aceast clas muncitoare o s v zdrobeasc la timp, c v-ati gsit nasul cu noi, afirmatii
pe care, de altfel, le-am auzit tot timpul din gura paznicilor nchisorilor prin care am trecut.
Dup ce termin, monstrul le spune fetelor s se ntoarc cu fata la perete, pe mine si
pe camaradul meu dezbrcndu-ne la pielea goal si fcndu-ne o perchezitie, de la batist,
pn la cele dou orificii ale tubului digestiv, ca nu cumva s fi ascuns acolo armament, cu
care s distrugem clasa muncitoare.
Dup terminarea acestei operatii si dup ce ne-am mbrcat, ne-a spus s ne
ntoarcem noi cu fata la perete, invitndu-le pe fete s se dezbrace complet, cum ne
dezbrcasem si noi. Cnd au auzit asa ceva, fetele au ripostat energic iar una din ele, mai
sportiv, s-a repezit asupra monstrului si l-a izbit de perete cu atta putere, nct la lsat
nuc.
n urma celor ntmplate, paznicul a scos pistolul si le-a amenintat c, dac nu se
dezbrac, va face uz de arm, pentru c el reprezint clasa muncitoare.
n aceast situatie, eu si camaradul meu am intervenit, spunndu-i s-si pun arma la
loc, iar fetelor s bat n us si geamuri. Monstrul, cu arma n mn, insista ns ca fetele s
se dezbrace pentru perchezitie. El reprezenta clasa muncitoare si lui totul i era permis.

La auzul btilor n us si n geamuri, precum si la strigtele fetelor, o functionar de

la administratia nchisorii, intrnd n camer, a rmas ngrozit de ceea ce a vzut.
Era o functionar din lumea veche si nu apucase s fie educat n spiritul ,,clasei
muncitoare. Aflnd ceea ce se ntmplase, l-a admonestat pe paznic si la invitat s ias
afar. Pentru c acesta refuza, invocnd mereu c el este trimisul clasei muncitoare,
functionara s-a dus s-l denunte la directorul nchisorii.
Dup putin timp vine directorul si, cu voce blnd, i spune paznicului c un brbat
nu poate s fac perchezitie fetelor, ci numai o femeie, pentru c asa prevede regulamentul
nchisorii, si c el, n consecint, trebuie s prseasc camera.
Directorul era, de asemenea, surprins s constate c n camer au fost introdusi
brbati cu fetele, dnd dispozitie s fim separati.
Pn seara, nchisoarea s-a umplut cu noi arestati.
n ziua aceea nu ni s-a dat nimic de mncare. Trziu, am fost repartizati cte sase pe
celul, fr tinete pentru necesitti si cu scnduri goale n loc de asternut. n mod normal,
n-am fi putut ncpea toti n celul, celulele fiind foste chilii pentru o singur persoan, cu
usa deschizndu-se n curte. i totusi, n aceast celul am stat vreo zece zile.
Din ct am stat acolo, nu am putut uita trei fapte importante:
n tot timpul petrecut acolo, mi s-a dat o singur mas pe zi, la prnz: o buctic de
pine (vreo 200 de grame) si o zeam, care nu stiai ce este.
la Galata, ni s-a luat fiecrui arestat cte o mic autobiografie, fr a fi fortati s
spunem de ce am fost arestati. De aceea, nici un arestat nu a declarat c este legionar.
la sfrsitul celor zece zile, am fost scosi din celule, noaptea trziu, pe o vreme
ploioas, vreo douzeci de arestati, sub o sever paz militar si dusi ntr-un cimitir. Fiind
ntuneric bezn, cei care ne escortau aveau felinare n mini. Printre acestia, n afar de
militari, erau si ctiva civili. Ajunsi n cimitir, ne-au fost artate mai multe gropi, proaspt
spate, asemntoare gropilor comune. n fata acestei macabre privelisti, multi dintre noi
erau convinsi c n acea noapte vom fi executati.
Mrturisesc c dac as fi intuit ce m astepta mai trziu, as fi preferat atunci
moartea. Dup anii petrecuti n nchisoare si dup cele ntmplate la Pitesti si Gherla si mai
trziu, am ajuns la convingerea c eroismul de moment este preferabil celui de durat, care
macin, degradeaz, schimb si distruge fiinta uman.
Cum stteam n fata gropilor, unul dintre civili se desprinde de ceilalti si ne
apostrofeaz cu cuvintele: ,,Voi, banditilor, sunteti cei mai mari dusmani ai clasei
muncitoare, ai proletariatului; de aceea vam arestat, si veti fi aruncati n aceste gropi, si
nici unul dintre voi nu va scpa cu viat. Nu v executm n aceast noapte, pentru c nu
avem spate suficiente gropi, ca s ncpeti n ele toti cei arestati acum. Dar s stiti c cei
arestati la 15 mai au fost executati si nmormntati n acest cimitir. Dup ce vom spa
suficiente gropi, atunci v executm si pe voi. Acum ne ntoarcem la nchisoare.
Ce ni s-a ntmplat nou, celor din grupa de 20, cti eram, li sa ntmplat si celorlalti
n cteva nopti si tuturor celorlalti arestati din nchisoarea Galata, n afar de fete.

Intimidarea ns, multi dintre noi au luat-o n serios, pentru c de la comunisti te puteai
astepta la orice, n orice moment. Mai fusese un precedent: ofiterii polonezi mpuscati n
ceaf, la Katyn. Mai eram apoi convinsi si de faptul c bolsevicii n-aveau dect morala
imoralittii, si c ne gseam la un pas de Prut. Am trit acele clipe cu atta intensitate, c
odat trecute n-am mai stiut dac a fost vis sau realitate.
Ajunsi apoi n nchisoare, n celule am putut reflecta mai bine asupra situatiei. Unii
dintre noi erau convinsi c ne vor mpusca sau c, n cel mai fericit caz, vom fi transportati
n Siberia. Altii aveau convingerea c, dac nu ne-au mpuscat n acea noapte, nsemna c
nu fusese dect un act de intimidare.
Dup terminarea celor zece zile, ct am stat la aceast nchisoare, am fost scosi din
celul, legati de mini cu o funie, cte doi, si dusi n afara nchisorii, la un camion militar
acoperit cu prelat. Eram n jur de 30. n camion am fost culcati pe burt, nghesuiti unul
ntr-altul, cu capul pe podea si nconjurati de soldati narmati. Un civil ne-a avertizat c,
dac ridicm capul, vom fi mpuscati fr somatie.
O! Ct de lung mi s-a prut acel drum! Era drumul nesigurantei totale. Ne gndeam
c vom fi dusi ori la cimitir, s fim mpuscati, ori la tren, s fim deportati n Siberia.
Majoritatea dintre noi, dup ce ne-am vzut n tren, am fost convinsi c destinatia noastr
era Siberia.
Am fost deci transportati si nghesuiti n cteva vagoane-dub.
Spre surprinderea noastr, am constatat acolo c vagoanele-dub erau romnesti,
desi la gara Nicolina din Iasi, unde am fost dusi, erau si linii largi, pentru trenuri rusesti. Ne
ntrebam unde suntem dusi.
Credeam c ne duc cu tren romnesc, pn la Vadul Siretului, la frontiera cu Rusia,
n regiunea Bucovinei, ca s mascheze oarecum drumul. Ce clipe, ce emotii, ce stri
sufletesti, n fata necunoscutului!
Dup ce vagoanele-dub au fost umplute, trenul a plecat. Spre surprinderea noastr
ns, nu am recunoscut directia n care mergeam, din cauza ntunericului si a obloanelor de
la ferestruicile vagonului.
Dup cteva ore de mers am putut constata totusi prin oblonul de la geam c eram la
Pascani, o gar pe care o cunosteam foarte bine. Le-am spus atunci camarazilor c eram n
gara Pascani; bnuiam c nu ne vor mai duce n Siberia, deoarece ar fi putut s o fac pe la
Ungheni, mai aproape de Prut, dect prin Cernuti, ci c ne vor duce la nchisoarea din
Suceava, pe care o cunosteam, o nchisoare mai mare dect cea de la Iasi.
ntr-adevr, n cteva ore am ajuns n gara Burdujeni din Suceava, unde ne asteptau
masini-dube, cu paznici si soldati narmati. Paza de la gar la nchisoare a fost mai putin
represiv dect la Iasi.
Dup cteva ore am fost ncarcerati n vestita nchisoare mormntul fr cruce,
cum o botezaser detinutii de drept comun din Suceava. nchisoarea era a doua ca mrime,
dup Aiud, fiind zidit tot de austrieci. (Aici a fost ntemnitat si s-a mbolnvit de
tuberculoz Ciprian Porumbescu.) nchisoarea era n form de ptrat, cu subsol, parter si

dou etaje, cu curte interioar, iar la exterior cu un gard de scnduri nalt de patru metri, si
la fiecare cincizeci de metri avea un prepeleac, cu un soldat cu arm automat.

SUCEAVA
Celula 59/ subsol
n jurul datei de 25 iunie 1948, iat-ne depusi n vestita nchisoare Suceava si
ncarcerati n celula 59 de la subsol, pe latura de nord. Aceast celul este legat de
ntmplri pe care nu le voi uita niciodat. Aici am stat pn la 15 ianuarie 1949. Tot n
aceast celul am simtit pentru prima dat apsarea spatiului, pierderea liberttii si durerea
ruperii legturii cu cei dragi. Aici am simtit din plin apsarea nchisorii si hul ce se
deschidea n fata noastr.
Aici am suportat btile si chinurile anchetei, care a durat pn n luna decembrie
1948.
n aceast celul am stat cu N. Cojocaru, cu care mai sttusem si la Galata, cu
diaconul profesor Gheorghe Eftimie si cu doi muncitori.
Dup cteva zile, am aflat unele informatii despre cei arestati de la detinutii de drept
comun care fceau de planton pe coridor si de la cei care mprteau masa. Printre acestia
erau si oameni cumsecade.
Asa am aflat c toti cei arestati ncepnd cu 15 mai 1948 si pn la data cnd am
venit noi, cei arestati n iunie, au fost ncarcerati n aceast nchisoare si c ncepnd cu
judetul Vaslui si Bacu, din toate judetele, pn la frontiera de nord a Moldovei si
Bucovinei, toti arestatii, brbati si femei, se gseau n aceast nchisoare. Ancheta si
judecata, pentru aceast regiune a trii, nu s-a putut face la Iasi, deoarece orasul nu
dispunea de o nchisoare cu capacitate mare; de aceea s-a ales Suceava, care dispunea de
un mare numr de celule si camere, unde puteau fi ncarcerati cteva mii de arestati.
Arestatii din sudul Moldovei, de la Vaslui si Bacu, pn la Milcov si Dunre, au fost
depusi la nchisoarea din Galati.
Tot de la detinutii de drept comun am aflat c ei sunt prelucrati si amenintati s
pstreze cel mai perfect secret.

Ancheta
Pe sectia de anchet de la parter erau cam 30 de celule. Unele erau transformate n
birouri pentru comisarii-sefi, adusi din judetele mai sus mentionate, fiecare cu btusii lor,
care de care mai cinic, alesi dintre toate lepdturile societtii.

Acesti comisari-sefi coordonau anchetele si triau declaratiile luate de la arestati. Toti

ns aveau un trecut n Siguranta Statului, legat de Miscarea Legionar: fceau parte din
fosta politie burghez din timpul dictaturii lui Carol al II-lea si Antonescu, iar regimul
comunist se servea de ei, ca de niste unelte docile, pentru c nc nu luase fiint
monstruoasa Securitate si regimul nu avea experti n materie de anchet. Erau canalii, fr
nici un pic de constiint moral si fric de Dumnezeu, care serviser sub mai multe
regimuri, neavnd nimic comun cu neamul nostru. Se puseser cu totul n slujba unui
dusman care, dup ce s-a servit de ei cum a vrut, i-a arestat si i-a ntemnitat la Fgras,
unde nu arareori s-au mncat unul pe altul. Asa le-a pltit stpnul pe care-l serviser cu
atta abnegatie. Pe cei de la Iasi i-am cunoscut personal.
Legionarii de la Facultatea de Medicin din Iasi erau anchetati de un comisar-sef n
etate, cu experient n anchete, al crui nume mi scap. Nu am avut de-a face cu el dect
n cteva situatii; ultima dat, cnd am dat declaratia final semnat n fata lui.
n schimb nu i-am putut uita pe cei doi btusi angajati tocmai atunci n politie, pe
Behan si Danielevici. Erau de o ferocitate de nedescris.
Am aflat de asemenea c anchetele se fceau numai noaptea, de cum se nsera pn
dimineata1, si c btile si schingiuirile la care erau supusi cei anchetati erau att de mari,
c unii din ei erau dusi pe targ la celulele lor.
Din primele seri, de la celula unde eram, aproape de sectia de anchet, auzeam clar
vaiete si mult forfot de pasi.
Atmosfera din celul, din cauza lui Popa Alexandru, era imposibil.

Popa Alexandru (anu)

Acest individ era din Soroca (Basarabia) si fusese coleg de clas cu Alexandru
(ura) Bogdanovici la liceul de acolo. Popa afirma c fuseser buni prieteni.
A fost arestat n aceeasi zi cu mine n Iasi, unde era student n anul III la Facultatea
de Agronomie. Din primul moment cnd ne-am ntlnit n celul am ajuns n conflict cu el.
Ca om, era de un orgoliu si de un sadism feroce. Cei doi muncitori cu care eram n celul,
legionari ncercati, cu credint n Dumnezeu si cu mult bun simt, neau spus, cnd Popa
lipsea, c acesta nu numai c nu era legionar, dar nici mcar om nu era, ci dracul n
persoan.
n celul era tcut, foarte atent la ce discutau altii; cnd intervenea, avea o plcere
deosebit s discute n contradictoriu. Nu s-a pronuntat niciodat clar, dac crede sau nu n
Dumnezeu. n discutiile cu diaconul Eftimie despre credint, sustinea ntotdeauna
contrariul. Era, dup prerea tuturor, un ateu convins. Ancheta lui a durat cteva zile, si se
1 Oricine face rele urste Lumina si nu vine la Lumin, pentru ca faptele lui s nu se vdeasc (Ioan 3, 20).
Lupta noastr [] este mpotriva stpnitorilor ntunericului acestui veac, mpotriva duhurilor ruttii (Efeseni 6, 12).
ntreg veacul acesta este noapte, este ntuneric (Sfntul Ioan Gur de Aur, Tlcuire la Iov).
Lucifer, cel ce urste lumina, si slugile sale, lucreaz cele ale lor ndeosebi noaptea. n Vietile Sfintilor, marii cuviosi, nevoitori n pustie ori n
cetti, erau chinuiti n fiecare noapte prin venirea duhurilor ruttii, care de multe ori i bteau si i torturau pn aproape de moarte, iar n zori
dispreau (n. ed.).

vedea dup fata lui c nu luase nici mcar o palm. Nimeni nu i-a pus vreo ntrebare si nici
el n-a spus nimic.
Iat cteva observatii, n legtur cu acest individ, care m-au determinat s cred c
era un tip suspect:
s-a atasat de Legiune datorit marii personalitti a lui Bogdanovici; la anchet na fost btut; atitudinea lui din celul, fat de camarazi si Legiune, de un mutism
desvrsit, ti ddea imediat de gndit; a luat o condamnare mic, corectional, de 7 ani;
cnd a nceput reeducarea la Suceava, a fost printre protagonisti, alturi de Bogdanovici;
la Pitesti n-a luat nici o palm, dimpotriv, a fost, alturi de urcanu, autorul fizic al
mortii lui Bogdanovici; a plecat de la Pitesti la Gherla n iarna lui 1950, unde a devenit
seful demascrii. Acolo s-au comis fapte care au depsit Pitestiul; cnd am venit toti
studentii cu condamnri mari de la Pitesti la Gherla, el si disputa cu urcanu sefia
demascrilor; a fost dus de la Gherla la Jilava odat cu urcanu; a fcut parte din lotul
lui urcanu, dar nu a fost executat. Tot el a fost acela care a dat declaratie c reeducarea de
la Pitesti si Gherla a fost fcut din ordinul pe care l-a dat Horia Sima legionarilor, prin
Vic Negulescu; a fost martorul acuzrii n procesul lui Vic Negulescu, unde a sustinut
cele de mai sus. (La acest proces marele merit l-a avut Gheorghe Calciu, care a cerut n
instant s vin generalul Nicolski, seful Securittii, cu care Calciu sttuse de vorb la
Pitesti, si care, binenteles, n-a venit). Dup acest proces, Popa anu a fost adus la Aiud si
eliberat nainte de decretul din august 1964.
La plecarea mea din tar, n 1989, se gsea la Sibiu, fcea pe contabilul si era mare
informator.
*
n primele zece zile nu a fost nimeni chemat la anchet. De aceea am avut timp
suficient s m gndesc, s-mi fac toate socotelile, ce declar si ce nu declar si n ce
conditii. Aveam convingerea c seful meu direct, Moisiu, si cei cu care activasem, erau
ferm hotrti s nu spun nimic. Fiecare a rezistat pn cnd a ajuns la limita puterilor
fizice si sufletesti. Unul a cedat cnd i s-a prezentat n fata ochilor un altul desfigurat n
bti, plin de snge si cu rni pe tot corpul, fiind amenintat c asa va pti si el dac nu
spune tot ce stie. n fata acestei situatii, cei cu punctul de rezistent joas au cedat. Altul a
cedat dup prima btaie, altul dup o lun de btaie, altii dup dou, trei, patru luni,
declarnd pn la urm doar atta ct s poat fi judecati si condamnati.
Redau dou cazuri: al lui oltuz Laurentiu si al Oltei Manoliu (ambii studenti la
Facultatea de Medicin din Iasi si originari din judetul Botosani) care n-au spus nimic la
anchet si au fost totusi judecati si condamnati oltuz, la 20 de ani munc silnic, iar
Manoliu la 15 ani munc silnic numai pe ceea ce au declarat altii despre ei. Manoliu a
iesit teafr, dup cei 15 ani de nchisoare, iar oltuz dup 16 ani.
Regimul comunist, fiind n curs de consolidare si neavnd cadre pregtite pentru a
ancheta, s-a folosit de fostii anchetatori cum am afirmat mai sus ca s mbrace n forme
juridice cele declarate de noi, n vederea condamnrii. Misiunea lor era s bat, s bat si
iar s bat, pn ce te fceau una cu pmntul. Pe ei nu-i interesa cantitatea si calitatea

celor declarate; aceasta o fceau comisarii-sefi, coordonatori ai anchetelor. Acestia erau

uneltele regimului.
Desi btile si torturile n aceste anchete au fost strigtoare la cer, nu s-a declarat nici
zece la sut din ceea ce se stia, fapt confirmat n urma demascrilor de la Pitesti si Gherla.
Majoritatea dintre noi am sesizat acest lucru, permitnd acelor ce nu fuseser arestati
s se ascund. Cnd au aprut supliciile de la Pitesti si Gherla, cei supusi acestui tratament
au declarat nu numai ce stiau, ci chiar si ceea ce gndiser, vzuser sau auziser
ntmpltor.
Scopul regimului era ca toti cei arestati s fie judecati si condamnati la ani grei de
nchisoare, pentru ca la timpul planificat, avndu-i n mn, s-i constrng s declare si
mai mult, prin actiunea de demascare de la Pitesti si Gherla.
in s precizez c nici un legionar si nici o unitate legionar nau fost arestati n urma
unor probe care s justifice darea n judecat.
Arestrile legionarilor din toat tara au fost fcute numai datorit informatiilor
furnizate de Siguranta Statului din timpul celor dou dictaturi, a lui Carol al II-lea si a lui
Antonescu. Prin urmare, este incontestabil c toti legionarii arestati de regimul comunist,
ncepnd cu 15 mai 1948, erau cei cunoscuti de vechea politie, datorit informatiilor
anterioare. Criteriul era simplu: trebuia arestat oricine a fost legionar, fie c activa sau nu
activa, pentru a fi pus sub cheie pn vor ncepe torturile, care vor procura suficiente
dovezi pentru exterminarea programat.
Sub dictatura lui Antonescu, Siguranta Statului constituise asazisele caziere politice
ale tuturor legionarilor din timpul Statului National Legionar, pentru eventualitatea, bine
gndit, a utilizrii lor.
Majoritatea dintre ei au format batalioanele mortii de la Srata (localitate situat n
sudul Basarabiei).
Acolo, ofiterii activi si de rezerv, ct si gradele inferioare, au fost toti redusi la
rangul de simpli soldati si trimisi pe front cu indicativul: reabilitare post mortem. Aceste
batalioane au fcut minuni de vitejie mpotriva bolsevicilor.
Comandantii de unitti erau avertizati ca toti acesti legionari, purtnd indicativul
mentionat, s fie trimisi n linia nti sau n misiuni periculoase, unde moartea era sigur.
Deci Antonescu, alt clu al tineretului legionar, cunoscndu-i acestuia puterea de
sacrificiu, era convins c n felul sta va scpa de ei.
Siguranta Statului a nregistrat si numele fratilor de cruce, elevi de liceu, cunoscuti
din timpul guvernrii legionare de unii din directorii, profesorii si chiar colegii lor, care iau denuntat fr scrupule. (n timpul rzboiului, Frtiile de cruce si centrele studentesti au
continuat s activeze n ilegalitate.) Acelasi procedeu l-au folosit si cu studentii
universittilor care nu erau legionari, precum si cu cei din aparatul de stat, din Cettuile de
fete si din Corpul muncitoresc si cel al Rzletilor.
Astfel c n 1945, cnd comunistii au acaparat puterea, aveau o oglind fidel a
tuturor legionarilor din tar.

i s-a mai petrecut un fapt odios din punct de vedere moral:

toti ticlosii pusi n slujba regimului comunist trebuiau s-i denunte pe legionarii pe
care-i cunosteau, precum si pe simpatizantii acestora, indiferent unde s-ar fi aflat. Detin
aceste informatii sigure de la fosti ofiteri de politie din cadrul Sigurantei, oameni care mai
aveau n ei un pic de constiint national, si de la fostii jandarmi, printre care si fratele meu
Vasile.
*
nchisorile din Romnia n anul 1948 se catalogau n: nchisori mari, mijlocii si
mici. n ordinea capacittii, ct si a renumelui lor de nchisori mari, citez: Aiud, Suceava,
Gherla, Pitesti, Jilava si Galati.
nchisori de categorie mijlocie: Rmnicu Srat, Trgsor (oras situat la vest de
Ploiesti, pentru elevi), Mislea (pentru femei), Mrgineni (cu atelierele de tmplrie pentru
export), Fgras (nchisoare destinat fostilor politisti), Dej, etc nchisori mici se gseau
n fiecare capital de judet. nchisori cu regim special se gseau la subsolul Ministerului de
Interne si pe strada Uranus din Bucuresti.
nchisori-spital, pentru detinutii bolnavi de tuberculoz: la Trgu Ocna, n Moldova,
si la Vcresti pentru celelalte boli.
nchisorile erau mprtite pe sectii, unde erau att celule, ct si camere, numite n
termeni de nchisoare la comun. Celulele erau de diferite mrimi; de regul aveau 3-4
metri lungime si 1,5 metri ltime. Pe jos, unele aveau beton, altele scnduri de brad.
Camerele aveau dimensiuni de 4-8-10 metri ltime si 10-15-20 metri lungime.
Fiecare nchisoare era prevzut cu celule de pedeaps celule negre numite
astfel pentru c nu aveau nici aerisire, nici geamuri si nici lumin; deci, ntuneric total.
Toate nchisorile dispuneau, la beci, de boxe, de celule de pedeaps, mult mai greu
de suportat si cu conditii mult mai inumane dect celulele negre. Fiecare nivel al nchisorii
avea patru celule negre.
Au existat un timp, la nceputul arestrilor, asa-zisele celule albe (de unde expresia
te bag la alba). Am aflat ce erau astfel de celule la Aiud, n anul 1954. Li se spunea
celule albe pentru c ferestrele nu aveau sticl; erau lipsite de mobilier. Cel hrzit s fie
detinut aici era dezbrcat la cmas si izmene, tot timpul sezonului rece.
Voi descrie topografia fiecrei nchisori pe unde am trecut.
i pentru c m gseam la nchisoarea din Suceava, o voi prezenta, pe scurt, pe
aceasta, clasat n categoria nchisorilor mari, att ca dimensiune, ct si ca faim.
O caracteristic a celulelor si a camerelor, de la subsol la etajul doi, era c aveau
dusumele de scnduri. nchisoarea a fost construit de austrieci, ct timp stpniser
Bucovina, de la 1775 la 1918, si aici erau nchisi romnii care-si cereau dreptul la libertate.
ntreg subsolul era prevzut numai cu celule. ncepnd cu parterul si terminnd cu etajul
doi, de o parte a coridorului erau celule, iar de cealalt parte camere, variind ntre 5/10
metri si 10/10 metri.

Mobilierul celulei sau camerei era foarte sumar: un prici cu o rogojin n loc de
saltea, tineta pentru necesitti fiziologice, si ulciorul cu ap de but.
Ferestrele celulelor aveau dimensiuni n jur de 40/40 cm., iar ale camerelor mari
1,5/1 m. Toate geamurile erau prevzute cu drugi grosi de fier. n afar de cele enumerate
mai sus, nu exista nimic, nici mcar cuiere pentru a agta o hain.
Obiectele de mobilier care au constituit tot timpul detentiei o problem, aducnd
mari neajunsuri celor condamnati, au fost tinetele sau ulcioarele pentru apa de but,
precum si tinetele destinate necesittilor fiziologice (urin si fecale). Aceste tinete erau
confectionate din scnduri (doage de brad si cercuri de fier), cu capacitti si nltimi
diferite, n functie de spatiul pe care-l serveau, dac acesta era celul sau camer.
mi ngdui o parantez, pentru a pune o ntrebare unui interlocutor venit din lumea
occidental, de pild: ce ar spune el, cnd ar auzi c cei condamnati au executat, s zicem
16 ani, sub regim comunist, la care se adaug nc 7 ani din timpul dictaturii lui Carol al IIlea si a lui Antonescu, stnd n tot acest timp ntr-un climat viciat de mirosul de urin si
fecale? Poate unora nu le-ar veni s cread, si atunci, fostii detinuti politici, mpreun cu
mine, i-am invita s vin s vad c si azi, n Romnia, aceste obiecte de tortur moral si
fizic se gsesc nc n celulele si camerele nchisorilor. S vad n ce fel de conditii de
civilizatie si-au trit mii de fiinte umane un sfert din viat.
Aici n Australia, unde am emigrat, am vizitat din curiozitate, de curnd, o
nchisoare din Melbourne, Victoria: era mai degrab o pensiune, n comparatie cu ceea ce
am trit eu si atta tineret romn, timp de 16 ani, n nchisorile comuniste.
n timp ce ne fceam necesittile fiziologice aerul din celul devenea insuportabil.
Tinetele erau desertate apoi de dou ori pe zi, dimineata si seara, la closetele de la captul
etajului. Aceast operatie se efectua cu rndul, n asa fel nct cei din celule nu se puteau
vedea sau cunoaste ntre ei.
Au fost cazuri la Jilava si asta o stiu toti cei care au trecut pe acolo cnd, ntr-o
camer cu o capacitate normal de 40 de detinuti, erau nghesuite 300 de persoane. La
camerele din reduit, unde tinetele nu mai ajungeau, necesittile se fceau pe jos. Aerul
din camer era nu numai insuportabil, dar si insuficient. Pentru a evita asfixia, se sttea cu
schimbul n pragul usii, unde se strecura putin aer de afar.
n aceste camere au murit majoritatea celor n vrst si bolnavii. Cnd am stat la
Jilava, n 1956, aceast situatie ns nu mai exista.
M ntreb, cum a fost posibil asa ceva? i totusi a fost posibil, dovad mrturisirile
miilor de detinuti2.
2 Pentru c nu i s-a ngduit s se ating direct de suflet, stpnitorul ntunericului a nscocit felurite munci pentru
fiecare simt n parte: sfrmarea mdularelor, frigul tartarului si fierbinteala gheenei (care chinuie simtul pipitului),
ntunericul pipibil (care stinge lumina ochilor), rcnete si vaiete neomenesti (ce sfsie auzul), duhoare de nesuferit (care
spurc mirosul) si, n fine, pngrirea gustului cu mncri drcesti, de la gunoaie si resturi pn la dejectii omenesti.
Cum vom vedea de-a lungul ntregii crti, puscriile Antihristului sunt niste bune prenchipuiri ale iadului, dup al
crui plan arhitectul rului vrea s schimbe ntreaga lume, spre pieirea ntregului neam omenesc. Ceea ce povesteste Dumitru
Bordeianu are ca model chinurile vesnice; puscriile subpmntene ale lumii moderne se apropie de descrierile sfintilor:
Atunci l iau pe om arapii (dracii) si btndu-l fr mil l pogoar n pmnt. i l arunc pe dnsul legat cu legturi nedezlegate n pmnt
ntunecat si nnegurat, n prtile cele mai de jos, ntru cele mai dedesubt, n legturi, n temnitele iadului, dup cum zice Fericitul Iov: M voi
duce n pmnt ntunecat si nnegurat, n pmntul vesnicului ntuneric, unde nu este lumin, nici viata oamenilor muritori, ci chinuire si

Usa celulelor sau a camerelor era construit din lemn masiv, de obicei esent tare de
stejar, ferecat cu fier gros pentru a-i ntri rezistenta. O broasc mare se ncuia cu cheia,
iar deasupra ei un zvor gros era tras pe dinafar, asigurnd astfel cea mai perfect
sigurant. La mijlocul usii, la o nltime de un metru, se prevzuse o vizet de 25/15 cm.,
prelungit spre interior cu o policioar, ct ncpea o gamel de tip militar. La partea
exterioar a usii, un zvor puternic asigura vizetei acelasi grad de sigurant ca si la us.
Deasupra, la nltimea unui stat de om, usa era prevzut cu un mecanism prin care
se putea vedea n celul. Cpcelul vizetei acesteia putea fi miscat la stnga sau la dreapta,
pentru ca gardianul s se uite nuntru, n timp ce din celul nu se putea privi afar.
n toate nchisorile comuniste din Romnia, nu era acelasi lucru s fii la subsol, la
parter sau la etaj, la rsrit, la sud, la nord sau la apus. Iarna, cei ce se aflau la nord si est
sufereau de frig, din cauza vntului, mai mult dect cei ce se aflau pe partea de sud si de
vest.
Celulele de pedeaps de la subsol erau mult mai greu de suportat dect cele de pe
etaje. Una era s stai la Zarc, si alta era s stai la a doua cldire, la Gherla si Aiud, unde
erau numai camere, iar regimul era mai blnd. Tot aici erau cazati si detinutii de drept
comun, care fceau diferite munci n incinta nchisorii (plantoane, buctari, frizeri, biesi,
cizmari, croitori etc.) O problem care a costat multe vieti a fost fumatul. Pentru un
chistoc n limbaj de fumtori aruncat intentionat de un paznic si ridicat de un detinut,
s-a ajuns deseori la represalii fatale.
Regulamentul prevedea c detinutul, cnd era scos la plimbare n tarcuri special
amenajate, trebuia s mearg cu minile la spate si privirea n pmnt. Orice abatere de la
aceast disciplin era aspru sanctionat cu arest sever de unde, dac era iarn, rar se mai
iesea.
Numai bietii fumtori stiu ct au suferit din cauza acestei patimi.
Pentru ei, nchisoarea a fost mult mai grea dect pentru nefumtori3.
O alt ncercare ce a mcinat din temelii viata detinutilor a fost foamea; foame
redat cu autenticitate n poeziile lui Radu Gyr si Nichifor Crainic; foamea cronic,
insuportabil, care a umilit, a degradat si a pus n situatii de comptimit pe multi dintre
detinutii incapabili s suporte ceva ce depsea limitele rbdrii. Cum era posibil ca, timp
de 16 ani, s te road acest vierme neadormit, s nu te saturi niciodat si nici mcar s-ti
potolesti, ct de ct, foamea?
Ct voint, ct rbdare, ct nfrnare, le-a trebuit acestor detinuti, ca s
supravietuiasc? Doamne! N-a fost o lun-dou, un an-doi, ci 16 ani!
Ca fost student la medicin, cunoscnd fiziologia si biochimia normal a omului, mam ntrebat ntotdeauna care este limita de rezistent a omului la foame. i mrturisesc c
n-am gsit rspunsul.
scrb vesnic, ntristare nesfrsit si plngere nencetat, scrsnirea dintilor netcut si suspinuri neadormite. Acolo totdeauna se aude: Vai!,
acolo strig: Vai mie!, si nu este cel ce le ajut. Acolo strig si nimeni nu este care s izbveasc (Sfntul Chiril al Alexandriei, Cuvnt
pentru iesirea sufletului) (n. ed.).
3 De unde se vede limpede c nu exist patimi nensemnate. Orice patim e pierztoare de suflet, pentru c robeste constiinta, desfiinteaz
libertatea omului si l mpinge la fapte necugetate. A muri pentru un chistoc de tigar e nu numai o prostie, ci un pcat de neiertat. Acolo unde
nu poate birui prin mari ncercri si chinuri, satana nvinge prin micile noastre patimi (n. ed.).

As pune ntrebarea si specialistilor: este oare posibil ca timp de 16 ani, n interval de

24 de ore, masa s nu varieze dect ntre 600 si 900 de calorii (n ultimii doi ani ajunsese n
jur de 1000 de calorii), iar n conditiile de pedeaps, n jur de cteva sute? Ct priveste
valoarea nutritiv hrana fiind alctuit numai din deseuri, ce nu se vindeau la aprozarele
socialiste comunistii au gsit de cuviint ca ea s fie cum a fost Mncarea era
constituit din arpacas, orz decorticat, rar fasole, varz, dovleci, gulii, cartofi, care nu se
vindeau, si napi porcesti. Iar carnea resturi nevandabile: copite, bojoci, buze, pielite si
capete de animale care, n trile capitaliste nu s-ar fi dat nici mcar cinilor. i toate
acestea erau n bun parte alterate.
mi aduc aminte de un fapt pe care nu-l voi uita toat viata mea. Eram n curtea
nchisorii la Gherla, nu departe de buctrie, cnd am vzut cum detinutii de drept comun
scoteau din beciul sectiei a II-a capete de bovine intrate n putrefactie. Cu un bt lung
introdus prin teste, ca s fie tinute la distant, att era de insuportabil mirosul crusii
fugeau ct i tineau picioarele pn la buctrie. Aici le azvrleau ntr-un butoi cu ap, unde
erau splate si puse n cazane, pentru hrana detinutilor politici. Cei de drept comun aveau
un alt meniu.
Din cauza acestor deseuri multi detinuti s-au mbolnvit de ficat, de rinichi si de
stomac, n special cei n vrst si cei care n libertate avuseser un regim alimentar mai
deosebit.
Ce elemente nutritive puteau contine aceste alimente? i totusi detinutii politici au
trit cu asa ceva.
mi mai vine n minte acum si un alt caz, n care foamea a reusit s-l degradeze pe
om pn la starea de animal. Un fost mosier de origine greac, pe nume Pan, n vrst de
75 de ani si peste 1,80 m nltime, care n libertate avusese o burt mare, ajunsese acolo,
din cauza slbirii, s-si formeze pe pntece patru sorturi de piele.
L-am vzut la baie, dezbrcat; arta hidos. O dat, fiind scos cu alti detinuti n vrst
la buctrie, s curete de blegar burti de vac alterate, a luat o fsie si a ascuns-o sub un
sort al burtii lui, ca so duc si s-o mnnce n camer. A fost vzut de un alt detinut, care
din invidie l-a turnat la militianul de paz si la control i s-a descoperit alimentul cu
pricina. Ct s-a rugat bietul om de militian s-l lase s o mnnce, asa alterat cum era, cu
blegar cu tot.
Militianul ns l-a btut peste cap cu bucata de burt pn l-a umplut de snge.
La Suceava, ancheta nu se fcea ziua, ca s nu se aud de afar vaietele de durere. Se
fcea numai noaptea, de cum se nsera si pn la ziu. n cinci luni, ct am fost anchetat,
cei doi cli care m-au torturat miroseau mereu a butur4.
Instrumentele de tortur erau: vna de bou, cravasa, biciul si ciomagul.
Iat preparativele pentru administrarea btii celui ales. Acesta era asezat pe un fel
de scrnciob, format din dou scnduri; i se legau cu o sfoar minile si picioarele, i se
introducea pe sub genunchi un ciomag si astfel, imobilizat burduf, era asezat pe dou
4 Clii trebuiau drogati; alcoolul adoarme constiinta, nbus mila si i d celui beat puteri drcesti (n. ed.).

scaune; ciomagul sprijinit pe ele, forma axul de nvrtire. Astfel c, pe rnd, o dat tlpile,
o dat fesele ajungeau sus, n pozitia de lovire.
Detinutul nu putea face nici o miscare, iar clul putea s-l bat n orice pozitie, fr
s ntmpine vreo rezistent. Cei doi btusi se aruncau asupra victimei cu o furie
demonic.
La nceputul anchetelor bteau pe fes si pe spatele gol, apoi din cauza rnilor
pricinuite de lovituri, s-au gndit s-i acopere victimei spatele si fesele cu un servet ud, ca
s-l poat bate la intervale de timp destul de scurte. Btaia la tlpi ti distrugea pingelele de
la ncltminte dup numai cteva sedinte. De aceea te ncltau cu niste saboti cu talp de
lemn, care erau mai rezistenti la btaie. Acest sistem clii l denumeau morisc sau
scrnciob pentru c, prin nvrtire, veneai n cele dou pozitii: tlpi sau fese.
Cel mai greu de suportat era btaia la tlpi cu ciomagul, cci simteai lovitura nu n
tlpi, ci n ceaf. La fese bteau cu vna de bou.
Alt supliciu folosea un fel de mas, numit pat, de lungimea staturii unui om,
prevzut cu belciuge la cap si la picioare. Spatele, de la ceaf la tlpi, rmnea liber, ca s
poat fi lovit cu cravasa, biciul sau vna de bou. Acest pat era fixat n cuie pe dou capre
de lemn, care rmneau imobile n timpul btii. Cel mai greu de suportat era biciul cu
curele subtiri, ca o coad de cal. Mai lipseau bilele de plumb colturoase. De obicei aceast
tortur era att de slbatic, nct cel supus chinului cdea n nesimtire. Pentru a-si reveni,
era stropit cu ap, dup care se mbrca si, sprijinit de un gardian, era readus n celul.
Dup o astfel de sedint victima era lsat n celul cteva zile, unde camarazii l
oblojeau, splndu-i rnile si aplicndu-i comprese cu ap rece. l mbrbtau si-i sustineau
moralul ca s poat rezista, stiind c va fi dus din nou la schingiuire.
Dup cteva zile erai luat, tot noaptea, si dus ntr-o celul n aceeasi sectie,
prevzut cu mese, scaune, cerneal si hrtie, ca s scrii tot ce stiai. Btusul avea o not
de la comisarul-sef, despre ceea ce trebuia s declari. Detinutul era apoi lsat din nou
cteva zile, si dup aceea dus iarsi n celula destinat scrisului. Acum i se nmna fituica,
pe care era scris ce trebuia s declare. l lsau acolo toat noaptea, timp suficient s
mediteze si s decid singur ce putea s spun din cele cerute. De multe ori aceast metod
l punea n ncurctur si trebuia s fie foarte atent. Spre ziu era readus n celul, bucuros
c nu mai trecuse prin morisc sau pat. n schimb, ncepeau s-l frmnte probleme de
constiint n legtur cu cele declarate n acea noapte. Dup alte cteva zile, era dus din
nou n celulele de tortur, unde sedintele se repetau aidoma. i aplicau sedintele cu
morisca sau patul, rareori amndou. Totul era reluat, de cele mai multe ori: cnd n
celula de tortur, cnd n cea de scris, pn cnd se termina ancheta. n cazul meu, aceasta
s-a terminat la nceputul anului 1949.
Tortura era executat de ctre indivizi care nu aveau nimic comun cu constiinta si
credinta. Supliciul era echivalent n gravitate cu pozitia avut n Miscare, cu cantitatea si
calitatea celor imaginate a fi cunoscute de victim, depinznd si de rezistenta sa fizic.
Noaptea trziu s-a tras zvorul celulei si un paznic cu o hrtie n mn mi-a
pronuntat numele. Am avut o tresrire si o strngere de inim. Mi-am zis: iat, a venit

ceasul s vezi cine esti, ce poti, de ce esti n stare si dac ce ai gndit si exprimat merit
supliciul la care urmeaz s fii supus. Numai ncercarea te pune n situatia de a te cunoaste.
Dup ce m-am mbrcat, am ntrebat paznicul dac voi mai reveni n aceeasi celul.
Toti cei din celul s-au trezit, mi-au strns mna si mi-au urat s fiu tare. Cum paznicul nu
m grbea, m-am uitat o clip la fetele lor si am observat pe ele un sentiment de
comptimire. Paznicul mi-a rspuns c, de revenit, voi reveni n celul, dar n alt stare.
Cei din celul au tresrit la gndul a ceea ce m astepta.
Am fost scos din celul si, pn s ajung la subsol, trecnd pe la sectia de la parter,
unde se fceau anchetele, paznicul, care nu era nc ndoctrinat, mi-a zis ironic: Nu-ti mai
dau la c..., c-i ran, te altoiesc la spate.
i a nceput hora. Unul cu cravasa si altul cu biciul. Dac loviturile cu cravasa mai
erau suportabile, cele cu biciul produceau niste usturimi, de parc-mi prjeau jumri pe
creier.
Nu mai stiu ct au lovit, stiu ns c am lesinat. M-au stropit apoi cu ap, si m-au
lsat putin, dup care unul dintre ei mi-a spus:
mbrac-te, banditule!. Mi-am luat cmasa, apoi pantalonii dar, cnd s ncalt
pantofii, nu m-am putut apleca, parc-mi plesnea pielea de pe spate, asa c m-am strduit
s-i ncalt din pozitia ridicat.
Unul dintre cli a iesit putin afar; cellalt m-a ntrebat sarcastic, stergndu-si fata
de sudoare: Cum a fost, banditule, dusman al clasei muncitoare? Nu stiu dac n acel
moment i uram sau i dispretuiam si dac avnd posibilitatea s m rzbun pe loc as fi
fcut-o sau nu.
Dup putin timp usa s-a deschis si gardianul m-a msurat din cap pn-n picioare, n
timp ce clul i-a spus s m duc de unde ma adus. M sprijineam de paznic, pentru c m
usturau tlpile, parc le puneam pe jar.
Cnd am ajuns la subsol, unde era celula mea, paznicul, fiind sigur c nu-l auzea si
nu-l vedea cineva, mi-a spus ncet: i-am spus eu, domnule, c aici e iadul pe pmnt! Ce
ati fcut, de v omoar n halul acesta? M-am uitat la el, dar nu i-am rspuns. Ce puteam
s-i rspund, n acea clip?
Abia asteptam s ajung n celul. M usturau tlpile si pielea de pe fese si spate, att
de ru, nct cu fiecare pas simteam c mi crap pielea. Ajuns n celul, parc vd si acum
pe fata camarazilor mei, durerea si comptimirea, de parc ei ar fi fost n locul meu. Numi
ddeam seama cum artam la fat. n nchisoare nu era nici o oglind. S-au ridicat toti pe
prici afar de Popa anu iar eu m-am ntins pe burt, cci numai asa puteam sta;
durerile le simteam aproape peste tot. Camarazii mei de celul m-au dezbrcat, eu
nemaifiind capabil de nici o miscare. Corpul mi ardea ca focul. Un camarad a exclamat
privind rnile mele: Aoleu, frate, e groaznic! Le-am cerut s-mi pun ceva ud pe rni.
Nu-mi mai era nici foame, nici sete, si nici nu mai eram n stare s gndesc. mi amintesc
doar c spre sear le-am cerut ap s beau.
Dup ce s-a fcut ziu, plantonul de drept comun de pe culoar a deschis usa sub
pretext c voia s ia tineta de ap si ne-a comunicat foarte speriat: Pe unul dintre ai

dumneavoastr, atta l-au btut de o lun ncoace si n-au scos nimic de la el, nct acum
stia l-au bgat la etuva care se vede de pe geamul din aceast celul. n momentul cnd
am auzit de la planton numele victimei, pe care cei din celul nu o cunosteau, parc cineva
mi-a nfipt un cutit n inim si, fr smi dau seama, am strigat: Gioga!

Gioga
Parizianu Gheorghe, zis Gioga, era un aromn din Bulgaria, venit cu familia n tar
dup cedarea Cadrilaterului. Am fost colegi de an la Facultatea de Medicin din Iasi, unde
mi l-a prezentat Moisiu. Atunci l-am cunoscut bine si am lucrat cu el, pn la arestarea lui,
la 15 mai 1948. l iubeam si aveam toat admiratia pentru curajul, puterea lui de sacrificiu,
precum si pentru felul de a se atasa de camarazii lui. Era numit omul de granit.
Aflasem c fusese arestat la 15 mai, si aveam toat convingerea c de la Gioga nici
un anchetator nu va scoate nimic. i ntr-adevr, de cnd fusese arestat si pn la nceputul
lui iulie, btusii n-au putut scoate nimic de la el. Tot corpul lui, din cap pn n tlpi, era
numai o ran. n ziua cnd am aflat despre el, clii l bgaser n etuv la temperatur
ridicat5, doar-doar vor reusi s-l fac s vorbeasc.
Nu mai stiu cum a scpat din etuv, stiu doar c a fost condamnat pe declaratiile
altora. Poate de la cei cu care avusese niste misiuni n munti sau din alt parte, anchetatorii
obtinuser declaratii ca s-l poat condamna; n nici un caz din spusele lui proprii.
Ct priveste activitatea lui de la Medicin, se pare c nu i-a interesat prea mult pe
anchetatori, dovad c eu nu am avut nici o confruntare cu el, cu toate c activasem
mpreun.
Am relatat cazul lui Gioga pentru c, ntr-o alt mprejurare, lam ntlnit la Pitesti.
Btaia pe care am ndurat-o eu la 1 iulie era un procedeu curent, aplicat tuturor
anchetatilor la prima ntlnire cu btusii.
Acestia ntrebuintau toate metodele de btaie de care dispuneau, ca s-l
impresioneze pe cel anchetat, s-l determine s declare tot ceea ce stie. Metoda era
conceput mai de sus, btusii nu aveau dect misiunea s o aplice pe parcursul anchetelor.
Duritatea ei, cum am mai spus, era n functie de pozitia avut n organizatie de ctre cel
anchetat.
*
Dup cele ntmplate, camarazii mei mi-au pus comprese pe rni, iar eu am avut
timp s-mi fac un plan despre ceea ce s declar si ce s nu declar.
La cteva zile, la aceeasi or din noapte, acelasi gardian cu fituica n mn, strig
numele meu si m invit s ies din celul.

5 Ca si n antichitate, ncepnd cu cei trei tineri din Babilon, ultima tortur aplicat a fost cea a focului, a arderii de viu (n. ed.).

Abia a tras zvorul si a ncuiat usa, c se si apropie de mine si mi sopteste: Cum te

mai simti, domnule? n noaptea asta, stia iar te omoar n bti. M uit la el, dau din cap,
confirmndu-i teama.
Odat ajunsi pe sectia de anchet, spre surprinderea mea, nu m mai duce n celula
n care am fost torturat, ci ntr-o celul cu mese, scaune, hrtie si cerneal de scris. N-am
asteptat mult, c se trage zvorul, se deschide usa si n clipa urmtoare, intr Blehan, cu
miros de butur dup el. Dup ntrebarea clasic: Cum te simti, banditule?, la care nu-i
rspund, mi spune s iau loc la mas, s iau hrtie si cerneal si s scriu tot ce stiu,
azvrlindu-mi iar, nainte de a prsi celula si a nchide usa, calificativul obisnuit:
banditule!
Rmas singur n celul, am luat o coal de hrtie si am ncercat s notez ceea ce voi
declara. Am nceput prin a scrie cteva date biografice, apoi, n mare, am schitat motivul
pentru care credeam eu c m arestaser, aceeasi declaratie ca la Galata. Cum stteam si
asteptam s vin Blehan si s vad minimul ce scrisesem, m vedeam deja dus n cealalt
celul, unde aveam de nfruntat morisca si patul. Timpul trecea, dar Blehan nu mai
venea; aveam impresia c fusesem uitat. Neavnd ce face, m apropii de us si lipesc
urechea, s ascult ce se petrece n sectie. Era liniste. Asteptarea m nelinistea, dar credeam
c n noaptea asta nu se va mai bate. Am nceput s m plimb pe spatiul rmas liber cnd,
pe neasteptate, aud cum se trage zvorul si se deschide usa. n prag apru Blehan.
Banditule! Ai declarat totul? m ntmpin el cu expresia passe-partout, la care iam
rspuns foarte politicos: Da, domnule anchetator! Fr a privi hrtia de pe mas, a
chemat paznicul care m adusese si m-a dat n primire. Gardianul, observnd c nu am fost
btut, cu un aer mai prietenos mi-a zis: n noaptea asta ati scpat de btaie, domnule.
Da, domnule a fost rspunsul meu, si am intrat n celul.
Cum lampa era aprins, la zgomotul fcut de zvor, camarazii mei s-au desteptat.
Era aproape de ziu. mi fceau semne, din care ntelegeam c voiau s stie dac s-a
ntmplat ceva. Le-am fcut si eu semne, s-i linistesc, c nu s-a ntmplat nimic. Pe fetele
lor am citit atunci bucuria c n noaptea aceea scpasem nebtut. M-am ntins apoi pe prici
si am adormit.
M-am trezit trziu. Mentionez c la Suceava, ct au durat anchetele, nu erau restrictii
privind ntinsul pe prici si dormitul n timpul zilei. Probabil c aceast dispozitie venea de
sus, pentru c pe durata anchetelor cnd nu puteai sta pe sezut era permis s stai ntins.
Cum m-am trezit, a trebuit s povestesc camarazilor mei cum a decurs ancheta.
Cei cu care eram n celul, n afar de Popa anu, au fost toti crunt torturati, dup
aceleasi metode. Camarazii muncitori au fost att de slbatic chinuiti, nct unii au fost
ucisi n timpul anchetelor, iar altii au nnebunit, foarte putini scpnd cu viat. La anchete,
dar mai ales la demascri, att anchetatorii ct si ofiterii politici li se adresau cu
amenintarea: Voi, banditilor, sunteti cei mai mari dusmani ai clasei muncitoare, pe voi o
s v strpim pn la unul.
Acesti viteji n-au acceptat s li se pun cizma pe grumaz, zbala n gur si ochelarii
la ochi pentru a fi folositi de comunisti mpotriva fratilor lor.

Dup cteva zile, la aceeasi or din noapte, acelasi gardian ma condus din nou n
celula unde fcusem declaratia scris. Aici m astepta Blehan care, cu un rnjet de animal
de prad, mi s-a adresat cu limbajul obisnuit: Banditule! Iat hrtie si cerneal, s scrii tot
ce stii. i a plecat trntind usa.
Rmas singur, parc eram nuc, zicndu-mi c ori eu sunt prea naiv ca s cred c-l
voi putea duce de nas, ori ei sunt tmpiti. Era o ncercare pe care btusii voiau s-o fac si
care putea s m coste scump. Eram pus n fata unei dileme: declar sau nu declar tot ce
stiam? M-am hotrt s dau aceeasi declaratie pe care o ddusem prima dat. i, cum dup
aprecierile mele, mi mai rmsese timp nainte ca Blehan s apar, m-am apropiat de us,
am lipit urechea si ... ceea ce am auzit n acea noapte pe sectia de anchet mi sun si azi n
urechi, ca un ecou ce venea dintr-o lume unde geamtul, durerea si suferinta nu mai aveau
hotar.
Ce m-a ngrozit atunci mai mult au fost strigtele si vaietele fetelor care erau
anchetate. Parc vedeam n fata mea pe mama si sora mea schingiuite, fr ca eu s le pot
veni n ajutor. Aceste strigte si vaiete mi bubuiau n creier iar inima mi era att de
zdrobit, nct nu mai stiam unde m aflu. Chinul si vaietele acelor suflete curate,
nevinovate, mi provocau o astfel de durere, c-mi venea s urlu, constient fiind c nu
puteam n nici un fel s le fiu de ajutor. Ce noapte ngrozitoare!
Aceste strigte de durere se ngnau cu alte vaiete de supliciu, venite de la brbati,
care n chinul lor li se adresau mamelor, cu strigtul disperat: Mam! De ce m-ai mai
fcut!? M-am desprins de us, m-am retras n fundul celulei si mi-am astupat urechile, c
nu mai puteam suporta. n clipa aceea mi-au revenit n minte cuvintele gardianului care m
ducea la anchet:
Aici e, ntr-adevr, iadul pe pmnt.
Spre ziu, se deschise usa si apru Blehan, asudat si congestionat la fat, si cu un
glas rgusit mi arunc amenintarea:
Acum, banditule, cred c ai declarat tot. Ai auzit ce se petrece n celule? V
omorm pe toti!. Stpnindu-mi starea de nervi, i-am rspuns calm: Da, domnule
anchetator! Peste putin timp a venit paznicul s m duc n celula mea. Pe parcurs n-a
uitat s m felicite c nu mi se ntmplase nimic n noaptea aceea, afirmnd c toti
anchetatorii au nnebunit.
Cnd am ajuns n celul, spre ziu, camarazii mei erau toti treji si surprinsi agreabil
c n-am mbrtisat morisca si patul.
Mi-am exprimat teama, fiind convins c anchetatorii aveau totusi un plan, c stiau
unele lucruri despre mine, dar c m lsau s vad pn unde cred eu c-i pot nsela.
n zilele urmtoare, au fost crunt btuti doi camarazi din celula noastr: Nicolae
Cojocaru si Calistru Mircea. Cnd am vzut halul n care au fost adusi, mi-am zis c rndul
meu nu va ntrzia.
ntr-adevr, dup cteva zile, acelasi gardian a venit s m duc n camera de tortur.
Aici m asteptau deja Blehan si Danielevici, cu niste fete buhite si congestionate,
mirosind a butur de-ti lua respiratia. Blehan s-a repezit la mine, m-a luat de gt si

scrsnind din dinti, a nceput litania cunoscut: Pn cnd, banditule, crezi tu c o s ne

duci, crezi tu c noi suntem prosti? Nu, banditule, noi nu suntem prosti si o s-ti artm
imediat c puterea este n mna noastr.
Asteptam cu nfrigurare urmarea. i a fost o porunc scurt:
mbrtiseaz patul. M-am ntins pe pat, unde am fost legat de mini si de
picioare. n timp ce-si suflecau mnecile, mi pregteau moralul, pentru tortura promis:
Ai s vezi tu, banditule, ct suntem noi de destepti. n momentul urmtor, un rpit de
bici si de vn de bou a umplut celula. Nu puteam striga, pentru c mi-au astupat gura cu
proprii ciorapi. Strngeam doar din dinti si msele, neputnd s urlu.
Nu stiu ct a durat operatia, dar mi amintesc c n-am lesinat.
Dup un timp, clii au plecat spre alte celule, cu alte victime, ca si mine. Cearceaful
ud pus pe spate era ca un balsam pe rnile deschise.
Revenind btusii, s-au consultat ntre ei si au decis s nu continue btaia, pentru c
rnile vechi se deschiseser din nou. M-au dezlegat, tinnd s-mi aminteasc, cu mult
convingere, c de acum voi declara totul. Gardianul chemat s m aduc n celula mea,
vznd n ce stare m gseam, n-a ndrznit s-mi mai pun vreo ntrebare, multumindu-se
s m conduc de unde m luase. Cnd m-au vzut camarazii mei, nu si-au putut stpni
lacrimile, att erau de impresionati.
Dup cteva zile, am fost dus iar n celula de scris si Blehan mi-a ordonat s scriu
tot, c stiu si ei tot ce stiam eu.
Dup plecarea lui, am nceput s m ntreb dac ei stiu ntradevr ceva despre mine.
De un lucru nu m ndoiam: c anchetatorii de la Flticeni, care erau la Suceava pentru
anchetarea arestatilor din judetul Baia, si care m cutaser la 15 mai la printii mei, aveau
cazierul meu politic, fcut n timpul lui Antonescu. Fapt confirmat de altfel si de fratele
meu Vasile care era jandarm. ntre 1941 si 1945 fusesem dat n urmrire prin posturile de
jandarmi, fiind considerat un legionar periculos. n fata acestei evidente, acum nu mai
puteam s neg c eram legionar. i m-am decis s recunosc c am fost legionar att timp
ct legionarii au fost la putere, pentru c Statul nsusi se intitula Stat National Legionar,
iar eu nu eram dect un cettean al Statului. Dup cderea legionarilor, n-am mai avut nici
o legtur cu Miscarea Legionar.
mi fceam socoteala c aceast declaratie i va satisface. Mai credeam ns c ei
stiau mai mult despre mine, dar m lsau s vad ct voi putea rezista. Am declarat deci, c
am fost legionar numai n 1940, toamna, n legalitate.
Cnd a venit Blehan s vad declaratia, a citit-o si apoi mi s-a adresat ca de obicei:
Vezi banditule, c ai fost legionar? Nu era mai bine s o declari fr morisc si pat?
Vezi s nu mai faci astfel de greseli, pentru c o s te coste scump! n urma acestei
afirmatia a lui Blehan mi-am dat seama c btusii mai stiau si altceva despre mine.
Totusi atunci am fost condus de gardian la celul, unde m asteptau camarazii. S-au
bucurat c nu fusesem btut, dar au observat pe fata mea o expresie bizar, semn pentru ei
c se mai ntmplase si altceva.

Confruntarea cu Moisiu
n noaptea dinaintea confruntrii cu Moisiu am avut un vis urt. l vedeam pe Moisiu
plin de snge, desfigurat si privindu-m cu mult ur. Nu cred n vise dar, a doua zi nainte
de prnz, usa celulei s-a deschis si un gardian pe care nu-l mai vzusem, nsotit de
gardianul cunoscut, mi-a citit numele si m-a invitat s-l urmez.
Cnd am ajuns n sectia de anchet, mi-am dat seama c nu m duceau unde mai
fusesem.
Ne-am oprit n fata unei celule, pe usa creia, pe un carton, era scris: Birou de
anchet Nr. 2. Am fost introdus si, spre surprinderea mea, l-am vzut pe Moisiu, singur.
Era tuns si cu o fat care m nspimnta. S-a uitat la mine si eu la el fr s schitm nici
un gest.
Peste putin timp intr apoi si comisarul-sef, care coordona anchetele camarazilor cu
care fusesem coleg. M-a privit mirat si m-a ntrebat dac eu sunt Bordeianu, student la
Facultatea de Medicin din Iasi. La rspunsul meu afirmativ, m ntreb dac-l cunosc pe
Moisiu, artnd spre seful meu pe Facultate. I-am rspuns c nu-l cunosc. A pus aceeasi
ntrebare si lui Moisiu. Acelasi rspuns negativ si din partea lui.
n concluzie, comisarul-sef, ca un avertisment, ne zice: Poate o s v cunoasteti!
Cu aceasta, am fost readus n celul, ngrozit de ceea ce vzusem pe chipul lui Moisiu.
Cnd l-am vzut, am fost convins c att el, ct si camarazii de la facultate nu vorbiser
nimic despre mine.
n momentul cnd am avut confruntarea cu Moisiu, acesta nu stia c Iosub Mihai si
Ion Lunguleac, doi colegi de liceu si de facultate, erau arestati si c declaraser anumite
lucruri despre noi.
Am mai aflat de la Moisiu c, dup confruntarea noastr, el a fost att de crunt btut,
nct multe zile dup aceea nu mai putuse s se miste.
A doua zi dup confruntare am fost scos din celul dup acelasi ritual si dus la
camera de tortur. Aici l-am gsit numai pe Blehan, care m-a luat imediat n primire. Mi,
banditule, nu-l cunosti pe Moisiu, seful tu de la Medicin? Cu un calm abia retinut, i-am
rspuns c n-am avut nici un sef, iar de numele de Moisiu n-am auzit niciodat. Pentru c
nu-l cunosti, descalt pantofii, d-ti jos cmasa si pantalonii si vino ncoace. M-a legat
dup ritual, asezat pe morisc, mi-a pus sabotii n picioare si a nceput s m loveasc la
tlpi cu ciomagul, tortur pe care o suportam cu att mai greu cu ct loviturile se repetau n
ceaf, de parc mi btea cineva cuie n creier.
Dup morisc, a urmat patul, unde mi-a aplicat tortura la fese cu vna de bou.
Nu m-a lsat dect atunci cnd n-am mai miscat. ncet, am reusit s m mbrac si s-mi iau
pantofii n mn, cci nu era chip s-i ncalt; m dureau tlpile de parc as fi clcat pe jar.
Gardianul a venit s m ia. n drum spre celul, vznd n ce hal eram, mi-a soptit,
oarecum tulburat: Domnule, declar si dumneata ceva, c stia te omoar. Au mai fost
cazuri cnd i-au dus la politie n oras si nu s-au mai ntors. M-am uitat la el ntrebtor si
am ridicat din umeri nainte de a intra n celul, unde durerile si usturimea tlpilor si
feselor m fceau aproape s urlu.

Acolo m astepta o surpriz. Nicolae Cojocaru si diaconul Eftimie erau ntinsi pe

prici, iar ceilalti camarazi le puneau comprese reci. Cum m-au vzut camarazii, m-au luat
n brate si m-au asezat alturi de cei doi chinuiti. L-am rugat pe Calistru s-mi pun si mie
ceva ud pe tlpi si fese.
Dup cteva zile, cnd m mai refcusem putin, am fost condus n biroul
comisarului-sef, unde l-am regsit pe Moisiu desfigurat, sprijinindu-se cu umrul de
perete. S-a uitat la mine cu atta durere, nct am simtit c fusese btut pentru fiecare
student de la Medicin n parte. Uitndu-m asa la el, l aud cum mi sopteste cu glasul
aproape stins de parc era n pragul mortii: Camarade, de astzi te descurci cum vei sti, eu
nu-ti mai sunt sef.
Am trit atunci clipa unei dezamgiri att de mari, de parc m vedeam aruncat n
haos. Clipa desprtirii, poate pentru totdeauna, de sefii si camarazii mei. Nu ntelegeam
deloc ce se petrecea n sufletul acelui om. Oare nu a mai putut suporta btaia sau o fcuse
doar de form ca s aud comisarul-sef de dup us, ori s m ncerce. O avalans de
ntrebri se prvlea peste mine. Nu mai eram n stare s gndesc. n acel moment intr
comisarul-sef, se uit la mine si-mi puse ntrebarea: Nu-l cunosti pe Moisiu? I-am
rspuns: Nu-l cunosc, domnule comisar! Dup rspunsul meu, i-a ordonat lui Moisiu s
se dezbrace, la pielea goal. Cnd l-am vzut pe Moisiu dezbrcat si ce avea pe corp,
pentru moment mi-am pierdut cunostinta, vznd negru naintea ochilor. Nu mai vzusem
n viata mea asa ceva, nici mcar n anchetele cele mai slbatice. Tot trupul lui, din cap si
pn n tlpi, era o ran mare care supura. O durere de nedescris mi-a umplut sufletul, de
parc nu era fibr din corpul si din sufletul meu care s nu m doar. Cine n-a trit durerea,
suferinta, peste limitele imaginabile, nu va putea niciodat ntelege acest fenomen. Am fost
si eu btut crunt, dar ceea ce am vzut pe corpul lui Moisiu m-a topit.
Comisarul i-a fcut semn lui Moisiu s se mbrace, n timp ce i se adresa: Spune-i
dobitocului acestuia s recunoasc, c-l omor!
Iosub si Lunguleac au declarat tot. La acest sfat, Moisiu a rspuns scurt: l
priveste!. Comisarul, cu un ton enervat: Pi, d-i dezlegare, ca s stie omul ce face, c
asa e la voi. Moisiu n-a mai rspuns. M-am mai uitat o dat la el si iar mi-au dat lacrimile.
Comisarul m-a apostrofat cu cea mai stupid ironie: ti plngi seful sau pe tine? la
care nu am mai rspuns.
Cnd auzisem numele celor doi, mi se tiase rsuflarea. Abia atunci s-a fcut lumin
n mintea mea. Nu fusese Moisiu cel care vorbise, cci nu-l cunoscuse pe Lunguleac sau pe
ceilalti camarazi, ci numai cei doi spuseser tot. Am fost apoi readus n celul.

Mihai Iosub si Ion Lunguleac

Cei doi erau colegi de-ai mei, de liceu si de facultate. Prin martie 1948 Iosub, care
era legionar n cadrul Faculttii de Medicin, a fcut imprudenta (fr s m anunte, cum
era obiceiul) s divulge prietenului su Lunguleac anumite secrete. Motivul pentru care
Iosub avea ncredere n Lunguleac era faptul c acesta, originar din Storojinet (n Bucovina

de Nord, luat de rusi) si vzuse mama si pe cei trei frati deportati n Siberia n toamna lui
1940, unde au si murit.
Datorit acestei drame, Iosub se credea ndrepttit s-i destinuie c el este legionar,
c activeaz ca atare n cadrul Faculttii de Medicin din anul 1946, c seful unittii anilor
I si II as fi fost eu, de asemenea c mai erau si alti studenti legionari si c seful studentilor
medicinisti legionari era un student din anul VI, pe nume Moisiu Dumitru.
A doua greseal a lui Iosub a fost c a fcut imprudenta s fug din Iasi, dup
arestarea mea, n plin sesiune de examene; si a treia, c l-a luat pe Lunguleac cu el, n
satul natal.
La acea dat politia i controla pe la faculttile din Iasi si prin cmine pe studentii
nscrisi la examene si prezenta acestora la ele. La un astfel de control fcut la cminul
studentilor medicinisti, politia a aflat de la colegii nostri c Iosub si Lunguleac nu numai c
nu s-au prezentat la examenul care avusese loc cu cteva zile mei nainte, dar chiar au
plecat din cmin si n-au trecut nici pe la cantin. Cum era usor de aflat adresa lui Iosub de
la secretariatul faculttii, a fost anuntat politia din Flticeni, care a fcut ntr-o noapte o
perchezitie la printii lui Iosub. Aici i-a arestat din pat pe cei doi, i-a legat burduf si cu un
jeep i-a dus n aceeasi noapte la Suceava, la numai 50 de kilometri de acel sat. La
perchezitie politia a gsit la cei doi legitimatiile de studenti ai Faculttii de Medicin din
Iasi.
Pn la confruntarea mea cu ei, deci timp de vreo lun, au fost btuti si torturati
crunt. Dac au declarat ceva, nu au fcut-o din alte motive dect c n-au mai putut suporta
chinurile la care fuseser supusi.
Dup confruntarea mea cu Moisiu, cei doi au fost si ei confruntati cu el. Lunguleac,
pe bun dreptate, a declarat c nu-l cunostea. Iosub, la rndul lui, nu a recunoscut c era
legionar sau c-l cunostea pe Moisiu.
Anchetatorul, versat, dup ce Lunguleac fusese btut de mai multe ori fr s
declare nimic, i-a fcut o propunere pe cuvnt de onoare cnd se stia prea bine ct valora
onoarea unui comunist c-l va lsa liber dac va spune tot ce stia despre colegii lui
legionari.
Aceast propunere l-a fcut pe Lunguleac s nu intuiasc perfidia comisarului si s-l
cread de bun credint, declarnd tot ce stia. Un alt fapt care l-a determinat pe Lunguleac
s fac acest pas chiar dup anchet era c suferea de boala lui Basedow. El nu putea
suporta foamea. Ca urmare, confruntat cu Iosub, Lunguleac a declarat n fata acestuia tot ce
i spusese acesta. Pentru c nu recunostea, Iosub a fost torturat nc o sptmn si din nou
confruntat cu Lunguleac pn cnd a cedat, declarnd totul.
Eu, fiind din nou confruntat cu cei doi, n-am recunoscut nimic, si atunci mi s-a
aplicat cea mai crunt morisc.
Celula mea se transformase ntr-o adevrat camer de spital, cu oameni schiloditi si
att de slbiti, c se citea pe fetele lor c nu mai puteau rezista. Plantoanele de drept
comun, ngrozite si ele de ceea ce vedeau n momentul cnd mprteau masa, confirmau c
n ntreaga nchisoare domnea aceeasi atmosfer de crunt schilodire.

ntr-o zi, spre sfrsitul lunii septembrie, n jurul orei zece, am fost dus n cabinetul
anchetatorului-sef. Eram att de slbit fizic si dezorientat de cele ntmplate, nct parc nu
mai aveam puterea s gndesc. Intrat n birou, am fost ntmpinat cu cuvintele:Mi,
banditule! Mori ca un prost, pentru c uite avem aici declaratiile prin care noi te putem
trimite n judecat, s fii condamnat la ani grei de nchisoare. Mi-a dat s citesc toate
declaratiile care m priveau. A adus apoi pe Iosub si Lunguleac s confirme n fata mea c
erau ntradevr declaratiile lor.
n urma acestor declaratii si confruntri cu ei m-am decis s recunosc activitatea mea
legionar n cadrul Faculttii de Medicin din Iasi, precum si c am fost sef de unitate al
anilor I si II.

nscenarea de reconstituire
Era pe la nceputul lui noiembrie 1948. mi amintesc bine c nc nu ninsese la
Suceava.
Era o zi nsorit dar rece cnd, dimineata pe la orele zece, directorul nchisorii, cu
multi gardieni dup el, a trecut din celul n celul, spunnd c cine este student sau elev de
liceu din Iasi, s ias n curtea nchisorii.
Dup aceea, anchetatorii ne-au grupat pe facultti. De-o parte, Universitatea cu
Faculttile ei, iar de cealalt parte Politehnica cu faculttile ei. Era pentru prima dat de la
arestarea mea cnd am putut s-mi vd camarazii de la facultate.
Dup ce au fost scosi toti studentii si elevii, am fost mbarcati n camioane militare,
acoperite cu prelate si pziti de soldati narmati. Asa am fost condusi, pe facultti, pe un
platou n apropierea cettii Sucevei. Ajunsi aici, s-a format un cordon de soldati narmati
cu pusti automate n jurul nostru. Spre surprinderea noastr ns, n afar de soldati,
gardieni, anchetatori si btusi, acolo mai erau si fotografi.
Cei care conduceau nscenarea au ales o zi nsorit, asemntoare lunilor mai sau
iunie, iarba fiind nc verde. Pentru ca anchetatorii s-si procure piese la dosar, necesare n
fata instantei de judecat, deoarece la arestare nu gsiser nimic incriminator asupra
noastr, au nscenat cea mai monstruoas minciun: aspecte din activitatea legionar,
care au fost filmate si fotografiate, pentru a fi atasate la dosar, ca piese de acuzare.
S-a fotografiat o sedint de cuib n cadrul Faculttii, noi fiind repartizati pe unitti,
exact asa cum scria n Crticica sefului de Cuib.
inuta noastr vestimentar era civil. Ne-au poruncit s ne dezbrcm. Am rmas
numai n cmas, cu mnecile suflecate, ca s se vad c afar e cald si ne-am asezat pe
iarba verde n apropierea unei pdurici. Apoi s-au desfsurat sedinte pe unitti si sedinte
pe facultate, unde a fost fotografiat Moisiu, primind raportul.
Au mai fost fotografiate si crti de doctrin legionar, aduse binenteles de
anchetatori si confiscate din timpul lui Antonescu.
Aceste crti trebuiau s se gseasc la sefii de unitti n timpul sedintei.

Pentru a dovedi caracterul terorist al legionarilor, au fotografiat si mnuiri de arme

militare, aduse de soldati, precum si trageri la tint. S-a mai nscenat si un foc de noapte
cu toate c era ziu lng care se vedeau armele fcute piramid, ca la instruirea ostasilor,
de unde trebuia s reias c legionarii, narmati pn n dinti, reprezentau un mare pericol
pentru siguranta Statului.
Dar cea mai sfruntat miselie a fost c cei denuntati la anchete, nefiind arestati nc,
au fost nlocuiti acolo cu alti camarazi, care nu aveau nimic de-a face cu unitatea
respectiv. Cel mai elocvent exemplu m-au fortat s-l dau eu, poznd pentru fratele meu
Ion, cu care m asemnam si al crui nume a fost evocat la anchet, desi nu fusese nc
arestat. El nu fcea parte din Faculatea de Medicin, ci era student la Politehnic. Iosub
Mihai, Ungureanu Alexe si Climescu, studenti la Medicin, au pozat pentru alti studenti de
la Politehnic, nc nearestati si care erau prietenii lor. Acelasi procedeu a fost folosit si n
cazul fetelor.
Miselia si minciuna se puteau deduce si din faptul c n aceste fotografii toti aveam
prul la fel de scurt, cci fusesem tunsi cnd fusesem ncarcerati la Suceava. Unii aveau
mustat, ca mine care, n libertate, nu purtasem niciodat mustat. Unul singur purta,
Costic Stamate. mi amintesc bine c, pentru nscenare, seful Centrului Studentesc
Legionar (CSL), Nicolae Simionescu, s-a consultat cu Bogdanovici, seful Universittii, cu
Moisiu si Costic Butan, seful Politehnicii, fiindc, cu voia sau fr voia noastr,
anchetatorii ar fi fcut acelasi lucru6.
Calculul nu a iesit precum fusese prevzut, deoarece procesele celor din nchisoarea
Suceava s-au judecat n alte circumstante, pe care le voi relata la capitolul despre procese si
complete de judecat.
Dup aceast mascarad am fost din nou mbarcati n camioane, nsotiti de
inseparabilii soldati narmati si readusi n celulele noastre, unde au avut loc discutii, cu
preri si previziuni diferite. Anchetele au continuat si ele cu torturi de aceeasi intensitate
pn spre sfrsitul lunii decembrie.

Atmosfera de dup nscenri

Dup aceast nscenare, detinutii erau ntr-o stare de plns, fr asistent medical si
cu un regim alimentar care-i adusese ntr-o stare nct abia se mai puteau tine pe picioare.
Cea mai crunt suferint si cel mai greu de suportat a fost foamea, care, ncepnd cu
aceast dat ne va mcina n multii ani de nchisoare. Fiecare a ndurat-o n functie de tipul
constitutional si de vointa si stpnirea de sine pe care le avea.
Din cauza acestei suferinte aproape de nesuportat, unii putini la numr au cedat
la anchete, iar altii au fcut fel de fel de compromisuri. Pe vremea aceea, n Moldova se
mai resimtea nc lipsa de alimente, dup cei trei ani consecutivi de secet, 1945-1947.
Nu voi uita niciodat c de Sfntul Dumitru (26 octombrie), aniversarea numelui
meu, dup mas, colega mea de an, detinut pe sectia de femei, fiind la plimbare numai
6 La vremea aceea va mprti minciuna, care este Antihrist (Sfntul Nil Athonitul) (n. ed.).

fetele aveau dreptul la zece minute de plimbare s-a apropiat de geamul cu gratii si mi-a
aruncat o pine mare de 1 kilogram, urndu-mi n soapt: La multi ani! Gardianul care le
pzea nu a observat-o, ns un soldat din turnul de veghe a vzut-o si a denuntat-o. A fost
usor de recunoscut pentru c dintre toate fetele, numai una singur purta coade. Drept
pedeaps, fiind dus la anchet, a luat o btaie pe care cred c n-a uitat-o nici pn n ziua
de azi. n plus, timp de o lun de zile nu a mai avut voie s ias la plimbare sau s cumpere
pine.
ndat ce am primit pinea, am prevzut c va veni perchezitia si de acea am
mprtit-o repede ntre noi, nfulecnd-o pe nersuflate.
Popa anu nu a vrut s primeasc. Cnd au venit s perchezitioneze, obiectul delict
dispruse deja, iar noi nu am recunoscut nimic.
ntr-o bun zi, pe la sfrsitul lui noiembrie, sunt scos cu Cojocaru ca s ducem
fetelor o tinet cu ap de but de la fntna din curtea nchisorii. Cu aceast ocazie, datorit
gardianului de pe sectia fetelor, care era mai cumsecade, am putut intra din celul n celul
cu tinetele, ca s le vedem pe toate. Cu unele dintre ele am putut s vorbim, s schimbm
informatii, gardianul prefcndu-se c nu vede nimic. Ceea ce ns m-a impresionat n mod
deosebit si foarte neplcut n aceste celule a fost igiena. M-am ngrozit si n acelasi timp
mi-am pus ntrebarea: cum vor rezista si cum vor suporta femeile condamnate conditiile de
nchisoare? Prin structura lor anatomo-fiziologic ele aveau nevoie de o igien corporal
diferit de a brbatilor, majoritatea fiind tinere.
Am vzut n aceste celule crpe improvizate, de diferite mrimi si culori, splate
doar cu ap rece. Probabil c aceste crpe erau rupte din combinezoanele lor si jena la care
fuseser supuse aceste fpturi att de gingase se citea pe fata lor. Mirosul n celul era att
de insuportabil, nct nu era de mirare c li permisese o plimbare zilnic de zece minute,
timp n care usile erau lsate deschise. Era nevoie s li se usuce crpele si s se aeriseasc
celula.
Le-am ntlnit dup eliberare pe unele dintre ele. Executaser 16 ani de detentie si
mi-au mrturisit c femeile au suportat mult mai greu, din acest punct de vedere, conditiile
din nchisoare.
n tot timpul anchetelor si proceselor nu s-a fcut baie, nu ni sau splat rufele si nici
nu am primit spun. S trag concluzia ce se cuvine domnisoarele si doamnele din lumea
civilizat. Toate femeile arestate din tara noastr sub regimul comunist au fost adevrate
eroine. Cinste lor, de-a lungul istoriei!
Nu pot ncheia acest capitol, fr a spune c au fost si orase ca:
Bucuresti, Timisoara, Galati, Cluj etc., unde torturile si btile au fost si mai feroce.
Anchetele, nscenrile, si procesele de la Suceava, asa cum s-au desfsurat ele, amintesc
ns permanent de cea mai odioas politie si justitie. i aici, n bezna minciunii justitiei s-a
petrecut pervertirea si degradarea.

Crciunul anului 1948, la Suceava

Oamenii milostivi si buni crestini din Suceava si satele din jur aveau frumosul obicei
ca smbta si la srbtori mari, s vin la poarta nchisorii s aduc detinutilor tot felul de
alimente si mbrcminte. Din prima smbt, cnd nchisoarea a nceput s se umple cu
noi, cei arestati la 15 mai, acesti piosi crestini au venit la poart cu alimente.
De srbtoarea Sfntului Ioan cel Nou de la Suceava, orasul fiind plin de crestini de
prin mprejurimi, ba chiar din Maramures, au ncercat multi s aduc mncare detinutilor.
Slugile satanei ns, care-i nfometau pe cei arestati, i-au alungat cu vine de bou,
rsturnndu-le cosurile cu mncare, njurndu-i si lovindu-i. Acesti fideli crestini s-au
adunat apoi pe terenul trgului de vite unde aveau crutele, fcnd semne detinutilor,
artndu-le cum li s-au rsturnat cosurile de alimente. Scena a fost vzut de altfel si de
detinutii de pe latura cu poarta nchisorii, ca si de cei de la primul etaj. Multe femei
plngeau de ceea ce li se ntmplase.
Pe la sfrsitul lui decembrie 1948, o mare parte din anchete erau deja terminate. Cei
scpati ntregi din torturi si adunau gndurile, pregtindu-se sufleteste pentru marea
srbtoare a Nasterii Domnului.
Nu voi uita niciodat clipele de duiosie si nltare sufleteasc, cnd din fiecare celul
de fete, ncepnd cu apusul soarelui si pn la stingere, ocupantele ieseau pe rnd la
geamul celulei si cntau. Nu mi s-a prut vreodat un cntec mai dulce, mai suav, mai
nlttor spre cer dect vocea acestor privighetori nchise dup gratii. Ceea ce a
impresionat pn la lacrimi pe toti arestatii de pe acea parte a nchisorii erau cntecele de
leagn, pe care le cntau mamele ai cror copii nu mai stiau de ele.
De la subsol, de unde eram eu, nu se putea vedea ce se petrece peste zidul nchisorii,
ns cei de la etaj, de cum se nsera, vedeau grupuri de oameni care ascultau de afar ce se
cnta nuntru.
Niciodat un colind de Crciun nu mi s-a prut mai aproape de cer, mai simtit din
adncul inimii, mai melodios, dect cel ngnat de dup gratii de fetele din nchisoarea din
Suceava.
Crciunul si Anul Nou le-am petrecut n frig, foame si tristete.
Lua atunci fiint cea mai odioas politie secret, Securitatea, iar pentru noi ncepeau
nscenrile de procese, cu anii grei de nchisoare la care aveam s fim condamnati.

Izolarea
n ziua de 15 ianuarie 1949, de la sectia noastr din subsol se auzeau usi
deschizndu-se si pasi pe coridor. nainte de prnz, un gardian cu o list n mn a deschis
celula noastr si mi-a citit numele, spunndu-mi fraza pe care aveam s o aud timp de 15
ani:

F-ti bagajul si iesi afar! Mi-am fcut bagajul, format din cteva rufe pe care leam ngrmdit ntr-o boccea si mi-am mbrtisat camarazii cu care m obisnuisem,
alinndu-ne durerile si suferintele attor luni de anchet.
Aveam s nu-i mai ntlnesc niciodat, n afar de Popa anu.
Iesit din celul, mergeam n urma gardianului care, uitndu-se pe o list, s-a oprit n
fata celulei nr. 15. n acea clip n-am dat nici o important acestui numr, care simboliza
cu anticipatie anii care urmau.
Intrnd, m asteptam s vd un prici, dar n locul lui am descoperit sub un geam o
rogojin rupt si o ptur roas si gurit.
n primul moment nu stiam ce s cred, pentru ce eram izolat si dac voi sta aici pn
la proces sau voi fi dus cu alti camarazi. Am asteptat s vin masa de prnz. Nu stiam nici
dac gardianul care era pe sectia noastr era si aici. Mare mi-a fost mirarea ca, la ora
prnzului, s constat c nu mi se mai deschidea usa s mi se toarne ciorba n gamel ca
pn atunci, ci numai usita de sub vizet.
Mi-am dat seama astfel c n afar de celulele comune mai existau si celule
individuale, asa numitul regim de izolare. Conditiile erau cu totul diferite fat de celulele
unde fusesem pn atunci.
Nu dup mult timp, si-a fcut aparitia si comandantul gardienilor, numit n limbajul
lor primul, cu o hrtie n mn.
Trebuia s se conving dac numele meu corespundea cu cel notat pe hrtia lui. Mi-a
cerut deci s-i spun ziua, luna, anul si locul nasterii, numele printilor, unde am fost arestat
si de cine, precum si profesia.
Dup stabilirea identittii, mi-a precizat c eram izolat n aceast celul cu un regim
special, pn la proces. Nu aveam voie s bat n us si nici s-mi duc tineta de necesitti si
ap de but afar, acestea urmnd a fi schimbate tot la trei zile. Nu aveam dreptul dect la
rogojina si ptura care se gseau sub geam, pentru dormit. Inutil de precizat c nu aveam
voie s cer nimic regim fixat de ctre cei care m-au anchetat. Primul, dup nsiruirea
acestor interdictii, a nchis usa, a tras zvorul si a disprut. Puteam s urlu, s strig, s m
dau cu capul de pereti, s cer ajutor; nu m auzea nimeni. Pentru prima dat eram singur,
nspimnttor de singur. Frigul si foamea care m rodeau erau, parc, mai usor de suportat
dect chinul ntrebrilor si al contradictiilor din constiinta mea. Din cauza frigului nu
puteam dormi.
ntr-o noapte, trziu, neputnd dormi, m miscam prin celul si am auzit cum se
deschide zvorul, apoi usa, si n cadrul ei apru un individ ntr-o uniform pe care nu o mai
vzusem pn atunci. Am nteles repede, dup expresia cazon cu care mi s-a adresat, cu
cine aveam de-a face: Banditule, mbrac-te si vino dup mine! Cum dormeam mbrcat
din cauza frigului, nu mai era nevoie s iau nimic pe mine. Frigul din corpul meu parc
dispruse cnd n fata mea s-a deschis bezna necunoscutului, cci nu stiam dac m voi
mai ntoarce n celul si cum voi arta atunci la nftisare.

Iesit pe coridor, mi s-a ordonat s-mi pun minile pe cap, s nu scot un cuvnt si s
merg n vrful picioarelor. Mergeam foarte ncet, epuizat de un regim att de inuman timp
de aproape patruzeci de zile.
Ajuns pe sectia de anchet, abia fcusem vreo zece pasi, c ofiterul m ia n primire
cu urmtoarele dispozitii: s m apropii, smi reazm fruntea de perete, s tin n continuare
minile pe cap, s nu m uit nici n stnga, nici n dreapta si s nu fac nici o miscare.
Cnd am intrat n celul am rmas uluit. Ofiterul care-mi ordonase ce-mi ordonase
nu era altul dect avocatul meu aprtor, desemnat din oficiu n procesul din iarna lui 1947,
la Tribunalul Militar din Iasi.
Acela fusese un proces intentat de ctre Prefectura judetului Baia, referitor la cele
ntmplate cu prefectul n timpul alegerilor din 19 noiembrie 1946.
Cine era acest ofiter? Se numea Ion Gheorghe, fost colonel magistrat si Presedinte al
Tribunalului Militar Teritorial Iasi. Dup instalarea guvernului Groza, fusese epurat din
Justitia Militar, profesnd n continuare ca avocat.
Cum ajunsese apoi acest avocat, peste noapte, la acelasi grad de colonel, ca fost
presedinte de tribunal militar, era usor de nteles!
Dup ce mi s-au verificat datele personale, mi s-a citit actul de acuzare:
Presedintele Tribunalului Militar Iasi, trimite n judecat pe inculpatul mai sus
mentionat:
conform articolului 209, aliniat (a), pentru crima de uneltire mpotriva ordinii
sociale; conform articolului 107, pentru crim de complot; conform articolului 102,
pentru crim de nalt trdare.
Curtea va judeca cazul si va da sentinta, conform procedurii penale militare.
Inculpatul a recunoscut faptele mentionate n actul de acuzare prin declaratia dat
organelor de anchet, fr presiune, de bun voie si semnat cu mn proprie.
n clipa aceea revolt mi-a cuprins toat fiinta. Parc mi amutise graiul.
Observnd figura mea, colonelul a continuat cu o voce mai putin autoritar,
preciznd c inculpatul, adic eu, avea dreptul la aprare prin avocatul pe care-l va angaja,
si c acest avocat va trebui s cunoasc dosarul clientului pn n ziua procesului, ce va
ncepe pe ziua de 21 februarie 1949 la orele 8 a.m.
M-a invitat apoi s semnez c am luat cunostint de cele mentionate mai sus. M-am
apropiat de mas, am luat hrtia ce mi se ntindea, am semnat-o si m-am retras. Ofiterul
care m introdusese n sal m-a condus cu acelasi ritual la celula nr. 15 de la subsol. Cum
lumina era nc stins n celul, triam cu falsa impresie c aveam cu cine discuta cele
petrecute cu cteva minute nainte, asa cum se ntmpla la comun.
Eram att de nuc si de dezorientat de cele auzite, c pentru un moment m-am
ntrebat dac era realitate sau un vis urt ceea ce se petrecea cu mine, sub influenta frigului
si a foamei.
Nu stiu ct timp s fi trecut, pn am vzut pe geam cum se crap de ziu. Picioarele
mi erau grele, ca de plumb. Ct m-am miscat prin celul, frigul dispruse parc din corpul

meu, cu toate c afar era o iarn grea si un ger de crpau pietrele. M-am ntins pe rogojin
mbrcat, am tras ptura peticit peste mine si am nchis ochii.
Nu stiu ct am dormit si m-am trezit nghetat cnd gardianul mi-a deschis usita de
sub vizet ca s-mi cear gamela. M-am ridicat greu de pe podea si i-am ntins-o. Mi-a
strecurat-o apoi cu ceai cald, care mi-a nclzit tot corpul si m-a trezit la realitate. Am
nceput s derulez filmul pe care-l trisem n noaptea aceea, ncercnd s descifrez, ct m
pricepeam, termenii juridici din actul de acuzare.
Crima de nalt trdare o consideram cea mai grav. Ct priveste complotul, acesta
reiesea din nscenarea cu armele de lng Cetatea Sucevei.
Ceea ce m nelinistea ns si m tulbura pn la furie era regretul de a nu-i fi rspuns
colonelului la fraza introdus n declaratia mea cum c: am declarat de bun voie si nesilit
de nimeni. M gndeam c studiind dosarul mpreun cu avocatul, acesta va constata
falsul si faptul va fi n favoarea mea.
O! Ct de naiv si nestiutor eram n materie de justitie comunist! Abia dup proces
am aflat ce era aceast justitie, cum se aplica si cine decidea n realitate sentintele.

Procesul (mascarada justitiei)

n ziua de 21 februarie 1949 usa celulei s-a deschis si gardianul de pe sectie mi-a
citit numele si m-a invitat s m mbrac.
Cu o voce mai omeneasc, mi-a mai spus: Domnule, a sosit ceasul s v duc n sala
de sedinte, la proces! Am ncercat un sentiment de bucurie, gndind c i voi revedea pe
colegii si camarazii mei.
Am fost condus pe sectia de la parter, unde se fceau anchetele. Pe un carton era
scris Sala de sedinte, sal opus usii de intrare n nchisoare. Cnd am intrat acolo, am
observat improvizatia.
Sala, de obicei rezervat pentru ntrunirile si sedintele personalului nchisorii, era
transformat n sal de sedinte pentru judecat.
n mod normal, aici puteau ncpea cel putin dou sute de persoane. Intrnd, am fost
luat n primire de un ofiter de securitate care, dup ce mi-a strigat numele, m-a condus n
prima banc, unde era seful meu Moisiu, flancat n stnga de Petric Tudose si Virgil
Lungeanu, iar n dreapta de Mircea Brsan, lng care am luat loc si eu.
Moisiu, profitnd de neatentia securistilor, ne-a atras atentia s nu recunoastem
nimic din declaratiile pe care le-am dat de bun voie si nesiliti de nimeni. Acelasi
consemn s fie transmis si celorlalti cnd vor fi adusi n sal.
Dup aproape o or au fost adusi n sal toti camarazii arestati din cadrul Faculttii
de Medicin. Securistii ne-au interzis s vorbim ntre noi.
De-odat, a intrat n sal Blehan, mbrcat n uniform de securitate. S-a uitat la noi
cu un aer de maresal, sfidtor si obraznic.

Am bnuit c ceilalti ofiteri de securitate din sal erau btusii pentru celelalte
judete din jumtatea de nord a Moldovei.
Pe la orele nou dimineata, a intrat n sal completul de judecat, format din:
presedinte: colonel Ion Gheorghe; doi ofiteri care nu erau magistrati, dar
ndeplineau rolul de asesori populari; procurorul militar, un magistrat, grefierul si dou
dactilografe.
Presedintele a ordonat grefierului s fac apelul inculpatilor, att al celor prezenti,
ct si al celor declarati la anchete, dar nc nearestati. Inculpatii prezenti erau 123. Cei
nearestati erau n numr mai mare.
Dup apel, procurorul a dat citire actului de acuzare si de trimitere n judecat.
Asteptam ca bncile din spatele nostru s fie ocupate de rudele noastre, precum si de alt
asistent. Bncile si sala de sedint au rmas goale. Dup vreo dou ore, Curtea a ntrerupt
sedinta, pentru o pauz de o jumtate de or, iar n sal nu au rmas dect ctiva gardieni
s ne pzeasc s nu vorbim, care se fceau c nu ne observ. Astfel, am aflat c din tot
lotul nu au fost izolate dect opt persoane: Moisiu, Tudose, Lungeanu, Brsan, Bordeianu,
Parizianu, Scutaru si Stamate. Toti eram izolati, fr s stim unul de altul, pe aceeasi sectie
de la subsol.
n nchisoarea din Suceava peretii dintre celule erau att de grosi, nct legtura ntre
celule nu se putea face prin metodele care se cunosteau atunci, n primele luni de
nchisoare, adic prin bti repetate cu pumnul n pereti.
Noi toti cei izolati am avut acelasi regim si numai noi am fost scosi noaptea din
celul si dusi n fata completului de judecat. Eram toti convinsi c au fcut aceast
mascarad pentru a ne intimida.
Ceilalti camarazi au fost izolati n dou camere.
Asteptasem s vin avocatii s ia legtura cu noi, cu cteva zile nainte de nceperea
procesului, conform legii, ca s aib timp suficient s studieze dosarele; de asemenea ne
asteptam s vin asistent din afar, printi, prieteni etc.
Putin timp nainte de intrarea completului de judecat, n sala de sedint au aprut
doi indivizi, unul mbrcat ntr-un cojocel nou cumprat desigur de curnd de securisti
si cellalt cu o scurt din stof de ln de cas. Preau att de suspecti si mai ales
inoportuni, c ne puneam ntrebarea ce rol aveau de jucat n proces. Nu erau dintre rudele
noastre, nici dintre prieteni sau cunoscuti, ca s-si justifice astfel prezenta n sala de sedinte
si nici nu fceau parte din asistenta completului de judecat. Observndu-i mai
ndeaproape, am constatat c erau cu chef, pregtiti din timp si cu un anume scop, pe care
aveam s-l descoperim abia mai trziu.
ndat ce completul de judecat s-a instalat, cei doi indivizi au nceput, ca la un
semnal, s strige ct i tinea gura: Moarte lor!
Moarte lor! La auzul acestor cuvinte, Moisiu, seful lotului, fr s cear voie
Presedintelui, s-a ridicat n picioare si adresndu-se acestor intrusi cu o voce iritat si
destul de puternic, le-a pus ntrebarea:

Mi bdie, cui strigati voi, moarte lor? Noi ne uitam la ei surprinsi.

Cineva din completul de judecat le-a fcut semn si ei au renceput cu si mai mult
verv: Moarte lor! Dup cele ntmplate, Presedintele, colonelul Ion Gheorghe, la fcut
atent pe Moisiu c nu are voie s vorbeasc, nici s se miste din pozitia pe care i-a fixat-o
Curtea si c ntrebrile se vor pune numai prin completul de judecat.
Atunci Moisiu, abil intelectual si bun orator, a pus n numele celor de pe bncile de
acuzare o ntrebare Presedintelui si Curtii, rugndu-i s precizeze identitatea celor doi
indivizi care cereau n gura mare moarte lor!, precum si rolul pe care l aveau ei n acest
proces. Presedintele a declarat c cei doi erau reprezentantii clasei muncitoare si c aveau
dreptul prin lege s asiste la proces, deoarece acesta fiind public, era permis oricrui
cettean romn s ia parte la dezbateri.
Moisiu s-a enervat, si cu un ton destul de agresiv i-a rspuns Presedintelui: Dac
procesul este public si orice cettean romn are voie s ia parte la dezbaterile lui, atunci,
domnule Presedinte, v rog s-mi spuneti de ce printii, fratii, alte rude si prieteni de-ai
nostri sau alti cetteni nu se gsesc n sal? La care Presedintele i-a rspuns:
Nu te priveste pe d-ta aceast problem! Moisiu, din ce n ce mai enervat: Dac
nu m priveste, atunci, nici pe onorata Curte nu trebuie s o priveasc dac eu nu voi
rspunde la ntrebrile puse. Replica Presedintelui a fost brutal:
D-ta si toti inculpatii de pe banca acuzrii, sunteti obligati s rspundeti Curtii,
pentru c n caz contrar ea are mijloace s v fac s vorbiti! Atunci, reia Moisiu, acest
complet de judecat este un complet de anchet? Presedintele, mai ameninttor: ti atrag
atentia, c orice ofens si injurii aduse Curtii se pot pedepsi conform legii.
Legea de care faceti uz, domnule Presedinte, este legea pumnului, legea junglei,
nu s-a putut abtine Moisiu.
Presedintele, enervat, s-a ridicat si cu un ton autoritar l-a amenintat c, dac o
singur dat va mai ndrzni s fac astfel de afirmatii, faptul l va costa scump.
Totusi ne gseam n fata unei situatii tragi-comice si nu mai stiam ce concluzii s
tragem. Ne aflam ntr-adevr n fata unei judecti sau n fata unei mascarade? Fiecare
dintre noi si-a dat ns seama c orice am spune nu mai avea nici o important, pentru c
acest complet de judecat era instruit, nc dinainte de a intra n sala de sedinte, cum s
judece si ce pedeaps s dea fiecruia dintre inculpati.
Dup ce procurorul a dat citire actului de trimitere n judecat a fiecruia dintre noi,
completat cu faptele incriminate, a cerut pentru fiecare pedeapsa maxim, potrivit
articolului respectiv din codul penal.
Culmea injustitiei si a ridicolului s-a vzut ns atunci cnd Presedintele a anuntat n
instant c inculpatii aveau dreptul la aprare. n timp ce el fcea aceast afirmatie, parc la
comand, cinci indivizi mbrcati n civil au aprut n sal si s-au asezat pe o banc lng
fereastr, aproape de masa completului de judecat. Nu erau altii dect avocatii aprrii.
Presedintele, adresndu-li-se, le-a precizat c fiecare avea de aprat zece inculpati,
invitndu-i s ia imediat legtura cu clientii lor. Apoi, ntorcndu-se ctre noi, ne-a spus:
E o favoare de a avea avocati din oficiu! Avocatii au primit dosarele si, dup lista

nmnat de Presedinte, fiecare si-a luat n primire inculpatii pe care trebuia s-i apere.
Dup ce au rsfoit dosarele timp de vreo zece minute, Presedintele le-a cerut s le depun
pe mas, fr a fi avut nici mcar timpul s ia la cunostint de continutul lor.
n fata acestui spectacol mai mult dect ridicol, am rmas cu totii nmrmuriti,
dndu-ne seama c ne aflam n fata unei regizri care nu era nici judecat, nici aprare, ci o
sinistr mascarad n care nu mai rmsese dect acuzarea.
Simulacrul de sedint a luat sfrsit spre orele sase dupamiaza.
Am fost apoi condusi fiecare n celula lui, nu nainte de a fi anuntati de Curte c a
doua zi, la ora opt dimineata, va continua procesul.
A doua zi, 22 februarie 1949, dimineata, am fost adusi din nou n sala de sedint,
unde am fost asezati n ordinea urmtoare: seful de lot, cei patru sefi de unitti, apoi
Scutaru si Parizianu, formnd o grup. eful de lot, care era la marginea bncii, s-a adresat
avocatului care trebuia s ne apere, ntrebndu-l dac el era avocatul acestei grupe.
Culmea rusinii si nclcarea elementarei idei de justitie privind aprarea era c
avocatul nu avea dosarul inculpatului, acesta fiind nlocuit de ctre Presedinte cu cteva
foi. Dup aceea Presedintele, constatnd c procedura juridic a fost ndeplinit, ar fi
trebuit s dea cuvntul aprrii.
S-a nceput cu primul inculpat, seful de lot Moisiu Dumitru.
Presedintele i ordon lui Moisiu, judecat ca sef de lot, s se ridice n picioare.
Stupoare! n loc s dea apoi cuvntul avocatului aprrii, Presedintele l-a dat, mpotriva
oricrei legalitti, acuzatorului public.
Procurorul n-a mai fcut rechizitoriul, pentru c-l fcuse deja pentru fiecare inculpat.
Despre seful nostru a spus asa:
Moisiu Dumitru, acest individ periculos, a organizat n cadrul Faculttii de
Medicin din Iasi un grup de legionari, pentru a unelti mpotriva ordinii sociale instalate n
tara noastr. A instruit si pregtit un complot mpotriva Statului si, ce este mai grav, acest
individ a strns informatii prin subalternii lui si de la alte persoane, furnizndu-le unei
puteri strine.
De aceea, acuzatorul public, reprezentnd clasa muncitoare din R.P.R, cere pentru
acest inculpat pedeapsa maxim prevzut de codul penal. La dosarul cauzei se gsesc
piese din care reiese c politia, cnd l-a arestat, l-a gsit tinnd sedint legionar si fcnd
instructie cu arme sustrase de la unitti militare, n vederea unui complot. Curtea poate
vedea, pentru convingere, toate aceste piese n dosarul cauzei.
Dup aceea, procurorul a comis o gaf, cernd grefierului s citeasc n instant ce
fcuse Moisiu mpreun cu inginerul Trniceru la Alba-Iulia, n timpul refugiului din 1944,
cnd Universitatea de la Iasi fusese mutat n acel oras.
Iat textual ceea ce a citit grefierul: Acest temnicer (era vorba de inginerul
Trniceru) a ridicat, mpreun cu acest moisu (Moisiu) o traist (troit), pe locul unde a
fost tras pe sfoar (pe roat) Horea, Cluseu (Closca) si Crisu (Crisan). ntreaga sal a
izbucnit n rs, de la Curte si pn la dactilografe. Procurorul, vdit jenat, s-a rstit la

grefier, acuzndu-l c nu era atent la citit. Se vedea clar ce fel de elemente erau chemate s
consemneze depozitiile.
n ncheiere, procurorul aps mai mult pe: Inculpatul, n declaratia sa, recunoaste
cele incriminate de noi, de bun voie si nesilit de nimeni si semneaz cu mna proprie.
Presedintele a dat apoi cuvntul avocatului aprrii care, ridicndu-se n picioare, a
deschis dosarul din care a scos o foaie de hrtie scris dinainte, repetnd ntocmai cuvintele
procurorului. i astfel, avocatul nostru s-a transformat din aprtor n acuzator, ignornd
total faptul c era chemat acolo s-l apere pe inculpat, nu s-l acuze.
n aceast situatie, cnd cel mai elementar principiu de justitie si drept a fost ignorat,
mai mult, clcat n picioare cu atta nerusinare, Moisiu, nemaiputnd s-si stpneasc
nervii, s-a ridicat n picioare si i s-a adresat avocatului: Domnule, noi nu te-am angajat ca
acuzator, iar dac Tribunalul te-a pus din oficiu ca aprtor, d-ta ce faci? n loc s m aperi,
m acuzi. D-ta nu esti avocat, esti cules de pe drum si adus aici. Ai primit o hrtie scris, s
citesti ce scrie pe ea. Rusine unui astfel de jurist! n ce tratate de drept ai citit d-ta s faci
ceea ce faci? Eu nu te-am angajat aprtor si nu am nevoie de serviciile d-tale! n sal nu
era public, afar de cei doi indivizi care nu ncetau s strige: Moarte lui! Moarte lui! La
auzul acestor strigte, Moisiu nu s-a putut retine s nu intervin: Mi, bdie! Mai beti
niste rachiu, c ati rgusit de cnd strigati moarte lui! n acest moment, sedinta a fost
transformat ntr-un blci. Un ofiter din completul de judecat a iesit pe coridor si imediat
dup aceea au intrat n sala de sedint mai multi gardieni narmati si ctiva ofiteri de
securitate, printre care si Blehan.
Presedintele a comis imprudenta de a da cuvntul lui Moisiu.
Acesta, cu verva si inteligenta lui, a desfsurat o pledoarie n aprarea sa si a
camarazilor si, care dac ar fi fost nregistrat Presedintele dduse ordin grefierului si
dactilografelor, s nu consemneze nimic din ceea ce spunea Moisiu ar fi fost model de
pledoarie de mare avocat. n loc de acuzat, Moisiu se transformase n aprtor, infirmnd
tot ceea ce spusese procurorul.
Piesele de la dosar le-a declarat nscenri si minciuni grosolane, inventate de
anchetatori, pentru c nici un camarad din subordinea lui nu a fost prins fcnd sedinte sau
instruindu-se cu arme, nscenrile din asa-zisa reconstituire fiind fcute la nceputul lunii
noiembrie pe platoul de lng Cetatea Sucevii. n aceste fotografii se putea observa c toti
camarazii erau tunsi, or, n libertate, fiecare dintre ei avea o anumit lungime a prului.
Armele pe care le pozase politia erau luate si ele de la soldatii care fceau paza
nscenrilor. Cel mai odios fapt era ns c subalternii lui Moisiu fuseser obligati s
pozeze n locul altor camarazi de la alte facultti, care nu erau nc arestati.
Moisiu a dat cazuri concrete: Bordeianu Dumitru a pozat n locul fratelui su, Ion
Bordeianu, de la Politehnic. Or, un om nu putea poza n acelasi timp n dou locuri
diferite. A cerut apoi s fie confruntate piesele de la dosar ale Medicinii cu cele ale
Politehnicii din Iasi. Ct priveste afirmatia nesilit de nimeni, era o minciun sfruntat
adugat ulterior, asa ceva nefigurnd n nici una din declaratiile lor anterioare. El cerea s
i se arate scrisul acestui adaus, dac el a existat. i pentru a dovedi, Moisiu a declarat c ar

putea aduce n fata completului de judecat si a aprrii, probe care s demonstreze cum au
dat ei declaratiile de bun voie si nesiliti de nimeni.
i zicnd acestea, si-a aruncat haina si cmasa, artndu-si corpul plin de rni nc
nevindecate. n fata acestei scene, cele dou fete dactilografe, fr s-si dea seama unde se
gseau, au exclamat spontan ntr-un glas: Vai, Doamne, ce rni ngrozitoare!.
Presedintele le-a ordonat s prseasc sala.
Completul de judecat, n fata acestui spectacol, a fost att de derutat c nu mai stia
ce atitudine s ia.
Moisiu continua s strige ct l tinea gura: Eu si camarazii mei am fost btuti,
schingiuiti si torturati, timp de cinci luni de zile, n cele mai groaznice chipuri, de btusii
Blehan si Danielevici.
Ca spectacolul s nu ia o alt ntorstur si ca procurorul, grefierul si avocatii s nu
vad aceleasi urme de tortur pe corpurile noastre, Presedintele, n timp ce toti ne
dezbrcam, a suspendat sedinta.
Moisiu a fost scos apoi din sal de ctre ofiterii de Securitate, iar Curtea a prsit
sala. Cei doi indivizi, care reprezentau asistenta din sal, treziti parc din betia lor,
vznd ce se petrecea, s-au adresat unul celuilalt: Hai, bdie, s iesim de aici, nu vezi ce
se ntmpl?
Vrei s-mi rmn copiii pe drumuri? Eu sunt necjit si m-au adus aici cu forta.
Dup plecarea lor, sala rmase fr asistent public.
Dup vreo jumtate de or, completul de judecat intr n sal si lu loc la mas.
Putin timp dup aceea a fost introdus n sal si Moisiu, sprijinit de doi gardieni, deoarece
fusese att de crunt btut nct nu se mai putea tine pe picioare. Clii, n ura si
bestialitatea lor, l loviser cu vna de bou, umplndu-l de rni din care curgeau siroaie de
snge. Am fost convinsi c acel complet de judecat fusese la curent cu cele ce se
petrecuser afar.
Cnd Moisiu a fost asezat pe banc la locul lui de ctre cei doi gardieni, a mai avut
curajul s strige: Iat domnule Presedinte, ce prob mai clar, mai evident, mai
strigtoare la cer, vi se poate aduce, dect ceea ce se vede pe fata si pe trupul meu, tortura
pe care clii anchetelor mi-au administrat-o n fata completului de judecat. i n timp ce
Moisiu a czut cu capul pe banc, Presedintele, cu cinism, a spus c acest incident nu
constituia un motiv ca s i se atribuie circumstante atenuante. Pe ce mini intrase justitia!
Moisiu a fost evacuat apoi din sal, iar procesul a continuat, ndeplinindu-se ca o
simpl formalitate. Camarazii renuntaser la aprarea devenit accesoriu al acuzrii. Toti
ne-am declarat solidari cu declaratia lui Moisiu, privind nscenarea fcut pe platoul
Sucevei, si nu am recunoscut deloc c de bun voie si nesiliti de nimeni ddusem
declaratiile.
n cteva ore judecata s-a terminat, fr ca grefierul s fi consemnat ceva din
declaratia noastr ntru aprare. n schimb, consemnase tot ceea ce spuseser procurorul si
avocatii aprrii, transformati n acuzatori.

Curtea a declarat judecarea lotului ca terminat, procedura fiind ndeplinit dup

lege, si a anuntat c sentinta fiecrui inculpat n parte se va pronunta a doua zi, 23
februarie 1949.
Dup aceast injustitie a justitiei, am fost evacuati din sal si dusi fiecare n celula
lui. A doua zi am fost din nou condusi, tot lotul, n sala de sedint. n sal domnea o
atmosfer de nmormntare.
Presedintele, solemn, deschise sedinta, anuntndu-ne s fim atenti cnd se va da
citire sentintei si cel ce-si va auzi numele s se ridice n picioare.
Primul chemat a fost Moisiu Dumitru, cruia i se rezervaser 20 de ani de munc
silnic pentru crim de uneltire mpotriva ordinii sociale, 15 ani pentru crim de nalt
trdare si 12 ani pentru crim de complot.
Moisiu nu s-a ridicat n picioare pentru c nu-l mai tineau puterile si Presedintele a
fcut imprudenta s-i atrag atentia. Sleit de puteri si cu o voce abia perceptibil, Moisiu ia rspuns: La asa complet de judecat, la asa acuzare si la asa justitie, nu rmne dect s
fie aplicat iar ancheta, cu torturile la care am fost supusi. Asa c nu ne ridicm n picioare,
ntoarcem spatele si ar trebui s plecm din sal. Curtea n-a mai rspuns.
Au urmat dou condamnri, de cte 18 si 10 ani, la munc silnic, petru Parizianu
Gheorghe si Scutaru Ion.
Tudose Petre, Lungeanu Virgil, Brsan Mircea si Bordeianu Dumitru au primit
fiecare, cte 15, 10, 10, si respectiv 15 ani de condamnare. Restul din lot au primit ntre 5
si 12. Pe lng aceste condamnri, s-au mai aplicat fiecruia: confiscarea averii, degradarea
civic de la 5 la 15 ani si cheltuielile de judecat, care variau ntre 5000 si 20000 de lei.
Dup pronuntarea sentintei aveam dreptul, timp de trei zile, s facem apel, dar nimeni
dintre noi n-a fcut pentru simplul motiv c pn atunci nici un recurs nu schimbase
sentinta n favoarea condamnatului, ba din contr, fuseser cazuri cnd sentinta cunoscuse
o agravare.
La sfrsitul sedintei am fost dusi n celulele noastre. N-am putut trece cu vederea c,
ajuns n fata celulei mele, ce purta numrul 15, cineva mi-a atras atentia si m-a ntrebat:
S aib oare vreo semnificatie sau s fie vreo legtur, ntre destinul omului si anumite
numere? n destinul meu, ziua de nastere era 15, numrul celulei 15, precum si cei 15 ani
de munc silnic pe care i-am executat pn la urm.
Voi ncheia acest capitol, retinnd faptul c justitia nu servea deloc ideea de dreptate,
stpnit fiind de bunul plac impus de puterea pumnului.
n concluzie:
toate declaratiile smulse celor din nchisoarea Suceava, precum si n toate
anchetele din tar, au fost date n urma unor cumplite torturi; au fost camarazi care n
urma acestor torturi, fie c s-au sinucis, aruncndu-se pe geam, fie au murit, fiind apoi dusi
unde numai Dumnezeu stie; judecata s-a fcut de ctre magistrati care au acceptat s
judece si s aplice legea dup cum li s-a ordonat; toate sentintele au fost date nu de
completul de judecat, conform procedurilor penale, ci n cabinetele de partid; n ceea ce
priveste aprarea, aceasta a fost inexistent, deoarece avocatii au fost desemnati din oficiu

de partid si nu angajati de inculpati; din aprtori, acestia au devenit acuzatori, nefcnd

altceva dect s repete, dup un consemn scris, aceeasi acuzare ca si cea a procurorului;
data procesului nu a fost anuntat nici unei familii a celor arestati; slile de sedint nu
aveau asistent public, procesele tinndu-se n secret. Nici mcar rudele apropiate ale
inculpatilor n-au avut voie s asiste la proces. n cazul Sucevei, cei doi indivizi care cereau
moartea noastr au reprezentat singura asistent public.
Ceea ce s-a ntmplat si modul cum s-a judecat lotul medicinistilor din Iasi a fost
identic cu judecarea tuturor loturilor din nchisoarea Suceava.
Care ar fi fost oare reactia unui om din lumea civilizat, constatnd c, pentru o idee
pus n slujba adevrului, a drepttii, n slujba credintei n Dumnezeu si a dragostei pentru
aproapele, un anumit tineret a fost anchetat si torturat, uneori pn la moarte, pentru a fi
apoi judecat si condamnat?7

Dup proces
A nceput pentru noi o perioad n care nu mai puteai prevedea nimic. Procesul nu
lsase s se ntrevad ntoarcerea, vreodat, n lumea din care plecasem. i eu mi reprosam
c nu avusesem alt atitudine la proces, asa ca Moisiu, de pild.
Cele ntmplate mi-au rnit ns att de mult sufletul, nct nu mai puteam face nici
un efort de gndire. M consideram ca un naufragiat ntr-o barc, situatie n care m
lsasem n voia valurilor, puterile nemaiajutndu-m s vslesc.
Afar era viscol si ger, iar n celula mea totul prea un sloi de gheat, de parc si
sngele n vine mi ntepenise. Parc niciodat nu m sturasem si as fi mncat moloz si
mortciuni, numai s nu m mnnce foamea pe mine, foame care-mi rodea stomacul ca un
guzgan.
Dup cteva zile, ntr-o dimineat, s-a deschis usa ca de obicei si gardianul de pe
sectie, care stia ce condamnare am luat, mi-a citit numele nscris pe nelipsita fituic si m-a
prevenit s-mi fac bagajul, pentru a fi transferat ntr-o alt celul. Mi-am luat bocceaua cu
putinele rufe si am aruncat o ultim privire n celula pe care nu o voi uita pn n clipa
mortii. Urlasem ca lupul flmnd n ea, strigasem, lovisem cu capul de pereti, m
coborsem n iad, agtndu-m cu minile de un petec de cer. Acolo am ales cerul si tot
acolo i-am uitat pe toti care mi-au fcut ru. Acolo am nteles c nu exist dect o singur
Cale, un singur Adevr si o singur Viat, aceea a Fiului lui Dumnezeu ntrupat8.

7 Toate aceste procese au ca prototip procesul Mntuitorului, n care judectorul, ndrcit, si sfsie hainele si strig: Ce ne mai trebuie
mrturii, c noi nsine am auzit din gura Lui? E vinovat de moarte. Justitia omeneasc e strmb prin natura ei; doar Hristos Dumnezeul
nostru e Judector drept. Procesul descris aici ne arat n ce chip ne judec satana: rul, infractiunea, crima, tin loc de lege si de dreptate, si ce
nteleg prin justitie slugile sale, comunistii si francmasonii, discipolii Marelui Maestru al Luminilor (n. ed.).
8 Eu sunt Calea, Adevrul si Viata (Ioan 14, 4) (n.ed.)

Celula 121
Din celula nr. 15, gardianul m-a dus la primul etaj, la celula 121, situat pe latura de
nord a nchisorii. Fiecare sectie a laturii de nord avea cte 60 de celule, nchisoarea fiind n
form ptrat. Cnd a ajuns n fata usii acestei celule, am retinut ultimele dou cifre ale
numrului 21 care corespundeau, n mintea mea, cu ultimele cifre ale anului meu de
nastere (1921). Un joc bizar de cifre, de date, att de semnificative. Cnd gardianul a
deschis usa, nu mic mi-a fost surpriza, ct si bucuria ca, intrnd n celul, s dau cu ochii
de Petric Tudose, prieten, camarad si coleg, condamnat si el tot la attia ani ca si mine.
Printre alti camarazi din lotul Universittii, care fuseser judecati naintea noastr,
era n celul si bdia Ghit Brbieru, pe care l cunosteam din vedere. Pe acest om cu suflet
ales nu-l voi putea uita niciodat. Ca pregtire intelectual avea doar gimnaziul, dar
buntatea lui n-avea margini. El era printre putinii oameni pe care i-am ntlnit n viata din
dosul gratiilor si care mi-a dat cheia cu care s ncui si s descui usa ce m desprtea de
lumea din care veneam.
La nceput, atmosfera era putin apstoare, deoarece toti eram condamnati si
gndurile noastre zburau, fr voie, spre cei lsati n urm: printi, frati, neveste, copii,
prieteni, cunoscuti, etc9. Bdia Ghit, care fusese judecat n primul lot, trecnd foarte greu
prin anchet (din care mai apoi i s-a tras si moartea) nu s-a plns niciodat.
n nchisorile prin care am trecut am cunoscut multi oameni, de la portar pn la
ministru, de la nestiutori de carte pn la profesori universitari si savanti, de la demon pn
la nger.
Bdia Ghit a rmas n inima mea ca fiind acel tip de om pe care, chiar dac voiai
s-l uiti, nu reuseai niciodat. n toat detentia mea am ntlnit putine suflete ca al lui.
Discutiile cu colegul meu Tudose si interventiile bdiei Ghit erau cele mai binefctoare
lucruri din celul.
Pe la nceputul lui martie, cnd la Suceava era nc iarn destul de grea, cu frig si
ninsoare, am mai vzut ceva ce nu voi putea uita niciodat. Ceva se petrecea cu unii tineri
care nu-si nteleseser adevrata chemare. Mai exact, era nceputul asa-zisei reeducri de la
Suceava.
Celula se mai nclzise si la propriu si la figurat. Eram toti legionari si toate
discutiile se purtau n bun ntelegere. Chiar si frigul se mai potolise, datorit faptului c
eram acum sase n celul si dormeam pe prici, n loc s dormim pe rogojina asezat pe
podea.
Singurul care nu lua parte la discutii, multumindu-se doar s asculte, era bdia Ghit.
Noi l respectam pentru c era n vrst si avea un mare trecut de lupt. ntr-o bun zi, cnd
discutiile noastre ajunseser la un punct mort, bdia Ghit, cu o voce cald, a nceput s-si
depene si el gndurile.
Voi reda din memorie cuvintele care au fost pentru mine busola ce m-a cluzit tot
timpul celor 15 ani de temnit: Dragi flci! Sunteti toti oameni cu carte, mai tineri dect
9 Ispita iubirii de printi si de frati, de familie, deprteaz pe crestin de Dumnezeu cnd acestuia i se cere jertfa pentru Hristos (vezi Luca 14,
26). Biruirea ei n chip Dumnezeiesc o gsim povestit n viata Sfntului Sebastian (18 decembrie) (n. ed.).

mine, ncercati si voi n lupt, dar v rog ca pe copiii mei, s ascultati cu atentie si
bunvoint ceea ce vreau s v spun. Toti suntem condamnati la ani grei de nchisoare si
fiecare am lsat afar o lume care a fost lumea noastr si pe care nu o putem nesocoti. Unii
am avut o profesiune, iar voi cei mai tineri, erati n curs s o realizati. Toti ne-am angajat
cinstit, slujind un ideal si o cauz pe care noi am considerat-o dreapt. Nici eu, nici voi,
cred c nu ati fcut ru nimnui. Am fost anchetati, torturati, judecati si condamnati dup
cum stiti, dar v rog din toat inima s-mi dati ascultare. Pentru un detinut politic,
condamnarea e ceva ce poate sau nu s se mplineasc. Deci noi s-ar putea s executm
toat condamnarea pe care o avem sau poate nu.
Ceea ce e mai grav ns e c s-ar putea s facem si ceva n plus, peste ceea ce am
fost condamnati. S fim condamnati din nou si poate s si murim n nchisoare. Timpul
nostru n nchisoare nu este hotrt definitiv. Venim dintr-o lume pe care ura omeneasc nea luat-o, poate, pentru totdeauna, si intrm n alta care e aceasta. Aceasta si numai aceasta
este de acum nainte lumea noastr. Pentru noi nu exist alt lume dect aceea n care
suntem si trim aici. Or, pentru a putea tri n aceast lume, dragii mei, trebuie s stiti c
numai cel ce va avea inim bun va putea rezista si ntelege ceea ce ne va oferi
necunoscutul n care am intrat. Aceia dintre voi care vor putea ntelege ce nseamn inima
bun pentru om, nu vor uita niciodat ceea ce am discutat noi n aceast zi. Ca ncheiere,
v spun: ca s poti rzbi si s fii multumit si mpcat n viat, cu tine si cu cei din jurul tu,
trebuie s ai inima bun. Voi faceti cum credeti si cum v este inima. L-am nteles pe
acest ntelept si i-am urmat povata, toat viata mea.
n zilele urmtoare, ducndu-m cu tineta de necesitti s-o vrs n closet, am avut
ocazia s vorbesc cu Tudose ntre patru ochi.
L-am ntrebat atunci, ce prere avea de inima bun a bdiei Brbieru; el mi-a
rspuns c povestea cu inima bun n-a nteles-o si nu o va ntelege niciodat. Era
adevrat c Tudose n-a nteles, pentru c el nu pricepea c omul ar putea simti, tri si
actiona si dup glasul tainic al inimii, nu numai dup cel al puterii de judecat. I-am
rspuns cinstit lui Tudose, c nici eu n-am nteles aceast filozofie, dar spre deosebire de
el, eu m voi strdui s nteleg ce este pentru om acea inim bun de care vorbea bdia
Ghit. Timpul avea s fac lumin n aceast problem.
Al doilea moment pe care l-am avut n celula 121 si pe care, la fel, nu-l voi uita
niciodat, a fost urmtorul:
n celula de lng noi, pe lng alti camarazi, era unul din Suceava, mai n vrst ca
noi, cstorit si cu trei copii. Era chiar din Suceava si cum gardienii la acea dat nu erau
intoxicati de doctrina proletar, puteau face unele servicii celor pe care-i cunosteau si n
care aveau ncredere. Deci, camaradul din celula vecin l cunostea pe gardian si avea
ncredere n el. Probabil ns c gardianul era recompensat pentru serviciile pe care i le
aducea concetteanului lui.
Pe vremea aceea se putea nc privi pe fereastr fr a fi pedepsit, interdictia
survenind abia n primvara anului 1954, cnd sau pus obloane de jaluzele la geamuri n
toate nchisorile din tar (jaluzelele avnd o pozitie oblic, aerul intra n celul fr ca din
celul s se poat vedea afar). Pedeapsa pentru cei ce ncercau s miste jaluzelele ca s
priveasc pe geam se solda cu un arest sever de 15 zile, binenteles dac erau surprinsi de

gardianul care putea observa totul prin vizeta de pe usa celulei. Unii detinuti, pedepsiti cu
acest arest sever, n-au mai scpat cu viat de acolo.
Datorit faptului c oamenii se puteau uita pe geam, la etaje se comunica de la o
celul la alta. Dar numai noaptea, cnd gardianul nu se mai putea plimba pe sub geamuri s
repereze celulele de unde se vorbea. n felul acesta am luat legtura cu cei din celula din
stnga noastr, care ne-au prevenit c n seara aceea va veni n strad o femeie lng
stlpul cu bec aprins, sotia unui camarad din celula vecin. Gardianul de pe sectie dduse
sotului acestei femei semnele dup care el s-si poat recunoaste sotia si copiii. De retinut
faptul c la acea dat, n nchisoare, nu erau nc informatori sau turntori, asa c detinutii
aveau ncredere unii ntr-altii si la fel si n gardienii care pstrau secretul relatiilor lor cu ei.
Era pe la nceputul lui martie, iar afar era nc iarn cu frig, vnt si zpad. Iat
scena: la vreo 50 de metri distant, lng stlpul luminat, am vzut o femeie cu un copilas
n brate, iar lng ea, alti doi copilasi, ntre 4 si 6 anisori. Priveau spre geamul celulei si
fluturau batistele ctre tatl lor, care le fcea si el semne. Din celul se putea vedea bine n
strad, femeia si copilasii fiind luminati de bec si de luciul zpezii de sub picioarele lor.
Cnd i-am zrit, suflete nevinovate, cu mnutele ridicate n sus, fcnd semne tatlui lor,
ne72 Dumitru Bordeianu au podidit lacrimile. O mam cu puii ei, n frig, plngnd si stergndu-si
fata cu batista, iar tatl ntemnitat dup gratii, mngindu-i doar din ochi. Cei ce au copii,
s ncerce s triasc, mcar o clip, scena.
Acest spectacol s-a repetat nopti n sir pn ce soldatul din prepeleac a sesizat
conducerea nchisorii si ofiterul politic. n urma acestui denunt a disprut si dramatica
scen si tatl din celula vecin si, nu dup mult timp, si gardianul de pe sectia noastr.

Reeducarea de la Suceava
Cuvntul reeducare avea, pentru mine, un continut att de sinistru, nct nu reuseam
s mi-l explic. Adic, cum s m reeduc?
i ce s reeduc n mine? S-mi schimb modul de viat, s renunt la gndirea mea, s
renunt la credinta mea, la conceptia mea despre lume si viat, s renunt la visul meu, la
lupta mea? Ce s alung din mine? Credinta n Dumnezeu si dragostea mea pentru El? S
nlocuiesc Evanghelia Lui cu ideologia proletar, dragostea pentru aproapele cu ura si lupta
de clas, adevrul cu minciuna, sinceritatea cu ipocrizia, armonia cu teroarea, mila cu
violenta? S-L alung pe Dumnezeu din sufletul meu si n locul Lui s instalez partidul? Smi ursc si s-mi torn familia si prietenii, s triesc starea de groaz, de fric, de
nencredere, bnuiala si nesiguranta? n concluzie, s renunt la mine, s nlocuiesc totul cu
stpnirea satanei, s m nchin si s-i slujesc lui, adulnd partidul, ca pe noul dumnezeu,
s adopt religia comunismului religia celui ru10.
10 Este o descriere exact a reeducrii, n limbaj crestin schimbarea mintii. A zis ispititorul: Dar ia ntinde-ti
mna si atinge-Te de osul si de carnea lui! S vedem dac nu Te va blestema n fat! (Iov 2, 5).
La Suceava, Pitesti, Gherla, si n toate nchisorile politice bolseviste, necredinciosii au ncercat s demonstreze
experimental c ratiunea, gndirea, constiinta si toate faculttile sufletesti ar fi doar produse ale materiei, un fel de secretii
ale trupului.
Concluzia acestei teorii satanice este c actionnd asupra trupului, putem transforma constiinta, adic eul profund al
omului, chipul propriu al fiecruia.

Cei care ar putea da informatii certe si ar scoate la lumin acest joc satanic nu mai
sunt: urcanu, executat de stpnii lui, si Bogdanovici, ucis de urcanu. De aceea,
nceputurile reeducrii rmn cu totul necunoscute.
Ce s-a auzit ns si ce se stie? n vara sau n toamna lui 1948, s-a aflat n nchisoare
c Bogdanovici a avut un vorbitor, dup spusele unora si ale lui Popa anu (care era n
celul cu mine).
Vorbitorul ns nu fusese solicitat de el, ci nlesnit de cabinetul de partid Suceava si
aprobat, binenteles, si de la Bucuresti. Un vorbitor cu tatl, care era prefect de Botosani n
acea vreme. Se zvonea c acest vorbitor a avut loc numai ntre tat si fiu, fr ca alte
persoane s fie de fat. n urma acelei discutii a luat nastere nceputul reeducrii de la
Suceava. Cum n comunism nimic nu se putea face ntmpltor, ci regizat si pus la punct n
cele mai mici detalii, si acest vorbitor fusese aranjat din timp.
Tot din aceleasi zvonuri se mai spunea c tatl lui Bogdanovici si-a implorat fiul s
renunte la conceptia lui politic si s fac totul pentru a se salva fizic.
S-a aflat de la ajutoarele lui Bogdanovici (intimii lui) c, pn la arestarea sa, el nu
se ntelegea cu tatl su n materie de politic, deseori mama lui fiind aceea care intervenea
s-i mpace.
Se pune ns ntrebarea: de ce Bogdanovici a luat o condamnare att de mare, dac
acceptase s nceap reeducarea?
Dup cele descoperite n demascrile de la Pitesti si mrturisirile celor ce fuseser
acolo, nu el ar fi fost totusi initiatorul reeducrii de la Suceava, pentru c, potrivit
conceptiei sale, reeducarea trebuia s fie un act voit si consimtit si nicidecum un act de
constrngere si de violent. Dac ar fi admis violenta, s-ar fi reabilitat si nu ar fi fost ucis.
Cititorii mi vor ierta faptul c anticipez, dar ceea ce mrturisesc este strns legat de
nceputul reeducrii de la Suceava si deci de cazul Bogdanovici.
Sunt poate, spun poate, singurul dintre studenti care nainte de moartea lui, printr-o
ntmplare si prin neatentia lui urcanu, l-am ntlnit pe Bogdanovici n timp ce era dus de
la camera 4 spital, unde se ddeau declaratiile, la o celul la parter; eu fiind luat n acelasi
timp, de la camera 3 subsol si dus spre camera 4 spital, la etaj. Asa sa fcut c ne-am
ntlnit pe scri, la jumtatea drumului dintre etaj si parter. Cnd am ajuns fat n fat,
amndoi ne tineam de balustrada scrii nguste de un metru. Pe mine nu m sprijinea
gardianul, dar el nu putea merge fr sprijinul acestuia; de aceea, cnd ne-am ntlnit, a
trebuit s ne facem loc unul altuia, cci amndoi ne tineam de balustrad. Gardianul l
rezem pe Bogdanovici de perete, sustinndu-l s nu cad, pentru a-mi face mie loc de
trecere pe lng balustrad. Gardienii erau n urma noastr si, cnd am ajuns unul lng
altul, ne-am putut privi n ochi.
Gardienii n-au intervenit, att erau de ngroziti de ceea ce vedeau. Bogdanovici nc
mai avea ncredere n mine. La ora aceea nu czusem din gratia divin, nu m prbusisem
nc si de aceea a si fost posibil comunicarea. Capul lui enorm, cu ochii adnc nfundati n
Prin reeducare, cel ru si slugile sale s-au strns s nimiceasc cel mai scump dar al lui Dumnezeu: libertatea constiintei, care nu tine seama
de nici o ngrdire material, trupeasc. n aceste puscrii ale Antihristului lupta a fost duhovniceasc; scopul nu a fost exterminarea fizic,
lucru usor de nfptuit, ci uciderea sufletului (de altfel, victimele nici nu aveau voie s moar, sinuciderea fiind cea mai grav infractiune,
dup cum vom vedea) (n. ed.)

orbite att mai era viu n el te nspimnta; se citea n ochi suferinta pe care o pricinuise
miilor de camarazi.
Privirea aceea, a unui mort cu ochii nc vii, m-a urmrit pn n clipa n care scriu
aceste pagini si m va urmri pn voi muri. n momentul cnd privirile noastre s-au
ntlnit, cu o voce muribund, dar destul de clar, Bogdanovici mi-a soptit: Frate! Asa se
pltesc greselile!.
Privirile noastre nu se puteau desprti, dar gardienii ne-au ndemnat ntr-un glas:
Hai!.
Dup dou zile Bogdanovici a murit, ucis n mod sadic de urcanu, Popa, Martinas
si Livinschi. i nu cred c a fost altul mai chinuit si torturat la Pitesti. Nu vreau s-l apr,
Doamne fereste! Dar mi pun ntrebarea: cine a suferit ca Bogdanovici? Cine a adunat n
ochii lui atta suferint? Ce am simtit si vzut cu ochii mei, m face s cred c
Bogdanovici nu a fost un informator si nici un criminal. El nu era n stare s omoare. n
conceptia lui nu avea loc ideea de violent.
Bogdanovici fusese seful Universittii din Iasi, cu Faculttile de Drept, Litere si
Filozofie, tiinte (Matematic, Fizic si Geografie). Medicina, Farmacia si Politehnica erau
aparte, iar seful ntregului Corp Studentesc Legionar fusese Neculai Simionescu, student la
Drept.
Era de la Soroca, din Basarabia, iar n refugiul din 1940-1941, avea doar 12 ani. Din
vara lui 1941, pn n primvara lui 1944, locuise la Soroca.
Nu el l-a denuntat pe urcanu, cum au afirmat unii, fr a cunoaste adevrul, ci
tefan Caciuc, coleg de clas si de liceu la Cmpulung Moldovenesc si, mai apoi, coleg la
Facultatea de Drept din Iasi.
urcanu a fcut parte din F.D.C. numai n 1940-1941 si, dup ianuarie 1941, nu a
mai activat n Miscarea Legionar. n 1940 avea numai 14 ani.
urcanu stia de activitatea legionarilor de la liceul din Cmpulung Moldovenesc,
pn n 1944. Dup aceea, a terminat liceul si s-a nscris la Facultatea de Drept din Iasi.
Era cstorit si nu frecventa cursurile, prezenta fiind obligatorie doar la examene.
Asa c, la Iasi, convorbirea cu urcanu n-a avut-o Bogdanovici, ci tefan Caciuc.
S-au ntlnit n 1946, cu ocazia unor examene, si Caciuc l-a ntrebat pe urcanu de
ce nu vine la cursuri. Acela i-a rspuns c era cstorit si c se ocupa de alte treburi.
ntrebat din nou, care este atitudinea lui politic si dac mai avea vreo legtur cu
legionarii, rspunsul lui urcanu a fost limpede, c nu vrea s mai aib vreo legtur cu
legionarii si c nu-l mai intereseaz aceast problem.
Ce faceti voi, v priveste, eu sunt comunist! Sunt prieten cu fratii lui Emil Bodnras
si acestia m sustin si m ajut s fac carier n diplomatie. Asa c aceasta este ultima dat
cnd mai vorbesc si m ntlnesc cu tine, a relatat Caciuc. N-a precizat ns, dac urcanu
ia spus sau nu c si ncepuse activitatea legionar n cadrul C.S.L.
Iasi.

Din aceste discutii cu urcanu reiesea ns c el devenise comunist (poate chiar

nainte de 1944), datorit relatiilor cu fratii Bodnras. i un lucru rmne limpede: la ora
cnd Caciuc a discutat cu urcanu, acesta avea promisiuni de carier politic. i, mai
spune Caciuc, aflat tot de la urcanu, c n toamna lui 1948, cnd a fost arestat, el era
pregtit de Ana Pauker, Ministru de Externe atunci, care voia s-l trimit ambasador n
Iugoslavia.
Arestarea lui urcanu se datora astfel unei greseli de neiertat a lui tefan Caciuc,
care a declarat la anchet, fr s fi fost fortat sau ntrebat, despre cele discutate cu
urcanu, motiv pentru care acesta din urm a si luat sapte ani de nchisoare.
L-a denuntat pe urcanu, spunea el, pur si simplu din necaz, la mijloc fiind o intrig
amoroas privind fata cu care se cstorise urcanu.
Martorii oculari au asistat la cearta dintre cei doi, cnd, dup procesul de la Suceava,
Caciuc i-a spus lui urcanu c sapte ani vor trece ca mine; s fie multumit c nu a luat
zece11.
Asa se explic faptul c urcanu a aprut la nchisoarea din Suceava doar toamna
trziu, cnd anchetele erau pe terminate.
Odat urcanu arestat, comunistii s-au gndit s-l foloseasc drept instrument pentru
ceea ce avea s se ntmple mai trziu la Pitesti si Gherla.
Vorbitorul lui Bogdanovici cu tatl su a avut loc nainte de arestarea lui urcanu.
Asa c s-ar putea c delegatii comunisti de la Bucuresti, care coordonau si verificau
anchetele si declaratiile din nchisoarea Suceava, dnd de declaratia lui Caciuc n legtur
cu urcanu, s fi anuntat ei partidul. i, n urma acestei sesizri, partidul ar fi dat dispozitie
de la Bucuresti prefectului Bogdanovici, s aib o discutie cu fiul su, pentru ca actiunea
lor s fie dus pe dou planuri. Unul, pus n aplicare de Bogdanovici-fiul, care rezistase cu
toat tortura la care fusese supus (avea responsabilitatea unei Universitti ntregi); n
timpul anchetei am fost si eu confruntat cu Bogdanovici si am vzut cu ochii mei, pe fata si
corpul lui, cu ct slbticie fusese torturat. Cel de al doilea era actiunea direct a lui
urcanu.
Prin Bogdanovici-fiul se urmrea distrugerea unittii tinerilor legionari, studenti si
elevi, verificndu-se prin aceasta cine rmnea pe pozitie ferm si cine se ndoia,
ndoielnicii putnd eventual trece de partea reeducrii initiat si controlat de cabinetul de
partid Suceava. Bogdanovici nu a fost dect victima si unealta prin care comunistii si-au
pus n aplicare planul de a distruge unitatea tineretului legionar, semnnd nencrederea,
suspiciunea si ndoiala.
n general acest plan si-a atins scopul; tinerii, n naivitatea lor, necunoscnd
ideologia comunist, au crezut n momelile pe care le ntindeau comunistii, devenind
victime usor de manevrat.

11 Pe Caciuc l cunostea toat nchisoarea din Pitesti, pentru c fusese arestat n costum bucovinean; si gardienii de pe sectie strigau ct i
tinea gura, cnd Caciuc mergea cu tineta la W.C.: Nationalu, fugi! Ce s-a ntmplat n timpul demascrilor si dup aceea cu Caciuc n-am
mai aflat. El avea zece ani de munc silnic. Nu stiu dac a scpat cu viat din nchisoare (n. aut.).

Nu cunosc exact data cnd a venit Bogdanovici la Pitesti; ceea ce este sigur ns, e
c aceasta s-a ntmplat nainte de 10 decembrie 1949, dat la care 90% dintre studentii
legionari si nelegionari din tar au fost adusi la nchisoarea din Pitesti.
Cnd a nceput reeducarea la Pitesti, Bogdanovici nu a fost ucis imediat, asa cum au
fost ucisi alti studenti legionari ci, dup sistemul comunist aplicat si lui Ptrascanu, l-au
chinuit pn n iarna lui 1951. Cel care l-a denuntat a fost Popa Alexandru (anu), colegul
si prietenul lui de la Soroca. urcanu l-a tinut n viat pe Bogdanovici, la ordinele lui
Nicolski si la cererea rusilor, pentru ca acesta s declare tot ce stia despre activitatea
tinerilor legionari din tar, precum si a celor din Basarabia.
Dup arestare, n urma declaratiei lui Caciuc, planul elaborat de Moscova sau de
ocult pentru distrugerea tineretului legionar a fost pus n aplicare pn n cele mai mici
amnunte prin urcanu.
12

Initial, el trebuia s fie condamnat la doi, trei ani. i totusi, a fost condamnat la sapte
ani de nchisoare corectional; condamnare cu tlc, cci, tot dup plan, urcanu trebuia
folosit n acest timp.
n cazul lui, se mai impun cteva precizri. n 1946, cnd avusese acea discutie cu
Caciuc, urcanu era comunist, fcea parte din biroul politic de la Iasi. Unii ns nclinau s
cread c, avnd legturi cu fratii Bodnras, acestia l puneau s aib legturi si cu
legionari, ca s-i observe. Oricum, urcanu a fost arestat prin marea greseal a lui Caciuc.
Dup plecarea studentilor legionari cu mari condamnri de la Suceava la Pitesti, cei
rmasi acolo au remarcat c urcanu a lipsit un anumit timp din nchisoare. Se bnuia c a
fost dus la Bucuresti sau chiar la Moscova, unde a semnat planul viitoarelor demascri de
la Pitesti si Gherla.
Astfel c nu Bogdanovici a fost primul vinovat n acest complicat nceput.
Bogdanovici, cnd a nceput reeducarea, credea probabil c face un joc politic la
rugmintea tatlui su ca s se salveze fizic pe sine nsusi si pe camarazii lui. De unde se
vede limpede c nici el nu cunostea bolsevismul, desi era basarabean. A sfrsit pn la
urm prin a fi ucis, la ordinul agentilor rusi, de ctre urcanu.
Odat urcanu arestat, actiunea lui Bogdanovici a luat o alt turnur. Comunistii nu
aveau nevoie att de reeducare, ct voiau s scoat de la tineretul legionar ceea ce nu
declarase la anchet si, mai mult dect att, tot ceea ce interesa Securitatea privind
reactiunea din tar. Alt scop era distrugerea acestui tineret prin torturi si apoi folosirea lui
n diverse planuri. Or, urcanu, ca si alti comunisti, nu cunostea si nu ntelegea subtilitatea
acestei actiuni satanice. El era convins c, dac si va duce misiunea la sfrsit si n cele mai
bune conditii, comunistii l vor scoate din nchisoare si-l vor pune nu numai n pozitia n
care fusese ci, probabil, direct n Comitetul Central; de unde si ideea ascensiunii lui
politice.
urcanu n-a nteles sau n-a vrut s nteleag c orice miselie duce la alte miselii si
mai mari. De aceea, dup ce s-au folosit de el asa cum au vrut, stpnii cu care lucrase
12 Oculta desemneaz n literatura legionar francmasoneria si marea finant mondial. Poate c nu ntmpltor puciul lui Antonescu din 21
ianuarie 1941, soldat cu nlturarea legionarilor de la guvernare, scoaterea n afara legii a Miscrii Legionare si arestarea si persecutarea
membrilor ei, a fost dat la dou sptmni dup confiscarea de ctre legionari a arhivelor francmasoneriei (vezi Dimitrie Sturza, Romnia si
sfrsitul Europei, Ed. Fronde, 1995) (n. ed.).

pn atunci au disprut, rmnnd ca alti stpni s-i transfere, pe el si pe colaboratorii lui,

de la Gherla la Jilava.
Acolo, izolati cte unul ntr-o celul, ca s nu aib legtur unul cu altul, au fost pusi
s scrie cum au procedat, ce metode au folosit, ct timp au trebuit s-l tortureze pe fiecare
tnr pn s cedeze, cum s-au comportat sefii legionari si ce metode li s-au aplicat celor
ce nu au cedat. Pn au fost terminate aceste rapoarte, n doi ani de lucru, s-au schimbat si
stpnii. Venind altii la conducere, acestia le-au pregtit procesul, servindu-se de propriile
lor declaratii.
i cnd se asteptau s fie pusi n libertate, decorati si propulsati n posturi mari,
stpnii, n loc s-i felicite, s-i elibereze, le-au pltit nota, acuzndu-i c, n complicitate
cu cei din strintate, au vrut s compromit si s ponegreasc partidul. Numai c
banditii n-au reusit s induc n eroare partidul, care prin vigilenta lui a descoperit la
timp complotul, urmnd a-i pedepsi pe cei vinovati.
S-a zvonit apoi c ajutoarele lui urcanu au vrut s-l linseze, dar au intervenit
gardienii. Totul a fost bine regizat! Au fost izolati si tinuti pn la proces, n cel mai mare
secret; apoi, condamnati la moarte si dup aceea executati prin mpuscare.
Or s se ntrebe unii cititori de unde stim toate acestea dac nam fost acolo.
Rspunsul este simplu: un secret rmne secret att timp ct el este cunoscut de unul
singur; cnd e cunoscut de dou persoane, nu mai este secret. Voi reveni cu amnunte
atunci cnd voi vorbi despre urcanu si colaboratorii lui, n legtur cu Pitesti si Gherla.
Jocul cu satana este foarte periculos, pentru c cei care-l servesc, din colaboratori,
devin victime. Satana nu are scrupule, nici cuvnt, nici moral, nici sentimente, ci numai
un scop bine precizat:
transformarea colaboratorilor n victime mai usor de manevrat.
Deci, pentru a preciza cine au fost autorii si cum a nceput reeducarea la Suceava, tin
s spun c cei care au acceptat-o de bun voie au format si statul major al lui urcanu la
Pitesti si Gherla, fcnd demascrile. Aceiasi care au crezut c Miscarea Legionar era o
afacere prin care ei ar fi putut s-si ating scopurile de parvenire.
Pe toti acestia i-am cunoscut personal si un lucru am constatat la ei:
acesti tineri, fie n-au avut timpul necesar, n conditii de ilegalitate, s-si fac
educatia, fie au fost necinstiti de la nceput. Or, dac n Biseric au fost crestini care au
compromis-o, creznd n obrznicia lor c-L nseal si pe Dumnezeu, de ce s ne mirm c
n toate colectivittile umane, indiferent de natura si continutul lor, au fost si membri
trdtori, dezertori, lasi si interesati? Dar cum un neam nu exist si nu dinuieste prin
fricosi, lasi, dezertori si trdtori, ci prin martirii, eroii si lupttorii lui (Vasile Prvan), asa
si o colectivitate omeneasc nu dinuieste prin acei ce s-au pus n slujba satanei, ci prin cei
cinstiti din rndurile ei. Romnul are o zical: Toate pdurile au uscturile lor. Tot astfel
si asa-zisii legionari n-au fost dect niste unelte oarbe care, pentru interesele lor
meschine13, au acceptat un joc care le-a fost fatal.
13 Viata cea vremelnic i este iubit fiecrui om cu petrecere pmnteasc (Sfntul Isaac Sirul, Cuvntul 1)

Am afirmat si sunt convins c, nainte de a ncepe arestrile plnuite de comunisti,

adic din martie 1948, tot ceea ce s-a ntmplat n nchisori, cu reeducarea de la Suceava si
demascrile de la Pitesti si Gherla, a fost impus, dirijat, controlat de oculta de la Moscova
si de cea international, necrutndu-se nimic pentru ca Miscarea Legionar s fie
desfiintat.
Celor ce au aderat la Organizatia Detinutilor cu Convingeri Comuniste (O.D.C.C.),
pentru a avea conditii preferentiale un blid de linte n plus, luat din tainul celorlalti li sa promis c vor fi scosi din nchisoare si c partidul va face din ei activisti de frunte. Ct
naivitate, ct lips de judecat si ct credulitate pueril!
Iat si cteva nume de legionari, care au aderat de bun voie la aceast actiune si
care au avut un rol important n demascrile de la Pitesti si Gherla. Afar de Bogdanovici,
initiatorul si autorul reeducrii de la Suceava (urcanu n-a avut nici un rol aici, lucru
dovedit la Pitesti), au fost Popa Alexandru, zis anu, Mrtinus, Livinschi, Cantemir, Virgil
Bordeianu si ctiva elevi din Iasi si Bucovina. Toti studentii si elevii legionari seriosi, cu
condamnri mari, nu au aderat ns la Suceava la acest blci.
S-a vnturat, printre detinutii legionari si nelegionari, ideea c numai urcanu si
Bogdanovici au fost vinovati, pentru c au acceptat s fac aceast reeducare si demascare.
Se ignora ns si se trecea cu vederea, de ctre cei necunosctori si naivi, faptul c
planurile comuniste nu depind de persoane. Nu! Planul trebuia ndeplinit, indiferent de
persoana care era folosit.
Deci, fie-mi permis ca, dup attia ani de nchisoare si dup cele vzute, auzite si
trite de camarazii mei si de mine, s pot afirma cu toat certitudinea si cu argumente c nu
Bogdanovici sau urcanu au fost aceia care au initiat si dus la ndeplinire aceast reeducare
si demascare. Nu, deoarece era bine cunoscut faptul c n regimurile comuniste nici o
pasre nu zboar fr ca partidul s nu stie aceasta.
Astfel c planul acestei reeducri odat conceput si definitivat de Moscova, uneltele
lui puteau fi nu numai Bogdanovici si urcanu, ci oricare alt nume: Ionescu, Popescu,
Dunreanu, etc. Persoane pentru a duce la ndeplinire acest plan se puteau gsi attea cte
voia partidul. Trdtori, lasi si oportunisti se gsesc oricnd, pe toate drumurile.
Planul conceput de Moscova si de oculta international, privind tinerii legionari din
nchisorile din Romnia, s-a gndit, s-a definitivat si s-a dus la ndeplinire, pn n cele mai
mici amnunte, de agentii rusi, n colaborare cu Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari
Georgescu si cu seful Securittii, generalul Nicolski, ajutat de colonelul Zeller.
Judecnd astfel dup fapte, nu voi gresi repetnd c tot ceea ce s-a ntmplat n
nchisori, cu reeducarea de la Suceava si demascrile de la Pitesti si Gherla, a fost impus,
dirijat si controlat de agentii rusi.
Iar conducerea comunist din Romnia a acceptat aceasta, fiind strin de neamul
nostru. Strini erau Teohari Georgescu (alias Burh Tescovici), colonelul Zeller, colonelul
Sepeanu, precum si Ana Pauker, Vasile Luca si Dej cu colaboratorii lui. Unii dintre noi
erau convinsi c Nicolski, agentul Rusiei, a lucrat n mod secret numai cu agenti rusi.
Posibil, deoarece n comunism totul era planificat, bine gndit si pus la punct de ctre acei
care aveau rspunderea ndeplinirii scopului respectiv.

Deviza comunistilor era de altfel: plan s avem, c executori gsim destui; oameni s
avem, c de condamnarea lor suntem siguri; dect s scape un vinovat, mai bine arestm o
mie de nevinovati14.
*
Pe la sfrsitul lui martie 1949, circula un zvon prin nchisoarea din Suceava, c vom
fi transferati ntr-o alt nchisoare, pe categorii de pregtire profesional, indiferent de
apartenenta politic. Dac atunci ar fi cunoscut cineva dintre noi felul n care se fceau
planurile secrete n comunism, ar fi prevzut de ce comunistii, prin aceast repartizare,
voiau s fac ceea ce au si fcut.
Iat aici nchisorile care au primit aceste categorii de detinuti:
la Aiud, nchisoarea cea mai mare din tar, au fost repartizati intelectualii; la
Gherla, nchisoare de categoria nti, au fost repartizati muncitorii si tranii; la Pitesti,
nchisoare de categoria a doua, au fost repartizati studentii; la Trgsor, o localitate la vest
de Ploiesti, au fost repartizati elevii de scoli secundare; la Mislea, localitate lng
Ploiesti, au fost repartizate femeile; Jilava nchisoare de tranzit, a fost rezervat unor
scopuri speciale si secrete; Suceava, Galati, Rmnicu Srat, Dej, Sighet etc., cu scopuri
bine precizate, la dispozitia Securittii.
O nchisoare aparte a fost cazarma din orasul Fgras, transformat n nchisoare
pentru fostii politisti si jandarmi.
Aceast repartizare a dinuit pn n 1955, cnd nchisorile au nceput s trieze
detinutii dup apartenent politic.
La 15 aprilie 1949 am fost transferat de la nchisoarea Suceava la cea din Pitesti,
mpreun cu primul lot de 80 de studenti legionari.

PITETI
nchisoarea Pitesti
n a doua jumtate a lunii aprilie 1949, un lot de 80 de studenti legionari, dintre
vrfuri si cu condamnri de la zece ani n sus, am fost transferati cu dubatren, de la
Suceava la Pitesti. Cum nchisoarea din Suceava nu avea suficiente lanturi s ne lege pe
toti, de la nchisoare la dubatren ne-au legat de mini, unul de altul, cte trei. La tren neau dezlegat.
Cnd am ajuns la Pitesti era o zi frumoas. Pe atunci nchisoarea nu avea dube
pentru transportul detinutilor. Directorul ne astepta la gar cu vreo 30 de gardieni narmati.
14 De la cel ce poart iachint si cunun, pn la cel ce se mbrac cu in crud, mnie, si rvnire, si tulburare, si tremurare, si frica mortii, si
pizm, si pricire (Sirah 40, 4) (n. ed.).

Din lips de lanturi ne-au pus n rnduri de cte sase, dup nltime, si ne-au legat cu funii
de mini. n felul acesta nu se putea fugi, pziti fiind de gardienii narmati.
Nu voi uita niciodat acest traseu, deoarece gara de la Pitesti era n centrul orasului,
iar de la gar pn la nchisoare erau vreo 6 7 km.
Dup ce am plecat din gar si am ajuns la soseaua care ducea spre Curtea de Arges,
coloana noastr ocupa toat lrgimea soselei, iar autovehiculele trebuiau s se opreasc, s
ne fac loc de trecere.
Trectorii si cei din vehicule se uitau nmrmuriti la noi. Vedeau c nu eram nici
soldati, nici civili obisnuiti, ci niste artri, albi ca varul, tunsi si mbrcati cu fel de fel de
haine, cu capul plecat n pmnt si legati ca boii la jug. Ne miscam neputinciosi pe strada
pietruit cu pietris de ru si n urma noastr, din trsul picioarelor, se ridica un asa nor de
praf, c cei din urm nici nu se mai vedeau. Lumea nu pricepea ce era cu noi, pentru c toti
eram tineri si cam de aceeasi vrst. Vznd ns gardienii care ne escortau, si-au dat
seama c eram detinuti. mi amintesc si acum, cum femei btrne mbrcate n costume
nationale din Arges, si fceau cruce, spunnd tare: O, Doamne! Ce o fi cu tinerii acestia?
Am vzut femei plngnd.
Asa am fost primiti de populatia din orasul Pitesti, primul lot de studenti legionari
veniti de la Suceava. Printre cei 80 de studenti veniti la Pitesti, nici unul nu acceptase
reeducarea la Suceava.
Majoritatea dintre noi eram condamnati la ani grei de munc silnic si doar vreo
zece la temnit grea.
Cteva cuvinte despre istoria acestei nchisori.
nchisoarea din Pitesti se gseste lateral, spre vest, cam la 200 metri de soseaua care
leag Pitestiul de Curtea de Arges. Zidul care nconjoar nchisoarea este nalt de cinci
metri. nchisoarea se gseste pe aceast linie, unde Rul Doamnei, unit cu Rul Trgului,
se vars n Arges. Peisajul vzut de la etaj e de o frumusete ncnttoare. Aici, cmpia
Argesului se continu cu dealurile subcarpatice, cultivate cu pomi fructiferi.
nchisoarea a fost construit din ordinul lui Armand Clinescu, slug diavoleasc, si
el nsemnat de la natur, cci avea un singur ochi. n aceast nchisoare, Armand
Clinescu, n timpul ct era prim-ministru, plnuise s extermine tineretul legionar. El n-a
ajuns s o vad terminat, dar satana i-a dus planul la ndeplinire, satisfcndu-i dorinta.
Duhul rului stpnea acolo unde Miscarea Legionar, cu ceea ce avea ea mai pur, mai
tineresc, trebuia s se afunde n mlastina disperrii.
Ct priveste constructia, avea forma literei T. ncperile erau mprtite n celule de
4/2 m si camere de 10/6 m. Coada T-ului avea etajele construite din dou rnduri de celule,
legate ntre ele cu o plas groas de srm, iar n fata celulelor un culoar de un metru.
La parter si la subsol erau camere de 10/6 m. Capul T-ului era format din dou
rnduri de celule, fr plas ntre ele, avnd un culoar de beton, unde se putea asigura cel
mai perfect secret. n aceste celule trebuiau s fie izolati sefii tineretului legionar. La etajul
nti, n partea dreapt a capului T-ului, se deschidea o camer mare, numit camera 4

spital. Lng aceast camer era o celul care ndeplinea functia de cabinet medical. n
camera 4 spital ncpeau, n paturi suprapuse, cam vreo 50 de detinuti.
La subsol, n capul T-ului, se gsea buctria, spltoria, baia si boxe de pedeaps
sever. La marginea unui rnd de celule, se gsea WC-ul, iar la unirea T-ului cu capul lui,
la fiecare etaj, se gsea o celul de pedeaps, numit celula neagr.
nchisoarea avea dou scri de serviciu una la unirea cozii Tului cu capul lui, iar
alta n coada T-ului, pentru iesirea n curtile interioare. Usa principal rspundea la etajul
nti. Pe scara principal detinutii nu aveau acces, ci numai pe scrile de serviciu.
Dup felul de constructie al acestei nchisori, paza era sigur si secretul perfect. De
acolo nu se putea evada. Zidul exterior, nalt de cinci metri, avea din 50 n 50 de metri cte
un prepeleac cu un soldat de paz, cu arm automat si reflector. Evadarea era deci
imposibil din aceast fortreat. Amintesc c Armand Clinescu era argesean si avea
mosia nu departe de nchisoare. Probabil asa vroia el s-i aib pe tinerii legionari sub
demonica-i arip ocrotitoare.
Dup drumul parcurs de la gar pn la nchisoare si cele petrecute pe traseu, iat-ne
ajunsi n fata nchisorii, legati ca niste vite bune de dus la abator.
n fata nchisorii era un platou ce nu se putea vedea din strad.
Acolo paza ne-a permis s ne asezm pe iarb si, spre bucuria noastr, desi eram
slbiti si obositi, am putut discuta ntre noi. Pentru unii a fost ultima dat c am mai stat de
vorb mpreun. Cu strngere de inim m ntreb si acum, cti am intrat si cti am iesit de
aici, si mai ales cum?! Cti din cei 80 au nnebunit, cti au fost ucisi, cti s-au prbusit si
cti au fost folositi ca instrumente de tortur mpotriva celorlalti?!
Dup ce grefa a verificat dosarele, am fost repartizati cte patru la celulele de pe
sectia de munc silnic si temnit grea.

Celula 18
Aceast celul, ca si celulele 59, 15 si 21 de la Suceava, a lsat amprente de nesters
n gndirea si inima mea.
Dac aceste celule si celula 18 de la Pitesti n-ar fi fost cum au fost, nici gndirea si
cunoasterea mea n-ar fi cum sunt. i atunci m ntreb, au fost un ru sau un bine pentru
mine aceste celule?
Categoric, au fost un bine, o favoare pe care mi-a fcut-o Dumnezeu, ca s-mi arate
calea ce duce la El.
n celula 18 am fost repartizat cu camaradul Iosub Mihai.
Acest cuvnt, camarad, folosit n nchisoare, nsemna pentru comunisti, activitate
legionar. El a costat multe vieti, arest sever, procese, condamnri si depistarea, prin
informatori, a celor care n-au renuntat la credinta lor n Miscarea Legionar.

Cnd am intrat, am gsit acolo doi tineri bucuresteni, apolitici, Petrovanu Miron si
Negrescu Fag. Acestia au fost condamnati la 25, respectiv 18 ani, pentru faptul c n anul
1948, naintea unui congres national al elevilor din Romnia, care se tinea la liceul Mihai
Viteazul din Bucuresti, dduser foc slii de festivitti. Autorul a fost Petrovanu Miron.
Ce mi-a atras atentia, de la nceput, n aceast nchisoare, a fost curtenia din celule,
fcut n interior de detinutii politici, iar pe culoare, de cei de drept comun.
n celule erau paturi suprapuse, iar dusumeaua era din scnduri. Camerele aveau
beton pe jos. Saltelele paturilor nu aveau cearceafuri, nici perne, ci o ptur uzat cu care
ne acopeream. Cele dou tinete, una pentru ap si alta pentru necesitti, erau confectionate
din lemn de brad. Dimineata si seara eram scosi din celule, pentru desertarea tinetelor,
pentru necesitti si s lum ap n tineta pentru but. Splatul, dimineata, l fceam n
celul, fr spun.
Ce ne-a surprins de la nceput, pn spre toamn, a fost faptul c atunci cnd ieseam
cu tineta la WC, usile celulelor pe toat sectia erau descuiate si zvoarele trase, iar noi
ieseam singuri din celule, ba, de multe ori, gardianul de pe sectia noastr, nea Georgic, se
fcea c are alte treburi si ne spunea: Batule! (biatule) Eu sunt tata vostru, eu v dau de
mncare, eu v dau ap, eu rspund de voi, de-aia eu v deschid celula, iar voi iesiti n
ordine la WC, c eu am treab.
Prin aceast presupus nlesnire se urmrea un scop bine precizat si descoperit n
timpul demascrilor: s ne ntlnim la WC cu studenti de la diferite centre universitare, s
ne cunoastem si s facem schimb de informatii si activitate, stabilind anumite ntelegeri sau
hotrri, care aveau s fac apoi obiectul unor crunte torturi, ani de zile, pentru declararea
lor. Privind retrospectiv, aceasta a fost o mare greseal, care pe multi i-a costat viata. Ct
de naivi si nestiutori eram n materie de cunoastere a bolsevismului, a metodelor si
scopurilor lui! Ct de perversi, ftarnici si ipocriti sunt satana si slujitorii lui!
Cnd am sosit noi, primul lot de la Suceava, majoritatea studentilor de la Bucuresti
era deja aici. Camarazii de la Bucuresti si din celelalte centre universitare, cei cu munc
silnic, erau ncarcerati la etajele doi si trei, iar la etajul nti, cei cu temnit grea.
Bucurestenii au fcut impresie bun; erau numiti aristocratii.
n nchisoare i-am gsit pe studentii condamnati de pe timpul lui Antonescu, care
aveau deja fcuti 8 ani de detentie. Ne uitam la ei ca la niste sfinti... Dau cteva nume :
Gafencu, Dragodan (Magistrul), Ianolide, Costandache, Dinescu etc. Ei ne-au informat
despre viata din nchisori si de modul cum va trebui s ne comportm fat de paz si de
administratia nchisorii.
O caracteristic esential a acestor camarazi era atitudinea lor de pace, ordine si
disciplin, pentru a evita orice conflict cu administratia nchisorii. Tonul acesta l-a
imprimat cel care a impresionat prin trirea, atitudinea si exemplul pe care l-a dat ca
nimeni altul: Valeriu Gafencu. El va rmne n amintirea detinutilor politici din Romnia
si, n special, a detinutilor bolnavi de tuberculoz de la sanatoriul penitenciar Trgu Ocna,
ca un sfnt.
Pn si cei mai nriti, n fata lui Gafencu uitau cine sunt.

*
Se apropiau Sfintele Pasti, pe la sfrsitul lui aprilie. Iar noi ne pregteam s
srbtorim primul Paste n nchisoare. Camarazii arestati de pe timpul lui Antonescu
memoraser un repertoriu bogat din poeziile lui Radu Gyr. Ne-am pus s le nvtm pe de
rost.
Atunci s-a petrecut un fapt cu totul iesit din comun, n care s-a demonstrat nc o
dat, dragostea si unitatea de nezdruncinat a acestor tineri, hotrti s nu fac nici un
compromis n lupta lor mpotriva comunismului.
Cu o zi sau dou nainte de Pasti, un camarad din Bucuresti al crui nume, din
discretie, prefer s nu-l dau, a primit, pe ci lturalnice, un pachet cu alimente. De remarcat
c nu aveam voie s primim nici un pachet de Pasti. Nu mai retin ce greutate avea pachetul,
dar nu trecea de zece kilograme. n acest pachet erau puse, cu grij, si prescuri pentru
anafor, de luat cu ocazia Pastilor. Din acest pachet s-au nfruptat toti studentii, legionari si
nelegionari, fr deosebire, de la munc silnic si temnit grea. N-a rmas nici unul din
nchisoare care s nu primeasc ceva. Cantitatea a fost simbolic, dar efectul moral al
acestui gest ne-a impresionat n asa msur pe toti, nct ne-a sustinut n drama care a
urmat. Pentru ca cititorul s aib o imagine clar despre modul cum s-a mprtit acest
pachet, voi spune c un ou rosu s-a mprtit n 24 de prti, si n plus cu o buctic de coaj
rosie, ca simbol al marii srbtori.
Trirea acestui gest de neuitat marca pentru moment dragostea, unirea si frtia celor
nchisi atunci la Pitesti.
Cele petrecute cu prilejul Pastelui din 1949, la nchisoarea Pitesti, m-au ndemnat s
m gndesc serios si s nteleg ce nsemna s ai inima bun, asa cum ne ndemnase
odinioar bdia Ghit Brbieru, n celula 121 la Suceava. Luni de zile m-a muncit acest
lucru. Noaptea nu aveam somn, cutnd n adncul sufletului s nteleg ce nseamn pentru
om a avea inim bun, mai ales n conditiile acelea. Trziu am nteles c a avea inim bun
nsemna prezenta lui Dumnezeu n om. Pentru ca omul s-L simt pe Dumnezeu, trebuie s
si-o curete conform ndemnului dat de Iisus:
Fericiti cei curati cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu. Deci, aceast inim
bun se poate dobndi oriunde s-ar afla omul pe pmnt depinde numai de el. n
conditiile de detentie, unde tentatiile sunt mai mici dar suferintele aproape de nesuportat,
inima poate fi usor mturat de tot ceea ce ar mpiedica si ofensa prezenta lui Dumnezeu
n luntrul ei.
n concluzie, am nteles prin inim bun prezenta lui Dumnezeu ntr-o inim curat,
si primul pas pentru a o dobndi l-am fcut n celula 18 de la Pitesti, unde am aflat cheia
cu care s ncui usa lumii din care veneam, si s-o deschid pe aceea a lumii n care intrasem.
Asa c, nti am curtit inima de lumea din care veneam:
dac-mi aminteam de lucrurile frumoase pe care le trisem, m durea inima, cci nu
le mai puteam avea; dac-mi aminteam de lucruri urte, mi reprosam c le-am fcut. Deci,
si ntr-un caz si n altul suferint. (Poporul are o vorb: A murit de inim rea!, adic din

cauza dezndejdii.) N-as vrea s fiu nteles gresit: de fapt nu prsisem lumea din care
veneam, ci-i ncuiasem doar usa, ca s nu-mi mai amintesc de cele ce se petrecuser.
Cci, dac as fi rmas n relatie cu aceast lume, suferinta pentru pierderea ei m-ar fi ucis
sau nrit. Tot cu aceast cheie, a inimii bune, am descuiat usa care m introducea n
lumea omului privat de tot ceea ce lsase n urm. Problema principal era ntelegerea
acestei lumi, si acceptarea ei n conditiile date.
Atmosfera din celula 18 era plcut, pe ct se putea; cei doi tineri bucuresteni erau
foarte impresionati de cele petrecute de Pasti.
n luna mai am scris acas o scrisoare, de numai cinci rnduri, si am primit una la
fel. Scrisorile care au avut mai mult de cinci rnduri nu s-au dat detinutilor, ci au fost
rupte. Dup citirea lor, am avut ordin s le predm gardianului. Tot n aceast lun, am avut
voie s primim un pachet de rufe, de maximum 3 kilograme. A fost prima si ultima oar, n
15 ani de nchisoare, cnd am putut avea legturi cu ai mei.
*
Exist oare n lumea aceasta, n afara lagrului comunist, vreun detinut politic care,
n 15 ani de detentie, s aib o singur dat legturi cu ai si, printr-o carte postal de
numai cinci rnduri?
De aceea tin s spun nc o dat, pentru a afla si altii, ceea ce s-a petrecut n
nchisorile din Romnia: n 15 ani de nchisoare, ct am fost nchis mpreun cu alti
detinuti politici, am scris o singur dat acas si am primit rspuns tot o singur dat. Am
mai primit si unul sau dou pachete, dar aceasta numai n anii 1948-1949. N-am primit si
n-am citit, n 15 ani, nici o carte sau ziar. Cei ce au aderat la reeducarea de la Suceava, n
1948-1949, au primit cteva tiprituri de doctrin comunist.
n cincisprezece ani n-am avut nici un fel de hrtie sau ceva de scris. Cei care au fost
prinsi cu o min de creion sau cu hrtie au fost crunt pedepsiti; unora li s-a tras chiar
moartea din aceasta. Asa c tot ceea ce am nvtat, primit si transmis n 15 ani, s-a fcut
numai cu ajutorul memoriei.
N-am stiut de ai mei si nici ei de mine, timp de 14 ani. N-am primit nici un
medicament, n tot timpul celor 15 ani de detentie.
Fumtorii n-au primit nici o tigar. n ceea ce priveste hrana, ca valoare caloric ea a
variat ntre 600 si 1000 de calorii, iar ca valoare nutritiv era deosebit de slab, provenind
din ceea ce era refuzat la aprozare.
Cine ar fi putut crede, n lumea liber, toate acestea? Nimeni, dect Dumnezeu si
noi, cei care am trit aceast experient. Ce intelectuali din lumea aceasta ar putea s
cread si s nteleag c scriitori, poeti, oameni de stiint, filozofi si alte categorii de
intelectuali, si-au conceput acolo operele numai n gnd, fixndu-le doar n memorie?
Cine s cread c baladele si poeziile de zeci de strofe ale lui Radu Gyr, Nichifor
Crainic si ale altora, au fost scrise cu condeiul gndului si al memoriei?

Cititorul de bun credint din lumea liber, ca s dea crezare celor mrturisite de
mine, s mearg n Romnia comunist, unde mai triesc fosti detinuti politici care pot s
adevereasc acest fapt15.
ntlnindu-m cu un venerabil profesor universitar, dup ce am iesit din nchisoare,
acesta m-a ntrebat n ce conditii am fcut cei 15 ani de osnd. Cum l cunosteam din
1937, i-am schitat conditiile de mai sus. Dup ce i le-am nsirat, venerabilul profesor a dus
mna la tmpl, apoi, picat parc dintr-o alt lume, ca s nu m jigneasc, a exclamat:
Eu nu nteleg si nu pot admite asa ceva, n epoca n care trim. La aceasta i-am
rspuns:
Da, domnule profesor, dar dumneavoastr uitati c noi trim n comunism, si dac
v voi povesti toate supliciile si torturile la care au fost supusi ani de zile legionarii, ce ati
spune?
Nimic, replic dnsul, si te rog s m ierti, pentru c faptul m depseste.
Atunci vedeti, domnule profesor, dac dumneavoastr, om de cultur si de stiint,
din vrful piramidei, nu ntelegeti aceste lucruri, atunci cum o s nteleag sau o s ne
cread omul de rnd?
Dar cei strini, care n-au trit n comunism? Asa c, sunteti de acord cu mine c
anumite fapte, dac nu le-ai experimentat pe propria piele, nu le vei ntelege niciodat?
i atunci, cum de ai rezistat n astfel de conditii?
Credinta n Dumnezeu si ndejdea n mila si ajutorul Lui!
La rspunsul meu, profesorul a tcut si nici nu mi-a spus ct credea sau ct nu credea
el n Dumnezeu. Era printre putinii profesorii universitari care nu se fcuse membru de
partid. Mai era si unicul caz din tar de profesor universitar obligat s-si sustin doctoratul
de dou ori n specialitatea sa. Primul doctorat si-l sustinuse deja nainte de instalarea
bolsevismului la noi n tinerete fusese omul de cas al lui Gheorghe Cuza iar al doilea,
sub comunisti.
M-am desprtit de domnia sa, cu certitudinea c trise degeaba sub comunism.
Prin luna iunie 1949, cei doi tineri bucuresteni au fost scosi si dusi ntr-o alt celul,
iar n locul lor au fost adusi alti doi camarazi, Costache Oprisan, seful Frtiilor de Cruce pe
tar si Alexandru Munteanu, seful studentilor legionari de la Facultatea de Teologie din
Sibiu.
De data aceasta, eram n familie si puteam discuta orice.
Oprisan era legionar vechi. nainte de 1940, n perioada guvernrii legionare,
avusese o functie administrativ, iar dup lovitura de stat a lui Antonescu din ianuarie 1941
plecase n Germania unde fusese internat n lagrul de exterminare de la Buchenwald.
ntors n tar n 1945, primise functia de sef al F.D.C. pe tar.

15 Scrierea crtii a nceput n 1989 (n. ed.).

Pe lng faptul c Oprisan era unul dintre sefii cu mare rspundere, inteligenta l
plasa cam n vrful piramidei intelectuale romnesti. Cu pregtirea lui filosofic si geniul
lui de poet i impresiona enorm pe cei din jur.
Era fiu de rzes, din judetul Tecuci. Se nscrisese la Facultatea de Litere si Filozofie
din Cluj, unde i uimise pe profesorii lui.
Datorit vastelor sale cunostinte, acumulate n timpul sederii n Germania, nu rareori
prelegerile lui le nlocuiau pe cele ale profesorului, binenteles cu ngduinta admirativ a
aceluia. Ct am stat cu el, am avut parte de cele mai elevate preocupri intelectuale.
La 30 de ani, Oprisan era de invidiat. Era, ca Pascal, un matematician strlucit si un
gnditor si logician de temut. Pentru ca timpul s treac cu folos, l-am rugat s ne tin un
curs de istoria filozofiei.
Expunerile lui nu erau fcute ex cathedra, ci de la suflet la suflet si att de plcute si
atrgtoare nct, opt ore pe zi, parc uitam de foame si de lumea de afar.
Cele 11 luni, ct am stat cu Oprisan n celul, au fost pentru mine lunile cele mai
plcute din nchisoare.
Am fost legat de Oprisan pentru c, din cauza unei turntorii ordinare, pe care o voi
expune n continuare, am intrat si eu odat cu el n iadul demascrilor de la Pitesti. Am
auzit apoi c a sfrsit, ca martir, undeva ntr-un secret al nchisorii Jilava.
Oprisan, pe lng filozof, era si poet. Parte din poezia lui a fost memorat si scoas
din nchisoare. Iat una dintre aceste poezii salvat de la disparitie, gratie memoriei
supravietuitorilor.
Don Quijote O, Doamne! Murmur Don Quijote i mna i se-apleac, cu lancea,
tremurnd, O, singura-mi iubire, schimbat n robot!
i lancea i se-nfinge, cu vrful n pmnt.
Misterul cast al vietii, nchis n fierul mort!
De-aceea te rpir din vechiul tu castel Fluidul inefabil s-l schimbe n resort si
trupul eteric, n monstru de otel.
i tristul Don Quijote coboar de pe cal.
De-acu, unit cu tine, pe veci am s rmi, Iubirea ta celest s-o caut n metal, S-mi
dai, pe totdeauna, srutul cel dinti.
Se misc-ncet inelul destinului, pe cer, i semnul suferintei, firavii pesti rsar; Prin
somn mai plnge Sancho pe platosa de fier i, coplesit de gnduri, st stoicul mgar.
O, minte ispitit de-ntelepciunea van!
Descartes, iluminismul, cu ieftine spoieli Tu-o s-ncerci si astzi, s-mi scurmi
aceeasi ran i s-mi strecori n suflet, aceleasi ndoieli.
M-a ispitit de tnr, lumina ta desart, Cu palidu-i orgoliu, s-mi sting geniul bun;
i mi-am privit n suflet, sub limpezimea-ti moart Cum, una cte una, minunile apun.

Dar inima mea stie, c zidu-acesta 'nalt, Cu liniile-i drepte 'nltndu-se spre cer, Sub
strania-i tcere, sub blocuri de bazalt, Sub simpla-i geometrie, ascunde un mister.
De-aceea vrea destinul, trecnd aceste porti, Sub limpezimi de piatr, s-i pipi
geniul ru.
Lumina lui czut, ca s-o ridic din morti, Cu sngele si carnea, pltind pcatul meu.
*
ncepnd cu august 1949, ni s-a impus un regim alimentar foarte sever. Planul pe
care-l aveau comunistii n legtur cu noi, studentii legionari de acolo, ncepea s se pun
n aplicare printr-o nfometare sistematic, printr-o slbire la maximum a fortelor fizice.
Ajunsesem prin octombrie, c abia puteam s ne miscm prin celul.
n acest timp, majoritatea studentilor legionari din tar fuseser adusi la Pitesti. Iar
cnd nchisoarea s-a umplut, a nceput selectarea si asezarea n celule conform unui plan
dinainte conceput.
Pregtirea demascrilor a nceput deci printr-o nfometare atroce. Ciorba era limpede
si sfertul de pine redus la jumtate. Nu ne mai scoteau la aer si la baie, si relativa libertate,
care se instalase cu un scop bine chibzuit, a fost suprimat. Astfel, iesirea cu tinetele ca s
le vrsm la closet, care ne permitea s ne ntlnim cu alti camarazi, a fost brusc suprimat.
La fel, au fost schimbati gardienii de pe sectie si nlocuiti cu altii proaspt angajati.
Teroarea foamei ajunsese att de acut, nct ti trebuia un efort de voint
supraomenesc ca s te poti stpni. Este de semnalat, c pe sectiile de munc silnic si
temnit grea foamea a fost totusi suportat cu stoicism.
La 26 octombrie 1949, de ziua Sfntului Dumitru, ziua mea onomastic, gardianul
nou venit pe sectie a deschis usa celulei si mia citit numele de pe nelipsita list. La auzul
lui, am ntrebat gardianul dac e cazul s-mi iau bagajele. M-a invitat doar s ies afar si
m-a condus n holul dintre capul si coada T-ului, unde m astepta un ofiter de Securitate.
Am fost cobort apoi pe scrile principale, unde detinutii nu aveau acces, si condus n
cldirea administratiei care se gsea cam la vreo 50 de metri de cea a nchisorii. Corpul
acesteia si cel al administratiei nu aveau nici o legtur ntre ele, fiind cu totul separate
pentru siguranta secretului. n aceast cldire mai intrasem o singur dat, imediat dup ce
venisem de la Suceava, cnd ni s-au luat amprentele digitale, msurtorile corporale si
semnalmentele pentru ntocmirea dosarului personal de identitate.
Am fost lsat cteva minute n hol, apoi acelasi ofiter m-a condus pe un coridor,
unde, dup pozitia usilor, mi-am dat seama c erau birourile de anchet. Cum am intrat n
birou am vzut un civil asezat nu pe scaunul de la birou, ci chiar pe birou, n stil american.
Dup fizionomia si culoarea fetei si a prului aducea a rus sadea, cum am crezut la
prima vedere, dar, vorba poetului: urechea te minte si ochiul te nseal. n momentul
cnd a nceput s vorbeasc m-a derutat total. Vorbea o limb romneasc perfect, limba
literar a unui om cult din Bucuresti. i eu, care l crezusem rus basarabean Avea ochii
albastri, fruntea potrivit, nasul borcnos si o statur mijlocie de atlet. Dup nftisare
prea deci rus, iar dup limb, romn curat.

Primul cuvnt ce mi l-a adresat a fost: O, ce mustat rsucit ai, mosule, semeni cu
tefan cel Mare. ntr-adevr, remarca era obiectiv: camarazii mi spuneau c dup
mustat semnam cu Domnul Moldovei. M-a invitat apoi s iau loc pe un scaun lng
fereastra cu gratii. Mi-a pus cteva ntrebri: dac am fost n Rusia ca lupttor si dac am
fost decorat. Am rspuns afirmativ, constatnd c-mi cunostea bine dosarul.
Apoi m-a ntrebat cum am trecut de anchet si de ce am luat o condamnare att de
mare, ntrebare la care am ridicat doar din umeri.
Mi-a ntins o tigar pe care am refuzat-o, nefiind fumtor. Pe birou era un cosulet cu
nuci, pe care le crpa cu un briceag; scotea miezul, l curta si-l mnca. A fcut aceast
operatie tot timpul ct am stat de vorb cu el. Mi-a oferit si mie, dar l-am refuzat. La
remarca lui c nu voiam s mnnc de la comunisti si l refuz ca si cu tigara, i-am rspuns
c asa e.
Ca urmare, att atmosfera ct si vocabularul s-au schimbat pe loc.
Dup alte cteva ntrebri banale: cu cine stau n celul, cum m simt, cum este
masa, m-a ntrebat ce functie avea Oprisan, la care eu i-am rspuns c el trebuie s stie mai
bine ca mine. A schimbat tonul: He! He! Stai cu sefi mari, Mustat. Iar la ntrebarea: Ce
discutati, Mustat? I-am rspuns c despre femei.
Discutati si voi, legionarii, despre femei?
Da, cteodat.
Altceva nu mai discutati?
Ba da! Amintiri din facultate.
Ah! Am uitat c sunteti studenti!
La ntrebarea dac stiam cti studenti erau n nchisoare, i-am rspuns c eu nu sunt
directorul nchisorii ca s stiu. Dar pe sectia unde eram eu? a continuat el. A urmat acelasi
rspuns negativ din partea mea, spre revolta lui oarecum retinut.
Dar nu v-a lsat gardianul s v ntlniti la WC?
ntrebare la care nu i-am mai rspuns. Mi-am dat seama c stia ce se petrecea pe
sectie. Presupunerea mea, c nu ntmpltor ne-au lsat s ne ntlnim la WC, era
adevrat: fcea parte din planul lor.
M-a ntrebat apoi dac am scris acas, si la rspunsul meu afirmativ a fcut remarca
insidioas c ne-au fcut nlesniri. I-am replicat:
Nu au fost nlesniri, domnule anchetator!
Nu sunt anchetator!
Aceast afirmatie mi-a dat de gndit. Dup modul cum punea ntrebrile si cum mi
urmrea mimica, am fost convins c era un politist versat si cunosctor al psihologiei
relatiei anchetatoranchetat.
Vocabularul si ntrebrile cumpnite trdau faptul c nu era un politist oarecare.
nclin s cred si acum c a fost unul din sefii mari, care cunostea planul de desfsurare a

demascrilor, iar prezenta lui la Pitesti nu era ntmpltoare. S-ar putea s fi fost Nicolski.
n nici un caz n-a fost Zeller, pentru c pe acela l-am cunoscut mai trziu la Pitesti.
Dup ce si-a dat seama c discutia cu mine nu ducea la nici un rezultat, m-a atacat
frontal:
Mi, banditule! (cuvnt care mi-a rmas si acum n urechi) Tu ai impresia c m
duci pe mine, de-mi rspunzi asa? Tu nu stii unde te afli? Tu stii cine sunt eu? Aceast
expresie i-a scpat; am mai ntlnit-o la comunistii care voiau s intimideze si s-si dea
important. I-am rspuns c nici nu m interesa, fapt care l-a enervat mult.
B, banditule! Eu v cunosc pn n pnzele albe si stiu ce este n capul vostru de
banditi!
N-am rspuns. Eram convins c era la curent cu doctrina legionar si cu modul
nostru de a fi, al relatiilor dintre noi. ntr-un cuvnt, individul ne cunostea pe noi, n timp
ce noi nu-i cunosteam pe ei. Dup cele afirmate ns n legtur cu noi, am nceput s fiu
mai retinut si mai atent la ntrebri si rspunsuri. Voia s m provoace, amintindu-mi de
unele greseli din trecutul nostru, pentru ca astfel s m fac s vorbesc.
Vznd c nu mai scoate nici un rspuns de la mine, a schimbat tonul:
n nchisoarea aceasta, voi banditilor, sunteti la ora aceasta n jur de 80% si cutati
s-i convertiti si pe ceilalti, atrgndu-i n tabra voastr ca s-i faceti legionari.
I-am rspuns cu un nu categoric.
Cum nu? mi-a rspuns el. Ce ai fcut cu Petrovanu si Negrescu?
Cu acesti tineri am discutat numai probleme de conceptie crestin, pentru c eu
sunt crestin.
Auzind c sunt crestin, a revenit cu ntrebarea:
Esti medicinist, cum poti crede n lucruri care nu se vd?
Sunt attea care nu se vd si totusi exist. De pild mintea, gndul, pe care
dumneavoastr nu le puteti vedea si totusi vreti s ni le cunoasteti.
O s v stiu si gndurile, replic el.
Rog cititorul s retin aceast afirmatie la care voi mai reveni.
nc un argument c se pregtea ceva.
Am reluat discutia spunndu-i c notiunea de credint este un concept care opereaz
acolo unde cunoasterea fizic cu metodele ei nu poate ptrunde. A abtut discutia de la
aceast tem.
La ntrebarea lui, dac mai sunt legionar, i-am rspuns printr-o alt ntrebare:
Pentru ce am fost condamnat, nu ca legionar?
Dumneavoastr stiti acest lucru?
Dar s-ar putea s nu mai fii, accentu el.
Nu se poate, i-am rspuns eu. La care el mi-a tiat-o net:

 O s trim si o s vedem.
Iarsi, afirmatii care m ndreptteau s bnuiesc c era pus la cale ceva ce trebuia s
se ntmple neaprat.
Dialogul continu:
S-ar putea s nu mai fii legionar!
Adic cum s nu mai fiu, dac sunt?
Nu te grbi, s-ar putea s vin timpul!
Deci, certitudinea c acel ceva va veni sigur. Afirmatia s-ar putea s nu mai fii
legionar, m-a dus cu gndul la reeducarea de la Suceava, pe care trebuia s o acceptm cu
sila. Era ns o discutie cu totul strin de ceea ce voia el s afle de la mine.
Ai s poti rezista 15 ani n nchisoare, continu el, pentru c regimul alimentar pe
care-l aveti acum n-o s v dea posibilitti s terminati toat pedeapsa?
Au fost sfinti care au trit 40 de ani n pustiu, mncnd un posmag pe zi si o can
cu ap si nu au murit. Dimpotriv, erau perfect sntosi si la trup si la minte, dovad c au
scris ceea ce au scris. Asa o s trim si noi.
Sfintii erau n pustiu, dar voi sunteti n mna noastr.
Vznd c discutia nu avea nici un sens, a atacat direct.
M banditilor! Tu uit-te aici la mine, de beton armat s fiti, si tot o s v muiem.
Cu asta, a spus totul. i azi mi rsun n urechi si n-am s-o uit ct voi mai putea
gndi. Ne astepta constrngerea prin violent, izvort din cea mai diabolic ur. Nici azi
nu stiu dac aceast afirmatie a fost scpat sau spus cu intentie, ca s m fac pe mine s
nteleg c soarta noastr era n minile lor.
Nu este metal care s nu se topeasc atunci cnd l pui la temperatura lui de topire,
a adugat el.
n semn de ncheiere mi-a spus:
Vezi, c o s-ti brbieresc mustata!
Cnd n-o s mai fie voie, o voi brbieri singur!
Avem metode s facem din voi tot ce vrem noi!
n ceea ce priveste trupul, sufletul ns este inabordabil.
Pentru noi, ateii, este abordabil, pentru c tine de trup!
ine de trup, dar este de esent divin!
Asta s-o crezi tu!
Discutia a luat apoi sfrsit cu afirmatia urmtoare:
Banditule, n problema voastr noi ne tinem de cuvnt.
Putin iritat, i-am rspuns pe un ton ofensator:

 Adic cum?
Ai s vezi cum! De beton armat s fiti si tot o s v muiem...
Cu aceast amenintare discutia a luat sfrsit. Am plecat fr s dau bun ziua.
Am iesit din biroul de anchet (o simpl celul) si am plecat ncet, fr s fiu nsotit
de cineva, pn la usa nchisorii.
*
Erau de retinut acele afirmatii ale anchetatorului, pentru c nu fuseser rostite
ntmpltor, ci erau de fapt esenta planului fcut de comunisti pentru nimicirea Miscrii
Legionare.
Aflnd aceste amenintri, s-a nscut ntre noi un mare semn de ntrebare. L-am rugat
pe Oprisan s le judece cu puterea lui de analiz si s ne spun dac ar putea deduce din ele
ceea ce ne astepta.
Pe atunci nu cunosteam nc pedagogia btei a lui Macarenko si nu bnuiam c
aceste amenintri se refereau la metoda pe care ne-o vor aplica comunistii, nu att ca s
capitulm, ci ca s fim distrusi. De unde s bnuim c cea mai barbar violent va fi
folosit mpotriva noastr si c aceast violent va fi exercitat la nceput numai de
urcanu cu nc cinci detinuti, sustinuti de administratia nchisorii.
Planul cu metodele lui Macarenko a fost ncredintat lui urcanu pentru c numai el
s-a angajat la ndeplinirea si executia lui pn n cele mai mici amnunte. Cei care, la
rndul lor, l primiser de la consilierii rusi binenteles cu asentimentul conductorilor
comunisti romni si l-au dus la ndeplinire, au fost: generalul Nicolski, colonelul Zeller
(pe care l-am cunoscut personal) si urcanu. Cei doi din urm au sfrsit asa cum am
relatat; doar Nicolski se mai afl n viat. Oficial ns, comunistii au actionat o singur
dat: la 10 decembrie 1949. Dup aceea, unealta oarb, care le-a aplicat metodele si le-a
dus la ndeplinire planul, a fost urcanu.
Dup relatarea mea, Oprisan ne-a cerut un timp de gndire.
Ne-a spus s fim atenti si calmi.
Astfel, din toti camarazii de pe sectia de munc silnic a etajului doi, eu am fost ales
s-mi bat capul cu declaratiile fcute de anchetatorul meu. Probabil pentru c stteam n
aceeasi celul cu Oprisan. Peste cteva zile, datorit lui nea Floric gardianul, am putut
comunica tuturor camarazilor de pe sectia noastr cele petrecute. Nu stiu dac au mai fost
si alti camarazi la anchet, ca mine, dar declaratia de rzboi fusese fcut: De beton armat
s fiti si tot o s v muiem.
Oprisan ne-a spus asa: Dragi camarazi si prieteni, voi stiti bine, Corneliu Codreanu
a nceput primul la noi lupta mpotriva comunismului. De aceea, cei care-l urmm si ne-am
nrolat n lupta lui, trebuie s fim pregtiti nu fizic, pentru c nu vom putea, ci spiritual
pentru cea mai grea lupt pe care comunismul ne-o pune n fat. Nu pot vedea clar metoda
pe care ne-o vor aplica, dar cred c va fi metoda violentei, cutnd s distrug n noi
credinta, unirea, frtia si camaraderia.

Oprisan, ca si noi dealtfel, n-a bnuit ns c violenta va fi exercitat de unii din

camarazii nostri, folositi ca instrumente oarbe de cei care fcuser planul.
Dup acea anchet am fost cuprins de o neliniste asemntoare celei a cltorului
care vede la orizont declansarea unei furtuni, creia nu-i cunoaste puterea de distrugere, dar
pe care o asteapt ngrozit.
Dup transmiterea pe sectie a celor spuse, multi dintre camarazi au cerut explicatii si
lmuriri. Oprisan ns le-a spus: Fiti pregtiti pentru lupta care se va da n mlastina
disperrii. Fiecare va iesi din nclestarea acestei lupte singur, neajutat dect de mila lui
Dumnezeu si de ce are mai bun n el. Lupta va fi de lung durat si cine va avea tria si
rbdarea, convins fiind c ea este dreapt, se va prbusi si iar se va ridica. Astfel c nu ne
mai rmne dect s ne ascutim sbiile duhovnicesti ale dragostei, ale unirii si ale
camaraderiei.
*
Pe la nceputul lui decembrie 1949, gardianul de pe sectie a trecut din celul n
celul si ne-a spus s facem curat, cci va veni o inspectie a M.A.I.-ului, de la Bucuresti.
ntr-adevr, dup vreo dou zile, pn n prnz, nea Floric ne-a anuntat c inspectia era pe
celular si va trece si pe la noi.
Abia terminase gardianul s ne previn, c si ajunseser la sectia noastr: erau doi
ministri adjuncti ai lui Teohari Georgescu.
Regulamentul nchisorii prevedea c, att la nchidere ct si la deschidere, dimineata
si seara, cel care era de serviciu pe celul trebuia s se alinieze lng us n pozitia de
drepti si s dea raportul ca la armat. De serviciu m nimerisem chiar eu.
Cnd s-a deschis usa, n pragul ei a aprut directorul Dumitrescu mpreun cu
ministrii adjuncti Jianu si Dulgheru. Nu aveam altceva de fcut dect s dau clasicul raport:
Domnule ministru, celula nr. 18, cu patru detinuti, la ordinul dumneavoastr.
Cum purtam mustat, ministrul nici n-a ascultat raportul meu, ci s-a legat de mine,
ntrebndu-l pe director cine a dat voie detinutilor s poarte mustat. Acesta, pretextnd c
nu primise ordin n acest sens, a dat pe loc ordinul ca ncepnd de a doua zi s fie rase
musttile.
Dup ce s-a nchis usa, eu am rmas n dosul ei si am auzit fr s vreau discutia
dintre ministri si director: Mi Dumitrescule, ce faceti cu stia, i omorti? La care
Dumitrescu rspunde: Acesta este ordinul, tovarse ministru! Am fost convins c s-a
vorbit tare intentionat, ca s auzim noi, cei din celul. ntr-adevr, ca aspect fizic artam ca
niste cadavre, iar n celul peretele de sub geam era numai mucegai. Timpul era rece, iar
noi obligati s splm dusumeaua de trei ori pe sptmn. Din cauza frigului de la geam si
a vaporilor de ap de la dusumea apruse mucegaiul, celula artnd ca un mormnt
mucegit.
Se apropia ziua de 10 decembrie, pe care studentimea o srbtorea n Romnia
veche. Vizita celor doi ministri nu fusese ntmpltoare.

10 decembrie 1949
Iat nceputul demascrilor de la Pitesti.
A circulat zvonul, n preajma demascrilor, cu o zidou nainte de nceperea lor, c
n noaptea de 10 decembrie urcanu Eugen, Popa Alexandru, zis anu, Mrtinus, Cantemir
si nc alti trei al cror nume nu l-am aflat, au fost scosi din nchisoare si dusi ntrun zvoi
de pe malul Argesului, unde li s-a spus c n acea noapte vor forma echipa care i va
mpusca pe toti sefii legionari din nchisoarea Pitesti. ntrebati dac sunt de acord, au
rspuns toti c sunt gata pentru aceast fapt.
Au fost dusi apoi la locul unde trebuia s aib loc executia, li s-au distribuit arme si
gloante, asteptnd s vin victimele. Cei care au regizat aceast nscenare au fost convinsi
c urcanu si echipa lui erau hotrti s execute orice ordin pe care l-ar fi primit. Primul
pas era fcut; nu mai rmnea dect ca unealta pregtit s nceap executarea planului.
nainte de 10 decembrie au fost adusi n camera 4 spital, de care am mai amintit,
n jur de 30 de studenti, dintre vrfuri, majoritatea legionari, precum si grupul lui urcanu:
Popa anu, Mrtinus, Livinschi, Leonida, Priscaru, Cantemir, Virgil Bordeianu si ctiva
elevi de la Cmpulung Moldovenesc. urcanu si grupul lui nu s-au descoperit c ar fi fost
reeducati, dimpotriv, l brfeau pe Bogdanovici si pe cei care aderaser la reeducarea de la
Suceava, cu intentia de a-i trage de limb pe cei din camer, ca s vad n ce ape se
scldau.
Cum totul era regizat, urcanu a provocat un scandal si a nceput ncierarea ntre
grupul lui si ceilalti studenti. n timpul ncierrii s-a spart un geam. Acesta era semnalul
pentru administratie s intervin. S-a btut la us si n momentul urmtor, directorul
Dumitrescu si locotenentul Marina, cu vreo 30 de gardieni, au ptruns n camer.
Directorul si ofiterul politic Marina au tras cu pistoalele n tavan, iar gardienii, cu ciomege,
vine de bou si centiroane, s-au npustit asupra studentilor s-i fac una cu pmntul.
Nu se mai stia dac erau oameni vii sau cadavre. N-a fost de ajuns att, ci au fost
scosi cei nereeducati pe coridor, iar grupul lui urcanu si gardienii au nceput din nou s-i
bat att de crunt, c nu erau dect blti de snge pe jos.
Studentii legionari, alesi dintre vrfuri, au fost dusi apoi n celulele mortii de pe
capul T-ului si chinuiti de urcanu, peste un an de zile, cu cele mai cumplite si slbatice
torturi.
Iat cteva nume dintre acesti martiri: Pop Cornel, Mgirescu Eugen, Popescu
Aristotel, Pvloaia Constantin, Ptrscanu Nuti, Caziuc, Voinea Octavian, oltuz
Laurentiu, Juberian, Parizianu Gheorghe, Strchinariu Constantin, Dan Lucinescu etc. Asa
se explic prbusirea acestor camarazi, cu exceptia lui Parizianu. Ei nu pot fi judecati: cnd
acuzi pe cineva, trebuie s te situezi n pozitia lui, iar cnd este vorba de tortur, s
mrturisesti cinstit dac ai fi putut suporta supliciul pe care l-a suportat cel pe care ti arogi
dreptul s-l judeci.
ncepnd cu aceast dat, directorul Dumitrescu si Marina nu si-au mai exercitat
rolul; cel care conducea nchisoarea era urcanu.

El avea dublura cheilor de la toate camerele si celulele nchisorii. Lam vzut de zeci
de ori, cu smocul de chei n mn, autoritar si temut, bgnd groaza pn si n gardieni.
Demascarea de la Pitesti a durat de la 10 decembrie 1949 pn n luna septembrie
1951. Acesti tineri care au fost izolati, numai Dumnezeu stie ce suferinte au ndurat,
lundu-li-se si posibilitatea de a se sinucide.
Din 10 decembrie 1949, administratia si gardienii din nchisoarea Pitesti au disprut
de pe scen. Singurul actor care a jucat piesa a fost urcanu. Numai el ncuia si descuia,
numai el ddea ordine gardienilor. El si stpnii lui, generalul Nicolski si colonelul Zeller.
Nimic nu se misca, fr ca acestia s stie ce se petrece. n noaptea de 10 decembrie 1949,
multi dintre noi, de pe celelalte sectii, am auzit zgomote, dar n-am putut ntelege ce se
ntmpl.
Pe la sfrsitul lui decembrie, au fost adusi n celula 18 Grigoras Ion si colegul meu
de facultate, Lunguleac Ion.
Cnd a venit n celul, nu stiam c acesta din urm acceptase, de bun voie,
reeducarea de la Suceava. Pentru c-l stiam suferind de maladia lui Basedow, m gndeam
totusi c era n stare de orice ticlosie, ceea ce s-a si vzut de altfel, mai trziu.
Dac judecm ns din punct de vedere fiziologic, Lunguleac nu avea nici o vin. El,
sracul, pentru o gamel de arpacas, fcea orice i s-ar fi cerut.
Cnd a intrat n celul, l-am bnuit c era trimis special s vad ce spunea Oprisan.
De aceea, i-am pus n gard pe Oprisan si pe Sandu Munteanu, s nu mai discute nici o
problem n legtur cu Miscarea Legionar. Iosub, care era prieten cu Lunguleac, l-a
primit n pat si era singurul care vorbea cu el. Lunguleac ncerca s-l trag de limb, doardoar o afla ceva.
Crciunul lui 1949, spre deosebire de cel din 1948, a fost trist si viciat de prezenta
lui Lunguleac. n seara de Crciun s-au cntat cteva colinde de ctre Sandu Munteanu,
Grigoras si Iosub; ei aveau voce frumoas. Printre altele, au cntat si colindul lui Radu
Gyr, pe melodia O, ce veste minunat. Acest colind, cntat n conditiile pentru care a fost
fcut, era att de nduiostor, c-ti ddeau lacrimile.
Anul Nou 1950 l-am petrecut, de asemenea, cu strngere de inim; duhul satanei,
care stpnea nchisoarea Pitesti, ntretinea o atmosfer de groaz.
Pe la sfrsitul lui ianuarie, Lunguleac a fost scos de mai multe ori din celul pentru
cteva ore. Cnd se ntorcea n celul, nu spunea unde a fost. Din momentul acela mi-am
dat seama c era turntor, fapt care i-a creat printre noi o atmosfer insuportabil. Nimeni
nu mai discuta cu el, nici chiar Iosub, care-i era prieten. Lunguleac nu era ru din fire, dar
boala care-l rodea l mpingea s fac orice blestemtie. Ct am stat n nchisoare, nu am
ntlnit alt detinut politic care s suporte att de greu foamea. Era, pur si simplu, nnebunit
de foame.
Pe la jumtatea lui ianuarie, Lunguleac a fost scos din celul.
Dup plecarea lui, am respirat cu totii usurati, iar n celul s-a restabilit calmul si
armonia.

Eram att de slbiti, mai ales Oprisan, c m ntrebam cum mai avea energie s se
miste, atunci cnd si tinea prelegerile de istoria filozofiei.
Pe lng foamea ce ne rodea, mai era si frigul, pentru c doar seara ni se ddea un
pic de cldur.
Ceea ce caracteriza perioada 26 octombrie 1949 martie 1950, era lipsa total de
informatii, constatare pe care am fcut-o dup ce unii camarazi din sectia noastr de munc
silnic, cu condamnri mari, au disprut de pe sectie; nici mcar nu bnuiam unde erau
dusi.
n martie, Oprisan a terminat cursul de istoria filozofiei. Ne-a vorbit de Nae Ionescu
si de scoala filozofic romneasc si a promis s tin si un curs de filozofia culturii.

Demascarea. Camera 2 parter

in s spun c la Pitesti si Gherla nu s-a pus niciodat problema reeducrii care,
oficial, nu se fcea cu bta si cu cele mai groaznice torturi, ci prin mijloace pasnice, prin
cuvnt si convingere, prin argumente rationale. De fapt, pe comunisti nu i-a interesat si nu
au cutat niciodat s fac reeducarea adversarilor, ci doar s se foloseasc de ei si s-i
compromit. Ei nu erau adeptii reeducrii dusmanilor, pentru c ideologia lor se baza pe
teroare, ur si minciun.
Prin demascare, ei n-au cutat altceva dect continuarea anchetei, dar nu prin
agramatii si neisprvitii pe care-i angajaser n Securitate cnd au nfiintat-o, la nceputul
anului 1949, ci prin detinutii nsisi. Astfel Nicolski, prin urcanu si ajutoarele lui, a aplicat
cele mai groaznice torturi ca s declari tot ceea ce stii, si ce nu stii, despre tine si despre
altii, convinsi fiind c la anchete se spusese foarte putin.
Rfuiala a fost numai cu tineretul legionar. Numai acesta a fost vizat n planul lor,
nu un altul, neorganizat. Ceilalti tineri care au fost arestati, au fost cazuri individuale.
Comunistii cunosteau bine organizarea si activitatea tineretului legionar printre studenti si
elevi.
Ce tineret, al altor grupri politice, a fost, din punct de vedere numeric si al
organizrii, comparabil cu tineretul legionar? Nu avea cine s se opun comunismului, cum

s-a opus acest tineret, pltind lupta cu cei morti prin torturi, cu cei ce au ales sinuciderea 16
pentru a rmne integri, cu rezistenta dus pn la jertfa suprem.
mi permit s-l ntreb pe domnul Ierunca17, dac stie dnsul cti morti, nebuni si
sinucigasi au fost acolo din rndurile tinerilor nelegionari? Eu stiu, el scrie din auzite.
Dac n-ar fi fost tineretul legionar n nchisoare, nici demascarea n-ar fi avut loc. Au
fost dintre aceia care n-au luat nici o singur palm si au spus totul, trecnd de partea lui
urcanu si Popa anu. i stim pe toti.
Comunistii lui Stalin, oculta international, precum si cea national, ne cunosteau
prea bine si nu erau deloc de acord cu conceptia noastr. De aceea au vrut s ne distrug.
Miscarea Legionar si are originea n conceptia crestin despre lume si viat si, att timp
ct va dinui Biserica Crestin pe pmnt, att va dinui si Miscarea Legionar. Ea a voit
s transpun conceptia crestin n politic, baza relatiilor dintre oameni constituind-o
dragostea, onoarea, unirea si buna convietuire.
Miscarea Legionar a vrut s creeze un tip de om crestin, de felul lui Mota, care n
toate manifestrile si actiunile sale s nu fac dect ceea ce-i place lui Dumnezeu. Ea a luat
nastere si a pornit de la Icoan. Am iubit pe Hristos si am mers bucuros la moarte pentru
El, mrturisea Mota, pe drumul jertfei de sine18.
Miscarea Legionar si propune iubirea de neam si semeni, aceasta nensemnnd
ns ur pentru alte neamuri, neamul rmnnd, n conceptia ei, unitatea de baz a
comunittilor umane.
Dumnezeu a lsat neamurile ca entitti sociale. Dac n-ar fi asa, El n-ar fi ales un
neam n snul cruia s Se ntrupeze. Noi, oamenii, am fost creati dup chipul si
asemnarea lui Dumnezeu; de aceea trebuie s-L iubim, s pzim poruncile Lui, s-I facem
voia si ce-I este plcut, s ne iubim unii pe altii, s trim n pace, n armonie, n ntelegere
si ntr-ajutorare reciproc. Ce este mai plcut lui Dumnezeu dect iubirea ntre frati,
ntelegerea si pacea dintre ei?
16Este atins aici, ca si n alte locuri, cea mai grav dintre toate ispitele: aceea a sinuciderii. Sinucigasul este czut
de la Hristos; el se crede prsit de Dumnezeu, nu mai are ndejde n mila si purtarea de grij a lui Dumnezeu, si nici chiar n
atotputernicia Lui.
Pcatul cel din urm al lui Iuda este singurul care nu se iart, pentru c nu poate fi ispsit; odat svrsit, nu mai las
timp de pocint, nici mcar clipa aceea care s-a dat tlharului cel bun de pe cruce.
La Pitesti, satana a lucrat cu cea mai mare viclenie; cum spuneam mai sus (vezi nota 10), interzicnd pn si
sinuciderea, dup ce victimele ajunseser la marginile suferintelor si ale dezndejdii. Ca niciodat, stpnitorul ntunericului
nu mai are nevoie de suflete pierdute n iad, ci, n primul rnd, de oameni complet satanizati, aici, pe pmnt!
Pitestiul si Gherla au fost laboratoarele unei experiente care s-a extins apoi la nivelul ntregii tri, cu alte mijloace, e
drept, si care continu, ducnd, de va fi cu putint, la pierderea si a celor alesi.
Reeducatii din toat lumea, ajunsi mai ri dect dracii, sunt cei ce lucreaz taina frdelegii si pregtesc venirea
fiului pierzrii.
n privinta celor care au ajuns la desvrsita dezndejde si si-au luat viata, amintim cazul exceptional al unor Sfintelor Mucenite, Vernichi,
Prosdochia si Domnina (prznuite de Biseric n ziua de 4 octombrie), care s-au aruncat n ap pentru a nu fi siluite de soldatii romani (n. ed.).

17 Virgil Ierunca, autorul crtii Fenomenul Pitesti, ed. Humanitas, 1991 (n. ed.).
18 Ionel I. Mota si Vasile Marin au murit pe front n rzboiul din Spania mpotriva anarhistilor bolsevici. Iat ce
scrie Mota n testamentul ctre printii si:
Iubitii mei printi, cutati s vedeti, alturi de durerea voastr, toat frumusetea faptei noastre: se trgea cu mitraliera n obrazul lui Hristos!
Se cltina asezarea crestin a lumii! Puteam noi s stm nepstori? Nu e o mare binefacere sufleteasc pentru viata viitoare s fi czut n
aprarea lui Hristos? [] Eu asa am nteles datoria vietii mele. Am iubit pe Hristos si am mers fericit la moarte pentru El! Iar ctre Corneliu
Codreanu scrie: Mor, Corneliu, cu tot elanul si toat fericirea, pentru Hristos si Legiune. Nu cer nici rsplat, nici nimic, ci doar biruinta.
Prin prisma aceasta ntelegem mistica si misticii Miscrii Legionare. Definitia aceasta se va regsi pus n fapt pe tot parcursul crtii (n.
ed.).

n concluzie, nimeni si nimic n lumea aceasta nu m va putea convinge c, dac nar fi fost tineretul legionar n nchisori, comunistii ar fi recurs vreodat la demascri. Ei
stiau c singura conceptie organizat si disciplinat, care li se opunea cu toat tria, era
aceea a Miscrii Legionare.
Comunistii urmreau totodat ca s renuntm la credinta n Dumnezeu si la
conceptia crestin despre lume si viat. E de remarcat faptul c majoritatea tinerilor
nelegionari pe care i-am ntlnit si i-am cunoscut n nchisoare erau, fie atei, fie indiferenti
fat de credint.
Se mai urmrea si scoaterea din inima tinerilor legionari a mitului despre Cpitan si
Legiune, si apoi declararea n fata camarazilor c nu esti legionar, aducnd cele mai grave
injurii Cpitanului, Legiunii si sefilor legionari, deci: discreditarea ta n ce privea conceptia
politic. Nici semnarea discordiei ntre legionari si nencrederea unuia n cellalt nu erau
neglijate. La fel, nencrederea n tine si n posibilittile tale intelectuale si morale.
Apoi, se urmrea scoaterea din constiint a mitului lupttorului legionar; distrugerea
personalittii n ceea ce avea omul mai bun n el; folosirea tinerilor legionari ca turntori,
att n nchisori, ct si n afara lor; transformarea prin tortur a fiecrui tnr legionar n asa
hal, nct s-l fac din victim tortionar.
Acesta a fost planul comunistilor aplicat prin demascrile de la Pitesti si Gherla.
i iarsi o ntrebare: ar putea un om, o colectivitate uman sau o familie s triasc
sau s existe fr ncredere reciproc?
Comunistii au actionat nu asupra trupului ci, prin el, asupra sufletului, asupra
constiintei omului. De aceea sustin si voi sustine cu trie si convingere c drama de la
Pitesti si Gherla a fost una aparte.
Dup ce voi termina de mrturisit faptele trite, vzute si auzite de mine si de
camarazii mei, voi ncerca, pe ct mi va fi cu putint, s spun care dintre toate aceste
obiective prezentate mai sus au fost atinse si nfptuite de comunisti.
Metoda folosit n demascri, n ceea ce priveste tortura fizic, a fost luat din
Poemul pedagogic al criminalului pedagog bolsevic Macarenko, pe care au
experimentat-o n U.R.S.S. cu detinutii de drept comun; metoda diabolic de tortur
sufleteasc a fost elaborat si pus la punct de capetele satanizate ale ocultei moscovite si
internationale. Esenta acestei metode era: btaia, tortura continu, nencetat, sine die, cu
cea mai mare intensitate. Cel torturat nu trebuia s stie cnd va lua sfrsit aceast tortur.
Malraux fcea remarca, n scrierile lui, c nici un om nu poate rezista unei torturi
nencetate si prelungite, fr termen si fr ndejdea unui sfrsit.
*
Pe la jumtatea lunii martie 1950, cu cteva zile nainte de a fi scosi din celula 18 si
transferati n camera 2 parter, camaradul nostru Iosub Mihai, un tnr curat ca o fecioar, a
avut cteva nopti la rnd mai multe cosmaruri care ne-au dat de gndit.
Visa numai tineri legionari omorndu-se ntre ei, snge, reprosuri, tineri fugind unii
de altii si, ceea ce era mai ngrijortor, faptul c noi, cei din celula 18, luam parte la aceste
actiuni, n special el nsusi, eu si camaradul Oprisan. Timp de cteva zile la rnd,

dimineata, ne povestea aceste vise si cosmaruri si, mai mult dect att, ne spunea c are
niste presimtiri tot att de sumbre cum le avusese la Iasi nainte de moartea mamei lui. Era
convins c se va ntmpla ceva iesit din comun si cu el si cu alti camarazi de-ai lui.
Presimtirile lui, datorit curtiei sale sufletesti, aveau s se adevereasc ntocmai, ca
si acelea ale mamei lui, fcute de dnsa cu o zi sau dou nainte de a muri, cnd le-a spus
surorilor lui urmtoarele: Dragele mamei, voi spuneati c Mihai se va face doctor, dar el
nu se va face niciodat doctor. i ntr-adevr, Mihai Iosub n-a ajuns doctor, pentru c a
fost ucis la Pitesti.
Din cauza celor ntmplate ulterior n-am retinut ziua cnd am fost scosi din celul.
ntr-o dimineat, nea Floric, gardianul nostru, a deschis usa celulei si cu o list n
mn a citit cu glas nbusit parc stia el ceva urmtoarele nume: Oprisan Constantin,
Bordeianu Dumitru si Iosub Mihai. Faceti-v bagajul, c sunteti dusi n alt parte! N-am
priceput atunci de ce nea Floric era att de abtut, de parc mergeam la nmormntare.
Ne-am fcut bagajul si ne-am mbrtisat n lacrimi cu cei doi care rmneau, Sandu
Munteanu si Ion Grigoras. n timp ce-mi fceam bagajul, parc un cutit mi-a strpuns
inima si m-a cuprins o stare de fric pe care n-o mai avusesem. Neam fcut toti trei cruce si
am iesit din celul. Am ntors capul s-l vd pe Iosub, care mergea n urma mea, si am
vzut pe fata lui groaza19.
Am fost dusi pe scara de la coada T-ului, pe unde eram scosi la aer, si am fost opriti
n fata camerei nr. 2 de la parter. i acum, cnd scriu si-mi amintesc, m cuprinde o groaz
de parc as intra iar n camera aceea.
De acolo se vedea prin plasa de srm pn la etajul trei. Nu se auzea nici un zgomot
si nici o miscare.
Cum stteam lng us, a venit gardianul de pe acea sectie s ne ia n primire de la
nea Floric. Dup putin, au fost adusi si Ion Munteanu, absolvent al Faculttii de Medicin
din Iasi, originar din Oravita, si Comsa Ieronim, student al aceleiasi facultti, originar din
Sinaia; acesta avusese functie n F.D.C. din Moldova. Amndoi erau cu condamnri mari.
Ne-am mbrtisat, ntrebndu-ne de ce fusesem oare adusi acolo.
tiam c aceast camer era ncptoare si cei condamnati la munc silnic cu ani
multi nu stteau n camere, ci numai n celule.
Camerele erau locuite de cei cu condamnri mici si corectionale. A venit apoi un alt
gardian cu cheia, s-a uitat pe o list si ne-a identificat pe toti nainte de a ne invita s
intrm.
mi amintesc c era ntr-o smbt si, fr s vreau, mi-a venit n minte c smbt
era si ziua n care au nceput demascrile. i azi m simt cuprins de un fior de groaz cnd
m gndesc la aceasta si parc as tri frica mortii.
Cum am intrat, de la prima vedere am ntlnit figuri cunoscute, iar cel despre care
aveam s aflm peste cteva ore ce rol avea n camer, ne-a spus cu glas mieros: Luati loc
pe ciment n colt, lng geam, si v puneti bagajele acolo pn ce vom aranja cu paturile.
19 Dumnezeu descoper sufletelor curate ceea ce va fi. Ce altceva urma s se ntmple, dac nu o ispitire diavoleasc? (n. ed.)

Pe Ion Munteanu atunci l cunoscusem, dar auzisem multe lucruri frumoase despre
el; ceea ce l caracteriza, pe lng inteligent, era o corectitudine dus pn la exces. A
fcut greseala s-l ntrebe pe cel ce ni se adresase: Dumneata esti seful camerei? si acesta
i-a rspuns afirmativ. Nu era altul dect Priscaru, coleg de an la Facultatea de Agronomie
din Iasi cu Popa Alexandru, unul dintre cei care aderaser de bun voie la reeducarea de la
Suceava, din grupul celor sase pregtiti pentru executarea tinerilor legionari si care luaser
parte la cele ntmplate n camera 4 spital.
Printre cei din camer i-am observat si pe Virgil Bordeianu si pe Cantemir. Pe
acestia i cunosteam din libertate. Mai cunosteam cteva figuri de elevi din Cmpulung.
Unii dintre elevii de la Cmpulung si Suceava aderaser la reeducarea din acest ultim oras
si, n loc s fie dusi direct la Trgsor, fuseser adusi la Pitesti, prin Jilava.
Elevii adusi la Pitesti odat cu urcanu, pe care i-am ntlnit la camera 2 parter,
trebuiau s asiste si s se initieze, pentru ca apoi, la nceputul primverii, unii s fie trimisi
la Trgsor s fac si acolo demascri printre elevi, Trgsorul fiind nchisoare doar pentru
elevi.
Iat nc un argument n convingerea mea ferm c planul demascrilor a fost pus la
punct chiar nainte de arestri. De ce au fost adusi elevi la Pitesti, cnd aceast nchisoare
era destinat n exclusivitate studentilor? Desigur, pentru initierea n metodele folosite n
demascare. La data cnd eu eram n demascri la camera 2 parter, pe aceast sectie mai
erau trei camere 1, 3 si 4 parter unde se fcea demascarea, si nc patru camere la
subsol. n aceste camere, dup 10 decembrie 1949, s-au pregtit studenti si elevi pentru a fi
dusi s fac demascrile la Trgsor, Gherla, Trgu Ocna, Ocnele Mari si Canal.
Datele sunt sigure, fr dubiu, verificate la Aiud si n special n lagrul de la Poarta
Alb de ctre unii camarazi care au avut condamnri pn la zece ani. n 1958, cnd a avut
loc cel de-al doilea mare val de arestri, cu ocazia plecrii trupelor sovietice din tar si a
intrrii n faza final a procesului de colectivizare a agriculturii, acesti camarazi si cei ce au
luat parte la demascrile de la Pitesti, Gherla, Trgsor, Canal, au fost internati n lagrul de
la Poarta Alb, din Delta Dunrii.
Cum stteam n colt, pe bagaj, Oprisan m-a chemat lng el si m-a ntrebat n soapt
dac cunosc pe cineva din aceast camer. Iam rspuns afirmativ si i-am dat si nume. M-a
ntrebat apoi dac era vreunul care a acceptat reeducarea la Suceava. I-am artat pe cei trei
care stteau pe patul de lng perete si vorbeau ntre ei; le-am dat si numele. Atunci
Oprisan mi-a soptit: Dragul meu, aici se ntmpl ceva groaznic. Uit-te la ce se vede pe
fetele acestor tineri. M-am uitat cu atentie: ntr-adevr, Oprisan avea dreptate. n acel
moment, m-a cuprins frica.
Dup discutia cu Oprisan, a venit la mine Virgil Bordeianu (o coincident de nume;
nu eram rude, dar eram din acelasi judet si ne cunoscuserm la Iasi) prietenos, ca atunci
cnd ne ntlneam n libertate. M-a ntrebat ce mai fac, dac sunt sntos si cum mai
gndesc. I-am spus c sunt sntos si c gndesc asa cum stia si el.
Ceea ce m-a surprins a fost c, desi a dat mna cu mine, nu m-a mbrtisat ca de
obicei.

Tot n acest timp, Iosub Mihai s-a dus printre paturi si, spre surprinderea lui, pe un
pat de jos l-a descoperit pe Gioga Parizianu (eroul etuvei de la anchetele de la Suceava),
nfsurat ntr-un cearceaf ud. I se vedea numai capul umflat si vnt. Cnd Iosub l-a
ntrebat ce face, Gioga, abia putnd deschide gura, i-a spus: Mihai, du-te de aici.
Iosub a venit la mine si mi-a povestit tremurnd cum Gioga, Strchinaru si alti
camarazi, vreo doisprezece insi schiloditi, erau nveliti n cearceafuri ude, n aceeasi
situatie cu Gioga. Iosub a continuat, spunndu-mi: Frate, ce se ntmpl aici? i-o repet,
am presimtiri ngrozitoare.
Munteanu, auzind discutia noastr, s-a sculat de la locul lui s se duc printre paturi,
s vad dac cunoaste pe cineva de la Cluj. A ntlnit pe ctiva, dar n-au stat de vorb cu el.
ntorcndu-se la locul lui, ni s-a adresat apoi mie si lui Oprisan: Ce-i n camera aceasta,
domnule? M ngrozeste atmosfera de aici! Comsa, care lucrase n cadrul F.D.C., s-a dus
si el printre paturi si a recunoscut mai multi elevi de la liceele din Cmpulung, Suceava si
Rduti, cu care lucrase. Acestia l-au nconjurat cu cldur, recunoscndu-l ca sef, si i-au
pus tot felul de ntrebri. Dar cnd i-a vzut pe Strchinaru si Lates, fostele lui ajutoare,
nveliti n cearceafuri, parc ceva l-a retinut s le rspund si s-a ntors imediat la grupul
nostru de lng geam.
n fata acestui spectacol si a atmosferei ce domnea, nu-ti puteai da seama ce se
ntmpl. Intuiai mai degrab c se pregtea apropierea unei nprasnice furtuni.
Noi, cei cinci nou veniti n camer, fusesem asezati ntr-un loc unde am remarcat c
nimeni nu ne privea. Eram ns convinsi c toti cei din camer fuseser informati cine
eram.
Zvorul se deschise apoi cu zgomot si doi detinuti de drept comun lsar hrdul cu
mncare la us. Dup aceea, gardianul ceru s vin unul s ia turtoiul, un fel de turt fcut
din fin de porumb, muiat n ap si coapt n cuptor. Cel care a luat turtoiul de pe coridor
si l-a mprtit, pentru noi, cei cinci, a ales cele mai mici bucti.
Spre surprinderea noastr, hrdul cu mncare, care de obicei rmnea n usa
celulei, a fost introdus n camer unde, lucru bizar, nu gardianul mprtea mncarea, ci un
detinut din camer. Am observat c Priscaru asista la mprtirea mesei, adresndu-se celor
din camer cu autoritate: Veniti n ordinea pe care am stabilit-o eu! Iar ctre noi: Voi,
stia cinci, o s primiti masa dup ce vor mnca toti cei din camer. Asteptati lng us!
Ne-am sculat si ne-am dus lng us, asezndu-ne n rnd.
Primul a fost Ion Munteanu care, cu corectitudinea lui obisnuit, observnd c
pentru unii polonicul rdea fundul hrdului cu ce era mai gros, iar altora le ajungea doar
apa chioar de deasupra, i-a atras atentia celui ce mprtea masa c nu o face corect.
Priscaru, care observa scena, i-a rspuns: Nu te intereseaz pe tine. Munteanu, care era
un tnr cu mult bun simt, i-a replicat: Te rog s te porti cuviincios si civilizat, la care
Priscaru i-a rspuns brutal: Ai s vezi ndat ct de civilizat sunt eu! Nu aveam asternut,
cimentul era gol, iar noi eram asezati pe bocceaua n care aveam lucrurile. Cnd mncam,
simteam parc ceva nevzut, fcnd rotocoale prin camer.
N-a trecut nici o jumtate de or de cnd am terminat masa, c Priscaru, Cantemir
si Virgil Bordeianu s-au apropiat de coltul nostru si cu un ton martial ne-au apostrofat:

B! Voi mai sunteti legionari? Toti am rspuns n cor: Da! Suntem legionari, ce s fim
altceva, c doar pentru asta am fost condamnati! Munteanu s-a ridicat si le-a spus: Dar
dumneavoastr nu mai sunteti legionari? Pentru ce ati fost arestati si condamnati, nu ca
legionari? Cei trei au rspuns: Noi nu mai suntem legionari, banditilor! La care
Munteanu i-a zis lui Priscaru: Eu nu sunt detinut de drept comun, ci un detinut politic,
legionar. Iar dac dumneavoastr nu mai sunteti legionar, atunci iesiti la raport la director,
s v pun __________n libertate.
Banditule, sare Priscaru, pe noi o s ne pun regimul n libertate, iar tu o s mori
aici, n nchisoare! Munteanu i replic:
Aceasta nu o stii dumneata, dac eu voi muri n nchisoare.
Soarta le-a fost asa: Priscaru a czut victim unei minciuni si a fost executat, desi
avea o condamnare mic, iar Munteanu a iesit teafr din nchisoare.
De cnd intrasem n camer si pn cnd cei trei s-au apropiat de coltul nostru,
Oprisan, cu firea lui meditativ si totdeauna retinut, nu a scos nici un cuvnt. Priscaru ni
s-a mai adresat o dat, ntrebndu-ne dac mai suntem legionari sau nu, desigur cu acelasi
vocabular, ca de la stpn la argat. Dup aceea a dat semnalul celor pregtiti de el pentru
atac erau n numr de vreo 30 si le-a strigat 20: Pe ei! Din clipa aceea si pn spre ziu
mi-am pierdut cunostinta. Cei 30 ne-au lovit att de crunt cu bocancii, cu ciomegele, cu
pumnii, nct dimineata n coltul nostru erau numai blti de snge pe ciment.
Niciodat pn atunci nu-mi pierdusem cunostinta att de mult timp, nici chiar n
groaznicele torturi de la morisc si pat din timpul anchetei. Nici atunci si nici acum nu stiu
ct ne-au lovit cei 30 de btusi. Mi-amintesc doar c mi-a venit s urinez, dar nu am putut
s m ridic n picioare, ci m-am trt pe brnci pn la tinet, si atunci mi-am dat seama c
nu mai puteam misca. Nu rmsese parte din corp care s nu m usture si s nu m doar.
M-am trt napoi, la locul meu si, pentru c nu vedeam bine, fata fiindu-mi umflat, nu
mi-am putut da seama ce se ntmplase cu ceilalti camarazi.
mi amintesc doar c se fcuse ziu si c lumina soarelui ptrundea n camer. Am
deschis ochii si cnd am vzut n ce hal erau prietenii mei, m-am ngrozit. Nu mai arta
nici unul dintre ei a om. Doar capete umflate, fete negre si ochi ce abia se mai vedeau n
orbite. Pe ciment, numai snge; de asemenea si hainele noastre erau numai snge. Ceea ce
mi provoca usturimi de-mi venea s urlu, era faptul c izmenele si cmasa, din cauza
rnilor, se lipiser de corp.
Am ncercat s-mi adun gndurile, s fac un efort de voint si s judec cele
ntmplate, dar mi-a fost imposibil. mi amintesc numai c, atunci cnd s-a mprtit masa,
nici unul dintre noi nu s-a putut ridica. Chiar dac ne-am fi ridicat, nu am fi putut mnca.
Priscaru, n cruzimea lui, a ordonat celui ce mprtea masa: Astzi banditii stia nu
primesc nimic.

20 Nvlirea celor ri este tulburtoare, cu sunet, vuiet si strigare, ca si cnd s-ar fi fcut vreo pornire a unor tineri nepedepsiti si a unor
tlhari, de la care se face frica sufletului, tulburarea si neornduiala gndurilor, mhnire, urciune ctre pustnici, trndvie, ntristare,
pomenirea rudeniilor si fric de moarte; si de aici pofta celor rele, mputinarea de suflet ctre fapte bune si nestatornicia obiceiurilor (Sfntul
Athanasie cel Mare, Viata Sfntului Antonie cel Mare).

Dup ce toti ceilalti au luat masa, iar noi zceam ntinsi pe ciment ca niste cadavre,
l-am auzit ca prin vis pe Priscaru dnd din nou semnalul: Pe ei! i iarsi cei 30 s-au
npustit asupra noastr si eu am lesinat.
M-am trezit cnd unul m-a lovit cu piciorul n coast, zicndu-mi:
Banditule, tine gamela! Am ntins minile s iau gamela, dar minile nu m-au
ajutat si am scpat-o, vrsnd pe jos continutul. Din nou am simtit picioare n coaste si am
auzit o voce care striga:
Banditul refuz masa! Am rspuns c nu o refuz, dar nu pot tine gamela.
Nu-mi amintesc dac n dup-amiaza acelei zile btaia s-a repetat. nclin s cred c
cei trei, vznd n ce hal ne aflam, s-au temut s nu moar vreunul dintre noi.
Cimentul fiind rece, parc mi fcea bine, potolindu-mi arsita ce o aveam pe corp.
Nu era loc care s nu m doar. Sngele nchegat si lipit de cmas si izmene plesnea la
cea mai mic miscare, provocndu-mi usturimi insuportabile. i atunci am nteles de ce
camarazii mei nu se mai miscau.
Cei din comitet nu ne-au permis s punem nici mcar o batist ud pe fat.
Dup cteva zile, am fost luati, sprijiniti de cei din preajm si dusi pe un pat lng
perete, ca s fim cu fata ctre ceilalti. Atunci am aflat c n camer se formase un comitet
din Priscaru, Cantemir si Virgil Bordeianu si c ei acceptaser de bun voie s nu mai fie
legionari si s lupte mpotriva acelora care mai sustineau c sunt nc si c vor fi pn la
moarte; c la Pitesti, urcanu Eugen si nu banditul Bogdanovici conducea actiunea de
demascare; c nu de reeducare avea nevoie regimul comunist, ci de distrugerea noastr.
n urma celor ntmplate, Munteanu, care nu mai avea ochelarii, sparti de btusi, cu
fata umflat si neagr de vnti, a mai avut totusi tria si curajul s-i spun lui Priscaru:
Cine ti-a dat dumitale puterea s faci ce ne-ai fcut? La care Priscaru i-a rspuns:
Regimul comunist, care are ncredere n noi, si ai s vezi tu ce putere am eu! S-a
dezbrcat apoi de hain, a chemat patru gealati care s-l tin pe Munteanu de mini si de
picioare, ordonnd s i se aduc si un servet ud. L-a dezbrcat pe Munteanu, i-a pus
servetul ud pe fese si a nceput s-l loveasc cu o furie slbatic. Munteanu s-a vitat de
cteva ori, dar pn la urm n-a mai miscat. Priscaru le-a spus apoi celor ce-l tineau s-l
arunce n colt, pe ciment.
Atta barbarie si atta ur nu se puteau explica. Cum se putea ca unui om care nu tia fcut nimic, care te-a ntrebat civilizat, n loc s-i rspunzi la ntrebare, s-l lovesti cu
atta cruzime, pn vezi tsnind sngele din el?
Dup aceea, Priscaru ni s-a adresat nou: S vedeti voi, banditilor, ce putere am
eu, pentru c din cauza voastr, a celor care mai sustineti c sunteti legionari, ne tine si pe
noi regimul la nchisoare; dar o s v aducem noi, banditilor, n stare nu numai s spuneti
c nu sunteti legionari, ci s blestemati chiar si ziua n care vati nscut.
O clip mi-a trecut prin minte c acum mi va veni mie rndul.
i de data aceasta am ghicit c cel care mi va administra tortura va fi Virgil
Bordeianu. ntr-adevr, acesta s-a sculat de pe pat, zicndu-mi:

Vino, tizule, s vezi ce prieteni buni suntem noi amndoi si s vezi cum ti voi
administra o mbrtisare pe care nu o vei uita niciodat.
La un semnal, patru matadori m-au ntins pe locul unde fusese Munteanu, dup care,
adresndu-se celor din camer, Bordeianu spuse: Uitati-v la banditul acesta, avem acelasi
nume, am fost prieteni buni afar si s vedeti voi cum se mbrtiseaz prietenii.
Cnd m-am uitat n camer si i-am vzut pe toti adunati n fata paturilor, afar de cei
btuti, pentru prima dat mi-a trecut prin minte, fulgertor, un gnd si mi-am zis:
Doamne, acestia nu sunt oameni, sunt curat diavoli 21. Numai un om posedat de puterea
satanei putea s se arunce asupra ta, cel care pn ieri l considerai frate, prieten si camarad
bun, fiind n stare s faci orice pentru binele lui. Parc si azi l vd pe Virgil cum si
schimonosise fata semnnd perfect cu a unui demon care te ngrozea.
Am observat pe fetele celor din camer aceeasi groaz. Virgil a mai strigat nc o
dat, ca s fie bine auzit: Toat lumea s fie atent aici, s vedeti mbrtisare de prieteni.
Atunci o s v cread si regimul, cnd cel mai bun prieten al vostru si chiar un frate o s v
fac ceea ce fac eu cu prietenul meu. ntorcnd capul, abia am mai avut puterea s-i spun:
Ce ti-am fcut eu tie, Virgile? La care el mi-a rspuns: Stai s vezi ce mi-ai fcut.
Nu mai puteam rationa, parc triam un cosmar. Totul mi se prea ireal, iar puterile
fizice m prsiser. n acea clip mi-a trecut prin minte ce bine ar fi s mor. Sunt
momente n viat cnd ti doresti moartea din toat inima si moartea nu vine.
Mi s-a pus servetul ud de la bru n jos. Doar primele lovituri le-am simtit. Dup
aceea n-am mai stiut nici cnd am fost aruncat pe ciment, nici ct timp a trecut pn m-am
trezit din lesinul n care czusem. Ceea ce am ptimit eu de la Virgil Bordeianu n acea zi,
au ptimit si ceilalti camarazi ai mei de pe ciment. Cnd m-am trezit, am vzut c toti eram
desfigurati; trupurile nu le mai simteam; cimentul rece pe care eram ntinsi ne fcea bine.
*
mi amintesc c n smbta care a urmat s-a produs si inevitabila cdere.
Am fost ridicati de pe beton si, sprijiniti, ne-au dus n fata comitetului care conducea
torturile, sub comanda lui Priscaru.
L-au ntins pe Oprisan, un adevrat cadavru, pe un pat. La ordinele lui Priscaru,
unul din camer i-a legat picioarele cu o funie.
Apoi am fost luati pe rnd toti cei patru rmasi, Munteanu, Iosub, Comsa si cu mine.
I s-a ntins lui Munteanu un ciomag s-l loveasc pe Oprisan la tlpi, deoarece corpul era
tot o ran.
Munteanu a lovit, dar nu mai avea putere. Nu judec tria loviturilor, ci faptul n sine,
c a lovit. Cu voie sau fr voie, el a acceptat s loveasc si nceputul prbusirii a fost
inevitabil.
A fost pus apoi Iosub s loveasc. A lovit si el de cteva ori tlpile lui Oprisan. Dup
aceea a scpat ciomagul din mn, spunnd c el nu mai poate lovi. Atunci s-a repezit la el
21 i se vor face oamenii mai ri dect dracii, fiindc dracii n-au trup s curveasc si s ucid, ci numai gnditor ndeamn pe oameni
(Sfntul Nil Athonitul) (n. ed.).

Cantemir, l-a lovit cu un centiron peste cap si cu pumnul n burt. Iosub s-a prbusit si a
fost dus n lovituri de picior pn n colt, sub geam.
Acum mi venea rndul mie. Cnd mi s-a dat ciomagul n mini (nici atunci nu miam dat seama, nici alt dat nu mi-am amintit ce am gndit si am judecat n acea clip), lam auzit pe Priscaru strignd: Loveste-ti mentorul, banditule, c te-a nvtat filosofie si
este un mare sef legionar.
La spusele lui Priscaru n legtur cu filosofia, mi-am dat seama c Oprisan, Iosub
si cu mine ne gseam acolo datorit lui Lunguleac, care fusese adus special n celula 18 de
la etajul doi, cu misiune. Lunguleac s-a apropiat si m-a izbit n fat cu atta putere, c din
cteva lovituri m-a dobort la pmnt. Apoi, tot el mi-a pus ciomagul n mn, zicndu-mi:
Loveste-ti profesorul, banditule22, c de nu, te omor eu aici.
tiu c am lovit, dar nu din cauza amenintrii, ci a confuziei care m nvluise,
incapabil fiind de a mai rationa. C am lovit tare sau nu, nu mai are nici o important, ci
faptul c am lovit pe omul cel mai drag, de la care nvtasem attea. Am lovit omul pentru
care as fi fost altfel capabil s merg la moarte. De aici a nceput cderea.
I-a venit rndul si lui Comsa Ieronim. I s-a dat ciomagul si i sa ordonat s-l loveasc
pe Oprisan la tlpi. Comsa, care lucrase sub sefia lui Oprisan, fiind seful Frtiilor de Cruce
din Moldova, a refuzat.
Refuzul lui i-a zguduit pe toti cei din camer. Cred c era primul caz de acest fel pe
care-l vzuser. Atunci i s-a ordonat lui Oprisan s-l loveasc pe Comsa. Acesta a zis c nu
este capabil nici s ridice bratele.
n urma acestui dublu refuz, Comsa a fost legat de picioare si au fost chemati unii
dintre elevii de liceu, frati de cruce, s-l loveasc. n urma gestului de mai nainte al lui
Comsa, doi dintre elevi au refuzat ordinul; si ce au ptit cei doi bieti copii pentru actul lor
de solidaritate, numai ei stiu. Iar Comsa, dup ce a fost crunt btut la tlpi, a fost aruncat n
colt, pe ciment.
Nu stiam ce nseamn s m revolt mpotriva mea nsumi dar, vznd gestul lui
Comsa si al lui Oprisan, si mai ales al celor doi elevi, am ncercat acest sentiment pentru
prima dat si m-am desconsiderat ca pe nimeni altul.
n clipa aceea n-am cerut ajutor si trie de la Dumnezeu si am rmas singur, dup
cuvintele Mntuitorului: Fr Mine, nu puteti face nimic. Atunci mi s-a ntunecat mintea
si satana s-a folosit de slbiciunea mea si m-a mpins spre cdere.
Asa cum n-am s uit niciodat ochii lui Bogdanovici, atunci cnd m-am ntlnit cu el
pe scar, tot asa n-am s uit ochii lui Oprisan, pe cnd zceam n colt, pe ciment.
Dac n-ar fi fost atitudinea lui Comsa, a lui Oprisan si a celor doi elevi, as fi putut
crede c toti studentii au fost niste criminali. Dar ei m-au trezit la cea mai crud realitate.

22 Cutare ntrece pe multi cu darurile sufletului? Pentru ntelepciune si pentru puterea cuvintelor este vzut si rvnit? Altul este bogat si
darnic luminat la drile si milostenia ctre sraci, si e mult ludat de cei ce dobndesc facerile de bine? Acestea toate sunt bti si rni, care i
ptrund zavistnicului inima prin mijloc (Sfntul Vasilie, Despre zavistie). n limbajul Sfintilor Printi, ura mpletit cu invidia se numeste
zavistie. (n. ed.).

Nu stiu ce a mai fcut Oprisan dup ce m-am desprtit de el; stiu doar c a fost att
de torturat si chinuit la Pitesti si Gherla, c s-a mbolnvit de tuberculoz.
M-am mai ntlnit cu Oprisan la Gherla, cnd lucram la ateliere. l salutam, cu un
deosebit respect, dar nu m puteam uita n ochii lui. N-am avut niciodat tria s m duc
s-i cer iertare.
Singurul, dintre cei care m-au torturat pe mine si a avut remuscri, venind s-mi
cear iertare, a fost Costache Pvloaia.
Se zice c prima greseal este cel mai greu de fcut, pentru c din momentul cnd ai
fcut-o, lantul greselilor a fost declansat si cderea nu mai poate fi oprit.
n mintea mea se desfsura un proces, al crui continut era urmtorul: dac Ieronim
Comsa, Oprisan, precum si cei doi elevi, au avut curajul si tria s refuze s loveasc, iar
eu m-am supus ordinului din slbiciune si neputint, nsemna c eu aveam s ajung chiar
mai ru dect Virgil Bordeianu. i n acele momente de descumpnire am jurat, n sinea
mea, s ncerc si iarsi s ncerc, ct timp voi mai putea, s nu mai lovesc si s cer numai
ajutorul lui Dumnezeu, s m ntreasc si s-mi dea putinta de a rbda.
Dup ce au fost desfigurati Comsa si cei doi elevi, Priscaru i s-a adresat lui
Lunguleac, s ne arate el cum trebuie s loveasc.
mi mai amintesc c parc mi prea si bine atunci cnd Lunguleac a nceput s m
loveasc cu toat tria la fund si la tlpi.
L-am iertat atunci sincer pentru tot. El m fcuse de fapt s-mi ispsesc neputinta si
slbiciunea. n loc s lesin ca dup celelalte maltratri, precum btaia de la Virgil
Bordeianu, loviturile lui Lunguleac mi-au dat trie s nteleg c ceea ce se ntmpla era
lupta satanei mpotriva noastr, lupt dat prin cei care ne torturau.
n timp ce Lunguleac m btea, m ntrebam cine e nebun: eu, sau toti ceilalti? Cu
acest gnd, dup ce loviturile au ncetat, am avut tria s m duc pe picioarele mele si s
m arunc pe ciment, alturi de Oprisan.
Au urmat apoi cteva zile de relativ acalmie, pn cnd s-a deschis usa si a intrat n
camer cineva cu nftisarea unui tnr din picturile lui Leonardo da Vinci. nalt cam de
1,85 metri, cu un fizic de atlet, care dintr-o singur lovitur te-ar fi putut culca la pmnt.
S-a uitat prin camer si s-a oprit n fata lui Oprisan, desigur la indicatiile lui
Priscaru. L-a prins apoi de brbie, ndreptndu-i fata spre el, si a nceput s-l ameninte:
Tu, banditule, esti dintre ajutoarele lui Ptrascu? Eu am s te omor cu minile mele!
Apoi a ntrebat care-i Comsa. Acesta nu mai avea putere s se ridice. L-a lovit cu
picioarele, apoi l-a ntors cu fata n sus, s-a aplecat asupra lui, l-a apucat de hain si l-a
ridicat zicndu-i: Tu esti Comsa? Tu ai otrvit cu Miscarea Legionar attia elevi de liceu
din Moldova? Cu tine am o rfuial aparte! A ntrebat apoi cine este Munteanu. La
rspunsul acestuia, s-a aplecat, l-a luat de guler, l-a ridicat si l-a izbit de perete cu atta
putere nct nu mai credeam c se va mai ridica de jos. Tu esti m, la agresiv? Las c te
potolesc eu, de n-o s mai deschizi gura.
Adresndu-se apoi lui Virgil Bordeianu, l-a ntrebat care este tizul lui. Mi, tu esti
la misticul? m-a zguduit el. O s te scape din minile mele si a pronuntat o expresie

scrboas la adresa Preasfintei Fecioare Maria. M-a lovit cu pumnul n cap att de tare,
nct mi s-a prut c-mi intr capul n cosul pieptului; m-am rostogolit pe ciment. Pe Iosub
l-a scpat din vedere.
Dup felul cum cei din camer amutiser, iar cei din comitet se linguseau ca niste
ctelusi pe lng el, am fost convins c acesta era vestitul urcanu. De altfel, nu am
ntrziat s aflu din gura lui Priscaru, care i-a pronuntat numele cu supunere. S-a dus apoi
printre paturi, desigur ca s-i vad pe cei nveliti n cearceafuri. Nu stiu ce le-a fcut, dar a
doua zi li s-au luat cearceafurile si dup cteva zile au fost dusi n fata comitetului de
tortur si judecati, cerndu-li-se s spun tot, s declare ce nu declaraser la anchet, n
legtur cu cei din libertate si din nchisoare. i astfel, primul obiectiv din planul
comunistilor n ceea ce priveste ancheta celor nedeclarate ncepuse s prind contur.
Cnd urcanu a ajuns la us, mi-am dat seama ct era de atlet si ct eram noi de
neputinciosi si slbiti. Singur ar fi putut dobor o sut dintre noi. i el, ns, si toti cei din
comitet, aveau un regim alimentar special. La acea ntlnire cu urcanu n-am putut s-i
vd fata dect un moment: era aceea a unui om cuprins de o furie care nu avea margini.
L-am mai ntlnit dup aceea de mai multe ori, chiar ntre patru ochi, si am putut s-l
studiez mai bine, att fizic ct si sufleteste.
Era un brbat frumos, iesit din comun, cu capul mare, cu trsturi fine, fruntea lat,
buze senzuale, prul castaniu spre blond, ondulat si nasul de tip clasic, grecesc. Ochii,
mari, exagerat de mari, albastri, foarte expresivi. Cnd se ncrunta, te nspimnta. Brbia,
specific tipului voluntar. Rdea rareori si rsul lui era plcut, atrgtor. Corpul, bine
proportionat, prea al unui atlet de performant. Cnd ti ddea un pumn sau o palm, te
dobora la pmnt. Cnd se enerva era att de crud, c distrugea totul n calea lui ca un
ucigas feroce.
Mai era apoi si de o inteligent iesit din comun si cu o memorie formidabil. si
aducea aminte de tot ceea ce declarase fiecare student la Bucuresti si la Gherla.
Era att de satanizat c nu mai stiai ce s crezi despre el. L-am asemuit unui nger
czut. Vointa de putere cu orice chip l adusese la nebunie. Devenise o brut degradat si
satanizat. Pe unde trecea el, prin camerele de tortur, pe coridor, la camera 4 spital, unde
se scriau declaratiile obtinute prin chinuri, urcanu rspndea n jurul lui o groaz si o fric
nct tot ce era viu nmrmurea23.
De multe ori cnd l vedeam, mi aduceam aminte c era cstorit cu o fat frumoas
si c avea o fetit.
Inteligenta lui era orbit de betia puterii, de dorinta de a se ridica deasupra altora,
indiferent prin ce mijloace. i din cauza acestei orbiri, sau poate pentru c nu cunostea
comunismul n esenta lui, urcanu devenise un instrument orb de care se foloseau
comunistii.

23 Sufletul lui ca crbunii, iar inima lui sare precum fierul. Cine va descoperi fata mbrcrii lui, si la ncheietura zalei lui cine ar intra?
Portile gurii naintea fetei lui cine va deschide? mprejurul dintilor lui este fric, mruntaiele lui paveze de aram. Din gura lui ies fclii
arznd, si scapr ca niste vetre de foc. Din nrile lui iese fum de cuptor arznd cu foc de crbuni. Sufletul lui arde crbuni, si par de foc iese
din gura lui. naintea lui alearg pierzarea (Iov 41, 5-22) (n. ed.).

Iar rsplata au fost niste rafale de arm care i-au ciuruit atleticul corp. Sngele celor
pe care i-a ucis a cerut judecat de care s nu poat scpa. i omul ticlos a czut victim
propriei ticlosii.
Dup executarea lui, sotia a primit un act de deces provenit de la Oradea.
S-a zvonit la Aiud si mai trziu n libertate, c nainte de a fi fost ciuruit de gloante,
urcanu ar fi strigat: M-au nselat bolsevicii si eu i-am crezut, si de tot ceea ce s-a
ntmplat la Pitesti si Gherla numai eu sunt vinovat. Ct or fi de adevrate aceste
declaratii, numai cei ce au asistat la executia lui ar putea-o spune.
nainte ca urcanu s plece atunci din camera 2 parter, i-a cerut lui Priscaru si celor
din echipa lui s vin la camera 4 spital, unde au stat vreo dou ore.
Cnd cei trei din comitetul de tortur s-au ntors n camer, erau toti schimbati la
fat. O furie demonic le stpnea fiinta. Ca stpniti de delirul nebuniei, abia intrati n
camer, au si pus mna pe ciomege, strignd la ceilalti s ias dintre paturi si s se grupeze
lng us, asezati pe dou rnduri. Celor ntinsi pe paturi le-au spus s stea pe loc, iar
celorlalti, dndu-le cte un ciomag, le-au ordonat s se loveasc unul pe altul pn ce nu
vor mai putea. Aceasta desigur, n urma ordinului primit de la urcanu.
Eram atent s vd dac mai era cineva care nu voia s loveasc. i, spre surprinderea
mea, afar de cei doi elevi, care nu-l btuser pe Comsa, mai erau vreo cinci, sase tineri,
dintre care cunosteam si eu pe unul, care nu au acceptat s loveasc. Priscaru le-a spus
acestor tineri refractari s treac lng us, unde au fost att de crunt btuti, c nu se mai
puteau misca.
Ceilalti s-au btut ntre ei pn la snge. Priscaru, dup ce a considerat c era
ndeajuns, a ordonat oprirea btii.
Spectacolul acesta ne-a cutremurat pe cei de pe ciment ntratt, c nu mai stiam ce s
credem. Cei 30 care se npustiser asupra noastr erau pusi acum s se omoare ntre ei 24.
Doamne Sfinte, ce grozvie!
Eram sigur c venea si rndul nostru. ntr-adevr, a fost scos dintre paturi Gioga
Parizianul, sustinut de doi insi si adus n fata comitetului de tortur. A fost chemat Iosub
Mihai s-l bat pe Gioga, dar acesta a rspuns c nu mai avea putere s bat. Atunci i s-a
ordonat lui Gioga s-l bat pe Iosub; a refuzat ns si el s o fac, zicnd c nu se mai putea
tine pe picioare. Priscaru si-a luat atunci el nsusi aceast sarcin. S-a dezbrcat de hain,
a luat un ciomag si a nceput s-i bat la fund si la tlpi cnd pe unul, cnd pe altul, pn ia
lsat nemiscati. n acest timp, l-am auzit pe Virgil Bordeianu care-i cerea lui Priscaru s
nu-i mai loveasc pentru c le tsnea snge din fese. Fiara satanizat, dezlntuit, a
continuat ns, pn ce acestia nau mai reactionat. Dup aceea Iosub a fost trt de picioare
pn n colt lng noi, iar Gioga n patul lui.
M ntrebam, de unde mai aveau acesti tineri puterea s reziste la attea torturi?
Gioga a fost cel mai rezistent camarad pe care l-am ntlnit n nchisoare.
24 i precum n-au ncercat s aib pe Dumnezeu n cunostint, asa si Dumnezeu i-a lsat la mintea lor fr judecat, s fac cele ce nu se
cuvine, plini fiind de toat nedreptatea, [], de viclenie, [], de rutate; plini de pizm, de ucidere, de ceart, de nselciune, de purtri rele,
brfitori, gritori de ru, urtori de Dumnezeu, ocrtori, semeti, trufasi, ludrosi, [], nentelepti, clctori de cuvnt, fr dragoste, fr
mil; acestia, desi au cunoscut dreapta ornduire a lui Dumnezeu, c cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai c fac ei
acestea, ci le si ncuviinteaz celor care le fac (Romani 1, 28-32) (n. ed.).

A venit si rndul meu. Am fost chemat si n acelasi timp a fost adus si Ticut
Strchinaru, pe care-l cunosteam din libertate. Cnd lam vzut m-am ngrozit: nu-l mai
recunosteam. Biat nalt si frumos, de o finete si gingsie feciorelnic, era acum ntr-un hal
de nedescris.
Mi-am zis: Ct btaie o fi luat acest tnr, de nu mai seamn cu cel de ieri?
Strchinaru nu mai putea s vorbeasc.
Priscaru i-a ordonat s-l bat pe banditul mistic.
Strchinaru a dat din cap n semn de refuz. Atunci mi s-a ordonat mie s-l lovesc pe
Strchinaru si am refuzat si eu. Priscaru a ordonat dup aceea lui Virgil Bordeianu s m
ia n primire, iar lui Cantemir s-l loveasc pe Strchinaru. Era a doua oar c Virgil
Bordeianu m lovea crunt la tlpi si la fese, crpndu-mi pielea si umplnd patul de snge.
Priscaru, vznd atunci cum curgea sngele, a oprit btaia25.
Tlpile mi se umflaser ntr-un hal fr de hal si aveam impresia, atunci cnd m
loveau, c-mi bteau cuie n ceaf. Nu stiu ce fort m-a ntrit c n-am lesinat ca de obicei.
Am fost trt apoi de picioare pn la coltul nostru, pe ciment. Oprisan, Munteanu si
Comsa fiind att de zdrobiti, n-au mai fost btuti. Cei nveliti n cearceafuri, adusi ca s se
bat ntre ei si refuznd s o fac, au fost zdrobiti de cei din camer.
Nu este adevrat c toti cei trecuti prin demascrile din Pitesti si Gherla au btut.
Mrturisesc cu mna pe inim c am vzut cu ochii mei cum Gioga, Comsa si cei doi
tineri, la care s-au adugat si cei cinci elevi si Strchinaru, precum si cei nveliti n
cearceafuri, au refuzat s bat!
Dar s fie limpede pentru toat lumea c n-au fost doi care s se comporte la fel.
Fiecare s-a comportat si a actionat n functie de genele lui sufletesti, de zestrea lui
moral si n primul rnd de credinta lui n Dumnezeu, de dragostea fat de El si de semenul
lui.
Toti acei care afirm contrariul n-au nteles nimic din ce au trit acolo.
Sunt romni, pretinsi mari filosofi, care au scris si mai scriu nc despre Pitesti si
Gherla bazndu-se doar pe fapte imaginate sau povestite de ctre cei interesati s ascund
adevrul. Una este a fi trit si suportat drama n realitatea si complexitatea ei, si alta este a
fabula din fabulatiile altora.
Singurii care au autoritatea, calitatea, dreptul si datoria de a vorbi despre cei morti n
aceast dram cumplit, sunt numai aceia care au trecut pe la Pitesti si Gherla, cei care au
fost torturati ani de zile, fiind n centrul acestei drame, si nu cei care au trecut marginal pe
acolo, spunnd totul la prima palm primit. Apoi, cei care au trecut prin Pitesti si Gherla,
nainte de a scrie despre aceast dram, s se gndeasc la ceea ce au vzut si fcut ei, s
aduc martori nc n viat care s spun c lucrurile au stat asa si nu altcumva, iar cnd
vor s vorbeasc despre altul, s fac declaratii care pot fi controlate.
i ar mai fi nc ceva: cel care scrie, s o fac cu fric de Dumnezeu, pentru c El
este singurul Care va sti dac scriitorul spune adevrul sau nu. Cei care au fost ucisi, care
25 Acesta este hotarul urciunii: a vedea pe cel zavistuit din fericit ticlos, a se face cel rvnit vrednic de mil (Sfntul Vasilie cel
Mare, Despre zavistie) (n. ed.).

s-au sinucis, prefernd moartea n loc s se lepede de credinta lor, care au nnebunit, le-au
ptimit pe toate numai ei stiu cum, pentru c si-au mrturisit deschis si fr echivoc
credinta lor n Dumnezeu si n Legiune.
Cine m-ar putea convinge de contrariu, atunci cnd eu singur am vzut cu ochii mei
si am auzit cu urechile mele toate acestea, nu numai la camera 2 parter, ci si cnd am intrat
pentru a doua oar n demascri, la camera 3 subsol?!
*
Cei din comitetul de tortur, cnd erau chemati de urcanu, se ntorceau cu fetele
schimonosite de spaim. Chemarea nu avea alt scop dect s bage groaza n ei, pentru ca,
la rndul lor s o transmit celor din camer.
Nu stiu ct timp a mai trecut pn ce ni s-a permis s ne punem comprese cu ap
rece pe rni. Stau si astzi si m cutremur, ce fort nevzut a dat atta putere acestor
tineri, s poat rezista! i nc un fapt de necrezut: acolo, n acel mediu neigienic, nu am
vzut timp de trei luni nici o ran infectat.
n sptmnile care au urmat au mai ncetat btile, deoarece urcanu pregtea loturi
de tineri pentru a face demascarea la Canal, Gherla, Trgsor, Trgu Ocna si Ocnele Mari.
nainte de a pleca din Pitesti, toti acestia trebuiau s fie initiati n metodele de tortur
pentru demascri.
Cei demascati trebuiau s declare tot ce stiau despre ei si despre altii; s-i declare pe
toti aceia din afara sau din interiorul nchisorii care erau mpotriva comunismului, precum
si toti acei ce ar fi putut interesa ct de ct regimul comunist.
De aceea, n urmtoarele sptmni am asistat la declaratii de acest fel, n fata
comitetului de tortur si a celor din camer. Aceste demascri trebuiau de altfel s-i
determine pe ceilalti s spun tot, vznd c nimic stiut sau nestiut nu se poate tinui.
Vreau s mai spun c una dintre cele mai mari lipsuri pe care le-au avut tinerii
legionari ct si cei nelegionari, ba chiar si oamenii n vrst, a fost c, n nchisoare si chiar
n libertate, n-au cunoscut metodele satanei pentru a se mentine la putere: teroarea, frica,
minciuna, diversiunea, nencrederea si armata de informatori.
Folosirea informatorilor, vnduti si ticlosi, este una din cele mai teribile arme
pentru mentinerea la putere a comunismului.
Greseala noastr, a tinerilor legionari, cu urmri cumplite, a fost aceea c ne-am
comportat n nchisoare la fel ca n libertate, avnd deplin ncredere n camaradul nostru,
deschizndu-ne inima fat de el si spunndu-i tot ce am fcut si n-am declarat la anchet.
i, mai mult dect att, i-am divulgat pe cei pe care-i cunosteam ostili regimului si
rmasi n libertate. Numai asa au putut fi implicate n acest angrenaj o sumedenie de
persoane. Iar noi am pus pe tav comunistilor ceea ce ei poate nu ar fi putut afla nici n ani
de zile.
De la faza de tortur colectiv s-a trecut la cea individual, strict legat de ceea ce ai
declarat sau nu. nainte de a declara n scris la camera 4 spital, n fata lui urcanu si a
unora din ajutoarele lui, trebuia s declari naintea comitetului de tortur si a celor prezenti

n camer. Am asistat la astfel de declaratii publice timp de o lun si jumtate, de la orele

sapte dimineata pn la zece seara. Procedeul avea un scop bine definit n planul
comunistilor, acela de a te discredita n fata camarazilor ti, spulbernd din mintea si
sufletul multora mitul de erou si martir legionar. Ce putea fi mai grav dect s ti pierzi
ncrederea n camarazii ti?
i iat cum, prin aceast metod satanic, lantul solid care ne lega si ne tinea uniti se
desfcea verig cu verig si, odat rupt, distrugerea unittii si ncrederii reciproce a fost
realizat.
Desi tineretea favoriza memoria, totusi nu-ti puteai aminti sigur ce ai spus sau ce nai spus unora si altora.
Mi-a venit n minte cazul lui Caziuc, fostul sef al Faculttii de Agronomie din Iasi,
care era cu mine n camera 2 parter. ntr-o bun zi, intr n camer urcanu, mpreun cu
un coleg al lui Caziuc.
urcanu l ntreb pe Caziuc dac mai avea ceva de declarat, la care acesta i
rspunse c nu.
Cum memoria nu-l mai ajuta, cnd a fost pus fat n fat cu colegul su, a uitat c i
spusese acestuia, ntr-o mprejurare oarecare, c el avea ngropat n grajdul tatlui su un
butoi cu crti, reviste, ziare si alte materiale de doctrin legionar. La insistenta lui
urcanu, Caziuc a rspuns din nou negativ. Atunci urcanu a ordonat fostului coleg al lui
Caziuc s spun ce stia de la acesta. Toti cei din camer erau ngroziti de ce se va ntmpla.
Fostul coleg, adresndu-se lui Caziuc, i-a amintit c n atare mprejurare si n locul cutare,
i-a spus c a ascuns n grajd materialul mai sus amintit.
Declaratia aceasta a czut pe capul lui Caziuc ca un trznet si nu a mai putut nega
evidenta.
Caziuc, pn a nu fi dus n camera 2 parter, fusese torturat groaznic ntr-o celul a
mortii de pe capul T-ului.
Toti cei din camer, nspimntati, asteptau deznodmntul, care nu a ntrziat s
vin. i urcanu le-a spus celor de fat urmtoarele: Banditilor! Pn o s muriti, tot o s
mai aveti ceva de declarat. De aceea regimul si noi nu avem ncredere n voi, orict ati
spune voi c nu aveti nimic de declarat. Pe banditi ca voi, legionari ncarnati, nu trebuie si crezi niciodat, cci numai morti nu veti mai avea nimic de spus. Acest mare bandit si
legionar, pe care-l aveti n fata voastr, ori de cte ori l-am ntrebat, mi-a rspuns c a
declarat totul, c nu mai avea nimic de ascuns. Uitati-v acum la el! n adevr, Caziuc
avea imprimat pe chip spaima celui condamnat la moarte si aceast expresie nu i-a
disprut timp de trei ani de zile. Ba, m urmreste si pe mine azi, de parc ar fi a mea, nu a
lui.
Caziuc intrase printre primii n demascri si fusese mult torturat de Priscaru si
Cantemir. Acum, asteptam cu totii, nmrmuriti, s vedem ce va face urcanu. Acesta a
cerut de la Priscaru un ciomag si s ude un servet. S-a dezbrcat pn la cmas si si-a
suflecat mnecile, cernd o funie. Dezbrcat cum era, mi-am dat seama ct era de voinic si
atlet.

I-a legat picioarele lui Caziuc, ordonnd celor din comitet s se urce pe el si s-l tin
de mini si de cap. A nceput s-l loveasc la tlpi pn ce acestea s-au detasat de bocanci.
n fine, i-a dat jos pantalonii, i-a pus servetul pe fese si a nceput s-l bat cu aceeasi
slbticie cu care l mai btuse o dat si Zaharia, n camera 3 subsol.
Cu toate c-i curgea sngele siroaie din fese, n-am auzit nici mcar un geamt de la
Caziuc. Dup ce l-a torturat, i-a dezlegat picioarele. Caziuc arta ca mort; si pierduse
cunostinta. i atunci urcanu l-a prins de gulerul cmsii si l-a strns de gt strignd ca un
nebun: Banditule, acum te omor! Dar cum s-l mai omoare, cnd acesta era deja pe
jumtate mort. A continuat s-l strng de gt, sub privirile noastre ngrozite, lovindu-i fata
cu pumnul, pn a desfigurat-o. Toti credeam c-a murit Caziuc. urcanu l-a luat de picior,
trndu-l dup el, si l-a aruncat pe ciment n coltul nostru.
L-am vzut atunci pe urcanu dezlntuit si turbat ca cea mai crud fiar si mi-am zis
n sinea mea c numai o fiint n care slsluieste duhul satanei putea face asa ceva26. M-a
cuprins o mil att de puternic de Caziuc, nct mi venea s m duc s-i srut picioarele
si rnile.
Cnd, mai trziu, am plecat din acea camer, rnile lui Caziuc nu se vindecaser
nc; poate c tineretea l-a scpat atunci de la moarte, nu stiu. I se mai puneau comprese cu
ap rece pe rni, iar cu ochii abia mai vedea.
Demonstratia fcut de urcanu n fata a 45 de tineri din camera 2 parter bgase ns
groaza n toti. Dup aceea, nainte de a pleca, ne-a mai amenintat o dat cu moartea, dac
ne va mai prinde c nu am declarat totul.
n luna iunie 1950, Caziuc a recunoscut c a ascuns acel material, dnd o declaratie,
la care s-a mai adugat si declaratia colegului su care-l denuntase, precum si a unui elev,
pus de urcanu. A fost eliberat n 1954, dup ce fcuse 6 ani de nchisoare.
n 1956 a fost arestat iar, pe baza celor trei declaratii si a acuzatiei c a primit ordin
de la Nicolae Ptrascu, n timpul ct era n nchisoare, s nceap organizarea legionarilor
rmasi n libertate. De asemenea, a mai fost acuzat c stia de asa-zisul ordin al lui Vic
Negulescu primit, chipurile, de la Horia Sima, ca tinerii legionari s fac demascrile de la
Pitesti. n urma celor relatate mai sus, Caziuc a fost inclus n procesul lui Vic Negulescu si
condamnat la munc silnic pe viat. A murit ntr-o celul, la secret, n nchisoarea din
Aiud.
Dup plecarea lui urcanu, s-a asternut n camer o tcere de mormnt. Citeai pe
fata tuturor groaza mortii.
n ceea ce m privea, gndindu-m la ce va trebui s declar, constiinta mi s-a rvsit,
cuprins de o stare att de apstoare, nct mi ziceam c as fi fost mult mai fericit dac as
fi murit atunci.
Cnd m-am uitat la Caziuc, am vzut c semna cu un cadavru cianozat. Pe fetele
tuturor se citea groaza c asa ceva ne astepta si pe noi. Nici una din btile pe care le-am
vzut n acea camer n-au atins cruzimea, slbticia si violenta cu care a fost torturat
Caziuc.
26 Zice un oarecare pustnic Grigorie: S-au apropiat zilele lupilor, ale tigrilor si ale celor mai cumplite fiare slbatice, care se vor sili n tot
chipul a sfsia turma lui Hristos (Monahul Zosima Prodromitul, Sfrsitul omului) (n. ed.).

n fata cazului lui Caziuc sau a altora asemntoare am ajuns la convingerea, pe care
mi-o mentin si acum, c toate declaratiile, tot ce s-a spus n legtur cu activitatea, relatiile
din afar si din nchisoare, precum si toate cele spuse n legtur cu persoana proprie si a
altuia, s-a spus numai de frica mortii. Dac moartea ar fi venit imediat, ar fi fost mult mai
usor, dar tortura continua sine die, teribil. Iar cnd nu mai aveai pe nimeni s te mngie
si s-l stii alturi de tine, trecerea timpului devenea insuportabil.
M-am convins c tortura continu si fr sperant de a lua sfrsit cndva, l punea pe
cel torturat n pozitia de a declara tot ce stia si ce nu stia. Ba, de multe ori, am vzut c cei
de la munc silnic au spus lucruri cu att mai neadevrate cu ct voiau s scape mai
repede de torturile ce-i asteptau.
Indiferent ns ce atitudine s-ar fi adoptat, nu se scpa asa usor, conform principiului
demascrilor: Pe bandit nu trebuie s-l crezi niciodat; n bandit s nu ai ncredere, pentru
c el nu este niciodat sincer. Banditul ncearc ntotdeauna s ascund ce stie, s induc n
eroare, si de aceea banditul trebuie demascat pn ce moare.
Toate acestea le-am auzit din gura lui urcanu, transmitndule astfel sefilor de
comitete n cei trei ani de demascri.
Ct am stat n camera 2 parter, mi fcusem si eu un plan: ce s spun, ct, si despre
cine. M deruta faptul c nu stiam exact ce le spusesem celor cu care sttusem n celul si
mai ales lui Iosub, care aflase attea lucruri n legtur cu activitatea mea din libertate.
Ce m-a surprins ns n aceste declaratii publice, era cantitatea de informatii pe care
le avea acest tineret n legtur cu cei din libertate. Declaratia public trebuia s cuprind
dou lucruri: n primul rnd, c nu mai erai legionar si c nu mai voiai s auzi sau s stii
ceva de Legiune. Declaratia trebuia completat cu nfierarea Legiunii si denigrarea sefilor
Legiunii si a camarazilor ti. n al doilea rnd era lepdarea de credinta n Dumnezeu, de
conceptia crestin de viat, de morala crestin, trebuind s hulesti si Biserica27.
Spre sfrsitul sederii noastre, a celor cinci, n camera 2 parter, s-a ntmplat un fapt
deosebit cu Iosub Mihai. (Am aflat mai trziu c cei cu condamnri ntre 2 si 6 ani erau
pregtiti s fie dusi la Canal, unde trebuia s se continue demascrile, iar unii dintre ei s
fie recrutati ca informatori si turntori. Regimul vroia s stie tot ce se petrecea n acest
lagr al mortii care a fost Canalul Dunre-Marea Neagr.) Pe noi, cei cinci, care aveam
peste 10 ani de condamnare, nu ne-au obligat s facem imediat declaratii n aceast
camer, deoarece urcanu stia sigur c din toti cei de la munc silnic nu va scpa nici
unul care s nu declare tot ce stia si ce vroia el.
Singurul dintre noi care a nceput s-si fac declaratia era Iosub Mihai. Eu eram
foarte atent s vd ce va declara n legtur cu mine. ns el n-a mai ajuns s declare ce stia
despre activitatea mea din libertate, precum si ce am discutat cu el ct am stat mpreun,
pentru c a intervenit o nou situatie. Cei din comitet voiau s stie, nainte de a pleca
Lunguleac la Canal, cu cine a avut Iosub relatii, cine a stiut c era urmrit de politie ca
legionar si la cine a stat ct timp a fost fugar. Iosub a fcut greseala s cread c Lunguleac
27 Lepdarea de Miscarea Legionar nu implica abjurarea crezului politic, ci lepdarea de Biseric si de neam, Miscarea Legionar nefiind
organizatie politic (Noi nu facem si nam fcut politic, o singur zi n viata noastr. Noi avem o religie, noi suntem robii unei credinte. n
focul ei ne consumm si n ntregime stpniti de ea, o slujim pn la ultima putere. Pentru noi nu exist nfrngere si dezarmare, cci forta
ale crei unelte vrem noi s fim e etern invincibil. Ionel Mota La icoan). Hulirea Bisericii pecetluia lepdarea deja svrsit (n. ed.).

nu era att de alterat, nct s spun niste lucruri care, pentru Iosub, erau fr important.
n momentul cnd Priscaru l-a ntrebat pe Iosub cu ce persoane a avut legturi n afar de
familie, ct a stat fugar la printii lui pn ce a fost arestat, acesta a spus c el n-a avut nici
o legtur. Priscaru l-a chemat atunci pe Lunguleac dintre paturi si Lunguleac l-a
denuntat:
Mi banditule, nu am fost eu cu tine la popa din satul tu si cnd te-a ntrebat de ce
nu esti la examene, cci era sesiune, tu i-ai spus c se aresteaz legionari si de aceea ai
fugit de la Iasi si ai venit acas s nu fii si tu arestat? Iosub a negat c ar fi fost la preot
mpreun. Ca si n cazul lui Caziuc, Priscaru l-a mai ntrebat o dat dac cele spuse de el
erau adevrate. Iosub a negat, din nou.
n acel moment, Priscaru a fost cuprins de furie ca un cine turbat. A luat un ciomag
si a nceput s-l loveasc pe Iosub pe unde apuca. Au srit toti cei din comitet pe el si l-au
lovit, pn ce Iosub a lesinat si nu mai misca. L-au luat apoi si l-au aruncat cu capul de
ciment, iar Priscaru l-a lovit cu bocancii n burt, de parc era o minge de fotbal. Le-a
spus celor din camer c nu avea voie nimeni s se apropie de el. Vznd c nu-si revine
din lesin, l-au udat cu ap pe cap si l-au lsat toat noaptea cu capul pe ciment.
A doua zi dimineat, Iosub abia misca. Crezusem c a murit.
Cei din comitet, vznd c nc misc, l-au luat si l-au pus pe o ptur n coltul
nostru.
Timp de trei luni, ct am fost torturat n celula 2 parter, nu neam splat si nu ne-am
schimbat rufele. Rspndeam n jurul nostru un miros de nu te puteai apropia de noi.
A doua sau a treia zi, s-a deschis usa si a intrat urcanu furios.
S-a ndreptat spre noi si ne-a ordonat ca aceia citati s-si ia bagajul si s-l urmeze,
adic: Munteanu, Comsa, Bordeianu Dumitru si Iosub.
Cum Iosub nu se putea misca, i-a chemat pe doi din camer s-l ia de subsuori si s
mearg toti dup el. Cnd am iesit din aceast camer nu era nimeni pe coridoare, de la
parter pn la etajul trei. urcanu, cu smocul de chei n mn, mergea naintea noastr. La
etajul doi, nu ne-am dus n celula din care plecasem, ci la numrul 16, o celul goal.

Celula nr. 16
Dup ce am intrat, urcanu ne-a chemat pe coridor unul cte unul, n afar de Iosub.
Pe mine m-a luat deoparte, m-a prins cu mna de gulerul hainei, m-a ridicat si m-a izbit de
perete cu atta putere, c am avut senzatia c mi s-au desfcut toate ciolanele din
ncheieturi.
Dup ce mi-a spus: Mi banditule si misticule, o s mergi din celula asta ntr-o alt
camer, iar acolo, dac vei scoate o vorbulit n legtur cu locurile pe unde ai fost, ce ti sa ntmplat si ce ai vzut, nu vei scpa din minile mele dect mort. n camera unde vei
merge, i tragi pe toti de limb, afli de la ei tot ceea ce n-au declarat la anchet, totul n

legtur cu activitatea lor din libertate si din nchisoare. Ai nteles ce ti-am spus si ce
trebuie s faci?" I-am rspuns: Da, domnule urcanu", la care mi-a rspuns:
Mars n aia a m-tii si intr n celul!" A doua sau a treia zi, Iosub avea dureri mari
de cap si de ficat.
L-am rugat pe Munteanu, care era medic, s-l consulte. i era fric s nu fie acuzat c
a constatat cauza mortii lui Iosub, n urma torturilor la care a fost supus de Priscaru. La
insistentele lui Iosub, care abia mai putea vorbi, Munteanu a acceptat. Cnd i-a pipit
ficatul, am observat pe fata lui Munteanu o mimic deosebit. Nu s-a pronuntat ns cu
privire la durerile de cap, creznd c e ceva trector.
Au mai trecut vreo dou zile dar Iosub nu-si mai revenea.
Avea mari dureri. Munteanu, observnd pozitia lui n pat, n form de cocos de
pusc, specific meningitei, a fost cuprins de spaim si diagnostic c era pierdut. La auzul
sentintei, m-am apropiat de Iosub, la care tineam mult, si am nceput s-l mngi pe fat.
Presimtind c nu va mai scpa, mi-a soptit ncet c nu-i prea ru de ce a fcut n
viat si c, din ce a spus n fata comitetului, n timpul btii, nimic nu a fost adevrat.
Starea lui se nruttea pe zi ce trecea. Din cauza bolii si a slbiciunii nu mai putea
vorbi si nici nu se mai putea ridica din pat.
Am chemat gardianul, cerndu-i s fie dus la medic, dar acesta a refuzat, spunnd c
avea ordin s nu duc pe nimeni la medic.
A doua zi dimineata, l-au adus si pe Gioga n celul. Cu venirea lui s-a mai destins
atmosfera. Eram acum mpreun trei colegi de an. Iosub s-a bucurat putin cnd l-a vzut pe
Gioga si i-a spus c nu va mai scpa, cci l-a ucis Priscaru.
Cum starea snttii lui se agrava, am insistat pe lng nea Floric, gardianul care
mai avea ceva uman n el, s-l duc la cabinetul medical. Asa c a fost dus la vizit si s-a
raportat cazul.
Cum nici un detinut nu era dus la cabinetul medical fr aprobarea lui urcanu, e
sigur c acesta a fost si el prevenit. Directorul nchisorii, gardienii si chiar ofiterul politic
Marina, nu fceau nimic fr aprobarea lui urcanu. El avea puteri depline de la Nicolski.
Toti tremurau de frica lui.
Cu aprobarea lui urcanu, Iosub, sprijinit de gardianul nea Floric si de Gioga, care
m-a rugat s-l las s-l conduc el, a fost dus la cabinetul medical. Sanitarul nici nu s-a uitat
la el, pesemne asa era ordinul, si l-a dus ntr-o celul de alturi. Cnd s-a ntors, Gioga mi-a
transmis ultimele cuvinte ale lui Iosub, care i spusese c va muri.
Dup cteva zile, a venit nea Floric si a cerut bagajul lui Iosub, insistnd s punem
n acest bagaj tot ce avea de la penitenciar.
Odat bagajul fcut, l-am ntins lui nea Floric, iar acesta mi-a spus ncet, s nu aud
cei din celul: A murit biatul. S nu spui nimnui c ti-am spus eu. tiu c ai fost cel mai
bun prieten al lui. nainte de a muri ti-a strigat numele". Apoi, ca pentru el, nea Floric a
soptit: A mai murit unul!" Iat, dragi camarazi, cum a stiut unul dintre noi s moar, cu
credint n Dumnezeu si n Legiune.

Pentru toti cei care l-am cunoscut pe Iosub, amintirea si jertfa lui au fost un imbold
si un exemplu. Asa a stiut s moar un tnr legionar, n floarea vrstei, ucis fr mil de
cei fr de Dumnezeu si fr de lege28. Iosub a fost primul pe care l-am vzut ucis.
Dup cteva zile, mergnd cu tineta mpreun cu Gioga, n care aveam mare
ncredere, i-am spus c a murit Iosub. L-am vzut atunci pe Gioga cum i curgeau lacrimile
si nu se putea stpni.
Atunci am priceput de ce Gioga tinuse s-l petreac pe Iosub pe ultimul drum. i asa
s-a mplinit si prezicerea mamei lui Iosub c el nu se va mai face niciodat medic.
Dac puteai suporta torturile de la anchet, era pentru c atunci cnd te ntorceai n
celul, i gseai pe camarazii ti, care te nconjurau si erau alturi de tine. Fiind torturat de
dusmanii ti, suferinta o suportai cu brbtie. n camerele de tortur ns, te chinuiau pn
la moarte colegii, prietenii si camarazii cu care pornisesi la lupt. i n toate camerele de la
parter si de la subsol, s-a petrecut acelasi lucru ca n camera 2 cu tinerii studenti.
Pe la sfrsitul lui iulie, cnd nea Floric ne escorta cu tinetele la W.C., uitndu-se pe
geam, vorbea asa ca pentru el, dar s auzim si noi: Au nceput s plece unii".
Eram convinsi c cei cu condamnri mici, de pn la cinci ani, erau demascati si
pregtiti, unii pentru Canal, unii pentru Trgsor, iar altii pentru Gherla.
Pe la sfrsitul lui iulie, nea Floric a deschis usa si cu o voce blnd ne-a spus:
Bieti, fceti-v bagajul, c veti pleca de pe sectia aceasta si numai Dumnezeu stie ce va
mai fi cu voi".
Ne-am fcut bagajul, ne-am uitat unul la altul cu nteles si neam urat de bine, asa
cum o fceam cnd ne desprteam altdat. Nea Floric m-a scos pe mine primul din celul
si am simtit o strngere de inim. Parc vedeam naintea ochilor o nou camer de tortur,
cu alte figuri, cu alte metode de tortur si cu alte stri ale chinului.
Dup ce am iesit, nea Floric a ncuiat usa si mi-a spus s vin dup el. Intrnd pe
sectia de camere de la subsol, deasupra primei usi din stnga am vzut scris: camera nr. 3.
Cum am ajuns n fata usii, nea Floric a fcut semn gardianului de pe sectie s vin cu
cheile.
Pe acela nu-l mai vzusem; se vede c era un nou angajat. A deschis usa si m-a poftit
s intru. Spre surprinderea mea, camera era plin de camarazi, dintre care pe multi i
cunosteam sau auzisem de ei. Erau de la Iasi, de la Suceava, iar altii de la Bucuresti si Cluj.
Cei care m cunosteau s-au repezit la mine s m mbrtiseze si s-mi ureze bun sosit.

Camera 3 subsol. A doua camer de tortur

Cnd se fceau mutri mari prin camere n vederea demascrilor, urcanu nu aprea
pe coridoare, ca detinutii s nu bnuiasc scopul mutrilor. De aceea, mutrile le fceau
numai gardienii sefi de sectii.
28 Neputnd a se lupta cu Dumnezeu, au czut ntru uciderea de frate (Sfntul Vasilie cel Mare, Despre zavistie) (n. ed.).

Camera 3 subsol a rmas pe ecranul constiintei mele ca o pat ce nu se va sterge

dect odat cu moartea mea.
M-am uitat prin camer s zresc vreo figur pe care s-o fi ntlnit si n camera 2
parter, dar n-am recunoscut pe nimeni.
Era obiceiul n nchisoare, dar numai n camerele mari, s se aleag un sef de camer
care rspundea de ordinea si disciplina detinutilor si de relatiile acestora cu administratia.
Chiar n dupamiaza acelei zile se fcea alegerea sefului. Cum eu aveam o misiune de la
urcanu, n ceea ce m privea, trebuia s refuz orice propunere.
(Atunci mi-am pus ntrebarea: cui s m destinui si cui s cer sfatul?
Pentru c cel mai bun sftuitor, cel mai de ncredere si cel mai bun prieten putea fi
pus n ziua urmtoare n fata celei mai cumplite torturi, pe care, nemaiputnd-o suporta, ar
fi trebuit s spun totul despre mine si atunci suferinta era dubl, a lui si a mea. Aceasta a
fost marea noastr tragedie, a tineretului legionar, la Pitesti si Gherla.
Deci cui s m destinui? Nimnui! Rmsesem singur, ca naufragiatul pe o
scndur n largul mrii. Sptmni ntregi m-a muncit constiinta: ce atitudine s adopt?)
Revenind la alegerea sefului de camer, s-au propus mai multe nume. Majoritatea fiind
studenti din Corpul Studentesc Legionar Iasi, acestia voiau s-l aleag sef pe unul dintre ai
lor. Avnd doi colegi de facultate n aceast camer, eu am propus pe unul din ei, pe
Mgirescu Eugen. Cnd acesta s-a vzut n situatia de a fi ales sef de camer, a fcut o
contrapropunere s m aleag pe mine invocnd faptul c eram un ins cu experient, c
fusesem pe front si aveam autoritate, calm si justete n aprecieri. Deci eu eram cel mai
nimerit pentru a ocupa aceast functie. Cu toate c am refuzat categoric, nu am putut
schimba hotrrea majorittii.
n fata acestei situatii, am luat hotrrea s accept alegerea, pentru a-mi duce chiar
mai bine la ndeplinire un anumit plan gndit.
Aveam s pltesc pentru asta cu vrf si ndesat.
Unii dintre camarazii care m cunosteau m-au ntrebat de ce am lipsit mai multe luni
de pe sectie, unde am fost si ce s-a ntmplat cu mine. Le-am spus c fusesem tinut
mpreun cu Oprisan si Iosub ntr-un regim de izolare sever, pentru c ne-a turnat
Lunguleac.
Problema de constiint care m muncea si pe care trebuia s o rezolv n cel mai scurt
timp posibil era ce trebuia s fac, tinnd seama de dispozitiile date de urcanu, adic s nu
vorbesc nimic, dar s trag de limb.
Am ncercat s tac. S spun, s nu spun unde am fost si ce s-a petrecut acolo, cui i-ar
fi folosit? Pn la urm am ajuns la concluzia c nu aducea nimnui nici un folos, nici mie
si nici celor din camer.
Fiind convins pn n mduva oaselor c eram adusi n aceast camer pentru
demascri, m-am gndit s nu le tulbur oamenilor linistea pn ce nu va ncepe drama.
Al doilea ordin al lui urcanu s-i trag de limb rmnea cea mai spinoas
problem de constiint. Eram pus n situatia s dau curs ordinului, numai c, n acest caz,

aveam s-mi reprosez toat viata acest lucru. Dar nici s m eschivez nu-mi ddea mna.
Am cutat s m folosesc de o ambiguitate, ntrebndu-m dac urcanu o fi avnd sau nu
puterea s tin minte tot ceea ce spusese sau nu mai multor sute de tineri. Mi-am zis c era
imposibil s retin totul. Deci m-am hotrt s evit s-i fac pe altii s sufere. i odat
hotrrea luat, am pus-o n aplicare. n ruptul capului nu voi trage de limb pe vreun
camarad sau coleg nelegionar, si nici nu-l voi angaja pe nici unul n actiuni pe care le
consideram fr rost, n conditiile de nchisoare n care ne aflam.
n camera 3 subsol, pn n ziua n care au nceput demascrile, a fost o relaxare si o
armonie de neuitat. Asa cum fusese si pe sectiile de munc silnic, era o oarecare libertate,
ngduit cu un anumit scop. i anume, atunci cnd mergeam cu tinetele la W.C., ne mai
puteam vedea si puteam vorbi ntre noi. Cu acest prilej, am aflat cine dintre camarazi se
gseau n cele patru camere de la subsol.
Numai c aceasta era linistea dinaintea furtunii celei mari.
Obsedant pentru mine era c, de cte ori se deschidea usa camerei, tresream,
vzndu-l parc pe urcanu cu droaia de matadori, tbrnd n camer si lovind n dreapta
si n stnga. Asa se fcea deschiderea demascrilor. Din aceast cauz lunile care au trecut
de cnd venisem n acea camer, pn la demascri, au fost pentru mine mai mult dect un
cosmar.
Am considerat ca fiind o mare greseal sedintele legionare pe care le fceau unii
camarazi, adunndu-se ntr-un colt, fapt pe care am cutat s-l nltur, dar nu am reusit.
Cel care a venit la mine, eu fiind sef de camer, si mi-a cerut dezlegarea si
participarea la acestea, a fost bunul meu prieten, camarad si coleg de la medicin, Ionic
Pintilie. Cu el activasem n libertate, l cunosteam bine si se legase ntre noi o strns
prietenie.
Era mai tnr dect mine, avea o constitutie delicat de intelectual, si eram convins
c nu va putea suporta torturile fizice. Rmsese de mic orfan de amndoi printii si fusese
crescut de o rud care nu avea copii. Era nzestrat cu o inteligent exceptional si fusese
unul din cei mai buni studenti ai Faculttii de Medicin din Iasi. Fusese crescut de printii
adoptivi n cea mai curat si de nezdruncinat credint n Dumnezeu.
nmnunchia n fiinta lui daruri de neegalat. Era de o curtie moral si de o buntate
nnscute, aproape un nger pe pmnt. i numram pe degete pe cei pe care i-am ntlnit n
nchisoare asemenea lui Pintilie.
Datorit attor daruri cu care l nzestrase Dumnezeu si pe care nu a vrut s le
altereze, a sfrsit prin a fi asasinat prin torturi care au depsit orice imaginatie.
Aveam ncredere n el mai mult dect n mine si de aceea l-am sftuit frteste s
renunte la sedinte. tiam ce se va ntmpla si am ncercat din toate puterile s-l opresc.
Pintilie, ns, si avea misiunea lui pe pmnt si pesemne cerul l chema ca s ngroase
rndurile martirilor crestini. El conjuga att de armonios credinta si morala crestin,
dragostea de Dumnezeu si de aproapele lui, setea de nepotolit pentru cunoastere si credinta
n Miscarea Legionar, nct si azi l vd ca pe un sol trimis din alt lume. Pentru cei care lau cunoscut, si pentru mine, Pintilie reprezenta prototipul omului ideal.

N-a vrut s m asculte: chemarea lui era una, iar slbiciunea mea, alta. Sunt ns
convins c, oricum, tot sfrsea ca un martir, pentru c acesta-i era destinul.
L-am rugat s nu spun nimnui pozitia mea n legtur cu sedintele si, dac vrea,
s-l ntrebe si pe camaradul Dinescu, care fcea nchisoare de pe timpul lui Antonescu. Nu
stiu dac s-a dus sau nu la Dinescu, dar am observat c acesta nu lua parte la sedintele lor.
De la data cnd venisem n camer si pn cnd au nceput demascrile, ca sef de
camer, n-am observat ntre cei de acolo, legionari sau nelegionari, nici cea mai mic
animozitate sau discutii n contradictoriu. Ct armonie si bun ntelegere era ntre oameni
cnd duhul dragostei si al ncrederii i unea! Cnd m duceam ns cu gndul la camera 2
parter, m cutremuram.
n calmul dinaintea furtunii toti aveau preocupri intelectuale.
Fiecare punea la dispozitia camaradului sau colegului cunostintele sale cu o
bunvoint rar ntlnit altfel. Cte lucruri bune si frumoase nu se nvtau! Aveai impresia
unei sli de curs, unde fiecare pe rnd era si profesor si elev. Un lucru care m-a impresionat
adnc a fost disciplina colegilor nelegionari care s-au ncadrat si ei, astfel nct nu s-a iscat
nici cel mai mic conflict. Un alt fapt care mi-a rmas plcut n amintire: nu se petrecea
nimic n camer, fr s mi se cear prerea.
La acea dat, multi dintre noi nu primiser nici un fel de rufrie sau haine, nici de
acas, nici de la penitenciar. Multe flanele si ciorapi de ln se rupseser si necesitau
reparatii. De aceea, gndindu-m cum s le vin n ajutor camarazilor, am nvtat s tricotez.
Descoperind pe unul care stia acest lucru, am nvtat si eu, n foarte putin timp. Observnd
c pe vizet nu se putea vedea din afar dect a treia parte din camer, m-am gndit c n
partea ascuns puteai s-ti vezi linistit de lucru. La nceput am nvtat cu andrele de lemn,
apoi am recurs la un gardian mai cumsecade pe care l-am rugat s-mi procure niste srm,
sub pretext c trebuia s repar ceva la prici. Imediat ce am obtinut acest material, mi-am
confectionat cinci andrele, le-am ascutit de ciment si astfel nu a rmas nici unul din camer
cruia s nu-i fi reparat ceva. i astfel, n afar de sef de camer, devenisem si fat n cas.
Se apropia ziua de 26 octombrie, Sfntul Dumitru, ziua mea onomastic. Cu un an
nainte fusesem chemat si anchetat de acel personaj suspect despre care am vorbit mai
nainte. i acum, cnd stiam c din zi n zi putea s se dezlntuie furtuna demascrilor,
aveam parc o presimtire sumbr.
Cu dou-trei zile nainte de aceast dat, au venit la mine ctiva camarazi si mi-au
propus ca, de ziua mea, s primesc terciul lor drept cadou. La insistentele lor, am acceptat,
cu o conditie, si anume s-l restitui altdat. Dar ei s-au sftuit si au venit din nou la mine,
insistnd si mai mult s nu-i refuz, cci s-ar simti ofensati dac le-as restitui alimentulcadou. Am considerat c, refuznd, le-as putea leza sentimentele si am acceptat darul. Ce
m-a surprins la data aceea a fost c Mgirescu era si el printre acesti camarazi.
De la srbtoarea de Sfntul Dumitru a anului 1950 din nchisoarea Pitesti si pn n
momentul cnd scriu aceste rnduri, nici o alt zi a numelui meu n-a atins intensitatea
tririi de atunci. Nu terciul acela banal pe care l-am savurat m uluise, ci sacrificiul pe care
l-au fcut pentru mine. Dar, ca s termin cu terciul, aceast slbiciune am pltit-o mai

trziu foarte scump. i ceea ce m-a durut foarte mult a fost tortura suportat de bietii
oameni pentru gestul lor.
A doua zi, s-a deschis usa si a aprut un gardian cu o hrtie n mn, ntrebnd care
era Mgirescu Eugen. n astfel de situatii, urcanu nu se arta, pentru a nu se descoperi. El
venea numai n celulele sau camerele unde se fcea demascarea. La auzul numelui de
Mgirescu, n calitate de sef de camer, trebuia s confirm identitatea celui chemat; m-am
apropiat de us si am ntrebat gardianul dac cel chemat trebuie s-si fac bagajul. Acesta
mi-a rspuns c nu, si faptul mi-a dat de bnuit. M-am apropiat de Mgirescu si m-am uitat
n ochii lui. La nceput s-a nrosit, apoi a devenit alb ca varul. Pur si simplu nu mai avea
glas. Dup plecarea lui m-am gndit c l-or fi dus undeva ntr-o celul de tortur, ca s fie
pregtit pentru demascare. Se mai ntmplase si cu altii s fie dusi fr bagaj, iar mai trziu
s vin gardianul dup el.
Cei din camer n-au bnuit nimic, cci nu-si puteau imagina deloc ce se petrece n
nchisoare. Secretul era att de bine pstrat, nct numai cei ce treceau prin demascri stiau
despre ce este vorba.
Iar cnd erau dusi ca s trag de limb pe cineva, cum era cazul meu, nu scoteau o
vorb, divulgarea secretului pedepsindu-se exemplar.
Iar planul prevedea ca toti s trecem prin demascri.
tiam c Mgirescu fusese angajat n actiuni destul de grele care apsau pe umerii
lui si de aceea credeam c s-ar fi putut s fie dus la anchet. Nentorcndu-se la masa de
prnz, l-am rugat pe Pvloaia, care dormea lng el, s-i retin mncarea.
Dar el n-a venit nici la masa de sear, ci abia nainte de stingere, pe la ora 10. Cum a
intrat n camer, m-am uitat la el si am constatat c era cu totul schimbat la fat. Bietul om
tria la ora aceea o dram interioar pe care numai el o cunostea. M-am dus la el, pentru c
l stiam om cinstit si atasat de Legiune si l-am ntrebat prieteneste unde a fost, ce s-a
ntmplat si de ce este tulburat.
Mgirescu mi-a dat ns un rspuns care nu m-a satisfcut. Din acea clip am
nceput s-l bnuiesc de duplicitate, lucru care s-a dovedit a fi perfect adevrat. Aveam
siguranta c m mintea si c toat comportarea lui de pn atunci nu urmrea dect s
salveze aparentele. Din clipa aceea, m-am rcit fat de el. Inteligent si bine pregtit, a
observat si el schimbarea mea.
A doua zi, tot dup terci, a fost luat din camer Costache Pvloaia si, putin dup
aceea, Mgirescu mpreun cu un alt camarad, venit acolo cu o lun nainte. Se numea
Petric Cojocaru si era student la Politehnica din Timisoara. Dup plecarea lor din camer,
am fost convins c toti acestia trecuser prin demascri si c fuseser adusi n camera 3
subsol cu un scop bine precizat de ctre urcanu si anume, s ne iscodeasc. M interesa
dac si altii din camer aveau s fie chemati, dar nu a mai fost chemat nimeni n afara celor
trei.
Timp de trei zile i-au tot luat si nu veneau napoi dect seara trziu. Dar, ca s
nlture orice bnuial, nu veneau sau plecau toti deodat, ci pe rnd. M-a surprins faptul
c, desi trecusem prin demascri, eu nu fusesem chemat. Asteptam, din clip n clip, si-mi

venea s cred c numai mila lui Dumnezeu m ocrotea, pentru c nu voiam s le fac ru
celor din camer, trgndu-i de limb. Mai aveam convingerea c cei trei spuseser destul
despre mine, pentru ca urcanu s-si fac o imagine clar n legtur cu pozitia mea. De
asemenea, eram convins c cei trei i ncondeiaser pe toti cei din camer, astfel c
urcanu avea s stie cum s actioneze mpotriva fiecruia dintre ei. Am observat c, atunci
cnd se ntorceau seara trziu, purtarea lor fat de ceilalti era foarte schimbat; sigur
complotau si mpotriva mea.
Ceea ce m ngrozea era gndul la cum o s pltesc pentru c nu mi-am tras de limb
camarazii. Nu stiu de ce, dar doream din toat inima ca deznodmntul s se petreac mai
repede, de vreme ce odat tot trebuia s se ntmple.
Atitudinea celor trei, att fat de mine, ct si fat de cei din camer, mi-a ntrit
convingerea c si ei trecuser prin demascri.
Cum trecuser, ns, nu aveam nici o idee, dar i vedeam parc n comitetul de
tortur pe care urma s-l numeasc urcanu n camera 3 subsol.
Ce m preocupa ns cel mai tare atunci, era cum avea s nceap reeducarea aici. La
ora aceea nc nu stiam cum ncepuse demascarea la camera 4 spital. tiam doar c la
camera 2 parter noi fuseserm doar cinci iar ei vreo treizeci, raportul de forte fiind clar n
favoarea lor.
La camera 3 subsol, majoritatea zdrobitoare fiind cei care nu trecuser nc prin
demascare, m ntrebam ce metod va folosi urcanu cu ei. i va lua pe fiecare pe rnd si-i
va duce n celulele de tortur, zdrobindu-i n bti, sau va veni cu o ceat de btusi
narmati cu ciomege? Am mai spus c urcanu era att de voinic si de atletic, nct putea
numai el singur s bat o camer de neputinciosi ca noi. Nu era nevoie dect de un pumn
pentru a ne dobor. Lucrul acesta l vzusem n camera 2 parter, n cazul lui Caziuc.
Cititorul o s se ntrebe, poate, de unde aveau acesti tortionari din comitet atta
putere fizic. Rspunsul este simplu. Btusii mncau pe sturate. Am vzut la camera 2
parter cum erau pregtiti, chiar ngrsati, pentru a-si exercita meseria", n timp ce
victimele erau nfometate ca s nu mai fie capabili de nici o rezistent fizic.
Transformati n schelete ambulante, ne puteau snopi din bti cum voiau ei. Deci,
urcanu si sefii comitetelor de tortur aveau un regim alimentar special si aceasta am
verificat-o la camera 3 subsol, cnd lam vzut pe Zaharia, seful comitetului de tortur de
aici, cum pleca n fiecare zi la o anumit or si se ntorcea apoi cu fata roz a omului ce s-a
osptat bine. Or, n aceste conditii, era de ajuns o bt pentru un car de oale, noi fiind
oalele de lut, iar urcanu bta.

Demascarea celor de la camera 3 subsol

Cele ce voi mrturisi de acum ncolo vor fi fapte si ntmplri trite si ndurate de
mine personal.
Atrag atentia cititorului c cei condamnati la munc silnic si temnit grea erau
tineri cu un trecut de lupt bine afirmat, cu o anumit responsabilitate si atasament fat de

Legiune. Toti cei de la munc silnic, cu foarte putine exceptii, aveau condamnri de peste
zece ani, iar cei cu temnit grea, ntre cinci si zece ani. Aceste categorii formau elita
tineretului legionar cu functii, stagii de activitate si responsabilitate n cadrul Legiunii. Asa
se explic faptul c aceast categorie a fost lsat la urm, pentru c n cadrul ei nu se
punea problema de aventur, de ncercare, de joac n activitatea legionar.
Toti acesti camarazi si fcuser educatia n Frtiile de Cruce si trecuser prin crunta
prigoan a lui Antonescu. Ei reprezentau continuitatea activittii legionare, dup lovitura
de stat din 1941.
Erau trecuti de 20 de ani; unii fcuser si rzboiul, cum l-am fcut si eu, altii
fuseser ofiteri activi, deblocati din armat la data arestrii, si care si continuau studiile la
diferite facultti. Majoritatea trecuser foarte greu prin anchete si aveau un cumul mare de
informatii. De aceea s-a actionat asupra lor metodic, timp de doi ani.
Am mai spus cum unii dintre acesti tineri, dup nceperea demascrilor, n 1949, au
fost scosi din celulele lor si dusi n cele de tortur, unde au fost tinuti timp de un an sub
bta lui urcanu. Acesti camarazi au fost apoi acuzati de cei pe care i chinuiser, de fric,
dar si de cei care nu ar fi avut dreptul s-i judece. Vzndu-i dezbrcati la baie, la Gherla,
am amutit. Dar voi mai reveni asupra acestui capitol.
*
Nu acuz si nu m revolt mpotriva nimnui, dar simt cum strig n mine sufletele
celor ucisi n torturi, atunci cnd semeni de-ai nostri, indiferent de conceptia lor politic
sau religioas, aduc o interpretare facil acestui fenomen, inventnd date si fapte care nu au
nici o legtur cu drama n sine. Nimeni nu are dreptul s-i judece pe cei ce au trecut prin
Pitesti, ci numai Dumnezeu si ei nsisi. Asa o s v judece Cerul si pe voi, cei care brfiti si
acuzati, intentionat sau nu, slujind o ocult sau alta. i Dumnezeu v va judeca n numele
celor chinuiti, nnebuniti sau asasinati, dup dreptatea si voia Lui si dup faptele voastre.
Cei care n-au suferit o zi de foame, de sete, de frig, de dor, de nfrngere si n-au fost
torturati, chinuiti, umiliti, prigoniti si desconsiderati pentru neamul lor, nu au dreptul s
vorbeasc n numele lui. Iar cei care, trei ani de zile, au suferit si suportat cele mai
groaznice torturi, degradri si umilinte, cnd li s-a siluit constiinta si puterea de judecat,
omorndu-se n ei tot ce era uman, n-ar trebui nici mcar discutati. Cine-ar putea s-i
judece?
Cine ar putea s pun un deget pe rnile lor si cine s aprind o lumnare pentru cei
ucisi?
Corneliu Codreanu prevzuse oare numai ca o figur de stil faptul c vom ajunge pe
drumul luptei noastre n mlastina dezndejdii?
Cnd nu esti n lanturi te poti sinucide, dac nu esti crestin, sau poti pune mna pe
sabie s lovesti n cel ce te-a adus la disperare.
Deci, poti s alegi singur moartea. Dar, dac esti n lanturi si ai ajuns pe culmea
disperrii, cnd ai vrea s mori si nu poti s te sinucizi, nici s pui mna pe sabie si s o
nfingi n cel care te tortureaz, pentru c ce este al tu sunt numai lanturile de care nu poti

scpa, atunci nu mai ai nici o salvare de nicieri. De aceea cel care te tortureaz poate face
din tine tot ce vrea, un criminal sau un informator.
i atunci voi toti, care v permiteti, din interese meschine si patimi politice, s
vorbiti de aceast dram, cum de ndrzniti s-i judecati pe cei care au trit-o?
E o vorb: nu aduce anul ce aduce ceasul. Dar ziua si ceasul acela trebuiau s vin,
cci fceau parte din destin. Aceast zi a fost pentru unii chemare la cer, pentru altii
sinucidere sau ncercare de sinucidere, iar pentru altii prbusire si trecere prin mlastina
disperrii. Unii au rmas acolo si s-au necat putini au fost la numr si asta pentru c sau ncrezut n puterile lor.
Cei care s-au prbusit, dar si-au recunoscut neputintele si slbiciunile omenesti,
pstrndu-si credinta si ndejdea n mila lui Dumnezeu, au scpat din aceast mlastin
zdreliti, ngenunchiati, doborti la pmnt si totusi nebiruiti. Iar cnd au iesit din mlastin,
si-au oblojit rnile cu mirul credintei si ndejdii, strignd: Doamne!
Ajut-ne si d-ne putere s mergem mai departe! Acestia au trit o experient pe
care nimeni n lume nu a mai avut-o. Nu esti nfrnt atunci cnd ai czut la pmnt, ci
atunci cnd ai renuntat la lupt.
Esti nfrnt numai atunci cnd puterile fizice si sufletesti nu te mai pot ajuta. Un
legionar se teme numai de Dumnezeu si de aceast clip.
Doborti la pmnt, cu trupurile sfrtecate de rni, huliti, umiliti, ne-am ridicat cu
fruntea sus, atunci cnd dusmanul credea c ne-a distrus. Mai tari, mai cliti, mai pregtiti
de lupt, pentru a nfrunta alte urgii, prin care dusmanul vroia s ne ngenuncheze, din nou,
folosind alte si alte metode.
Ei au biruit trupuri schiloade si neputincioase, deoarece suferinta fizic prelungit a
depsit puterile noastre limitate. Slugile satanei au fost sigure c prin tortura trupului pot
omor si sufletul, dar aici s-au nselat. Sufletul este nemuritor, pentru c asa l-a creat
Dumnezeu. De aceea, sufletele tuturor celor care au trecut prin mlastina dezndejdii si au
fost ucisi, s-au ntlnit cu noi cei schilozi, cu trupurile pline de rni si, de acolo, de sus, neau mbrtisat. n aceast btlie, cu dezertori, cu trdtori si lasi, cu morti si nebuni din
cauza suferintei, cei ce n-au renuntat la lupt au aruncat de pe ei mzga noroiului si, cu
trupul numai cicatrice, dar cu sufletul splat si purificat, au mai privit o dat spre zidurile
Troiei.
Martirii si mortii nostri n-au avut morminte, n-au fost ngropati n cimitire unde
supravietuitorii lor, generatiile de mine, s poat rosti o rugciune ntru pomenirea lor.
Slugile satanei au vrut s le stearg pentru totdeauna orice urm 29, tocmai pentru c nu leau putut ucide sufletul. Noi, tinerii legionari de atunci, n-am renuntat ns la vis si stm de
gard acolo sus, pe locurile unde ne-a azvrlit istoria, s povtuim generatiile care vor veni
dup noi. Numai ei ne vor crede, pentru c n-au fost ispititi de duhul necuratului. i ei ne
vor unge rnile de pe trupurile sfrtecate n prigoane si anchete, lagre si temnite, n
odioasele demascri: numai ei vor ntelege de ce am fost att de urti de dusmanii nostri.
29 Astfel s-a ntmplat cu mortii ngropati la Pitesti: dup 1990 statul a vndut terenul din jurul nchisorii unor particulari, care au nceput ssi construiasc vile. Spnd pmntul pentru fundatii, au fost descoperite oasele celor ucisi. n cteva zile, tot locul a fost mprejmuit, iar
pmntul a fost rscolit metru cu metru de ctre armat, care a curtat locul de oseminte (n. ed.).

Nu vor cunoaste unde ne sunt mormintele, dar vor auzi glasul tainic al attor ptimiri,
pentru acest neam batjocorit si oropsit.
Ei vor aprinde n fata sfintelor altare, lumnri de jertf pentru odihna tuturor
mortilor nostri.
Sufletele curate si cinstite ale unui tineret care nu a cunoscut zgura pcatului si a
ntinrii, ura si patima politic, dorinta de putere, si vor aduce aminte de noi. Aceste
suflete curate, animate de un ideal sfnt, de dragoste pentru Dumnezeu, de aproapele si de
neamul lor. Nu ptimasii, nu lasii, nu trdtorii, nu cei mnati de dorinte animalice, nu cei
care si-ai vndut sufletul satanei sau vreunei oculte vor avea dreptul s vorbeasc n
numele neamului si s-l conduc.
Nu exist jertf n care s se fi vrsat snge nevinovat de care Dumnezeul dragostei
si al drepttii s nu-si aduc aminte. El va alege din neamul nostru brbati nenfricati care
s lupte cu cuvntul, evocnd generatiilor viitoare sutele de mii de jertfe, ca pe ele s se
cldeasc o tar sfnt ca soarele sfnt de pe cer. Arma noastr va fi cuvntul si prin el
vom transmite celor ce vor veni dup noi nzuintele si ptimirile noastre.
*
ntr-o zi, la nceputul lunii decembrie 1950, dup ce s-a servit terciul, s-a deschis
usa si, ca un Mefisto, a intrat n camer urcanu, geniul rului. Toti cei din camer si
ndeosebi cei care auziser de el sau l cunosteau, au rmas nmrmuriti. Ei au presimtit
scopul venirii lui, vznd c un detinut politic ca si ei si permitea s intre singur n camer,
nensotit de o persoan oficial.
urcanu s-a uitat prin camer ca un clu care-si alegea victima si, oprit n fata lui
Mgirescu si Pvloaia, i-a ntrebat unde este Cojocaru. n treact, m-a observat si pe mine,
cu o privire care m ngrozea, amenintndu-m cu o scrsnire de dinti: Cu tine am o
socoteal, dup care ne-a somat s iesim afar. n fata acestei porunci cei din camer au
fost complet derutati, nentelegnd cum ordon un detinut celorlalti detinuti s ias afar pe
un ton att de martial. Tot de nenteles pentru ei a fost si faptul c noi ne supuneam ca niste
mielusei.
Am iesit pe coridor si am observat c nu era nimeni afar, dect noi si urcanu.
Gardienii intraser parc n pmnt. Cu o voce de clu, rgusit, ni s-a adresat: De astzi
vor ncepe demascrile banditilor din aceast camer. Apoi s-a repezit la mine ca un lup
turbat, m-a prins de gt, m-a izbit de perete, m-a ridicat si iar m-a strns de gt de mi s-a
oprit respiratia, zicndu-mi: Tu, banditule, te vei putea reabilita dac vei da dovad de
fidelitate si vei lua parte la actiunea ce va ncepe n aceast camer. Adresndu-se
celorlalti trei, le-a spus s vin cu cei care au aderat la actiunea lui, ca s reduc la tcere
pe orice bandit din aceast camer.
Unde s-a mai ntmplat n lumea aceasta, ca o nchisoare de detinuti politici s fie
administrat de un detinut politic, care s dispun de viata celorlalti? Cine ar putea ntelege
si admite acest fapt?
urcanu a reluat: Veti lovi fr crutare n stnga si n dreapta, mpreun cu cei cu
care voi veni eu, ca nici un bandit s nu se mai poat scula de jos.

Cnd am auzit aceste ordine, m-am nspimntat n asa hal, de parc eram osnditul
cruia clul i va tia capul. i am strigat din adncul fiintei mele: Doamne fie-i mil de
mine si nvat-m ce s fac! Rspunsul a fost scurt: Ce vrei.
Am intrat apoi n camer. Camarazii mei, vzndu-m si pe mine n rndul celor
patru, au rmas complet dezorientati, nepricepnd c noi mai trecusem prin torturi. Din
mrturisirile lor fcute dup ncetarea demascrilor, am aflat c ei crezuser, n zilele care
au precedat demascrile, c urcanu va ncepe reeducarea fr violent si numai celor ce
voiau. Spre surprinderea lor, lipsea Bogdanovici, initiatorul reeducrii de la Suceava.
O, bietii de ei! Nu bnuiau, nici prin gnd nu le trecea c n cteva minute furtuna
groazei, a urii, a minciunii si a nencrederii le va secera rndurile fr mil.
Ct ai fuma o tigar, a si intrat urcanu cu o droaie de btusi, n jur de 15, din care
n-am recunoscut pe niciunul. Toti ns erau ngrsati ca pentru sacrificare si aveau n mini
ciomege si vine de bou. urcanu a dat semnalul: Pe ei, fr crutare! n clipa aceea eu m
aflam lng prici la stnga usii lng perete, iar n fata mea se gsea Gelu Gheorghiu, care
mi era drag pentru buntatea si tinuta lui ireprosabil. La semnalul lui urcanu, m-am
apropiat de Gelu si i-am spus s se urce pe prici si eu peste el, soptindu-i s strige ct l tine
gura, n timp ce i frmntam cu minile burta si pieptul. Gelu, a nteles, s-a uitat la mine si
mi-a soptit: Asa e piesa? la care i-am rspuns: Nu-i asa, ai s vezi tu cum este,
deocamdat strig ct poti.
Gelu Gheorghiu a priceput mascarada si sttea ntr-o rn pe prici, ca s nu i vad
fata, pentru c era singurul care nu o avea umflat si plin de snge. Cnd urcanu a dat
ordin matadorilor s prseasc camera, ne-a cuprins groaza de ceea ce vedeam n jur:
capete sparte, fete umflate si pline de snge, oftaturi si gemete de durere.
Clipa pe care o asteptasem cu groaz sosise, dar nu intuisem deznodmntul.
urcanu, cu o list n mn, desigur nmnat de Mgirescu si Pvloaia, a strigat
apoi ct l tinea gura ca fiecare bandit care si auzea numele s se aseze pe prici. Gelu
Gheorghiu, care fcuse parte din grupul lui Obreja, a fost strigat al doilea, probabil n
legtur cu culpa mea. Cnd urcanu s-a uitat la el si a vzut c nu era rnit ca ceilalti, l-a
ntrebat cine s-a ocupat de el. La auzul numelui meu, pronuntat de Gelu, urcanu mi-a
ntins un ciomag30 si mi-a ordonat:
Deci tu, banditule, ti-ai gdilat camaradul. Ia s te vd acum, cum l mngi cu
ciomagul pe banditul pe care l-ai menajat.
Am luat ciomagul n mn si, cu un curaj care nu era al meu 31, venind parc din alt
lume, l-am nfruntat pe urcanu, spunndu-i c nu pot s bat, pentru c mi-e mil. urcanu
mi-a luat ciomagul din mini, l-a ntins lui Gheorghiu si i-a ordonat s m bat.
Gheorghiu, om bun din fire, care nu cred s fi fcut vreun ru cuiva, i-a rspuns lui
urcanu cu un curaj care a cutremurat camera ntreag: Eu sunt mpotriva violentei, nu
am lovit pe nimeni n viata mea si nici nu voi lovi, si nimeni nu m poate judeca fiindc nu
30 Este cineva viteaz? Este sntos? Acestea rnesc pe cel zavistnic (Sfntul Vasilie, Despre zavistie) (n. ed.).
31 A se vedea, de aici, ct de mare este puterea pocintei si de ce dar se nvrednicesc de la Hristos cei ce o lucreaz (n. ed.).

vreau s-mi lovesc semenul. Gelu trieste nc si poate mrturisi c toate acestea sunt
adevrate.
El terminase anul V la Politehnica din Bucuresti. Era originar din Constanta si,
rmas orfan de mam, fusese crescut de tatl su. A fost una din figurile cele mai
luminoase si mai pline de buntate, cu toate cumplitele degradri si torturi prin care a
trecut. n cele mai ngrozitoare torturi, fata lui radia buntate si mil, privindu-si camarazii
chinuiti.
n fata acestei situatii, eram convins c urcanu, care mai vzuse pe multi refuznd
s-si tortureze camarazii si colegii, unii pltind cu viata, altii cu schilodirea, nu va rmne
cu bratele ncrucisate.
i ntr-adevr, urcanu a nceput s-l loveasc pe Gelu pe unde apuca, de parc
ddea ntr-un sac de nuci, pn cnd, aruncnd ciomagul, l-a desfigurat cu pumnii 32. Cnd
s-a oprit, Gelu nu mai misca. Le-a ordonat apoi lui Mgirescu si Pvloaia s-l arunce pe
prici lng Reus.
S-a repezit apoi ca un vultan pe mine, m-a aruncat pe prici unde era Mgirescu si a
ordonat celor doi s m bat, el fiind obosit.
Atunci, amicii mei Mgirescu si Pvloaia mi-au dat o lectie, asa ca ntre prieteni,
nct s nu m deosebesc cu nimic de Gelu si de toti ceilalti, c tot mi se vindecaser rnile
de la camera 2 parter. Dup ce mi-au servit aceast btaie copioas, m-au aruncat pe prici,
alturi de Gelu.
Scena aceasta a influentat att de mult constiinta celor 40 de camarazi si colegi
nelegionari nct, din acea camer, urcanu nu a putut recruta nici un btus pe care s-l
poat folosi mpotriva celorlalti33. Au fost putine clipe n viata mea cnd m-am simtit att
de aproape de semenul meu. De aceea, toate ciomegele pe care le-am luat, au fost parc
mai usor de suportat. Dup aceea urcanu a instituit, prin nominalizare, comitetul de
actiune si tortur, pentru demascrile din camer.
Dintre btusii care au luat parte la aceste torturi n-am recunoscut pe nici unul, fie
din cauz c nu puteam s m fixez asupra lor, fie datorit faptului c eram preocupat de
ceea ce urma s mi se ntmple.
Ce om cu minte, cu judecat si cu bun simt, ar putea s-si imagineze mcar si n vis
c ntr-o nchisoare ca cea din Pitesti, conceput si construit pentru a asigura cel mai
perfect secret, tocmai niste detinuti s posede cheile tuturor celulelor, s ncuie si s
descuie dup bunul lor plac, s mute detinutii dintr-o celul n alta si s aib dreptul de
viat si de moarte asupra lor? Iar n cazul celor petrecute n camera 3 subsol, precum si n
toate celelalte camere la subsol si parter, toate numai pe coada T-ului, majoritatea celor
care au suferit aceste satanice bti ar fi trebuit s fie spitalizati. Or, ei nu au avut nici
mcar voie s-si pun comprese cu ap rece sau s-si stearg sngele de pe rni. Chiar si
cei ucisi n torturi erau la dispozitia lui urcanu, acesta putnd s fac ce vrea pn si cu
cadavrele lor.
32 Pe zavistnic si pe cel care are rele nravuri, facerea de bine mai mult i zdrste (Sfntul Vasilie, Despre zavistie) (n. ed.).
33 Iat puterea exemplului personal si tria care o d ptimirea unui martir al lui Hristos celor ce l privesc si i sustin mrturisirea (n. ed.).

nainte de alegerea comitetului de tortur n camera 3 subsol, lui urcanu i

dispruse de pe fat orice urm de omenie. Era un posedat, Dumnezeu stie de cti demoni.
Cine altul ar fi putut maltrata si tortura oameni nevinovati, care nu-i fcuser nici un ru si
care pe deasupra mai erau chinuiti si de foame si de frig, neavnd nici un mijloc de aprare.
i dac la Pitesti as fi vzut numai un tnr ucis.
Dar au fost ucisi zeci, si anume dintre cei ce se nasc la mari intervale de timp, dintre
cei mai buni.
Dup ce s-a fcut asezarea pe priciuri n ordinea artat de urcanu, ne-am dat
imediat seama c aceast ordine nu era ntmpltoare. Cei sase tineri nelegionari din
camer au fost toti asezati la un loc. Amplasamentul meu nu era indicat de cei care ddeau
informatiile, cci ei nu stiau ce atitudine voi lua atunci cnd vor ajunge demascrile la
mine. De aceea urcanu m-a asezat al treilea, lng Gelu.
n capul rndului era Ghit Reus, un tnr cu nftisare angelic, frumos la chip si la
suflet, de o buntate si tinut moral exceptional, fost coleg de facultate cu urcanu si
Bogdanovici; fusese printre primii care li s-a mpotrivit. Mai mult chiar, i convinsese si pe
altii s nu adere la ideea de reeducare. Simtise de la nceput c urcanu si acolitii lui nu
erau dect instrumente oarbe n mna regimului comunist. urcanu stia toate acestea si de
aceea l ura de moarte. Putin timp nainte de a pleca noi la Gherla, Reus a fost luat din
camer si nu am mai auzit nimic de el, att n nchisoare ct si mai trziu, n libertate.
Probabil c l-a ucis n bti.
Ce mi-a dat de gndit a fost c lng urcanu sttea un tnr cam de aceeasi statur
si robustete cu a lui si cu o nftisare care rspndea groaza, cu buzele rsfrnte si chip de
clu. Dac, n anumite momente, urcanu avea o nftisare mai uman, acestui tnr i
lipsea total acest atribut. urcanu l prezent celor din camer sub numele de Zaharia.
urcanu spunea despre prietenul su c, de ndat ce venise de la Timisoara la Pitesti,
trecuse de partea sa fr s fi primit o palm si se declarase de acord cu metodele folosite,
preciznd n fata lui urcanu c nu era legionar.
Asa cum am afirmat, eu nu voi vorbi dect de tinerii legionari.
De aceea, pentru a nu ofensa sau leza o conceptie politic diferit de cea legionar,
fiind si adeptul liberttii de opinie, de cuvnt, de credint si de atitudine, m voi abtine de
la multe comentarii. Desi as putea s acuz si s atac si conceptia politic a lui Zaharia,
repet, nu o fac. Nu pot s nu remarc ns, c multi comunisti si democrati de tot felul,
crestini-democrati si chiar si din alte formatiuni sau partide politice, si ddeau mna si se
mbrtisau atunci cnd era vorba s-i prigoneasc si s-i denigreze pe legionari si Miscarea
Legionar.
Revenind ns la Zaharia, care nu era legionar, dac nu l-ar fi ucis cu mna lui pe
Ionic Pintilie, dac n-ar fi fost seful comitetului de tortur si dac n-ar fi fcut ceea ce a
fcut n fata celor 40 de tineri legionari si a celor 6 tineri nelegionari din camera 3 subsol,
nici nu as fi adus vorba de el. n acest caz ns, as fi fost acuzat de cei care nc mai triesc,
legionari si nelegionari, c am ascuns felul cum i-a torturat timp de 11 luni de zile, precum
si metodele pe care le-a aplicat la ordinele primite.

urcanu l-a prezentat deci pe Zaharia ca fiind seful comitetului de actiune si tortur,
ajutat de Eugen Mgirescu si Costache Pvloaia, care fuseser legionari. Din ordinul lui
urcanu, Zaharia si-a rezervat un prici n stnga usii, fat cu deschiderea, lng perete.
nainte de nceperea demascrilor, ncpeau pe acel prici sase persoane, iar acum era
ocupat doar de cei trei. Priciul de sub geamuri era continuu, dintr-un perete la altul, pe
toat lungimea camerei. n dreapta, cum se deschidea usa, mai era un prici unde, n mod
normal, ncpeau 14 insi. Pe mijloc era culoarul liber de 1,5 metri ltime, iar n fundul
camerei spre dreapta usii era asezat tineta pentru necesitti; cea pentru ap era n partea
opus.
Aceasta era topografia camerei 3 subsol cnd au nceput demascrile, era de altfel
identic cu celelalte. Priciurile din scndur de brad, asezate pe capre, cu ltimea de 1,90
metri, nu aveau nici un asternut pe ele. De aceea, cnd ne culcam seara, asezam hainele cu
care eram mbrcati sub noi, iar ca nvelitoare aveam o ptur militar uzat. Sub cap,
puneam pantofii sau bocancii si deasupra lor bocceaua de rufe pe care le mai aveam. Din
aceast camer nu se vedea n afar n curtea nchisorii dect dac te suiai pe geam, ceea ce
era strict interzis.
nainte de a pleca din camer, urcanu ne-a fixat pozitia de stat pe prici, adic: n
pozitie seznd, cu picioarele ntinse si palmele pe genunchi, cu ochii privind vrful
degetelor de la picioare. Era pentru prima dat cnd fceam cunostint cu aceast nou
metod de tortur, care a fost una din cele mai groaznice ce ni s-a putut aplica n timpul
demascrilor. Nu aveai voie s te misti nici n stnga, nici n dreapta, sau s iei minile de
pe genunchi. Din aceast pozitie nu te miscai dect pentru necesitti fiziologice sau cnd se
servea masa.
Dar au fost unii care nu aveau voie s se miste nici pentru a se alimenta, fiind serviti
n aceast pozitie de alti detinuti. Aceast pozitie trebuia s fie respectat de la ora 6
dimineata pn la 10 seara. n timpul noptii nu aveam voie s ne dezbrcm de haine si
eram obligati s dormim cu fata n sus, cu picioarele ntinse, fr s miscm, iar cu ptura
s ne nvelim numai pn n dreptul inimii.
Minile trebuiau apoi s stea ncrucisate pe piept, n afara pturii, exact n pozitia
mortilor crestini: o btaie de joc de fapt, cci noi eram considerati de ctre regim deja
morti. Dac cineva se misca n timpul somnului, de la ora 10 seara pn la 6 dimineata, era
crunt btut cu ciomagul.
n primele trei luni, numai cei din comitetul de tortur fceau de planton, cte trei
ore, cu schimbul, ca s ne supravegheze pe noi n timp ce dormeam, dac nu cumva ar
ncerca cineva s se sinucid sau s-si schimbe pozitia de dormit. Contravenientii erau
pedepsiti pe loc cu lovituri de ciomag. n timpul zilei, cei din asa-zisul comitet observau cu
strictete consemnul, ca nimeni s nu-si schimbe pozitia sau s se miste.
Dac am putut ndura toate metodele de tortur, chiar si atunci cnd am fost zdrobiti
cu ciomegele, care ne pricinuiau attea dureri si suferinte, aceast pozitie era foarte greu de
suportat. Avea un efect nervos care influenta centrul echilibrului din cerebel si conexiunile
lui cu emisferele cerebrale, dndu-ti o senzatie apropiat de nebunie.

Majoritatea dintre noi preferam btaia, n locul acestei pozitii. Din cauza btilor la
fese si pentru c erai obligat s stai pe ele, acestea erau aproape cianozate.
Pozitia aceasta a fost suportat timp de 10 luni de majoritatea detinutilor. Nu
schimbai pozitia dect atunci cnd fceai declaratii n fata comitetului de tortur sau cnd
erai dus la camera 4 spital n fata lui urcanu si a ajutoarelor lui. Mai scpai de aceast
pozitie pentru necesitti si cnd erai torturat conform dispozitiilor date de urcanu sau de
clul Zaharia.
Aceast metod a avut urmri dezastruoase asupra sistemului nervos, influentnd
puterea de judecat si abolind total vointa. De aceea multi dintre noi au ajuns la o asa de
mare slbiciune intelectual si prostratie, nct au nnebunit. Unii si-au mai revenit dup
ncetarea demascrilor, dar altii au fost iremediabil pierduti. Tot din cauza acestei metode
de tortur, majoritatea dintre noi au declarat verzi si uscate, cte n lun si n stele, numai
ca s aib ceva de scris.
n pedagogia lui patologic, monstruosul pedagog bolsevic Macarenko fcea
apologia btii, ca metod de reeducare a detinutilor de drept comun. Se zice c Vsinski,
fostul ministru de Externe, ar fi folosit aceast odioas metod cu detinutii politici din
U.R.S.S. Nimeni nu spune ns c aceast metod ne-a fost aplicat nou, n demascri!
Mi-as permite s invit Occidentul, care n-a cunoscut esenta comunismului si, de
asemenea, pe toti acei care au dat mna cu el, indiferent de pregtirea lor intelectual,
avere sau pozitie social, s ncerce aceast metod, nu attea luni ct am suportat-o noi, ci
doar cteva zile. Iat si sfaturi pentru prima ncercare: pe un suport tare de scndur sau
ciment, fr nici un fel de asternut, s stai asezat cu fundul pe el, cu picioarele ntinse,
palmele pe genunchi, bustul drept, neaplecat nainte, iar ochii s priveasc degetele de la
picioare.
Aceast pozitie s fie apoi observat continuu, pentru a rmne permanent nemiscat.
Din cauza acestei torturi, care nu mai stiam cnd se va sfrsi, am vzut oameni
nnebunind lng mine. Orict ai fi ncercat s-ti impui o voint de fier, aceasta ceda din
cauza timpului lung de tortur. Tot ca urmare a acestei torturi, Nicolski si Zeller, prin
urcanu si ajutoarele lui din comitetele de demascare de la toate camerele, au scos de la
noi toate informatiile ce le detineam si pe care nu le declarasem la anchet. Acesta era si
scopul torturii nencetate; nimeni nu putea rezista.
De aceea, n-ar trebui s surprind pe nimeni dac cei ce au suportat aceste chinuri un
timp ndelungat (trei ani de zile) s-au transformat, din oameni normali, n criminali odiosi
sau n martiri si eroi. Fiecare a suportat tortura n felul lui, pentru c, din toate punctele de
vedere, doi indivizi nu sunt identici. Marea selectie se face ns numai prin ncercri, lupte
si suferinte. Nu n zadar a spus Moise poporului izraelit: fricosii nu pot lua parte la lupt.
i mai e ceva. Dac celor ce au suferit aceste metode de tortur li s-ar fi dat
posibilitatea de a se sinucide, sunt convins c multi, chiar din cei care credeau profund n
Dumnezeu, ar fi fcut-o.
Dar si aceast posibilitate de salvare din chinuri a fost prevzut si a fost
mpiedicat.

n final ns, lsnd deoparte pe cei care au fost ucisi sau au nnebunit, majoritatea
dintre noi, cei slabi, ne-am prbusit n mlastina dezndejdii, unde ne-am mpotmolit ani de
zile. Unii s-au necat chiar, dar cei care au avut ca suport credinta n Dumnezeu au primit
putere de la El si, desi ngenunchiati, au iesit la liman fr a fi biruiti.
A doua zi de la nceperea demascrilor, n camera noastr a nceput btaia
sistematic. n primele trei luni era administrat de comitetul de tortur. Ea se executa pe
priciul unde dormeau membrii acestui comitet. Btaia la fund se fcea cu ciomagul,
centironul si biciul mpletit din suvite de piele. Btaia la fund si pe spate era precedat de
aplicarea unui servet umed. Un procedeu nou era btaia la palm cu trei instrumente,
alternativ. Btaia la tlpi cu ciomagul din lemn de esent tare devenise clasic; era foarte
greu de suportat.
O alt metod degradant era plmuirea peste fat sau frigerea cu tigara a preputului
si anusului, fapt petrecut n special la Gherla. S-a spus c Popa anu a mai folosit si alte
metode scabroase la Gherla, dar, dintr-un simt de pudoare fat de cititorii tineri, bieti si
fete, evit a le relata.
Dup trei luni de torturi si sezut n pozitie fix pe prici, ctiva dintre noi, vreo cincisase, care cedaser, au fost folositi ca plantoane de supraveghere a celor de pe priciuri, n
timpul zilei si peste noapte.
Aceste plantoane erau dublate, ca nu cumva vreunul s fac vreo concesie si ca s se
poat turna unul pe altul.
Dac urcanu era de o inteligent remarcabil, Zaharia era doar o brut, cu o fort
fizic asemntoare ns sefului lui.
Zaharia avea o condamnare usoar, de cinci ani detentie corectional. Dup propria
lui mrturisire, confirmat de altfel de urcanu, nu luase nici o palm nainte de a trece cu
trup si suflet de partea acestuia. Aveam impresia c Zaharia, n calitate de sef al
comitetului de tortur n camera 3 subsol, actiona si din propria initiativ, torturnd cu un
cinism diabolic34.
Ce era de nenteles, paradoxal la acest tnr, era faptul c avea un talent muzical
deosebit si o voce de bariton foarte frumoas.
Cunostea multe arii de oper si operet, fluiernd diverse melodii.
Acestea anuntau ns ntotdeauna nceputul torturii, pregtind psihologic victimele.
Dup trei luni de chinuri devenise limpede pentru toti c atunci cnd Zaharia voia s
tortureze pe cineva, se plimba mai nti voios prin camer, fredonnd melodii care de care
mai plcute la ascultat. Cei de pe priciuri erau ngroziti, stiind c, dup aceste voioase
melodii, se oprea n fata unui tnr si se uita la el de parc l hipnotiza. si schimba imediat
nftisarea, lund chipul unui demon din iconografia bizantin. si apuca omul de gulerul
hainei, asezndu-l pe priciul unde dormea el si ncepea s-l loveasc cu biciul si centironul
n asa hal, nct credeam c-l omoar. Zaharia nu btea niciodat nainte de a-si prepara
victima prin aceste melodii.
34 Zavistia: dascl al luptrii de Dumnezeu, maic a uciderii de om, tulburare a firii, necunostint a prieteniei, nevoie prea fr de socoteal
[]; nvttur a sarpelui, aflare a dracilor, smnt a vrjmasului, arvun a muncii, zticnire a bunei credinte, cale ctre gheena, lipsire de
mprtia [cerurilor] (Sfntul Vasilie, Despre zavistie) (n. ed.).

Cum s-ar putea explica, ce legtur sentimental ar fi putut exista ntre o melodie
att de plcut si sadismul ce o succeda?
Mi-a venit n minte Dostoievski, pe care, dac nu l-as fi citit cu atentie, n-as fi
observat cum se exteriorizeaz si se comport un om posedat. Cine i va ntelege pe
posedatii romancierului rus, i va ntelege si pe aceia de la Pitesti si Gherla.
Dup ce s-au terminat demascrile, Zaharia a fost acuzat de ctre cei din camer c
ar fi torturat de preferint tineri legionari. Nam mprtsit aceast opinie, pentru c el nu
alegea pe cine s tortureze. Cnd si zrea victima, se oprea din cntat, o fixa, se uita drept
n ochii ei35 de parc i citea n suflet, si dac descoperea c tnrul ales nu era posedat de
duhul rului, se npustea asupra lui cu o bestialitate de nedescris.
Dup cteva zile de la nceperea demascrilor, ntr-o dimineat, se aud zvoarele
trgndu-se si intr urcanu, ca un uragan. Toti cei din camer am tresrit de groaz. Ne
asteptam desigur la noi dispozitii de tortur, pe care le va comunica celor din comitet. Fr
s vorbeasc cu cei din comitet, cnd intra n camer avea obiceiul de a trece n revist
nenorocita oaste de pe priciuri, care era aliniat n chinuitoarea pozitie deja descris. i
atunci se oprea n fata fiecruia, uitndu-se fix n ochii nostri. Pesemne duhul ru din el
voia s-l ngrozeasc pe cel ce era sub privirea lui.
Dup diavoleasca trecere n revist, urcanu l chem pe Zaharia si-i ordon s fac
o nou reasezare pe priciuri.
Cnd a nceput demascarea n aceast camer, pierzndu-si controlul, urcanu a
confundat tineta de ap cu cea de necesitti. De aceea, ordinea pe priciuri n loc s nceap
de la dreapta, a nceput de la stnga, de la tineta cu necesitti, unde aerul era si mai viciat
din cauza fecalelor si a urinii. Astfel, a nceput tot cu Reus, Gheorghiu si cu mine. n
dreapta mea a fost adus Petric Tudose. Ordinea s-a fcut si dup anii de condamnare,
precum si dup gradul de periculozitate pentru demascare, aceasta privindu-i mai ales pe
toti aceia care luaser parte la sedintele legionare. Pe toti acestia i-a asezat unul lng altul,
n frunte cu Ionic Pintilie, iar pe Dinescu, condamnat din timpul lui Antonescu, l-a asezat
ntr-un colt.
Dup ce s-a stabilit aceast ordine, urcanu i-a scos pe cei trei pe coridor ca s
discute cu ei si s le dea noi dispozitii. Au intrat apoi toti n camer si urcanu ne-a mai
trecut nc o dat n revist.
Pritoceala aceasta ne-a permis s ne mai miscm din pozitia de stan de piatr si s
ne mai dezmortim ciolanele.
Cu ocazia acestei descinderi n camera 3 subsol, urcanu a fcut o afirmatie identic
cu declaratia misteriosului anchetator care m chestionase pe mine cu un an n urm. Iat-o,
dup cum mi-a retinut-o memoria: Mi banditilor, bgati bine n scfrliile voastre c eu
nu glumesc cu voi, nici nu m joc de-a demascarea. i s bgati bine n cap c de ati fi mai
tari ca betonul armat, eu tot o s v nmoi si o s scot din voi tot ce vreau eu. Anchetatorul
35 Jivinele cele otrvitoare slobod otrava prin muscare, si partea cea muscat se mnnc de putrejune cte putin. [] Urtorii de bine
draci, cnd vor afla vointe potrivite lor, le ntrebuinteaz pe ele n tot chipul, dup a lor voie, nct si ochii zavistnicilor i ntrebuinteaz la
slujba lor (Sfntul Vasilie, Despre Zavistie) (n. ed.).

meu spusese acelasi lucru: de beton armat s fiti, si tot o s v nmoi. Deci urcanu
repeta ceea ce era prevzut n planul de distrugere si nmormntare a tineretului legionar.
innd seama de starea nenorocit n care ne aflam, am mai avut totusi puterea s ne
dm seama c ceea ce ne astepta n timpul demascrilor era sau moartea sau cderea. Dar,
cum n lumea aceasta sunt foarte multe fapte care se petrec nu cum vrea omul, ci cum
vrea Domnul, s-a ntmplat totusi c majoritatea dintre noi n-am fost transformati nici n
ngeri prin moarte, nici n demoni prin cdere.
urcanu nu fcea ceea ce vroia el, pentru c nu era dect un instrument prin care
trebuia s se mplineasc planul. Am s scot de la voi... nsemna c noi vom asterne pe
hrtie si vom pune plocon pe masa lui Nicolski tot ce stiam de la camarazii nostri din
nchisoare.
C ne vom goli apoi memoria de toate informatiile si amintirile si nimic din ceea ce
stiam nu va rmne ascuns. Amenintrile s-au tradus prin slbirea total sau aproape total
a vointei noastre, fcndu-ne pe unii s ajungem turntori ordinari. Totusi, dup ncetarea
demascrilor, n-au reusit s fac din toti ceea ce vroiau ei.
Acesta a fost aspectul fizic al dramei de la Pitesti si Gherla, care putea fi mai usor de
nteles din punct de vedere rational. Cellalt aspect, si mai important, avea n vedere
degradarea si alterarea sufletului omenesc. Se urmrea dezumanizarea si demonizarea
omului, ndrcirea lui, pentru c toti cei care au trecut prin Pitesti si Gherla au fost
posedati: unii, cei care au executat ordinele cu scrupulozitate, n mod ireversibil, iar
victimele, numai att ct a durat teroarea. Cei ucisi si cei nnebuniti reprezint o exceptie.
Dup stabilirea ordinii pe priciuri, urcanu a venit la mine si mi-a ordonat s m
apropii de el. Am alunecat pe prici pn ce a ajuns cu mna la gtul meu si m-a prins de
gulerul hainei, m-a ridicat, ca si cnd n-as fi avut nici o greutate si m-a amenintat: Mi,
banditule, tu nu mai scapi din minile mele. Vino s stm de vorb.
i, cum m tinea de guler, mai mult pe sus, m-a scos pe coridor, m-a prins de hain
si m-a izbit cu atta putere de perete nct am czut ca o mogldeat. El a crezut c am
lesinat. Dup cteva minute, tot el m-a ridicat, m-a rezemat de perete si apropiindu-se de
mine m-a ntrebat: Cum ne-a fost vorba, banditule, cnd te-am scos din celul, nainte de
a fi adus la subsol? S nu scoti o vorbulit pe unde ai fost si s-i tragi de limb pe toti cei
din camer. Or tu, banditule ce ai fcut? Ai pactizat cu ei, nu? La spusele lui, mi-am
revenit n simtiri si, cu un curaj retinut, i-am rspuns c era vorba s nu scot o vorbulit,
dar nu s-i si trag de limb. Felul meu hotrt de a-i rspunde l-a cam descumpnit.
Cum m, nu asta ti-am spus eu, c te omor?
Nu mi-ai spus s fac asa ceva, c dac-mi spuneai, o fceam.
Nu se poate! exclam urcanu ca pentru sine. Dup care continu, pentru mine de
ast dat:
Dar n camer, cnd au nceput demascrile, ce-ai fcut? De ce n-ai btut?
Hotrt, i-am rspuns c mi-era mil si c nu puteam bate.

 i-e mil? Mie nu mi-e mil. Am s te chinui pn ce te voi omor sau vei
nnebuni. M-a prins apoi de hain, a deschis usa si mia dat un picior n spate de m-a ntins
pe ciment. S-a uitat apoi la Zaharia si i-a fcut semn s ias afar.
Ajuns pe prici n pozitia Sfinxului, am retinut aceast amenintare, c nainte de a m
omor m va chinui pn ce voi nnebuni. Mi-am zis c era indicat n planul lor ca, prin
suferint continu, s ne si nnebuneasc. i ntr-adevr, dup attea suferinte, unii au
nnebunit. Totul a fost prevzut si indicat n plan. Nimeni nu va putea s m conving de
contrariu, deoarece faptele care au urmat au fost foarte concludente.
Bnuiala mea cu privire la motivul pentru care Zaharia fusese chemat afar s-a
adeverit ntocmai. El primise noi dispozitii, privitor la noi valuri de tortur, care mai de
care mai diabolice. Doza de tortur a fost n functie de atasamentul tnrului fat de
Miscarea Legionar, de doctrin, de Cpitan, de sefii legionari, ndeosebi fat de Horia
Sima, eful Miscrii Legionare, de credinta n Dumnezeu si n valorile moral crestine. n
plus, de vechimea, functia si pozitia tnrului n Miscarea Legionar, de posibilittile
intelectuale si profesionale, de gradul de influent asupra celorlalti, de trirea moral si de
puterea lui combativ. Toate aceste nsusiri au fost luate n seam, deoarece s-a dovedit c
n timpul torturilor s-a actionat metodic si precis, tinnd cont de ele.
E de retinut faptul c, n conditiile de nchisoare, ierarhia valorilor umane era mult
diferit fat de aceea din libertate. Dac n libertate primau valorile intelectuale si
profesionale, n nchisoare ele treceau pe planul al doilea, n capul scrii situndu-se
valorile sufletesti si morale. Inteligenta, profesia, cultura si instructia nu puteau nlocui
credinta, dragostea, ndejdea, rbdarea, nfrnarea, cumptarea, smerenia, curajul,
brbtia36, etc. Cine n-a putut s cread, s iubeasc, s ndjduiasc, s se smereasc, s
rabde, s se nfrneze si s fie cumptat n toate a fost un om mort cci, neavnd ca sprijin
aceste valori morale, cdea.
Mare diferent ntre valorile intelectuale si cele morale! Cti detinuti inteligenti,
culti, instruiti si civilizati nu au fcut fapte att de regretabile, nct ti puneai legitima
ntrebare, cum putea un om cu astfel de nsusiri s se degradeze pn ntr-att?

Popa Nicolae
Camaradul Popa Nicolae, student la Drept la Universitatea din Iasi, fiu de tran,
originar de pe Valea Bistritei, a lsat n amintirea celor care l-au cunoscut, icoana omului
ideal. Crescut n duhul mnstirilor si educat n aceast atmosfer de ctre mama sa,
Nicolae s-a dovedit a fi ntr-adevr un om ntre oameni. Era prototipul omului plin de
buntate, mereu senin si mpcat cu situatia dat. Torturile si conditiile grele nu l-au
coplesit niciodat. Dragostea lui profund pentru Dumnezeu si semenii lui au fcut ca nici
cele mai groaznice torturi s nu-l poat drma. n libertate era considerat un camarad de
mai putin important. Oricum ns, Nicolae l-a impresionat profund si pe urcanu, dac
36 Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, ndelung-rbdarea, buntatea, facerea de bine, credinta, blndetea, nfrnarea, curtia;
mpotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rstignit trupul mpreun cu patimile si cu poftele. Dac trim
n Duhul, n Duhul s si umblm (Galateni 5, 22-25) (n. ed.).

mi-as putea ngdui aceast afirmatie, pentru c el a fost unul din putinii care n-a ridicat
nici un deget mpotriva camarazilor si.
Mi-a rmas n memorie, parc vd si acum naintea ochilor, scena cnd multi dintre
noi eram torturati, pentru ca la rndul nostru s torturm si noi pe altii, iar Nicolae se ridica
asemeni unui brad si, cu bunul simt si modestia care-l caracterizau, le rspundea rspicat
celor din comitetul de tortur c el nu-si putea bate semenul chiar de ar fi ucis.
Nu stiu cum s-a fcut c aceast atitudine a lui Nicolae a coincis odat cu intrarea lui
urcanu n camer, venit s verifice cum se desfsurau torturile. Cum l-a vzut Zaharia, i-a
si raportat cazul.
urcanu s-a ndreptat spre prici, i-a fcut semn lui Popa s vin la el, l-a nsfcat de
gulerul hainei si i-a dat o palm peste obraz cu atta putere, nct i-a luxat mandibula,
desfigurndu-l.
Popa nu era filozof, dar s-a comportat n acel moment ca sclavul Epictet. Simtind c
nu mai putea nchide gura, cu o voce blnd si pronuntnd foarte greu cuvintele, l-a rugat
pe urcanu, zicndu-i: Domnule urcanu, v rog respectuos s binevoiti s-mi mai dati o
palm si pe partea cealalt, poate mi puneti falca la loc.
Foarte curios pentru acel monstru, care era urcanu, a fost c, uitndu-se la Popa si
auzind cele spuse, a zmbit, spunndu-i si el:
Hai Nicolae, s ncerc. i, cu o mn i-a tinut partea luxat, iar cu stnga i-a
articulat o palm puternic din partea opus, nct i-a asezat la loc mandibula. Apropiind
maxilarele, a constatat c mai rmsese un mic spatiu ntre ele. De aceea, l-a rugat pe
urcanu s-i mai dea nc o lovitur sub mandibul, ca s i-o apropie de maxilarul superior.
urcanu i-a mai dat atunci una, si nftisarea lui Popa a revenit la normal.
Cum aceast operatie a fost fcut de un clu, si nu de un specialist ortoped,
Nicolae a rmas pentru toat viata cu o mic deficient: cnd maxilarele se apropiau, n
regiunea molarilor se observa o mic distant ntre ele. De aceea, Nicolae mesteca
arpacasul cu dintii si nu cu mselele.
n urma acestei ntmplri, urcanu l-a chemat pe Zaharia si ia soptit ceva la ureche.
Ce i-a spus, s-a vzut mai trziu, cnd, desi Nicolae continua s fie tratat ca toti ceilalti, nu
a mai fost btut, tocmai pentru c si el refuzase s-i bat pe altii. n fata acestei evidente,
cum s nu fii convins c, de multe ori, valorile umane sunt altele dect acelea pe care
suntem obisnuiti s le apreciem.
Pentru c am relatat acest caz, nu voi putea trece cu vederea nici pe urmtorii
camarazi: Ion Pintilie, ucis, Reus Gheorghe, Gelu Gheorghiu, care au ncercat s se
sinucid, Aristide Nedelcu, care a ncercat si el s se sinucid si si-a iesit din minti,
Dinescu, Ghit Andresan, Popescu Paul, Ion Grigoras, care s-au sinucis, Ion Mutuleac, Ion
Sntimbreanu, Virgil Mitran, Romic Proistesescu, Eneea, etc... toti legionari, precum si
Vlad Drgoescu si Ionescu, dintre nelegionari, torturati pn la starea de nebunie. Toti
acestia au preferat s fie ei torturati, dect s-i tortureze pe altii.
Iat, dragi camarazi, c cei care sustin c toti tinerii care au trecut prin Pitesti si
Gherla s-au comportat identic gresesc fundamental. Ei n-au trit aceast dram si

fabuleaz, acuznd pe altii ca s-si acopere propriile lor fapte. Cum as putea, n fata
evidentei, s acuz un om care a fost om si a fost mai tare si mai bun dect mine?

Alt metod de tortur

ntr-o bun zi, cnd Zaharia s-a ntors de la urcanu, si-a nceput ritualul, ca de
obicei, prin antreul muzical care prevestea iminenta torturii. Aducea de ast dat o nou
metod, care presupunea att conditie fizic, ct si un antrenament ndelungat.
Iat procedeul utilizat. Cel torturat era dezbrcat n pielea goal si descltat. De
retinut faptul c era iarn si n camer era frig.
Hainele, rufele si ncltmintea erau legate la un loc n cmas, iar bocceaua trebuia
fcut n asa fel nct s poat sta pe cap. Torturatul trebuia s se urce pe tineta de
necesitti. Cu bocceaua pe cap si minile ridicate, trebuia s stea ntr-un picior. Avea voie
s schimbe piciorul cnd nu mai putea rezista.
Singura relaxare era atunci cnd cineva trebuia s se serveasc de tinet. Cel de pe
tinet se ddea jos si apoi se urca din nou. Ne mai destindeam si atunci cnd se servea
masa.
n starea de epuizare fizic si sufleteasc n care ne aflam, unii dintre noi consideram
c aceast metod se putea suporta pentru a scpa de cealalt metod, a sederii fixe pe prici
si prin care trebuiau s treac toti.
Finalul era ntotdeauna o crunt btaie, lundu-se ca pretext faptul c n-ai vrut s stai
un timp mai ndelungat.
Cine are impresia c era usor, s ncerce si apoi s mrturiseasc ct timp a rezistat.
Usor de vorbit, mai greu de fptuit.
Majoritatea dintre noi nu au putut-o suporta mai mult de o zi. Au fost cazuri cnd a
durat o zi si o noapte. Eu eram att de slbit, c n-am putut s o duc nici mcar jumtate de
zi; mi-a ntepenit corpul si am czut pe capacul tinetei. Drept pedeaps c am czut, am
luat o btaie care m-a adus n simtiri. Mi se prea c plutesc ntr-un basm.
Un camarad, Aurel Pandurescu, a ndurat aceast pozitie timp de trei zile si trei
nopti.
Dimineata ne sculam si-l vedeam pe Pandurescu n aceeasi pozitie de cu sear si ne
nspimntam, punndu-ne ntrebarea de unde avea resurse ca s poat suporta atta timp
acest supliciu.
Totusi, dup trei zile si trei nopti a czut si el ca un bustean de pe tinet. Norocul lui
c a czut ntre tinet si prici, amortiznd putin lovitura, cci, de ar fi czut cu fata pe
ciment, putea muri pe loc. n momentul cnd Pandurescu a czut, nu era dect Mgirescu
n camer, Zaharia lipsea. i atunci am observat pe fata lui Mgirescu o schimbare. I-a
cerut lui Tudose s-l consulte pe cel czut. Acesta a recomandat s i se fac frectii pe tot
corpul; picioarele, de la genunchi n jos, erau cianozate.

Dup ce Pandurescu si-a revenit din lesin, spre sear, si-a luat bocceaua si, asa gol, a
vrut s se suie din nou pe tinet. Zaharia nefiind n camer, Mgirescu a avut curajul s-i
spun lui Pandurescu s s se mbrace si s stea lungit pe prici la locul lui. Nemiscat,
Pandurescu a dormit o zi si o noapte, fr s fie btut si fr s mnnce. Iar Zaharia,
probabil la sfatul lui Mgirescu, l-a lsat n pace n tot acest timp.
Cazul lui Pandurescu a rmas pentru noi toti simbolul rezistentei fizice si morale, iar
n urma torturii acesteia i-a rmas o porecl: btrnul fachir.
De aici se poate vedea c oamenii sunt foarte deosebiti, chiar si numai din punct de
vedere fizic. ncercrile de le Pitesti si Gherla au infirmat ns multe preri preconcepute.
De unde s fi izvort atta trie si rbdare? Din carne si din oase?
Se apropia Crciunul si Anul Nou si nu stiu ce m fcea s cred c se apropia si
pentru noi venirea unor ncercri degradante legate de Nasterea Domnului.

ncercarea de sinucidere a lui Gelu Gheorghiu

Am mai relatat c, n nchisorile de la Pitesti si Gherla, s-a luat detinutilor pn si
posibilitatea de sinucidere, pentru c planul diabolic prevedea tortura continu pn la
epuizarea total a individului. De aceea au instituit pozitii fixe de tortur si plantoane ce
supravegheau zi si noapte, observndu-i pe cei de pe priciuri, s nu se miste din pozitia
impus.
ntr-una din zile, Gelu Gheorghiu si Ghit Reus erau de serviciu, ca s duc tineta de
necesitti la w.c., Gelu a observat cnd Zaharia si-a pus la cpti o sticl; cnd ducea
tineta, a gsit momentul s ia sticla si s-o vre n buzunar, fr ca Reus s-l vad.
S-au ntors n camer si s-au asezat fiecare la locul lui pe prici.
ntr-un moment de neatentie al celor din comitet, Gelu a scos ciobul de sticl si si-a
tiat venele de la gt. Operatia a fost fcut att de fulgertor, c nimeni n-a observat. Dup
aceea Gelu s-a lsat pe spate iar eu, cu riscul de a fi ciomgit pentru c n-am respectat
pozitia impus, am ntors capul spre Gelu. M-am ngrozit de ceea ce am vzut. Din gtul
acestuia glgia sngele.
Am strigat la Tudose c Gelu si-a tiat gtul. M uitam la el cum sttea ntins pe
spate, palid la fat, iar sngele tsnea din tietur ntinzndu-i-se pe piept.
Nimeni nu a intervenit, deoarece nu aveam voie nici s vorbim, necum s ne
miscm. Tudose, fr s tin seama atunci de cei din comitet, mi-a strigat s scot batista si
s-i leg gtul. n acelasi timp, a srit si el, peste mine, si l-a legat si cu batista lui.
Cnd cei din comitet au observat c noi nu mai eram n pozitia fix, s-au repezit cu
ciomegele spre noi. Petric Tudose ns a avut curajul s-l nfrunte pe Mgirescu,
strigndu-i c Gelu si-a tiat gtul. Cei doi din comitet s-au ndreptat spre Gheorghiu, care
sttea nemiscat pe prici si plin de snge. Mgirescu a dat si el dispozitie s se caute toti
prin boccele poate vor gsi o cmas rupt, pentru a-i face fsii s-i lege rana. Toti s-au
miscat atunci din pozitiile lor, cutnd prin boccele. i asa, bietii de noi ne-am mai putut

misca. n acest timp, Tudose, cptnd o cmas, a rupt-o n fsii si a reusit s opreasc
sngele.
Trziu a aprut si Zaharia si, aflnd de la Mgirescu cele petrecute, nfuriat ca un
taur n aren, a urlat ct l-a tinut gura s i se spun cine i-a cutat sub cpti si i-a luat
sticla. Dup aceea, ca un posedat, a nceput s loveasc la ntmplare, n stnga si n
dreapta, pe cine nimerea.
Cel ce a ptit-o mai ru a fost Reus Gheorghe, care fcuse echip cu Gelu la W.C.
Dup crunta maltratare, acesta i-a spus c a auzit sprgndu-se o sticl, dar nu l-a vzut pe
Gheorghiu cnd a luat ciobul. Pe Gelu nu putea s-l ntrebe pentru c, dup spusele lui
Tudose, dac ar fi vorbit, exista riscul s se declanseze din nou hemoragia. L-am vzut pe
Zaharia privindu-l pe Gheoghiu att de furios, c dac nu ar fi fost n aceast situatie, l-ar fi
omort pe loc.
Dup stingere, Zaharia a avut tot timpul s-si manifeste ntreaga bestialitate. N-a
ntrebat pe nimeni nimic, ci a aruncat ciomagul pe prici si, ca de obicei, a nceput s
fredoneze si s fluiere diferite melodii, care de care mai plcute. Am mai spus c atunci
cnd cnta, fata i se transforma n fat de om, dar din momentul n care nceta, devenea
bestial, c ti era groaz s-l privesti. Ura, mnia, cinismul si bestialitatea de lup ncoltit
gata s-si sfsie victima, toate i se citeau pe chip37.
Dezlntuirea lui Zaharia se manifesta apoi cu o putere fizic ce nu mai era a lui, ci a
demonilor care l posedau.
Dezbrcat de cmas, a nceput s ne zdrobeasc pe toti cu ciomagul, pe care-l
schimba cu centironul sau cu biciul, n asa hal, de parc am fi fost niste busteni de lemn.
Dup aceea, Zaharia a fcut de planton singur, toat noaptea, fredonnd si fluiernd
un repertoriu foarte bogat de arii.
A doua zi a plecat din camer si s-a ntors cu urcanu. Cnd lam vzut pe acesta, am
fcut deosebirea ntre expresia fetei pe care o avea acum, privindu-l pe Gheorghiu, si cea
pe care o avusese n cazul lui Popa Nicolae. Atunci, avusese ceva uman; acum era Mefisto
n persoan si nu ntelegeam ce-l retinea s-l ucid pe Gheoghiu.
urcanu ne-a spus atunci: Un alt bandit s-a aruncat de la etaj pe scara de serviciu,
din neatentia unui gardian care-l ducea la anchet, si s-a fcut zob cnd a ajuns jos.
Banditii acestia de la munc silnic si temnit grea sunt att de nriti n credinta si
conceptia lor legionar, c de aici ncolo o s iau msuri pe care numai eu le stiu, ca s nu
se mai poat sinucid nimeni. i voi ucide eu si prietenii mei pe aceia care trebuie, dar de
sinucis nu se vor mai putea sinucide 38.
37 Mnia este fierberea sngelui din jurul inimii, de la aburul fierei sau al tulburrii care se face. Pentru aceasta i
se zice si fiere (col) si venin (cloj). i uneori mnia este si mare poft de rzbunare; cci nedrepttindu-ne sau socotindune
c suntem nedrepttiti, ne mniem, si se face atunci patima amestecat, din rvn si din mnie.
Iar felurile mniei sunt trei: furie, care se cheam fiere (col) si venin (cloj), si tinere de minte, si rzbunare.
Pentru c mnia, avnd nceput si pornire furia, se zice si fiere (col), si venin (cloj). Iar tinerea de minte este fierea (col)
care rmne, adic tinerea de minte a rului; si i se zice pe lng a tine minte si a se nchina la aducerea aminte. Iar rzbunarea
este mnia care pndeste vremea spre pedeaps, si i se zice si astfel pe lng a sta de fat.
Iar mnia este straja mprteasc a gndului, avocatul poftei; cci cnd am poftit un lucru si am fost opriti de cineva, ne mniem mpotriva
lui ca si cum am fost nedrepttiti, socotind gndul cu adevrat vrednic de durere ceea ce s-a ntmplat cu cei ce fireste si pzesc rnduiala
lor (Sfntul Ioan Damaschin, Dogmatica, Cap. Despre mnie) (n. ed.).
38 Interzicerea sinuciderii este cea mai mare viclenie a tiranului, nemaintlnit vreodat, pcatul de neiertat ajungnd s fie o mult rvnit

Cunosteam bine scara, pentru c pe ea mergeam la baie nainte de demascri si, ntradevr, te puteai arunca de la etaj prin spatiul suficient de larg ca s ajungi pn jos la
subsol. Amenintarea lui urcanu cu uciderea se referea la cei care rmseser cu credinta
n Dumnezeu si n Miscarea Legionar. Iar medicul nchisorii putea oricnd diagnostica o
moarte banal.
Dup nceperea demascrilor, camera 4 spital s-a transformat n camer de anchet
unde se redactau declaratiile. O parte din camer era izolat printr-un paravan format din
cearceafuri. n dosul acestui paravan stteau Nicolski, Zeller sau oamenii lor care ascultau
ntrebrile puse de urcanu celui anchetat si pe care trebuia s le si scrie. ntrebrile
trebuiau puse cu voce tare ca s aud si cel din dosul perdelei. Nu rareori, am vzut
cizmele misteriosului auditoriu din spatele cearceafului, cizme de ofiter, care se deosebeau
de cele ale gardienilor. Mai mult, sunt convins c cei omorti de urcanu la camera 4 spital
n timpul demascrilor, pentru c mrturisiser fr echivoc credinta lor n Dumnezeu si n
Miscarea Legionar, au fost ucisi de el ca s-si conving stpnii c era hotrt s suprime
pe oricine i s-ar fi ordonat.
Totdeauna cel care era n com era scos din celul sau camer nainte de a-si da
sufletul. n felul acesta nu se putea sti dac cel aflat n com decedase imediat sau fusese
omort dup aceea, pentru c numai urcanu cu ajutoarele lui l scoteau noaptea, ducndu-l
la morg. Acolo, era pus ntr-un sac legat la gur si ngropat ntr-un cimitir unde nimeni nu
mai stia groapa. Familiile celor ucisi la Pitesti nu le-au mai aflat mormntul39. n cazul
celor sinucisi au existat martori, cum a fost cazul lui erban, evocat cu atta cinism de
urcanu: Un bandit s-a aruncat de la etaj si s-a fcut zob. Cei care se aflau n com n
camer, dup ce erau dusi afar, era foarte greu de stiut dac muriser sau nu. Am putut
verifica moartea lor abia dup ncetarea demascrilor, pentru c toti cei aflati n com au
fost scosi si au murit n celule misterioase.
n timpul demascrilor, nchisoarea din Pitesti devenise o nchisoare de ucigasi. Cei
ucisi si torturati pn la epuizare au fost mai ales cei de la munc silnic si cei de la temnit
grea.
Revin la cazul lui erban, deoarece a fost primul dintre noi care, nemaiputnd
suporta torturile diabolice (fac presupunerea n analogie cu cazul lui Gelu Gheoghiu),
credea c n urma sinuciderii lui clii se vor vedea obligati s nceteze torturile. Dac
aceasta a fost convingerea lui, s-a nselat amarnic, pentru c torturile au continuat mai cinic
si mai bestial, oculta cernd ca planul ei s fie dus pn la capt cu orice pret.
erban era originar din Constanta si era student la Facultatea de Medicin Veterinar
din Bucuresti. Cei care l-au cunoscut sau au lucrat cu el ca lupttor, spuneau c nu era
omul care s cedeze n fata dusmanului. La el, n-a fost contradictie ntre cuvnt si fapt:
asa ntelegea el s-si fac datoria. i numai Dumnezeu stie ct a suferit acest tnr de a
ajuns s-si pun capt zilelor. Cei care l-au torturat nu mai sunt s mrturiseasc: au fost si
ei mpuscati ca s dispar ca martori.
Pe Gelu Gheorghiu l-a salvat faptul c tietura nu era dect superficial, neatingnd
vasele profunde. ncercarea de sinucidere l-a costat ns mult, cci torturile la care a fost
binefacere (vezi mai sus notele 10 si 16).
39 Vezi nota 29.

supus, ca urmare a acestui gest, au fost dintre cele mai groaznice. Dup ncetarea
demascrilor, a spus c fcuse acest gest, creznd c-l va putea influenta pe urcanu s-si
schimbe atitudinea. Nu bnuia nici el c planul ntocmit de ocult trebuia ndeplinit cu
orice risc.

Alt ncercare de sinucidere

Unul dintre camarazii care a fost torturat pn la nebunie a fost Aristide Nedelcu,
student la Facultatea de Drept din Bucuresti.
Originar din Muscel, fusese si el crescut, ca si Popa Nicolae, n duhul ortodox al
mnstirilor de prin partea locului. Din nastere era nzestrat cu virtuti rare. Nu era capabil
s scoat un cuvnt urt din gur sau s fac vreun ru semenului su. Fata lui Nedelcu
exprima buntate, dragoste, pace si armonie sufleteasc.
L-am cunoscut bine n lunile care au precedat demascarea, n camera 3 subsol. M
atasasem de el si-l iubeam mult. Ca si mine, era catalogat ca fcnd parte din grupul
tinerilor legionari mistici.
Apartinea grupului lui Pintilie, cu care tinea sedinte legionare n camer, mbinnd
n modul cel mai armonios credinta crestin cu conceptia legionar. El si Pintilie erau
singurii care mrturiseau deschis credinta lor n Dumnezeu si spuneau c nu se vor lepda
de ea, chiar dac vor fi ucisi, fapt care le-a atras torturi de nenchipuit.
Dup noua pritoceal, Nedelcu si Pintilie au fost adusi lng mine, formnd
mpreun grupul misticilor. Fuseser crunt btuti cu centironul peste cap, pn la
desfigurare. De altminteri, se prea c nnebuniser. Cnd m uitam la ei, m apuca o
groaz pe care nu o mai trisem pn atunci, fcnd legtura cu ceea ce ne promisese
urcanu c, nainte de a ne ucide, ne va face s ne pierdem mintile.
Pn la ntmplrile cu Nedelcu si Gheorghiu, care avuseser loc n preajma
Crciunului, nici un camarad din camer nu fcuse vreo declaratie public, nu fusese dus la
anchet si nu trecuse de partea celor ce torturau.
Atmosfera din camer era de iad, torturile epuizndu-ne aproape total rezistenta
fizic si sufleteasc. Dac un om normal ar fi intrat n camer n momentele acelea, fr s
fie la curent cu cele ce se petreceau acolo, ar fi declarat cu toat convingerea c a intrat
ntrun spital de nebuni. Dac cineva ar fi fotografiat fetele tinerilor torturati si conditiile n
care eram tinuti, nu ar mai fi nevoie s se scrie nici un rnd despre torturile de la Pitesti.
Revenind la Nedelcu, el parc intuia c de Sfintele Srbtori ale Nasterii Domnului
vom fi martorii celei mai odioase si inumane manifestri, fcute la adresa pruncului Iisus si
a Prea Sfintei Fecioare Maria.
ntr-o zi, cnd Zaharia lipsea din camer, l-am vzut pe Nedelcu srind de lng
mine si aruncndu-se cu capul de ciment, de la o nltime de vreo 80 cm. S-a ales doar cu
capul spart. Speriati, cei doi din comitet, Mgirescu si Pvloaia, s-au repezit ca ulii la el, lau legat cu minile la spate si apoi de gratii, ca s nu mai poat misca.

Cu picioarele legate, l-au btut crunt la tlpi, pn ce i le-au nvinetit.

Cnd s-a ntors Zaharia, mai spre sear, aflnd cele ntmplate, a nceput s cnte, ca
de obicei. Dup ce a terminat de cntat, fata a nceput s i se schimbe. ntre timp, si
pregtea instrumentele de tortur: ciomagul, centironul si biciul.
L-a dezlegat pe Nedelcu de gratii, l-a adus pe priciul unde dormea comitetul, s-a
dezbrcat de cmas si a nceput s-l bat att de crunt, c nu mai rmsese pe corpul lui
nici ct ai pune o palm, ca s nu fie vnt si cu rni din care curgea sngele. n tot timpul
acestor bti, Nedelcu a fost lovit peste cap cu biciul, centironul si pumnii, nct fata lui nu
mai semna a fat de om: mai bine zis, arta ca un om iesit din minti.
Mai trziu, dup demascri, Nedelcu a fost la minele de plumb, asa c n-am mai
aflat de ce fcuse acest gest, vznd ce i se ntmplase lui Gheorghiu. Oricum ns,
Nedelcu a fcut parte din grupul tinerilor legionari care au suportat torturile din noiembrie
1950 pn n septembrie 1951, fiind printre ultimii cruia i s-a ridicat pozitia fix.
Am aflat de la cei care au fost n min c si-a revenit complet datorit mediului si a
atmosferei ntretinute de legionarii mai maturi; c nu a fost turntor si a fcut parte din
grupul rezistentei legionare de la minele de plumb. Am stiut de existenta lui si dup 1955,
la Aiud; era sntos, att la trup, ct si la suflet. Dar nu am mai avut ocazia s stau de vorb
cu el. Oricum ns, Nedelcu se nscrie n rndul eroilor legionari.

Alt metod de tortur

n viata mea zbuciumat, am rbdat de multe ori de sete n timpul rzboiului, prin
stepele fr hotar ale Rusiei. Pn la urm ns, am gsit si acolo un izvor. Uneori beam din
bltoace, strecurnd apa prin batist. Toate acestea le-am nteles, pentru c erau inerente
vietii n timp de rzboi. Dar s-ti torturezi semenul, silindu-l s bea ap srat, apoi s-l
chinui prin nsetare, acest lucru nu l-am mai nteles. Dac alte torturi fizice le mai puteai
suporta, chiar si foamea, setea devenea ns o obsesie. Ce minte diabolic a mai inventat
aceast metod si ce scop s-a urmrit cu ea? nainte ns de a i se aplica, tnrul era btut
pn la epuizare si slbit de toate puterile, pentru a nu mai putea s reziste.
Tortura era aplicat fiecruia dup un anumit ritual, cruia nimeni nu i se putea
mpotrivi, cci cel destinat supliciului era legat de mini si de picioare si i se punea un
clus la gur, ca s n-o mai poat nchide. Apoi i se turna pe gt pn la un kilogram de
zeam de varz sau de castraveti, cu o mare doz de sare. Pentru a neutraliza orice reactie,
un membru din comitet se aseza pe picioarele torturatului, un altul l tinea de cap, n timp
ce al treilea i turna saramura pe gt.
Dup o jumtate de zi, aveai o senzatie de sete ngrozitoare.
Dac puteam suporta foamea, btaia, durerea altor torturi, setea era ceva mai presus
de durere. Nu aveam alt ap s bem dect aceea din mncare, ce nu putea potoli setea.
Dup treipatru zile, toti aveam buzele uscate si sngernde, din cauz c ni le lingeam
pn se usca pielea pe ele. Pn si limba era uscat din lips de saliv. n fata ochilor ne
defilau ruri, izvoare si cascade cu ap dulce care ni se revrsau n gur. Poet de as fi fost

nu as fi putut gsi cuvintele care s-mi exprime fericirea ce m cuprinsese n vis la vederea
attor ruri si izvoare.
Ne-am deshidratat att de mult, nct fetele noastre aduceau a msti mortuare.
Doamne! Ct de cumplit si epuizant ne era setea!
Se apropia Crciunul, iar noi eram torturati de sete de mai bine de dou sptmni.
Multi dintre noi beam saramura fr a fi fortati, deoarece n timpul operatiei fortate riscam
s ni se scurg zeama n plmni. Oricum, toti ne beam portia rezervat, de parc am fi
but ap dulce.
Eram capabili atunci de orice si att de nspimnttori, nct te ntrebai dac aveai
n fat fiinte umane sau alte artri. Nu mai aveam saliv n gur, iar mucoasa bucal si
limba erau uscate si crpate, c ti venea s urli. Faringele, si el uscat, te ardea ca focul,
dndu-ti ncontinuu o senzatie de vom chinuitoare. Starea sufleteasc era n pragul
nebuniei. Uneori asteptam cu deosebit nerbdare s ne aduc zeama ca s ne mai
potoleasc setea. i atunci, pentru a ne mri supliciul, au redus cantitatea de zeam,
mrind-o ns pe aceea de sare, n asa fel nct lichidul era un fel de pap.
Groaza c nu puteam sti ct avea s dureze aceast tortur pusese stpnire pe noi.
Ni se prea c nu avea nici nceput, nici sfrsit. Multi dintre noi ajunsesem la convingerea
c ne vor ucide prin nsetare, tortur mult mai groaznic dect foamea. Celelalte metode de
tortur ti provocau dureri si suferinte de nesuportat, dar tortura prin nsetare era att de
chinuitoare c preferam de o mie de ori s fim btuti, numai s ni se dea ap s bem.
Cei din comitet, ca s-si bat joc de noi, puneau ap ntr-o gamel si ne-o treceau pe
sub nas.
mi amintesc de Fag Negrescu, care nu era legionar, si era cel mai tnr dintre noi.
Pe fata lui se citea nebunia de care eram cu totii cuprinsi. Cnd unul din comitet a trecut cu
gamela de ap pe la gura lui, acesta a srit din pozitia seznd si, smulgnd-o din mna celui
din comitet, a fugit cu ea pe prici. Pn s-l prind, buse toat apa din gamel. S-a ales cu
o btaie att de crunt c nu mai putea sta n nici o pozitie. i nici setea nu si-a potolit-o,
srmanul, pentru c i s-a turnat imediat pe gt atta saramur ct ap buse. Cumplit
lectie, ca nimeni s nu mai ndrzneasc s repete gestul lui Fag.
As propune cititorului pentru a-si satisface o curiozitate, s se ncuie ntr-o camer
timp de trei zile dup ce a but un kilogram de saramur, dar fr nici un pic de ap la
dispozitie. i poate atunci va putea ntelege la ce au fost supusi niste tineri, timp de o lun.
S ajung s triasc aievea senzatia c nici toate rurile lumii nu pot si potoleasc setea.
n aceast stare apropiat de nebunie, am regretat din toat inima c nu fusesem ucis
cu un an n urm, n cimitirul de la Galata.
As fi scpat pentru totdeauna de acest chin. Dar ct de legati suntem de viata
pmnteasc!
n ultima sptmn, cei mai tineri dintre noi nu au mai putut suporta aceast tortur,
nemaiputnd sta nici n pozitia fix. ti era mai mare mila de ei, s-i vezi n ce stare
ajunseser. La o inspectie, urcanu, dndu-si poate seama de starea n care eram, s-a uitat
la fiecare cu privirea lui care te ngrozea si, adresndu-se ntregii camere, a spus: Ei bine,

mi banditilor, asa o s v omor si o s v tin numai n chinuri. Clasa muncitoare nu are

mil: mila este o stare patologic a banditilor crestini. Desigur c nimeni nu i-a rspuns.
La plecare, i-a soptit ceva la ureche lui Mgirescu, Zaharia fiind absent. Nu am stiut
ce i-a spus, dar n zilele urmtoare nu ni s-a mai dat saramur si mncarea a revenit la
normal, adic la starea de ap chioar care nu ne putea potoli nici foamea, nici setea. n
ajun de Crciun, aceast tortur a ncetat.
Zaharia fcu unele schimbri pe priciuri, aducnd lng mine pe Tudose n locul lui
Gheorghiu, iar n dreapta mea a rmas tot Ionic Pintilie. Cnd vedeam fetele desfigurate
ale celor doi camarazi, cu ochii sticlosi ca de nebun, m treceau fiorii. Celor mai tineri
dintre noi au nceput s le dea putin ap, cu cteva zile nainte de ncetarea satanicei
experiente. Aceasta ca urmare a iesirii lui Eneea, un camarad de la Cluj, care, pierzndu-si
cumptul, a srit de pe prici si a nceput s strige ct l tinea gura c a nnebunit. Dup
demascri Eneea a recunoscut c nu a fcut-o intentionat, ci pentru c si pierduse
controlul.
n ultima zi a nsetrii, Mgirescu si Pvloaia, n lipsa lui Zaharia, ne-au dat la
fiecare ctiva stropi de ap, s ne mai potolim gura uscat si crpat. Dar setea a mai durat
nc vreo sptmn, pn ce organismul s-a desrat. Odat, Mgirescu, rmas singur n
camer, a venit la mine, m-a luat si m-a dus la tineta de ap, ndemnndu-m s beau. Asa
am but trei gamele pline si, dac m-ar fi lsat, cred c as fi but tineta ntreag.
Eram cu totii convinsi c dup aceast ncercare ne vor aplica alta, mai degradant.
i ntr-adevr, n ajunul Crciunului ne-au administrat fiecruia o btaie proportional cu
anii de condamnare.
Mrturisesc cinstit ns c am suportat-o mult mai usor dect setea prin care
trecusem.

Crciunul lui 1950. Degradarea

Asa cum n-am uitat Crciunul lui 1948 de la Suceava, tot asa nu-l voi uita niciodat
pe cel din 1950 petrecut n camera 3 subsol.
Eram att de deshidratati si de slbiti n urma nsetrii, c pream mai degrab niste
umbre, dect oameni.
Dac pn atunci torturile administrate prin bti si nsetare nu atinseser nc
degradarea absolut, ceea ce voi mrturisi n continuare avea s intre n domeniul
patologiei, iar satanizarea s ating paroxismul. Nu mi-am putut nchipui vreodat c
omul, fiint rational, ar putea s-si njoseasc semenul n asa grad. Ce minte de demon a
putut s nscoceasc atta cruzime? Chiar n ziua de Crciun, cnd fiecare dintre noi, n
intimitatea sa, si mai amintea cum srbtorea Crciunul mpreun cu cei dragi, am fost
pusi n fata unor fapte care ne-au uluit.
n acea dimineat, ndat ce a sunat desteptarea, la ora sase, Zaharia, care n ultima
sptmn lipsise din camer, a dat ordin ca de acum ncolo n fiecare dimineat s lum
pozitia fix pe prici, iar cei care aveau nevoie s ias la urin si scaun, nu o vor mai face la

tinet, ci n propria lor gamel pentru mncare. Am rmas ngroziti de ceea ce auzeam. Asa
ceva nu mai auzisem si nici nu mai vzusem vreodat.
n dimineata aceea, multi dintre noi n-au avut nevoie de scaun deoarece, din cauza
hranei insuficiente, se iesea afar numai la doutrei zile. De aceea, numai cam a treia parte
dintre noi si-au fcut nevoile n gamel. n camer era un miros dezgusttor, dar l
suportam, cci ne obisnuisem cu el de atta timp. Dup ce unii si-au fcut necesittile n
gamelele lor, Zaharia le-a ordonat s se aseze pe marginea priciului, s-si ia lingura si s-si
mnnce fecalele.
Doamne! Ce scabrozitate, ce njosire, ce degradare! Multi au refuzat s-si mnnce
fecalele, iar altii au avut reflexe de vom de aveai impresia c-si vrsau matele din ei. Era
un spectacol pe care nici o imaginatie, chiar bolnav, nu si l-ar fi putut nchipui.
n fata acestei stri de nedescris multi si doreau moartea. i totusi, au fost unii
dintre noi care si-au mncat fecalele: din pudoare ns nu le voi da numele. Din cauza
refuzului altora, a nceput o btaie cum numai n camera 2 parter trisem; se lovea peste
cap, peste fat, pe unde se apuca, cu toate instrumentele de tortur. Multi dintre noi am
scpat gamelele pe jos, murdrind n acelasi timp si priciul cu fecalele care degajau un
miros gretos. Cei care vrsaser fecalele pe ei au fost dusi la W.C. s-si spele hainele ptate
iar fecalele czute pe jos au fost strnse cu pumnii si aruncate n tinet.
Cei care au fost sortiti s-si mnnce fecalele, dup btile pe care le-au ndurat erau
att de schiloditi, c stteau ca niste statui nemiscate pe priciuri. Au fost crunt btuti si cei
care au avut curajul s-l nfrunte pe Zaharia si s-i spun c nici cei mai odiosi monstri nar
fi fost n stare s-si degradeze semenul ntr-un chip att de bestial.
Pentru Pintilie a fost nceputul asasinrii, n timp ce pentru Nedelcu, al nebuniei.
Vlad Drgoescu, nelegionar, fire sensibil, avea n continuare un reflex de vom, de-ti lsa
impresia c-si ddea sufletul.
M gndeam cu groaz cum voi reactiona eu cnd mi va veni si mie rndul.
Asa c, dragi camarazi si cititori, vedeti cum am petrecut noi prima zi de Crciun a
anului 1950. Iertati-i ns si voi, cum i-am iertat si noi, pe toti cei care ne-au supus la astfel
de degradri.
Peste resturile de fecale rmase n gamelele noastre s-a turnat apoi zeama de toate
zilele, obligndu-ne s mncm aceast scrbosenie. Cu toate c Pintilie si Nedelcu au
refuzat s mnnce, le-au pus clus la gur si li s-a introdus acest amestec pe gt cu
lingurita.
Dup mas, n aceeasi zi de Crciun, Zaharia s-a dus la camera 4 spital de unde s-a
ntors cu niste hrtii pe care le-a aruncat pe priciul lui Mgirescu si Pvloaia, s le
citeasc, iar el a nceput s se plimbe prin camer cu minile la spate, fredonnd repertoriul
su.
Dup vreo jumtate de or de muzic s-a oprit si i-a cerut lui Mgirescu s-i spun
pe cei ce stiau s cnte colinde de Crciun si care se pregtiser n acest sens nainte de
nceperea demascrilor.

Cum acesta i cunostea pe toti cei ce pregtiser colindele ca s srbtoreasc

Crciunul n nchisoare, i-a adunat pe priciul lung ntr-un colt si le-a distribuit la fiecare
hrtiile aduse. Pe ele erau scrise, pe melodiile colindelor, cele mai scabroase cuvinte la
adresa Fiului lui Dumnezeu si la adresa Sfintei Fecioare Maria40.
Pentru c sunt crestin si toat fiinta mea se cutremura cnd pronuntam numele lui
Dumnezeu, nu puteam sti dac voi putea s spun acele cuvinte de hul, de insult, aduse
Majesttii si Sfinteniei lui Dumnezeu si a Maicii Domnului de ctre slugile satanei, n acea
zi sfnt a anului 1950, n camera 3 subsol. Acelasi lucru necurat s-a petrecut n toate
camerele de la subsol si parter.
Nici cele mai depravate femei din lume, nici un om, orict de depravat ar fi fost el,
nu si-ar fi ngduit s rosteasc atari cuvinte de hul la adresa Sfinteniei lui Dumnezeu.
Neavnd ureche muzical, eu n-am fost obligat s fac parte din corul satanic. Au mai
refuzat s cnte aceste monstruozitti: Pintilie, Nedelcu, Zelic Berza, Reus Gheorghe,
Dinescu si Gelu Gheorghiu.
Pentru asta, au fost supusi la groaznice bti, iar cntecele au fost intonate n toate
cele trei zile ale Crciunului.
A doua zi, ne-au obligat iar s ne facem nevoile n gamelele n care mncam si, din
acea zi blestemat, si pn dup Pastile lui 1951, nimeni dintre noi n-a mai avut voie s-si
spele gamelele si lingurile.
De asemenea, nu mai aveam voie s bem ap din ceasca de pe capacul tinetei, ci
trebuia s turnm apa din ceasc n gamela noastr, nainte de a o bea. Multi dintre noi, ca
s mai lungeasc timpul pn cnd aveau s fie obligati s-si mnnce fecalele rmase n
gamel, se abtineau s aib scaun, fapt ce a dus repede la constipatie, care a antrenat alte
complicatii si mai grave.
Tot a doua zi de Crciun, mi-a venit si mie rndul la aceast degradant ncercare,
nentlnit nici mcar pentru animale. Mi-e greu s descriu aceste nelegiuiri si nu numai
pentru noi, cei ce le-am suportat, ci si pentru cititori, care vor avea aceeasi reactie de
repulsie, scrb si great. Ca si n prima zi, unii dintre noi am avut o puternic reactie de
vom numai vznd n gamelele din care trebuia s mncm aceste dejectii. Unii au
ncercat s nchid ochii, tinndu-se cu mna de nas, iar altii n-au putut lua nici mcar o
lingur. Cei care s-au opus categoric au fost: Petric Tudose, Eneea, Virgil Mitan, Ion
Grigoras, Hutuleac Ion si altii.
Printre cei vizati de Zaharia, care asista la acest spectacol grotesc, eram si eu. Orict
am fost silit si btut si orict as fi ncercat, reflexul de vom a fost mai puternic si m-a
mpiedicat s nghit propriile mele fecale. n aceast atmosfer de miros de vom, eram
convins c fiecare n sinea lui tria o revolt vecin cu nebunia.
i atunci, btile continund cu mai mult bestialitate, pn a treia zi de Crciun, n-a
scpat unul fr s treac prin aceast siluire.
Toat operatia s-a fcut fr ca gardianul s fie la curent, pentru c nu el ne distribuia
masa ca s ne vad gamelele infecte, ci unul din comitet.
40 Vezi Nota final de la sfrsitul crtii (n. ed.).

n zilele urmtoare, s-a procedat n acelasi fel si cu urina, cu rezultate mai eficace.
Culmea degradrii a fost atunci cnd o parte din noi au fost fortati s mnnce
fecalele altuia (eu, nu stiu de ce, nu am fost obligat s o fac). S-a ajuns att de departe n
aceast nemaipomenit degradare, nct unii dintre noi au preferat s mnnce propriile
fecale, pentru a nu fi obligati s le mnnce pe ale altuia. Aceast siluire paranoic a durat
vreo trei sptmni, iar pentru altii cteva luni, timp n care am fost att de crunt btuti
pentru c refuzam s ne supunem, nct aceste sptmni au fost pentru noi nceputul unui
delir colectiv.
Anul Nou 1951, dup mrturisirile de mai sus, refuz s mi-l mai amintesc.
n aceste sptmni de oroare, Pintilie si Nedelcu au fost att de slbatic torturati, c
primul a murit, iar cellalt a nnebunit.

Uciderea lui Ionic Pintilie

Ce reprezenta Ion Pintilie, ca valoare moral si intelectual, prin credinta n
Dumnezeu si n Legiune, am mai relatat. Dar tin s mrturisesc, si nu as vrea s gresesc n
fata lui Dumnezeu si fat de toti camarazii nostri, c el reprezenta pentru noi, ce reprezenta
Mota pentru generatia lui. Pintilie a fost vrful piramidei elitei tineretului legionar de
acolo. Nici un alt tnr legionar nu i s-a asemnat, cu exceptia acelui student de la
Politehnica din Bucuresti, ucis de urcanu.
Pintilie a rbdat martiriul asemenea primilor crestini. A fost asasinat de slugile
satanei, care si-au vndut sufletul si constiinta lui Lucifer. Dac medicina si cultura
romneasc au pierdut prin uciderea lui o valoare de nenlocuit, acest tnr de o moral
desvsit, cu dragoste pentru Dumnezeu, semenii si si Legiune, va rmne un exemplu
de urmat pentru toti cei care vor veni dup noi n acest neam.
Dumnezeu a vrut asa, cum a vrut si n cazul lui Mota, s-si aleag, ca martiri pentru
jertf, pe cei mai buni dintre noi. Dac nu las fi cunoscut n libertate, lucrnd cu el, dac nu
as fi stiut ce valoare intelectual reprezenta si pe ce solid piedestal moral era asezat, dac n
nchisoare si n special n camera 3 subsol, unde Pintilie a stat tot timpul alturi de mine, nu
l-as fi vzut cu ochii mei cum a fost ucis, poate n-as face aprecierile pe care le fac despre
acest nger cu chip de om. Lui Pintilie nu-i lipsea nimic din brbtia si curajul martirului:
credinta si dragostea pentru Hristos si atasamentul fat de Cpitan si Legiune. Nu
trec n rndul martirilor nici fricosii, nici pe cei ce s-au ndoit sau n-au avut curajul s-si
mrturiseasc credinta. Vor trece n eternitate numai cei bravi care-l nfrunt pe satana prin
jertfa lor adus lui Dumnezeu. Jertfele pe care le vrea Dumnezeu si pe care El le alege sunt
ale celor care, atunci cnd sunt pusi la ncercare, dau dovad de cel mai nalt eroism.
Neamurile vor tri numai prin eroii si martirii lor.
i acum mi mai amintesc momentele prin care a trecut Pintilie pn cnd i s-a luat
viata.
Am relatat atitudinea lui n camera 3 subsol, aceea a unui crestin desvrsit.

El a fost initiatorul sedintelor legionare n camera 3 subsol si a grupat n jurul lui

peste zece camarazi. Nici unul dintre ei, n afar de Nedelcu, nu a avut ns curajul s fac
ce a fcut Pintilie.
S-a rugat lui Dumnezeu si a tinut sedinte legionare fr fric si nu pe ascuns. A
mrturisit n auzul tuturor celor din camer, eu fiind alturi de el, c este crestin si c-L
iubeste pe Hristos, acceptnd moartea, ca si Mota, c este legionar si crede n misiunea
politic si mistic a Miscrii Legionare.
nainte de a i se da lovitura de gratie si de a-si pierde cunostinta, a fost ntrebat nc
o dat dac mai este legionar. Pintilie a rspuns cu un curaj de martir: Sunt crestin si
legionar si asa vreau s mor! i asa a si murit.
Dup cum am mai amintit, Pintilie avea un fizic delicat si de aceea loviturile pe care
le-a ndurat i-au fost fatale. i pe cnd Nedelcu, cu un fizic de o rezistent mai mare, a
suportat tortura pn aproape de nebunie, fizicul lui Pintilie a cedat sub lovituri, nvluit de
moarte.
Constiinta mea l va vedea n permanent torturat, nu de Zaharia, care l-a ucis, ci de
satana. Nu i-am vzut rnile de pe trup, cci nici unul dintre noi nu a avut voie s-l
dezbrace. La baie nu fusesem de sase luni, ca s ne vedem rnile si s le putem denunta.
Cmasa si izmenele lui erau lipite de corp, doar capul i se putea vedea, un cap
desfigurat, tumefiat, cu ochii abia vizibili, ascunsi n fundul orbitelor. n urma btilor, ct
a tinut degradarea cu fecalele si pn n ziua cnd Pintilie si-a dat sfrsitul, cei mai multi
dintre noi nu eram dect o mas de carne sngernd si tumefiat, pe care o simteam abia
cnd ni se lipeau cmsile si izmenele de corp.
Iat cum a sfrsit Pintilie. n acea dimineat, Zaharia a plecat din camer. S-a ntors
dup putin, a nceput s fredoneze, s-a dezbrcat de cmas si a venit n fata lui Pintilie,
care era lng mine.
L-a ntrebat nc o dat dac mai crede n Dumnezeu si n Legiune. Pintilie, care era
att de slbit c nu se mai misca, a mai avut puterea s clatine din cap un da categoric.
Atunci, demonii care-l stpneau pe Zaharia s-au npustit asupra lui si l-au lovit timp de o
or cu toate instrumentele de tortur, pn cnd n-a mai semnat a om. Apoi l-a aruncat pe
prici, unde nu mai putea sta dect rezemat de mine si de Tudose.
Dup aceast isprav, Zaharia a plecat din camer s raporteze lui urcanu si Zeller
c ordinul lor a fost executat.
Pintilie a avut o revenire care ne-a ngrozit. Sufletul lui cltorea printre astri.
Ultimele lui cuvinte mi sun si azi n urechi si-mi vor suna pn voi nchide ochii: Vd
printre astri..., apoi soptit, nct nici eu, nici Tudose sau Gelu Gheorghiu nu am mai putut
deslusi ce spunea. Am ajuns n galaxia lui Halas si vd41 si vocea lui a ncetat.
Am fost convinsi c Pintilie nnebunise si asteptam cu totii ssi dea sufletul. n
camer domnea tcerea, groaza naintea mortii.
Triam groaza c vom nnebuni si noi, nainte de a fi ucisi, ca Pintilie.
41 Iat, vd cerurile deschise si pe Fiul Omului stnd de-a dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7, 56) (n. ed.).

Cnd Zaharia s-a ntors n camer, Petric Tudose, erou al torturilor, a avut curajul
s-l nfrunte, spunndu-i: L-ai ucis!.
Zaharia, constient de asta, pentru c asa primise ordinul, i-a ordonat lui Tudose s-l
consulte pe Pintilie care, spunea el, doar simula moartea.
Tudose a mai avut curajul s-i confirme lui Zaharia c l omorse. Atunci, demonii
din Zaharia s-au mai npustit o ultim dat asupra trupului lui Pintilie, inert. N-a putut s-i
zdrobeasc sufletul42, pentru c Dumnezeu l luase la El. Doar trna trupului i-a rmas lui
Zaharia si celor ce i-au dat ordin s-l asasineze.
Pintilie nu se mai sprijinea de mine si Tudose, nu mai rsufla, era czut cu fata pe
prici. Am imaginea clar a momentului cnd a fost tras de un picior de pe prici si a czut
bustean pe ciment, apoi a fost scos afar. Desigur c a fost dus n celulele mortii de pe
capul Tului si, fie c murise, fie c Zaharia sau urcanu i-au dat ultima lovitur, din acea zi
nu s-a mai auzit nimic de Ionic Pintilie.
Voi, dragi camarazi care veti veni dup noi, s aveti si s pstrati amintirea si cultul
martirilor, a suferintelor lor, ncepnd cu Cpitanul si pn la ultimul camarad ucis de hidra
bolsevic. S ncercati din toate puterile voastre fizice si sufletesti s psiti cu brbtie si
curaj pe drumul pe care au psit toti martirii nostri si s nu v temeti de nici un dusman,
vzut sau nevzut, asa cum nu s-au temut eroii nostri. i s nu fiti ca noi, cei slabi si
neputinciosi, nehotrti si fricosi. S srutati peste ani, cu evlavie si cutremur, crucea de pe
mormntul camarazilor nostri, a eroilor martiri czuti n lupt pentru Biserica lui Hristos,
Legiune si Neam.

nceputul nencrederii
Constiintele noastre erau rvsite din cauza celor petrecute cu Pintilie. Suferintele ne
duceau pe culmea dezndejdii. i nu se ntrevedea nici o perspectiv ca torturile s nceteze
vreodat. n plus, nici nu ne puteam sinucide.
Dac suferinta fizic continu se mai putea duce, degradarea sufletului si suferinta
fratelui de lng tine erau de nesuportat. Ca unul care mai trecusem o dat prin torturi la
camera 2 parter, zream totusi o licrire de sperant, gndindu-m c si aceste torturi vor
sfrsi odat si odat. Aveam constiinta mpcat, convins c omul trebuie s ncerce s
reziste pn la ultima limit a puterilor lui. Cnd suferinta fizic si sufleteasc au ntrecut
ns limitele posibilului, s-a instalat n constiinta si sufletul meu dezechilibrul permanent,
aruncndu-m n hul dezndejdii.
Acesta era punctul culminant prevzut n planul ocultei, dup 30 de ani de
experient n Rusia, aplicat cu urmri dramatice la Pitesti si Gherla. Atunci cnd sufletul se
gseste n dezechilibru, fr nici o posibilitate de redresare, clul poate face din cel
torturat tot ce vrea el. Asa a nceput nencrederea, nti n tine nsuti si apoi n ceilalti. Asa
s-a realizat si verificat ceea ce spusese urcanu n fata camerei: Am s fac din voi tot ceea
ce vreau eu.
42

Nu v temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot s-l ucid; temetiv mai curnd de acela care poate si sufletul si trupul s le piard
n gheena (Matei 10, 28) (n. ed.).

Dup cteva zile de la uciderea lui Pintilie, urcanu a trecut prin camer si s-a uitat
la fiecare dintre noi. Parc vroia s ni-l bage pe dracul n suflete.
Cnd a ajuns n dreptul meu, am simtit cum duhul satanei din el mi strngea capul 43.
A fost pentru prima si ultima dat cnd am simtit din partea lui urcanu duhul satanei,
asemntor celui ce te hipnotizeaz si-ti transmite tie vointa lui44.
n momentul cnd s-a uitat la mine, am simtit mna lui Gelu Gheorghiu strngnd-o
pe a mea. Camaradul meu ncerca s m ajute. Atunci mintea mi s-a luminat si mi-am
recptat curajul s-l privesc pe urcanu drept n ochi.
De cnd l nfruntasem, cnd mi reprosase c nu mi-am tras de limb camarazii, se
trezise n mine un pic de curaj. Atunci l fcusem s se ndoiasc de formidabila lui
memorie. De aceea, cu toat inteligenta lui si cu toat groaza pe care o producea celui
torturat, cnd s-a uitat la mine m-am convins c nici el nu era de nenvins. i din acea
clip, nu mi-a mai fost att de fric de el, ca de Zaharia sau de alti tortionari.
Proptit n fata mea m-a strpuns cu privirea si mi-a zis: Mi, mistic nrit, tu n-ai s
scapi din minile mele, asa cum n-au scpat nici altii ca tine. Nu i-am rspuns, dar nici
privirea lui nu m-a mai ngrozit. urcanu era individul care clca totul n picioare pentru asi atinge scopul si a-si satisface satanicu-i orgoliu. De aceea probabil c m pusese pe lista
celor de care avea s se ocupe personal.
Dup ce a terminat rondul de privire, i-a chemat pe cei din comitet pe culoar ca s le
dea noi dispozitii, ceea ce nsemna o nou ordine pe priciuri, ncepnd de la tineta de
necesitti si pn la cea de ap. Primul a fost asezat Reus Gheorghe, pornind de la tineta de
necesitti, urmat de subsemnatul, Gelu Gheoghiu, Petric Tudose,
Mitan Virgil, Dinescu, Srbu, Ionit, Hutuleac, Sntimbreanu, Popa si ceilalti. n
partea opus: Nedelcu, Popescu Paul, Berza, Ungureanu, toti cei care tinuser sedinte
legionare la sfatul lui Pintilie. Tinerii nelegionari au fost scosi dintre noi si asezati ncepnd
de la tineta de ap cu: Vlad Drgoescu, Ionescu, Petrovan, Negrescu si ceilalti.
Noua ordine pe priciuri reprezenta o nou selectie privind tortura. Odat aceast
ordine stabilit, urcanu ni s-a adresat tuturor fcnd aluzie la cazul Pintilie: Asa am s v
omor pe toti cei care veti mai spune c sunteti crestini si legionari, pentru c eu v-am spus,
banditilor, c voi face din voi tot ce vreau eu. N-o s scpati de demascri ct o s faceti
nchisoare: poate nici dup aceea. V dau rgaz s v aduceti aminte de toate cele fcute,
de la tta pe care ati supt-o de la mama voastr si pn n clipa aceasta. Memoria voastr
este n mna mea si am metode s v scot din memorie tot ce stiti si tot ce nu stiti sau
credeti voi c ati uitat. La mine nu exist uitare ci:
tiu, mi amintesc si declar tot. Care dintre voi, banditilor, crede c eu spun basme,
s se dea jos de pe prici si s vin la mine.
Nimeni nu i-a rspuns. n acea situatie, nu mai era cale de mijloc. Ori te urcai la cer,
adic erai ucis, ori te prbuseai n hul dezndejdii, direct n iad.
43 Aceeasi durere o simt si nevoitorii lui Hristos care ncep s lucreze pocinta si rugciunea nencetat, dup ce mai nti, rtcindu-se, au
practicat yoga (n. ed.)
44 Asta l deosebeste pe Dumitru Bordeianu de ceilalti memorialisti ai Pitestiului: el este singurul, dup stiinta noastr, cruia i s-a dat vedere
duhovniceasc, singura n stare s vad lucrurile n adevrata lor lumin (n. ed.).

urcanu ne-a dat dou sptmni de gndire.

Acest rstimp de fals relaxare a fost pentru noi cea mai ngrozitoare tortur
sufleteasc, apropiat de nebunie.
Atunci a nceput nencrederea45, n camaradul tu si n tine nsuti.
Dup spusele lui urcanu, memoria fiecruia dintre noi trebuia mturat de tot
ceea ce stiam sau uitasem46. Ce memorie extraordinar trebuia s ai ca s-ti amintesti totul,
de la snul mamei si pn n clipa de fat?! Orice amnezie temporar era luat drept refuz
si urmat de consecinte nefaste.
Tot ce se scrisese de fiecare dintre noi, despre activitatea personal sau a altuia,
trebuia declarat si public. i sunt convins c cea mai mare tortur sufleteasc a constat n
mrturisirea public a faptelor morale reprobabile, precum si a intimittilor. Cine n-a trit
aceast tortur sufleteasc, cnd semenul tu era n stare s se uite n intimitatea ta ca ntr-o
oglind, acela nu va ntelege niciodat cum a fost posibil s-i pui pe mas lui urcanu
absolut tot ce stiai despre tine si intimittile tale, despre printi si frati, rude si prieteni,
despre cunoscuti si camarazi, despre sefii ti si despre activitatea ta.
n acest rstimp de dou sptmni am trit tortura sufleteasc ce ne-a dobort si asta
ne-a urmrit si ne va urmri pn la mormnt.
Fiecare si tria tragedia, care era numai a lui, fiecare era singur n fata constiintei si
a faptelor sale.
n aceste dou sptmni nu am mai fost btuti. Ne despachetam amintirile,
intimittile si faptele uitate, ca s ni le stie si altii.
i totusi a mai fost o tortur n acest rstimp. Aceea c Petrovan si Negrescu,
nelegionari, venind de acas cu tacmurile lor, au fost obligati s-si bea ceaiul sau ciorba
cu furculita. ti era mai mare mila de acesti tineri slbiti n ultimul grad, vznd cum le
curgea transpiratia pe fat ducnd de mii de ori furculita la gur. i dup aceea, pe la ora
zece seara, li se vrsa gamela n tinet, fiind lsati flmnzi timp de dou sptmni.
n toat perioada, de luni de zile, ct am stat nemiscati pe prici, n pozitie fix,
linistea si nemiscarea parc ti sfredeleau creierul, ca un sobolan flmnd si feroce care ti-l
rontia.

Ancheta inopinat
n timpul acestor dou sptmni s-au ntmplat pentru mine fapte, datorit crora
poate, am ajuns s pot mrturisi ceea ce mrturisesc.
Din cauza celor prevestite de urcanu pentru a ne rscoli memoria si constiinta si
a celor ntmplate de srbtori, a pozitiei fixe si insuportabile ce ne ducea aproape de
nebunie, precum si datorit lipsei de ndejde c vom mai scpa din iadul n care ne aflam,
45 Necredinta naste ndoire a sufletului, iar ndoirea sufletului pe negrij, negrija pe uitare, uitarea pe dezndejde, dezndejdea pe moarte
(Sfntul Efrem Sirul, Pentru frica lui Dumnezeu) (n. ed.).
46 Vezi cartea Sisteme si procese de brainwashing n Romnia comunist, de Nicolae Clinescu, ed. Gama, 1998 (n. ed.).

se ntiprise pe fetele noastre frica si nebunia pe care probabil numai cei din iad o pot
avea47.
ntr-o zi, nainte de prnz, Zaharia si Mgirescu lipsind din camer, s-a deschis usa si
gardianul de pe sectia noastr, stnd n pragul usii cu o fituic n mn, a ntrebat pe seful
camerei de numele meu. Pvloaia a rspuns c eram n camer. De retinut faptul c ori de
cte ori se auzea zvorul, noi nu trebuia s miscm din pozitia fix, ca si cum nu s-ar fi
ntmplat nimic.
Gardianul m-a invitat s ies din camer si s-l urmez. M-a dus pn la captul T-ului
si acolo m-a predat unui plutonier pe care nu-l mai vzusem pn atunci.
Am fost scos din cldirea nchisorii si dus n cea a administratiei, unde mai fusesem
cu ocazia acelei anchete din 26 octombrie 1949.
Ajuns pe coridor, mi s-a ordonat s-mi reazem fruntea de perete si minile s le tin
pe cap. Aceasta era pozitia detinutilor politici atunci cnd erau scosi din celul, fie pentru
mutri, fie pentru anchete sau alte interese ale administratiei. Cum stteam cu fruntea lipit
de perete, mi-a trecut fulgertor prin gnd c s-ar putea s fiu pus chiar n fata suspectului
anchetator din urm cu un an si ceva.
Abia m-am dezmeticit din pozitia fix si plutonierul m-a luat de brat, a deschis usa
unei camere, care nu era dect o celul obisnuit cu un birou si dou-trei scaune, trezindum apoi n fata unui tnr ofiter de securitate, necunoscut. Nu i-am dat nici bun ziua,
nestiind de ce eram adus acolo. Plutonierul dispruse, iar ofiterul m-a invitat s iau loc pe
scaun.
Ofiterul se uita la mine ca hipnotizat. Nu-mi mai amintesc ct am stat asa, dar destul
de mult, pentru ca ofiterul s citeasc pe fata mea ceea ce nu mai vzuse niciodat. M-am
uitat un timp si eu la el, apoi privirea mea s-a ndreptat spre geam, admirnd zpada de
afar.
La un moment dat, ofiterul s-a ridicat de pe scaun, s-a dus la us, a scos capul afar,
s se asigure c nu era nimeni pe coridor, a nchis usa si a tras zvorul. S-a apropiat apoi de
mine, m-a atins pe umr si m-a ntrebat aproape pe soptite: Ce se ntmpl domnule, n
nchisoarea aceasta cu detinutii de aici?
Am tresrit si parc mi-am venit n simtiri, trezindu-m la realitate. Dar, n acelasi
timp, un glas ndeprtat m-a avertizat s nu spun nimic. Acest glas tainic a fost att de
autoritar, nct am amutit o clip. Relaxat, cu o voce care nu mai era a mea, i-am rspuns:
Nu se ntmpl nimic! Ce s se ntmple? La afirmatia mea, el s-a uitat mai insistent la
fata mea si mi-a zis: Cum s nu se ntmpl nimic? Dumneata nu vezi cum arti?
Rspunznd c nu am oglind s-mi vd fata, mi-a rspuns, foarte contrariat c noi nu
aveam asa ceva n nchisoare, mi-a rspuns: Stai s aduc o oglind, s te vezi si a iesit
din camer. Dup cteva minute, s-a ntors cu o oglind, din acelea pe care femeile le au n
poset. Mi-a pus-o n mn si mi-a cerut s m privesc.
Spre mirarea mea, cel care se vedea n oglind nu mai semna cu cel pe care l stiam
eu. Am trit momentul cnd nu m-am recunoscut. Cel pe care-l vedeam n oglind nu era
47 n iad nu este pocint, ci pedeaps, si sufletul pctosului arde n iad ca o festil (Fapte minunate de la Printi Athoniti, Ed. Cartea
Moldovei, 1996, pag. 134) (n. ed.).

dect un nebun care nu semna cu nimeni48. Descumpnit si mirat de ceea ce vzusem, cu

repulsie ca de ceva urt si dezgusttor, i-am ntins aproape brutal oglinda napoi.
Cu aceeasi indignare si chiar revoltat, ofiterul mi spune:
Domnule! D-ta nu vezi cum arti? Ori esti nebun, ori ti-ai pierdut vederea?.
Nimic! i-am rspuns eu, si v rog s-mi spuneti pentru ce m-ati chemat? Ofiterul era
convins c avea n fata lui un nebun si c, dac ar mai fi insistat cu ntrebri, s-ar fi putut
trezi cu un scaun n cap.
n timp ce a iesit din camer ca s duc oglinda, glasul acela tainic mi repeta,
continuu, s nu spun nimic. M ntrebam:
Doamne, ce este cu mine, unde m gsesc? Am fost adus aici cu tlc, s fiu
ncercat, sau aducerea mea aici are alt scop? n timp ce aceste gnduri m frmntau si nu
le gseam rspuns, tnrul ofiter a intrat n camer, s-a asezat la birou si, schimbnd tonul,
mi-a spus politicos despre ce era vorba. Asa am aflat c era din Iasi, c era anchetator la
Securitatea din acest oras si c scopul venirii lui la Pitesti era s m ancheteze, n urma
unei declaratii date despre un coleg de-al meu de facultate, pe nume Emil Cristescu.
n declaratie se spunea c acest coleg era prieten cu mine, c stia c eram legionar si
cunostea activitatea mea legionar n cadrul Faculttii de Medicin. L-am ntrebat struitor
pe ofiter cine si cnd dduse declaratia, dar a refuzat s-mi spun. Mi-a venit imediat n
minte c nu putea fi altul dect colegul meu Lunguleac, care stia din facultate si de la Iosub
Mihai, c eram bun prieten cu Cristescu.
Ofiterul mi-a spus c se stia c atunci cnd fusesem arestat, la 12 iunie 1948,
Cristescu a fugit din Iasi, de unde si bnuiala c stia de activitatea mea legionar. De fuga
lui Cristescu nu stiam, dar eram sigur c anchetatorul aflase de ea dintr-o declaratie dat de
Lunguleac n demascrile de la camera 2 parter.
Impresionat de felul cum artam si de refuzul meu categoric de a-i spune ce se
petrecea n nchisoare, n-a mai insistat autoritar, ci m-a rugat s declar n scris ce stiam si
ce era adevrat n cazul lui Cristescu, fostul meu coleg. Mi-a ntins o foaie de hrtie si un
stilou, s scriu declaratia cu mna mea. Am ncercat s scriu dar, n starea de slbiciune n
care m aflam, mna mi tremura asa de tare, nct mi-a fost imposibil. Tnrul ofiter
necunoscut, cu gradul de locotenent, nmrmurit c nu puteam nici mcar s scriu, m-a
ntrebat ce era de fcut. I-am propus s scrie el si, dup ce voi citi declaratia, o voi semna.
La spusa lui, c era nevoie de scrisul meu autentificat prin semntura mea, m-am
revoltat, ntrebndu-l dac nu observ faptul c eu nu puteam s scriu si i-am sugerat s
motiveze si el la rndul lui c nu putusem scrie pentru c eram bolnav. Solutia mea i-a
convenit, recunoscnd c ntr-adevr eram bolnav. A luat hrtia si iam dictat. I-am spus tot
ce stiam de Cristescu. Declaratia mea a fost ct se poate de scurt, cu datele de identitate,
nchisoarea n care m aflam n momentul declaratiei si despre Cristescu, c nu stia nimic
de activitatea mea legionar, c nu cunostea nimic n legtur cu activitatea mea politic
din cadrul Faculttii de Medicin din Iasi.
48 Nu mai avea chip. De aceea si erau desfigurati n btaie de tortionarii posedati de cel

ru, care urste chipul omenesc, fcut dup Chipul lui Dumnezeu (n. ed.).

Cnd m-au arestat pe mine, nu stiam de fuga lui Cristescu si, n circumstantele n
care m gseam la Iasi, nu eram deloc curios s aflu care era conceptia lui politic.
Am luat declaratia, am citit-o si, vznd c era exact ceea ce am declarat, am pus
data si am semnat-o.
Sunt convins si astzi c respectivul ofiter, vznd nebunia si starea sufleteasc n
care m aflam, n-a mai insistat asupra acestei declaratii, ci s-a multumit cu ceea ce i-am
dat. Ca urmare, Cristescu a fost salvat de la nchisoare.
La un moment dat, ofiterul a scos o tigar, mi-a ntins-o si mia spus s o fumez
linistit. I-am rspuns c nu eram fumtor, c n-am fumat niciodat. Atunci si-a retras oferta.
Ce deosebire ntre acest ofiter si suspectul anchetator din octombrie 1949!
A iesit afar, a chemat plutonierul care m adusese si m-a dat n primire, uitndu-se
nc o dat mirat la mine. Plutonierul m-a escortat pn la sectia mea de la subsol si m-a
dat n primire gardianului, care mi-a spus s m duc singur n camer, c era deschis.
Cum mergeam spre camer, deodat, ca un trznet, simt o mn ca de Goliat care-mi
nsfac gtul, pe la ceaf. Mi s-a oprit respiratia de spaim. Simtind apoi slbirea strnsorii
m-am ntors si...
ce-mi vd ochii! O namil de om, mbrcat ntr-un cojoc de santinel pn la
pmnt, avnd un smoc de chei n mna dreapt.
Era urcanu n persoan! Astfel mbrcat, arta si mai voinic.
Parc era Mihai Viteazul, dar nu cu barda n mn, ci cu un smoc de chei, cu care
deschidea la propriu si la figurat usile, memoria si constiintele noastre.
Cu o voce de tunet mi zice: Vino ncoace, banditule, c te omor!. Avea o expresie
a fetei pe care nu i-o mai vzusem niciodat, a unui diavol care te nspimnta, te bga n
mormnt. Miam revenit totusi n fire si l-am privit drept n ochi.
El nu stia ce stiam eu si constiinta acestui fapt mi-a dezlegat gura si mi-a dezghetat
inima. De ce vrei s m omori, domnule? iam rspuns eu, hotrt. S-a repezit din nou la
mine si strngndu-m de gt mi-a zis: Ce ai spus la anchet, banditule? Am ncercat s-i
iau mna de pe gt ca s pot vorbi, dar si-a retras-o singur. Hai s mergem la anchetator,
s vezi ce i-am spus, i-am replicat eu. Nu! Banditule, spune c te omor, spune tu ce ai
spus. Am prins curaj si l-am ntrebat cu ndrzneal: Ce s spun?
Ce am declarat la anchet? Nu banditule, nu ce ai declarat, ci ce ai spus c se
petrece n nchisoarea asta.
n momentul acela m-am simtit stpn pe mine si, cu o fals degajare, m-am uitat n
ochii lui, spunndu-i c, dup cum el nsusi mi recomandase, dac nici pmntul nu
trebuia s stie pe unde am fost si ce am vzut, altuia strin cum era s-i spun?
S-a repezit din nou la mine si mi-a zis: M! Asa ai spus, c te omor?! M-a ridicat
apoi de hain n sus. I-am replicat deschis:
Dac nu m crezi, hai s mergem la anchetator. Eram sigur c nu o va face. Ar fi
fost prea mult, ca un detinut s cear socoteal unui anchetator.

Vznd fermitatea si curajul cu care l-am nfruntat, din monstru ce era, si-a revenit,
satisfcut c nu spusesem nimic. M-a msurat apoi de sus pn jos, m-am uitat si eu la el si
ochii nostri sau ntlnit o clip. i atunci, cu toat demonia lui, i-am zrit n coltul gurii si
n ochi un crmpei de omenie. Doamne, ct de contradictoriu e omul! Ce schimbtoare si
greu de cunoscut este fiinta uman!
M-a prins de ceaf, dar nu m-a mai strns si mi-a fcut vnt n camer, njurndu-m
trivial.
n urma celor petrecute ntre mine si urcanu, mrturisesc sincer c nu m mai
temeam de el. Era pentru a doua oar c-l nfruntam, si aparentul meu curaj i-a lsat
convingerea c nu voi spune nimnui nimic despre demascri. i nu s-a nselat, pn la
Pastele din 1954.
Cnd am intrat n camer si am vzut fetele celor de pe priciuri, care semnau cu
fata mea din oglind, tot curajul pe care-l avusesem n altercatia cu urcanu dispru.
Dezndejdea mi cuprinsese din nou fiinta. Dac n-as fi fost la acea anchet si nu s-ar fi
ntmplat cazul cu anchetatorul si cu urcanu, poate c niciodat n-as fi observat aceste
fete de tineri pe care si puseser amprenta duhurile rele ce stpneau nchisoarea, fetele
unor oameni ajunsi la limita disperrii, de unde ncepe apoi nebunia.
Pn s ajung la locul meu pe prici, am avut rgazul s-i privesc pe toti n ochi,
deoarece nu era dect Mgirescu n camer.
Acesta mi-era drag chiar si atunci cnd m lovea, pentru c loviturile lui erau
ponderate si stia cnd s se opreasc, nelovind cu ur.
Personal, nu-i reprosam nimic. Cnd i vzusem trupul la baie, cu cicatricele adnci
ale rnilor primite n attea torturi, orice resentiment fat de el, n fata acelui schelet spat
de rni, dispruse fr urm.
Dup cele ntmplate, mi-era foarte sete si i-am cerut lui Mgirescu s-mi dea voie
s beau, iar el mi-a fcut semn afirmativ.
Pn s ajung la tineta de ap am putut s-i privesc pe toti cei de pe priciuri n fat.
Privind chipurile martirizate, am simtit n inima mea c acea licrire a dragostei fat de
cellalt ncepea s se sting. i mai simteam c va trece mult timp pn vom lega iarsi
lantul dragostei, dar dac vom reusi, nimeni nu-l va mai putea rupe.
Dup demascri, camaradul Popescu Paul, din grupul Pintilie, mi-a mrturisit c, n
gndul lui, plecarea mea din camer echivalase cu drumul ce ducea spre moarte. Nu s-a
nselat, cci atunci a fost momentul de cotitur al destinului meu, care putea fi altul dac nu
as fi urmat ndemnul acelui glas tainic. Un singur cuvnt, prin care s fi dezvluit
realitatea, ar fi fost destul ca s-mi semnez sentinta de condamnare la moarte. urcanu m
asteptase ca s-mi dea lovitura de gratie, e o certitudine pe care o triesc si azi. Dar voia lui
Dumnezeu a fost alta. Pn la Pastile lui 1954, la Gherla, am regretat mereu c n-am spus
nimic atunci. Poate c era mai bine s fi fost ucis atunci, dect s fi ndurat attea ptimiri.
Dup cum puteti constata, demascrile de la Pitesti si Gherla au fost astfel concepute
de blestemata ocult, nct s se desfsoare n cel mai perfect secret; un secret care trebuia
s rmn pe vesnicie ntre zidurile groase ale nchisorilor.

Dac nu ar fi survenit acea anchet, poate m-as fi ndoit si eu de caracterul secret al

demascrilor (E de remarcat c urcanu nu ma ntrebat niciodat de ctre cine am fost
anchetat si care fusese scopul anchetei).
Initial doar Nicolski, Zeller si urcanu erau pstrtorii tainei.
Dup cele constatate de mine la acea anchet, nici unui ofiter de securitate nu-i era
ngduit s stie ce se petrecea la Pitesti si Gherla.
i ceea ce-mi spusese misteriosul anchetator, n 1949, se conjuga perfect cu taina
demascrilor de la Pitesti si Gherla.
Secretul s-a pstrat pn la moartea lui Stalin.
De aceea era urcanu att de alarmat: ca nu cumva, din cauza neatentiei lui fat de
mine, secretul s fie divulgat.
n urma celor relatate mai sus, urcanu m-a sters de pe lista lui si de atunci n-am mai
avut nici o altercatie cu el si nu m-a mai fortat s-mi lovesc camarazii. Aceasta a fost
pentru mine salvarea pe care Pronia mi-a oferit-o ca s nu ajung criminal fat de camarazii
mei.
Tot ceea ce s-a ntmplat apoi cu mine pn la Pastile lui 1954, s-a referit doar la
constiinta si persoana mea. n relatiile cu camarazii si colegii mei, nici unul dintre ei nu va
avea s-mi reproseze ceva.
Cele dou sptmni de fals relaxare, de groaz pentru ceea ce ni se pregtea, erau
pe terminate. n viata tineretului legionar se deschidea cea mai sumbr perspectiv, a
nebuniei si disperrii, cu toate consecintele reprobabile care au urmat.

Nebunia dezndejdii
Dup ce timpul de gndire a luat sfrsit, fiecare dintre noi s-a vzut singur-singurel
n fata mlastinii dezndejdii, n care avea s ne arunce ura lui satan49.
Cu minile si picioarele legate n lanturi, cu trupul sfrtecat, cu sufletul siluit pn la
prostituare, nu gseam scpare nicieri.
Durerea fizic trecea ntotdeauna, dup ce rnile se vindecau, pe cnd durerea
sufleteasc, odat instalat n om, l mcina zi si noapte.
Nu mai exista alt urmare dect s te neci n aceast mlastin a necredintei, a
neputintelor si a slbiciunilor tale, sau s ceri mila si ajutorul lui Dumnezeu, ca s-ti dea
rbdare, ntelepciune si putere s poti nota pn la liman.
Cei care s-au mpotmolit au fost de dou categorii: cei slabi si neputinciosi, care nu
au mai putut suporta suferinta fizic si sufleteasc, si au pierdut ndejdea si credinta n
ajutorul Atotputernicului, reprosndu-I c a ngduit slugilor Satanei s ne arunce n ceea
ce ne aruncaser, si cei ce nu si-au pierdut credinta si ndejdea mrturisit sau
49 Mai pot s ndjduiesc? mprtia mortii este casa mea, culcusul meu lam ntins n inima ntunericului. Am zis mormntului: Tu esti
tatl meu; am zis viermilor: voi sunteti mama si surorile mele! Atunci unde mai este ndejdea mea si cine a vzut pe undeva norocul meu? El
s-a rostogolit pn n fundul iadului si mpreun cu mine se va cufunda n trn (Iov 17, 13-16) (n. ed.).

nemrturisit, ndjduind c pn la urm mila lui Dumnezeu o s-i salveze totusi din
disperarea n care czuser.
ncepnd de la 15 ianuarie 1951, tortura n camera 3 subsol, precum si n celelalte
camere de la parter si subsol unde se fceau demascri, a intrat n cea mai cumplit faz,
aceea a frmntrilor constiintei noastre. Asa cum doi oameni nu se aseamn ntru totul,
att fizic, ct si sufleteste, tot asa nici unul dintre noi n-a suferit, n-a trit si n-a suportat
aceast dram la fel.
Cu aceast dat, au nceput pentru elita tineretului legionar demascrile publice,
declaratiile pentru mturarea si golirea memoriei de tot ce ai stiut sau n-ai stiut. Precizez
termenii ceea ce nu ai stiut, pentru c multi dintre noi au inventat cele mai abjecte si
aberante fapte, pe care, binenteles, nu le comiseser niciodat. Acest n-ai stiut a fost
nteles gresit, ei creznd c s-ar fi putut ei salva de torturi, folosindu-se de aceste aberatii,
care nu i-au dus dect la o prbusire si mai cumplit.
La aceast dat, urcanu a trecut prin camere si a anuntat nceputul declaratiilor, a
tot ce nu s-a declarat la ancheta oficial, a tot ceea ce era reactionar si mpotriva clasei
muncitoare si a regimului comunist, precum si a tot ceea ce se aflase prin nchisoare, din
destinuirile camarazilor si ale colegilor. Apoi ne-a avertizat c:
cine are convingerea c nu va spune tot ce stie si ce nu stie se nseal, banditilor,
pentru c eu am metode pe care le-am aplicat si le voi mai aplica n asa fel nct nici unul
dintre voi s nu ias teafr din aceste demascri. i ele vor continua pn ce vom goli si
mtura memoria voastr de tot ce ati stiut sau n-ati stiut.
Deci urcanu a anuntat public cea mai sumbr perspectiv. i s-a tinut de cuvnt.
As ruga pe cititorul de bun credint s aib ntelegere pentru semenul torturat, dar
nu pentru a-l comptimi, ci mai degrab pentru a ntelege ce memorie formidabil le-a
trebuit acestor tineri ca s-si mture si s-si goleasc constiinta de tot ce au stiut.
Or, n aceast situatie, nu puteai avea dect dou pozitii: s spui totul fr selectie,
tot ceea ce memoria ta nregistrase, cu toate consecintele grave pentru cei pe care i
declarai, sau s dai cu trita, acuznd memoria c nu rspunde fidel la solicitri50.
V mrturisesc un fapt de necrezut si de nenchipuit, pe care lam trit mpreun cu
cei care am trecut prin odioasa dram a demascrilor. Din momentul cnd urcanu a fcut
aceast comunicare, memoria si constiinta noastr au fost parc dezlegate si puse n
miscare de o fort nscut din grozvia suferintelor si a torturilor, ajunse la limita
superioar, mbrcnd forme de nebunie.
Fr voint si fr efort, ntr-un mod bizar, ti apreau pe ecran toate refulrile.
Aceast fort, care nu era a ta si pe care nu o ntelegeai si nu o voiai, ti rscolea memoria
si constiinta, aducnduti dinainte, ca pe o tabl, tot ce uitasesi de cnd ai nceput s
vorbesti si pn n clipa aceea51.
50 A treia cale, aceea a tcerii, este numai a martirilor, a celor care merg la moarte punndu-si sufletul pentru aproapele lor (n.ed.)
51 Forta care le stpnea mintea era, evident, a diavolului. Diavolul se strduieste s ascund, atunci cnd omul si
plnge pcatele, mai ales n fata duhovnicului, relele svrsite de om. Dac nu reuseste s l fac pe penitent s uite adevrata
grozvie a pcatului svrsit, atunci l sftuieste s l micsoreze sau s gseasc pentru el nsusi circumstante atenuante (vezi
fragmentul de la Facere 3, 12). Cu totul pe dos se ntmpl atunci cnd vrea s l arunce pe om n negura dezndejdii: i aduce

Lucrul acesta e foarte greu de priceput, e un fenomen sufletesc pe care, ca s-l poti
ntelege, trebuie s-l triesti.
S explice stiintific aceste fenomene specialistii n materie.
Noi, cei ce le-am trit, ne multumim doar s ni le aducem aminte.
Tot din acea zi, plantoanele de noapte nu se mai fceau de ctre cei din comitetul de
tortur, ci de noi, de cei torturati. Torturile mbrcau acum cea mai degradant form, fiind
acum administrate chiar de noi, nou nsine, devenind din victime ale opresiunii, opresori.
Nu ne imaginasem nici n vis c ne vom aplica torturi unii altora, pentru a fi ct mai
compromisi ca btusi, turntori, si instigatori.
n ultimele dou sptmni ajunsesem ntr-o stare de slbiciune fizic de neimaginat;
vointa si puterea mea de judecat se reduseser ntr-att, c nu rmsese din mine dect un
bot de materie prin care mai plpia o licrire de viat si constiint, aproape de stingere.
Am mai spus c pozitia fix pe prici era suportat, fr nici o exagerare, mult mai
greu dect btile. Dac durerea din timpul btii si rnile treceau, pozitia fix parc nu
avea sfrsit. Trupurile noastre erau aproape anchilozate si nu ne mai simteam sezutul, iar
uitatul la vrful picioarelor ti producea o surescitare si o stare nervoas att de iritant,
nct aveai impresia c nu mai rmsese din tine dect un nebun debusolat.
i atunci, cum ar mai putea fi acuzati acesti tineri, cum li s-ar mai putea cere
socoteal, cum ar mai putea fi denigrati si ce cuvinte de desconsiderare ai mai putea avea la
adresa lor52 pentru greselile fcute?
S nu surprind pe nimeni c unii dintre noi au spus lucruri inventate, numai pentru
a scpa cteva clipe de insuportabila pozitie fix de pe priciuri.
Asta a fost ce nu prevzusem noi, eu si camarazii mei: faptul c, dup torturile la
care fuseserm supusi de ctre cei din comitet, de atunci ncolo urma s fim nu numai
victime, ci si chinuitori.
Ce om cinstit din lumea asta va putea s nteleag bestiala demascare, fcut nu de
dusmanii nostri directi, comunistii, ci de camarazii si fratii nostri care czuser victime,
satanizati si nnebuniti de suferint? Cine ar putea, de pild, s-si tortureze sotia si copiii
pn la nebunie?
La Pitesti si Gherla a fost iadul pe pmnt si mai ru nu ar fi putut fi. De aceea,
oamenii nu vor ntelege niciodat ce s-a ntmplat acolo, cum nici unii dintre noi n-au

aminte pcatele pn la ultimul amnunt, ba chiar le exagereaz mrimea.

Rzboiul prin aduceri aminte este mai cumplit dect cel prin lucruri, tot att pe ct este mai usoar svrsirea pcatului cu gndul, dect prin
fapt (Sfntul Maxim Mrturisitorul, Capete pentru dragoste, cap. 63) i acestea (cugetele) putin vreme pzesc mintea nentinat. Iar mai
pe urm i vin asupr-i pomenirile celor mpotrivnice, si tulbur, si ntineaz pe inim, pentru c nu a simtit nc vzduhul cel linistitor al
slobozeniei Duhului, ctre care, dup bun vreme, se adun pe sine prin neaducerea aminte de lucruri. Cci aripile si le are nc trupesti, zic
adic pe faptele bune, care se svrsesc la artare (Sfntul Isaac Sirul, Cuvntul 56) (n.ed.).
52 Acesti frati ai nostri au czut din cauza suferintelor de nesuportat, fiind n lanturi si supusi unor torturi continue. Ce scuz au ns
milioanele de informatori, care au fcut aceasta n stare de libertate, punndu-se de bun voie n slujba satanei? (n. aut.)

nteles.53 Cei care ne ursc din momentul cnd am aprut n istorie, pot acum s se bucure,
vznd ce au nsemnat demascrile.
tiindu-i pe legionari prigoniti, torturati, denigrati, dispretuiti si ucisi, asa cum
numai primii crestini au mai fost, toate fortele rului, toate ocultele, precum si aceia care le
servesc interesele54, se vor mbrtisa, manifestndu-si ura satanic mpotriva unor oameni
cinstiti, cu credint n Dumnezeu si cu dragoste pentru semenul si neamul lor.
De multe ori m-am ntrebat dac mai exist la noi oameni cinstiti, cu simtul drepttii,
care s judece si s actioneze n frica lui Dumnezeu. De ce nu se mir nimeni c legionarii
sunt cei mai urti, cei mai prigoniti si cei mai defimati dintre toti 55 membrii organizatiilor
politice existente pe pmnt?
Am mrturisit si o voi face pn ce voi nchide ochii, cum de altfel pot mrturisi si
camarazii mei, c, dac nu ar fi fost tineretul legionar (n proportie de 80% din cei arestati
si depusi la Pitesti), muncitorii si tranii legionari de la Gherla si elevii de liceu din Frtiile
de Cruce de la Trgsor, odioasa demascare din nchisorile comuniste din Romnia nu s-ar
mai fi realizat. Aceasta o stiu Nicolski si cei care au pregtit planul; executantii nu mai
sunt.
Noi, legionarii, femei si brbati, tineri sau n vrst, am fost singura formatiune
politic organizat si disciplinat care s-a opus cu toat forta comunismului din Romnia.
Ceilalti opozanti au fost cazuri singulare sau grupri mici si nu organizati cu zecile de mii
pe tot cuprinsul trii, ca legionarii. Aici s-a vzut lupta comunistilor mpotriva conceptiei
politice a Comandantului Miscrii Legionare, Horia Sima, verificat n cei trei ani de
demascri.
Pn mai ieri, slugile satanei, fie ei romni sau cei ce numai vorbesc limba noastr,
servind indiferent crei oculte, acuzau numai tineretul legionar pentru aceast dram. Cnd
si-au dat seama c, prin acest procedeu, fceau propagand Miscrii Legionare, si-au
schimbat atitudinea cu 180 de grade, negnd tocmai participarea acestui tineret la cele
petrecute la Pitesti si Gherla. Sustineti-v mrsvia, domnilor, dar cu nume si date, nu cu
fabulatii, pentru c noi i stim pe toti cei care au trecut pe la Suceava, Pitesti, Gherla, 54
55

Trgsor, Mislea, Aiud (nchisoare destinat anume legionarilor ncepnd cu anul

1955)!
Nu cei care ncearc s devieze atentia romnilor de la jertfa legionar, unic n
istoria politic a popoarelor, nu ocultele puse n slujba rului vor birui. Va veni ziua cnd
Arhanghelul drepttii Dumnezeiesti va lovi cu spada lui de foc pe supusii tuturor ocultelor
docile lui Lucifer.

53 n afara perspectivei teologice, nici nu este de nteles. Vrjmasul lui Dumnezeu este si vrjmasul omului: dac Dumnezeu vrea s ne fac
nc din aceast lume cetteni ai mprtiei ceresti (mprtia lui Dumnezeu este n luntrul vostru Luca 8, 37), satana vrea s edifice
iadul pe pmnt, pentru a pierde ntreaga omenire. (n.ed.)
54 Nimic nu m va putea convinge c cei ce ne ursc, ne prigonesc, ne defimeaz si ne ucid, sunt altceva dect cele mai docile si mai
autentice slugi ale satanei (n. aut.).
55 Dac v urste pe voi lumea, s stiti c pe Mine mai nainte de voi M-a urt (Ioan 15, 18) Fericiti veti fi voi cnd v vor ocr si v
vor prigoni si vor zice tot cuvntul ru mpotriva voastr, mintind din pricina Mea (Matei 5, 11) (n.ed.).

i, pe jertfele miilor de martiri legionari, se vor ridica tineri curati la inim, cu

credint n Dumnezeu si dragoste de oameni, care s ncing sbiile Adevrului.
Spuneam c, n cele dou sptmni de crncen relaxare, fiecare a fost torturat n
luntrul constiintei sale de ntrebri: ce s fac, ce s declare, pe cine s apere? Fiecare si-a
fcut un plan n acest sens.
Dup altercatia cu urcanu, ajunsesem la concluzia c nu trebuia s m mai tem de
duhul su demonic. Eram ntrit de puterea pe care mi-o ddea mila lui Dumnezeu, care m
ndemna s ncerc, s ncerc mereu, conform convingerii mele c viata aceasta pe pmnt
nu e dect o ncercare, o lupt permanent cu ispita, slbiciunea si neputintele proprii.
Mi-am fcut un proces de constiint: ce declar si ce nu declar, ce stiau altii despre
mine si ce stiam eu despre altii, ce ru as aduce celui pe care l voi declara, ce complicatii
si ce urmri vor avea spusele mele pentru camarazii si prietenii mei pe care nu-i
declarasem la ancheta oficial de la Suceava.
n sufletul meu se zvrcoleau slbiciunea si neputinta, renuntarea si hotrrea, ntrun amestec disperat. Din aceast nvlmseal trebuia s aleg si s pun n ordine, cu
discernmnt, tot ceea ce ni se va cere s declarm.
n acele clipe, de mari frmntri de constiint, am avut lng mine pe Gelu
Gheorghiu, cruia nu i se putea reprosa nimic. ntr-un moment de neatentie a celor din
comitet si a celor de pe prici, Gelu mi-a strns mna si, cu o voce care m-a cutremurat, mia zis: Fii tare, frate! Dac nu i-as fi simtit mna, as fi crezut c glasul venea de pe alt
lume. El nc mai tria momentul cnd fusesem pus s-l zdrobesc si nu o fcusem. Gestul
meu fat de el l-a sprijinit s nu fac ru nimnui.
Stteam nuc si nu pricepeam, ntrebndu-m dac nu cumva voia s m ncerce.
Era cinstit cu mine sau peste cteva zile avea s declare n fata ntregii camere ceea ce-mi
spusese acum? Din fericire, lucrurile nu s-au petrecut asa. Nici Gelu, nici eu n-am declarat
nimic unul despre altul, si asa am rmas uniti prin acest gest toat viata.
Atitudinea lui m-a trezit la realitate si mi-a dat certitudinea c, dac unul singur din
camarazi este alturi de tine, biruinta nu poate fi dect de partea noastr.
Cine i-a egalat oare pe Nedelcu, Berza, Reus, Dinescu, Ghit Andrisan, Mitan Virgil,
Popescu Paul, Gelu Gheorghiu, Visovan Aurel eroul de la Pitesti, Ungureanu (Maglavit),
Sntimbreanu Ion, Cornea, Grigoras Ion, Hutuleac Ion?
Cine ar fi crezut c nici unul din tinerii legionari si nelegionari din aceast camer
nu va cdea, n asa chip, nct asupritorii s se poat servi de ei?
n lupt, ncercarea este cea care ti verific tria. Dac vocea lui Gelu Gheorghiu nu
mi-ar fi nclzit sufletul cu puterea dragostei si nu mi-ar fi dat acel imbold si acea ncredere
s rezist, nu stiu care ar fi fost comportarea mea n continuare, la demascri.
Lumina care a strlucit n sufletul meu mi-a redat puterea s calc peste slbiciuni si
s iau o hotrre ferm. Odat ce lumina s-a strecurat n constiinta mea, mi-am fcut
planul, convins fiind de puterea si ajutorul lui Dumnezeu n aceast ncercare.

Am cptat o deosebit liniste interioar gndindu-m la jertfa camaradului Iosub

Mihai, care mi fusese ajutor n ntreaga mea activitate; de asemenea, stiind de la Suceava
c Moisiu nu avea s fie adus la Pitesti (nu mrturisise c era student) si c, prin urmare,
tot ce cunostea el nu risca s fie denuntat. Aceste dou mrturii au fost astfel nmormntate
n vesnicie.
Din mormnt, Iosub nu mai putea declara nimic: dusese dincolo toate secretele
noastre. Moartea lui a salvat pe multi dintre camarazii nostri, legionari sau prieteni ai
Legiunii. tiam de asemenea c Iosub nu declarase nimic nainte de a fi ucis, pentru c tot
timpul fusese aproape de mine n celula n care a fost asasinat.
Dup eliberarea mea din nchisoare, am verificat c nici unuia dintre cei care
avuseser legtur cu mine si cu Iosub nu li s-a ntmplat nimic.
Am trecut apoi n revist celelalte surse informative. Ct am stat la Suceava, dup
proces, cu Petric Tudose nu discutasem nimic n legtur cu activitatea noastr din
libertate. Ce vorbisem cu Oprisan la celula 18 erau lucruri care nu priveau activitatea din
libertate, ci doar probleme de teologie, el fiind teolog si neinteresndu-l niciodat politica.
Cu cei doi tineri nelegionari, Petrovan si Negrescu, lucrurile stteau altfel. Ei se
gseau n camera 3 subsol cu mine, adusi anume aici ca s fim confruntati, crezndu-se,
asa cum mi-a spus misteriosul anchetator din 26 octombrie 1949, c eu i-as fi fcut
legionari n nchisoare.
Cu Popa anu, pe care-l cunosteam mai bine ca oricine, iar nu discutasem probleme
privind Legiunea; m ngrozea ns gndul c voi da ntr-o zi ochii cu acest monstru si mi
va plti tot ce-i fcusem n celula 59, la Suceava.
*
n luna ianuarie, cnd au nceput declaratiile tinerilor de la munc silnic si temnit
grea, urcanu era extrem de ocupat s citeasc, s trieze si s confrunte sute de declaratii.
De aceea, pentru a nu ne ntlni unii cu altii cei din camere diferite, s-au amenajat mai
multe compartimente la camera 4 spital, unde se scriau declaratiile.
Cnd doi sau trei din aceeasi camer si scriau declaratiile, o fceau la aceeasi mas,
pe ct vreme cei din camere diferite nu se puteau vedea ntre ei.
Cei care au trecut pe la camera 4 spital si amintesc foarte bine c n partea stng,
cum intrai n camer, spre geamul ce ddea la strad, era un tarc mprejmuit din
cearceafuri, unde sttea cineva care nu putea fi vzut. Cu toate acestea, cearceafurile
neajungnd pn jos, se putea distinge foarte bine, din pozitia n care ne gseam la mas,
ce fel de cizme sau pantofi purtau cei ce stteau acolo la pnd.
n repetate rnduri, ct am scris, am observat cizme sau pantofi de ofiter, cci
gardienii nu purtau pantofi. Am mai spus c n acest tarc asistau ajutoarele lui Nicolski,
pentru a fi siguri c urcanu nu-i trgea pe sfoar. Aceast situatie mi-a ntrit convingerea
c, att Nicolski, ct si Zeller si ceilalti, nu aveau ncredere n urcanu, ci se serveau de el
pentru a-si ndeplini planul.
Fiind att de ocupat, urcanu era ajutat de cei din comitete, care asistau cte unul
sau doi, verificnd dac ce se scria era identic cu ceea ce fusese spus public, n fata camerei

si a comitetului de tortur. De aceea, atunci cnd se fcea o declaratie, ei si notau totul

ntr-un caiet desigur, furnizat de administratia nchisorii. Din cauza acestui sistem de
confruntare era foarte greu, dac nu imposibil, s omiti ceva.
Pentru scrierea acestor declaratii eram dusi de la ora sapte dimineata si tinuti pn la
ora nou seara. Pn n luna februarie escorta o fcea urcanu si ctiva gardieni pusi la
dispozitia lui, alesi dintre cei tineri, nou angajati, prelucrati si amenintati s nu scoat un
cuvnt.
Din camer eram scosi fie de urcanu direct, fie de seful de sectie, si predati acestor
gardieni de navet. Dup demascri, am aflat c unele dintre ajutoarele de ncredere ale lui
urcanu lucrau si la trierea declaratiilor pe centre universitare, capitale de regiuni si
raioane.
La camera 4 spital am nteles c declaratiile noastre, dup verificri si confruntri,
erau trimise la Nicolski si apoi la oficiile de Securitate din capitalele de regiuni si raioane.
Nicolski se pregtea s trimit ct mai repede declaratiile noastre la diversele
securitti, pentru arestarea celor declarati de noi.
Mai greu era s-mi dau seama ce stiau altii despre activitatea mea, pe care nu o
declarasem la Suceava. Cel care cunostea activitatea mea era Cojocaru. Am mai spus: cea
mai mare greseal a tinerilor legionari a fost ncrederea deplin pe care au avut-o unii n
altii. Dar puteam noi oare prevedea prin ce vom trece? Nu era oare mai de pret cinstea si
ncrederea dect greseala? n Cojocaru aveam o ncredere mai mare dect n mine, ce s-a
dovedit a nu fi zadarnic, pentru c nici el nu a declarat nimic.
De aici ncolo, tot ce stiam n legtur cu camarazii mei, nedeclarati la ancheta de la
Suceava, depindea numai de mine s fie spus sau nu.
i iat c mi-a fost deschis, din mila lui Dumnezeu, o portit de scpare.
ncepuse atunci ancheta lui nea Georgic gardianul, seful sectiei de munc silnic de
la etajul 2, mutat apoi la etajul 3, n legtur cu nlesnirile pe care le fcuse, prin scrisori,
unei detinute din lumea bun a Bucurestilor.
ntr-o dimineat, usa camerei se deschise brutal si apru, ca o furtun, urcanu. S-a
uitat prin camer si ochii lui s-au oprit asupra mea, fcndu-mi semn s ies afar.
Pe culoar, m-a somat s-l urmez. Eram att de slbit, c abia m miscam, iar el m
zorea. l vedeam pentru a doua oar mbrcat n cojocul de santinel si cu smocul de chei
n mn. Am observat c era ncltat cu pslari pe care-i foloseau si gardienii n schimbul
de noapte. Pe unde trecea urcanu, gardienii dispreau si se ascundeau de parc ar fi trecut
o fiar slbatic care ameninta s-i sfsie.
Mergnd asa n urma lui, m ntrebam cine i-o fi dat atta putere pe vremea aceea
nu stiam de Nicolski si de Zeller ca toat nchisoarea cu detinutii si gardienii ei s fie
numai la dispozitia sa.
Nicolski avea s spun mai trziu c numai urcanu si ajutoarele lui au fcut
demascrile, la ordinele primite din strintate si nicidecum de la el si de la altii din
Comitetul Central. Doamne!

Pn unde ajunge minciuna, ipocrizia si diversiunea bolsevic! Cum putea oare un

detinut ca urcanu s aib aceast nchisoare si toti detinutii din ea la discretia si bunul su
plac? Dar administratia nchisorii ce rol mai avea? nchisoarea era condus si administrat
de urcanu!
Iat momeala pe care i-a ntins-o Nicolski lui urcanu, pentru ca nici n vis s nu-si
dea seama n ce curs fusese atras si ce victim avea s fie, mpreun cu ajutoarele lui.
Nicolski stia, de fapt, nc dinainte de nceperea demascrilor, c cei care vor duce la
ndeplinire planul vor fi executati, pentru a se sterge orice urm.
Nu exist ru ndreptat mpotriva semenului, pe care dreptatea lui Dumnezeu s nu l
sanctioneze. Acest om frumos, voinic si cu o inteligent iesit din comun, urcanu, nu ar fi
fcut mai bine s-si execute n liniste cei sapte ani de nchisoare? S-ar fi eliberat si el ca
toti ceilalti detinuti si nu ar fi avut nimic pe constiint. Orgoliul si setea de mrire ntunec
ratiunea, ducnd la betia puterii. Pentru cei ce au aceast patim nu exist ntoarcere,
prbusirea lor e fr putint de salvare.
Cnd am ajuns la camera 4 spital, urcanu a ntrebat tare, s aud si cei din dosul
cearceafului, dac n 1950, vara, cnd eram la etajul 3, vis-a-vis de celula doamnei cu
pricina si ieseam cu tineta la W.C., l vzusem pe Georgic gardianul stnd de vorb cu ea
n us sau intrnd n celul. Realitatea era c l vzusem dar, pentru c se purtase omeneste
cu noi, am rspuns ferm c n-am observat nimic, niciodat.
De ce m-o fi ales atunci tocmai pe mine urcanu, n-am reusit s nteleg. Oricum
ns, acea discutie cu el se lega strns de atitudinea pe care trebuia s o am n timpul
declaratiilor de mai trziu.
i solutia avea s mi-o dea tot urcanu, ntrebndu-m dac mai aveam ceva de
mrturisit, n afara celor spuse n camera 2 parter.
I-am rspuns clar si sigur pe mine c nu mai aveam dect lucruri mrunte 56. La care
el m-a amenintat cu moartea, dac i voi ascunde ceva. n sinea mea, mi-am zis c, de ast
dat, czuse si el n plasa mea.
urcanu credea c declarasem tot la camera 2 parter; era si foarte multumit c nu
divulgasem secretul reeducrii.
A fost a treia si ultima oar cnd urcanu, datorit atitudinii mele, s-a ndoit de
memoria sa formidabil. Nu-mi rmnea dect s exploatez acest atu. tiam ns c trebuia
s declar si eu ceva si rmnea s m hotrsc ce anume.
Dup cteva zile, parc Dumnezeu i-a soptit lui Pvloaia, c i-am putea denunta pe
fostii frati de cruce si frtiori care activaser n anii 1940-1941 n F.D.C. n liceul nostru. Iam cerut lui Pvloaia lmuriri, dar el mi-a spus s declar tot ce stiu, lsndu-mi libertatea
s fac selectia. Am fost convins c-mi ntindea o curs, pentru c de la Flticeni numai eu
si el puteam da relatii din anii 1940-1941.

56 Ancheta era un fel de spovedanie anapoda, n urma creia mrturisitorul nu iesea curtat, ci mpovrat si ntinat. Cel ru nu inventeaz
nimic, se foloseste de toate mijloacele, bune n sine, pentru a-si mplini scopurile, rele n ntregime. n aceast categorie intr si sedintele de
anamnez hipnotic, si cele psihanalitice (n. ed.).

Am cutat s mi-i amintesc pe toti cei pe care i-am cunoscut acolo, ce date aveam
despre ei, care au fost arestati si care nu puteau fi gsiti. Majoritatea acestor camarazi
aveau caziere din timpul lui Antonescu. Nu stiam ns dac vreunii si reluaser sau nu
activitatea n cadrul Corpului Studentesc Legionar.
Declaratiile despre camarazii de la Flticeni le-am dat timp de mai multe zile, iar
Pvloaia nu le-a comentat.
Pentru declaratiile scrise la camera 4 spital se fceau programri, iar cazurile
urgent si confruntrile se rezolvau peste aceast ordine. Cum Pvloaia voia s scape
camarazii de la Flticeni, m-a programat la urcanu, imediat dup interogatoriul
legtur cu nea Georgic gardianul, programare ce a marcat o cotitur n viata mea
nchisoare si n demascrile de la Pitesti.

de
de
n
de

A doua zi dup ntlnirea cu urcanu, seful de sectie a deschis usa si, cu o hrtie n
mn, a ntrebat de mine. M-a scos din camer si m-a dus pn la captul sectiei, unde m-a
predat unui gardian care ne escorta ntre camera de tortur si camera 4 spital.
Atunci am avut acea ntlnire, desigur programat, cu Bogdanovici, de neuitat pentru
mine, pe care am relatat-o deja, n capitolul referitor la nchisoarea din Suceava.
Ce as mai putea spune despre Bogdanovici?
urcanu l-a ucis, probabil la ordinul lui Nicolski, pentru c nu acceptase reeducarea
violent, vrnd s duc regimul n eroare prin jocul de-a inteligenta. Cum ns nici
urcanu si nici ajutoarele lui nu mai sunt pentru a mrturisi, singurul care cunoaste
adevrul n acest caz a rmas Nicolski.
Deci, n planul ocultei, Bogdanovici trebuia s dispar pentru a se sterge orice urm
n legtur cu felul n care ncepuse reeducarea de la Suceava. Toti trebuiau s dispar,
pn la Nicolski, ca si n cazul lui Beria57, ca s nu se stie cine a ordonat si executat planul
acestei drame.
Sunt sigur c dac Bogdanovici ar fi acceptat demascrile prin violent la Pitesti, el
nu ar fi fost ucis. Bogdanovici a fcut ns greseala de a-i fi spus lui Popa anu, colegul si
prietenul su din Soroca, precum si lui Mrtinus, c el ar fi fost dispus s fac acel joc de-a
reeducarea, dar numai pentru a salva tineretul legionar. Acestia doi l-au denuntat lui
urcanu.
El s-a fcut vinovat de a fi nceput reeducarea la Suceava. C a fcut-o la sfaturile
tatlui su, sau la propunerea comunistilor, nu mai are important. De altfel, el si-a
recunoscut greseala, mrturisindu-mi nainte de a muri: Frate, asa se pltesc greselile!.
Totusi, Bogdanovici nu a fost un ticlos, un turntor. A ncercat s fac un joc cu
comunistii, asa cum au fcut multi dintre universitarii si intelectualii de marc. Nici un
intelectual romn nu are dreptul s-l judece, mai ales c multi au fcut acest joc de bun
voie. Pe el l-a judecat probabil propria constiint.
Bogdanovici nu a sfrsit ca un ticlos, cum pe nedrept l-au acuzat unii, ci a rmas un
martir, ucis miseleste, prin cele mai groaznice torturi, care au durat un an si patru luni.
57 Beria = Lavrentii Pavlovici (1899-1953), evreu rus, ucis de apropiatii si imediat dup moartea lui Stalin (n. ed.).

Dac cineva l-ar fi vzut cum l-am vzut eu, la ntlnirea noastr pe scri, s-ar fi
cutremurat. Arta ca un mort. Pe oasele lui nu mai rmsese dect pielea ntins si ochii
mari nfundati n orbite, n care mai licrea doar un strop de viat. Un mort, cu ochii vii.
Ct suferint si durere, ct chin! i ct rbdare a avut acest tnr ca s poat suporta
torturile, ca nimeni altul dintre noi, cei ce am trecut prin Pitesti!
La amintirea lui, m plec cu adnc veneratie, ntelegere si dragoste camaradereasc.
A fost un martir care, mpreun cu toti cei ucisi n demascri, n anchete sau n alte
mprejurri, a ngrosat rndurile legionarilor czuti.
Aceast ntlnire mi-a zguduit toat fiinta, mi-a rvsit constiinta si puterea de
judecat, iar ochii suferintei lui, din iarna lui 1951, m vor urmri pn la moarte.

Declaratiile publice n camer

Dintre primii care au nceput s fac declaratii, au fost:
Gheorghiu, Tudose, Cornea, Sntimbreanu, Hutuleac, Paul Popescu, Comnici,
Romic Proistosescu, apoi Vlad Drgoescu si Ionescu dintre nelegionari, toti cu o conduit
de eroi n nchisoarea din Pitesti.
Cum Zaharia si ceilalti din comitet fuseser informati de urcanu c eu declarasem
ce era mai important, n urma demascrilor de la camera 2 parter, fapt care m avantaja,
mai rmnea s studiez ce s declar si mai ales ce s nu declar.
Foarte important era cantitatea de informatii pe care o detinea fiecare tnr,
nedeclarate n timpul anchetei oficiale, n legtur cu activitatea fiecruia, precum si cu cei
implicati n aceast activitate.
Dup cele vzute n camera 2 parter, am fost convins c unele din cele declarate
erau fictive, pentru ca bietii tineri s mai scape din insuportabila pozitie fix de pe priciuri
si de torturile la care erau supusi. Securitatea avea urgent nevoie de aceste declaratii pentru
a judeca si condamna pe cei internati n lagre si nejudecati.
Alte declaratii erau cele n legtur cu ceea ce auzisem n nchisoare de la camarazii
nostri. Toate erau scrise ntr-un carnet de ctre membrii comitetelor de tortur care ne
asistau. Notele i serveau lui urcanu ca s poat verifica oamenii foarte usor, confruntnd
declaratiile ntre ele.
Declaratiile referitoare la intimittile delicate, acestea au fost lsate mai pe urm; cel interesa pe Nicolski n primul rnd erau declaratiile privind pe cei necondamnati nc si
pe cei rmasi n libertate, care prezentau un pericol pentru regim.
Pe la sfrsitul lui ianuarie, urcanu l-a ucis personal pe un tnr legionar, pe nume
Nit Cornel, care fusese premiantul de onoare al liceului teoretic din Bacu si unul dintre
cei mai buni studenti ai Politehnicii din Bucuresti. urcanu l-a ucis zdrobindu-i ficatul cu
picioarele, pentru c mrturisise public auzind si cei de dup cearceafuri c este crestin
si legionar si vrea s moar n aceast credint.

Nu ncape nici o ndoial c urcanu l adusese n camera 4 spital, ca s demonstreze

celui ascuns care se prea poate s fi fost Nicolski sau Zeller loialitatea lui fat de
comunisti si faptul c putea suprima viata unui tnr, fr pic de mil, atunci cnd victima
si mrturisea public credinta n Dumnezeu si n Legiune.
Tnrul acela se asemna n calitti, credint si atitudine, cu Pintilie, fiind, ca si el,
unul din cei mai buni dintre noi. Asa s-a fcut c Miscarea Legionar a dat dintre tinerii ei
ce a avut mai de pret, ca jertfe nchinate lui Dumnezeu si credintei legionare. Sunt convins
c, dac tineretul legionar ar fi dat numai aceste dou jertfe, ar fi mplinit poate prinosul de
sacrificiu. Ei valorau ct sute dintre noi, ceilalti.
Nebunia, delirul colectiv al disperrii, s-a manifestat prin actiunea reciproc de
tortur, administrat de cei care deveniser din victime, tortionari. Dac s-ar face o
comparatie ntre acesti tineri de dinainte de demascri, cnd armonia, dragostea si
ntelegerea se vedea la ei, att la legionari ct si la nelegionari, si cei de dup demascri,
nnebuniti de suferint si disperare, avnd o comportare de fiar unul fat de altul, nu ti-ai
putea explica transformarea, dect printr-o nebunie colectiv.
Fat de ceea ce am vzut la camera 2 parter si la Gherla, nu pot s nu remarc c
majoritatea tinerilor din camera 3 subsol s-au comportat, totusi, mai blnd, cnd au fost
siliti s-si tortureze camarazii.
Cine ar putea ntelege c, atunci cnd unul era pus s-si bat camaradul, plngea
frnt de durerea, de chinul pe care-l provoca celui torturat?
Mai mult de jumtate din camarazii de la camera 3 subsol, pe care i-am vzut cu
ochii mei, triau aceste stri sufletesti. Cine va crede? Slugile satanei? Categoric nu, ci
numai cei ce au trecut pe acolo, camarazii nostri si cei care vor veni dup noi. Altfel, totul e
doar o poveste de domeniul fantasticului sau al patologiei.
Ciudat era si c, uneori, victimele cereau celor care-i bteau s dea mai tare, dup
ordinele comitetului de tortur. Unii bteau si plngeau de suferinta celui torturat, n timp
ce victima cerea s fie lovit mai tare. Cum s-ar putea explica aceast stare de constiint?
Cine nu i-a vzut pe Paul Popescu, pe Sntimbreanu, Cornea, Ungureanu, Grigoras,
Hutuleac, Visovan, Nedelcu, si ceilalti... sau pe Vlad Drgoescu si Ionescu, dintre
nelegionari, cine nu i-a vzut pe cei care se torturau reciproc, plngnd amndoi, dar nu de
durerea proprie, ci de durerea celuilalt? Nu tin toate acestea de domeniul fantasticului si al
nebuniei pentru cei care n-au trecut pe acolo sau pentru cei de rea credint?
Ce om cuminte, normal si cinstit, si-ar tortura sotia si copiii pe care i iubeste? Cum
poti tortura pe cel pe care-l iubesti? Nici mcar un nebun nu ar face asa ceva. Doar
diavolul, care nu are sentimente58. Dar noi toti eram posedati atunci de duhurile satanei.
Cine s te cread c tot ce ai vzut si simtit este adevrat? Numai Dumnezeu si tu
nsuti, cel care ai trit aceast nebunie.
Am mai spus c, din pudoare, nu voi vorbi de faptele mele de eroism, ci numai de
neputinta, de slbiciunea si prbusirea mea.
58 Singurul sentiment al diavolului, din care izvorsc toate celelalte ale lui, este ura, ura absolut fat de neamul omenesc (n. ed.)

Povestesc totusi urmtoarea ntmplare, numai pentru a face pe cei de bun credint
s nteleag nebunia prin care am trecut noi, tinerii legionari si nelegionari de acolo.
ntr-o bun sear, aproape de ora nou, Zaharia se ntoarse de la camera 4 spital,
fredonnd.
S-a oprit n dreptul priciului meu si mi-a zis s-l urmez. M-a dus si m-a instalat pe
priciul comitetului de tortur, m-a legat de mini si de picioare si s-a adresat celorlalti:
Veniti s v mbrtisati camaradul care v-a fost sef de camer si nu a vrut s v bat.
S fi fcut asta din ordinul lui urcanu sau era o simpl manifestare a exceselor lui,
nu stiu nici pn acum. Mrturisesc ns, cu fric de Dumnezeu, c niciodat pn atunci
nu m-am simtit mai aproape de oameni si mai afectuos fat de ei, ca n acea noapte de
neuitat. n loc s triesc ura si rzbunarea, triam plcerea si satisfactia e paradoxal c
acei ce m loveau n-o fceau din ur, ci pentru c erau nnebuniti, constrnsi, torturati s o
fac.
n clipa aceea, i-as fi strns n brate si le-as fi srutat rnile si vntile de pe trup.
Nu m-am uitat, am nchis ochii, s nu vd cine m loveste, pentru c n aceleasi mprejurri
si eu lovisem pe cel mai drag si mai cinstit camarad, pe Costache Oprisan, la camera 2
parter.
Triam bucuria c-mi pltesc slbiciunea. Cum spusese Bogdanovici: Frate, asa se
pltesc greselile.
Necredinciosii, cei ce ne ursc, cei ce nu au avut fat de semenul lor nici un
sentiment care apropie pe om de Dumnezeu, vor spune c ceea ce mrturisesc eu sunt mai
mult dect nebunie.
Dac nu as fi trit eu nsumi aceste stri sufletesti, dac fiinta mea nu s-ar fi zguduit
pn la ultima fibr, nu mi-as fi nteles niciodat camarazii si nici drama de la Pitesti si
Gherla.
Mi-am pierdut cunostinta, asa c nu stiu ct a durat tortura si nici nu am vrut s aflu
cine m-a lovit si cine nu. Mi-amintesc doar c, a doua zi de dimineat, eram pe prici, dar
nu n pozitie fix, ci ndoit de durerea pe care abia o mai suportam si plin de rni.
i totusi, n clipele acelea, eram convins c nici unul dintre camarazi nu m atinsese
nici mcar cu un deget, ci fiinte dintr-o alt lume, pline de ur si cinism, m loviser cu
bestialitate.59 Nu m-am miscat de pe prici timp de o sptmn, iar mncarea mi era adus
acolo. I s-a permis chiar unui camarad s-mi pun pe rni comprese cu ap rece.
Ce mi-a umplut sufletul de durere a fost c unii dintre camarazii care m-au torturat,
dup cele ntmplate, nu s-au mai putut uita n ochii mei, asa cum nici eu nu m mai
puteam uita n ochii lui Oprisan. I-am nteles. Nu vreau s dau numele celor ce m-au lovit;
unii mai triesc nc si s-ar putea s le provoc o mare durere.
Atunci a fost ultima oar cnd mi-am pierdut cunostinta n timpul torturii.

59 Autorul insist asupra responsabilittii, care apartine, pn la urm, duhurilor rele. Bordeianu are vedere duhovniceasc si observ c
oamenii, arvuniti

Pn la Pastile lui 1951, cei din camer au mai fost pusi s m tortureze, ns
individual. Unii au refuzat, cum au fost: Nedelcu, Gheorghiu, Cornea, Dinescu, Visovan,
Tudose, Ungureanu, Hutuleac, Grigoras, Drgoescu si altii...
Nici unul din cei care au acceptat nu a lovit cum i se ordona ci, dimpotriv, eu i
rugam s loveasc mai tare, iar ei, cu siroaie de lacrimi pe obraz, executau ordinul,
nentrecnd ns nici unul msura.
Cei care refuzaser s m loveasc au fost si ei crunt btuti dup aceea. Dar durerea
mea pentru suferinta lor ntrecea cu mult suferinta pe care mi-o pricinuiser ei.
Cine ar putea crede sau ntelege c poti iubi cu atta afectiune pe cel ce ti-a provocat
atta durere? Cine n-a trecut pe acolo nu va putea. Dar pentru noi, care am simtit pe
neputincioasele noastre trupuri toate acestea, faptele sunt mult mai usor de nteles.
Toti mi-au rmas n inim asa cum i cunoscusem nainte de nceperea demascrilor
de la camera 3 subsol. Da, atunci fuseser ei cei adevrati, iar acum erau posedati si
nebuni.
Cum vor putea ntelege cei care sunt plini de ur, de rzbunare si lipsiti de mil fat
de semenii lor, c tu l-ai iertat pe fratele tu chiar n clipa cnd te tortura, pentru c simteai
c acest frate al tu, n starea lui normal, niciodat nu ar fi ridicat mna s te loveasc?
Adevrata dragoste se vdeste atunci cnd ti ntelegi semenul si-i ierti greseala.
Oare relele din lumea aceasta nu se ntmpl tocmai din cauza urii si rzbunrii fratilor
nostri?
prin pcat celui ru, sunt doar unelte ale aceluia (vezi si ce spune despre Zaharia). Se apropie de acea urias porunc, iubirea pentru
cei ce ne fac ru (n. ed.).

Dup ntlnirea mea cu Bogdanovici, care mi-a zguduit att de mult constiinta, miam pus ntrebarea: vom ntelege oare s nu repetm greselile altora? Nu a fost ucis
Bogdanovici tocmai pentru c nu a vrut s loveasc? Nu am vzut eu n ochii lui suferinta a
mii de tineri, suferint pe care el o ducea dincolo de mormnt?
Am mai spus c noi ne refuzm orice comptimire pentru durerile noastre. Dac
vorbim, o facem pentru a arta celorlalti c exist o categorie de oameni aflati n serviciul
satanei, care cultiv ura, minciuna, ipocrizia, diversiunea, dispretul, pentru a provoca ct
mai mult suferint semenilor.
Nu ne-am plns si nu ne vom plnge vreodat de durerile si suferintele pe care le-am
suportat, deoarece drumul pe care noi nsine l-am ales era un drum de calvar, anevoios si
semnat cu dureri.
Atunci cnd durerea si suferinta s-au instalat n viata noastr sub diferite forme:
foame, frig, dor nepotolit, umilint, lips de comunicare scris sau vorbit cu cei dragi;
cnd am fost pusi n imposibilitatea de a nvta, de a cunoaste, cnd nu ne puteam face o
profesiune, stnd attia ani desprtiti de printi, sotii si copii si, pe deasupra, avnd si
sumbra perspectiv c nu vom scpa vreodat de acolo unii au vrut s se salveze, dar s-au
pomenit, unde?!
Au acceptat momeala satanei, creznd c vor scpa de suferint, aplicnd-o celor ce
deja sufereau. Dup legea firii ns, cel ce provoac suferint fratelui su pentru a scpa el

nsusi de ea, nu va fi iertat niciodat si aceeasi implacabil pedeaps se va ntoarce si

asupra lui.
Astfel, suferinta si dubleaz efectul, actionnd asupra amndurora.
Aceia dintre noi care au nteles fr murmur si fr sovire c drumul va fi greu dar
c, prin credint si rbdare vom birui, au rbdat pn la limita dezndejdii, ncercnd din
toate puterile lor s nu pricinuiasc suferint nimnui. Ei au fost cei ce au rbdat cu
stoicism loviturile date de camarazii lor nnebuniti de fric si dezndejde, rugndu-i pe
acestia s loveasc mai tare, asa cum le ordonau satrapii, pentru a nu fi si ei, cei ce loveau,
supusi dup aceea torturilor. Sublim nebunie a dezndejdii! Ce vreti mai mult?
Voi, dragi camarazi, veti ntelege oare? Adevrata ntelegere nu poate izvor dect
din dragoste: nu noi loveam, ci ura satanei.
Asta s-a vzut bine dup ncetarea demascrilor: camarazii se strngeau n brate cu
aceeasi dragoste, stim si ntelegere, ca nainte.
Cine n-a trit clipa iertrii, a ntelegerii, a mpcrii, a rentlnirii n dragoste, nu-i va
ntelege niciodat pe cei ce au trecut prin demascri.
Dintre metodele de nesuportat, aplicate tuturor camarazilor nostri de ctre Nicolski,
prin urcanu si comitetele de tortur, cea mai grea a fost pozitia fix pe prici. Starea
nervoas pe care ti-o provoca aceast pozitie era groaznic. Parc cineva ti sfredelea
creierul, slbindu-ti vointa si puterea de judecat, fcndu-te s triesti senzatia c, din
moment n moment, puteai s-ti pierzi mintile.
Dup ce au ncetat demascrile, camarazii mei spuneau c nebunia dezndejdii a
ajuns la limita de rezistent nervoas n momentul n care a fost preferat durerea fizic, n
locul pozitiei fixe.
Aceast tortur i dusese pn la abolirea total a vointei si a puterii de
discernmnt, fiind dispusi apoi s declare si s fac orice li s-ar fi cerut.
Vznd pe Pintilie si pe Nedelcu iesiti din minti, am trit si noi groaza de a ajunge ca
ei. De fapt, era nebunia dezndejdii, acea stare pe care ne-o promisese urcanu, cnd
spusese c va face din noi ceea ce va vrea el.
Gratie ajutorului Dumnezeiesc, numrul celor pierduti n urma acestor ncercri a
fost mult mai mic dect al acelora care, avnd si ei credint puternic, n visul si idealul lor,
s-au oprit totusi la limita disperrii. Orice om luminat la minte, cu putere de judecat,
ntelegere si bun simt, va ajunge la convingerea c, atunci cnd i se distruge cuiva vointa,
ca urmare a torturii continue, acela va ajunge la dezndejde. Iar dezndejdea, conjugat cu
nebunia, macin puterea de judecat a omului, ducndu-l la dezechilibru total.

Fabulatiile lui Ghit Andrisan

Dac Ghit Andrisan ar fi de fat, i-as cere scuze, pentru c nu am vorbit pn aici
de el. N-am fcut-o din desconsiderare, ci pur si simplu din uitare. El a rmas ns n

amintirea celor care l-au cunoscut ca un erou, datorit comportamentului avut n timpul
demascrilor.
Era fecior de tran, din jurul mnstirilor bucovinene, unde domnea duhul ortodox
si parfumul cetinilor de brad.
Andrisan era om ntre oameni. Student la Facultatea de Drept din Iasi, fusese coleg
cu urcanu, dar opozant hotrt al acestuia, cnd auzise ce actiune ducea el la Suceava.
Lupttor nenfricat, cu credint n Dumnezeu, n neamul su si n Legiunea pe care a
servit-o cu devotament si brbtie. Un tnr inteligent care purta n el desteptciunea si
bunul simt al pliesilor lui tefan cel Mare. Un caracter fr viclenie si ascunzisuri. Bun
din fire, se citea pe fata lui zmbetul tnrului cinstit, n inima cruia nu avea loc ura si
dispretul.
L-am cunoscut bine, nainte de nceperea demascrilor n camera 3 subsol; m-am
atasat de el si l-am stimat pentru modestia si bunul lui simt. n timpul demascrilor, a fost
unul dintre cei care n-a lovit pe nimeni, iar atunci cnd vedea pe unul lovit sau chiar pe cel
ce lovea, i ddeau lacrimile.
i cum fiecare are cte o meteahn c, dac n-ar avea, ar fi nger, nu om, asa si Ghit
Andrisan avea meteahna lui: fabulatiile.
Plecat de la tar si ajuns la un liceu cu renume, Eudoxiu Hurmuzache, la Rduti,
avnd profesori cu studii la Viena, trebuia s tin pasul cu cei mai buni colegi ai lui.
Ghit avea talent literar, citise mult si povestea frumos; ntr-un cuvnt, era un tnr
plin de har. Ca s se impun ns colegilor, s fie o personalitate, asa cum o ntelegea el pe
atunci, ncepuse s fabuleze att de mult, nct nu mai puteai deosebi la el imaginatia de
realitate.
Cunostea bine cteva limbi strine, mai ales cele clasice. Se pregtea pentru cariera
de avocat, pentru care si zicea c fabulatiile aveau valoarea lor.
O fi avut el dreptate n profesia lui, dar la Pitesti i s-a cam nfundat. Ghit l-a pus n
ncurctur chiar si pe urcanu si, datorit acestei ncurcturi, a ajuns erou al demascrilor.
De cnd a fost arestat si pn cnd au nceput demascrile, Ghit a spus celor cu care
a stat n celul tot felul de povesti, care de care mai fantastice. Cu toat memoria lui bun,
nu mai reusea s deosebeasc realitatea.
Parc-l vd si acum tinndu-si pledoaria. Avea aptitudini de avocat de mare talent.
Cult, citit, bun orator, cu figura lui de om bun, i-a impresionat pe toti cei din camer prin
cantitatea de informatii pe care o detinea, chiar si pe Mgirescu, care fusese coleg cu el la
Drept. Fabulatiile lui erau att de logic nchegate, si expuse cu atta talent, c nu-ti puteai
da seama unde era scorneala.
Dup declaratiile din camer, a fost dus la camera 4 spital, unde le-a consemnat n
scris si scrierea lor a durat toat luna februarie. Dup aceasta, ntr-o zi, n camer a aprut
urcanu, cu niste hrtii n mn si cu o figur de taur nfuriat.
S-a dus direct la Andrisan, care era al treilea lng mine, i-a fcut semn s vin la el,
l-a prins de guler, l-a dus la priciul celor din comitet si i s-a adresat lui Zaharia:

 B! Voi stiti c nimic din ce a declarat banditul sta nu e adevrat?

Cu o figur nevinovat si foarte contrariat de afirmatiile lui urcanu, Andrisan l-a
ntrebat pe acesta ce anume nu era adevrat.
urcanu, enervat:
Cum, m, banditule?! I-am omort n bti pe toti stia pe care-i declari tu aici si
au venit cu martori la mine, c asa ceva nu au auzit de la tine si nici ei nu ti-au spus tie. Ct
despre activitatea ta de bandit legionar, ai spus c toat Bucovina era legionar si c, dac
lai fi cunoscut pe tatl meu, l declarai si pe el comandant legionar.
Ce este adevrat din ce ai declarat tu? Ca o domnisoar inocent, Ghit i-a replicat
atunci lui urcanu:
Tot ce am declarat este adevrat.
Cum este m, adevrat, c te omor? Vino cu mine.
S-a dus cu el la camera 4 spital si l-a confruntat cu alti camarazi cu care sttuse la
Suceava si Pitesti. Acestia, schiloditi si zdrobiti n bti, n-au recunoscut cele declarate de
Ghit si urcanu le-a dat dreptate, convingndu-se de fabulatiile lui.
Dup aceea a fost readus n camer si confruntat si cu colegii de la Drept. Acolo,
Ghit Reus, coleg cu el la Drept, i-a spus s se gndeasc ce declar, cci multe lucruri nu
erau adevrate. Ct despre Mgirescu, cu toat inteligenta lui, nici el nu sesizase diferenta
ntre fabulatiile lui Ghit si ceea ce era adevrat.
Dup aceea, a fost confruntat si cu instrumentele de tortur, care acum erau foarte
reale. Drept urmare, Ghit a rmas mai multe zile ntins pe prici, cu memoria alterat de
imaginatie, nemaistiind ce fusese real sau imaginar n viata lui.
A rmas de pomin, pentru noi, cei din camera 3 subsol, expresia lui Ghit: Asta e
barb, asta nu e barb. Dup aceea, si-a reluat toat declaratia de la nceput si a refcut-o.
i cnd declara ceva, era ntrebat de cei din comitet: asta-i barb sau nu? si spunea
adevrul.
Cum toate situatiile n lumea aceasta au si o portit de scpare, depinznd de individ
dac o dibuieste sau nu, tot asa si meteahna lui Ghit Andrisan a fost nu o portit, ci o
poart de salvare! Pentru c, tot blciul cu barb si nebarb l-a fcut si pe urcanu s i se
fac lehamite de el si s-l lase n fantasmagoriile lui.
Asa a rmas Andrisan onorabil si de invidiat pentru multi dintre noi. Felul lui de a fi
l-a salvat n timpul demascrilor.
S-ar putea ca tot ce a declarat s nu fi fost dect o nscocire a imensei lui imaginatii,
ca s mai scape de tortur si s poat salva pe cei pe care-i stia numai el si nu voia s-i
declare. N-a vrut apoi s ajung btus n demascri, ci s treac asa cum a trecut,
necompromis printr-o actiune reprobabil. Nu m-am mai vzut cu el dup eliberare din
cauza prigoanei el fiind n Bucovina ca s-l ntreb care era, pn la urm, adevrul.

Multi dintre noi, ca s scape de tortur, si-au fcut fel de fel de planuri s declare
vrute si nevrute, stiute si nestiute. 60 Atitudinea lui Ghit ns, dimpreun cu consecintele ei,
i-a mai temperat si i-a adus la realitate pe multi.
Cei care au ncercat s-l imite ns, au fost descoperiti si le-a fost mult mai greu.

Maglavit
Sub numele de Maglavit l-am cunoscut pe bdia Ungureanu noi, cei arestati la Iasi si
ncarcerati la Suceava, apoi ajunsi la Pitesti pe sectiile de munc silnic si, n special, cei
de la camera 3 subsol.
I s-a dat aceast porecl pentru c, n anii 1935-1936, plecase pe jos de la Iasi, pn
n sudul Olteniei, n satul Maglavit, ca s vad minunea acelui cioban, pe nume Petrache
Lupu61.
Vasile Ungureanu era din Trgu-Neamt, cntret de biseric sau dascl cum se
spunea prin partea locului. A fost arestat la biserica Tlplari din Iasi, unde era paroh
printele Tatulea, legionar de marc si preot de o tinut moral exceptional, mare teolog si
compozitor. La biserica lui, unde avea un cor minunat, venea toat elita Iasului. A fost
arestat si dnsul n 1948 si condamnat la ani grei de nchisoare.
Maglavit fcuse rzboiul, iar dup aceea, fiind talentat la muzic, se nscrisese ca
student la Conservatorul din Iasi, unde l-a avut ca profesor si pe printele Tatulea. A fost
arestat n 1948, la vrsta de 46 de ani, si a fost condamnat la 15 ani munc silnic, dup ce
a trecut printr-o anchet foarte grea la Suceava. Maglavit s-a dat apoi student, ca s vin la
Pitesti, desi el fcea parte din organizatia Rzleti. A fcut acest lucru ca s fie, cum
spunea el, cu bietii.
Crescut n duhul ortodoxiei mnstirilor din regiunea Neamtului, de unde era de
bastin, era profund crestin, cu o trire ce putea fi luat ca model.
Fiind un om bun si pasnic, care nu acceptase violenta, rzboiul, cu toate atrocittile
lui, l ngrozise. De aceea si torturile care au fost aplicate la Pitesti l-au nspimntat. La
camera 3 subsol, a fcut parte din grupul lui Pintilie si s-a impus prin blndetea si
buntatea lui, dar mai ales prin trirea mistic care i-a impresionat pe toti cei din camer.
Pentru cldura sufleteasc cu care nconjura pe fiecare tnr, m-am legat si eu mult de
badea Vasile, vznd n el exemplul si trirea Sfintilor Printi rsriteni.
Deoarece luase parte la sedintele legionare conduse de Pintilie si initiase cercul
mistic, bdia Ungureanu a fost tinta torturilor lui Zaharia. A suportat tortura ca un martir,
dar ceea ce l impresiona pn la lacrimi era vederea tinerilor torturati. La fiecare lovitur
de ciomag, tresrea de parc ar fi fost lovit el.
60 tiute si nestiute, formul din Molitfelnic (cartea de rugciuni pentru preoti a Bisericii) care defineste pcatele; aici e folosit pe dos, n
programul de golire a mintii (n. ed.)
61 Ciobanul de la Maglavit fusese apoi arestat de comunisti, anchetat si torturat ca s spun c a fost pus de biseric si de burghezie s
vorbeasc de vedenia lui. n urma torturilor de la anchet a semnat declaratia asa cum i-au cerut-o anchetatorii, dup care a fost condamnat la
o pedeaps mic. Cnd a terminat ns pedeapsa, a spus: M-au btut ei ca s declar c altii m-au nvtat s spun c L-am vzut pe Mosu, dar
eu spun c L-am vzut si c praful o s se aleag de ei, pentru c Mosu nu iart (n. aut.).

Dac nu a fost ucis n camer, aceasta i se datoreaz lui Mgirescu, care avea un
deosebit respect pentru el. Fiind mai n vrst dect noi putea s ne fie tat a fost
ascultat, stimat si iubit ntr-att, nct i vedeam pe unii de pe priciuri plngnd de durerea
lui atunci cnd era torturat.
El ns n-a lovit niciodat pe nimeni si, datorit lui, nici Mgirescu, care-i spunea c
era nebun de atta misticism.
Bdia Ungureanu avea nftisarea unui sfnt bizantin din iconografia rsritean si a
fost dintre putinii camarazi ntlniti n nchisoare care tinea miercurea si vinerea post
negru, mncarea lsndu-si-o altora. Datorit acestei triri, a fost printre putinii camarazi
asceti exceptie fcnd grupul lui Valeriu Gafencu si al avocatului Trifan din Brasov pe
care i-am vzut cu ochii mei si n care foamea nu si-a putut nfinge coltii.
Pentru acestia, viata pmnteasc avea mai putin important, ei plutind n alte sfere.
i atunci, cum s nu cred n vietile sfintilor si ale martirilor asceti rsriteni, cnd i-am
vzut pe camarazii mei, care duceau o viat dup modelul lor?
Se apropiau Pastile anului 1951 si, ntr-o sear, vzndu-l pe bdia Vasile plngnd,
nu stiu cine l-a ntrebat de ce plnge.
Rspunsul lui a fost simplu: Plng de durerea fratilor. Fratii lui erau cei btuti.
Zaharia, enervat, a intervenit brutal:
Cum m, bandit mistic, stia sunt frati pentru tine, nu banditi? Cu simplitate
crestin, Ungureanu i-a rspuns:
Pentru mine, ei nu sunt banditi, pentru c nu mi-au furat nimic si nu mi-au fcut
nici un ru.
Cum m, nu te-au btut?
Nu ei m-au btut, rspunse Ungureanu.
Zaharia, nfuriat, a strigat la el:
Ia s spui, despre alt mistic nrit ca tine, de banditul Bordeianu, ce prere ai?
Toti din camer se asteptau ca Ungureanu s-mi fac un portret n tonul
demascrilor. El ns, a rspuns:
Fratele Bordeianu este un om blajin.
A fost cea mai simpl caracterizare pe care mi-a fcut-o vreodat cineva. i acum,
cnd scriu aceste amintiri, mi rsun n urechi cuvintele lui.
Enervat pn la nebunie, Zaharia s-a npustit atunci asupra bietului om, l-a clcat n
picioare si l-a zdrobit n asa hal, nct nu mai stiai dac era om sau o mas de carne
sngernd.

Lepdarea
Continutul acestei notiuni a fost si este foarte controversat chiar si la Sfintii Printi,
n timpul prigoanelor crestine. Lepdarea de la Pitesti a tinerilor legionari de Miscarea
Legionar a mbrcat forme mult mai complexe dect lepdarea fcut n conditii obisnuite
de viat62.
Eu mi explic demascrile mistic.
Noi, cei ce am trecut prin Pitesti si Gherla am fost si vom fi acuzati de lasitate poate,
de ctre camarazii nostri, iar dusmanii vor avea motive s ne arate cu degetul pentru ce am
fcut.
Vom rspunde n primul rnd camarazilor nostri care mai sunt n viat nc, precum
si celor ce vor veni dup noi.
Da! Am fost slabi si neputinciosi si o mrturisim. Dar nu din fric de moarte, moarte
pe care o doream n fiecare clip, ci din groaza de a nu ne pierde mintile ca Pintilie,
Nedelcu, oltuz, Ionescu si ceilalti... S triasc cei care ne acuz n aceleasi conditii
aceast teroare si groaz si atunci vom mai vorbi.
Aceia dintre noi care au fost ucisi au rscumprat ns prin jertfa lor slbiciunile
noastre. Legiunea va tri prin martirii, eroii si lupttorii ei. Ne doream moartea n fiecare
clip, fr a fi lsati ns s murim sau s ne sinucidem. Scopul torturii, n esenta ei, a fost
nu s ne ucid, pentru c aceast crim ar fi fost considerat genocid, ci s fac din noi
niste ucigasi si informatori notorii. Medicii din lagrele de concentrare naziste au fost ntrun fel mai umani, ngduind moartea, pe ct vreme medicii comunisti de la cabinetele
medicale din nchisori, agenti ai Securittii si rivaliznd n crime cu urcanu, au
mpiedicat-o, ca s fac chinul mai mare63.
Dusmanilor nostri care ne-au prigonit, cnd ne vor aminti sarcastic c Moartea,
numai moartea legionar ne este cea mai scump nunt dintre nunti le vom rspunde
printr-o ntrebare: ce au fcut ei oare n regimul comunist din Romnia? Noi stim foarte
bine ce au fcut si de aceea i ntrebm: eroii si martirii lor unde sunt? Iar complicitatea lor
62 Fratii printi ai Schitului au proorocit pentru neamul cel de pe urm. Ce am lucrat noi?, ziceau ei. i
rspunznd unul din ei, mare cu viata si cu numele, avva Ishirion, a zis: Noi poruncile lui Dumnezeu le-am fcut. i
rspunznd fratii au zis:
Dar cei dup noi, oare ce vor face? i a zis: Vor s vin la jumtatea lucrului nostru.
i au zis fratii: Dar cei dup dnsii? A zis avva Ishirion: Nu au nicidecum lucru cei ai neamului si rndului aceluia,
ci va s le vin lor ispit. i cei ce se vor afla lmuriti n vremea aceea, mai mari si dect noi si dect Printii nostri se vor
afla (Patericul egiptean, Pentru avva Ishirion).
Ce ispit nfricostoare va fi oare, s se arate lmuriti, cu toate c nu vor avea nici o lucrare si vor fi mai mari dect
pustnicii cei mai minunati? Ispita neamului celui de pe urm a si sosit, mai grozav acum, cu apropierea venirii lui Antihrist,
nct amenint s-i piard pe cei alesi (Sfntul Ioan Iacov, Ispita crestinilor cu adevrat ortodocsi).
Aceast proorocie a fost fcut n veacurile IV-V, n Egipt. Cine erau Printii nostri? Printii nostri sunt sfintii mucenici ai primelor trei
veacuri de crestinism. Lmurit nseamn curtat, neptimitor, care, rstignindu-se mpreun cu Hristos, a biruit patimile si poftele acestei
lumi. Lepdarea de Miscarea Legionar nsemna lepdarea nu de eroii si de doctrina ei, cum s-ar prea la prima vedere, ci de credinta n
Hristos si de nvierea neamului romnesc. Prin lepdarea de neam omul se d n mna lui satan, al crui plan, n secolul XX, a fost de a nsela
neamurile dezbinate tot de el n secolul XIX, si de a le desfiinta (vezi Apocalipsa 20, 8). Prin a nu se lepda de Hristos si a rbda torturile pn
la capt, acesti tineri legionari au ajuns mai mari dect Sfintii Mucenici ai primelor trei veacuri, care nu au avut de ptimit chinuri si chinuiri
att de cumplite (n. ed.).
63 Toate chinurile iadului au aceast trstur: sunt mai rele dect orice moarte si totusi nu aduc moartea. Moartea este tot att de dorit n
iad ca viata pe pmnt. Moartea ar fi o fericire pentru cei din iad, dar nu-i posibil: soarta lor este o viat fr de sfrsit pentru suferintele fr
de sfrsit. Chinuri insuportabile i apas n iad pe cei condamnati de Dumnezeu; chinul cel mai greu al sufletului, acolo n iad, este
dezndejdea (Sfntul Ignatie Briancianinov, Aducerea aminte de moarte) (n. ed).

la attea crime? Dac ar fi fost si ei ncercati cu sute de ciomege peste trupul lor, ce ar fi
devenit?
Nu cerem de la oameni nici iertare, nici ntelegere, cci comptimirile nu mai
nclzesc cu nimic. Este att de usor s acuzi atunci cnd tu nu ai fost atins nici mcar cu
un deget!
Se mplineau cinci luni de torturi aplicate sistematic, dup plan. Misteriosul
anchetator din 26 octombrie ne avertizase c ne va mpinge pn la nebunia dezndejdii
atunci cnd mi-a spus: De beton armat s fiti banditilor, si tot o s v muiem.
Dup aceste cinci luni de torturi de neimaginat, ne muiaser, dar nu pe toti.
La ntrebarea anchetatorului dac mai eram legionar, i-am rspuns c nu puteam fi
altceva, deoarece fusesem condamnat pentru acest motiv. El continuase, zicndu-mi c s-ar
putea s spun ntr-o zi c nu mai sunt legionar.
i si atinseser scopul, nu ns cu cei ucisi sau nnebuniti, pentru c acestia au
continuat s-si mrturiseasc credinta lor n Dumnezeu si n Legiune.
Lepdarea noastr a fost urmarea torturilor continue de nesuportat. Ne-am ntrebat
dac aceast lepdare nu a fost dect o minciun, pentru c a fost formal. Rspunsul
rmne s-l dea Legiuitorul. Ne-am ntrebat iarsi, oare lepdarea noastr de Miscarea
Legionar a fcut ru cuiva? Ei i-am fcut ru, sau nou?
Poate si una si alta. Numai afirmatia liber, nengrdit de nici un fel de
constrngere, fizic sau moral, este valabil. Noi ne-am lepdat de Miscarea Legionar,
nu de frica mortii, ci convinsi c torturile continu sine die si ne vom pierde mintile. Oare,
pentru un om cu mintea ntreag, nu este de preferat moartea, n locul nebuniei? Cel ce ar
dori s verifice aceste afirmatii nu are dect s viziteze un azil de nebuni.
n aceast stare eram cnd Zaharia ne-a ntrebat pe fiecare dac mai eram legionari.
Colegii nelegionari erau grupati la un loc pe priciul din dreapta usii.
Primul ntrebat a fost Ghit Reus. Crestin si legionar pn n adncul sufletului, un
tnr cu o atitudine ireprosabil, fusese torturat din ordinul lui urcanu n mod special, ca
unul dintre cei mai nversunati opozanti ai acestuia.
La ntrebarea lui Zaharia, Reus a spus:
Am fost arestat, judecat si condamnat pentru activitate legionar interzis. Aceasta
a fost declaratia dat si semnat de mine la anchet. n Codul Penal ns nu este nici un
articol prin care s poti fi condamnat pentru activitate legionar. Din punct de vedere
juridic, noi am fost condamnati n baza articolului 209 Cod Penal, pentru crim de uneltire
mpotriva ordinii sociale.
Deci, dac eu nu am fost condamnat ca legionar, atunci cum poti dumneata spune
dac mai sunt sau nu legionar, din punctul de vedere al legii? Regimul comunist m
consider oare legionar sau nelegionar? Dac m consider legionar, pentru activitatea mea
legionar, atunci nici o lege nu-i d dreptul autorittii s m constrng s nu mai fiu
legionar. Nu-i asa? Dac, dup Codul Penal, eu nu sunt legionar, atunci de ce sunt obligat

s m lepd de ceea ce nu sunt? Eu, ce am fcut am pltit, fie ca legionar, fie ca

nelegionar.
Ceea ce sunt sau nu sunt este o problem de constiint si nimeni din lumea aceasta
nu m poate constrnge s-mi dezic constiinta.
Constiinta este strict personal si peste intimitatea ei numai eu sunt stpn. Eu pot fi
judecat si condamnat din punct de vedere comunist numai atunci cnd mi exteriorizez
public opiniile sau credintele, prin cuvnt mrturisit c sunt mpotriva comunismului. Nici
o lege din lumea aceasta, nu m poate constrnge s-mi exteriorizez gndurile si
intimitatea constiintei.
La expunerea lui Reus, Mgirescu, care terminase Dreptul, n-a spus nici un cuvnt.
n intimitatea lui, era de acord cu Reus; probabil c si el i spusese acelasi lucru lui
urcanu.
Expunerea i-a descumpnit pe toti cei din camer, pn si pe Zaharia, seful
comitetului de tortur. El si-a notat cele spuse de Reus, pentru a-l informa pe urcanu.
A venit apoi rndul lui Tudose, care a rspuns c nu s-a gndit niciodat la aceast
problem, dac mai este sau nu legionar, pentru c, asa cum spusese Reus, aceasta este o
problem de constiint.
Al treilea a fost Gelu Gheorghiu care, cu atitudinea lui de om bun, interpretnd totul
prin prisma moral, i-a rspuns lui Zaharia:
M ntreb dac am fost vreodat legionar, pentru c din punctul meu de vedere, a fi
ceva nseamn a te identifica cu ceea ce afirmi c esti. Prin urmare, m ntreb, m-am
identificat eu oare cu Miscarea Legionar? Corneliu Codreanu a fost primul care s-a
identificat cu ceea ce a spus c este si asa a fost asasinat. Mota si Marin de asemenea sau
identificat cu ceea ce au spus c sunt si asa au si murit. Toti martirii legionari s-au
identificat cu ceea ce au spus c sunt si asa au si fost asasinati.
n camera aceasta au fost doi legionari, Pintilie, pe care l-ati ucis si Nedelcu, care
a nnebunit. Iar eu, dac reuseam, m sinucideam (asa cum judec acum, as fi fost un las),
iar acum sunt ntrebat dac mai sunt sau nu legionar.
Eu pun problema n felul urmtor: am iubit o fat tare frumoas, am iubit-o din
toat inima dar, la un moment dat, a trebuit s-i spun c nu m mai cstoresc cu ea. Fata
mi cere explicatii, dar eu ce explicatii s-i dau, pentru c pozitia mea fat de ea a rmas
neschimbat? Eu nu pot da explicatii, pentru c m tortureaz unul cu knutul si, fr voia
mea, m constrnge s-i spun ceea ce vrea el, nu ceea ce simt eu. Deci, domnilor, ceea ce
cereti dumneavoastr este pur si simplu un act formal, deoarece n intimitatea constiintei
mele nu veti putea ptrunde niciodat. Or, pe dumneavoastr v intereseaz numai acte
formale si dac aceasta vreti, veti obtine ceea ce vreti n urma torturilor pe care le aplicati
si pe care le veti mai aplica. Dar aceasta nu corespunde niciodat realittii, pentru c orict
ne-am lepda noi de Miscarea Legionar, noi tot vom fi considerati legionari.
Eu ns v voi rspunde la aceast ntrebare, dar fie-mi ngduit s m mai gndesc
la aceasta.

Afirmatiile lui Gelu Gheorghiu ne-au dat posibilitatea multora dintre noi s
rspundem la fel.
Dup Gelu Gheorghiu a venit rndul meu. Camarazii din camer nu cunosteau
torturile din camera 2 parter si nu asistaser la lepdarea mea de Miscarea Legionar.
Eram ns convins c, n urma torturilor pe care le trisem si aveam s le mai triesc,
att eu, ct si camarazii mei, dect s nnebunim, va trebui s ne lepdm formal de
Miscarea Legionar.
Asa c, am rspuns c nu m-am gndit si ca urmare va trebui s mai reflectez, pentru
c este o problem de constiint, asupra creia nu te puteai pronunta imediat.
La ntrebarea lui Mgirescu, ct timp de reflectie mi trebuia, i-am dat o lun sau
dou, la care Zaharia a intervenit brutal: Am s te fac eu s mai scurtezi din timp.
Mgirescu i-a spus ns s m lase deocamdat n pace.
Dup noi, toti ceilalti: Dinescu, Sntimbreanu, Ciornea, Srbu, Ungureanu, Popescu
Paul, Zelic Berza, Grigoras, Hutuleac, etc. au cerut timp de gndire.
Nedelcu si Ionescu, nelegionari, care ddeau semne c si-au pierdut mintile, nu au
fost ntrebati nimic. Dintre toti, numai cinci au declarat c nu mai sunt legionari, tinerii
alesi de Zaharia s fac de planton n timpul noptii.
A doua zi, seara, dup ce Zaharia i-a prezentat raportul lui urcanu, acesta a venit la
noi.
Nu se poate descrie fizionomia lui urcanu n astfel de situatii.
Cum a intrat n camer, s-a dus direct la Reus si i-a spus ironic:
Colega, pui problema de drept, nu? Tot de drept, pentru c am fost colegi de
facultate, nu te pot contrazice. ns o s vezi tu si o s simti pe pielicica ta de legionar
ncarnat ce metod am s-si aplic eu tie, ca s spui c nu mai esti legionar ct o s triesti,
chiar dac te-ar spnzura Horia Sima.
ti amintesti, cnd au nceput demascrile cu voi, banditilor, n camera aceasta, eu
v-am spus c o s v aduc n stare s spuneti tot ce stiti si ce nu stiti si voi face din voi tot
ce vreau eu, nu? Ei, bgati bine la cap, banditilor, c v voi aplica metode de dragoste
fcea aluzie la Gheorghiu nct s spuneti c nu mai sunteti legionari si n-o s v mai
trebuiasc atta timp de gndire, cum a afirmat banditul sta mistic, Bordeianu. i stiti voi,
banditilor, c eu m tin de cuvnt, asa cum m-am tinut si pn acum.
S-a uitat la toti cei de pe priciuri si, fr s mai spun ceva, a plecat mpreun cu
Zaharia.
Declaratiile publice au continuat, n camer, precum si cele scrise, la camera 4 spital.
Eram siguri c, dup vizita lui urcanu, Zaharia va veni cu o nou metod de tortur.
Dup masa de sear, Zaharia s-a ntors ca un taur nfuriat si sia debitat repertoriul lui
muzical. A ales zece dintre noi si, mpreun cu cei din comitet, ne-a aplicat legea
dragostei lui Gheorghiu.

Apoi, ne-a fixat o nou pozitie pe priciuri: n loc s tinem minile pe genunchi,
trebuia s le ridicm n sus, pe lng cap. Dup btaia primit, abia ne mai puteam misca,
iar prin tinerea minilor n sus n pozitie fix, surescitarea nervoas se intensifica n asa
msur, nct era imposibil de suportat.
Atunci ne-am convins cu totii c, pn la urm, nu vom putea rbda si nu vom avea
de ales dect s ne lepdm de Miscarea Legionar sau s nnebunim.

Pastile din 1951. Hula adus Fiului lui Dumnezeu

Sptmna care a urmat acestor ntmplri a rmas de neuitat.
Noua pozitie fix era att de greu de suportat, nct doream, mai mult ca oricnd, s
vin moartea sau un cutremur s drme fortreata Pitesti, iar molozul ei s ne ngroape
pentru totdeauna. Ct de asteptat a fost si ct de sublim ni se prea acum moartea de
martir!
Numai Dumnezeu ns stia cnd avea s ia sfrsit aceast tortur si n ce fel.
Se apropiau Pastile si eram ngroziti la gndul c ceea ce se petrecuse la Crciun se
va repeta aidoma si de Pasti, cu aspecte ns mult mai satanice, pe care imaginatia omului
sntos la minte nu le poate crea.
Era Duminica Floriilor, nainte de Sptmna Patimilor.
n acea dup-amiaz, Zaharia s-a ntors de la camera 4 spital si a fcut o nou
redistribuire pe prici.
Deodat, mi-a trecut prin minte c se pregtea ceva straniu, ceva de nedescris, n
legtur cu Sptmna Patimilor si cu Pastile.
Primul pe prici, a fost asezat, dup noua ordine, a fost Maglavit, urmat de Nedelcu,
de Bordeianu Dumitru, autorul acestor jalnice amintiri, Popescu Paul, Zelic Berza,
Grigoras, Hutuleac, Sntimbreanu, Reus, Gheorghiu si Andrisan.
Toti acestia fcuser parte din grupul lui Maglavit. Cnd am vzut aceast nou
ordine si mai ales faptul c toti eram din grupul mistic 64, fr s ne dm seama, o groaz
ne-a cuprins, presimtind ceea ce ne astepta.
Luni, n Sptmna Patimilor, imediat dup prnz, Zaharia s-a ntors cu un teanc de
hrtii n mn, mai multe mturi tocite, un ghem de at groas, niste cutii de conserve
goale, mangal si o sticlut.
Le-a asezat pe priciul nostru, si, din cozile de mtur, ne-a pus s facem cruci.
64 Mistic: cuvntul a desemnat n lumea legionar, nti, pe Mota, ntemeietorul Frtiilor de Cruce, care a si murit ca un sfnt mucenic. Mai
apoi le-a fost atribuit celor din grupul lui Valeriu Gafencu, membri ai Frtiilor de Cruce n clipa arestrii lor, care, ntre 1941-47, citiser si
puseser n lucrare, la propriu, Evanghelia, Vietile Sfintilor si Filocalia (primele 4 volume), si ajunseser la o nalt msur duhovniceasc
(doi dintre ei, Anghel Papacioc azi Arhimandritul Arsenie de la Techirghiol si Constantin Dumitrescu, poreclit de ctre tortionari
Fachirul Monahul Marcu Dumitrescu de la Mnstirea Sihstria, plecat n 1998 la cele vesnice , s-au clugrit imediat la iesirea din
nchisoare). Dup 1948, termenul de mistic a fost dat celor care, punndu-si toat ndejdea si asezarea lor interioar n Hristos, au cutat s
vad, dincolo de realitate, Pronia Dumnezeiasc si lupta diavolului, prin slugile sale, mpotriva crestinismului si a crestinilor din marea
temnit comunist numit Romnia (n. ed).

Una din cruci, mai mare, era pentru Ungureanu.

Nu ghiceam ce avea de gnd s fac Zaharia. Din cutia de conserve, a fcut
cdelnit, iar hrtiile aduse le-a mprtit celor ce se lepdaser de Miscarea Legionar si la
vreo 5-6 care fcuser de planton de la 15 ianuarie.
Dup ce toate acestea au fost pregtite, Zaharia ni s-a adresat n felul urmtor:
Misticilor si celorlalti din camer banditilor, pentru c credeti n Dumnezeu si n
Patimile Lui, iar dup cum stiti eu nu cred n astfel de baliverne, si pentru c este
Sptmna Patimilor, s vedeti si voi ce patimi vor ndura acesti mistici! Oricine mi-ar fi
spus si orice as fi citit n cea mai pornografic literatur, nu mi-as fi putut nchipui
niciodat c niste minti satanizate si bolnave puteau nscoci asemenea mscri, pentru a
huli si ofensa Majestatea lui Dumnezeu, Sfintenia si Neprihnirea Lui.
Asa cum am mai relatat cu ocazia Crciunului din 1950, nu-mi voi ngdui pentru
bruma de cultur si carte pe care mi-am nsusito n decursul anilor de nvttur, pentru
bunul simt si pudoarea unui umil crestin s prezint naintea cititorilor astfel de abjectii
adresate lui Dumnezeu. Dac le-as pronunta sau le-as scrie, m-as face purttorul de cuvnt
al satanei si al slugilor lui.
Ce sens ar avea s descriu pornografiile, insultele si hula adus lui Dumnezeu? Cei
credinciosi ne vor crede pe cuvnt, avndu-i martori pe Dumnezeu si pe acei ce, n Numele
Lui, au ndurat astfel de torturi. Nu ne vor crede ateii, care si asa hulesc pe Dumnezeu, fr
a fi torturati.
Din dup-masa de luni si pn n Vinerea Mare, cnd se cnta Prohodul n bisericile
noastre, precum si n cele trei zile de Pasti, s-a cntat tot timpul pe melodia Prohodului, de
ctre cei zece care se lepdaser de Miscare, plus plantoanele, tot acest repertoriu de
pornografii, mscri si scabrozitti, care depseau orice imaginatie65.
Noi, misticii, am fost purtati timp de opt zile, n genunchi prin camer, de la un
capt la altul, n frunte cu Ungureanu, nchipuind patimile Domnului.
Lui Ungureanu i-au fcut coroan de spini, iar n cutiile de conserve s-a pus mangal
stropit cu gaz lampant si i s-a dat foc, ca s tmiem cu ele, n timp ce mergeam n
genunchi, fcnd metanii.
L-am vzut pe Ungureanu plngnd ca niciodat, ngrozit de ceea ce ne-au fortat s
facem.
Ce mi-a cutremurat sufletul n timpul acestei torturi a duhului, a fost imaginea
mamei, pe care am vzut-o n fata ochilor, ndoliat, asa cum ntelegea ea s triasc
Sptmna Patimilor Mntuitorului.
O vedeam plngnd; i era poate gndul la suferintele mele, desi biata de ea nu stia
n ce iad m aflam.
La fel, le vedeam plngnd pe toate mamele celor torturati si ngroziti de a fi pusi sL huleasc pe Dumnezeu. Dac ar fi vzut aceste mame la ce au fost supusi fiii lor, multe
dintre ele si-ar fi iesit din minti.
65 Toate s-au ntmplat dup Talmudul inspirat de tatl minciunii (vezi Nota final a acestei crti) (n. ed.).

Dup opt zile de mers n genunchi, ni s-au rupt pantalonii, iar genunchii erau numai
o ran.
Singurul dintre noi care a refuzat s participe la acest ritual satanic 66, a fost Nedelcu
Aristide. Asa nnebunit cum era, s-a desprins din cortegiu. A fost tolerat, pentru c, spuneau
ei, si iesise din minti.
La sfrsitul celor opt zile de chin si umilint, de dimineata pn seara, distrusi
sufleteste, scrbiti de noi nsine, de neputinta si slbiciunea noastr, imploram Cerul s ne
ia zilele.
Din cauza mersului pe ciment, genunchii nostri erau o ran sngernd si, cnd
atingeam cimentul, clcam parc pe ace. Dar, n afar de rnile fizice, aceast degradare
spiritual a lsat rni si mai adnci n sufletele si constiinta noastr.
M gndeam cu groaz n acele momente dac aveam s petrecem la fel si alte
srbtori ale Nasterii si ale nvierii lui Hristos, n timp ce printii, fratii, surorile si prietenii
nostri vor tri bucuria adevratelor srbtori.
Nu numai n camera 3 subsol s-au petrecut asemenea orgii, ci n toate celelalte
camere, dup cum aveau s mrturiseasc, dup demascri, cei ce le-au trit ca si noi.
Iat scopul final al reeducrii comuniste: scoaterea lui Dumnezeu din inimile
oamenilor si prbusirea lor n neant67.

Ultima constrngere de lepdare

Torturile cu ridicarea minilor, apoi prostituarea spiritual si moral a constiintei, neau ntrit convingerea c vom ajunge, pn la urm, ori la nebunie, ori la lepdarea de
Miscarea Legionar.
n cele dou sptmni de dup Pasti, cnd s-a continuat cu declaratiile publice si cu
cele scrise la camera 4 spital, fiecare dintre noi si-a fcut un sever proces de constiint,
gndindu-se ce s aleag.
Nebun, n-ai mai fi fost de folos nimnui. Dac te lepdai, insultai Miscarea, avnd
ns o sans, aceea de a te pstra ntreg la minte.
Se mai punea o ntrebare: dup cele vzute si trite, convinsi fiind c nici ntr-o sut
de ani nu se va ntmpla nimic n lagrul comunist, pentru c fuseserm vnduti ca o marf
pieritoare, pentru interese meschine, fr s se tin seama de drepturile omului, de care se
fcea atta caz, n aceste conditii deci, mai avea rost s triesti?
Pe de alt parte, ca indivizi singuratici, ce mai reprezentam noi pentru Miscarea
Legionar? Atunci cnd intraserm pe poarta acelui infern, noi eram deja morti pentru
Legiune. Noi nu ne-am fcut dect datoria s lum parte la o lupt pe care o pierdusem
deja si n care am fost ngenunchiati si torturati. Or, atunci ce rost mai avea dac ne
66 De observat asemnarea dintre acest ritual si ritualurile masonice si newage (n. ed.).
67 Acesta e telul satanei, s trag n ntunericul cel mai din afar ntreaga omenire, s piard, de va fi cu putint, si pe cei alesi (n. ed.).

lepdam sau nu de Miscarea Legionar? Lepdarea ducea la compromiterea total, la

desconsiderare, iar nelepdarea, la nebunie.
n ceea ce m privea, alternativa nu avea nici o ratiune. Ajunsesem att eu, ct si
camarazii mei, la ultima limit, la punctul mort.
Cei mai optimisti dintre noi au ncercat s-si rezolve aceast problem de constiint
ca Gheorghiu, cel cu exemplul fetei frumoase, pe care o iubea att de mult. i multi i-au
urmat exemplul, lepdndu-se formal.
Ceea ce nu adusese anul, a adus ceasul n care a murit balaurul rosu de la Kremlin.
Totusi, era prea trziu. Multi se lepdaser de Miscarea Legionar. Celor ce au cerut
o amnare li s-a refuzat. Singurul care nu s-a lepdat a fost Nedelcu Aristide, nebun ns,
deci scos din calcul.
Acesta a fost scopul ocultei de la Moscova: s ne lepdm de Legiune, prin torturi
continue si insuportabile, ca s ne compromitem moral unul fat de altul si s ne pierdem
ncrederea reciproc.
Voi, camarazi ai nostri care n-ati trecut pe unde am trecut noi si mai sunteti n viat,
si cei care veti veni dup noi, judecati-ne cum v va ndemna constiinta. Pe noi ne-a
judecat sever constiinta noastr. Torturile prin care am trecut nu le dorim nici dusmanilor
nostri.
Ce argumente mai pot aduce eu, n legtur cu lepdarea noastr de Legiune? Ne va
judeca istoria, dup o dreapt judecat si nu o parodie de proces, asa cum ne-au fcut
bolsevicii, n spatele crora trona Internationala rosie.
Cei mai buni si mai mari dintre noi au fost ucisi.

Denigrarea Legiunii si a sefilor legionari

Hidra satanei, comunismul, nu s-a multumit ns numai cu compromiterea noastr
unul fat de cellalt, prin lepdarea de Legiune, ci ne-a constrns s aducem cele mai
josnice insulte, calomnii si denigrri Cpitanului nostru, sefilor si camarazilor nostri pe
care i-am cunoscut.
Nicolski voia s aib n scris de la tineretul legionar, nu lepdarea de Miscarea
Legionar, pentru c aceasta nu ni s-a cerut n scris, fiind si ei convinsi c nu era dect
formal, ci ceva mai mult.
Rog pe camarazii mei s nteleag si s fie convinsi c majoritatea dintre noi, cu
foarte putine exceptii, s-au lepdat doar formal de Legiune si au rmas tot restul vietii pe
pozitia exprimat la interogatoriu de Gheorghiu n povestea cu fata frumoas creia i-a
rmas fidel.
Ct priveste denigrarea, calomnierea, insultele si njosirea sefilor legionari, ele n-au
fost scrise de noi, ci de ctre cei din comitet. Ele au fost adunate si date lui urcanu, care
le-a trimis lui Nicolski.

n general, la tineretul legionar de la munc silnic, problema denigrrii sefilor

legionari a fost ct se poate de decent. Vznd Nicolski c nu ajunge la scopul urmrit, a
inventat atunci insulte si calomnii la adresa celor mai mari sefi legionari, pe care le-a dat n
scris sefilor comitetelor de tortur, prin urcanu, ca s fie citite n fata noastr. Majoritatea
dintre noi, cu rare exceptii dintre elevii si studentii mai tineri, n-au dat nici o important
acestor calomnii.
n aceast privint, tot Gheorghiu a dat solutia.
ntrebat ce fapte reprobabile ar sti despre sefii legionari si despre legionari n
general, cu un calm de sfnt si cu o atitudine moral ireprosabil, el i-a rspuns lui Zaharia:
Bine, domnule, m-ai torturat s-mi prsesc iubita, identificat cu Legiunea, s n-o mai
iubesc, s m lepd de ea, dar ca s-o insult, s-o denigrez, s-o calomniez pentru c am iubito cndva, acest lucru, domnule, nu se mai poate! Nici dac cel iubit te-a prsit, pentru
dragostea avut fat de el, bunul simt nu-ti permite s-l vorbesti de ru. Ne-ati torturat,
obligndu-ne s ne mncm excrementele si s spunem c a fost un lucru bun, dar, n
problema dragostei, nu mai ncape compromis.
Eu nu stiu nimic, nici n-am vzut si nici n-am auzit despre fapte reprobabile ale
sefilor legionari pe care i-am cunoscut. Vreti s inventez calomnii68? Nici asta nu se poate!
Atitudinea lui Gheorghiu a fost salvatoare pentru majoritatea dintre noi. La fel am rspuns
si eu la ntrebarea lui Zaharia si pentru asta am pltit cu vrf si ndesat.
Cum puteau fi defimati, ce li se putea reprosa lui Radu Gyr, Nicolae Ptrascu, Vic
Negulescu, Costache Oprisan, Gabriel Blnescu, lui Radu Mironovici, Petre utea,
Mircea Nicolau, grupului inginerilor de la Politehnica din Iasi, lui Nelu si Ion Punescu, lui
Eugen Teodorescu, preotului si avocatului Pslariu, procurorului Ambrozie si sotiei, lui
Gili Ioanid, Ion Ianulide, Popescu Ion, Lefa Aristide, Popescu Traian, Floric Dumitrescu,
Mircea Motei, Gelu Gheoghiu, Reus Gheorghe, fratilor Scutaru, lui Ion si Mihai Lungeanu,
lui Lazr Andrei, Emil Brnzei, Teodoru Valeriu, fratilor Ion si Costic Stamate, lui Vasile
Ptrascu, Neculai Simionescu, Pintilie Ion, Nedelcu Aristide, Iosub Mihai, Costic Butan,
Zelic Berza, Ungureanu Vasile, Hoinic Dragos, preotului Tatulea, Oltei Manoliu, lui
Nicola Beuran, surorilor Dumitriu, lui Gioga Parizianu, Gherase Aurel, preotului Grebenea,
lui Aurel Obreja si nc miilor si miilor de legionari nepomeniti aici?
De aceea le cer iertare camarazilor morti n nchisori si celor care mai triesc, crora
nu le-am amintit numele si care au fost tot att de buni, dar pe care memoria mea nu i-a
putut retine. Nu i-am trecut nici pe cei din strintate, pe cei parasutati si nici pe cei din
grupul lui Gavril din Fgras.
Sau, ce puteam spune ru despre seful Miscrii Legionare, Horia Sima, sub a crui
comand ne aruncasem n lupt?
Prin aceste denigrri, insulte si calomnii, oculta moscovit urmrea smulgerea din
inima si constiinta tineretului legionar a mitului elitei legionare. Acesta a fost scopul pe
care si l-a propus, dar pe care n-a reusit s-l ating.
68 Defimarea purttorilor de har, cum erau acesti eroi pomeniti aici, aducea dup sine retragerea harului lui Hristos de la cei ce o fceau, iar
dup aceea, apostazia (n. ed.).

Vznd Zaharia c nu scoate de la noi ce sconta, a adus de la urcanu niste hrtii,

scrise cu tot felul de invective si ni le-a citit. Dar nici asa n-a reusit s-si ating scopul,
pentru c trebuia s prezinte probe sau cel nvinuit s-si recunoasc el nsusi fapta.
Ca s-si ascund miseliile, comunistii le aruncau pe seama adversarilor lor.

Tortura constiintei morale

Prima dat cnd am fost ntrebati dac mai suntem sau nu legionari, numai cinci
dintre noi spusesem c nu mai eram.
A urmat apoi tortura pozitiei fixe pe prici cu minile n sus si btile administrate
celor ce nu suportau aceast tortur, continundu-se cu batjocorirea lui Dumnezeu din
Sptmna Patimilor si pelerinajul n genunchi prin camer, timp de opt zile, urmate de
lepdarea tuturor de Legiune.
Atunci urcanu a afirmat n fata tuturor c nu mai exist legionari.
Eram n a saptea zi de torturi de nedescris. Memoria ne fusese golit de tot ce stiam
si nu stiam referitor la activitatea noastr si a celor din libertate.
Pentru a mai scpa de aceast tortur insuportabil multi dintre noi, si mai ales dintre
cei tineri, au declarat vrute si nevrute, stiute si nestiute, pentru c suferinta depsise limita
de rezistent.
Vorba romneasc: S nu dea Dumnezeu omului ct poate rbda, se adeverise ntrun mod dramatic. Fotografia acestor figuri care exprimau dezndejdea ajuns la culme, si
chinul ajuns la nebunie, ar fi fost cea mai cutremurtoare dovad a bestialei dezlntuiri
satanice. Psihologii, parapsihologii, psihiatrii si alti specialisti ar fi avut un bogat material
de studiu. Imaginile ar fi grit din plin ce nseamn teroarea comunist si de ce nu s-a
petrecut pn n prezent, nici un fel de rscoal n imperiul comunist mpotriva satanicei
stpniri.
Dac declaratiile, scrise si nescrise, ne-au pustiit memoria, dac lepdarea de
Legiune ne-a compromis ca legionari, totusi cea mai odioas tortur, care a actionat n
intimitatea noastr, a fost prostituarea constiintei morale.
Constiinta este cea mai intim parte a omului.
Datorit acestei intimitti, inabordabile de ctre un alt subiect, Mntuitorul a instituit
Sfnta Tain a Spovedaniei, prin puterea dat Sfintilor Apostoli si transmis de acestia
tuturor preotilor, pn la sfrsitul lumii, prin cuvintele: Ce veti dezlega pe pmnt,
dezlegat va fi si n ceruri si ce veti lega pe pmnt, va fi legat si n ceruri.
Acest mandat, ncredintat omului prin preoti, este mandatul prin care Dumnezeu i-a
ngduit insului s ia parte la marea oper de mntuire a sa69.
Cel ce se spovedeste si goleste constiinta, n fata duhovnicului su, de tot ce este
inuman n el, de toate ispitele si momelile diavolesti si de tot rul fcut semenului.
69 Ptimitorul a nteles c, prin spovedania cerut de cli, tain ntoars pe dos, se urmrea distrugerea constiintei, adic a mprtiei lui
Dumnezeu din inima omului (vezi notele 51, 56, 60) (n.ed.).

Din toate torturile pe care le-am vzut si pe care, de acum, si cititorul a fost n
msur s le cunoasc, tortura moral a ntrecut orice imaginatie. De aceea, nimeni nu are
dreptul n lumea aceasta s siluiasc sub nici un motiv intimitatea constiintei aproapelui
su, pentru c libertatea de constiint a fost dat omului de Dumnezeu.
Fiecare dintre noi a fost torturat ca s-si dea seama c nu are nici o posibilitate de a
se sustrage acestei prostituri morale.
De aceea, unii au inventat sau exagerat fapte pe care nu le-ar putea crede nici cea
mai bolnav minte, numai ca s fie crezuti si s scape de torturi. Erai ntrebat dac n afar
de furt, minciun, nseltorie pe care trebuia s le mrturisesti public ai mai comis si
perversiuni sexuale, prostituarea constiintei privind mai ales perversiunile si relatiile
sexuale70. Or, tineretul legionar din cadrul Frtiilor de Cruce sau din centrele studentesti
fusese educat tocmai spre a fi ferit de perversiuni, att pe plan moral ct si pe cel sexual71.
n fata comitetului de tortur, ti se punea ntrebarea dac ai fcut vreo perversiune
sexual. Dac rspundeai negativ, erai torturat pentru c nu ai fcut-o; iar dac afirmai
contrariul, erai de asemenea torturat, pentru c ai fcut-o; oricum, erai torturat.
De aceea, ajungeai n situatia lui Andrisan, cu barb sau fr barb. n acea nebunie
a disperrii, n urma cumplitelor torturi continue, multi au ajuns la concluzia c spun tot si
fac orice72.
n acest stadiu, cnd puterea de judecat, pudoarea si bunul simt fuseser de mult
abolite, cnd cel torturat se zvrcolea n mocirl, stiind c mine putea nnebuni pe prici ca
Pintilie, Nedelcu si Ionescu, ce i se mai putea pretinde acelui tnr?
Unii dintre noi au nceput, s povesteasc, fr nici o reticent, fel de fel de fapte, pe
care nu le ntlnesti nici n patologie. Srmanii, nu mai aveau discernmnt si nici voint;
erau de-a binelea nebuni.
De aceea, au declarat c au svrsit toate perversiunile sexuale, c sau mpreunat si
cu animale domestice, cu mamele, surorile, rudele si cunostintele apropiate.
Parc Sodoma si Gomora se mutaser n nchisoarea Pitesti73.
n momentul cnd se fceau asemenea afirmatii, te ntrebai, fr a avea un rspuns,
dac tu esti nebun de legat si nu ntelegi ce declar camaradul tu sau dac el era nebun si
nu puteai tu ntelege de ce omul o luase razna.
Aceast prostituare a durat n jur de 15 zile. La cei de la munc silnic si la camera 3
subsol, aceste declaratii au fost mai decente.
70 Scatologia si sexualitatea mpotriva firii sunt atractiile diavolesti cele mai obisnuite, descrise de iconografia crestin. n Sabatul
vrjitoresc mperecherile peste fire si coprofagia sunt esentiale. De asemenea, n ocultismul contemporan, masonic. Descrierea orgiilor sexual
scatologice abund n literatura si filmografia contemporane. Vezi descrierea vmii desfrnrii, la Sfnta Teodora si Sfntul Vasilie cel Nou.
(n. ed.)
71 n cele mai multe vieti si ptimiri ale sfintelor mucenite, nainte de a fi chinuite erau fortate s cad n desfrnare, stiut fiind c pcatul
acesta, prin plcerea provocat si dezmierdarea simturilor trupesti si sufletesti, alung harul Sfntului Duh de la om; iar dup aceea lepdarea
vine imediat. Slugile satanei care au torturat la Pitesti au crezut c prin tortur vor silui constiinta omului s fie convins c a fcut pcate care
nu le-a svrsit, pcatul fiind deja svrsit cu mintea n clipa n care omul accept gndul murdar (n. ed.).
72 Cderea din har arunc omul n starea subanimalic a vointei posedate de diavol (n. ed.).

73 Chiar asta s-a urmrit, atunci n mic, experimental, n conditii de laborator si cu mijloace dure, iar astzi la scar planetar, cu duhul
blndetii, prin propagand. Initiatorii coruperii acesteia generale sunt pornocratii iudei, care urmeaz riguros preceptele Talmudului (n. ed.).

n declaratiile de la Gherla ale celor mai tineri s-au spus lucruri att de scabroase,
nct ti-e rusine si s-ti mai amintesti de ele, nicidecum s le pronunti sau s le scrii.
Dar ceea ce n-a prevzut oculta a fost faptul c majoritatea dintre noi, avnd
discernmnt si ntelegere, nu am fost afectati de situatie. n unele cazuri totusi, Nicolski,
prin urcanu si sculele lui, a reusit s fac tot ce a vrut din noi. Cci, pentru unii dintre noi,
redresarea a fost imposibil. Dusmanul putea face din ei acum btusi, turntori, orice.
S-mi fie ngduit acum s anticipez si s mrturisesc un fapt care pune n lumin,
pentru orice om de bun credint, afirmatiile de mai sus.
n toamna anului 1961 mai aveam doi ani pn la expirarea pedepsei si m aflam la
nchisoarea Aiud.
Am fost mult pedepsit, n celule negre, la beci si n arest sever de ofiterul politic,
locotenent-colonelul Ivan, care din anul 1957 m tot ancheta si urmrea s-i cad n plas.
Cum eu triam ns pe alte coordonate si nchisoarea nu m mai apsa, pozitia mea era
solid si puteam rezista.
ntr-o bun zi m-a scos din celul si m-a dus ntr-o camer din cldirea
administratiei, spunndu-mi c voi sta de vorb cu un tovars mare de la Interne si s fiu
atent cum si ce voi vorbi.
Dup un sfert de or a intrat un colonel de la securitate, n jurul a 45 de ani, cu o
figur de intelectual. S-a legitimat si a nceput discutia ntr-o manier civilizat. M ntreba
fapte de cnd fusesem arestat si pn n momentul de fat. Cunostea bine problema
legionar si situatia detentiei noastre.
Cnd a venit vorba de Pitesti si Gherla, mi-am dat seama c cunostea atitudinea mea,
precum si caracterizarea fcut de urcanu.
n legtur cu ce se ntmplase acolo, i-am spus c urcanu fcuse ancheta celor ce
erau ostili regimului. S-a enervat putin, dar s-a stpnit. A recunoscut c demascrile de la
Pitesti si Gherla au fost o greseal a conducerii de atunci si c va trebui s se actioneze n
alt chip. Eram convins c recunoscuse greseala numai de circumstant.
A trecut apoi direct la subiect:
Domnule Bordeianu, eu am mputernicire chiar n acest moment, s te scot din
nchisoare, dac dumneata esti accepti ceea ce-ti propun.
nainte de a-mi destinui propunerea ns, m-a ntrebat dac sunt sntos la cap si la
trup.
Slav Domnului! i-am replicat eu.
M-a ntrebat apoi cum am suportat si cum suport detentia, fiindc dup arestrile
masive din 1958-1959 ni se aplicase un regim foarte sever, aproape insuportabil.
Cum se vede!
M-a ntrebat apoi, dac mai sper s ies din nchisoare.
Nu cred n clementa comunistilor si nu stiu ce m face s m mai astept la o
condamnare!

Nu mi-a dat nici un rspuns.

Nu-ti surde s fii liber?
Nu mai cred n libertatea dumneavoastr!
Dup aceste schimburi de cuvinte reia:
Domnule Bordeianu, uitati despre ce este vorba: am mputernicire, dup cum am
spus, s tratez cu dumneata, iar n urma ofertei pe care eu o voi face si n cazul c o accepti
si o semnezi, plecnd din aceast camer, nu te vei mai ntoarce n celul.
Despre ce este vorba?
V scot din nchisoare si v duc la Oradea, unde v vom oferi toate conditiile de
viat civilizat si chiar de lux, cu femei tinere si frumoase vedeam tentatia dac
dumneata accepti si ti iei obligatia s tragi de limb si s informezi precis Securitatea, de
tot ceea ce se face, se spune si se plnuieste n anumite cercuri sociale.
Cnd am auzit despre ce era vorba, mi-am pierdut controlul. i aceasta s-a vzut pe
fata mea. Observnd schimbarea mea de atitudine, ca s mai nclzeasc atmosfera, a
continuat:
Nu v alarmati domnule Bordeianu, pentru c nu este vorba s trageti de limb pe
ai dumneavoastr, cci stiu c ati rmas tot legionar, cu toate c v-ati lepdat la Pitesti de
Legiune. V repet, ca s fim lmuriti: nu veti face acest lucru cu legionari, nici cu alti
detinuti politici eliberati si nici cu dusmanii ascunsi ai regimului, ci misiunea dumitale va fi
s tragi de limb si s-i torni numai pe ai nostri.
La precizarea ofiterului am zmbit si l-am ntrebat:
Adic, pe ai dumneavoastr?
Pe comunisti, accentu el.
Dar atunci, dumneavoastr nu aveti ncredere n ai dumneavoastr?
Nu! i ofiterul nu a fcut dect s-mi confirme categoric bnuiala.
Acesta este totul?
Da, n mare; amnuntele le vom definitiva ns cnd dumneata mi vei accepta
oferta.
Stpn pe mine, pentru c eram dup 13 ani de puscrie si trecusem pe unde
trecusem, iar constiinta, trirea si ntelegerea mea erau altele dect cele cu care intrasem n
nchisoare, i-am rspuns:
Domnule colonel, dup attia ani de nchisoare, de experient, dup cele auzite,
trite si cunoscute n nchisoare, pe lng faptul c am rmas legionar, mai sunt si crestin
ortodox, n adevratul sens al conceptiei crestine. De aceea, tot ce mi-ati oferi
dumneavoastr n conditiile exceptionale de la Oradea sau din alt parte, nu m tenteaz.
Nu pot primi aceast ofert, orice mi-ati da, pentru c eu nu vreau s fac ru nimnui, nici
chiar dusmanilor mei si nici celor ce vor s-mi ia viata. Eu nu v doresc nici
dumneavoastr s stati n celul, nu ct am stat eu, nici mcar un an, pentru c sunt convins

c v-ati schimba felul de gndire. V spun aceasta nu numai acum, dup 13 ani de
nchisoare, pentru c ceea ce mi oferiti dumneavoastr mi-a oferit tot unul de-ai
dumneavoastr, n 1946 era vorba de Ion Berac , nainte de a fi arestat. i s mai stiti
c, dup ncetarea demascrilor de la Gherla si moartea lui Stalin, am refuzat categoric s
v servesc, orice fel de avantaje mi-ati fi oferit. Scopul vietii mele nu este de a-i face ru
cuiva, ci de a face bine semenului si chiar dusmanului meu. i, ct m vor tine puterile, sI slujesc lui Dumnezeu, cu credint si dragoste, ca s-mi mntui sufletul. mi pare ru c vam dezamgit, dar s v cutati partenerii n alt parte.
Ct am fost de mirat eu de oferta fcut, dar ce consternat a rmas el, nu numai de
refuzul meu, la care probabil se astepta, ci de atitudinea mea fat de bunurile pmntesti si
de modul meu de gndire. Eram sigur ns c asa ceva mai auzise si de la alti camarazi si
de aceea n-a mai scos nici un cuvnt; amutise pur si simplu.
Eu m-am ntors n celula mea, iar el s-a dus probabil s-si caute alti colaboratori.
Comunistii au convins pe unii dintre noi, cnd erau att de dezechilibrati, de nebuni
si disperati, nct s devin cele mai docile victime.
Stnd si judecnd drept, fr patim, ajungi s-i ntelegi si pe acesti nefericiti, care
au acceptat, fr voia si convingerea lor, acest joc periculos.
N-am fcut nici un act de vitejie noi, cei care n-am czut n aceast curs. Sunt
convins c nu prin curajul si atitudinea noastr ne-am salvat, ci numai prin mila lui
Dumnezeu care ne-a pzit s alunecm si s cdem. A te mndri c ai fcut fapte bune si c
esti mai mult dect esti n realitate, nseamn a avea un orgoliu necontrolat, care de cele
mai multe ori te duce la pieire. Pentru c, sar putea s vin peste tine ncercri peste
puterile tale fizice si sufletesti si s devii astfel mai ru dect cel pe care l acuzi c s-a
alterat. Fr Mine nu veti putea face nimic sunt cuvintele Domnului.
De aceea, numai cel ce si-a ncredintat neputinta si slbiciunea n mila si ajutorul lui
Dumnezeu va fi biruitor. Nu este greu s-i acuzi pe acesti frati care au czut victime
comunistilor. Ei n-au cedat dect la torturi continue insuportabile, cnd vointa si puterea lor
de judecat nu i-a mai ajutat. Frica si nebunia dezndejdii i-au aruncat n mrejele celor ce
pescuiau astfel de nefericiti. Oare milioanele de informatori si turntori voluntari sau
pltiti, care de bun voie s-au pus n slujba comunismului, de ce au fcut-o?
Se impune deci s facem o dreapt deosebire ntre victimele torturilor continue si cei
care, constienti si nesiliti, s-au oferit s-i slujeasc satanei. I se poate cere omului oare mai
mult dect poate da el fizic si sufleteste? Desigur c nu, pentru c oamenii nu sunt toti la
fel.

Ultimele torturi n fortreata Pitesti

Dup insuportabile chinuri fizice si de constiint, nu mai aveam nimic de ascuns si
nici resurse fizice si morale ca s mai putem rezista torturilor.
n timpul torturii morale au continuat si torturile fizice, pn cnd, pentru cei cu
munc silnic si temnit grea, declaratiile publice n celul si cele scrise n camera 4 spital

erau pe terminate. urcanu, la ordinele lui Nicolski, ddea zor s termine cu declaratiile
scrise pentru mai multe motive:
s fie cunoscuti toti cei nedeclarati la ancheta oficial, ca s-i condamne pe cei
depusi n lagre; s-i cunoasc pe cei care erau mpotriva regimului si detineau posturi n
aparatul de stat; aveau nevoie de detinuti, pentru nceperea Canalului Mortii, pentru
munca n atelierele nchisorilor si la minele de plumb.
S se stie c demascrile au continuat si la Canal cu studentii, elevii si muncitorii
avnd condamnri mici. Acestia au fost dusi la Pitesti, Trgsor si Gherla si supusi la
aceleasi metode de tortur, pentru a recruta dintre ei sefi de echipe si brigadieri. Cei
recrutati prin aceste torturi trebuiau s constrng, prin groaz si teroare, pe cei ce
munceau.
Pentru noi, cei de la munc silnic si o parte din temnita grea, se pregteau alte
ncercri: minele de plumb din Maramures si atelierele groazei de la Gherla.
Tortura care ni s-a aplicat n ultimele luni, nainte de a pleca din Pitesti, a fost tipic
monstrului bolsevic Macarenko.
Metoda opera strict psihologic. Cum stteai pe prici n pozitia fix, ti treceau prin
minte fel de fel de gnduri, dintre care, pe unele le consideram de-a dreptul ispite
diavolesti, pe care le aveam si n conditii normale74. Acum ns, nu mai aveam nici o
putere de a ne controla si a le alunga de pe ecranul constiintei.
De pild, unul din comitet, mai posedat dect tine, se oprea brusc n fata ta si, prin
surprindere, te ntreba la ce te gndeai. La aceast ntrebare, gndurile satanice se
amestecau si se nvlmseau n constiinta ta n asa hal cu alte gnduri, c de multe ori nici
nu stiai ce s spui; parc ti-ar fi luat cineva mintile. n aceast dezordine de gnduri, fiind
lipsit de cea mai elementar voint, se ajungea la urmtoarele situatii:
dac ti spuneai gndul si acesta nu era mpotriva demascrilor, ci pe linia lor,
scpai de ciomgeal, pentru c fata ta nu trda neliniste; dac te ascundeai, se vedea pe
fata ta o paloare si, n cazul acesta ciomgeala era sigur, tu fiind considerat n continuare
un mare bandit; dac ziceai c nu te gndesti la nimic, si n acest caz mimica ti trda
minciuna, erai din nou considerat un mare bandit, nesincer si nrit, foarte periculos chiar,
iar ceea ce te astepta era o tortur insuportabil.
Rareori s-a gsit printre noi vreunul care s fi scpat de ciomgeal, n intervalul de
o lun, ct a durat aceast tortur pentru citirea gndurilor.
Surprinztor: memoria era singura facultate psihic ce ni se pstrase att de
ascutit75. Fr s vrei, ti veneau uneori n minte fapte si evenimente de care parc
niciodat nu luasesi cunostint.
Memoria noastr fusese mturat, se smulsese din ea, prin torturi, tot ceea ce
timpul asezase acolo, linistit si ordonat.

74 Acel tip de tortur, zis pozitia fix, fiind continu 17 ore pe zi, arunca cel mai repede n dezndejde, pentru c singura arm mpotriva
ei era rugciunea nencetat, care a avut putini lucrtori n iadul temnitelor (n. ed.).
75 Ancheta psihanalitic se foloseste de aceeasi metod a aducerii aminte a relelor. Vezi nota 32 (n. ed.)

Compartimentul de date era acum att de golit, nct semna cu o locuint de unde
hotii furaser totul, pn la ultimul capt de at. Ce s mai pui n loc 76, cnd nu mai aveai
nimic de pus?
Citirea gndurilor a ncheiat tortura prin care trecusem timp de nou luni, conform
amenintrii: O s v citim si o s v cunoastem si gndurile.
Sufletele noastre erau schilodite si nfrnte iar noi ne manifestam si ne comportam
ca niste roboti. Parc nu mai era nimic viu n noi, iar omul rational dispruse si el de mult
din luntrul nostru.
Din cnd n cnd ns se mai ivea totusi cte o licrire rational n sufletele noastre.
Aceasta ns ne ngrozea, pentru c prbusirea ce-i urma era inevitabil.
i de aceea afirm cu toat convingerea c tortura continu, intens si fr nici o
perspectiv pentru cel torturat, duce la distrugerea a tot ce are fiinta uman mai de pret.
Dac pe scara durittii, ncadrarea este de la 1 la 10, la fel si puterea noastr de rezistent,
de rbdare a torturilor, s-a nscris pe o scar tot de la 1 la 10. i, dac punctele de topire ale
metalelor se nscriu de la 0 la mii de grade, toate topindu-se n final, acelasi lucru s-a
ntmplat si cu noi, cei ce am trecut prin demascrile din Pitesti si Gherla.
innd cont de toate acestea, constatm c bunul simt nu ne mai permite s-l
judecm pe cel ce a trecut aceste probe.
Unii au cedat numai cnd l-au vzut pe altul plin de snge si schilodit n bti, fr
ca ei nsisi s fi luat vreo palm. Altii au cedat dup o palm sau dup o btaie bun, altii
dup sute de bti, altii sau sinucis sau au nnebunit iar altii au fost ucisi.
Unii au cedat dup o zi de tortur, altii dup o lun, altii dup ani. Toti am fost ns
topiti, n termeni comunisti muiati, conform afirmatiei: De beton armat s fiti, si tot o s
v muiem. Cum s nu ne topim, cnd carne nu mai aveam iar ciolanele ne erau umflate
si nnegrite de ciomege?
Rezultatul acestei experiente a fost c s-a ajuns la citirea gndurilor.
Ciudtenia a constat n aceea c majoritatea dintre noi nu mai puteam spune la ce ne
gndeam, ce fel de gnduri aveam si dac erau sau nu conforme cu demascrile.
Unii, mai ales cei din grupul mistic, spuneau c se rugau, altii c se gndeau acas,
iar altii spuneau fel de fel, unele mai nstrusnice ca altul. Dificultatea, de neconceput si de
nenteles, a cunoasterii gndurilor proprii, consta n faptul c, dup attia ani de chinuri, nu
mai puteam exprima sau explica ceva, ca s ne facem ntelesi.
Att eu, ct si camarazii mei, am vzut cu ochii nostri c nu ne mai puteam controla
expresia fetei, care ne trda ntotdeauna gndurile pe care nu mai reusea s le mascheze. n
momentul cnd posedatul te tortura si se uita n ochii ti, ntrebndu-te unde te gndeai sau
ce gnduri aveai, dac nu rspundeai sincer, el ti si observa pe fat gndul pe care voiai sl ascunzi. Nu mai aveai nici vointa si nici puterea s-ti opresti aceast exteriorizare, si
atunci se stia precis dac spuneai sau nu adevrul.
76 A fost scoas orice amintire a faptelor bune evanghelice si a milei si bunttii lui Dumnezeu, pentru ca diavolul s se poat nstpni cu si
mai mult putere. Unde nu este Dumnezeu este dracul (Sfntul Vasilie cel Mare, C nu este Dumnezeu pricinuitorul relelor) (n. ed.).

Aceasta a fost ultima faz a nebuniei colective pe care am trit-o toti cei care am
trecut prin demascri. Iar rezultatul acestei citiri a gndurilor, prevzute de Nicolski si
profetite nou de urcanu, a fost nencrederea total n cel de lng tine.

Lepdarea de Dumnezeu. Prbusirea.

Dac metoda de tortur pentru citirea gndurilor a umplut pn peste margine
paharul dezndejdii si al nebuniei, prin lepdarea de Dumnezeu si de dreapta credint, care
rmsese singurul si ultimul nostru sprijin, am ajuns la prbusirea total. Fusesem aruncati
n haos, dezechilibrati, fr sprijin si fr perspectiv, la discretia celor ce ne torturau.
Acest fapt a avut consecinte nefaste, asupra a ceea ce aveam s vedem si trim n alt
cetate a satanei, Gherla.
La nceputul lui august 1951, cnd declaratiile publice si scrise erau pe terminate, iar
tortura de citire a gndurilor atinsese nivelul prevzut n planurile ocultei, urcanu a
trecut din camer n camer, cu expresia unui demon satisfcut si l-am auzit repetnd c,
ispitind si nselnd pe cei tari si credinciosi, i-a putut tvli n mocirl.
M, banditilor, v amintiti foarte bine ce am spus n camera aceasta ct si n
celelalte camere, c eu nu glumesc, c m voi tine de cuvnt si voi folosi toate metodele
pentru a-mi atinge scopul urmrit.
Or, iat c am ajuns, prin metodele pe care le-am folosit, s v citim si gndurile,
fapt la care voi nu v-ati asteptat niciodat.
Vreau s v atrag ns atentia c cei mai periculosi dintre voi, banditilor, ati rmas
cei care mrturisiti credinta voastr n Dumnezeu. i sunt convins c cei care nu s-au
lepdat de credinta lor n Dumnezeu, nu s-au lepdat nici de Miscarea Legionar. Ei sunt
cei mai periculosi, mai nriti si mai ncarnati legionari.
De aceea, pentru acestia vor continua nc ani de zile demascrile, asa cum le-ati
cunoscut si nc cu alte metode. Trebuie s v scoatem din cap si din inim odat pentru
totdeauna aceast aberatie, credinta n Dumnezeu77.
Apoi, ne-a ntrebat: Cine din voi, banditilor, mai crede n Dumnezeu? Aproape
jumtate din camer a ridicat mna n sus. n fata acestei situatii, urcanu a continuat: Am
si pentru voi metode, cei care ati ridicat mna, s spuneti c v-ati lepdat de credint, asa
cum ati spus c v-ati lepdat de Miscarea Legionar.
Adresndu-se apoi lui Zaharia: Culai, treci pe la mine, ca s vezi ce ai de fcut cu
acesti banditi.
Pentru cei cu adevrat credinciosi, cea mai mare amenintare posibil a fost aceast
ultim afirmatie a lui urcanu, la care nimeni nu se astepta. Urma s fim loviti n ce aveam
mai drag si mai de pret, singurul nostru punct de sprijin credinta n Dumnezeu, ndejdea
izbvirii noastre din ghearele satanei.
77 Cea mai mare ncercare: Vrjmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calc n picioare. Fcutu-m-a s locuiesc n ntuneric, ca pe
mortii veacului. (Ps. 142) Multi se scoal asupra mea, multi zic sufletului meu: nu este mntuire lui, ntru Dumnezeul lui (Ps. 3) Vezi si
Cartea lui Iov (n. ed.).

Pe oamenii care nu cred n Dumnezeu problema mntuirii nu-i intereseaz, pentru c

ei sunt legati de aceast lume material, de bunurile pmntesti, de pozitiile sociale, de
plcerile si satisfactiile acestei vieti ntr-att c numai moartea i va mai putea desprti de
ele.
Pentru cel ce crede ns nelimitat n Dumnezeu, n mntuire si n viata vesnic,
nefiind legat de pmnt, cea mai mare tragedie este momentul cnd e obligat s
mrturiseasc dac mai crede sau nu n Dumnezeu.
Oameni cum au fost Sfintii Printi si mucenicii ar fi preferat de o mie de ori
moartea, dect lepdarea de Dumnezeu si de credinta n El. Unii dintre noi ns au venit cu
justificarea c, dac marele Apostol Petru care credea si-L iubea pe Iisus nelimitat, s-a
lepdat de El de fric, atunci noi, niste microbi neputinciosi, ce era s facem? 78 Asa
vorbeau cei care se lepdaser de Dumnezeu formal79, asa cum se lepdaser si de Legiune.
Iar dac, aparent, tinerii care au trecut prin Pitesti s-au comportat n linii generale la
fel, cnd privim mai ndeaproape, lucrurile se schimb total.
Fiecare s-a comportat mai nti n functie de credinta lui n Dumnezeu, apoi de
credinta si atasamentul lui fat de conceptia politic pentru care a fost condamnat, de
puterea lui de rezistent fizic si ndeosebi de puterea lui moral si sufleteasc. Avnd n
vedere aceasta, nu-i putem pune ntr-o oal pe toti tinerii care au trecut prin Pitesti,
spunnd c toti s-au comportat la fel.
Dac s-ar fi comportat la fel, ar fi cedat toti de la prima palm sau din prima zi, unii
n-ar fi fost ucisi, altii nu s-ar fi sinucis sau n-ar fi ncercat s se sinucid, altii n-ar fi ajuns
btusi sau criminali ordinari. Pe scara rezistentei fizice si sufletesti, fiecare s-a nscris n
raport cu el nsusi. La afirmatiile lui urcanu, c cei mai periculosi banditi sunt cei care
cred n Dumnezeu, ne vine s-i dm dreptate.
Cine nu-l cunoaste pe Vasile Ptrascu, a crui credint a fost de nezdruncinat si a
mrturisit-o pn n ultima clip, cu toate torturile prin care a trecut? Cine nu-si aminteste
de Zelic Berza din camera 3 subsol, de Reus, Ungureanu, Nedelcu, Popa, Andrisan,
Dinescu, Popescu Paul, si ceilalti, care au afirmat public c, nimeni nu-i va putea obliga s
se lepede de Dumnezeu si de Biserica Lui, cu toate torturile aplicate, cu att mai mult cu
ct Biserica este recunoscut de lege.
E drept ns c, din cauza torturilor de nesuportat, pn la urm multi s-au lepdat
totusi si de Dumnezeu. Lepdarea lor a fost ns de scurt durat. Pn la urm, prin
pocint, s-au ntors la Hristos.
Eu nu m-am nscris nici printre acei ce au afirmat categoric c ei cred n Dumnezeu,
dar nici printre acei ce s-au lepdat de El. i cititorul s-a familiarizat cu prerea mea,
precum c omul este dator n toate mprejurrile vietii lui s ncerce.
78 De fapt, Sfntul Petru s-a lepdat nainte de Pogorrea Duhului Sfnt.
Pn n clipa lepdrii, mcar c se lucraser minuni prin minile sale, nu avea harul desvrsit, asa cum l au crestinii ortodocsi de la Sfntul
Botez (n. ed.).
79 Ispita lepdrii formale stpneste pe cei putin credinciosi. Nu exist, de fapt, nimic formal. Dumnezeu nu lucreaz cu jumtti de
msur. Pentru orice cuvnt desert, pe care-l vor rosti oamenii vor da socoteal n ziua judectii (Matei 12, 36). Diavolul este acela care
micsoreaz si batjocoreste puterea Cuvntului (n. ed.).

Nu am avut ns nici un merit, gndurile si atitudinea mi-au fost insuflate de

Dumnezeu si ncercarea trebuia dus pn la limita puterii de rezistent. Am crezut si am
sperat numai n mila si ajutorul lui Dumnezeu, care m-a ferit s ajung un btus si un
criminal n demascrile de la Pitesti.
Cnd am fost ntrebat de Zaharia dac mai cred sau nu n Dumnezeu, pentru prima si
ultima dat n viata mea am avut o ntunecare a mintii si o rtcire pe care nimeni nu o va
putea ntelege, dect eu, cel care am trit-o. Cine mi-a ntunecat puterea de judecat n acel
moment? N-am putut discerne ce gnduri satanice mi-au ntunecat constiinta si mintea.
Dumnezeu a ncercat atunci s-mi dea posibilitatea ca, prin aceast ultim ncercare,
s-mi mrturisesc deschis si fr fric credinta n El. Eu nu I-am cerut ns ajutorul, ca smi lumineze mintea si constiinta, si atunci am oscilat s mrturisesc din toat inima.
Cei care si nchipuie c n ncercri exceptionale se poate face fat numai cu
puterile proprii, se nseal si se vor nsela pn la sfrsitul lumii. Au doar n-a spus Iisus:
Fr Mine nu veti putea face nimic?
De aceea, cnd nu am strigat si nu am implorat ajutorul lui Dumnezeu, m-am
prbusit. i prbusirea mea a fost mare, pentru c satana mi-a chinuit sufletul si m-a
torturat timp de trei ani.
Atunci cnd m-a ntrebat Zaharia, ce-i cu credinta mea, un gnd care nu era al meu si
nici de la Dumnezeu, m-a stpnit si mi-a soptit: Spune c nu te mai rogi lui Dumnezeu!
i asa am si rostit, public, n camera 3 subsol: Nu mai fac rugciunea, nu m mai rog lui
Dumnezeu. i, din acel moment nu mi-am mai spus rugciunea.80
Urmarea ruperii comuniunii cu Dumnezeu prin rugciune, a fost c duhul satanei a
intrat n mine si m-a torturat si m-a muncit, din august 1951 pn la Pastile anului 1954.
in s precizez c am spus c nu-mi mai fac rugciunea, nu c nu mai cred n Dumnezeu.
Marele meu pcat ns a fost c nu mi-am mai fcut rugciunea, cu adevrat.
Greseal cu att mai grav, cu ct trebuia s m gndesc la cuvintele sfinte: Privegheati si
v rugati ca s nu v ispiteasc satana.
Rugciunea, dup mrturisirea Sfintilor Printi, este comuniunea omului credincios
cu Dumnezeu. Prin ea, omul st de vorb cu Dumnezeu, l ador, l mreste, i multumeste,
i spune psurile si necazurile, l roag s-l ierte, i cere ajutor si mil etc...
n capitolul despre Gherla voi descrie pentru cei ce cred nelimitat n Dumnezeu si n
minuni, ce a nsemnat pentru mine ruperea de Dumnezeu si apoi refacerea comuniunii cu
El prin rugciune.
Nu-i voi uita niciodat si-i vd ca pe niste munti n fata mea pe toti aceia care au
avut tria, curajul, credinta si brbtia s-si afirme fr fric credinta lor n Dumnezeu.
Probabil, de aceea stelele mari strlucesc pe cer si se vd, n timp ce altele, mici si
neputincioase, trec n bezna uitrii.

80 Rugciunea este mpreunarea si unirea omului cu Dumnezeu (Sfntul Ioan Scrarul, Cuvntul 28). Lipsa rugciunii nseamn lipsa
prtsiei cu Dumnezeu, lipsirea, lepdarea de Dumnezeu. Ce a urmat? Unde nu este Dumnezeu, este diavolul (Sfntul Vasilie cel Mare) (n.
ed.).

Pe la jumtatea lunii august, Zaharia a plecat din camer, nemaifiind seful

comitetului de tortur, iar pozitia fix pe prici a luat sfrsit. Btile au ncetat si ele. Triam
ns groaza c, dup aceast aparent liniste se pregtea o npraznic furtun. i aceasta a
fost la Gherla.
Pe la mijlocul lui septembrie, o mic parte dintre noi a plecat la Canal, unii la minele
de plumb din Maramures, iar altii la Gherla.
Dac, n clipa cnd scriu aceste amintiri, mi s-ar oferi s aleg ntre moarte si Pitesti,
mrturisesc din toat inima si cu fric de Dumnezeu c as prefera de o mie de ori moartea.
i cred c la fel gndesc toti camarazii mei care mai sunt n viat si care au trecut prin acea
cetate a satanei din Pitesti. Ce mrturisire mai deschis si mai sincer l-ar putea satisface
pe cititorul acestor rnduri?

Plecarea din Pitesti.

Dup cum am mai relatat, ncepnd cu a doua jumtate a lunii august, declaratiile
publice din camera 3 subsol si 4 spital erau pe terminate. Torturile ncetaser, cu putine
exceptii, cele din celulele mortii din capul T-ului.
n acest timp, urcanu cu statul lui major si sefii de comitete ddeau zor s trieze si
s repartizeze declaratiile la adresele respective si s fac caracterizarea scris fiecrui
tnr trecut prin demascri. Aceast caracterizare trebuia s fie atasat la cele dou dosare;
dosarul penal, care se gsea la grefa nchisorii si dosarul secret de la Ministerul Afacerilor
Interne.
Cunosteam numai din spusele altora aceste caracterizri, dar m-am convins de
existenta lor vzndu-le, cnd colonelul de la Interne a venit cu dosarul meu unificat, cel de
la nchisoare si cel de la Interne.
Eram atunci cu domiciliul obligatoriu n Brgan, n anul 1963. Aceste caracterizri
fcute de urcanu si de sefii de comitete au avut un rol ct se poate de nefast n timpul
detentiei noastre.
Pedepsele care ni se aplicau erau date n functie de ele. Pentru unii au fost fatale,
cci cine cunostea mai bine pe fiecare, din toate punctele de vedere, dect urcanu si sefii
comitetelor de tortur?
Pe la jumtatea lunii august, celor 14 care eram nc tinuti n pozitia fix pe prici:
Reus, Gheorghiu, Grigoras, Dinescu, Visovan, Sntimbreanu, Nedelcu, Popescu,
Drgnescu, Bordeianu si ceilalti, ni s-a ridicat aceast tortur, eveniment pe care l-am
resimtit ca pe o adevrat binecuvntare.
Nu mai pomenesc de conditiile de detentie: foamea, frigul, lipsa de asistent
medical, lipsa bii, rufele nesplate si faptul c, de la data de 10 decembrie 1949, nu mai
fusesem scosi la aer. Toate ns, raportate la torturile la care am fost supusi, erau att de
nensemnate, nct pentru noi nu mai aveau nici o important.

Reamintesc cititorului c, tot timpul ct au tinut torturile, calitatea si cantitatea

hranei erau sub nivelul metabolismului bazal, de 600-700 de calorii pe zi; msur impus
pentru a ne reduce si puterea de rezistent fizic, ca s nu putem riposta nici mcar cu un
deget la ceea ce ni se fcea. n ceea ce priveste frigul, era mai degrab binefctor, cnd pe
tot corpul aveai numai rni.
i as mai aduga ceva, n primul rnd pentru medicii si igienistii mai sceptici. Ct
am stat n camera 2 parter si camera 3 subsol, nici unul din cei torturati n-a fost scos la
cabinetul medical si nici o ran nu s-a infectat. Martori sunt toti aceia care au trecut pe
acolo si mai sunt si astzi n viat. Nici plaga lui Gheorghiu de la gt n-a fost tratat, ci
pansat de Petric Tudose cu crpe murdare si nu s-a infectat. Pesemne c unde vrea
Dumnezeu, se biruie legea firii81.
i, poate c a fost mai bine c n cele nou luni, ct am stat n camera 3 subsol, nu
am fcut nici baie, ca s nu ne observm rnile de pe corp.
Dar toate aceste conditii, repet, nu au avut pentru noi mare important fat de
torturile fizice si morale pe care le-am ndurat. Iar cnd ni s-a permis s ne miscm prin
camer, triam sentimentul c veneam din alt lume, dup pozitia fix pe prici, miscatul
prin camer era ceva de domeniul basmelor.
nftisarea celor ce trecuser prin attea luni de tortur ti lsa imaginea unor oameni
nebuni, privirea lor nemaisemnnd cu a unui om normal. Aveai senzatia c vedeai n fata
ochilor niste umbre.
Dup torturile petrecute de Pasti si dup acelea administrate pentru lepdarea de
Miscarea Legionar, Zaharia, seful comitetului din camera 3 subsol, ncepuse s-si
schimbe comportarea; parc se petrecuse ceva n sufletul lui. Devenise absent, gnditor si
melancolic, renuntase la repertoriul muzical si lipsea mult din camer. Din monstrul si
clul fr mil, care fusese pn atunci, devenise un alt om.
Triam sentimentul c avea remuscri pentru uciderea lui Pintilie. Poate...!? Dup
plecarea lui definitiv din camer, n jurul lui 15 august, rmnnd numai cu Mgirescu si
Pvloaia, atmosfera s-a mai relaxat si am putut vorbi ntre noi. Ce aveam ns de vorbit?
Intimittile de altdat, sperantele de viitor? Fuseser toate nmormntate.
Ne temeam unul de altul ca jivinele, pentru c n timpul torturilor ni se studiau si
gesturile si privirea, si n general toat expresia fetei. Schimbam cuvinte ntre noi de parc
am fi fost niste strini care nu se cunoscuser niciodat. Asa ne suspectam unii pe altii. De
aceea, nu discutam dect banalitti: despre mas, aer, serviciul de camer si despre dormit.
Ceea ce ne unise odinioar dispruse complet dintre noi.
mi amintesc bine starea sufleteasc pe care am avut-o cnd am obtinut permisiunea
ca, n locul pozitiei fixe, pe spate, cum dormeam noaptea, s pot dormi pe o coast sau pe
burt. n pozitiile acestea, scndura goal de pe prici ni s-a prut cel mai moale pat.

81 Se biruie rnduiala firii: rnile nu se infecteaz si, dup moarte, trupurile martirilor din nchisorile comuniste nu se stric, asa cum s-a
ntmplat cu Mrturisitorul Ilie Lctusu, preot legionar, ale crui sfinte moaste ntregi, nestriccioase, pline de bun mireasm, au fost
dezgropate n 1998, n Bucuresti (n. ed.).

La nceputul lui septembrie 1951, cnd l-am vzut pentru ultima dat pe urcanu la
Pitesti, am observat c nu mai avea ca alt dat smocul de chei n mn, iar gardianul sef
de sectie era pus paznic n dreptul lui. Usile erau ncuiate cu zvoare si lacte, fcndu-se
nchiderea, deschiderea si numrarea detinutilor n fiecare sear si n fiecare dimineat de
ctre primul gardian, n prezenta gardianului sef de sectie. Masa nu o mai serveau detinutii
din comitet, ci gardianul, mncarea ameliorndu-se putin si trecnd de la 600 la 800 de
calorii zilnic.
Eram att de slbiti fizic si moral, nct atunci cnd ne ridicam de pe prici, vedeam
negru naintea ochilor si ameteam.
Tot atunci ni s-au adunat si rufele pentru splat dup zece luni de cnd le purtam pe
noi. Am fost apoi scosi n curtile interioare pentru a ne scutura pturile si hainele pe care le
purtam din momentul arestrii.
Am vzut astfel soarele, dup un an si jumtate de ntuneric. i culmea, am fost
tunsi, brbieriti si dusi la baie n grupuri mici.
Vzndu-ne ns rnile, unele nevindecate nc, starea sufleteasc pe care am avut-o
la aceast baie a fost cumplit.
Dup terminarea toaletei, ntr-o dimineat, seful de sectie ne-a anuntat s fim
pregtiti pentru inspectia unui mare sef de la Bucuresti. Iat cum s-a petrecut aceast vizit
oficial.
Eram nsirati cte unul la marginea priciului, cnd s-a deschis usa si si-a fcut
aparitia un ofiter superior, un colonel mbrcat n uniform albastr de militie si nu de
securitate.
n absenta lui Zaharia, raportul a fost dat de Mgirescu. Dup ce ne-a trecut n
revist pe fiecare, ntrebndu-ne cum ne cheam, s-a oprit n dreptul usii si, cu un rnjet de
diavol transformat n om, s-a recomandat: M numesc colonelul Zeller, Directorul
General al Penitenciarelor din R.P.R.
Era cea mai sfruntat minciun, pentru c el era de fapt ofiter de securitate si unul
din ajutoarele lui Nicolski, omul lui de ncredere. El fusese acela care condusese direct
demascrile la ordinele lui Nicolski. El le-a controlat, verificat si dirijat, ordonnd si
metodele de tortur. A jucat o dubl sau tripl carte: cu oculta de la Moscova, cu partidul
lui Teohari Georgescu si Ana Pauker, si o alta cu o ocult pe care, probabil, numai el o stia.
Asa se explic faptul c marele lui stpn adevrat l-a lichidat pn la urm si pe el82.
82 Conductori ai Romniei dup 6 martie 1945, membri ai ocultei:
1. Ana Pauker (alias Anna Rabinsohn arestat de Siguranta Statului pentru spionaj si expulzat; si-a denuntat la
NKVD propriul sot ca fiind partizan al lui Trotsky), ministru de externe si agenta nr. 1 a Moscovei la Bucuresti. Ofiter
Komintern.
2. Vasile Luca (alias Laszlo Luka), ofiter al Armatei Rosii, Kominternist, adjunctul Anei Pauker.
3. Teohari Georgescu (alias Burh Tescovici), Ministru de Interne, ofiter INU (Komintern).
4. Josef Kisinevski (alias Jakob Broitman), vicepresedinte al Consiliului de Ministri si membru al CC.
5. Roman Walter (alias Ernst Neulnder tatl lui Petre Roman), organizatorul Securittii si sef al Serviciului de
Educatie, Cultur si Propagand al Armatei.
6. Silviu Brucan (alias Brukner), redactor sef al Scnteii, conductor al campaniei de comunizare.
7. Alexandra Sidorovici, evreic, sotia lui Silviu Brucan, acuzatoare la Tribunalul poporului ncepnd din 1945.
8. Alexandru Graur (alias Alter Brauer), director general al Societtii Radiofonice Romne.

Voi reda din memorie cuvintele acestui asasin ordinar:

M banditilor, mai sunteti legionari? Sunt convins c, dup ce ati trecut prin ce ati
trecut, nu v mai arde de Legiune. S v par bine c ati scpat asa cum ati scpat, pn
acum. S v bgati ns bine n cap c demascrile nu vor nceta niciodat. Iar pentru c
voi cunoasteti ce este o demascare, si dac veti da dovad c v-ati schimbat, voi veti face
demascarea tuturor banditilor din R.P.R. (cel mai important lucru pe care l-a spus clul).
Veti pleca din Pitesti la Gherla, o parte din voi. O alt parte a si plecat la Canal si au
fcut acolo o treab bun cu demascrile. Cei plecati naintea voastr la Gherla au fcut si
ei treab bun acolo, iar acum unii dintre voi, cum am spus, plecati tot la Gherla. Bgati
bine de seam c demascrile nu au ncetat si c noi suntem hotrti s ducem pn la
capt demascrile tuturor banditilor din Republica noastr.
Am nregistrat cu o memorie de computer afirmatiile acestui odios asasin.
Ceea ce ns ne-a socat atunci pe toti, chiar n starea n care ne aflam, era prezenta
lui urcanu alturi de Zeller. Nu mai citeai ns pe fata lui siguranta puterii, a stpnirii de
sine, a arogantei si mndriei, ci atitudinea unei slugi servile fat de clul principal.
Cnd l-am vzut asa pe urcanu, despuiat de mitul puterii cu care ne ngrozea, am
fost convins c era cea mai nenorocit victim a doctrinei satanice.
Afirmatia lui Zeller, c demascrile nu au ncetat si c noi vom fi aceia care vom
face demascrile tuturor banditilor din Republica Popular Romn, spunea totul. Era a
doua adeverire, dup cea a anchetatorului misterios din octombrie 1949, c oculta a avut
planul ei, ntocmit matematic, si c o nou etap criminal ni se deschidea n fat.
Asa c, dac Ana Pauker, Teohari Georgescu si Vasile Luca nu ar fi fost debarcati cu
autorizatia lui Stalin, noi, toti care am trecut prin Pitesti si Gherla, am fi devenit, n urma
torturilor ce ni s-ar fi aplicat, cei mai odiosi criminali, care am fi ucis si torturat tot ceea ce
era considerat reactionar n tara noastr. Iar odat planul ndeplinit, am fi fost executati
apoi si noi, asa cum au fost executati urcanu si colaboratorii lui.
A nu se uita ns c n drama de la Pitesti si Gherla, instrumentul prin care s-a dus la
ndeplinire planul ocultei am fost noi, cei din lanturi. Noi am fost cei care ne-am torturat
unii pe altii.
Comunistii nu ne-au torturat cu mna lor ci, la ordinul lor, ne-am aplicat noi nsine
tortura unii altora. ef ns ne-a fost urcanu, un detinut cruia i s-a dat mn liber, ajutat
fiind de primii sase care au acceptat de bun voie s aplice aceste torturi. Plata: promisiuni
de libertate si posturi de rspundere si decoratii.
n starea sufleteasc n care m aflu astzi, mrturisesc sincer c-i comptimesc pe
urcanu si pe cei ce au colaborat cu el, pentru c toti au fost victimele monstruosului plan
satanic al comunismului.
8. Mihai Roller, evreu, necunoscut nainte de venirea sa n Romnia din Uniunea Sovietic, Presedinte al Academiei
Romane, autorul istoriei falsificate a Romnilor.
ntre 1945-1965 cele dou ministere ale ordinii, cel de Interne si cel al Securittii, erau conduse de evrei kominternisti, membri ai ocultei:
Teohari Georgescu, generalul Nicolski (alias Boris Grunberg), generalul Gheorghe Pintilie (Pantiusa Bodnarenko), generalul Dulgheru (alias
Dulberger), Koller, Zeller, etc, aflati sub ndrumarea lui Alexandr Mihailovici Saharovski, conductorul operatiunii Gaianeh comunizarea
prin teroare (n. ed.).

La ce i foloseste omului inteligenta dac ea este pus n serviciul rului? i Lucifer

a fost inteligent, dar aceast inteligent a pus-o n slujba a ceea ce era opus binelui. Numai
ntelepciunea, care este dar de la Dumnezeu, slujeste binelui.
Cnd l-am vzut pe urcanu alturi de Zeller, am avut convingerea c nu era
multumit cu tratamentul pe care stpnul i-l oferea. Probabil era convins c, la terminarea
demascrilor, va fi dus direct n Comitetul Central si fcut ministru. Zeller i-a cerut s
continue demascrile si la Gherla, urmnd ca numai dup aceea s fie repus n drepturile ce
i s-ar fi cuvenit.
Dar cum n lumea aceasta nu este dup cum vrea omul, ci dup cum vrea Domnul,
urcanu si toate uneltele lui au fost executati, cznd victime propriilor nelegiuiri.
Ct am mai stat la Pitesti, pn la jumtatea lui septembrie 1951, n-a fost dect o
stare de provizorat. Tortura psihic, gndul c acolo unde ne vor duce, demascrile vor
continua, ne fcea s credem c perspectiva era din ce n ce mai insuportabil. Crezusem c
toate chinurile se vor sfrsi odat cu ncheierea demascrilor de la Pitesti. Dup vizita lui
Zeller ns, eram de-a dreptul ngroziti de ceea ce ni se va mai ntmpla.
Cu cteva zile nainte de a pleca, am fost dusi la o vizit medical, formal. Apoi am
fost triati pe loturi, pentru destinatia la care eram sortiti. Pe la 15 septembrie, unii au plecat
la minele de plumb si altii spre Gherla. Am rmas n camer numai vreo zece insi, printre
care si Mgirescu, care era foarte abtut. Dup tortura cu citirea gndurilor, nu mai
vorbea aproape cu nimeni.
n zilele de 16-18 septembrie am prsit odioasa nchisoare Pitesti odioas ca
sufletul celui din ordinul cruia s-a construit un ultim lot de vreo 90 de tineri.

GHERLA
Fortreata Gherla
nchisoarea Gherla se afl situat pe soseaua care leag orasul Dej de Cluj, pe malul
Somesului Mic.
A fost cldit pe timpul mprtesei Austriei, Maria Thereza. E o fortreat
nconjurat de un sant adnc, ce-si lua apa din Somes.
Avea dou cldiri cu cte un etaj, Zarca si Sectia, cu celule si camere mai mari si mai
mici.
Dup 1848, stpnii Transilvaniei au cldit o a treia nchisoare n form de U culcat,
cu o capacitate de mii de detinuti, cu camere si celule, plase de srm groas, ca la Pitesti,
si un coridor de un metru ntre celule.
Pe partea dinspre celule, la cele dou capete ale cldirii, la etajele 2 si 3, se gseau
camere mari cu o capacitate normal de 70 de locuri. A fost un timp cnd aceste camere

erau populate cu peste dou sute de detinuti. La capete, pe nltimea parterului si a etajului
1, la sud era buctria nchisorii, iar la nord capela. E de remarcat c aceast capel era
pictat ortodox, ceea ce dovedeste c nchisoarea fusese construit numai pentru romni.
Cnd am ajuns noi la Gherla, capela era desfiintat, iar icoanele, catapeteasma si
mobilierul fuseser depuse n capela mic, din cldirea din mijloc (Sectia). Capela din
cldirea mare era transformat n sal de sedinte.
nchisoarea era foarte impuntoare. Localnicii o numeau Casa Galben.
n partea de sud, aproape de nchisoare, era un cimitir, iar alturi, unul mai mic,
destinat detinutilor care mureau ntre ziduri.
Intrarea n aceast fortreat te impresiona prin podul portii principale, unde fusese
santul cu ap.
La intrare era cldirea administratiei, cu un etaj, iar din aceast cldire, printr-o
bolt, ajungeai n cele dou curti, pavate cu pietre.
Cldirea mare avea dou intrri, una spre curtea interioar si alta spre curtea cu
ateliere. Curtea interioar avea spre sud o poart care conducea la ateliere.
nchisoarea era mprejmuit cu un zid nalt, de 4 metri, prevzut din loc n loc cu
foisoare de paz, asigurat de soldati narmati. Pe lng zid era un spatiu larg de 3 metri,
greblat si mprejmuit cu un gard de srm ghimpat, nalt si el de 2 metri.
Cnd intrai n cldirea mare, te impresionau imensitatea ei si plasele de srm prin
care puteai vedea de la parter pn la etajul trei.
Usile erau din lemn masiv, mbrcat n tabl groas, cu dou zvoare puternice, sus
si jos, si o broasc mare pentru ncuiat cu cheia. La mijloc, ca la orice us de nchisoare, se
gsea vizeta mare pe unde se servea masa si, deasupra acesteia, o alta mai mic, pe unde se
observa n camer.
La mijlocul cldirii, n fata intrrii principale, erau scrile care duceau de la parter, la
etajul trei.
Aceast fortreat, asa cum era construit si mprejmuit, asigura o paz prin care
numai gndul mai putea zbura afar.
Geamurile de 1,5/1 m erau prevzute cu gratii groase de fier.
Toti cei care au trecut prin Gherla, nu numai n timpul demascrilor, dar si nainte si
dup aceea, nu pot uita nchisoarea, unde attia fuseser torturati sau ucisi.

Senzatia mortii
n jur de 18 septembrie 1951, cu ultimul lot de studenti, de la munc silnic si
temnit grea (majoritatea erau de la munc silnic), am fost transportati de la nchisoarea
Pitesti la nchisoarea Gherla.

Deoarece gara nu era departe de nchisoare, de la dubele de tren pn acolo am mers

pe jos, cu paz puternic de gardieni si soldati, toti narmati.
Cum am intrat n nchisoare, cu lanturile la picioare, privind la etajul trei, ceva
neobisnuit si inexplicabil mi-a cuprins ntreaga fiint.
Eram ca ntr-un cleste puternic, din care nu se mai putea scpa.
Pentru prima dat n viata mea, am avut atunci senzatia mortii iminente si m-a
cuprins o fric si o groaz fr obiect.
Imensitatea acestei nchisori, privit prin plasele de srm, de la parter pn la etajul
trei, precum si linistea perfect care domnea, n cldire ti ddeau senzatia c aici nu zac
oameni, ci stpneste moartea.
Frica mortii, pe care n-am avut-o nici pe front, nici la Pitesti, o aveam acum n fata
ochilor; o fric amestecat cu groaz, team si spaim 83. Frica mortii are ca obiect moartea;
dar aceast fric ce m stpnea era mai mult: era de natur metafizic, era posedarea
satanei, care intrase n mine, de cnd ncetasem s m mai rog lui Dumnezeu.
n locul harului Dumnezeiesc, pe care l izgonisem din suflet, lsasem un gol unde se
cuibrise duhul satanei. n viat, nu-mi fusese fric dect de Dumnezeu. Nu mi-a fost fric
pe front, nici atunci cnd am fost ncercuiti; aceast fric fr obiect nu o puteam ntelege.
Frica, teama, groaza, spaima, n lumea fizic aveau un obiect, dar ceea ce simteam si
triam eu nu avea obiect.
Dup ce ni s-au luat lanturile de la picioare, tindu-ne cu dalta, pe nicoval, niturile
de la brtri, am fost identificati, potrivit dosarelor care ne nsoteau, si repartizati la etajul
trei, la ultima camer pe partea de nord, vis-a-vis de camera mare, deasupra fostei capele.
Att pe culoare, ct si n camere, te impresiona lustrul mozaicului, fcut de detinutii
torturati. n partea cldirii unde erau numai camere, acestea erau prevzute cu mozaic pe
jos. Pentru dormit, n camerele mari, erau priciuri pe dou rnduri, iar n cele mici, numai
cu un rnd si un interval.
Camerele alternau, cnd mari, cnd pe jumtate. Partea rezervat celulelor de 3,5/2,5
m era mai ngust si numai cu un rnd.
La mijlocul celularului, vis-a-vis de scri, era camera gardianului sef de sectie.
Ni s-au distribuit pturi; priciurile erau din scnduri goale.
n camera mea nu erau dect condamnati de la 15 ani n sus.
Din camera 3 subsol, eram n aceast camer Gheorghiu, Dinescu, Mgirescu si cu
mine, restul n alte camere.

83 Frica se mparte n sase: n sovial, n sfial, n rusine, n spaim, n groaz, n chin. oviala este deci frica
urmrii care va s fie. Iar sfiala este frica din asteptarea ocrii; si aceasta e cea mai bun ptimire. Iar rusinea e frica din ce s-a
fcut spurcat; nici aceasta nu este dezndjduit spre mntuire. Iar spaima e frica dintr-o mare nchipuire. Iar groaza e frica din
nchipuirea neobisnuitului. Iar chinul e frica de cdere, adic de nenorocire, cci ne chinuim temndu-ne a nu ne nenoroci de
soart (Sfntul Ioan Damaschin, Dogmatica, Cartea 1, Cap 29) (n. ed.).

Pe unii i cunosteam de la Suceava sau Pitesti; altii, pe care nui cunosteam erau: Pop
Cornel, student la Facultatea de Medicin din Cluj, Popescu Aristotel, absolvent al
Faculttii de Medicin din Bucuresti, si Turcu Constantin, student la Facultatea de
Medicin din Bucuresti.
Am observat c, din toti cei din camer, se desprindea un grup de oameni care sigur
se cunosteau ntre ei si se deosebeau de ceilalti prin faptul c erau mai degajati si nu asa de
timorati.
Datorit acestei atmosfere, ti ddeai seama imediat c ei fceau parte din statul
major al lui urcanu.
mi amintesc de acea noapte sinistr, cnd n-am dormit deloc, de fric si groaz,
gndind la ceea ce ne spusese Zeller, c demascarea va continua la Gherla, si asteptam ca a
doua zi s se fac o nou repartitie si s nceap demascrile.
La un moment dat, s-a deschis usa si a intrat urcanu nsotit de Popa anu,
Livinschi si Caba, cei ce fuseser si la Suceava.
Cnd l-am vzut pe Popa anu, mi s-a tiat rsuflarea. El si cu Livinschi aveau s fie
clii si ucigasii demascrilor de la Gherla, demascri ale muncitorilor, tranilor si a unei
prti din elevi, studenti si intelectuali. Atmosfera din camer era att de apstoare, odat
cu venirea lui urcanu si a ajutoarelor lui, nct continuarea demascrilor prea prea
evident.
Necunoscutul ce ni se deschidea n fat ne fcea s ne prjolim ca buretele pe jar.
Cum a intrat n camer, urcanu a chemat ntr-un colt pe Pop, Popescu, Mgirescu si
pe ctiva pe care nu-i cunosteam. N-am auzit ce au vorbit. Am constatat c urcanu nu mai
avea aroganta si nu mai inspira groaza de la Pitesti.
n schimb, cei care te ngrozeau cu privirea si obrznicia erau Popa anu si
Livinschi. Primul era mai suplu, al doilea era gras si diform ca un patruped, iar figura lui
avea trsturile unui clu ndobitocit.
Livinschi, student la Medicina din Iasi, avea o condamnare mic. n libertate ti
fcea o bun impresie, prin fizionomia lui drgut. Prea un tnr cu mult bun simt, foarte
rezervat si manierat.
M ntreb ns, cum se explic faptul c acest tnr a fost cel mai odios ucigas pe
care l-au avut demascrile de la Pitesti si Gherla?
Fata pe care o avea acum era ns n contrast flagrant cu cea pe care o cunoscusem
mai nainte. Dostoievski afirm c posedatii si altereaz nu numai sufletul, dar si
nftisarea.
Acestia doi si cu urcanu au fost ucigasii, asasinii care au condus demascrile de la
Pitesti si Gherla.
Dup ce s-a ntretinut cu colaboratorii lui, urcanu ni s-a adresat nou: Banditilor,
dup cum v-a spus si domnul colonel Zeller, v-o repet si eu, demascrile nu au ncetat
odat cu Pitestii si cu plecarea voastr de acolo. Ele vor continua si la Gherla sau n alt

parte, pn cnd vom ucide n voi ultima frm de legionarism si de credint n

Dumnezeu.
Selectia celor ce vor lucra n ateliere sau vor trece din nou prin demascri o vom
face noi. nainte de a v scoate ns la ateliere o s v ducem s vedeti camerele de la
etajele doi si trei, ca s vedeti cum prietenii si colaboratorii mei au nteles ce sunt
demascrile si cum trebuie s se fac ele. (Fcea aluzie la torturile de nenchipuit conduse
si patronate de Popa anu, Livinschi si Caba.) Cei care vor fi scosi la ateliere sau vor fi
dusi la o alt nchisoare sau loc de munc, dac vor scoate o vorbulit de ceea ce a fost la
Pitesti si Gherla, pe unde au trecut si ce au vzut, uitati-v bine la mine banditilor, pentru
c voi stiti c eu m tin de cuvnt, l va pupa m-sa rece.
Nici Popa anu, nici Livinschi n-au scos nici un cuvnt, deoarece toti cei din camer
erau absolventii din Pitesti ai lui urcanu.
Se observa c urcanu nu se mai simtea el nsusi, puternicul de la Pitesti, ca s-si
impun numai el puterea si vointa, iar ceilalti s asculte de el. La Gherla, puterea si vointa
erau mprtite de-acum ntre cei trei.

Demascrile de la Gherla
A doua sau a treia zi, dup ce urcanu trecuse prin camer, am fost luati cte cincisase si dusi n camerele mari de tortur, de pe partea celulelor. Aceste camere nu aveau
mozaic pe jos, ci dusumea de scnduri.
Trierea a fcut-o urcanu, care ne-a dat n primire lui Livinschi, iar acesta ne-a dus
vis-a-vis, la camera mare situat deasupra fostei capele. Se deosebea de camera 2 parter de
la Pitesti, fiind de dou ori mai mare si avnd dusumea pe jos.
n privinta torturilor, camera era identic cu cea de la Pitesti, doar c cei torturati
erau ntinsi pe dusumea, iar n fundul camerei erau cteva paturi pentru cei din comitetul
de tortur.
Cum am intrat, am fost opriti n dreapta, lng us, pe dusumea, unde era loc liber si
ni s-a spus s lum loc. Becul era slab fat de volumul si suprafata camerei si de aceea, nam putut distinge chipurile celor ntinsi pe dusumea. Preau niste morti, pusi unul lng
altul. Prima ntrebare pe care ne-am pus-o, a fost cum se face tortura n aceast camer si
prin ce fel de instrumente.
Asteptam din clip n clip s se spun: pe ei!, ca la camera 2 parter. Cei de pe
dusumea nu preau n stare de ceva, artau ca morti. Nu s-a ntmplat ca la Pitesti.
Noaptea trziu ns, (nici unul dintre noi nu dormea) am simtit niste picioare n
burt, n coaste si n spate, apoi voci care repetau ncontinuu : Aici o s muriti,
banditilor!84 Acest protocol semna cu cel de la Interne unde, pentru a-i scoate din srite
84 Atunci noaptea au fcut mare zgomot, nct prea c tot locul acela se cltina, iar cei patru pereti ai mormntului preau c i-ar fi
desfcut diavolii. Apoi sa prut c au intrat nluciri de fiare si de trtoare. Dup aceea s-a umplut locul acela de nluciri de lei, ursi, leoparzi,
tauri, aspide, scorpii si de lupi. i fiecare din acestea se pornea dup chipul si nravul su: leul rcnea, vrnd a se npusti asupra lui; taurul
prea c l mpunge; sarpele, trndu-se, nu ajungea la dnsul si lupul voia a se porni. i, n scurt, vederea tuturor celor artate era
nfricostoare, iar mnia lor cumplit (Sfntul Athanasie cel mare, Viata Sfntului Antonie cel Mare) (n. ed.).

pe cei arestati si anchetati, li se punea n celul un megafon, cu tot felul de amenintri sau
expresii care se repetau continuu, zi si noapte.
Un camarad, care a fost anchetat timp de un an de zile la Interne, mi-a mrturisit c a
avut un astfel de megafon n celul, iar o voce repeta zi si noapte urmtoarea expresie: Ce
faci barosane?. Ia trebuit un efort supranatural omului s se obisnuiasc cu aceast btaie
la cap si s nu-si ias din minti.
La noi, amenintrile acestea n-au tinut dect cteva ore. Ce ne ngrozea ns, era
perspectiva necunoscutului85.
Fiind foarte slbiti si obositi, deoarece ultimele nopti dormisem iepureste, ne-a prins
somnul. Ne-au trezit lovituri puternice peste tot corpul, n timp ce o voce striga:
Banditilor, veniti ncoace!.
Am fost apoi luati si dusi n camera noastr. Acest fapt s-a repetat cteva nopti la
rnd. Toti cei din camer, afar de cei din comitet, suportaser si ei aceast tortur n alte
camere, pentru c, atunci cnd am intrat noi acolo, au venit si ei dup noi.
Am observat n timpul zilei c toti erau ngroziti si timorati, cum eram si noi. Efectul
acestei navete si atinsese scopul, pentru c, dup cteva zile, retinuti n aceast camer de
teroare si purtati prin ea ca s-i vedem pe cei ntinsi pe dusumea ca morti, nu mai aveam
nici o ndoial despre ce ne astepta.
Cei torturati erau de diferite vrste, lundu-te dup culoarea prului, iar fetele lor
semnau cu ale noastre, ale celor cinci din camera 2 parter.
Ne-am ntrebat: de lepdat, ne-am lepdat de toate, am trecut prin toate torturile
posibile si imposibile; si atunci, ce s mai declarm, cnd declarasem totul? Nu ne mai
rmnea dect s retrim torturile de la camera 2 parter si 3 subsol sau, poate, unele mai
ingenioase si mai sofisticate. Nu a spus el oare, Zeller, c demascarea va continua si la
Gherla, si peste tot?
Timp de zece zile urcanu si Popa anu nu au mai trecut prin camer. n schimb, am
avut parte de Livinschi si Caba, care ne-au purtat nopti la rnd prin celelalte camere de
tortur, unde am vzut acelasi spectacol ca n prima camer si aceiasi nenorociti cu capete
umflate si fete vinete si desfigurate. Nu stiam ns ce putea fi pe trupurile lor, cci stteau
nemiscati si nveliti.
Nu ar fi fost de o mie de ori mai bun moartea, la Pitesti, n locul acestui infern, ne
ntrebam noi? Ne blestemam slbiciunea, c nu am avut tria, credinta si curajul celor ce au
fost ucisi ca martiri la Pitesti.
Dup vreo dou sptmni, urcanu si face din nou aparitia n camera noastr, de
ast dat singur. Cu toat nebunia pe care o triam, am citit iarsi pe fata lui urcanu, c nu
mai era el cel de la Pitesti. Parc nici vocea nu-i mai semna, prnd acum vocea unui om
normal.
Ne-a anuntat c, de sptmna urmtoare, vom fi scosi la munc n ateliere. Lucru
curios, ne-a cerut s-i spunem si atelierul unde voiam s muncim: mecanic, tmplrie,
85 Groaza e frica din nchipuirea neobisnuitului (Sfntul Ioan Damaschin, idem) (n. ed.).

fabrica de nasturi, vopsitorie, etc. La mecanic nu m prea pricepeam si am cerut s lucrez

n atelierul de tmplrie manual, unde nu riscam accidente la masini. Fapt curios, urcanu
mi-a acceptat alegerea.
Dup trecerea lui urcanu prin camerele de studenti, care veniser cu el de la Pitesti
si repartizarea unora dintre noi la munc n ateliere, am constatat c cei cinci sau sase
dintre colaboratorii lui, n-au fost ntrebati si nici repartizati la munc.
Dac, la Pitesti urcanu demasca numai studenti, spre deosebire de el, Popa anu
ancheta si tortura mai multe categorii de detinuti politici. Dac cei mai tineri si cu
condamnri mai mici au cedat la Pitesti, la Gherla ns, majoritatea erau oameni maturi,
cliti n lupt, elita muncitorilor si tranilor legionari, si ei priveau lucrurile dintr-un alt
unghi. Dac la cei tineri, momeala reeducrii, eliberarea din nchisoare, prindea uneori, n
schimb la cei maturi, cu o meserie bine consolidat si cu o stare material si social deja
nchegat, demascarea era vzut politic si social. De aceea, dintre toti muncitorii si tranii
pe care i-am cunoscut la Gherla, dup torturile ndurate, puteau fi numrati pe degete cei
care trecuser de partea reeducatorilor.
Dup ncetarea demascrilor, am aflat de la elevii cu condamnri mari, adusi din
Moldova la Pitesti si introdusi ntr-o camer de demascare, c n prima faz au interpretat
torturile ca fiind o ncercare a rezistentei lor, fcut de camarazii studenti. Iat ce
mrturiseste unul din acesti elevi: Eram ntr-o camer, la Pitesti, veniti de la sfrsitul
toamnei lui 1949, n jur de 30 de elevi moldoveni (Frtiile de Cruce din Moldova au avut
un mare rol n activitatea legionar ntre 1945-l948, adic dup Antonescu) si, la un
moment dat, au intrat n camer vreo 15 insi cu ciomege si centiroane si ne-au luat la
btaie. Ne-au btut pn ne-au lsat ntr-o baie de snge, dar nici unul dintre noi n-a
ripostat.
Convingerea noastr a fost c suntem ncercati de camarazii nostri mai mari,
studenti, dac putem rezista sau nu. Aceast btaie sa repetat de cteva ori si atunci am
observat c printre cei ce ne torturau nu era nici un cunoscut din Moldova. Desi la nceput
eram hotrti s rezistm ct putem, dup vreo dou sptmni, cnd a intrat n camer
urcanu, pe care-l cunosteam de la Suceava, ne-am dat seama c era vorba de altceva, nu
de o ncercare. n nchisoare, ne-am zis noi, nu fac detinutii ce vor ei cu ceilalti detinuti.
mi este rusine si acum, ct de naivi si creduli eram.
Cititorul si mai aminteste de cele ce am relatat cu privire la elevii aceia ngroziti,
Comsa si Strchinaru, amestecati cu studentii de la camera 2 parter si care au refuzat s-l
bat pe Oprisan, seful lor.
Cei maturi de la Gherla au fost supusi la torturi care le-au ntrecut cu mult pe cele de
la Pitesti, dar nici unul dintre ei n-a devenit criminal.
Dup ce a plecat din camer urcanu, n dup amiaza acelei zile, am fost scosi s
facem baie, ceea ce nu mai fcusem de la plecarea din Pitesti.
Dac pn atunci mai aveam suspiciuni si ndoieli despre cei din comitetele de
tortur n afar de urcanu si de cele sase ajutoare ale lui, la care se mai adugau nc
vreo sase, care acceptaser demascrile de bun voie, fr s fi luat o singur palm, sau de
altii cu condamnri mai mari, luati de pe sectia noastr de munc silnic si torturati n

celulele mortii, de la Pitesti - acuzndu-i n sinea mea c nu au ncercat s reziste, ceea ce

am vzut la baie, fiind dezbrcati toti pn la piele, m-a cutremurat, m-a dezarmat total si
ntelegerea mea n privinta demascrilor s-a ntors cu 180 de grade.
Oare cicatricile att de adnci si far numr, c puteai bga degetele n ele, de pe
corpurile acestor tineri, nu erau tot ncercri?
Cum eram eu alturi de dusul lui Mgirescu, acesta m-a rugat s-l spl pe spate. De
la ceaf si pn la clcie, spatele lui era numai cicatrici; parc era tatuat cu brazde adnci.
Privirea mi s-a ntunecat.
Mi-a fcut un semn discret s m uit si la Pop Cornel si la Popescu Aristotel. n acea
clip, a disprut din constiinta si gndirea mea orice gnd defavorabil lor. M gndeam
prin ce au putut trece acesti tineri, la ce fel de torturi fuseser supusi oare si ct timp.
Aveau cicatrici pe tot corpul, iar pe fese, gropi.
Ce se mai putea spune n fata acestei evidente? Baia aceasta de la Gherla mi-a
schimbat optica ntelegerii demascrilor: m-a apucat mila si de urcanu86, el fiind de fapt o
nefericit victim a unor manevre diabolice. Un tnr inteligent ca el, cum putuse oare s
se angajeze ntr-o lucrare att de satanic? Numai orgoliul, setea de putere si lipsa de
discernmnt, putuser s-l duc n cea mai adnc prpastie a pierzaniei 87. Rmne o
enigm cum oameni inteligenti, cu mari posibilitti intelectuale, nu nvat nimic din lectura
istoriei.
Pentru c, pe orice asupritor, clu si ucigas, precum si pe toti aceia care si-au
dispretuit si prigonit semenul, dreptatea Dumnezeiasc nu i-a iertat.
Dac Nicolski nu l-ar fi ademenit si nu l-ar fi mintit, urcanu nu s-ar fi angajat s
fac ceea ce a fcut.
urcanu ne promisese c vom fi scosi la lucru dar, n loc de munc, ne-a plimbat
prin camerele de tortur, doar ca s asistm la chinuri, fr a ne obliga ns si pe noi s
torturm.
Credeam c povestea cu lucrul n ateliere nu era dect o curs, ca, dup o anumit
asteptare, plin de groaz si nesigurant, pregtiti psihologic, s ne vin si nou rndul la
demascri. Mai credeam c la Gherla vor fi folosite torturi neaplicate la Pitesti. Eram siguri
c, n perioada aceasta de momire, cu munca n ateliere, se vor experimenta si definitiva
alte metode de tortur pentru noi.

86 Tocmai n aceasta const taina credintei n Dumnezeu. Tocmai aceasta o face s fie puternic, tare, frumoas, mntuitoare si vesnic. S
fii lovit si tu s-i sruti pe chinuitori! S fii condamnat la moarte si tu s te bucuri! S fii ucis pentru Hristos si tu s ierti pe toti! Credinta
puternic, brbtia, rbdarea, smerenia si iertarea crestin, acestea sunt laudele sfintilor si ale crestinilor; acestea sunt cununa Bisericii,
podoabele credinciosilor si ndejdea mntuirii noastre (Printele Cleopa, Predic la Sfntul Mare Mucenic Gheorghe) (n. ed.).
87 Cel ce este biruit de mndrie, singur si este siesi drac si potrivnic si ntotdeauna si are cu sine gata pierzarea (Sfntul Nil Sorski,
Despre gndul al optulea, al mndriei) (n. ed.).

Directorul Gheorghiu
Cnd am ajuns noi, la Gherla era director cpitanul Gheorghiu, un om n vrst, cu
prul alb, muncitor de meserie. Se spunea c era maistru mecanic, iar toti cei care l-au
cunoscut au vorbit numai de bine despre el.
Avusese tangent cu comunistii nainte de 1944 sau, poate, dup aceea si, ca si alti
muncitori cinstiti, credea c ei vor fi aceia ce vor aduce dreptatea si raiul pe pmnt. Ce o
fi cutat acest om cumsecade, s fie director de nchisoare si, mai mult, la Gherla, nu stiu. 88
Ct l-am cunoscut, vreo opt luni de zile, nu l-am auzit o dat s vorbeasc urt cu detinutii
sau s-i bruscheze. Vorbea cu fiecare ca si cu un vechi cunoscut.
La tmplrie nu se pricepea, n schimb petrecea ore ntregi n atelierul de mecanic,
mbrcat n halat, cu minile murdare, nvtndu-i pe cei tineri o meserie.
L-am vzut de mai multe ori asistnd la servitul mesei; dac rmnea ceva pe fundul
hrdului, mprtea celor ce nu reuseau s ndeplineasc norma impus. Dup unii, se pare
c Gheorghiu ar fi spus c el nu a venit director la Gherla ca s omoare oamenii.
Datorit atitudinii lui, acest muncitor cu bun simt nu s-a amestecat n demascri. Cel
care le-a condus, verificat si aplicat, la ordinele lui Nicolski si Zeller, a fost odiosul si
ucigasul ofiter politic Avdanei.
Dup ncetarea demascrilor, cnd la Gherla trebuia s muncesti ca la galere, cu
norme aproape imposibil de realizat, acest muncitor onest, Gheorghiu, a fost schimbat cu
cel mai mare criminal pe care l-au avut nchisorile comuniste din Romnia: cpitanul
Goiciu.

Munca n ateliere
Dup cum ne prevenise Zeller, c demascarea va continua la Gherla si c noi,
studentii, vom face demascarea tuturor banditilor din Republica Popular Romn,
perspectiva noastr era dintre cele mai sumbre. Aceasta nsemna c, pentru noi, aceast
crunt soart nu se va termina dect cu executia noastr, ca pe timpul lui Stalin.
Nu am fost scosi la ateliere n sptmna anuntat de urcanu, pentru c a trebuit s
se fac selectia. Cei care nu fuseser propusi pentru munc de urcanu au fost scosi dintre
noi si dusi n camere de tortur.
n camera unde eram eu, sef de comitet era Pop Cornel.
Mgirescu fusese scos din camer s ndeplineasc functia de frizer, care consta
de fapt din a strnge informatiile de la turntori si a le preda ofiterului politic. Nu stiu ce a
fcut Mgirescu ct a fost frizer. Dup cum arta urcanu, eram convins c ntre ei se
ntmplase ceva ireconciliabil.

88 Tocmai ndejdea n crearea de ctre om a raiului pmntesc, asadar n automntuire, i-a unit pe oamenii cumsecade dar atei, cu
antihristii aflati n slujba vrjmasului (n. ed.).

La Gherla, urcanu nu mai conducea singur demascrile, ci mpreun cu Popa anu.

Nicolski avea nevoie de urcanu dar si de Popa anu, acest ucigas de tip mongoloid,
originar din Soroca, de pe malul Nistrului.
mi vine s cred c, sub pavza lui Bogdanovici, Popa anu sa strecurat n Miscarea
Legionar ca spion rus. Pentru c, atunci cnd urcanu si ceilalti ai lui au fost condamnati
la moarte si executati, Popa anu a scpat cu viat, cu toate c el condusese demascrile si
asasinatele de la Gherla, unde au fost mai multi morti dect la Pitesti.
n 1957, el era singur, ntr-o celul la Aiud. l gsim din nou, ca martor al acuzrii
din lotul lui urcanu, n procesul lui Vic Negulescu, afirmnd c acesta primise ordin de
la Horia Sima s fac demascrile de la Pitesti si Gherla. Se vedea astfel c Popa anu
jucase un rol mai mult dect suspect.
Pentru noi, a urmat nc o sptmn de perindare prin camerele de tortur. Un fapt
ne-a intrigat acolo: nu-i puteam recunoaste pe cei torturati, fie c erau desfigurati, fie c
aveau capul acoperit sau erau lungiti ntr-o pozitie n care nu le puteam vedea fata.
Aveam convingerea c tot acest blci l-a fcut urcanu cu noi ca s ne nspimnte
si s bage ct mai mult groaza n noi. Plimbrile prin camerele de tortur de la Gherla au
avut pentru noi, cei ce veneam de la Pitesti, un efect moral nspimnttor. Atunci cnd
vedeam alti torturati, majoritatea dintre noi triam suferinta lor si, n acel moment, am fi
preferat s fim noi n locul nenorocitilor ntinsi pe dusumea. O paradoxal afirmatie. Starea
aceasta sufleteasc am trit-o toti si un sentiment de mil si compasiune ne-a umplut
sufletul.
Atunci cnd esti torturat tu, nu poti simti mil si compasiune pentru tine, pentru c,
n acel moment, nu actioneaz dect puterea ta de rezistent si rbdarea de a suporta
tortura. Cnd l vezi pe altul torturat, triesti durerea lui, pentru c se leag de durerea ta si
se trezeste n constiinta ta, cu maximum de intensitate, mila si toat compasiunea fat de el,
care este cu att mai mare, cu ct e fratele tu de suferint si de lupt. Este ns foarte greu
pentru oameni s nteleag aceast stare, mai ales cnd ei nu au nici un fel de experient.
innd seama de cele relatate, nu caut ntelegere si nici s conving pe nimeni, dar
mrturisesc c, vzndu-ne fratii si camarazii n cea mai crncen suferint, timp de o lun
de zile, nu ne-a fost deloc usor.
Dup o lun de torturi sufletesti, a venit si ziua cnd am fost scosi la munc n
ateliere. Cu o zi nainte, urcanu si Popa anu trecuser prin camere si ne avertizaser:
Dac scoateti o vorbulit n legtur cu demascrile, pentru c noi avem posibilitatea s-l
descoperim pe fptas, si dac nu v apucati serios de munc, sabotati sau faceti altceva prin
ateliere, stiti ce v asteapt; ati vzut cu ochii vostri! urcanu repetase: titi c noi nu
glumim si ne tinem de cuvnt.
Eram att de slbiti fizic si moral c, dac ne-ar fi vzut un om normal din afara
nchisorii, ne-ar fi asemuit cu niste strigoi sau cu niste cadavre umbltoare.
Am fost scosi din camere, escortati nu de gardieni sau de soldati, ci tot de detinuti,
ajutoarele lui urcanu si Popa anu. Cu totii am trit un sentiment, nu ur, ci altceva,

inexplicabil, de nenteles: cum se putea s fim escortati si insultati de proprii nostri

camarazi si colegi?
Un alt sentiment deosebit ni l-a dat faptul c, n locul unui spatiu restrns de ctiva
metri ptrati de celul sau camer, aveam un spatiu larg de miscare.
Dintre cei aproape 200 de studenti scosi n ziua aceea la munc era pe la sfrsitul
lui octombrie, 1951 numai cinci am fost repartizati la atelierul de tmplrie manual. ef
de atelier era un maistru tmplar legionar, arestat pe timpul lui Antonescu, care trecuse si el
prin demascri si avea o asa ur si groaz fat de studenti si elevi, c nici nu se uita n ochii
nostri.
n cteva minute, ni s-au repartizat sculele, ni s-a artat ce si cum s lucrm. Apoi,
maistrul ne-a pus la curent cu norma obligatorie, pe care trebuia s o facem n opt ore de
lucru, tinnd s precizeze: Norma nu am fcut-o eu, ci voi, si dac ati fcut-o, tot voi s-o
ndepliniti.
in s precizez c normele erau fcute, oriunde s-a lucrat cu detinuti politici, peste
puterile unui om robust si sntos, care ar fi muncit n conditii normale, n libertate. ns
pentru noi, care eram niste epave, slbiti pn la distrofie, datorit hranei mult prea
insuficiente calitativ si cantitativ si nici nu eram meseriasi, era imposibil s facem o astfel
de norm.
Drept urmare, din pricina epuizrii fizice si a nemncrii, neam mbolnvit. Neavnd
ns asistent medical, se explic de ce au murit, n aceste lagre de munc fortat, un
numr att de mare de detinuti politici, de toate vrstele si categoriile.
Oriunde s-a muncit cu detinuti politici la Canal, Poarta Alb, Salcia si n toate
atelierele nchisorilor norma de lucru si controlul productiei erau fcute de detinuti,
politici sau de drept comun. n aceast categorie de detinuti au fost selectati cei care
trecuser prin demascri sau erau turntori de bun voie. Normatorii erau dintre cei mai
urti si dispretuiti, fiind mn n mn cu ofiterul politic si cu administratia nchisorii sau a
lagrului. N-am vzut n viata mea, oameni mai dispretuiti, huliti si denigrati ca acesti
normatori. i o meritau din plin.
A doua categorie erau pontatorii, despre care voi relata ntr-un alt capitol.
n ateliere, erau dou categorii de detinuti politici: unii trecuti prin demascri
(muncitori, trani, studenti, elevi si ctiva intelectuali) si altii care nu trecuser prin
demascri.
Acestia din urm, veniti cam n acelasi timp cu noi la Gherla, nu trebuia s fie
preveniti de ceea ce-i astepta. De aceea ne spusese urcanu, nainte de a fi condusi n
ateliere, s nu scoatem nici o vorbulit despre demascri.
n ziua cnd am fost scosi la munc noi, cei 200 de studenti trecuti prin demascri la
Pitesti, am trit bucuria revederii dup attia ani, dar nu deplin, pentru c n-am ndrznit
s vorbim unul cu altul.
Ce tragedie sufleteasc mai mare se poate ntmpla dect s nu poti, dup atta timp,
s-ti mprtsesti gndurile si sentimentele cu cel pe care l-ai iubit. Cine poate s nteleag
aceast stare sufleteasc?

Am fost repartizati fiecare la atelierul pe care l-am cerut, iar o parte dintre noi, unde
a vrut urcanu. Ne-a dat de gndit faptul c Popa anu nu era de fat la aceste repartitii, ci
numai Livinschi si doi muncitori, unul de la tmplrie si unul de la mecanic, amndoi ns
trecuti prin demascri.
Ne-a socat, de la nceput, ura si dispretul cu care am fost primiti n ateliere, de ctre
muncitorii si tranii care trecuser prin demascrile de la Gherla. Toti acesti oameni n-au
nteles dect dup multi ani drama de la Pitesti si Gherla, atunci cnd s-a fcut
omogenizarea, la Aiud, a tuturor legionarilor, indiferent de categoria social si pregtirea
intelectual, cnd cei veniti de la minele de plumb sau din alte nchisori s-au amestecat cu
noi si cei mai n vrst si mai ales intelectualii au putut s stea de vorb cu ei si s-i
lmureasc.
N-a fost categorie de detinuti politici mai oropsit, mai dispretuit, mai hulit si mai
desconsiderat dect aceea a studentilor. Dac n libertate fiecare intelectual, fost student,
se mndrea cu acest nume, pentru c era stimat de toat societatea, n nchisoare ti era cea
mai mare rusine s spui c ai fost student. De aceea, cnd am ajuns de la Gherla, la Aiud,
ani de zile n-am spus c suntem studenti. Am fost ns descoperiti, datorit vocabularului
folosit si prin aspectul tineresc pe care-l aveam.
Am relatat toate acestea pentru c, mult timp, noi, tinerii legionari, nu numai c nu
am fost ajutati de ctre cei maturi, ci am suportat ura, repulsia si desconsiderarea lor.
Tot n acest timp atelierele au fost extinse, pentru a primi un numr si mai mare de
detinuti politici, adusi de la alte nchisori, unde nu erau mijloace ca acestia s poat lucra.
Toate produsele care se lucrau n atelierele de la Gherla erau pentru armata
bolsevic.
Trebuie s mai adaug c s-a lucrat mult timp n trei schimburi.
Cei care au fost repartizati la tmplria mecanic au fost mai norocosi, deoarece
acolo munca fizic a fost mai usoar, cu exceptia pericolului de accident la masin. S-a
ntmplat astfel c, n primele luni, multi din cei care lucrau la aceste masini au fost
accidentati (Hoinic, Petrovanu, Crstea si altii). n cteva luni ns, s-au deprins si ei cu
masina, reusind, dup ctva timp, s-si fac si norma cerut.
Cei mai nenorocosi dintre noi au fost aceia care au ales tmplria manual.
n eventualitatea c vor fi eliberati vreodat, fiecare se gndea s nvete o meserie,
cum au fost cei de la atelierul de mecanic, care au ajuns: strungari, matriteri, frezori,
lctusi etc. Cei de la fabrica de nasturi, vopsitorie, atelierul de ncleiat, au deprins si mai
repede operatiile de lucru si de aceea ei s-au ncadrat n cel mai scurt timp n munca de
fabric.
Cei de la atelierul de tmplrie mecanic au fost n schimb avantajati, avndu-l ca
sef de atelier pe badea Cmpeanu, maistru si proprietar al unei fabrici de tmplrie la
Turda. Fusese n demascri mai putin timp, cci, spre norocul lui, directorul Gheorghiu l-a
scos de acolo, avnd nevoie de un specialist. Badea Cmpeanu era un foarte bun meserias
si un vechi legionar, clit prin prigoane. Pe lng acest fapt, era un om de-o buntate cum
rar am ntlnit. Se atasa foarte repede de cei tineri. E printre singurii legionari maturi de la

Gherla care ne-a nteles, ne-a ajutat si s-a apropiat de noi, studentii, chiar cu riscul de a fi
tras de limb si turnat. Ce om admirabil a fost Badea Cmpeanu!
Iat numele altor muncitori legionari, detinuti la Gherla, care erau de nenlocuit:
Vlad Ilie (maistru strungar), Iliescu (maistru matriter), Dinu (maistru strungar, nnebunit n
demascri). Toti, fosti sefi de sectie si specialisti de prima mn, n ntreprinderea lui
Malaxa. Fceau parte din elita muncitorilor legionari.
eful de atelier de la tmplria manual, spre deosebire de Badea Cmpeanu, i-a
urt, i-a dispretuit si nu i-a ajutat deloc pe studenti. Trecuse prin demascri si poate c avea
dreptate s se comporte asa. i-a revenit din aceast atitudine n anul 1953, dup ncetarea
demascrilor. Mie ns, mi-a fcut mult nedreptate, si din cauza nentelegerii cu el, nu miam fcut niciodat norma.
n ceea ce priveste masa, oriunde se lucra cu detinuti politici, ea era de dou feluri:
cea de productie, care era, din punct de vedere calitativ si cantitativ ceva mai bun, dar tot
insuficient si masa celor de la comun, a celor ce nu munceau, de vreo 7 - 800 de calorii, si
cu care nu se putea munci 8 ore pe zi.
Am muncit mult, poate mai mult dect robii. Nu am fost considerati ca oameni, ci ca
obiecte, la discretia asupritorilor si tot de aceea nici hrana care ni se da, nu era n msur s
ne astmpere foamea. Unde oare, n lumea aceasta, s-a muncit cu oameni crora s nu li se
dea hran ca s-si astmpere mcar foamea? Nici robii care au ridicat piramidele egiptene,
nu au avut conditiile pe care le-am avut noi, detinutii politici din nchisorile din Romnia.
i azi mi amintesc cu groaz de starea de slbire fizic n care eram, neputnd s mnuiesc
o rindea manual, ale crei lame nici nu stiam s le ascut. Eram flmnd, de-mi venea s
urlu ca lupul turbat, si mi blestemam ziua cnd m-am nscut, dorindu-mi moartea.
Datorit lui urcanu, nu am fost dus din nou n demascri, pentru nendeplinirea
normei. La vreo zece zile dup ce ncepusem lucrul, ntr-o sear, n camer, urcanu m-a
ntrebat de ce nu-mi fac norma. I-am rspuns s binevoiasc s vin si el pe la atelier si s
vad cum se lucreaz. Mi-a reprosat, utiliznd cu precdere denumirea de bandit, cum c
eu am cerut s fiu repartizat acolo. La remarca mea, c acolo merg meseriasii tmplari si c
eu va trebui mai nti s nvt meseria si pe urm s ndeplinesc norma, m-a prevenit c va
trece pe la atelier s vad.
A doua zi, n adevr, m-am trezit cu el acolo, pe la orele zece.
Cei din atelier, cnd l-au vzut, au nlemnit. ntre mine si urcanu, de la Pitesti,
discutiile nu se mai purtau sub imperiul fricii. El era un ucigas, dar nu nnscut, ci fcut, iar
eu nu m mai temeam de el.
Lupta ntre duhul meu si al lui se purta pe coordonate ascunse.
S-a oprit n fata mea si mi-a luat rindeaua, ntrebndu-m dac mai lucrasem
vreodat cu un astfel de instrument. I-am rspuns, ntrebndu-l dac dnsul a mai lucrat cu
ea.
Cum aveam pe banc un blat de dulap militar, a nceput s trag cu rindeaua, care se
nfund si sri pe deasupra piesei de fasonat. urcanu se enerv si se duse la seful de atelier

s-i regleze cutitul. O lu de la capt si iarsi i se nfund. S-a ntoarse din nou la seful de
atelier, cerndu-i, de ast dat s-i ascut cutitul rindelei.
ns acesta, cum i ura pe studenti, n loc s-i ascut cutitul, i l-a stricat mai ru.
urcanu se dezbrc de hain si ncepu s trag si mai tare cu rindeaua. Ct era el de
voinic, a transpirat att, de curgea apa pe el; nfuriat, mi strig: Bi, Bordeianu, meseria
asta nu este de noi! mi ziceam n gndul meu, c meseria lui era s omoare oamenii, iar a
mea, s-i vindec.
l chem pe seful de atelier si-i ceru rindeaua lui, cu care, dup cteva lovituri
trgea, foarte bine. La urm, s-a nfundat si aceea. A azvrlit-o pe tejghea si a plecat furios.
Rindeaua sefului era rindea de meserias, dar folosit de un nemeserias, nu putea dect s se
nfunde, din nepricepere.
Nu m-a schimbat de la atelier si nici eu nu i-am cerut-o, pentru c era prea riscant.
urcanu a tinut probabil cont si de Popa anu, rival al lui n acea vreme, cu care stia c am
avut un conflict n celula 59, la Suceava.
urcanu m-a favorizat, pentru c, att timp ct am mai lucrat la atelierul de tmplrie
manual si el a stat la Gherla, nu m-a mai ntrebat de ce nu-mi fceam norma. Se fcea c
nu m vede si n-a mai trecut pe la mine.
Voi spune nu numai celor vii, dar si mortilor, si tuturor tmplarilor din lumea
aceasta, ce am ptimit la acel atelier.
Cteodat, cnd avea timp, desi era foarte ocupat cu masinile, badea Cmpeanu mai
trecea pe la bancul meu, mi ascutea rindeaua si-mi arta cum s lucrez cu ea; poate si de
mil, vzndu-mi starea fizic.
De multe ori, mi ddea s fac piese mai usor de lucrat.
Din cei cinci studenti repartizati la acest atelier, doi camarazi ardeleni au rmas aici
si au nvtat meseria, iar ceilalti doi si cu mine n-am avut nici un spor. Eu m-am mbolnvit
grav, iar ceilalti doi au fcut cunostint cu camerele de tortur.

Informatorii
Dup o sptmn de munc, unii dintre noi au fost dusi la camerele de tortur,
pentru motive numai de ei cunoscute. urcanu stia c mai aveau un rest de pltit, de la
Pitesti. i urcanu se tinea de cuvnt.
Unii moralisti ai Bisericii crestine sustin c majoritatea cuvintelor rostite de oameni
sunt mincinoase, n relatiile dintre indivizi, n familie, n colectivitti, n ideologii,
literatur, istorie si n falsa stiint si politic de stat. Ct adevr este n aceast afirmatie!
Dac am tri Adevrul, ar fi mprtia lui Dumnezeu pe pmnt, dar trim minciuna,
negnd voit, constient, adevrul; de aceea este ce este n lume, domnia satanei. Dumnezeu
ne nvat: Trebuie s fie da, cnd este da, si nu cnd este nu, tot ce trece peste aceasta
vine de la cel ru.

Dup vreo zece zile de cnd fuseserm scosi la munc, ntr-o sear, urcanu si cu
Popa anu au trecut prin camerele celor ce lucrau la atelier, fiind toti repartizati la un loc.
urcanu avea o nftisare de clu autentic, cum de putine ori l vzusem. Popa
anu, lng el, cu aceeasi nftisare, poate mai expresiv, cci se aduga si aerul
mongoloid.
urcanu ni se adres astfel: Banditilor, este poate ultima ncercare cnd regimul si
noi vrem s v verificm dac, dup ce ati trecut pe unde ati trecut si ati vzut ce ati vzut,
puteti pune n aplicare si da dovad c sunteti hotrti s demascati pe orice bandit
reactionar, care este mpotriva regimului, ca astfel regimul s aib ncredere n voi.
Cei din Gherla, care au trecut prin demascri, pn acum n-au scos nici un cuvnt,
pe unde s-au dus, ba mai mult, au demascat pe toti banditii din fabric si de-acum i
cunoastem si stim cu cine avem de-a face. Prietenul meu, Popa anu, poate ntri ceea ce
am spus eu (Asa cum s-a dovedit mai trziu, erau ei prieteni, cum ar fi sarpele cu
broasca.).
Popa, cu o viclenie de mongoloid, ca a lui Lenin, ne spune:
Banditilor, nu v jucati cu focul. Printre cei pe care i-am demascat eu, n-a fost nici
unul s nu fac ceea ce a vrut regimul si ceea ce leam spus eu.
La care urcanu mai adaug: V-am spus, cnd ati iesit din fabric, s nu stie nici
pmntul pe unde ati trecut, si aici, si n libertate. Trebuie apoi s trageti de limb pe orice
bandit n legtur cu ce gndeste, ce a fcut n viata lui, ce relatii are cu alti banditi si ce
are de gnd s fac n viitor. ncepnd de mine, orice bandit dintre voi va da dovad de
cum stie s serveasc Partidul si s-si fac datoria, asa cum o cere el de la noi.
Afirmatiile lui urcanu se legau de acelea ale lui Zeller, cnd ne spusese n fata
camerei: Voi veti face demascarea tuturor banditilor din Republica noastr. Pn atunci
ne demascasem ntre noi, prin ciomgeal si rupere de oase, spunnd tot ceea ce stiam unul
despre altul si despre cei din libertate, ca urmare a cumplitelor torturi prin care trecusem si
treceam nc; acum eram pusi, fr voia noastr, s comitem odiosul pcat al ftrniciei.
Adic, s ne prezentm n fata semenilor nostri ca oameni cinstiti, si ei s-si deschid
sufletele fat de noi si s spun lucruri care de obicei nu se spun, mai ales n nchisoare.
Toti fcusem aceast greseal, din sinceritate, din ncrederea care ne lega. Iar acum,
constient, trebuia s-i mpingem n gura lupului pe fratii nostri, care ne credeau cinstiti.
Dup cele afirmate de urcanu si Popa anu, eram constrnsi deci, prin torturi, s
facem ru semenului care nu ne fcuse nici un ru.
Dac cei trecuti, la Pitesti si Gherla, prin torturi de nesuportat, pn la nebunia
dezndejdii, judecnd omeneste, aveau o oarecare scuz, ce aveau s fac cei care, de bun
voie, constienti fiind c fac ru semenului lor, se angajaser, pentru un blid de linte, pentru
o pozitie social sau pentru un trai mai bun, s-si vnd sufletul satanei?
Ce noapte ngrozitoare (este putin spus) am trit noi la Gherla, cnd urcanu ne-a
obligat s actionm sub masca ftrniciei, fcnd atta ru semenilor nostri! Se poate oare
explica si ntelege rational acest fapt, cnd trebuie s comitem rul fr voia noastr, desi

suntem constienti de el? Ce grozvie, s stii c faci rul si totusi s-l faci! 89 Dup cum se
vede, planul ocultei de a face din noi ceea ce au vrut ei, turntori ordinari, ntr-o oarecare
msur, a reusit.
S-mi ngduie cititorul s vin cu o observatie fcut de bunul meu prieten, inginerul
Costic Cristescu, seful tineretului trnist din Capital n 1946 si care, desi ateu si invalid,
fr mna dreapt, mi fcea urmtoarea mrturisire:
Drag prietene, eram scos la munc s fac corvoad prin curte; trecusem prin
demascri si, sincer s-ti spun, pn acum n-am nteles acest fenomen, dar ceea ce ti
mrturisesc este mai mult dect cutremurtor: Eram n curtea nchisorii, ca n fiecare
dimineat, si iat ce am observat: fiind cu mtura n mn si fcndu-m c lucrez, cnd
ieseau elevii din camerele de tortur si se ndreptau spre ateliere, am vzut pe fetele lor
atta groaz, atta fric si atta disperare, nct mam nspimntat pn n adncul fiintei
mele. Vznd acesti copii torturati, i-am asemuit cu demonii, ngroziti de porunca lui satan,
care-i trimisese din iad pe pmnt, ca s nsele oamenii. ti mrturisesc c si pe fetele
studentilor90, pn a plecat urcanu din Gherla, am observat aceeasi expresie.
Aceste observatii le fcea un nelegionar si un necredincios. O imagine mai clar si
mai autentic, nici c se putea da. Ceea ce a spus Cristescu despre tinerii de la Gherla,
acelasi lucru l spun si Sfintii Printi n viziunile lor, despre demonii care vin s-i ispiteasc
si s-i nsele pe oameni. Copiii si tinerii acestia erau chinuiti si torturati, apoi trimisi, ca
demonii, n ateliere, s trag de limb si s aduc informatii despre cei ce lucrau acolo.
Doamne, cine ne va crede, cine ne va ntelege, afar de Tine, Preabunule, care numai
Tu cunosti inima omului si intimitatea constiintei lui?
Nu ncercm s convingem pe nimeni, nici pe camarazii nostri, si cu att mai putin
pe altii (dusmanii nostri fiind exclusi). Le cerem ns oamenilor cinstiti n msura n care
pot si vor s-si pun ntrebri s rspund: ce ar fi fcut ei n locul nostru?

Stri de constiint
Seara aceea, cnd urcanu ne-a spus ce aveam de fcut n ateliere, nici eu, nici
camarazii mei nu o vom uita vreodat. Iat-ne pusi n postura de turntori ordinari, noi,
care fuseserm nvtati s mergem numai pe cile indicate de onoare. Ordinul lui urcanu
a czut ca un trsnet peste constiinta noastr; trebuia s ne transformm n bolsevici si
diavoli ftarnici, cauznd atta ru fratilor nostri.
Este stiut faptul c aceast pecingine satanic, comunismul, foloseste ca arm prin
care se mentine la putere informarea despre oricine si orice, denuntarea semenului.
89 Cci nu fac binele pe care l voiesc, ci rul pe care nu-l voiesc, pe acela l svrsesc. Iar dac fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta,
ci pcatul care locuieste n mine. Gsesc deci n mine, care voiesc s fac bine, legea c rul este legat de mine. C, dup omul cel luntric, m
bucur de legea lui Dumnezeu; dar vd n mdularele mele o alt lege, luptndu-se mpotriva legii mintii mele si fcndum rob legii pcatului,
care este n mdularele mele. Om nenorocit ce sunt! Cine m va izbvi de trupul mortii acesteia? Multumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos,
Domnul nostru! Deci, dar, eu nsumi, cu mintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii pcatului (Romani 7, 19-25).
90 Rzbtea pe chipurile lor ntocmai starea luntric, dup cuvntul nteleptului: Inima omului schimb fata lui ori spre bune, ori spre rele
(Sirah 13, 30) (n. ed.).

Acum ni se punea n fata constiintei cea mai mare ncercare, aceea de a alege ntre
viat si moarte, ntre bine si ru, ntre adevr si minciun.
n momentele acelea, puterile duhovnicesti erau pentru mine ca si inexistente, iar
posedarea care m tortura m transformase ntro epav, aruncat n ocean si lsat n voia
valurilor dezlntuite. Mi-a trecut prin fata ochilor imaginea mamei, care ne-a nvtat de
mici s nu facem ru nimnui. i, dintr-o dat, iat-ne pusi n postura de a face ru fratelui
nostru, care era n lanturi ca si noi si care nu ne fcuse nimic.
Doamne, ce grozvie, ce tortur a constiintei, care te arde si te macin, cnd ai de
ales ntre bine si ru!
Dac, de cnd ncepuser demascrile, avusesem ca arm de lupt strdania si prin
ea reusisem s nu ajung un criminal odios, oare nu trebuia s ncerc si de aici nainte? Da!
Dar atunci eram protejat de harul Dumnezeiesc91, la care ns, prin vointa mea, renuntasem,
promitnd c nu m voi mai ruga. Totusi, si n aceast stare de posedare, de slbire a
puterilor fizice si morale, nu am renuntat la strdanie, la nevoint.
Din cte am trit si am ndurat mpreun cu camarazii mei, aceea a fost pentru noi
noaptea prbusirii, de scurt durat pentru unii, si de totdeauna, pentru altii.
Ordinul lui urcanu era s tragem de limb pe oricine.
urcanu, cu Popa anu si ntregul su stat major, era lng noi.
Cei care nu s-au supus, au trecut din nou n demascri; unii, care nu numai c n-au
tras pe nimeni de limb, dar au pus n gard si pe alti detinuti c studentii si elevii sunt
turntori, au pltit-o cu viata.
nc o dovad, c nu toti tinerii care au trecut prin demascri s-au comportat la fel.
Dimineata urmtoare, ajuns n atelier, mi-am pus problema ce s fac mai nti, s
trag cu rindeaua, pe care nu o puteam mnui sau s m duc s trag oamenii de limb?
Gndind asa n sinea mea, am si luat hotrrea, s nu ntreprind nimic, pn ce nu voi afla
ce se va ntmpla seara cu cei ce nu aduc informatii.
eful camerei mele era Pop Cornel. Asteptam cu groaz s vd ce se va ntmpla cu
cei ce n-au adus nimic. Ce figuri, ce stri sufletesti am vzut la cei din camer! Mai mult ca
niciodat fetele lor trdau delirul nebuniei, pentru c fceau rul ca s scape de o noapte de
tortur.
Cteva seri la rnd am scpat de ntrebri, pentru c altii se nscriseser pe list, s
spun ce recolt adunaser. Dar ntr-o bun sear, spre groaza si surprinderea noastr, mai
multi camarazi, printre care si eu, nu aveam de dat nici o informatie. Scuzele si
argumentele c n-am mplinit ordinul, nu erau acceptate. Ne-au mai lsat cteva zile si, ca
s ne stimuleze, ne-au invitat n camera de vis-a-vis.
Aceast camer, unde mai petrecusem cteva sptmni, o cunosteam bine, vznd
cu ochii mei ce se ntmpla acolo.
Eram n jur de 6-7 camarazi. Ne-au poruncit s stm lng us, unde era un loc
neocupat. n momentul acela ne-am uitat unul la altul si parc ceva, dintr-o alt lume, ne
91 Dumnezeiescul har se afl din nevointa rugciunii si din vrsarea lacrimilor (Sfntul Isaac Sirul, Cuvntul 46) (n. ed.).

unea si ne ntrea n ceea ce era s vedem si s suferim. Ce durere mai mare poate fi, dect
atunci cnd sufletele se unesc, simt si se atrag, n timp ce gura ti e legat si nu poti s
mprtsesti fratelui tu ncrederea si durerea pe care o ncerci? Slugile satanei ne legaser
gura, ca s nu comunicm unul cu altul; n schimb, ne torturau s le deschidem gura cu
forta fratilor nostri, ca s le facem ru.
Toat noaptea aceea ne-au torturat slbatic, evitnd s ne loveasc n cap, pentru ca a
doua zi, cnd mergeam la atelier, s nu vad ceilalti detinuti. n schimb, de la gt si pn la
tlpi, nu au lsat dect rni si snge. Dup o zi de munc istovitoare, toat noaptea nu neau lsat s nchidem ochii. Eram att de slbiti de puteri, c abia ne mai puteam misca.
Rnile de pe corp ne dureau parc mai putin dect durerea sufleteasc, la gndul c va
trebui s iscodim un chinuit ca si noi. M ntreb si acum, de unde aveau acesti tineri atta
putere, s poat rezista la astfel de chinuri, pentru c, n mod normal, ei trebuiau de mult s
fie morti?92 Vznd cele ndurate, nu se poate ntelege altcum aceast putere si rbdare,
dect prin mila lui Dumnezeu, dat din belsug celor ce sufer. Aceasta ns, nu ni s-a dat
pentru vrednicia noastr, ci prin infinita Lui buntate si prin rugciunile celor ucisi dintre
noi.
De multe ori ne trecea prin minte c am venit pe lume pentru a fi torturati, c trupul
ne-a fost dat numai pentru supliciu. Supliciu care nu era numai unul fizic, cu care de altfel
ne obisnuiserm cu timpul; era si de natur interioar. Durerea fizic o simti ct esti
torturat sau pn ce se vindec rana, dar durerea sufleteasc, ale crei rni nu se vd, este
mult mai greu de suportat, fr leac.
De cte ori nu preferam durerea fizic? Dar Dumnezeu avea un alt scop cu noi,
tainic.
Adusi napoi n camera noastr, ni s-a permis s ne ntindem pe prici, unde am
adormit, cu toat durerea trupului. Am dormit parc o vesnicie, pn cnd am fost treziti s
mergem la lucru.
Am pus mna pe rindea si mi se prea att de grea, c am renuntat. i, cum norma
nu era chip s o fac, orict m-as fi strduit, am simulat c lucrez, pentru c m apucase un
somn de mi se lipeau pleoapele.
Noaptea aceea s-a repetat de mai multe ori, nct credeam c demascrile ncepute la
Pitesti vor dura toat viata. Ceva, din adncul sufletului meu, parc mi soptea c asa se
plteste slbiciunea de a nu fi acceptat la Pitesti s mor odat cu Pintilie. O alt voce
luntric m ncuraja, soptindu-mi c mai bine era s sufr eu, dect s fac ru altuia. Dar
pn cnd? De cele mai gustoase mncruri ajungi totusi s te saturi, dar noi, cnd aveam
s ne sturm de atta btaie?
Preferam tortura, ca s nu facem ru altuia. n zilele urmtoare, au mai fost trecuti si
alti camarazi din camer prin aceleasi cazne, pentru c stpnii lui urcanu nu erau
multumiti cu o singur turntorie ci, odat nceput, ea trebuia alimentat cu altele, din ce
n ce mai multe, mai importante93.
92 ntru rbdarea voastr veti dobndi sufletele voastre (Luca 21,19) (n. ed.).
93 Adevrat, adevrat v spun: Oricine svrseste pcatul este rob al pcatului (Ioan 8, 34) (n. ed.).

ntr-o sear, urcanu ne anunt c cei care n dou-trei zile nu aduc nici o informatie
nu vor mai fi scosi la lucru, ci vor trece direct n camera de tortur. Ct era de grea si
insuportabil munca n ateliere, din cauza normelor excesiv de mari, raportat la conditiile
noastre fizice, o preferam n locul celulei si, mai ales, n locul camerelor de tortur.
Dup attea nopti de nesomn si tortur mi plesnea capul, simteam c din clip n
clip voi nnebuni de-a binelea. n intimitatea constiintei mele ncercam o scuz, c m-am
strduit. De cnd ncepuser demascrile, era pentru prima dat cnd simteam c am ajuns
la limita suferintei, rbdrii si disperrii94.
Simteam si triam groaza c peste aceast limit nu voi mai putea face nimic. E
putin spus c-mi doream moartea; mi blestemam ziua cnd venisem pe lume si-mi trecea
prin minte s-o blestem si pe mama95.
Era lumea groazei, a urii, a minciunii, a ftrniciei, iad pmntesc, unde diavolii si
slugile lor i chinuiau pe oameni, ca s-i fac asemenea lor. Cu ce era ns vinovat mama,
cnd eu singur am consimtit s-mi aleg destinul? Oare toate acestea nu se ntmplau
deoarece m legasem de materia neputincioas? De ce n-avusesem oare curajul si tria s
m altur camarazilor mei, care nfruntaser cu brbtie moartea, la Pitesti?
La cumpna dintre nebunie si moarte, nu mai aveam parc n mine nimic omenesc
sau pmntesc. Puterea de a rbda si rezistenta sufleteasc si fizic se terminaser. Aici
ajunsesem, majoritatea dintre noi, afar de martiri si de cei pe care Dumnezeu i-a ocrotit cu
harul si puterea Lui. La limita rbdrii si suferintei s-a instalat n noi nebunia dezndejdii si
a posedrii.
Toate cele create au o limit, prin hotrnicia cuprins n ele.
Ne mai rmsese o singur posibilitate: s facem semenilor nostri rul cel mai mic
cu putint.
Am fost convins atunci, ca si acum c, dac as fi rmas n harul dumnezeiesc, as mai
fi putut rezista nc o lun. Este putin spus c eram nebun, posedat si disperat, pentru c
toate aceste stri sufletesti atinseser nu numai limita rbdrii, dar si a disperrii.
ntr-o dimineat, istovit de toate puterile si muncit de constiinta care m mustra, cum
stteam cu capul plecat pe bancul de lucru, am simtit c cineva m bate pe spate.
ntorc capul si vd un necunoscut, care m ntreab dac sunt moldovean si m
cheam Bordeianu si dac am un frate la militia din Trgu Neamt. I-am confirmat c sunt
moldovean si c am un frate dar nu la Trgu Neamt, ci la jandarmeria din Petricani.
Aflu atunci de la acel necunoscut c fratele meu se gsea la Trgu Neamt si c
fcuse mult bine organizatiei lor si de aceea avea ncredere n mine si vrea s stm de
vorb.
Nu l-am ntrebat cine l trimisese, ca s nu mai complic o situatie si asa destul de
grea.
94 La strv se vor aduna vulturii, si la sufletul care s-a dezndjduit de sinesi se vor aduna dracii. C unde este strvul, acolo se vor aduna
si vulturii (Sfntul Efrem Sirul, Pentru frica lui Dumnezeu) (n. ed.).
95 Piar ziua n care m-am nscut si noaptea care a zis: un prunc de parte brbteasc s-a zmislit! De ce n-am murit cnd eram n snul
mamei mele? i nu mi-am dat duhul, iesind din pntecele ei? De ce m-au primit cei doi genunchi si de ce cei doi sni mi-au dat s sug? Cci
acum as sta culcat si linistit, as dormi si m-as odihni (Iov 3: 3, 11-13) (n. ed.)

Bietul om, cu ct cinste si ncredere venea la mine... El nici nu bnuia c nu

vorbeste cu un om cinstit si normal, ci cu un ftarnic, nebun si posedat, nestiind ct de mult
l va costa. I-am zis n sinea mea: Omule, cine te-a adus la mine? Tu nu vezi cum se uit
ceilalti la noi? Cei ce ne priveau, seara puteau turna, cum c a venit la mine un detinut si
as fi fost ntrebat ce am discutat cu acela. Nu aveam nici o portit de scpare.
Dar aceasta nu era dect o ndrepttire omeneasc, venit din slbiciune si neputint,
pentru c mai era o poart, aceea ce ducea la martiraj si eroism. Vai mie, eu nu mai aveam
deloc aceste virtuti!
Omul meu (al crui nume nu-l dau) ncepu s-mi spun tot felul de lucruri despre
organizatia si activitatea lor, desfsurat sub conducerea profesorului Hrib si a sotiei sale,
n regiunea Neamtului, mpotriva bolsevismului. Ce am putut face n aceste clipe, a fost sl ntrerup si s abat discutia ctre ceva mai putin periculos; stiam c si altii ca mine l vor
trage de limb si el le va spune tot ceea ce-mi spusese si mie.
Omul acesta venise la mine nu l-am ntrebat cine l trimisese ca s mi se dea,
pentru ultima dat, posibilitatea de a lua cununa de martir. ntelegeam c fusese trimis de
Dumnezeu s-mi ofere acest prilej, asa cum se oferise si altor camarazi care, dup o lun,
aveau s-si ia aceast cunun.
Dumnezeu s fie oare de vin c eu am refuzat-o, desi El mi-a oferit-o de attea ori,
n timpul demascrilor? Oare nu eu strigasem, n orgoliul meu 96, ctre Cer, pe cnd eram la
Suceava, izolat, nainte de proces, la celula 15 subsol, c vreau s mor pentru Hristos? i
acum, slbiciunea din mine refuza aceast cunun.
Nu era dect s-i spun acelui semen al meu, c eu sunt un turntor si c tot ceea ce
mi va spune l va costa mult prea mult; c toti studentii, elevii si o parte din muncitori sunt
turntori; c si el trebuia s stie ce nsemna acest lucru. Dup aceea, a doua sau a treia zi,
as fi fost ucis, asa cu au fost ucisi peste o lun unii din camarazii nostri.
Dup ce ne-am desprtit, am rmas nuc. Nu mai stiam ce s cred, nu mai stiam ce
s fac. O scuz satanic se nfiripase n constiinta mea. Nu eu m-am dus la el s-i fac ru,
mi ziceam eu, ci el a venit la mine. Dar el venise avnd ncredere n mine. Rmnea la
latitudinea mea de a-i face sau nu ru.
i cum refuzasem harul Dumnezeiesc, nu-mi rmnea dect prbusirea. Nu m
rugam pentru har, dar nici prbusirea nu o doream; eram ns mpins spre ea de slbiciunea
ce pusese stpnire pe mine97.
mi rmnea totusi posibilitatea s triez din informatiile ce le aveam si s-i cauzez
acestui frate cel mai mic ru posibil.
Cnd ajunsesem la aceast hotrre, sufletul meu, stpnit de nebunia disperrii, a
fost cuprins si zguduit de un sentiment cruia, nici atunci si nici acum, nu i-am gsit
96 Acesta este motivul cderii multora: au cerut de la Dumnezeu mai mult dect puteau duce. Biserica ns ne nvat: Mil voiesc, iar nu
jertf; c n-am venit s chem pe drepti, ci pe pctosi la pocint (Matei 9, 13) Nu te face drept naintea Domnului (Sirah 7, 5) S nu
cereti alta nimic dect mila Lui cea nemrginit si aceasta este de ajuns pentru mntuirea voastr (Sfntul Ioan Gur de Aur, Cuvnt pentru
trezvie si rugciune) (n. ed.).

97 Aceasta este starea care i stpneste pe diavoli. Iat ce ntreab unul din ei:
Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca s ne pierzi? (Marcu 1, 24) (n. ed.) Diavolii, ca niste pierztori, pe cei ce stau se srguiesc s-i
surpe, iar pe cei czuti si care zac jos, i junghie prin dezndejde (Sfntul Efrem Sirul, Pentru fapta bun, ctre un pustnic tnr) (n. ed.).

explicatia: am simtit cum toat fiinta mea era stpnit de o dragoste fr hotar fat de acel
om, desi, n locul sincerittii si ncrederii lui, eu i ofeream ftrnicia, rul si suferinta.
Cum as putea oare ntelege acest paradox? Dumnezeu ne ndeamn s-i iubim pe
vrjmasii nostri, si asta putem ntelege, dar cum se poate explica rational, c iubesti pe
cineva cu ardoare, cum nai iubit pe altul, desi esti constient n acelasi timp c i faci ru?
Cum se mpac dragostea cu rul? Cum poti face rul celui care nu ti l-a fcut? Noi, tinerii
legionari, fuseserm nvtati s nu facem ru nimnui, s nu urm pe nimeni, fcnd doar
binele din toate puterile noastre.
Acesti semeni ai nostri, crora noi le fceam atta ru, fr voia si stirea lor, luau
parte la calvarul suferintei noastre. i poate, n felul acesta, pentru suferinta pricinuit de
noi, prin rul pe care li-l fceam, prin comuniunea aceasta de suferint, Dumnezeu s-a
milostivit si de noi si de ei. Nu se poate explica, nu se poate ntelege rational dragostea care
pornea din inima noastr, pentru cei pe care-i iscodeam 98. Dac ar fi stiut, dragii de ei, ct
ru le fceam si cu ct dragoste i mbrtisam n inima noastr! Ciudat aspect al
comuniunii dintre sufletele oamenilor!
Eram nebun: suferinta, rbdarea si ncrederea mea depsiser orice limit omeneasc
posibil. Tu, semenul meu, fr s stii c eu ti fac atta ru, din care ti se poate trage chiar
si moartea, iei indirect parte la suferinta mea! n schimb, eu ti druiesc dragostea pe care
nam mai avut-o pentru nimeni. Sunt procese de constiint si stri sufletesti pe care, n
conditii normale, nu le-au trit poate dect sfintii. Ei au iubit pe cei care-i chinuiau, iar noi
i-am iubit si-i vom iubi pn la sfrsitul vietii pe cei crora le-am fcut ru.
Nu cerem s fim ntelesi de oameni, nici s fim comptimiti, ci le atragem atentia
celor credinciosi si celor de bun credint de complexitatea sufletului uman, de tainele lui
si de ce este n stare acest suflet omenesc s fac, ntre cer si iad.
ntors n seara aceea n camer, nu puteam ascunde faptul c un detinut necunoscut a
stat de vorb cu mine, pentru c unii dintre camarazii si colegii mei de camer m vzuser
si comitetul groazei trebuie c aflase.
Abia ajuns n camer, m si ntmpin Pop Cornel (parc ar fi stiut) si-mi zice: Mi
banditule, e ultima oar cnd te mai poti salva, pentru c dac nu ai nimic de informat, nu
mai iesi de la camera de vis-s-vis (camera de tortur).
Oarecum relaxat si stpn pe mine i spun lui Pop, c am si eu, ncepnd din seara
asta, unele informatii, obtinute de la cei din ateliere. i cum groaza unei nopti n camera de
tortur era att de nspimnttoare si de nesuportat, toti cei ce lucrau n ateliere se
strduiau care mai de care s aduc ceva informatii.
Cum n seara aceea erau nscrisi mai multi pe list, mie nu mia venit rndul n acea
noapte, asa c a doua zi am avut timp s meditez si s discern asupra informatiilor primite.
Cantitatea lor mi ajungea pentru dou sptmni, ca s dau cte putin de fiecare dat si s
nu mai fiu trecut prin camera de tortur.
Rmsesem pe pozitia c nu m voi duce s-l caut pe cel ce-mi furnizase
informatiile, pentru c el singur se oferise s m caute si s mi le completeze.
98 Aceasta este lucrarea harului, care l aduce n sufletul czut (dar care nu se mpac cu cderea) pe Dumnezeu nsusi, prin lucrarea
dragostei Sale, ca s i dea trie si s-l ridice din cdere (n. ed.).

Noaptea aceea o trisem fr groaz; dragostea si afectiunea mea pentru el, precum
si pentru ceilalti detinuti care erau n situatia lui, mbrca o form si era de o intensitate de
neexplicat sau, rational, de nenteles.
Totusi, n nebunia si disperarea mea, mai aveam resurse intelectuale s judec ct de
frumoas si de dorit ar fi viata pe pmnt, dac oamenii s-ar iubi ntre ei, asa cum i iubeam
noi pe semenii nostri, pe care i denuntam.
Se ntreab oamenii, cu drept sau fr drept, de ce este atta ru, ur, dispret, atta
suferint si nentelegere ntre ei? Rspunsul este foarte simplu si nimeni nu-l poate
contrazice: e lips de dragoste ntre oameni.
n ziua care a urmat, sufletul meu mi-era scldat n baia dragostei; parc uitasem si
de foame si de oboseal, dorind din toat inima ca soarele s nu mai apun n ziua aceea.
Numai cei ce si-au primejduit viata pentru a salva pe cea a aproapelui lor, au iubit, poate,
asa cum ne iubeam noi semenii n acele momente.
n noptile care au urmat, am nceput s dau cte putin din informatiile pe care le
primisem, cele mai inofensive, pstrnd pe ct mi-era posibil pe cele care reprezentau prin
continutul lor un ru mai mare.
Viata noastr se desfsura ntre turntorie si camerele de tortur, iar aceast oscilatie,
la care se mai aduga si nesiguranta zilei de mine, pe care o triam att de crunt, spa n
sufletele noastre inevitabila prbusire.
Dup cteva zile, confidentul meu a venit din nou, cu si mai multe informatii, pe
care nu le declarase la anchet sau le auzise de la altii. Asa c aveam material pentru cel
putin o lun, ca s evit camerele de tortur.
Dup vreo sptmn, vznd c multi din camarazii mei, nemaiavnd ce s denunte
n fiecare zi, erau trecuti noapte de noapte la camerele de tortur, am hotrt s spun c nu
mai aveam informatii, ca s fiu solidar cu ei. Triam n acele momente solidaritatea si m
simteam si oarecum desctusat de amenintarea de a face pe altul s sufere. Dup nu stiu
cte nopti, se strngea din ce n ce mai mult cercul n jurul meu. Eram obligat s dau
informatii.
in s mrturisesc c orice informatie dat era bucat rupt si sngernd din inima
mea, care se topea ns n baia dragostei pe care o aveam pentru acel cruia-i fceam atta
ru. Cine va ntelege aceste triri si o astfel de mrturisire?

Martirii
n acest capitol voi relata cine sunt acesti martiri si ce urmri a avut martirajul lor
pentru noi.
Mila lui Dumnezeu a binevoit ca noi, cei slabi si neputinciosi, s fim cernuti de
torturile pe care le-am ndurat. Ochiurile sitei care ne-a ales au fost credinta n Dumnezeu
si conceptia politic si numai dup aceea posibilittile noastre intelectuale si sufletesti. Cei
slabi n credint, n virtutile moralei si ale tririi crestine, au trecut prin ochiurile sitei, dup

cum urmeaz: nti, lasii, trdtorii si dezertorii, iar cnd sita si-a micsorat ochiurile, au
trecut si cei slabi si neputinciosi, care au cedat n urma suferintelor ndurate.
Cnd tortura, cu metodele ei de neimaginat, a atins limita suferintei, a rbdrii, a
rezistentei fizice si morale, a dezndejdii, atunci cnd majoritatea dintre noi s-au prbusit
(unii ireversibil) prin ochiurile sitelor de a treia categorie, atunci au rmas deasupra
martirii. Ei sunt stelele luminoase de pe bolta credintei noastre n Dumnezeu, si n soarta
neamului romnesc99. Cum stelele de pe bolta cereasc sunt mai mari sau mai mici, mai
strlucitoare sau mai putin strlucitoare, dar toate sunt stele, tot asa, pe bolta suferintelor
noastre sunt martiri mai mari sau mai mici dar toti, martiri100.
Pe Ion Pintilie si pe Mihai Iosub i-am vzut ucisi lng mine, iar pe Bogdanovici
nainte de a muri, n acea ntlnire de neuitat. La acesti trei martiri se adaug nc altii, cu
sutele, unii vzuti cu ochii nostri, sau altii ucisi fr ca noi s-i mai vedem. Acestora li se
adaug cei ucisi n anchete, la Canal, la minele de plumb, n alte nchisori, n lagre, sau
luati de la casele lor, din snul familiilor, si ucisi fr a li se mai da de urm, cu zecile, cu
sutele.
n ce-i priveste pe aceia dintre noi care am trecut prin demascrile de la Pitesti si
Gherla, martirilor care au fost ucisi n timpul torturilor sau morti n urma lor, Dumnezeu lea bine primit sngele si rugciunile ntru mntuire.
Unii dintre camarazii care au trecut prin torturile de la Gherla nainte de venirea
noastr, mrturisesc asasinarea si a altor tineri, dovad mormintele, proaspete pe atunci,
din cimitirul detinutilor, de alturi de nchisoare, care se puteau vedea de la etajele
superioare.
Harul Dumnezeiesc s-a milostivit att de cei vrednici ct si de cei nevrednici,
alegnd de la Gherla nc sase, ca prin jertfa lor s zgzuiasc dezlntuirea si furia satanei.
ase tineri curati, n floarea vrstei, care au renuntat la tot ceea ce putea s le ofere viata
pmnteasc, la nssi viata lor, ca s se pun odat capt demascrilor.
n lumea asta, nimic bun si durabil nu se face fr jertf.
Pentru a se pune capt suferintelor fizice si mustrrilor de constiint, pricinuite de
slugile satanei, s-au cerut jertfe, multe jertfe, precum viata celor sase camarazi care au avut
curajul, tria si brbtia s nving tortura si moartea.
Ei au prevenit miile de detinuti din atelierele nchisorii, c studentii, elevii si o parte
din muncitori si trani sunt informatori, c urcanu, Popa anu, Livinschi, Caba, S.
Hogescu si altii au nceput demascrile la Pitesti si acum le continu la Gherla, torturnd
sute de detinuti pentru a-i sili s-i denunte pe ceilalti.
n numele drepttii, a credintei n Dumnezeu si-n neamul nostru, a luptei mpotriva
comunismului, acesti sase martiri i implorau pe camarazii lor detinuti, s nu se lase
nselati.
99 ntrit de Domnul, cu mijlocul ncins cu adevrul, mbrcat cu platosa drepttii, coiful mntuirii si sabia Duhului, el, martirul, atletul lui
Hristos, este gata s fac din mrturisirea lui Hristos sensul vietii sale (Pr. Ioan Negrutiu, Convorb. duhovnicesti, de Pr. Ioanichie Blan) (n.
ed.).
100 Alta este strlucirea soarelui si alta strlucirea lunii si alta strlucirea stelelor. Cci stea de stea se deosebeste ntru slav (I Corinteni
15, 41).

Acest avertisment, lansat detinutilor care lucrau n ateliere, nu a rmas nedescoperit.

Cum de a aflat urcanu, nu am descoperit nici la Gherla si nici mai trziu, la Aiud.
ntr-o sear, prin decembrie, s-a deschis usa si au aprut, mai nti, trei cadavre
ambulante, sustinute de cte doi insi: trei tineri desfigurati si, putin dup aceea, nc trei.
Prin toate torturile si camerele de demascri prin care am trecut, nu am vzut vreodat asa
ceva. Fata acestor tineri era desfigurat, nu li se mai cunosteau ochii, nasul sau urechile.
Vzndu-le fata, ne-am ntrebat cum vor fi artat trupurile lor, cnd nu puteau s se tin pe
picioare si nici s scoat un cuvnt?
Aceast ntmplare a dus pe unii dintre noi la prbusirea n mlastina dezndejdii si a
nencrederii n cellalt. Dac pn atunci, mai aveam o urm de ncredere n cel trecut prin
demascri, din acel moment ruptura si prbusirea au fost totale.
Zadarnic ne-am ntrebat cine i-ar fi putut denunta pe cei sase.
Presupuneam totusi, c o greseal fcut de un detinut care nu trecuse prin
demascri ctre un turntor, ar fi provocat masacrul.
Am aflat, n anul 1955, tot la Gherla fiind, c unii dintre ardelenii de mare ncredere
din ateliere, care nu trecuser prin demascri, au fost preveniti de niste studenti, tot
ardeleni. Asa se explic faptul c informatiile erau din ce n ce mai rare iar trecerile la
camerele de tortur mai frecvente.
Indiferent cum si cine a comis aceast trdare, eu, ca unul ce triesc si gndesc pe
alte coordonate, interpretez acest martiriu ca pe o interventie a puterii Dumnezeiesti, ca o
stavil a prbusirilor ireversibile a tuturor celor ce au trecut prin demascri si a marilor
suferinte pe care noi le-am fi provocat ani de zile detinutilor si celor din libertate.
Sistarea attor si attor suferinte nu putea s vin dect prin jertf, si ea n-a ntrziat,
pentru c Dumnezeu a ales pe cei mai buni dintre noi, inimi curate si demne s poarte
cununa de martiri101. Am aflat c, nainte de cei sase, mai fuseser depistati si altii, care n101 Mucenicii, cu tot sufletul si cu toat inima, s-au dat pe ei nsisi lui Dumnezeu, deoarece defimau de aici si
moartea si toat ngrozirea cea potrivnic a tiranilor, fiind gata a rbda chinurile si nevoile muncilor aduse asupra trupului.
Spatele si le-au dat spre bti si rni, mdulare lor n multe chipuri au fost rupte n bucti. Fiindc slujitorii
pgnilor tirani, bucurndu-se de vrsarea de snge, luau pe Sfinti si i rupeau cu btile si cu unghiile coastele lor le strujeau.
Apoi, cu mnie nemblnzit, le zdrobeau fr crutare spatele lor cu plumburi, mpungnd legtura pieptului cu sgeti ascutite,
o desfceau, ca niste fiare slbatice. i punnd la subtiorile lor mciuci nfocate, cu mult cruzime i ardeau. Coapsele
mpreun cu venele cele mari le tiau cu sbiile si le spintecau cu cutitele si nu rmnea mdular nemuncit. nc si oasele le
zdrobeau nebuneste.
Pentru aceasta, Mucenicii luau putere de la Dumnezeu, ca toate ptimirile s le rabde vitejeste si fr de durere erau
n toate muncile, ca si cum ar fi ptimit n trupuri strine. Iar mai vrtos, cu mult ndrzneal mergeau ctre cei ce i
munceau, si spre mai mare mnie i zdrau pe dnsii, zicnd: De aveti munci mai cumplite, aduceti-le nou, c acestea nu
sunt nimic. Iar tiranii, aprinzndu-se, scrsneau asupra lor ca niste fiare slbatice, si cu mnia fierbnd, strigau muncitorilor
ca s munceasc mai cumplit sfintele trupuri ale Sfintilor Ptimitori. Dar Mucenicii rspundeau iarsi ighemonilor: Unde
sunt ngrozirile muncilor voastre? C focul vostru este rece; muncile neputincioase; btusii slbnogi; sbiile lemne
putrede. Nimic nu aveti deopotriv cu srguinta noastr. Noi stm gata ca s ptimim mai multe.
Pentru aceasta, desi au murit, ca niste vii lucreaz, tmduind bolnavi, izgonind draci, si toat viclenia tiraniei lor
izgonind-o cu puterea Domnului. C era darul Sfntului Duh totdeauna mpreun cu Sfintele lor Moaste, care cu minuni pe
toate le lucra, fiindc au mrturisit brbteste si cu mult rbdare pe Hristos naintea oamenilor. Pentru aceasta si El i-a
propovduit pe dnsii naintea Tatlui si a ngerilor Lui. i le fgduia lor bunttile acelea pe care ochiul nu le-a vzut,
urechea nu le-a auzit si la inim de om muritor nu au venit, la care doresc ngerii s caute. i ce mai mult voim a arta cu
cuvntul? I-a fcut pe dnsii cu El mpreun mostenitori. Iar mostenirea lui Hristos n ce fel este? Socotesc c fiecare o stie:
Cerurile cerurilor, si toate cele dintru dnsele; Lumina cea neapropiat si scaunul slavei, izvorul celor blnzi si tot
raiul, pomii cei dintru dnsul si rodul cel prea dulce.
Acestea sunt avutiile lui Hristos-mpratul, si lng acestea si altele de milioane de ori mai multe, ale crora numiri nici noi nu le stim, pentru
c sunt nevzute oamenilor. (Sfntul Efrem Sirul, Cuvnt de laud la Sfintii Slvitii Mucenici) (n. ed.).

au mai fost adusi prin camere s fie vzuti de noi si care au fost ucisi n camerele de
tortur. tirea ne-a parvenit dup 1954, de la unii gardieni ardeleni, care i ngropaser n
cimitir.
Cei sase tineri au fost plimbati prin camere de ctre urcanu, Livinschi si Caba, fr
Popa anu.
Nu este greu de presupus socul provocat n sufletele noastre la vederea acestor
chinuiti. Urmrile nu vor ntrzia s-si arate efectul.
Cum am spus, ei nu mai puteau fi recunoscuti, deoarece fuseser anume desfigurati,
ca s nu se afle niciodat numele lor.
Iat ce ne-a spus urcanu: Banditilor, v-am atras atentia de attea ori, s nu scoateti
o vorbulit n legtur cu demascrile, indiferent unde v aflati, n nchisoare sau n
libertate, deoarece noi avem mijloace s-i depistm pe toti acestia si s-i trimitem n rai asa
cum o s-i trimitem pe cei pe care i aveti n fat, pentru c stiti c eu v-am spus c nu ne
jucm de-a demascrile.
N-am observat la urcanu o stare sufleteasc deosebit fat de Pitesti, ci n plus, un
dezgust marcat de indiferent. Observatia mea era real, deoarece conflictul ntre urcanu
si Popa anu se produsese iremediabil.
S-a afirmat c cei sase ucisi, precum si altii n situatia lor, fceau parte din cei
demascati de urcanu si nu de Popa. Interesant este faptul c Livinschi si Caba l
prsiser pe Popa anu si trecuser de partea lui urcanu, mpreun cu care i-au ucis pe
acesti tineri si nc pe altii ctiva.
Cu jertfa acelora, s-a pus capt, la Gherla si n alte nchisori, demascrilor prin
metodele cunoscute. Ct a mai stat urcanu la Gherla, cei torturati de el nu au mai fost
siliti s devin turntori; au rmas ns cei care au voit s fie, de fric sau din slbiciunea
lor.
Nu este mai putin adevrat c, dup uciderea celor sase, care a antrenat o
nencredere total ntre noi, s-a fcut si o triere ntre cei care au rmas n continuare
turntori si cei care s-au smuls acestei odioase stri de constiint, prin propriile lor puteri.
Hotrrea majorittii dintre noi c nu trebuia s mai facem ru altuia a fost primul
pas al desctusrii noastre de apstoarea mustrare de constiint.
Aceste jertfe, pe care oculta nu le prevzuse, au pus capt pentru totdeauna intentiei
de a face din noi, prin demascri, informatorii lor102.
De atunci si pn prin anii 1954-55, fiecare din noi a suportat ura, njosirea, dispretul
si njurturile celorlalti detinuti, mergnd singur pe drumul onoarei.

102 Cu Crucea, puterea jertfei, ca si cu o platos, mbrcndu-se ostasii si Mucenicii lui Hristos au surpat toate izvodirile si semetiile
tiranilor (Sfntul Efrem Sirul, Cuvnt pentru nvierea cea de obste). Numai prin jertf proprie se apr credinta n Dumnezeu. Mucenicii nu
vars sngele altora, ci pe al lor. Nu ursc pe nimeni, desi sunt urti de cei ri si necredinciosi. Nu se rzbun niciodat, ci iart pe ucigasi. Nu
se tem de moarte, ci asteapt s fie ct mai repede dezlegati de trup, cci cred n viata vesnic si doresc s ajung mai degrab la Hristos
(Printele Cleopa, Predic la Sfntul Mare Mucenic Gheorghe) (n. ed.).

Cam la vreo dou sptmni de la uciderea acestor tineri, n ajunul srbtorilor

anului 195l-52, toti cei care trecuser prin demascri, au trebuit s mai suporte nc o dat
chinuri peste puteri, care au avut ca rezultat o nou triere si separare a noastr.

Compromiterea demascrilor
Se spune c nu aduce anul, ce aduce ceasul. i, n adevr, nici cele mai optimiste
visuri nu ne-ar fi fcut s credem c noi, cei care trecuserm prin demascri si mai treceam
nc, nu vom mai fi torturati si constrnsi s fim turntori si s facem atta ru semenilor
nostri.
Jertfa este arma prin care se biruie ura si ftrnicia. Dac pn la jertfa acelor tineri,
noi triam odiosul pcat al ftrniciei, jertfa lor a ridicat vlul de pe fetele noastre.
Eram urti, dispretuiti si umiliti n continuare, pentru c numele de student sau elev
era sinonim cu cel mai ticlos dintre oameni dar, din acel moment, n intimitatea constiintei
noastre eram liberi si mpcati c nu mai eram constrnsi s producem suferinte fratilor
nostri.
Smerenia nu este egal cu njosirea. Dispretul pe care l-am trit datorit ntelegerii
gresite a fratilor nostri nu ne ngenunchease;
dimpotriv. Ei vedeau aparentele, pe care le urau si le desconsiderau; n spatele
acestor aparente, noi triam tragedia, dar si mpcarea si multumirea, c oculta si slugile
satanei n-au reusit s fac din noi toti ucigasi si informatori pe viat.
Am dus n spate aceast povar a urii, a dispretului si desconsiderrii, nu numai din
partea altor categorii de detinuti, ci chiar a propriilor nostri camarazi care nu trecuser prin
demascri. i abia dup ce s-a aflat de executarea lui urcanu si a statului su major, optica
prin care eram priviti noi, studentii si elevii, s-a schimbat cu 180 de grade.
Dup jertfa celor sase tineri, prin toate atelierele Gherlei eram artati cu degetul si
toti se fereau de noi ca de niste ciumati. Judecat dreapt, pentru ceea ce fusesem.
Deoarece ntre noi se instalase definitiv nencrederea reciproc si prin aceasta oculta,
n planul ei, si atinsese scopul de a rupe verigile lantului care ne unea, rmasi singuri cu
noi nsine, multi dintre noi si-au pierdut si ncrederea n ei nsisi. Ce durere si suferint mai
mare poate tri omul, dect de a sti c nu mai are ncredere n cel pe care l-a iubit, n el
nsusi si n puterile lui fizice si morale?
Acesta a fost punctul limit la care ne-a adus diavolul, prin torturi continue, cnd a
pescuit si a cules dintre noi turntori ireversibili.
De la un moment dat nu l-am mai vzut pe urcanu mpreun cu Popa anu.
urcanu nu mai semna cu cel care fusese mai nainte.
i eram convinsi c, n urma martiriului celor sase, urcanu fusese acuzat de Popa si
poate chiar de Zeller sau Nicolski, pentru compromiterea definitiv a secretului
informatiilor si al demascrilor.

Atta timp ct urcanu si Popa au mai fost la Gherla, demascrile au continuat, apoi,
sub Juberian si Rek turntoriile au ncetat, cu exceptia unor cazuri singulare. Acesta a fost
cel mai mare cstig pe care l-a avut tineretul legionar prin mila si harul Dumnezeiesc;
Dumnezeu, prin cei ucisi, s-a milostivit de noi, smulgndu-ne din ghearele pierzaniei.
Nimeni nu poate afirma c jertfa n serviciul binelui si adevrului crestin, rmne fr
rezultat.
Pentru jertfa celor buni, Dumnezeu se ndur si de noi, cei slabi si pctosi.
Pentru mine, marele cstig moral, prin ncetarea turntoriilor, a fost faptul c nu am
ajuns n situatia s dau informatii cu grave consecinte pentru detinutul de care am amintit si
care n-a suferit prea mult din cauza mea.

mbolnvirea
Dup epuizarea fizic la bancul meu de lucru, din cauza normei prea mari, pe care
nu o puteam ndeplini, si n plus, pentru c nu luam masa de la productie, ci de la comun
(cu mult insuficient), ajunsesem ntr-o stare de slbiciune extrem. La aceasta a contribuit
si nebunia, care m tortura. Mustrarea de constiint a contribuit n mare msur la aceast
stare care-mi prjolea sufletul.
Pentru mine, ncercarea rezistentei fizice si sufletesti a depsit orice limit a rbdrii.
Nencrederea total fat de semenul meu, indiferent cine ar fi fost, luase o form de
nebunie. Nu mai credeam pe nimeni, orice-ar fi spus. Mai tragic era c triam, eu si
camarazii, nencrederea n puterile fizice si morale proprii. Numai aceia care au trit toate
acestea, ajungnd pe culmile disperrii, vor ntelege ce este comunismul n esenta lui si
scopul ultim pe care-l urmreste.
Omul poate rbda foamea, frigul, bolile, poate fi umilit si desconsiderat, si poate
pierde familia, averea sau functia social dar, pentru un lupttor care crede n Dumnezeu,
care si iubeste semenii si neamul si e pregtit s renunte la tot ceea ce viata pmnteasc i
poate oferi, nu este crim mai odioas dect aceea de a fi torturat ani de zile lundu-i-se
pn si posibilitatea de a se sinucide ca s renunte la credinta n Dumnezeu, la idealul lui
si, ceea ce este si mai tragic, s-l duc pn la nebunie, transformndu-l n animal sau n
plant care vegeteaz.
mpotriva noastr, a legionarilor, a fost ndreptat toat ura, cinismul, dezinformarea
si prigoana comunismului, ateismului si ocultismului103 international.
i pentru ce toate acestea? Pentru c noi credem nelimitat n Dumnezeu, ne iubim
neamul si pe semenii nostri, ajutm pe cel n suferint si vrem ca romnul s fie stpn pe
pinea si bucata lui de pmnt, s nu-i fie alterat si degradat credinta, cultura, traditia si
obiceiurile si s nu se amestece nimeni n familia si treburile lui.

103 Desi pare metaforic, denumirea de ocultism, este corect folosit. Desi si afirm scopuri lumesti, oculta, adic francmasoneria cea
cu multe chipuri, se ocup chiar cu ocultismul, adic cu vrjitoria, fiind n relatii directe cu cel ru

N-am acceptat niciodat comunismul ateu, materialismul, si vom lupta mpotriva lor
pn la ultima suflare, pentru c noi credem nelimitat n Dumnezeu si n Cuvntul Lui si
astfel trind, vom avea mereu pe Creator alturi de noi104.
Pentru c noi ne-am opus cu forta organizat religiei satanice, ea a pregtit planul de
distrugere a Miscrii Legionare, prin metodele folosite n demascri.
M ngrozeam la gndul c va trebui s anunt la biroul organizatoric, care controla,
dirija si conducea munca n ateliere, c sunt bolnav si nu voi mai putea munci. M si
vedeam dus ntr-o camer de tortur, de unde nu voi mai iesi dect nebun sau ucis n
chinuri.
ndrzneala mi-a venit de la badea Cmpeanu, seful atelierului de tmplrie
mecanic, singurul care cunostea neputinta mea de a mai munci. L-am rugat pe el s
raporteze directorului Gheorghiu, care l aprecia ca meserias (de aceea, l-a si scos din
demascri, avnd nevoie de el n atelier). Asa a fcut badea Cmpeanu, rugndu-l pe
director s fiu trimis n celular.
urcanu, care la ora aceea era n conflict cu Popa Tanu, si care cunostea munca grea
ce o prestam, a venit la mine s m ntrebe ce am. I-am spus c sunt bolnav si epuizat fizic
si c nu din rea voint nu mai pot munci. S-a uitat la mine, a observat n ce hal m aflam si
mi-a spus s m ntorc n celular si s nu mai cobor n atelier pn nu m voi ntrema.
A fost ultima mea discutie cu urcanu; spre surprinderea mea, n loc s m trimit n
camerele de tortur, m-a trimis n camera mea.
n momentul acela, am fost convins c Turcanu nu mai putea trece peste ordinele
directorului si, poate, nici el nu mai era dispus s m trimit n camerele de tortur, de care
considera c avusesem destul parte.
Cu aceasta, a luat sfrsit demascarea mea de la Gherla, mplinind doi ani de cnd
frecventam camerele de tortur.
urcanu nu mai era acum cel de altdat. Era abtut, posomort, vorbea putin si
prezenta lui nu mai ngrozea pe nimeni.
Cei care ngrozeau erau: Popa, Livinschi, Caba, Lic Pvloaia si ceilalti. Poate
atitudinea lui se datora unor presimtiri - dup plecarea noastr din Pitesti el era sigur c va
fi pus n libertate; amnarea acestei date l-a pus si pe el pe gnduri. Simtea c nu fusese
dect o unealt oarb, prin care oculta si ndeplinise planul.
Scoaterea de la munc a avut la nceput un efect relaxant. Luam aceeasi mas ca
nainte, ns nu-mi mai iroseam minimul de energie ca s realizez norma. n schimb,
nebunia mi se agrava vznd cu ochii, pentru c, nemaifiind istovit de munc, ca s pot
dormi noaptea, toate faculttile mele sufletesti erau strnse ca ntr-un cleste si n-aveam
somn. Lunile acelea, ct am stat n camer fr s muncesc, au fost pentru mine rstimpul
tririi a ceea ce este iadul.

104 Astzi, vineri 24 iunie 1927 (Sf. Ioan Boteztorul), ora zece seara, se nfiinteaz LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL, sub
conducerea mea. S vin n aceste rnduri cel ce crede nelimitat. S rmn n afar cel ce are ndoieli. Fixez ca sef al grzii de la Icoan pe
Radu Mironovici (Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari) (n. ed.).

Acuzat pe nedrept
Un detinut care se ddea drept legionar, fost ofiter n armata romn deci,
susceptibil de a fi fost ptruns de simtul onoarei avea o ur nestvilit contra studentilor,
pe care-i vorbea de ru, cu toate c trecuse si el prin demascri. Debita tot felul de acuzatii
pentru a-i pune pe studenti ntr-o lumin ct se poate de defavorabil.
Cum nimeni nu ndrznea s-l contrazic, eu n-am mai putut rbda acele insulte
nedrepte si l-am contrazis stiintific, nu politic.
Ura lui mpotriva studentilor nu mai avea zgaz. A aranjat de pild cu un tnr
ungur, pe care l-a convins s ias la raport, s spun sefului de sectie c i-am luat de sub
cpti, pe cnd dormea, feliuta de pine, pe care o primea dimineata la ceai.
Hot n-am fost niciodat, pentru c asa m-a crescut mama si profesorul meu de religie
Ion Popescu, doctor n teologie si filozofie de la Viena. Aceast educatie s-a conjugat cu
cea legionar, privind cinstea si corectitudinea.
Acuzatia ns era grav, nu att fat de administratie, ct mai ales pentru urcanu.
Ar fi avut ocazia s m plimbe prin toate celulele cu o feliut de pine legat de gt, cum
se mai ntmplase pentru delicte diferite, ca s arate cine sunt legionarii. O ocazie n plus,
pentru ceilalti detinuti, s arunce anatema asupra studentilor, care, n afar de a fi turntori,
ar mai fi fost si hoti. Aceast situatie ar fi distrus n mine si putina constiint moral ce-mi
mai rmsese.
Dup vreo dou ore de la servirea ceaiului, tnrul detinut a btut n us, s cear
venirea sefului de sectie, cruia i-a raportat cazul. eful de sectie, care era romn dar stia si
ungureste, mi-a spus dup aceea despre ce era vorba. Cnd am auzit acuzatia, asa nebun
cum eram, mi-am pierdut cumptul si m-am repezit asupra tnrului, n prezenta
gardianului, l-am prins de hain si l-am ntrebat de ce spune astfel de minciuni. Eram
constient c iesirea mea agrava si mai mult situatia.
De team s nu-l lovesc cu ceva n cap, tnrul a mrturisit gardianului c T. l
nvtase s mint. T. stia ungureste, fiind originar din Maramures si tnrul credea c este
ungur. Gardianul, oarecum n dilem, a acceptat s nu prezinte cazul administratiei, ci la
biroul organizatoric, ceea ce era pentru mine mult mai grav.
n fata acestei situatii nu mai aveam nici o posibilitate de aprare, mai ales c tnrul
nu mai recunostea interventia lui T. care, la rndul lui, continua s-l ndemne s-si sustin
acuzatia.
M-am ntrebat atunci, asa cum m ntreb si azi, cte erori judiciare, cte acuzatii si
cte pedepse pe nedrept au suferit si sufer oamenii pentru c nu au martori sau argumente
suficiente s-si dovedeasc nevinovtia, n afara constiintei c sunt nevinovati?
Numai constiinta si sufletul meu stiu cum am trit emotiile indignrii si revoltei
mpotriva acuzatiilor nedrepte, pe care le simt si acum, cnd scriu aceste triste amintiri.
Dar, poate, asa a vrut Dumnezeu, s trec si aceast prob, care m va determina s
iau pozitie ferm, toat viata mea, mpotriva acuzatorilor nedrepti. Pe T. l-am iertat de
atunci, dar rana produs n sufletul meu nu s-a vindecat nici pn astzi.

Am ajuns la convingerea de nezdruncinat c, cel mai satanic dintre relele pe care le

fac oamenii semenilor lor, este acuzatia nedreapt. Cine m-ar fi crezut pe mine, n afar de
Dumnezeu si de constiinta mea? n nici un caz administratia si, cu att mai putin,
comitetele de tortur ale lui urcanu.
Acuzatia aceasta, aflat de camarazii si colegii mei, care-mi cunosteau trecutul si
atitudinea din demascri, pn la acea dat, m mpingea la un act necugetat. Rusinea caremi chinuia constiinta si putina demnitate de om care-mi mai rmsese, m ndemna, n
nebunia mea, s comit acte iresponsabile. N-am trit n viata mea clipe mai dureroase si
mai njositoare.
Un gnd venit nu stiu de unde, m ndemna s bat n us si s cer gardianului s-mi
dea voie s m duc la biroul organizatoric.
Urmarea o vom vedea mai trziu, deocamdat...

ntlnirea mea cu Gheorghe Calciu

Nimic n lumea aceasta vzut si nevzut nu este ntmpltor ci, tot ceea ce este si
va fi se petrece numai cu stirea, ngduinta si voia lui Dumnezeu. Fac-se Voia Ta,
precum n cer, asa si pe pmnt, grieste cuvntul Sfintelor Scripturi. Tot rul pe care-l
suferim noi, oamenii, se petrece numai din cauza abuzului nostru de libertate, care
antreneaz necredinta, neascultarea si frdelegile pe care le svrsim.
Pe Gheorghe Calciu nu-l cunoscusem personal. l vzusem de cteva ori la Pitesti,
cnd ieseam cu tinetele, pe sectia de sub noi.
Bucurestenii de la munc silnic, care-l cunosteau pe Calciu, vorbeau numai de bine
despre el. n timpul demascrilor, nu m-am ntlnit cu el si nici n-am avut ocazia, n tot
timpul detentiei mele, s stau de vorb cu cineva care s fi trecut cu el prin demascri si smi spun cum a trecut si ce-a fcut n timpul acestora.
Nici n domiciliul obligatoriu, nici dup eliberarea noastr si nici dup a doua lui
arestare, n-am abordat aceast problem. De ce?
Nici astzi nu stiu. Poate c rnile erau prea adnci.
Dup cum am mai afirmat, nimic nu este ntmpltor.
ntlnirea mea cu Calciu a fost pentru mine un punct de rscruce si a avut ca urmare
prietenia de nezdruncinat ntre noi.
Tot nentmpltor am stat mai trziu n aceeasi celul, la Aiud, cteva sptmni,
nainte de a fi el dus n domiciliu obligatoriu, pe Brgan, la Viisoara-Slobozia, unde am
fost apoi trimis si eu. Aici am locuit, n aceeasi cas, am dormit n acelasi pat si am mncat
mpreun aceeasi mncare.
Dup eliberarea noastr, si eu si el ne-am cstorit la Bucuresti, am continuat
studiile universitare si am fost nedesprtiti, pn la arestarea lui, n 1979.

Cu aceast ocazie (1979), am fost anchetat de lt. col. securist Grigoriu, care l-a
anchetat si pe Calciu. Acesta m-a bruscat si m-a amenintat c m d afar din slujb, ca s
dau declaratii mpotriva lui Calciu, pe baza crora s-l poat condamna. tiau c eram
prieteni si c ne vizitam.
Revoltat la culme de aceast nerusinare, i-am spus c am turnat o singur dat n
viata mea, n timpul demascrilor de la Gherla, cnd eram nebun, dar dup ncetarea
demascrilor, pn la ora aceea, nu turnasem si nu voi mai turna pe nimeni niciodat, chiar
si pe dusmanii mei de moarte, cu att mai putin pe cel mai bun prieten al meu. Calciu, pe
acea vreme, era preot.
La repetarea amenintrii, c-mi voi pierde slujba, dac nu declar ceea ce-mi cerea, iam rspuns c nu mi-e rusine s fac pe salahorul, asa cum am fost si pavagiu.
La rspunsul meu, anchetatorul mi-a fcut o cinic mrturisire, afirmnd c cea mai
mare greseal a partidului a fost aceea cu voi, banditilor, care ati fcut nchisoare, c v-a
dat voie s continuati studiile universitare, ca s nu rmneti neisprviti. I-am rspuns c
noi, cu studii sau fr studii universitare, nu suntem neisprviti. Am demonstrat c, la peste
patruzeci de ani, eram n stare s facem studii si nu printre codasi, ci n pas cu cei tineri,
pentru c noi suntem lupttori ai unei cauze drepte.
Aceast anchet a durat cteva sptmni, timp n care, un alt prieten al nostru,
Vasile Ptrascu, a fost si el anchetat si amenintat, ca s dea declaratie mpotriva lui Calciu.
Ptrascu (si el preot), i-a rspuns categoric s nu-si nchipuie nici o clip, c va da
declaratie mpotriva unui alt preot, pentru ca acela s fie condamnat la nchisoare.
n ultima zi de anchet, securistul si-a manifestat nversunarea mpotriva
legionarilor, afirmnd c partidul nu va fi linistit si mpcat pn cnd nu va fi btut
ultimul cui, n ultimul sicriu de bandit legionar, ca astfel s scape de noi. La aceast
manifestare a urii, i-am rspuns s ia aminte, cci nu ne vor putea bate n cuie sufletul,
pentru c numai sufletul are putere, iar trupul e neputincios.
M-a njurat, cum njurau ei de obicei, si m-a trimis acas.
in s relatez c ancheta ncepea de cum se nsera, si tinea pn noaptea trziu.
nainte de a fi introdus n camera de anchet, eram lsat s astept n hol, la parter, pentru a
m timora. n timpul acestei asteptri de ore ntregi, mi s-a dat s vd un spectacol odios.
Sute de indivizi, tineri sau n vrst, brbati si femei, intrau si ieseau, cu fel de fel de
fete, ca s-si deserte gusa, s-si vnd sufletul pe un blid de linte, s-si toarne fratii, rudele,
prietenii si colegii. Ancheta se fcea pe strada Beldiman, n fata Militiei Bucurestiului.
Revenind acum la Gherla, eram n curte si, cum mi-am rotit ochii, l-am vzut pe
Calciu, care venea de la ateliere si se ducea la biroul organizatoric. Pe vremea aceea,
Calciu era scrib la acel birou.
Dup cum am mai spus, nu vorbisem niciodat cu Calciu, nu-i cunosteam glasul si
nu ne spuneam pe nume.
l opresc si-l rog s m asculte, cci as avea s-i spun ceva. n cteva cuvinte, cu o
voce strangulat, i spun ceea ce m apsa, c nu sunt vinovat de acuzatia de furt ce mi se

aduce si c nu am cum s m dezvinovtesc, implorndu-l s m cread. Mi-a spus c el

m crede. Eu i-am cerut, dac m crede nevinovat, s fac ceva pentru mine. M-a ntrebat
n ce camer stau si a plecat.
Dup putin timp de la ntoarcerea mea n camer, ceva neobisnuit si inexplicabil mi
frmnta constiinta: cum, unul care a trecut prin demascri, atunci cnd toti triam n
nebunia nencrederii n toat lumea, a fost n stare s m cread c nu sunt vinovat?
Afirmatia lui Calciu c m crede, a fost pentru mine funia pe care mi-a ntins-o ca
s ies la liman din mlastina dezndejdii.
Eram cu totii ntr-un gnd, care ni se fixase n suflet si n constiint c, de vom scpa
din nchisoare, nu vom mrturisi nici mcar mamelor noastre pe unde am fost, ce am vzut,
am auzit, simtit, si suferit. S judece toti aceia care au o mam, ct de departe ajunsese
nstrinarea noastr. Dumnezeu si constiinta noastr s ne judece.
Oricine ar fi ncercat s m conving, nainte de discutia cu Calciu, c acesta va avea
ncredere n mine, m-as fi ndoit, pentru c, chiar dac el era diferit de ceilalti, n situatia
noastr, n-ar fi trebuit s m cread.
Cum reflectam asa, s-a deschis usa si gardianul mi-a cerut s ies; afar l-am ntlnit
pe Calciu, care i-a spus gardianului c a venit s m duc la biroul organizatoric. i, de la
etajul 1, de unde eram, si pn la parter, Calciu m-a asigurat c nu mi se va ntmpla nimic,
pentru c urcanu a clasat cazul. Ajuns jos, mi-a spus s m ntorc n camer linistit.
Gardianul, de la etaj, n-a observat c nu intrasem la biroul organizatoric.
Ajuns n camer, nu mai stiam ce s cred, dar, judecnd bine, eram convins, asa cum
sunt si azi, c atunci numai mila lui Dumnezeu a aranjat lucrurile ca s fiu salvat, n acea
ncercare Calciu fiind doar instrumentul prin care Dumnezeu a lucrat. Nu noi am avut
ncredere unul ntr-altul, ncrederea a venit de la Dumnezeu.
Nu stiu cum s-mi explic c dup aceea nu m-am mai ntlnit cu Calciu, la Gherla, ci
abia dup zece ani, la Aiud, n 1963, la nceputul lui mai, fiind dus la izolare. Pe el ns lau scos si a fost trimis n domiciliu obligatoriu, pe 15 mai 1963. Iar la 8 iunie, din aceeasi
celul, am fost dus si eu n domiciliu obligatoriu, n acelasi sat din Brgan.
Destinul lui si al meu se mai leag apoi si de pornirea noastr de a-L sluji pe
Dumnezeu.
Destinul, dup mine, este voia lui Dumnezeu conjugat si mpletit cu atitudinea
omului.
Dumnezeul dragostei infinite voieste ca toti oamenii s se mntuiasc si s se
ntoarc pentru vesnicie la Printele Creator.
Destinul nu este predestinare, altcum omul nu ar mai fi responsabil de faptele lui.
Dumnezeu l-a creat pe om liber n actiunile lui de a alege ntre bine si ru si deci
responsabil.
Destinul lui Calciu, el fiind bun din fire (asa s-a nscut, nu este meritul lui) a fost s
se pun n slujba binelui si slujirii lui Dumnezeu silit. ns, abia dup ispitele celui de al
doilea stagiu de detentie, preotul Calciu a nteles pe deplin ce este Crestinismul.

Calciu si urmeaz destinul lui, ca slujitor al altarului lui Hristos, pentru c el este
mai bun ca mine; de aceea, el este ceea ce este, iar eu, un umil crestin, mi port si azi
povara faptelor mele. Sper ns ca, din mila lui Dumnezeu si ajutat de El, s pot si eu scrie
n lumea liber, mrturisind despre cele trite.
i acum, n ultimii ani ai vietii, suntem n legtur unul cu altul. tim c fiecare din
noi si duce crucea, asa cum am nteles si cum ne-a ajutat si ne ajut Dumnezeu.
Nu stiu ce s-ar fi ntmplat atunci cu mine, dac nu m-as fi ntlnit cu Calciu, pentru
c nu as fi putut rbda povara rusinii.
Repet, sunt absolut convins c acea ntlnire nu a fost ntmpltoare.
De aceea si cred c, n ncercrile, prbusirile, dezndejdea si nebunia noastr, mila
lui Dumnezeu a fost totusi cu noi, El voindu-ne mntuirea iar nu pieirea.

Plecarea lui urcanu si a lui Popa anu

Dup 5-6 luni de la venirea studentilor de la Pitesti la Gherla, n care timp se
continuaser demascrile si munca n ateliere, au mai fost aduse aici si alte categorii de
detinuti, cu diferite condamnri si muncitori specializati ntr-o anumit meserie (Am mai
spus c tot ce se lucra n atelierele din Gherla: tmplrie, mecanic, vopsitorie, nasturi, etc,
era pentru armata sovietic. Munca era condus de biroul organizatoric, al crui sef era
urcanu).
ntr-o bun zi, pe la nceputul verii anului 1952, fiind singur n camer, am fost
chemat la frizerie de ctre Mgirescu, care fcea pe frizerul; acolo, aflndu-ne numai noi
doi, mi-a destinuit c urcanu si colaboratorii lui cei mai apropiati: Popa anu, Mrtinus,
Livinschi, Caba, Dumitrescu, Pop, Popescu Aristide, Ptrscanu, Lic Pvloaia, si ceilalti
au plecat din Gherla. La ntrebarea mea, dac-i vor pune n libertate, mi-a spus c nu stia
nimic.
Plecarea lui urcanu si a colaboratorilor lui a fost pentru noi, cei trecuti prin
demascri, o zi mare, pe care nu o vom uita niciodat.
Majoritatea, mai ales cei ce lucrau n ateliere, au fost convinsi c demascarea, asa
cum se fcuse pn atunci, nu se va mai repeta. De aceea am si simtit o mare usurare
sufleteasc.
Unii dintre noi credeau c respectivii au fost dusi la Bucuresti si rspltiti pentru
munca depus. Mai precis ns, nu stia nimeni ce se ntmplase cu ei. Dup aceea, s-a
zvonit c fuseser luati noaptea, cu o dub.
Unii, cei din comitetele de tortur de la Pitesti ca: Mgirescu (legionar), Titus
Leonida, Diaca si Dobre (nelegionari), desi colaboratori apropiati ai lui urcanu, n-au
plecat, fapt care i-a derutat pe multi, mai ales c acestia, probabil, nu comiseser crime.
Ce se ntmplase cu urcanu si colaboratorii lui s-a auzit abia la Aiud, n 1956. Noi
ns, lotul medicinistilor de la Iasi, am aflat-o la Jilava, cu ocazia unui transfer de la Aiud,
n vederea unor procese ale colegilor nostri.

urcanu, figur sinistr si controversat, desi student strlucit la drept, czuse

victim (asa cum au czut si vor mai cdea si altii) propriei sale mndrii, mnat de un
orgoliu patologic, constient fiind de valoarea sa intelectual si de vointa sa care trecea
peste orice; astfel c, pentru a-si atinge scopul, nu s-a dat n lturi de la cele mai odioase
crime si bestialitti.
Sfintii Printi ai Bisericii Crestine spun c mndria este cel mai grav dintre pcatele
pe care le poate svrsi omul, c acest pcat satanic ntunec puterea de judecat si omoar
sentimentul de dragoste si de mil105.
Lui urcanu si celor mpreun cu el, mndria le-a luat mintile si au uitat c tot rul
fcut semenului se ntoarce nsutit asupra fptasului.
Am mai relatat n legtur cu urcanu, c nu m-am temut de el ca ucigas. L-am
comptimit mai degrab, considerndu-l o victim a minciunii si diversiunii comuniste.
Am mai vorbit despre relatiile dintre urcanu si Popa anu, corifeii care-si disputau
ntietatea si paternitatea demascrilor de la Gherla. urcanu ns a fost executat; Popa
nu.
i convingerea mea este dup cele constatate n celula 59 de la Suceava, ct am
stat mpreun c acest ucigas, Popa anu, s-a strecurat n Miscarea Legionar, poate
datorit lui Bogdanovici, cu scopuri subversive, avnd ordine bine precizate. El e, de altfel,
unul din cei care au sustinut pn dup proces c demascrile din nchisorile Pitesti si
Gherla s-au fcut din ordinul lui Horia Sima.
De ce a fost folosit tocmai Popa anu, att n procesul lui urcanu, ct si n procesul
lui Vic Negulescu, nu stiu.
Cred ns c numai anchetarea acestui odios ucigas ar putea face lumin n
declaratiile celor din lotul lui urcanu, date la Jilava, dup plecarea din Gherla. El ar putea
explica cel mai bine dispozitiile si ordinele primite de la Nicolski si Zeller, precum si
modul n care au fost asasinati attia tineri, mpreun cu Bogdanovici.
Plecarea lui urcanu si a colaboratorilor lui cei mai apropiati din Gherla a coincis cu
aceea a cpitanului Gheorghiu, directorul nchisorii, si a odiosului ofiter politic, Avdanei.
Despre Dumitrescu si Marina, se spune c ar fi fost condamnati, fiind nvinuiti de
cele petrecute la Pitesti si c au fost lichidati ulterior.
105 Mndria este nceputul si sfrsitul tuturor ruttilor (Sfntul Nil Sorski, Despre gndul mndriei).
Dac se las vinul la aer, si pierde culoarea si gustul; tot asa si mndria, nimi ceste toate roadele omului (Sfntul
Isaia Pustnicul, Cuvntul 12) Nu este pocint pentru cel ce se las mereu stpnit de mndrie (idem, Cuvntul 16) Ce este
mndria? A te tulbura c nu esti luat n seam, nesupunerea fat de aproapele, ludrosenia c nu ai nevoie de nimeni,
ncrederea n puterile tale, dorul de a-ti face nume naintea oamenilor (idem, Cuvntul 28).
Dracii se nevoiesc cu mndria s pogoare sufletul jos n pierzare si cu mare glas strig: Ne-ai biruit, o, suflete si
fugim de la tine! Acestea le zic cu viclesug, ca s se mndreasc sufletul ca si cum ar fi fcut nevoint. i cnd se nluceste
aceasta, se d loc mndriei si suge laptele lenevirii de la maica sa, nepurtarea de grij. i se nluceste c el s-a nevoit din
tineretele sale si asa cade n trndvie. Atunci d nval duhul desfrnrii si se nvoieste cu gndurile si cade n adncul
necurtiei. Atunci vine fiul vrjmsiei mpotriva luptrii si se lupt cu Biserica si zice c nu stie nici Biseric, nici dogmele
credintei, nici canoanele Bisericii. i atunci se prpdeste de tot, cci diavolii, cnd vor gsi portile deschise, nu las nici
scndur. [] Armele ostirii mprtesei pierzrii sunt acestea care se mpodobesc una pe alta pe rnd: nti pipirea vicleniei
si prerea nlucirii, mndria cea fr de Dumnezeu, nebgarea de seam, plcerea oamenilor, gndul cel ru, mnia,
vrjmsia, vrajba, bucuria de paguba aproapelui, bucuria ruttilor, pomenirea de ru, ntunecarea, netemerea de Dumnezeu,
neastmprarea, necredinta, hula, minciuna, judecarea, osndirea, defimarea []. Pe acestea toate vrjmasul le lucreaz n
bietul suflet, spre a-l desparte de Dumnezeu. (Sfntul Nil Athonitul) (n. ed.).

Ar fi de dorit s nu se uite c singurul care a rmas n viat, fiind totodat si cel care
a executat planul ocult de distrugere a tineretului legionar, prin demascrile din Pitesti si
Gherla, este generalul Nicolski, seful securittii ntre 1949 si 1965106.
La plecarea mea din tar, n 1989, era pensionar si se plngea c regimul lui
Ceausescu l-a desconsiderat pentru munca si aportul adus partidului.
Un lucru este verificat incontestabil: dup plecarea lui urcanu din Gherla, cel care a
controlat si condus n continuare demascrile, a fost colonelul Zeller, ajutorul direct al lui
Nicolski. Zice-se c, mai trziu, ar fi fost gsit mpuscat, ntr-un cimitir din Bucuresti.
Dac a fost omort (si nu cumva s-a sinucis) asta s-a ntmplat din ordinul ocultei, prin
Nicolski, odat cu disparitia lui stergndu-se orice urm oficial n legtur cu demascrile.
Ce se mai stie e c, odat ce urcanu si ajutoarele lui au ajuns la Jilava, Nicolski si
acei dintre oficiali care au colaborat cu el, au disprut din minister, altii lundu-le locul.
Acestia le-au cerut lui urcanu si celorlalti s fac declaratii de bun voie, prin care s
spun, fiecare n parte, cum a actionat, ce metode a folosit, ce rezultate a obtinut si ct timp
le-a trebuit pentru fiecare tnr ca s-l fac s cedeze.
Dup ce au scos de la ei tot ce au vrut, totul a czut doar n sarcina lui urcanu si a
colaboratorilor lui. Propriile lor declaratii erau suficient de acuzatoare, ei fiind astfel
socotiti vinovati de toate crimele, torturile si metodele folosite n demascri. Dup aceea,
schimbndu-se din nou oficialii acuzatori, nlocuitorii lor au fost nsrcinati cu formarea
unui complet de judecat care, ntr-unul din cele mai secrete procese, i-a condamnat la
moarte si i-a executat.
urcanu a fost cel care a fcut, prin demascri, ancheta cea mai complet a reactiunii
din Romnia, la Pitesti si la Gherla. Tot prin el, s-a realizat transformarea unor tineri
legionari si nelegionari n ucigasi si turntori, att n nchisoare, ct si n libertate.
Un tnr legionar (al crui nume, nu-l dau, pentru a nu-l expune) fiind anchetat de
un ofiter superior de securitate, la nchisoarea din Aiud Nicolski nemaifiind pe atunci
seful securittii relata c acela i spusese, confidential, c urcanu n-a recunoscut c ar fi
primit ordin din strintate s fac demascrile, sustinnd c el singur a tratat cu Nicolski
aceast problem. urcanu l-a crezut pe Nicolski cinstit n tot ce i-a spus; i-a crezut pn si
promisiunile pe care i le-a fcut, recunoscnd abia la proces c a fost nselat. Atunci a mai
spus c, dintre tinerii detinuti politici care au fcut demascrile la Pitesti si Gherla, numai
el e singurul vinovat. Or, dac aceste afirmatii sunt adevrate, atunci urcanu trebuie privit
n alt lumin.
i convingerea mea ferm e c, n planul ocultei privind demascrile tinerilor din
nchisorile din Romnia, a fost prevzut si planificat de la bun nceput att disparitia
unor detinuti implicati n aceast actiune, ct si a oficialilor care au supravegheat-o.
n ceea ce o priveste pe sotia lui urcanu, aceasta a divortat de el cnd a auzit ce
fcuse la Pitesti. Mai trziu, n libertate, fiind la Suceava, am aflat c primise actul de
106 Alexandru Nikolski (alias Boris Grunberg) seful serviciului de anchete din Ministerul de Interne. Ofiter kominternist, agent dublu, a fost
parasutat n Romnia n timpul rzboiului mpreun cu alti 10, pe care i-a denuntat imediat dup parasutare si astfel a scpat. A murit la el
acas, dup 1990, fr a fi fost suprat de vreo anchet (n. ed.).

deces al sotului n 1956, expediat din Oradea, de pe o strad cu un numr care n realitate
nu exista.
Acelasi procedeu l-au ntrebuintat si cu mine, nstiintndu-mi familia c am decedat.
La primirea stirii, ai mei mi-au fcut slujba de ngropare la mormntul familiei 107.
Simbolic, fiind astfel ngropat si eu, m-as putea considera azi drept un strigoi. i nc unul
chiar foarte incomod.
Ceva asemntor s-a petrecut si cu fratele mamei mele, Vasile Dsclescu, fost
trnist, condamnat si el la 20 de ani de nchisoare, pentru niste declaratii fcute mpotriva
rusilor, n mai 1944. Avnd n nchisoare o atitudine ftis anticomunist, a fost ucis la
nchisoarea din Ocnele Mari. Am vzut personal actul de deces pe care l-a primit sotia lui:
fusese expediat din acel oras, de pe o strad cu un numr inexistent, fapt descoperit de fiica
sa, Elena, care s-a deplasat acolo, din Flticeni. Mai cunosc si alte cazuri, din Bucuresti si
Iasi, de familii care au primit acte de deces din diferite orase ale trii.
Dup cele trite, vzute, auzite de mine si de camarazii mei, urcanu a fost totusi si
el o victim, prin care foruri moscovite sustinute de Ana Pauker, Teohari, Luca si Nicolski,
au fcut demascrile, n vederea asasinrii morale si fizice a tineretului legionar, pregtit si
educat pentru lupta mpotriva oricrui ru antihristic si antinational.
Iat cteva dintre numele celor ce au colaborat cu urcanu de bun voie, fr s fi
primit o singur palm si au fost implicati n acelasi proces cu el, oameni pe care i cunosc
personal: Popa Alexandru (anu), student la Iasi; Livinschi, student la Iasi; Caba, absolvent
de liceu din Cmpulung Moldovenesc.
Apoi, cei ce au colaborat cu el n urma unor torturi continue, de nenchipuit: Dan
Dumitrescu, student la Iasi; Pop Cornel, student la Cluj; Popescu Aristotel, absolvent al
Faculttii de medicin din Bucuresti; Nuti Ptrscanu, student la Bucuresti; Vasile (Lic)
Pvloaia, student subinginer silvic; Juberian, student la Timisoara.
Din cei pe care i cunosc eu din comitetele de tortur, nu stiu ns dac vreunul a fost
implicat n procesul lui urcanu, n afar de Zaharia Nicolae, seful comitetului de tortur
de la camera 3 subsol, de la Pitesti (de care am mai vorbit), de Dobre Vasile, student de la
Cluj, precum si de Diaca, student de la Bucuresti. S-a sustinut totusi c n lotul lui urcanu
au fost 36 de colaboratori; numrul mi se pare ns exagerat.
Dintre detinutii care mai triesc si au trecut prin procesul lui urcanu si stiu numrul
exact al celor care au fost implicati, unul este Popa anu. Altfel, secretul acestei
monstruoase crime ar fi dus pentru totdeauna n mormnt de urcanu. Mai suntem apoi eu
si camarazii mei nc n viat care rmnem martorii de netgduit a ceea ce s-a petrecut
atunci, n demascri.
Dac cele afirmate de urcanu n ultimele zile ale vietii sunt adevrate si, n special,
ceea ce a spus nainte de a fi executat el fiind singurul dintre detinuti care a tratat direct
cu Nicolski aceasta reprezint dovada incontestabil c el a fost instrumentul prin care a
actionat din umbr oculta.

107 Chiar au fost morti si ngropati, pentru a nvia ntru omul cel nou, cti au nteles rostul ptimirilor lor (n. ed.).

De ce nu a fost urcanu acela care s declare c ar fi primit ordin, prin Vic

Negulescu, de la Horia Sima, s fac demascrile tineretului legionar? Pentru c urcanu
nu era legionar!
E de remarcat c nici o personalitate politic de la trnisti, liberali, social-democrati
sau din alte categorii, cu sau fr partid, nu a fost implicat ntr-un proces, cu acuzatia c ar
fi dat ordin tineretului din organizatia sa s fac demascrile de la Pitesti si Gherla.
Singurii care au fost acuzati de acest lucru au fost legionarii:
comandantul legionar Vic Negulescu, Costic Oprisan seful Frtiilor de Cruce pe
tar si alti fruntasi legionari. nscenarea acestui abject proces a fost culmea ipocriziei, a
minciunii si a diversiunii comuniste, care a desfiintat ideea de justitie prin azvrlirea
responsabilittii crimelor asupra victimelor. Atta obrznicie, sadism si nerusinare, doar o
monstruozitate asemeni comunismului ar fi putut scoate la iveal.
Aceeasi nelegiuire s-a petrecut la Katyn, aceeasi n pdurea Tncbesti, unde a fost
asasinat Corneliu Codreanu mpreun cu cei 13 camarazi ai lui n noaptea Sfntului Andrei,
si tot la fel n 2l-22 septembrie 1939, cnd a avut loc mcelul din lagrele de pe tot
cuprinsul trii108.
Demascrile s-au fcut aproape exclusiv asupra tineretului legionar, studenti, elevi,
muncitori si trani. Optzeci la sut din tineretul detinut la Pitesti si Gherla au fost studenti
legionari. O mrturisesc cu mna pe cruce, pentru c i-am cunoscut pe toti, legionari si
nelegionari. Celelalte categorii de tineret au trecut prin Pitesti si Gherla numai accidental,
dovad clar c oculta n-a vizat dect tineretul legionar.
Dup plecarea rusilor din Romnia, n 1958, Gheorghiu Dej, sub stpnirea cruia sau perpetuat attea orori, a dat totusi un decret de gratiere a tuturor detinutilor politici,
faimosul decret din anul 1964. Un act pe care nu l-au fcut, din pcate, nainte vreme, nici
crestinul si romnul Antonescu, nici istoricii si crestinii oameni politici ai Romniei
vechi si nici Majestatea Sa Regele tuturor romnilor, care i-a lsat n continuare, dup
1944, pe legionari n temnite. De la ei, i-a preluat romnul Burh Tescovici
mpreun cu dosarele si cheile celulelor, ca s putrezeasc n continuare acolo cu
sutele.
Aceiasi istorici au pltit ns pcatul vnzrii semenului, ajungnd s moar si ei
tot acolo, n nchisorile comuniste.

108 n 1940 au fost ucisi n pdurea de la Katyn (lng Smolensk), din ordinul lui Stalin, peste 4000 de ofiteri ai
armatei poloneze.
Corneliu Codreanu, mpreun cu Decemvirii (cei 3 care l-au mpuscat pe I. G. Duca) si cu Nicadorii (cei 10 care
l-au mpuscat pe Mihai Stelescu, trdtorul Miscrii Legionare care pactizase cu Carol al II-lea) au fost strangulati ritualic pe
soseaua Bucuresti Ploiesti, apoi mpuscati pe la spate, n noaptea de 29-30 noiembrie 1938. Imediat dup aceasta au fost
ngropati la Jilava, dup care au fost dezgropati si s-au turnat peste ei 20 de damigene de acid sulfuric, apoi s-a turnat o plac
de beton de 1 metru grosime (cf. Corneliu Codreanu, nsemnri de la Jilava, Colectia Europa Munchen, pag. 69-71).
n noaptea de 21-22 septembrie 1939 au fost ucisi n ntreaga tar 253 de lideri legionari, din ordinul lui Carol al II-lea, ca represalii pentru
uciderea lui Armand Clinescu. Acestia au fost: cei 9 legionari care l-au mpuscat pe Armand Clinescu; 7 legionari din spitalul militar
Brasov; 13 legionari din nchisoarea Rmnicu Srat; 44 de legionari din nchisoarea Miercurea Ciuc; 32 de legionari din lagrul de la Vaslui;
2 legionari din nchisoarea Jilava, mpuscati chiar pe mormntul lui Codreanu; un legionar din spitalul nchisorii Vcresti, aruncat de viu n
crematoriu; 148 de legionari n restul trii cte 3 legionari din fiecare judet (cf. Ion Constantin, Istorie trit, Ed. Printeuro, Ploiesti, 1999)
(n. ed.).

n anchetele si declaratiile pe care le-a dat nainte de a fi condamnat la moarte si

executat, sunt convins, asa cum l-am cunoscut vzndu-l n situatii nestiute de altii c
urcanu si-a dat seama c a fost nselat.
urcanu sustinea c nu e crestin, cu toate c fusese botezat si cununat crestineste si,
pe deasupra, crescut de mama lui n spiritul moralei crestine. Totusi, e posibil ca acestea s
fi dus la mustrrile de constiint si la recunoasterea erorii pe care o fcuse.
Experienta mea din timpul demascrilor si din toti anii de detentie, m ndrepttesc
s afirm c cel mai odios criminal, ticlos si pctos, dac-si recunoaste greseala, se cieste
sincer si cere iertare lui Dumnezeu, se poate mntui. Ce este cu neputint la oameni, la
Dumnezeu este cu putint. Aceasta este taina de neptruns a crestinismului, a dragostei si
milei lui Dumnezeu, si motivul pentru care El a mntuit lumea.
Or, dac urcanu a avut mustrri de constiint si preri de ru pentru tot ceea ce a
fcut, recunoscndu-se singurul vinovat de cele ntmplate la Pitesti si Gherla, cerndu-I
iertare lui Dumnezeu, e imposibil s nu fi fost iertat. Eu nu pot gndi dect n acesti
termeni.
n concluzie, dac sunt adevrate informatiile privind ultimele zile ale lui urcanu:
refuzul lui de a minti, declarnd c a primit ordin de la cineva ca s fac acele demascri si
recunoasterea vinovtiei proprii, am convingerea de nezdruncinat c Dumnezeu s-a ndurat
si de el si i-a dat mntuire de pcate.
Dac orgoliul lui, ntins pn la patologic, s-a transformat n umilint si cint, de ce
s nu-si fi mntuit si el sufletul n ultima clip a vietii, ca tlharul de pe cruce?
i aceast ndurare a lui Dumnezeu se poate s fi cobort si asupra sufletelor
celorlalti din lotul lui, care gresiser la fel.
Or, dac asa cum cred, Bogdanovici s-a mntuit, recunoscndu-si greseala,
socotindu-se un initiator al reeducrii si vinovat, ntr-un fel, pentru suferinta attor si attor
tineri, de ce s nu cred c si urcanu, cu tot ceea ce a fcut, a fost totusi, n ultima clip,
salvat ca suflet?
Eu, ca un crestin convins de taine ce nu pot fi ptrunse cu mintea, cred cu trie c
toti oamenii pot fi mntuiti.
Cititorul si mai aminteste, poate, c atunci cnd eram dus de urcanu de la camera 3
subsol, la camera 4 spital, am vrut o clip si spun c si el si este siesi un fel de victim.
N-am ndrznit ns, de teama consecintelor; cum era att de posedat, m-ar fi omort pe
loc.
Eu ns nu l-am urt, dup cum n-am urt nici pe cei ce au actionat direct asupra
mea, si nici pe cei ce m-au judecat si condamnat la 16 ani de detentie. Cci, Dumnezeu ne
iart nou gresalele noastre, precum si noi iertm gresitilor nostri.

Juberian si Rek
Dup plecarea lui urcanu si a celorlalti, conducerea politic si administrativ a
atelierelor din Gherla rmase pe mna lui Juberian si Rek. N-am putut afla niciodat, nici
mcar mai trziu, la Aiud, cine le-a dat aceast mputernicire.
Juberian, un tnr cu reale posibilitti intelectuale, originar din Banat, era student la
Timisoara. l cunoscusem n cursul demascrilor de la Pitesti, la camera 2 parter, la
nceputul verii anului 1950.
Cnd am fost adusi noi, cei cinci, n acea camer, mi amintesc c a fost aruncat pe
ciment lng noi, complet desfigurat.
Nu se mai putea tine pe picioare; i-am retinut numele de la seful comitetului de
tortur, Priscaru, care anuntase c a adus n camera noastr pe unul din cei mai fanatici
legionari. l vedeti cum arat, noi l vom lecui pentru totdeauna de fanatismul su fat de
Miscarea I.egionar. i aceasta nu este dect nceputul, a continuat el. Vzndu-l atunci si
stiind ce ptisem noi, m-am ngrozit la gndul a ceea ce l astepta pe acest tnr.
Juberian, n agonia n care era, a mai avut nc puterea s retin numele celor cinci
de pe ciment, anuntati de Priscaru si, mai ales, numele meu, fiind azvrlit chiar lng
mine. n zilele care au urmat, nu i s-a dat nici de mncare, nici ap de but. De altfel, chiar
de i s-ar fi dat, nu ar fi fost n stare s nghit.
Ct am stat n camer cu el, vreo cteva zile, nu a mai fost torturat, pentru c n-ar
mai fi avut nici un efect asupra lui, att era de slbit. Am aflat ns de la alti camarazi c,
dup plecarea noastr, Juberian a fost crunt torturat si chinuit, fcnd parte din tinerii
legionari care nu cedau usor.
Ceea ce s-a ntmplat acolo, pn la plecarea noastr din Pitesti, si ce am vzut cu
ochii mei c s-a petrecut cu el n acea camer, explic, printre altele, cderea lui.
De ce a fost numit la Gherla, sef al biroului organizatoric, nu pot s-mi dau seama.
Imaginea lui mi-a rmas n minte asa cum l-am vzut desfigurat n camera 2 parter, si
ntins pe ciment, n nesimtire, lng mine, n iunie 1950. Nu-i mai putin adevrat, c i-o
retin si pe aceea din timpul ct a fost seful biroului organizatoric. Sunt lucruri pe care nu le
pot uita. mi era drag, pentru c l cunoscusem si-l simtisem lng mine, desfigurat si
nemiscat, pe betonul camerei 2 parter.
La Gherla, cnd nebunia mi putea fi fatal, Juberian m-a salvat. Iar ca sef al biroului
organizatoric, obiectiv vorbind, Juberian a fost foarte corect si drept.
Despre Rek, stiu c nu era romn. Nu pot spune ns ce origine avea, pentru a nu
leza sau trezi resentimente care nu fac obiectul acestor mrturisiri109.
Dup plecarea lui Juberian de la Gherla, Rek a rmas seful biroului organizatoric
pn la finele anului 1953.
Ca meserias, se putea discuta cu Rek si am observat la el, ct am lucrat n ateliere, o
atitudine moderat fat de toti, indiferent de originea etnic.
109 Scriind n Occident, autorul trebuie s-i menajeze pe iudei, pentru a nu fi acuzat, instantaneu, de antisemitism si exclus din viata social.
Reeducarea a fost ultima parte a rzboiului pe care, de dou mii de ani, Iuda l duce cu Hristos si cu mrturisitorii Si (n. ed.)

Ct priveste asasinarea lui Flueras, nu stiu si nu am garantia c Rek si Juberian ar fi

fost direct implicati, autor fizic si moral fiind cpitanul Goiciu, numit director al nchisorii
Gherla, n locul lui Gheorghiu. Pentru a-mi sustine aceast prere, voi relata mai jos
anumite ntmplri.

Goiciu i Mihalcea
Arestrile din 1948 l gsiser pe Goiciu director al nchisorii din Galati. Detinutii
care trecuser pe acolo spuneau c Goiciu nu era romn si c se luda c e prieten cu
Gheorghiu-Dej, activnd cu acesta la atelierele C.F.R. din Galati. Or, dac ceea ce spunea
el era adevrat, desigur c Dej i oferise postul important pe care-l avea, acestui monstru,
nscut s fie ucigas, care nu avea n constiinta lui dect nclinatia de a chinui si a ucide
oamenii.
Cei care l cunoscuser la Galati erau ngroziti cnd auzeau de el. Avea o deosebit
plcere de a ucide si chinui preoti sau fii de preoti si putini dintre acestia, care au trecut
prin nchisoarea din Galati, au scpat cu viat din mna lui. Sunt martori oculari, care au
stat n celul cu un fiu de preot, cnd acesta a fost surprins de Goiciu prin vizeta usii, n
momentul cnd si fcea rugciunea. Atunci, spun ei, Goiciu a intrat n celul, l-a lungit pe
fiul de preot pe dusumea si l-a zdrobit cu picioarele, pn l-a lsat mort. Era o brut, un tip
de proletar cu putere politic de care abuza oricnd, executnd ordinele de distrugere.
Goiciu era deci cunoscut n toate nchisorile comuniste ca unul dintre cei mai odiosi
cli si ucigasi. Pe fata lui se citea clar plcerea sadic de a chinui si a tortura. Zice-se c,
n timp ce era el director la Galati, a fost adus acolo Iuliu Maniu, presedintele Partidului
National-rnist, pe care l-ar fi chinuit ngrozitor.
Tot atunci a fost adus acolo si un tnr legionar, trecut prin demascrile de la Pitesti.
Nu-i pot divulga numele, avnd n vedere situatia din tar 110, precum si rugmintea lui de a
nu face aceasta. Avea o pregtire intelectual exceptional si o structur fizic foarte
delicat, ceea ce l-a si fcut s suporte foarte greu torturile si s cedeze la Pitesti. Dup
cdere ns, a fost trimis special de Nicolski la Galati, s-l trag de limb pe Maniu ca s
afle de la el o serie de lucruri.
i a auzit din gura lui de toate: fapte, ntmplri, regrete, planuri de viitor si... ceva
ce voi spune n continuare.
Cu toate c fusese trimis acolo pentru o treab abject, omul acesta a avut totusi tria
ca, odat intrat n celula unde era Maniu, s-i spun acestuia scopul pentru care fusese
trimis: Domnule presedinte, am fost la Pitesti si acolo se petrec lucruri groaznice cu
tineretul legionar si cu alti tineri studenti. Eu am trecut prin aceste torturi si sunt trimis de
la Bucuresti s v trag de limb si s retin tot ceea ce mi veti spune. De aceea, v rog smi spuneti numai ce credeti dumneavoastr c trebuie s stiu, pentru ca s nu aveti nimic
de suferit.
110 Autorul a scris aceast carte nainte de 1990, cnd Romnia era condus de regimul comunist al lui Ceausescu, foarte atent asupra
fostilor detinuti politici legionari (n. ed.)

i, aproape un an de zile, ct a stat cu Maniu n celul, acel tnr a discutat cu el de

toate.
Mai mult chiar, de cnd a intrat n celula lui Maniu si pn la plecarea sa din Galati,
i-a dat si feliuta lui de pine, spunndu-i c el e tnr si poate suporta mai usor nchisoarea.
Maniu a acceptat aceasta cu foarte mare greutate si numai la insistentele tnrului, iar
atunci cnd s-au desprtit, btrnul l-a strns n brate si, plngnd, i-a spus : L-am
respectat pe Codreanu, intuindu-i cinstea, credinta nestrmutat si conceptia politic. Ca
om si crestin, m ntreb ns dac vreun tnr trnist, n aceleasi mprejurri, s-ar fi purtat
cu Codreanu, asa cum te-ai purtat tu cu mine? Eu, drag prietene, nu vam cunoscut dect
din calomnii; acum v cunosc n realitate, si de aceea ti-am spus ce s declari oamenilor
zilei despre mine. Iar ceea ce ai fcut tu pentru mine, nu voi uita pn cnd voi muri.
Dup aceast emotionant scen, tnrul a mai avut timp s-i spun lui Maniu:
Domnule presedinte, ceea ce v-am spus si ceea ce am fcut pentru dumneavoastr, n-am
fcut-o din orgoliu sau considerente politice. Am fcut-o mai nti ca romn, apoi pentru c
sunt crestin, si pentru c-mi iubesc tot asa mult tara si neamul ca si dumneavoastr.
Suferim doar n aceeasi nchisoare pentru conceptiile noastre politice, pentru binele si
dreptatea neamului romnesc.
Pe oameni i poti cunoaste foarte bine cum sunt, atunci cnd le schimbi conditiile de
viat, cnd le iei functia si pozitia social, averea si perspectiva de a mai fi ceea ce au fost.
Cu alte cuvinte, adevrata cunoastere a omului nu o poti avea dect cnd l supui la
ncercri, la ispite, la suferinte si n ultim instant, chiar la proba mortii.
Or, avnd n vedere si cele spuse de tnrul legionar, noi toti, tinerii care am trecut
prin demascri si conditii de existent exceptionale: tortur, degradare, suferint si njosire,
foame, frig, pedepse, nfrnare si rbdare, avnd n fat perspectiva mortii n orice clip,
ne-am convins c, asa cum a spus Corneliu Codreanu:
elul existentei umane nu este viata, ci nvierea n numele si prin Iisus Hristos.
Revin acum la Goiciu, pe care l-am cunoscut la Gherla si de care mi-a fost o fric si
o groaz, cum mi-a fost de putini oameni n viat. Nu degeaba a avut el misiunea s
chinuiasc si s omoare, n nchisorile din Galati si Gherla, ce a avut neamul acesta mai
bun.
n vara lui 1952, ndat ce a fost numit director, a dat ordin la atelierul de tmplrie,
unde lucram si eu, s se confectioneze cteva carcere si s fie instalate la parterul cldirii
mari a nchisorii. Acolo puteau fi vzute de toti detinutii; erau pe mna stng, cum intrai
n cldirea principal si artau ca niste cutii din scnduri nalte de 2 metri si nguste, nct
de abia putea s stea un om n picioare n ele.
Li se mai zicea si carcerele mortii.
n 1952, att Goiciu, ct si locotenent major Mihalcea, seful fabricii, bteau cumplit.
Mihalcea mi-a dat ordin s fac schita unei carcere. Am fcut o schit de 1 x 1 m. La
vederea ei, m-a clcat n picioare, apoi a scos metrul si mi-a artat dimensiunile carcerei:
40 x 40 cm. Dup ce a fost gata, am fost bgat n ea timp de trei zile, ultima zi stnd acolo
cu nc un detinut.

O, Doamne! Cti detinuti de mare valoare nu au murit n ele!

i motivul tuturor pedepselor era derizoriu: fie c nu s-a luat pozitia de drepti, cu
boneta n mn, cnd a trecut Goiciu pe acolo, fie c nu s-a strigat S triti, domnule
director sau c n-ai adunat de pe jos gunoiul, ori c ai frezat cu o mic deviere o pies, sau
c ai pilit-o cu un milimetru mai mult.
Parc pentru Goiciu, sadismul reprezenta esenta luptei de clas a proletariatului. Cei
pedepsiti nu primeau nici hran si nici de but.
Iar unii erau uitati acolo pn i scotea morti sau numai pe jumtate vii.
Cnd trecea acest clu pe lng tine, simteai n urma lui, c era ceva ce-l ndemna
permanent s tortureze si s ucid. Am vzut cu ochii mei cum, n curtea atelierelor, acest
monstru s-a dezlntuit chiar si asupra unui ofiter de-al lui, ordonndu-i s se culce si s se
scoale n fata detinutilor, pn ce bietul om, plin de noroi, nu s-a mai putut ridica de jos.
Btile detinutilor erau foarte frecvente, cu zecile n fiecare zi, unii rmnnd schilozi pe
viat. Nu pot uita btaia aplicat inginerului Secar.
Ct diferent ntre el si directorul Gheorghiu! Unul venit parc pe lume numai s-si
tortureze semenul si s-l ucid, n numele justitiei comuniste, iar cellalt, s-i mai dea voie
s se si reculeag.
Cellalt asasin al nchisorii Gherla, sosia lui Goiciu, cunoscut ca atare de toti acei ce
au trecut pe acolo, era Mihalcea. Era ajutorul lui Goiciu si responsabil de productie.
Mi-e ns si lehamite s mai vorbesc de el, asa c-l dau uitrii.

Uciderea lui Flueras

Btrnul Flueras, muncitor tmplar din Arad, fost membru n Comitetul
Internationalei Socialiste si fost secretar al Partidul Social- Democrat al lui Titel Petrescu,
nu a aderat la Partidul Comunist, odat cu Lothar Rdceanu (Wurtzelbaum) 111 ci, a rmas
fidel P.S.D.-ului lui Titel Petrescu. Arestat mpreun cu acesta, a avut o comportare de om
cinstit si de mare bun simt. L-am cunoscut la Gherla n urmtoarea mprejurare.
La sfrsitul primverii lui 1952, eu nu ieseam la munc, fiind bolnav; eram scos din
celul de gardian s mtur prin curtea nchisorii si, mpreun cu altii detinuti n situatia
mea, s aduc ap de but cu tinetele, din curte. efii biroului organizatoric, la acea vreme,
erau Juberian si Rek.
ntr-o bun zi, fiind scos n curte la mturat, inginerul Cristescu, invalid de rzboi,
responsabil de curtenia curtii, m trimite s iau o mtur din cldirea de mijloc a
nchisorii. Aceasta era situat n partea de sud, vis-a-vis de buctrie, unde se gsea capela;
acolo fuseser aduse icoanele si tot mobilierul din biserica de la parterul dinspre nord al
cldirii mari.
Am rmas nmrmurit, zrind acolo un btrnel, n genunchi si cu minile nclestate.
Se ruga n fata unei icoane.
111 n acelasi timp era membru al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. (n. ed.)

La zgomotul de saboti al pasilor mei, a ntors capul si, vznd c sunt un detinut ca
si el, mi-a fcut semn s vin aproape. M-am apropiat cu sfial si am ngenuncheat si eu.
Atunci, btrnul mi-a soptit c este socialistul Flueras.
Dup ce si-a terminat rugciunea, l-am ntrebat, nedumerit, cum se face c el, care
prin conceptie ar fi trebuit s fie ateu, se roag totusi lui Dumnezeu? Btrnul, cu o voce
care mi-a nclzit inima, mi-a spus c aceasta a fost n tinerete, c totul n-a fost dect
minciun, iar acum se roag lui Dumnezeu s-L ierte.
n acea vreme, nebunia mea era destul de avansat si ncercarea de a m ruga nu prea
avea efect, deoarece rugciunile mele erau rostite cu buzele si nicidecum simtite cu
inima112.
La desprtire, i-am soptit btrnului s fie prudent, cci sunt multi turntori si s-ar
putea gsi un ticlos care s-l toarne. Mi-a rspuns ns c nu se mai teme si atunci i-am
dat pace. Avea posibilitatea s vin n capel si s se roage, datorit faptului c, mpreun
cu alti btrni si bolnavi, fcea curat prin curtea nchisorii si pe la buctrie.
ntlnirile mele cu Flueras la capel s-au repetat de mai multe ori. ntotdeauna m
chema lng el, s stm umr la umr si s ne rugm. Odat, m-a ntrebat dac sunt
ortodox si dac cred n Dumnezeu. I-am rspuns afirmativ. Din cauza timpului foarte
limitat, n-am apucat s-i spun ns ce aveam pe suflet, dup toate cele ptite.
Dumnezeu se simte cu inima si nu cu buzele. Ratiunea rece nu-L poate simti pe
Dumnezeu. Numai inima curat, cald si plin de dragoste l poate simti, pentru c El este
dragoste. Or, buzele mele rosteau rugciunea, dar inima mea era rece si goal de prezenta
lui Dumnezeu. La Flueras era tocmai opusul a ceea ce simteam eu si de aceea el rostea
rugciunea cu inima cald si coplesit de prezenta lui Dumnezeu.
n ntlnirile noastre n acea capel, eu l simteam pe btrnul Flueras att de
aproape si att de cald lng mine, de parc alturi era tata, cu barba alb.
Flueras credea fierbinte si astepta s plece din lumea asta 113, n timp ce eu, cu inima
mea rece, ca gheata, voiam s mai rmn. Cum nebunia mea progresa, iar peretii celulei
mi apsau toat fiinta, voiam cu orice pret s scap de aceast insuportabil apsare si s ies
la munc. ntlnindu-l n curte pe Juberian, l-am rugat s m scoat s lucrez. Juberian m-a
msurat si mi-a spus c m stia bolnav. I-am rspuns c e adevrat, dar c nu mai puteam
suporta celula. S-a uitat la mine si mi-a promis c va vedea.
De la aceast ntlnire cu Juberian, nu l-am mai vzut pe Flueras, dect o singur
dat. mi sun si acum n urechi ceea ce mi-a spus atunci: Ftul meu, toate sunt minciuni.
Vezi s nu-l pierzi pe Dumnezeu, c-ai pierdut totul.
Exemplu de om cinstit cu el nsusi, acest Flueras; om care ajunsese s spun c ceea
ce crezuse pn atunci fusese minciun, n afar de Dumnezeu, care este Adevrul absolut.
Cum spune Ecclesiastul: Desertciunea desertciunilor, toate sunt desertciuni, afar de
Dumnezeu.
112 Mintea cade din ndrzneala ctre Dumnezeu cnd s-a ntinat cu cugete rele, fcndu-se mpreun-vorbitoare cu ele (Sfntul Maxim
Mrturisitorul, cap 50 din suta nti a capetelor pentru dragoste) (n. ed.).
113 Drept aceea am urt viata, cci rele sunt cele ce se fac sub soare; si totul este desertciune si vnare de vnt (Eclesiast 2, 17) (n. ed.).

Dup cteva zile, m-am trezit cu Juberian n celul; m chema s-l urmez. Ajunsi n
atelierul de tmplrie, la o mas unde se trasau toate piesele pentru tmplria mecanic,
mi-a spus c pe viitor voi fi trasator, prevenindu-m ns, n acelasi timp, s fiu foarte atent
c trasarea gresit a unei piese m va costa carcera de la parter. A plecat la biroul lui, iar eu
la tmplria mecanic.
Pe Flueras l-am mai vzut un timp prin curte, cnd plecam sau m ntorceam de la
atelier. Fceam n asa fel, nct s-l vd si s m vad. l salutam, cu un deosebit respect. i
chiar l admiram pentru c, desi ateu, revenise la dreapta credint, ngenunchind n fata
icoanei lui Hristos.
Dup cteva sptmni de lucru ca trasator, am gsit pe masa mea din atelier
urmtoarele cuvinte, scrise cu litere de tipar schimonosite: Criminalii de Rek si Juberian lau ucis pe Flueras.
Am rmas nmrmurit. Nu-mi venea s cred ochilor si nici n-am crezut pentru
moment. N-am crezut, pentru c, dup plecarea lui urcanu, Popa, Livinschi, Caba si
ceilalti, Juberian nu mai era n stare s ucid pe cineva.
Sunt convins c uciderea lui Flueras a fost comandat de la Bucuresti, iar autorii,
morali si fizici n-au fost Juberian si Rek, ci Goiciu. Probabil c gsindu-l pe Flueras n
genunchi, n fata icoanei lui Hristos, prin turntoria unui ticlos, Goiciu a avut pretextul ca
si fac de petrecanie, asa cum le fcuse la Galati attor preoti sau celor pe care i vzuse
prin vizet ngenuncheati, fcndu-si rugciunea.
Numai Dumnezeu stie cine l-a ucis pe Flueras, pentru vina c se ruga lui Dumnezeu
s-i ierte necredinta si pcatele. Acele cuvinte:
de acum nu m mai tem, mi sun si azi dramatic n urechi.

Trasator
Munca de trasator ntr-un atelier de tmplrie mecanic are importanta ei, prin faptul
c orice pies lucrat la masini trebuie mai nti s fie sablonat milimetric, la anumite
dimensiuni.
Munca aceasta, prin atentia pe care trebuia s o depun, m sustrgea pentru moment
de sub povara ce m apsa. Era usoar, ca efort fizic, ns de o mare rspundere; o mic
greseal m putea duce la carcerele mortii.
Le trezisem ns un semn de ntrebare camarazilor, care m stiau bolnav. M vedeau
revenind la munc, dar nu la munca grea de la atelierul de tmplrie manual, ci la ceva
usor, lund locul unui absolvent de liceu, care fcuse parte din comitetele de tortur, ca
ajutor al lui Popa anu si plecase recent de la Gherla. Vorbind cinstit, munca de trasator era
o favoare, fcut nu oricui.
Eram convins c Juberian, n intimitatea lui, rmsese acelasi pe care-l simtisem la
camera 2 parter. N-am nteles ns ce l-a determinat s-mi fac aceast favoare; poate mila
si amintirea faptului c odat ne gsisem amndoi n camera de tortur.

Masinile de la atelierul de tmplrie mecanic erau ocupate, n cele trei schimburi, n

general, numai de studenti, asa c m-am acomodat usor cu atmosfera general. n viat
ns, fericirile sunt de scurt durat, clipe si ceasuri care trec ca fulgerul, iar suferintele,
orict de putin ar dura, le simti de parc ar fi fr sfrsit. Iar dac suferinta mbrac haina
permanentei, viata devine aproape imposibil si, cnd triesti teama c suferintele nu vor
mai avea sfrsit, preferi chiar moartea.
Munca pe care o fceam la ora aceea era o licrire de sperant n suferinta si groaza
care m rodea si m mcina cu fiecare ceas trecut. Deseori nu vedeam n fata ochilor dect
o groap fr sicriu si fr cruce.
Fericirile trec repede. M ncerca o team care avea s se confirme. Mrindu-se
capacitatea atelierelor, s-au permanentizat si cele trei schimburi de lucru. De aceea
probabil, Juberian, nainte de a pleca de la Gherla, m-a chemat la biroul organizatoric si
mi-a anuntat schimbarea locului de munc: din trasator, eram azvrlit pontator.
Vestea a czut peste mine ca un trznet.

Pontator
Cu timpul, toti detinutii au aflat c studentii, elevii si o parte din muncitori sunt
turntori. Faptul acesta m si ntrista, dar m si bucura, scpndu-m de mustrrile de
constiint pe care le-as fi avut dac cineva mi s-ar fi destinuit, si eu ar fi trebuit s-l torn.
Or, ca pontator functie urt si dispretuit de toti detinutii care lucrau, pentru c o
detineau numai persoane reeducate si unii care fcuser parte din comitetele de tortur de
la Pitesti si Gherla cine ar mai fi ndrznit s mi se destinuie?
Asa c m-am pomenit deodat pus ntr-o pozitie pe care nu o meritam si nu o
doream. Neavnd ns nimic de a face, din punct de vedere moral, cu cei ce fceau aceast
munc, i-am spus lui Juberian c nu o pot accepta, motivnd c nu mai aveam puterea de a
m concentra pentru a face calcule matematice. L-am rugat s revin asupra hotrrii sale.
Cu toate insistentele mele, hotrrea lui a rmas definitiv. i eram convins c el, care-mi
cunostea pozitia n demascri, precum si starea fizic, ghicea de ce nu primesc aceast
munc. n acea clip, prin minte mi-a trecut fulgertor c vrea s distrug n mine si ultima
frm de demnitate. Relatiile mele cu detinutii care lucrau si ndeosebi cu camarazii mei
studenti deveneau cu totul altele.
Auzind refuzul meu de a m pune pontator, m-a amenintat c m trimite din nou la
tmplria manual, unde trebuia s fac un efort fizic peste puterile mele. i, cum nici
celula, nici efortul peste putere nu le mai puteam suporta, nu mai rmnea dect s accept
propunerea lui Juberian. S-ar putea totusi ca el s fi voit s-mi fac un bine. Numai c, a fi
turntor sau pontator nu era acelasi lucru.
Functia de pontator nu era grea, din punct de vedere al efortului fizic, n schimb
presupunea o mare responsabilitate. Trebuia s controlezi piesele iesite din minile celor ce
munceau.

ntotdeauna am acceptat s ncerc s aflu o solutie, pentru c refuzul nseamn fric

de a fi probat. Or, ncercarea mea, dus pn la anumite limite, avea motivatia c nu
capitulasem chiar de la nceput. Numai c, ncercrile prea dese si peste puteri, de multe
ori, ti macin fiinta pn la a nu mai rmne nimic din ea.
Cnd am nceput s fac ceva n viat, n-am nedrepttit niciodat pe altul, pizmuindul pentru pozitia, functia si averea pe care le-ar fi avut. Invidia nu m-a stpnit niciodat.
tiam din porunc: S nu poftesti nimic din ce e al aproapelui tu. Am fost ntotdeauna
multumit si mpcat numai cu ceea ce am avut sau am putut face singur.
Ca pontator, eram ns pus n situatia s verific rezultatele unei munci fizice
extenuante si s nregistrez exact, cinstit si cu obiectivitate, ceea ce detinutii realizau de
fapt. Or, aceasta nsemna s nu m intereseze deloc norma sau obligatiile la care era supus
cel ce lucra. i acestea erau ucigtoare.
Pn n acel moment, cnd am acceptat functia de pontator, un gnd viclean mi
sfredelea constiinta, ndemnndu-m s m revolt mpotriva destinului, a pozitiei si
atitudinii mele n ceea ce priveste ncercarea. Am ajuns ns la convingerea, pe care nu mio mai poate zdruncina nimeni, c destinul este voia lui Dumnezeu, mpletit cu vointa
omului liber.
M-a constrns sau m-a torturat cineva, sau mi s-a promis ceva, ca s fiu legionar si
s ncep lupta mpotriva hidrei comuniste? Nu!
Cnd am nceput activitatea, n 1946, nu mi s-a pus oare n fat perspectiva
nchisorii si poate, a mortii, pe care le-am acceptat de bun voie? Ba da! i atunci, era oare
de vin Dumnezeu c eu, fr a fi constrns, mi construisem destinul n acest fel? Desigur
c nu.
Iar voia lui Dumnezeu este s credem n El, s-L iubim si s-I pzim poruncile, s ne
iubim semenii ca pe noi nsine si s lum atitudine mpotriva rului si a slugilor satanei
care s-au rzvrtit si vor s duc la suferint si pierzare ntreaga omenire.
n urma acestor reflectii, glasul care m ndemna la revolt fu biruit; m gndeam c,
dac ncercarea era de la Dumnezeu, eu neputnd s m sustrag, tot El mi va da puterea si
constiinta moral s ies cu bine din ea.
Cunoasterea omului este de foarte multe ori paradoxal, pentru c oamenii, n
general, una gndesc si alta triesc sau spun. Ce spune cineva azi nu mai spune mine, ce-a
spus ieri, neag azi. Azi, cineva poate fi criminal, si mine martir, azi sfnt, si mine
diavol. Din toate acestea, prin toate cderile si urcusurile lui, sufletului nu-i rmne dect
un singur tel, final, al existentei lui pe pmnt: mntuirea, nvierea.
Este att de gritoare afirmatia poetului Radu Gyr: Nu esti nfrnt atunci cnd
sngeri, / Nici cnd n lacrimi ochii ti-s. / Cele mai crncene nfrngeri / Sunt renuntrile la
vis.
Visul existentei noastre pmntesti este mntuirea sufletului.
Mai avea oare vreo important ce ziceau camarazii si ceilalti care lucrau n atelierele
din Gherla, despre faptul c eram pontator?

Important era doar constiinta c nu fceam ru nimnui. Hotrrea de a nfrunta

ncercarea pe care o aveam n fat mi ddea satisfactie.
Or, asta conta pentru mine, nu ceea ce spuneau altii; intentia mea cinstit era s fac
doar binele.
I-am cerut lui Juberian o favoare, s lucrez de noapte, n schimbul trei, ceea ce el mia acceptat. Preferam acest schimb datorit groazei care m tortura si care crestea n
intensitate noaptea, din cauza linistii; n plus, controlul era mai rar dect ziua.
i am rmas n aceast pozitie pn ce s-a ntrerupt lucrul n atelierele din
nchisoarea Gherla.
Mi-am pus ntrebarea dac din punct de vedere moral postura de ftarnic, cnd eram
constrns prin tortur s-i iscodesc pe ceilalti, nu era mai imoral, mai inuman dect aceea
n care eram acum, denigrat, urt si desconsiderat, ca pontator?
Intentia de a nu face ru si a veni n ajutorul semenului meu nedrepttit, nu era oare
mai convenabil? Iat c de cele mai multe ori aparentele nseal! Dm crezare si
mprstiem zvonuri despre semenii nostri, c ei ar fi ceea ce, n realitate, nu sunt. De aici
concluzia c nu aparenta, nu vorba si nu denigrarea intereseaz, ci fapta. Numai ce facem
noi, bine sau ru, ne defineste ca fiinte morale. Or, cu toate c L-am ofensat pe Dumnezeu,
atunci cnd am fost constrns s nu m mai rog, El, n infinita lui mil si buntate, mi-a dat
nc o ncercare, care s fie n avantajul meu si al celorlalti.
Din primele zile ca pontator am fost suspectat nu numai de camarazii mei, dar si de
ceilalti detinuti din atelier. Schimbul de noapte m avantaja n ce priveste controlul, pentru
c eram mai putin supravegheat. n acelasi timp ns, mi luam un mare risc, pentru c nu
controlam nici o pies lucrat cu atta sudoare de cei care nu numai c nu erau pltiti
pentru efortul epuizant, dar nici mncare nu aveau la consumul de energie pe care-l
depuneau; mai ales c toti ieseau din demascri.
Totusi, pentru faptul c biroul organizatoric avea ncredere n mine, am fost privit la
nceput cu mult bnuial.
Cu timpul ns, cei ce lucrau n schimbul de noapte si-au dat seama de atitudinea
mea si, din dusmani si denigratori, mi-au devenit prieteni si mila lui Dumnezeu s-a rsfrnt
att asupra mea, ct si asupra celor pe care-i controlam114. i dovada cea mai concludent a
fost c, timp de un an de zile, ct am fost pontator, nu s-a remarcat nici o greseal de calcul
si nu am fost niciodat controlati, ca s se verifice dac numrul de piese declarate
corespunde cu cel al pieselor lucrate. Cei care mai sunt nc n viat vor putea mrturisi
despre veridicitatea spuselor mele. i nici unul, fie student, elev sau muncitor, nu m-a
turnat c nu fceam controlul.
A fost o ntelegere tacit ntre mine si cei ce lucrau n acest schimb, iar dragostea lor
mi-a nclzit inima. n acest timp si nebunia mea parc-si mai redusese intensitatea.
Totusi, se vor ridica voci s m acuze c am acceptat acel post, care m compromitea
definitiv. Altii poate vor spune c nu a fost corect ce am fcut, pentru c din punct de
vedere al legii, eram obligat s verific ce se lucra; dar pe mine nu m mai interesa dect
114

Bunvoirea Domnului cnd te deprtezi de rutate si jertf cu curtenie este cnd te deprtezi de nedreptate (Sirah 35, 4) (n. ed.)

dac fapta era bun si plcut lui Dumnezeu. Era nedrept ca regimul comunist s supun pe
detinuti la munci istovitoare, la norme ce nu se puteau ndeplini, fr a fi pltiti si
alimentati dup efortul fizic depus. Era un abuz, o nedreptate strigtoare la cer. innd
seama de acestea, si eu aveam libertatea s nu-i controlez; dac i-as fi controlat,
consecintele ar fi fost pentru ei carcerele mortii, de unde numai putini ar fi scpat cu viat.
i aici se potriveste zicala romneasc: F binele si-l arunc n ap, cci de acolo se va
ridica precum untdelemnul la suprafat.
Cum s nu vin n ajutorul fratilor mei, din postura pe care Dumnezeu mi-o
ngduise, cum s nu-i ajut, cnd ei munceau mai greu dect sclavii?

ncetarea demascrilor
Dup cele spuse la Pitesti de colonelul Zeller, c demascrile vor continua, fie la
Gherla, fie n alt parte, n libertate (spuse repetate de urcanu la Gherla si trite de noi n
camerele de tortur), nimeni nu mai credea c acele schingiuiri vor nceta vreodat. Dar,
cum toate n viat au un nceput si un sfrsit, mai apropiat sau mai ndeprtat, si cum nimic
nu se ntmpl fr voia lui Dumnezeu, iat c, la 1 ianuarie 1952, demascrile au fost
oprite. Asta s-a ntmplat dup nlturarea din guvern a lui Teohari Georgescu, Ana Pauker
si Vasile Luca. Gheorghiu Dej, cu ngduinta lui Stalin, a luat astfel frnele conducerii
partidului, ct si a statului.
De retinut ns c Nicolski, seful Securittii, sprijinit de rusi, a rmas la postul lui,
pn la moartea lui Dej. De unde si concluzia c oculta de la Moscova l-a avut ca agent, cu
misiunea de a se ocupa n mod special de demascri. Desigur c nici cei trei ministri care
controlau ministerele cheie: Interne, Externe si Economia, nu erau strini de demascri,
precum nici Gheorghiu Dej.
Totusi, ca urmare a acestor evenimente, urcanu si echipele lui nu au mai fost pusi
n libertate, ci dimpotriv, anchetati, condamnati la moarte si executati.
Un alt motiv al ncetrii demascrilor cred c a fost si faptul c se aflase n
strintate de ele, cu tot secretul desfsurrii lor.
Nu se stie precis de unde a venit ordinul de ncetare a demascrilor, de la Dej sau de
la Moscova. Pentru c Occidentul, fiind pus deja la curent cu cele ce se petreceau n
Romnia, ncepuse s-i ntrebe pe rusi ba de una, ba de alta. i asta le jena politica extern.
Pentru noi, cei de la Gherla, a fost un semn de ntrebare plecarea lui Juberian si a
ctorva din ajutoarele lui urcanu.
Se mai spunea c nimeni din cei rmasi la Gherla nu ar mai fi fost dispus s
continue opera lui urcanu.
n acelasi timp, noul ofiter politic lansase zvonul, cruia majoritatea dintre noi nu iam dat ns crezare, c urcanu si ajutoarele lui fuseser pusi n libertate. Cei care au
crezut au czut si au semnat angajamente, devenind informatori si turntori. A fost o abil
pescuire n ape tulburi, si cine a czut atunci n curs nu si-a mai revenit niciodat. n
schimb ceilalti, care au avut tria s refuze, si-au revenit total, s-au regsit si si-au refcut

puterile sufletesti si morale, salvndu-se din mlastina dezndejdii. Pe multi dintre acestia iam cunoscut n nchisoare si mai apoi n libertate.
Torturile si degradrile operaser prin slbiciunea si neputinta noastr si majoritatea
dintre noi s-au topit si s-au prbusit n ele.
Dup aceea ns, celor care au fcut pactul cu Securitatea, cnd tortura fizic nu mai
exista, cine le-ar mai putea gsi vreo scuz, dect poate aceea c n constiinta lor
demascrile nu ncetaser totusi, continund n virtutea unei inertii?
M bate gndul c demascrile n-au ncetat la voia oamenilor, ci pentru c
Dumnezeu s-a milostivit de cei prea greu ncercati, punnd El nsusi capt acestei
nelegiuiri fr precedent n analele istoriei universale115.
Oricum, ncetarea demascrilor a fost strigtul de alarm care a trezit constiintele
noastre, ne-a fcut s ntelegem c nimic pe pmnt nu este vesnic si c teama de chinul
fr sfrsit nu fusese dect produsul strii noastre sufletesti, al delirului nebuniei colective
si al posedrii demonice. Asa c, toti care au nteles c numai credinta n Dumnezeu ne va
salva din aceast prbusire, si-au revenit total, fr resentimente, iertndu-i si ntelegndu-i
si pe cei ce i-au torturat, fie aceia camarazi, prieteni sau dusmani.

ncetarea lucrului n ateliere la Gherla

Dup moartea lui Stalin, n martie 1953, munca fortat cu detinutii politici a nceput
s-si piard din important. Pn la sfrsitul anului 1953, muncile de la Canal, de la Salcia,
din minele de plumb din Maramures, precum si muncile din nchisorile mari au ncetat.
Peste tot erau impuse norme diabolice, peste puteri. Sub aparente legale, bolsevismul
ncerca s-si disimuleze asasinatele. Se invoca moartea natural la orice accident.
La una din ntrevederile lui Gheorghiu Dej cu Stalin (dup mrturiile lui Marin
Preda ), acesta din urm, fiind ntrebat cum se poate scpa de reactiunea burghez, l-a
sftuit pe Dej s initieze canale, lagre, nchisori, unde, aplicnd metodele deja verificate
de el, va scpa de toat reactiunea. Dej, elev silitor, s-a conformat ntocmai sfatului
ttucului si a dezlntuit cea mai drastic oper de exterminare a elitei romnesti.
116

Dup ncetarea demascrilor, supravietuitorii torturilor, nemaifiind sub apsarea

acelor chinuri, si-au revenit ncetul cu ncetul.
Neavnd certitudinea c demascrile ncetaser definitiv, nu aveam ncredere s
vorbim unii cu altii despre problemele noastre de constiint; ne ntelegeam doar din priviri
si mai mult ne intuiam.
Munca n ateliere a continuat, ns. i, cu tot efortul depus, deseori peste puterile
noastre, a normelor exagerat de mari, preferam totusi atelierul n locul celulei, pentru c ne
115 Domnul ridic pe cei surpati, Domnul iubeste pe cei drepti, Domnul pzeste pe cei pribegi. Pe sracul si pe vduv va primi si calea
pctosilor o va pierde (Psalmi 145, 8-9) (n. ed.)
116 n Cel mai iubit dintre pmnteni. Nu e vorba, propriu zis, de mrturii, ci de informatii colportate n mediul securistic al scriitorimii.
Ele sunt, cu toate acestea, sau tocmai de aceea, demne de crezare. (n. ed.)

oferea putin libertate si posibilitatea de a ne mai misca, de a ne ntlni unii cu altii,

simtindune mai putin nctusati. Aici oamenii se vedeau n fiecare zi, si ddeau bun ziua
si se ntrebau de sntate. Departe ns de a-si face confidente. Drama prin care trecuser
stinsese toate entuziasmele.
Se prevedea c, dup ncetarea activittii n ateliere, va ncepe o nou etap de
detentie, fiind din nou zvorti n celule, cu alt form de demascri, cu frig, foame,
perchezitii, celule negre, beciuri, zarce si arest sever, aplicat mai ales n timp de iarn, cu
hrana pe jumtate la trei zile, si mbrcati numai n cmas si izmene.
Multi muriser n urma acestor msuri de arest sever.
Aceste pedepse se administrau detinutilor politici dup criteriul unor culpe aberante,
ca de exemplu: uitatul pe geam prin jaluzele (scnduri btute n ferestrele celulei, pentru
a nu se vedea nimic din afar), ntinsul pe pat sau pe prici n timpul zilei, scrierea pe pereti
cu ajutorul unor bucti de srm, scrierea pe sticle colorate, furnizate de detinutii de drept
comun sau luate de la cabinetele medicale si golite de continutul lor, scrierea pe talpa
bocancului (cu ajutorul spunului dosit de la baie si a prafului D.D.T.). Comunicarea prin
alfabetul Morse, prin tevile de calorifer, era culpa cea mai grav, pentru c compromitea
secretul nchisorii.
ncepnd din 1953 si pn la eliberare, n 1964, acest regim celular ne-a izolat
complet de restul lumii. N-am mai avut legturi cu familia, nu am primit alimente sau
mbrcminte si n-am mai citit un rnd tiprit. Toate acestea ne-au mcinat, ne-au
mbolnvit si omort cu miile.

n celul cu Costic Cristescu

Din luna septembrie 1953 nu am mai fost scos la lucru, activitatea reducndu-se la
numai dou schimburi, pn n decembrie, cnd a ncetat cu totul.
Pn la nceputul lui decembrie am fost mutat prin mai multe camere.
Pe la sfrsitul lunii am stat n camer cu doctorul Vasile Mrculescu, una din cele
mai luminoase figuri de medici, care si-a nteles chemarea cu toate pedepsele pe care le-a
primit. Respectnd jurmntul lui Hipocrat, a srit ntotdeauna n ajutorul celor amenintati
cu moartea. Este printre putinii medici, dintre detinuti, pe care i-am cunoscut n nchisoare,
care s-a purtat mai mult dect ca un frate cu cei bolnavi. Cu toate c nu primea nici un
medicament, ncuraja bolnavii prin sfaturi, alinndu-le astfel durerile, pe ct putea.
Pentru mine va rmne un mister, de pild, cum a reusit, doar prin palparea
abdomenului, s-i rezolve lui Popescu Paul o ocluzie intestinal. (De aceeasi boal a suferit
si camaradul nostru clujean Petric Sbdus, pe care medicii din Dej, refuznd s-l
opereze, l-au omort, lsnd doi copii orfani).
Doctorul Mrculescu n-a tinut niciodat seama de conceptia politic a omului, de
pregtirea sa intelectual sau de pozitia lui social; pentru el, toti detinutii erau fratii lui.
Nu era legionar, si totusi trecuse prin demascrile din Gherla, atasndu-se mult de cei
tineri, pe care i-a nteles si ajutat.

Fiind n camer cu el si cunoscndu-i bine comportamentul de medic si om, eu

nsumi fiind medicinist, m-am adresat deseori lui cu problemele mele. Nemaifiind ocupat
la atelier, nebunia mea devenise destul de violent, nct m asteptam dintr-un moment
ntr-altul smi pierd mintile. I-am cerut ajutorul. El, nefiind de specialitate, nu m-a putut
ajuta. A cerut ns colegial s fiu internat la detinutii bolnavi si a reusit s o fac. De aceea,
si doctorul Mrculescu mi rmne n amintire ca omul care mi-a fcut un mare bine n
viat.
Am avut plcerea s-l ntlnesc si n libertate, cu putin timp nainte de plecarea mea
din tar, n Piata Roman, n Bucuresti.
Internat, n loc de a-mi regsi linistea, boala mea, care nu era de natur fizic, se
agrava pe zi ce trecea.
Am fost apoi luat si izolat la Zarc, ntr-o celul cu inginerul Costic Cristescu si cu
un elev, care trecuser si ei prin demascri.
Dup cteva zile de convietuire, pe cnd elevul lipsea din celul, Cristescu mi spuse
c eram izolati pentru c amndoi trecuserm prin demascri si c elevul avea o misiune.
Felul n care ne-am comportat cu acela, att eu, ct si Cristescu, l-a dezarmat total.
ntr-adevr, dup cteva zile elevul nostru a avut o iesire si ne-a mrturisit c fusese
introdus n camera noastr s ne trag de limb, s asculte si s nregistreze tot ce
discutam. Am fost adnc impresionati pn la lacrimi chiar de sinceritatea acestui copil.
Apoi, n timpul ct am mai stat cu el, vreo cteva luni, am reusit s-l convingem s aib
tria si curajul s nu mai toarne.
Ct am stat dup aceea n celul cu Cristescu, ne-am legat foarte mult sufleteste unul
de altul, fr a ajunge ns la intimitti n legtur cu demascrile. Nu stiu de ce, el n-avea
deloc ntelegerea esentei acestei drame. Mai mult intuitiv dect rational, el observa cu
predilectie pe fetele elevilor si ale studentilor care trecuser prin demascri si lucrau n
ateliere, acea asemnare a lor cu diavolii.
Ca apartenent politic, Cristescu era trnist, fusese seful tineretului din Capital.
Fcuse si rzboiul si-si pierduse pe front mna dreapt.
Desi de conceptii politice diferite, Costic Cristescu rmne totusi n amintirea mea
ca omul fr prejudecti politice si fr resentimente, aflat n slujba neamului mai presus
de interesele personale sau de partid.

ntlnirea cu Gheorghe (Gicu) Jimboiu

Pe cnd eram n celul cu Costic Cristescu, la un regim foarte sever, am cerut
gardianului s fiu dus la vizita medical, la medicul de pe sectia de unde plecasem. Acela
era colegul meu de facultate Virgil Lungeanu, de la Iasi, care l convinsese pe doctorul
Mrculescu, medicul oficial, s-i dea toat libertatea s consulte bolnavii si diagnosticul
pus de el s nu mai fie discutat.

Eram n anul 1954, n luna februarie, n acea iarn de neuitat, cnd s-au simtit si n
Transilvania ninsori iesite din comun.
S-a ntmplat apoi si un alt fapt care a schimbat oarecum viata detinutilor politici.
Relaxarea instituit de Hrusciov a fost resimtit si de noi, printr-o asistent medical mai
atent. n acea confuzie, dup teroarea lui Stalin, chiar si unii dintre gardieni erau un pic
mai omenosi, ceea ce mi-a folosit si mie, cnd au acceptat s m duc la vizita medical.
Spre norocul meu, gardianul nu a asistat si am putut sta de vorb cu Lungeanu, ca ntre
colegi.
Dup cum am mai spus, boala mea nu prea era de natur fizic. Lungeanu stia ceva
de aceast boal, dar mi spunea c, neputnd-o ntelege, nu putea s fac nimic pentru
mine. De altfel si medicii psihiatri, pe care am avut ocazia s-i ntlnesc si s le cer ajutorul
cnd lucram n atelier, mi-au dat acelasi rspuns.
Favoarea pe care mi-a fcut-o Lungeanu, a fost aceea de a-mi pune diagnosticul de
bolnav de plmni, putndu-m astfel scoate de la Zarc si transfera la sectia unde lucra el
ca medic. Norocul meu a fost c diagnosticul a fost confirmat si de medicul oficial, fr s
m mai consulte.
Peste cteva zile am fost scos din Zarc, din celula unde eram cu Cristescu, si dus la
camera nr. 1, din cldirea numit Sectie, care se afla deasupra Capelei, unde l cunoscusem
pe Flueras. Pentru mine e semnificativ faptul c acolo l-am cunoscut pe Jimboiu.
Jimboiu nu trecuse prin demascri la Pitesti, deoarece, fiind crunt torturat n timpul
anchetei la Brasov, ca student la Academia Comercial din acest oras, iesise din anchet
grav bolnav de tuberculoz si ficat. n aceast stare a fost dus la penitenciarul sanatoriu
pentru tuberculosi din Tg. Ocna, pe valea Trotusului.
Rmas de mic orfan de tat, fusese crescut de mama lui care nu se mai cstorise,
trind n cea mai curat credint ortodox. La aceast zestre sufleteasc s-a mai adugat si
educatia legionar, n Frtiile de Cruce, el aflndu-se direct sub influenta celui ce a rmas
un mit pentru toti cei care l-au cunoscut, studentul legionar Valeriu Gafencu, condamnat de
pe timpul lui Antonescu.
Pe Gafencu nu l-am cunoscut personal. I-am citit gndurile scrise si scoase nu stiu
prin ce minune din nchisoare. L-am vzut doar de cteva ori la Pitesti, nainte de
demascri. Tot ce stiu despre Gafencu stiu de la alti camarazi, printre care si Jimboiu, si de
aceea las dreptul camarazilor ce l-au cunoscut si pe care i-a influentat s scrie si s
vorbeasc despre el.
Jimboiu era poate cel mai strlucit elev al lui Gafencu, mbinnd n modul cel mai
armonios conceptia legionar, credinta ortodox si setea de cunoastere intelectual. Este
printre putinii tineri legionari pe care i-am cunoscut, care tria cu gndul c mai degrab
moare, dect s-l denunte pe altul la anchet. Rezultatul acestei convingeri a fost
mbolnvirea lui de tuberculoz si ficat si, mai trziu, moartea.
A fost condamnat la ani grei de nchisoare, nu pe declaratiile lui, ci pe ale altora,
iesind astfel din anchet cu constiinta curat c nu antrenase cu el alti tineri n nchisoare.

Am cunoscut n viata mea fel de fel de oameni, att nainte, ct si dup detentie, dar
n-am ntlnit un altul, indiferent de vrst sau pregtire, care s nteleag Ortodoxia si s
iubeasc pe Hristos ca Jimboiu. Un tnr curat trupeste si sufleteste, nzestrat cu o mare
blndete si buntate. A fost singura fiint pe care am ntlnit-o care n-a spus niciodat c
sufer de foame. Avea dragoste de oameni indiferent cine erau ei, prieteni sau dusmani,
dus pn la sacrificiul de sine. Fat de dusmani si fat de cei care l-au chinuit si continuau
s o fac, avea o ntelegere care rational nu se putea explica. Era att de convins de
misiunea lui pmnteasc de a face binele, nct parc venea din alt lume. Dac nu l-as fi
cunoscut pe acest tnr, m-as fi ndoit de multe lucruri sau nu le-as fi crezut. Jimboiu, cum
numai sfintii au nteles, s-a identificat cu chemarea Fiului lui Dumnezeu:
Veniti la Mine toti cei osteniti si mpovrati si Eu v voi da odihn.
Din momentul n care l-am cunoscut pe Jimboiu, n-am mai citit Vietile Sfintilor ca
pe o lectur oarecare. 117Cunoscndu-l pe el, orice ndoial, orice suspiciune c au existat si
mai exist sfinti pe pmnt, a fost spulberat pentru totdeauna din sufletul meu. Acest
martir, cu fizicul lui de sfnt bizantin, a fost pentru mine modelul de neegalat a ceea ce
trebuie s fie si s fac omul pentru mntuirea lui si a neamului care l-a conceput.
Desi credinta este ceva ce nu prea are legtur cu ratiunea, totusi majoritatea
oamenilor au nevoie de evidente pentru a crede (categoria Sfntului Apostol Toma). Nu
gsesc cuvinte s-mi exprim cinstea si admiratia pentru acest martir legionar. Orice notiune
as folosi pentru a-l face si pe altul s nteleag cine a fost acest tnr si ce a nsemnat el
pentru cei ce l-au cunoscut, ar fi de prisos. Toate cele de mai sus se pot rezuma la o
propozitie: era un nger n chip de om.
Am convingerea ferm c existenta oamenilor pe pmnt si relatiile dintre ei nu sunt
ntmpltoare.
Din clipa cnd l-am cunoscut pe Jimboiu triesc cu impresia c am stat de vorb cu
ngerii. A fost desvrsit din toate punctele de vedere, conform imperativului: Fiti
desvrsiti, precum Tatl vostru Cel ceresc desvrsit este.

Camera 1 sectie
Sectia, pe care se gsea si camera nr. 1, fcea parte din cldirea de mijloc a
nchisorii.
Era pe la nceputul lunii februarie 1954, cnd am fost scos de la Zarc si dus n
aceast sectie cu camere mari, cu priciuri suprapuse, unde erau internati numai bolnavi cu
maladii avansate, multi dintre cei ce trecuser prin demascri, precum si cei ce lucraser n
ateliere, la munci istovitoare.
n mod normal, eu nu ar fi trebuit s fiu acolo, nesuferind de o boal fizic. n timpul
ct lucrasem ca pontator m mai refcusem putin, nefiind obligat s depun un efort fizic
117 ntr-adevr, pentru mintea noastr ntunecat de duhul rationalismului si pentru sufletul nostru pustiit de lipsa de dragoste de Hristos si
de aproapele, Vietile sfintilor este o carte greu de nteles ad literam. Abia atunci cnd citesti memorii precum acestea de fat sau cele ale lui
Virgil Maxim, n Imn pentru crucea purtat, ntelegi c relatrile despre sfinti sunt riguros exacte, nesuferind nici un fel de interpretare sau
corectie. Acesta este rostul martirilor: s arate c ceea ce pare de necrezut este posibil. (n. ed.)

peste puteri ca s ndeplinesc norma; eram totusi slbit, deoarece boala mea avansase att
de mult, nct nici hrana nu m mai interesa.
n camera 1 am trit cea mai ngrozitoare, mai nspimnttoare si mai de
neconceput tortur sufleteasc. i tot acolo mi s-au definitivat gndirea si ntelegerea:
acolo am nteles ce este credinta n Dumnezeu118.
Cum am intrat n acea camer, mai mic dect celelalte, cu un singur rnd de priciuri
suprapuse, m-am ntrebat unde vom ncpea attia? Eram n jur de patruzeci.
Pe priciurile de deasupra erau multi dintre cei pe care-i cunosteam din demascri. De
aceea am si fost invitat s iau loc ntre ei. Dragostea cu care m-au primit att camarazii, ct
si cei cu care lucrasem n ateliere, m-a impresionat. Era aceeasi atmosfer n care trisem si
la Pitesti, nainte de demascri.
Cum se explic aceast atmosfer n comparatie cu iadul de la Pitesti si Gherla, din
timpul demascrilor?
Cum se poate explica c inimile curate si pline de dragoste ale acestor tineri s-au
ntors deodat cu 180 de grade, devenind cele mai feroce fiare, gata s se sfsie ntre ei?
Cum e posibil ca azi s fii nger si mine demon? i totusi a fost posibil; noi toti cei care
am trecut prin demascri, desi cinstiti, curati la inim si lupttori nenfricati, am devenit
contrariul a ceea ce fusesem, ca urmare a unor cumplite torturi. ns, dac prbusirea
demonilor prin vointa lor liber este ireversibil, prbusirea omului, n urma constrngerii
si torturii, este reversibil n majoritatea cazurilor, dac nu n toate.
Atmosfera amabil din camera nr. l, nu se vdea ca atare att prin cuvinte, ct prin
gesturi si tceri, pentru c nu ne povesteam pe unde am fost, ce-am suferit si ce-am fcut.
Nu ceea ce fusesem nainte de demascri conta, ci ceea ce devenisem acum. Duceam n
spate o experient pe care nici un alt tineret nu o mai trise.
Oare attia morti si ucisi fr mil, attia nnebuniti si attia care ncercaser s se
sinucid, nu spun nimic?
n mine se zvrcolesc zecile de mii de camarazi ucisi miseleste, n timpul dementului
rege Carol al II-lea si a domniei satanice a comunismului119; ndeosebi, aceia asasinati n
demascrile de la Pitesti si Gherla. Toti acestia strig si implor dreptatea lui Dumnezeu.
Eu nu sunt dect purttorul lor de cuvnt, cel care am vzut si am suferit acea nestvilit
ur a satanei, exercitat prin slugile sale mpotriva noastr.
Cum e posibil ca un om s fie azi om si mine contrariul? i totusi, a fost posibil. Cu
ce pret, ati vzut din cele povestite.
Am amintit n treact c, fiind izolat n celula nr. 15 subsol, la nchisoarea din
Suceava, n asteptarea procesului, atunci cnd, pentru prima dat, m gseam singursingurel, prsit de toti si fr nici o putint de scpare, neputnd dormi de frig si de
foame, ntr-o noapte de nesomn am strigat la cer: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, vreau s mor pentru Tine! Strigtul meu era sincer, pornea din adncul
118 Se observ c autorul descrie etapele drumului spre credint, care este nesfrsit. Numai martirul are credint desvrsit, pentru c el
simte direct ajutorul Dumnezeiesc. Pn acolo ns, nu se poate spune dect: Cred, Doamne, ajut necredintei mele! (n. ed.)
119 i n timpul dictaturii lui Antonescu, pe care autorul l trece aici cu vederea. (n. ed.)

constiintei mele: doream moartea din toat inima. Dar intentia mea izvora dintr-o mndrie
pe care aveam s o pltesc cu vrf si ndesat120.
La rugmintea mea, Dumnezeu mi-a oferit prilejul, si nu o dat, s mor pentru El.
Greseala mea consta n faptul c cerusem ceva ce nu se cuvenea 121. i n plus, nu
avusesem prevederea de a mai fi adugat:
Dac este cu putint, si cu ajutorul Tu, Doamne. Cci, asa cum spun Sfintii
Printi, ncercarea, ispita si suferinta nu sunt date omului peste puterile lui, iar pentru a le
nvinge nu-ti rmne dect s-ti amintesti c: Fr Mine nu puteti face nimic. Deci,
numai cu El, prin El, cu ngduinta, ajutorul si voia Lui biruim orice ispit, de orice fel.
La Pitesti, n cea mai crunt ncercare, eu nu m-am lepdat de Dumnezeu, ci numai
am afirmat public c nu m mai rog. De aici ns, au urmat consecintele si de aceea, cnd
am intrat n nchisoarea Gherla, m-a cuprins groaza mortii. Prin propria mea voie
refuzasem harul Dumnezeiesc si atunci probabil si Dumnezeu m-a prsit, rmnnd eu
singur si gol n marea ncercare.
Sfintii Printi spun c rugciunea este starea de comuniune ntre Ziditor si fptur.
Iar eu m lipsisem de ea si n sufletul meu lipsit de prezenta si puterea lui Dumnezeu
intrase duhul satanei, posedare pe care o triam cu o violent de nedescris.
i, dac nu am ajuns totusi btus si ucigas, este pentru c ndrcirea care ne
stpnea pe toti la mine mbrcase forma groazei.
Nu este deloc n intentia mea de a-i sili pe altii s nteleag sau s cread ceea ce
simtisem eu atunci. Suferinta si durerea acelor tineri care au trecut prin infernul de la
Pitesti si Gherla a fost mai mult dect ngrozitoare si de nesuportat; tot asa si suferinta,
durerea si teama din sufletul meu nu se pot ntelege, explica si imagina prin comparatii.
Groaza si teama se manifestau n mine cu atta violent nct, n momentele de
luciditate, mi ziceam c dac acela era iadul si suferinta lui, cine oare l va putea suporta n
vesnicie? Eu n-am rbdat dect patru ani si m ntreb, acum cnd scriu, cum de nu mi- 121
am pierdut mintile? Or, dac eu n-am rezistat, ajungnd s-mi doresc moartea, m ntreb ce
au fcut cei care nu credeau n Dumnezeu.
Evanghelia mrturiseste c, atunci cnd Dumnezeu a scos demonii din cel ndrcit,
acestia L-au rugat s-i lase s intre n turma de porci, pentru c si demonii se ngrozesc de
tortura din iad.
Pe prici, nu puteam dormi noaptea, fiind nghesuiti ca sardelele, asa c recuperam n
timpul zilei, ncercnd s facem cteva miscri cu rndul.
120 Cel ce se mndreste cade n osnda diavolului (Sfntul Vasilie cel Mare, Cuvnt pentru zavistie). Dac prin prerea de sine i se
nluceste cuiva s ajung la cele nalte si are dor satanic, nu adevrat, lesne l leag diavolul ntru mrejile sale, ca pe o slug a sa (Sfntul
Grigorie Sinaitul, 7 capete despre rugciune si nselare). Oricine se sileste s intre la nunta Fiului lui Dumnezeu (moartea, numai moartea
legionar ne este cea mai scump nunt dintre nunti) nu n vesminte curate si luminate, puse n rnduial prin pocint, ci de-a dreptul n
zdrentele sale, n starea omului vechi, de pctosenie si amgire de sine, este aruncat n ntunericul din afar: n nselarea drceasc (Sfntul
Ignatie Briancianinov, Despre nselare). Asa se explic toate cderile uriase ale reeducatilor care nu si-au mai revenit niciodat la realitate
(n. ed.).
121 Nu noi suntem aceia care decidem s devenim martiri. Nu oricine este nvrednicit cu aceast cinste. Dumnezeu ne alege s mrturisim
pentru El. Atunci cnd ncercm ceva care depseste msura noastr duhovniceasc, negresit vom fi smeriti, pentru a nu cdea n prerea de
sine, adic n cea mai jalnic nselare. (n. ed.)

Dup cteva zile, miscndu-m prin camer, mi-a atras atentia un tnr, deosebit de
toti ceilalti. Avea o figur de ascet rsritean ce radia buntate.
Cnd fcusem cunostint nu-i retinusem numele. ntrebnd despre el, camarazii miau spus c fusese student la Academia din Brasov, c nu trecuse prin demascri si c venea
de la sanatoriul din Tg. Ocna, fiind bolnav de tuberculoz si de ficat.
Observasem c acest tnr m urmrea si el cu privirea. La un moment dat, m-a
surprins uitndu-m la el: a trebuit s m reazim de perete, ca s nu-mi pierd echilibrul.
Ceva inexplicabil m cuprinsese si parc o fort, alta dect vointa mea, se opunea acelei
priviri. Am tresrit si mi-am dat seama c un duh, contrar aceluia care m poseda, mi
rvsea sufletul.
Epuizat, m-am ntins pe prici. Fata mi era ca de mort, sngele mi fugise din obraz.
Observndu-mi paloarea, camarazii m-au ntrebat ce este cu mine. Le-am rspuns c nu m
simteam bine.
Noaptea care a urmat nu o voi uita niciodat. Duhul satanei care m stpnea, m
tortura si m ngrozea, probabil c nu putea suferi privirea cu care Jimboiu acesta era
numele tnrului se uita la mine.
A doua zi dimineata, s-a apropiat de mine si m-a invitat la el pe prici, s stm de
vorb. Duhul care m stpnea m oprea s fac acest pas, dar gestul lui Jimboiu m luase
de mn m-a fcut s-l urmez.
Primul cuvnt pe care mi l-a adresat a fost: Frate, esti bolnav; nu te teme ns si ai
ncredere n mine. Deschide-ti sufletul si spunemi ce ai pe inim; poate voi fi n stare s te
ajut cu ceva.
n cteva cuvinte, i-am spus tot ce aveam pe constiint. La destinuirea mea, el mi-a
rspuns: Ai gresit grav naintea lui Dumnezeu. De ce nu ai ncercat totusi s te rogi mai
departe si la Pitesti?. I-am spus c nu stiam cine m oprise.
M-a ntrebat dac mi mai fac rugciunea. O fac, dar nu simt nimic; mi-e inima de
piatr, a fost rspunsul meu. De cnd te rogi, I-ai cerut iertare lui Dumnezeu?122 La
rspunsul meu negativ, a continuat: De plns, ai plns?123. Din nou, nu124.
As vrea s stiu si eu cum te rogi.
Dup ce i-am spus rugciunea cu care m rugam, mi-a rspuns c m rog bine.
Simt ns c m-a prsit Dumnezeu.
Nu-l ofensa pe Dumnezeu, nu El te-a prsit; tu L-ai ofensat, m-a apostrofat.

122 Nimeni s nu dezndjduiasc de sine, mcar desi a pctuit, c celor ce l caut pe Dnsul, dttor de plat se face, iar celor ce se
leapd de Dnsul si nu se pociesc, aspru este (Sfntul Efrem Sirul, Cuvnt pentru umilint) (n. ed.).
123 Eu, frate, n ceasul cnd mi iesea sufletul din trup, am vzut lacrimile stingnd focul n care era s fiu aruncat pentru faptele mele.
Cel ce se pzeste, fiule, pzeste plngerea si umilinta, iar cel ce nu bag n seam acestea, fr de plngere este si fr lacrimi. Cel ce nu are
acestea, nu are cu sine pe Dumnezeu care l apr si l pzeste (Pateric, Pentru umilint) (n. ed.).
124 El iarsi, pngritul, n dezndejde aduce pe cei ce se pleac lui; nvrtoseaz inima, usuc lacrimile, ca s nu se umileasc pctosul
(Sfntul Efrem Sirul, Pentru patimi). Toate felurile de nselare drceasc la care se supune cel ce se nevoieste n rugciune (includem aici si
nebunia care l stpnea pe Dumitru Bordeianu) apar ca urmare a faptului c la temelia rugciunii nu este pus pocinta, c pocinta nu s-a
fcut izvorul, sufletul, scopul rugciunii (Sfntul Ignatie Briancianinov, Despre nselare) (n. ed.).

Dup acest schimb de cuvinte, credeam c am vorbit cu un nger, cci puterea care
emana din el redusese la tcere duhurile ce m chinuiau.
De atunci, m-a invitat s stm de vorb n fiecare zi. Dndu-mi seama ce fel de om
era si ct de mare putere duhovniceasc avea, lam implorat s se roage si pentru mine125.
Eu am s m rog, mi-a rspuns el, dar trebuie un efort personal126. Ofensa adus lui
Dumnezeu nu se poate sterge dect cu lacrimile cintei127. Numai cnd te vei ruga cu
lacrimi si te vei ci, Dumnezeu ti va auzi glasul si te va ierta128.
Zilele pn la Pastile lui 1954 au fost pentru mine att de ngrozitoare, c nu am
cuvinte s-mi exprim starea pe care am trit-o, necum s fac pe cineva s-o nteleag.
Cu ct se nmulteau discutiile dintre mine si Jimboiu, cu att tortura mea era mai de
nesuportat129. Asteptam n fiecare zi s m trezesc nebun din putinul meu somn. Lucru
paradoxal, gndirea si puterea mea de judecat functionau n mod normal si eram constient
de starea n care m aflam si asta mi fcea mult ru.
Atunci mi-a trecut prin fata ochilor figura mamei, plngnd, si m-am ngrozit la
gndul c ea m va vedea nebun.
Orict as ncerca s conving pe cineva, s-l fac s nteleag ce am simtit si trit
atunci sub povara acelei frmntri, mi va fi zadarnic. i n nchisoare si n libertate, toti
cei crora le-am mrturisit ce s-a petrecut atunci cu mine, ca s nu m jigneasc, nu mi-au
spus c nu m cred, ci c nu pot ntelege.
Singurii care m-au nteles cnd le-am povestit prin cte am trecut, n afar de
Jimboiu, au fost pustnicii de la Mnstirea Sihstria.
Se apropia Pastele (1954), la sfrsit de aprilie, ntr-o primvar frumoas, dup o
iarn grea, de neuitat, cnd chinul interior depsise orice limit. n aceast stare sufleteasc
am avut urmtorul gnd:
dac toat lumea aceasta ar fi a mea, la ce mi-ar folosi ea, dac nu mai am linistea si
pacea avut nainte de a fi ncetat s m mai rog?
Era precum spune cuvntul: La ce i-ar folosi omului dac ar dobndi lumea toat
dar sufletul su si-l va pierde? sau Ce va da omul n schimb pentru sufletul lui?.
Cum Dumnezeu nu ngduie ispite peste puterile noastre, n cele mai critice
momente, mila si ajutorul Lui vin la noi. Dar numai dac le cerem din tot cugetul nostru.

125 Lucrul vostru este, sfintilor, ca s v rugati pentru pctosi, iar lucrul lui Dumnezeu este pe cei dezndjduiti a-i milui si a-i bga n
mpreun numrarea turmei Sale (Sfntul Efrem Sirul, Mustrare luisi si mrturisire) (n. ed.).
126 Un frate a zis lui avva Antonie : Roag-te pentru mine! Zis-a lui btrnul: nici eu nu te miluiesc, nici Dumnezeu, dac tu nsuti nu te
vei sili si nu te vei ruga lui Dumnezeu (Sfntul Antonie cel Mare, Pateric). Cel ce are trebuint de rugciunea dreptului trebuie s nu o fac
pe aceasta nelucrtoare si nemiscat, de vreme ce cu adevrat urste pe cele rele, ci s o fac lucrtoare si tare, ntr-aripnd-o cu faptele sale
cele bune si ajungnd pe cel ce poate s dea iertarea celor care au gresit (Sfntul Maxim Mrturisitorul, Rspunsuri ctre Thalasie) (n. ed.).
127 F-ti milostiv pe Domnul tu cu lacrimile, ca s vie la tine (Sfntul Isaac Sirul, Cuvntul 2) (n. ed.).

128 Deci de acum nainte porneste sufletul tu, si prin lacrimi pleac pe Cel ce mntuieste toate, c ia perdeaua usii inimii tale, si
ntunecarea viforului patimilor o smulge din ntrirea omului cea din luntru, ca s te nvrednicesti tu a vedea raza zilei, ca s nu te faci ca un
mort seznd ntru ntuneric n veci (Sfntul Isaac Sirul, Cuvntul 8) (n. ed.).
129 Aceasta este si srguinta diavolului: cnd coboar pe cineva n dezndejde, atunci l surp (Sfntul Efrem Sirul, Mustrare luisi si
mrturisire) (n. ed.).

nvierea
Dac nu as mrturisi n acest capitol ceea ce am trit atunci, m-ar pedepsi
Dumnezeu. Pentru c minunea a fcut-o El, iar eu trebuie s spun aceasta. De aceea, acest
capitol este singurul care se adreseaz numai celor ce cred nelimitat n Dumnezeu, n
Evanghelia si Biserica Lui.
Crestinismul este religia minunilor. ntruparea Fiului lui Dumnezeu din Preasfnta
Fecioar Maria, ntmplare care nu se supune legilor firii, este nceputul minunilor 130.
Dumnezeu se face om ca si noi, ca s-L vedem, s-L pipim, s-L ascultm vorbind, s
vedem minunile pe care le-a fcut cu noi oamenii; iar noi ajungem s-L negm ca Fiu al lui
Dumnezeu, s-L prigonim si s-L rstignim pe cruce.
Minunea minunilor, pe care ratiunea omeneasc nu o poate ntelege si admite, este
nvierea din morti a Fiului lui Dumnezeu. Ct a fost cu noi pe pmnt ne-a spus: Eu sunt
nvierea si Viata, Eu sunt Viata lumii, Eu sunt Calea, Adevrul si Viata.
Fiul lui Dumnezeu a murit si a nviat nu ca Dumnezeu, pentru c El nu poate muri,
ci ca om. Cei ce nu cred n nvierea Fiului lui Dumnezeu si n minunile fcute de El si de
Sfinti cu puterea Lui nu vor avea parte de nvierea si fericirea vesnic, ci vor nvia ca s-si
primeasc rsplata necredintei si a faptelor rele pe care le-au fcut ca slugi ale satanei.
Dac au slujit satanei pe pmnt, de satana vor avea parte si n vesnicie131.
Crestinismul este primit numai prin credint, nu prin puterea de ptrundere a ratiunii
umane. Credinta este un dat, druit de Dumnezeu omului prin creatie. i el opereaz mai
ales acolo unde ratiunea uman nu poate ptrunde. Crede si te vei mntui.
Cercetati Scripturile, spune Fiul lui Dumnezeu.
Toat fiinta mea se cutremur ca acela care am trit timp de patru ani o frm de
iad. Dar ce vor spune cei necredinciosi la nvierea de apoi, cnd Dumnezeu va face cea mai
mare minune, nviindu-l pe om si lumea pentru vesnicie? i aceasta pentru ca omul s fie
viu si vesnic fericit.
Nu ntmpltor l-am ntlnit pe Jimboiu n camera 1 de pe Sectie. L-am cunoscut
pentru a ntelege posibilittile omului de a-si mntui sufletul cu ajutorul harului
Dumnezeiesc. i nu ntmpltor ne aflam deasupra capelei unde l cunoscusem pe Flueras,
ateul ntors la dreapta credint la apusul vietii.
Se apropiau Pastile si puterile mele fizice si sufletesti se epuizaser. n toat fiinta
mea se instalase, fr s-mi dau seama, o neliniste sau poate o presimtire, c se va ntmpla
ceva cu mine.
Triam emotia celui aflat n fata mortii. Dar mie nu-mi era fric de moarte, pe care
mi-o dorisem de attea ori, ci m temeam c din clip n clip mi voi pierde mintile pentru
totdeauna.

130 Bucur-te, nceptura minunilor lui Hristos (Acatistul Maicii Domnului, Icosul 2) (n. ed.).
131 Iar dac Hristos n-a nviat, zadarnic este credinta voastr, sunteti nc n pcatele voastre; si atunci si cei ce au adormit n Hristos au
pierit. Iar dac ndjduim n Hristos numai n viata aceasta, suntem mai de plns dect toti oamenii (I Corinteni 15, 17-19) (n. ed.).

Era n Smbta Pastelui. Cu o zi nainte m rugasem, att de adnc, cum poate nu

am fcut-o niciodat n viata mea; n acelasi timp, triam ns si disperarea c rugciunea
nu-mi e ascultat.
Smbt seara deci, pe la orele zece, cnd a sunat stingerea, m-am ntins pe prici. De
cteva nopti nu-mi mai gseam somnul.
Spre miezul noptii, ceva m-a ndemnat s m dau jos si s m misc prin camer. Mam apropiat de geam si n clipa aceea am auzit clopotele bisericii din Gherla sunnd orele
dousprezece, anuntnd slujba nvierii. Sunetul clopotelor mi se prea venind din alt
lume, att era de armonios.
Am czut n genunchi n fata ferestrei si, cu minile ncrucisate pentru rugciune, am
strigat din adncul sufletului meu:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mrturisesc c Te-am
ofensat, dar Tu Doamne, stii c am ajuns la marginea suferintei si rbdrii. Nu mai
pot! F cu mine ce vrei Tu! Eu am fugit de la Tine, Doamne, dar m rog ie din toat fiinta
mea, de este cu putint, iart-m si nvie sufletul meu pentru c eu cred nelimitat n
nvierea Ta.
n clipa aceea, cum stteam n genunchi cu minile ncrucisate si ochii atintiti printre
gratii, toat fiinta mea s-a cutremurat si din ochi au nceput s-mi curg siroaie de
lacrimi132.
Printre lacrimi, att doar am mai putut rosti: Doamne, fie-i mil de mine! N-am
apucat s termin aceste cuvinte, c tot trupul mi-a fost cuprins de un tremur si o zvrcolire
ca a posedatilor si am simtit cum din sufletul si trupul meu a iesit si m-a prsit o putere
strin. Era duhul satanei 133care m muncise si m stpnise, timp de patru ani de zile.
Asemn vindecarea mea, pentru c vindecare a fost, cu ispsirea unui om care duce
o mare povar n spate, pn cade sub greutatea ei si nu se mai poate ridica; atunci cineva i
ia greul si el se simte dup aceea, dintr-o dat, att de usor de parc ar zbura 134. Asa m-am
simtit si eu ndat ce forta aceea satanic m-a prsit.
Am czut cu capul pe ciment, lesinat, cu cmasa ud de transpiratie si lacrimile nu
mai ncetau s-mi curg siroaie. Mi-am simtit fruntea udat de lacrimile czute pe cimentul
rece pe care l-am srutat. Erau lacrimile cintei pe care Dumnezeu binevoise s le
primeasc, iertndu-mi ofensa pe care i-o adusesem. n patru ani de chin, nu vrsasem o
lacrim, dar acum sufletul mi era scldat n baia cintei si a minunii lui Dumnezeu.
132 Smerita cugetare este o rugciune nencetat, cu lacrimi si cu durere (Sfntul Maxim Mrturisitorul, Suta a treia despre dragoste).
Rugciunea este luminarea sufletului (Sfntul Isaia Pustnicul, Cuvntul 4). Rugciunea este filacteria ntelepciunii, ndrepttoarea mniei,
acoperirea nfumurrii, curtirea tinerii de minte a rului, defimarea zavistiei, omorrea nedrepttii, ndreptarea necredintei (Sfntul
Grigorie de Nissa, Tlcuire la rugciunea Domneasc) (n. ed.)
133 Rugciunea este cea mai mare tortur si groaz pentru duhurile rele (Sfntul Nil Sinaitul) (n. ed.).

134 i precum un mort rspndeste un asa de groaznic miros, nct atrage la sine fiarele slbatice, iar dac trupul
e mblsmat, nu mai face viermi si nici miros greoi nu mai are, tot asa si cel ce-si arat pcatele sale, nu mai e atacat de
gnduri de dezndejde, de trndvie si de ntristare (Sfntul Isaia Pustnicul, Cuvinte de la Mnstirea Caracalu).
Luceafrul, Belzebul si iadul, un gnd au ctestrei si o unire. Pentru aceea omul trei vrjmasi are: necurtia, necredinta si
dezndjduirea.
De se nchide pornirea necredintei si a necurtiei, se ridic omul din dezndjduire.
Atunci se lumineaz inima lui din darul Sfntului Duh si lucreaz poruncile lui Hristos (Sfntul Nil Athonitul, Pentru cderea Luceafrului)
(n. ed.).

Trziu, m-am ridicat, nemaistiind unde m aflam; m simteam un alt om si eram att
de usor, de parc pluteam n alte sfere. De nviere, Dumnezeu m vindecase si m nviase
si pe mine.
Am ngenuncheat din nou si, ntins cu fata la pmnt, am strigat din toat suflarea
mea: Doamne, esti att de bun si de milostiv cu cei pctosi, nct nu stiu cum as putea si multumesc! i atunci mi-au venit n minte cuvintele lui Iisus vindecndu-l pe cel
ndrcit: Iat, te-ai fcut sntos, mergi si deacum s nu mai pctuiesti!. i inima mea a
simtit o bucurie care nu se poate ntelege dect de cel ce a trit-o. Dac pn atunci
fusesem n iad, n acel moment simteam c fericirea raiului nu era departe de sufletul meu.
M-am ridicat de pe ciment; ca o aparitie din lumea visurilor, n fata mea sttea
Jimboiu. L-am mbrtisat, spunnd din toat inima:
Hristos a nviat!. Adevrat a nviat!, mi-a rspuns, plin de duiosie. Am plns o
vreme, amndoi. n viata mea n-am simtit pe nimeni asa de aproape ca, n acea clip, pe
Jimboiu. Triam amndoi bucuria nvierii mele. Am vrut s-i multumesc pentru ndrumare
dar el s-a multumit s zic: Lacrimile tale au fost primite de Dumnezeu si mila Lui te-a
vindecat. De cnd te-ai dat jos de pe prici am vzut tot; nici eu nu dormeam. M bucur din
toat inima pentru tine.
Se fcuse ziu si cei din camer s-au sculat. Pe mine, lumina nvierii m sclda n
razele ei. Eram un alt om, pentru c: pierdut am fost si m-am aflat, mort am fost si-am
nviat.
Am revenit pe prici, m-am ntins si m-a cuprins un somn profund, nct abia la masa
de sear au reusit camarazii s m trezeasc. Nu mai dormisem asa de patru ani de zile.
Pastele lui 1954 au fost pentru mine adevrata nastere si nviere; un eveniment
crucial pentru credinta si gndirea mea.
Se instalase n sufletul meu, n locul groazei si fricii pe care o trisem timp de patru
ani, o putere care fcea s nu m mai tem de nimic, dect de Dumnezeu135.
De-acum, pentru mine, nchisoarea nu mai era nctusare, ci libertate deplin 136. Cu
toate c trupul mi rmsese n lanturi, sufletul era liber de orice m-ar fi atras n viata
aceasta pmnteasc.
Era libertatea dat de Fiul lui Dumnezeu, cnd a spus: Eu v dau adevrata
libertate. Zidurile nchisorii, lactele si lanturile care ne strngeau si ne zvorau, pentru
mine aveau mai putin important; eu triam pe alte coordonate ale existentei. Nu numai
sufletul, gndirea, ntelegerea si trirea mea erau altele, dar si neputinciosul meu trup,
slbit aproape pn la distrofie, se ntrise.
Aceia ce vor citi cu bunvoint si rbdare acest capitol, vor cunoaste cred de ce
gndesc si triesc asa cum am artat n mrturisirile mele.

135 Cnd harul s-ar nmulti n om, atunci ntru dorirea drepttii frica mortii lesne i se face lui defimat, si pricini multe afl cineva n
sufletul su c se cade pentru frica de Dumnezeu a suferi necazul (Sfntul Isaac Sirul, Cuvntul 1)
136 Domnul este Duh, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertate (II Corinteni 3, 17). Stati deci tari n libertatea cu care Hristos
ne-a fcut liberi si nu v prindeti iarsi n jugul robiei (Galateni 5, 1) (n. ed.)

Am mai stat n acea camer nc vreo lun, timp n care am avut cele mai rodnice
discutii cu iubitul meu prieten si camarad Gheorghe Jimboiu. Dup aceea, el a fost luat si
dus la anchet unde, am aflat mai trziu, la Aiud, boala i s-a agravat si fiind supus la un
regim sever si fr medicamente, a murit ca un martir. Am aceast credint intim c
Dumnezeu l-a primit n ceruri n rndurile sfintilor.
Dup plecarea lui Jimboiu, parc se rupsese ceva n mine si lam rugat pe Virgil
Lungeanu, colegul meu, s-mi fac iesirea din aceast camer si s m trimit pe celular.
La insistentele mele, am fost transferat la camera nr. 1 parter, n cldirea mare a nchisorii.

Camera 1 celular
n aceast camer am ntlnit multi camarazi care trecuser prin demascri, precum
si pe bunul meu prieten si camarad Lefa Aristide, care nu trecuse pe acolo. El avusese
sansa s fie afectat ca medic la cabinetul din Pitesti, iar de acolo n toamna lui 1949, ca
prin minune, s fie dus, mpreun cu cei bolnavi de tuberculoz, pentru un abces rece, la
sanatoriul penitenciar de la Trgu Ocna.
Lefa, student n anul V de Medicin, a fcut minuni la Trgu Ocna cu bolnavii
tuberculosi. Medicul oficial, temndu-se de rspndirea bolii, i-a dat mn liber s
ngrijeasc el bolnavii. Acolo l-a cunoscut si pe Valeriu Gafencu, sub a crui influent a
trit.
Un anume pastor, Wurmbrand, trecut prin demascri, s-a mbolnvit si el de
tuberculoz, n urma torturilor, si a fost trimis la Trgu Ocna, unde Lefa l-a ngrijit,
salvndu-i viata. Cnd a prsit nchisoarea de la Trgu Ocna, Wurmbrand i-a spus lui
Lefa:
Datorit tie, si ngrijirii pe care mi-ai dat-o, sunt n viat; n-am s te uit niciodat.
Asa au nteles acesti tineri legionari s-si ajute semenii, indiferent de ceea ce erau ei137.
Ct am stat n acea camer, din cauza unei turntorii, am fost pedepsit, mpreun cu
Lefa si Stupu, cu arest sever la beci, care se gsea sub nivelul albiei Somesului si de aceea
pe jos era numai ap.
Regimul la beci era foarte sever, primind doar o jumtate de portie tot la dou zile.
Noaptea dormeam pe niste scnduri puse pe capre care n timpul zilei erau scoase pe
culoar. Pe cimentul celulei aveam puse scnduri, s nu intre apa n bocanci. De cnd se
petrecuse cu mine minunea, suportam mai usor suferinta.
ntr-o zi, am fost scos de un gardian si dus n cldirea administratiei. Trecnd printro camer cu birouri, unde lucrau femei, ale cror chipuri nu le mai vzusem de sase ani de
zile, le-am spus: Srut minile!. N-am apucat s pronunt ns bine cuvintele, c m-am
137 Potrivit relatrii domnului Lefa, pastorul a fost salvat de la moarte de antibioticele primite de la Valeriu Gafencu, foarte rare la acea dat,
pe care acesta a refuzat s le ia sau s le cedeze unui camarad, cu toate insistentele prietenilor. El nsusi nu mai avea nevoie, boala sa era prea
naintat. De ce nu a vrut s salveze vreun camarad s-a vzut abia dup ce Wurmbrand, evreul eretic, s-a botezat n dreapta credint. E drept,
dup ce s-a eliberat si a emigrat, a revenit la rtcirea protestant. Aceasta este ns problema lui; Valeriu Gafencu si-a fcut datoria, la
ndemnul Duhului Sfnt: cu pretul vietii unui camarad, dac nu a vietii proprii, a ntors la dreapta credint un suflet pierdut. Acesta este unul
dintre argumentele ce se aduc n favoarea canonizrii sale. (n. ed.)

trezit cu un pumn zdravn n ceaf. Lovitura m-a dobort la pmnt; femeile, vznd scena,
au rmas nmrmurite.
Reprezentantul clasei muncitoare, al proletariatului, avnd un alt fel de educatie, a
tinut s m dojeneasc n fata lor: Tu, banditule, nu ai voie s spui doamnelor: srut
minile.
Din acea camer am fost dus apoi de gardian pe un culoar, ntr-un birou de anchet.
n fata mea a aprut un tnr ofiter de Securitate, care m-a poftit politicos s iau loc pe
scaun.
Dup ce m-am asezat, ofiterul, msurndu-m de sus pn jos, m ntreab: De
unde te-au scos, domnule, de arti n halul sta? De la beci, i rspund eu. Dar la frunte
ce ai'? Nu voiam s-i descriu scena cu femeile dar, la insistentele lui, i-am spus totul,
subliniind faptul c aceasta este morala si civilizatia proletar. n fata mea, ofiterul a fcut
un raport de pedepsire a gardianului care m-a lovit. ns el nu stia c directorul nchisorii
era faimosul Goiciu!
Contrariat de regimul pe care l aveau detinutii politici, a trecut apoi la un alt subiect.
Venea de la Galati s ancheteze niste cazuri de medici de la Tecuci care fuseser colegi de
an cu mine la Facultatea de Medicin din Iasi. Colegul meu Lunguleac declarase la Pitesti
c acestia ar fi avut legturi cu legionarii n timpul faculttii. Era pentru a doua oar c
luam cunostint de faptul c Securitatea se folosea de declaratiile noastre date la Pitesti
pentru a aresta, judeca si condamna pe totii acei ce avuseser tangent cu noi. Cum as fi
putut s recunosc o declaratie care s trimit n nchisoare fiinte nevinovate?!
La acea or, suferinta fizic avea mai putin important pentru mine, si de aceea iam spus categoric ofiterului c nu recunosc si nu mai dau nici un fel de declaratie nimnui,
cerndu-i s m trimit de unde venisem. Hotrrea mea ferm l-a determinat pe ofiter s
cheme gardianul s m duc la beci.
Un fapt de retinut este si acela al pstrrii secretului n nchisorile comuniste din
Romnia. Pe timpul lui Antonescu era altfel, comunicarea ntre detinutii politici se fceau
printr-un sistem foarte simplu de bti cu pumnul n perete.
La Gherla, multi dintre camarazii nostri studenti la Politehnic cunosteau alfabetul
Morse si s-a ajuns astfel ca, prin tevile de calorifer si prin peretii celulelor, s se comunice
perfect.
Descoperirea aceasta ingenioas s-a datorat lui Tomut Octavian din camera 1 parter,
azi inginer, pe atunci unul din cei mai buni studenti ai Politehnicii din Bucuresti.
Dar, cum nu aveam aparate pentru transmiterea mesajelor, trebuia gsit metoda de
a reprezenta punctele si liniile alfabetului.
Tomut a sugerat s se bat punctul cu o lovitur scurt iar linia cu dou lovituri
apropiate, aproape suprapuse, metod care a fost repede transmis tuturor celulelor.
Comunicarea s-a fcut la nceput de la fereastr la fereastr, pn s-a nvtat alfabetul.
i astfel, din vara anului 1954, n dubele-tren, dubele-masini sau celulele de
securitate, secretul a fost spulberat complet. Se transmiteau tot felul de informatii, de la
cele mai banale, pn la cele politice, stiintifice, literare, filozofice, teologice.

La Aiud, fiind n celul cu Eugen Mgirescu, am constatat c el era foarte

familiarizat cu acest mod de comunicare: plimbndu-se prin camer, nregistra tot ce se
transmitea prin teav. Lui Ion Munteanu i era de ajuns s nteleag dou sau trei litere
dintr-un cuvnt, pentru a deduce restul. Se ajunsese pn acolo cu specializarea, nct nu se
mai btea tot cuvntul, ceea ce reducea enorm timpul de transmitere.
Multe din poemele autorilor romni sau strini au fost transmise prin acest procedeu
si nvtate pe de rost. Asa au fost poeziile lui Radu Gyr, ale lui Nichifor Crainic si ale altor
poeti tineri.
Toate perchezitiile se anuntau, de la parter si pn la etajele superioare, prin alfabetul
Morse.
Procedeul a fost pltit foarte scump de ctre detinuti 138. Odat prinsi, sute de insi au
fost pedepsiti cu arest sever, multora dintre ei trgndu-li-se si moartea din aceasta. Cu
toate pedepsele ns si cu toate sutele de victime care au czut, a fost imposibil de a mai
opri comunicarea dintre detinuti si secretul n-a mai putut fi asigurat. Ar fi trebuit pentru
aceasta s se suprime caloriferele sau s se pun un gardian n fata fiecrei celule.
Tot pentru ntrirea secretului, n vara lui 1954 ferestrele celulelor au fost prevzute
cu obloane, n toate nchisorile din Romnia.

n celul cu badea Trifan

Pe avocatul Trifan l-am cunoscut n celula 32, la Gherla.
Auzisem n nchisoare de grupul Marian, fostul sef al judetului Brasov si de Trifan,
fost prefect legionar de Brasov, condamnati la ani grei de nchisoare nc de pe timpul lui
Antonescu. Un alt grup de legionari condamnati atunci se strnsese n jurul lui Biris. Cele
dou grupuri aveau dou atitudini diferite ns. Unul tria si simtea n spiritul Printilor
rsriteni, iar altul tria si gndea n spiritul Printilor apuseni139.

138 Procedeul a obligat administratia comunist s aib si ea specialisti n alfabetul Morse, astfel fiind suprimate nenumrate initiative ale
detinutilor (n. ed.).

139 Diferentierea este foarte bine fcut. Cea mai mare porunc din lege este S iubesti pe Domnul Dumnezeul
tu din toat inima ta, din tot sufletul tu, din tot cugetul tu si din toat puterea ta (Marcu 12, 30); i aceasta este viata
vesnic: S Te cunoasc pe Tine, singurul Dumnezeu adevrat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis (Ioan 17, 3). Numai
cine l iubeste pe Dumnezeu poate s-L cunoasc, dup cuvintele Sfntului Apostol Petru: Puneti si din partea voastr toat
srguinta si adugati la credinta voastr: fapta bun, iar la fapta bun: cunostinta, la cunostint: nfrnarea; la nfrnare:
rbdarea; la rbdare: evlavia; la evlavie: iubirea frteasc, iar la iubirea frteasc: dragostea de Dumnezeu. Cci dac aceste
lucruri sunt n voi si tot sporesc, ele nu v vor lsa nici trndavi, nici fr roade n cunoasterea Domnului nostru Iisus Hristos.
Iar cel ce nu are acestea este slab vztor si orb si a uitat de curtirea pcatelor lui de demult (2 Petru 1, 5-9). Dragostea nu
izvorste din minte, ci din inim. Orice cugetare despre Dumnezeu pleste n fata simtirii Lui cu inima. Iat deci c grupul lui
Trifan era cel ce tria ntru Adevr.
Pe de alt parte, nu exist Printi Rsriteni si Apuseni. mprtirea aceasta apartine scolasticii apusene, de care s-au
contaminat si scolile de teologie din Rsrit. Rtcirea apartine Apusului, care, ncepnd cu Augustin, Boethius, Isidor de
Sevilla, Theodulf, Alcuin si cei de dup dnsii (precum Thoma dAquino), au pus cugetarea despre Dumnezeu mai presus de
trirea Lui. Aceasta i-a dus la toate rtcirile lor. Tot ei au fost cei care, numindu-i doctori si Printi ai Bisericii pe cei
enumerati mai sus (cnd ei, de fapt au fost cu totii niste nselati), i-au pus n umbr pe tritorii Ortodoxiei din Apus (Sfntul
Ciprian, Sfntul Ambrozie, etc). De aici diferenta mentionat de Dumitru Bordeianu.
Biserica Ortodox a Rsritului a osndit rtcirile intelectualiste ale unor Origen, Didim, Evagrie, Mihail Psellos, etc, drept erezii (n. ed.).

Ceea ce m-a impresionat plcut acolo, a fost ntelegerea cu care cei mai n vrst i
primeau pe tinerii care trecuser prin demascri. Pentru acestia, integrarea n Legiune a fost
foarte prudent si smerit, pentru c duceam n spate tragedia trit la Pitesti si Gherla, o
revenire brusc riscnd s ne azvrle ntr-o extrem periculoas. i totusi, majoritatea si-au
revenit, n raport direct cu cuantumul suferintei din decursul demascrilor.
Perioada de nchisoare 1954-l964, a fost pentru noi, tineretul Legionar, una de
armonie, ntelegere, mprtsire de cunostinte si de dragoste, spre deosebire de anii 1949l954, (cinci ani de inactivitate intelectual), cei mai ntunecati din viata noastr.
Celulele se transformaser n sli de cursuri, de liceu si universitate. ranii si
muncitorii nvtaser limbi strine, memoraser sute de poezii, stiau matematic, fizic,
chimie etc. si, nu rareori, se angajau n discutii filozofico-religioase. Fiecare detinut punea
la dispozitia celorlalti tot ceea ce acumulase cu timpul.
Meritul pentru aceast armonie si pentru revenirea celor tineri n snul Legiunii a
fost mai ales al Bdiei Trifan, veteran n nchisoare, cu patrusprezece ani deja executati, si
al profesorului, filozofului si poetului ardelean din Cluj, Ion Munteanu.
Munteanu fcea parte din elita legionar.
n schimb, Badea Trifan, apartinea generatiei eroice a Cpitanului. De aceea era
privit de noi, tinerii, ca un mit; cuvntul lui si al printului Alexandru Ghica, cu care iar am
stat n celul, era pentru noi lege.
Ceea ce as dori s scot n evident n acest capitol este, mai ales, modul de gndire si
trire al celor dou orientri: rsritean si apusean.
Marile personalitti care reprezentau cele dou lumi, m preocupau n mod deosebit.
Dup iadul din care scpasem si dup ntlnirea cu Jimboiu, setea mea de nvttur m
mpingea s aflu cte ceva si despre alte moduri de trire a vietii crestine140.
Ion Munteanu era, dintre exponentii intelectuali greco-catolici din Cluj, cel mai
receptiv la tot ceea ce se ntmpla n camer. Un intelectual de vrf, cult si talentat: scriitor,
filozof si poet, stpnit de rationalismul apusean, nu mai pstrase nimic din Ortodoxie 141.
n discutii, cuta s m atrag n sfera lui de influent, s gndesc, si s triesc ca el.
Opusul lui, prin judecata si trirea crestin-ortodox, Badea Trifan, era mai cald si
cuvntul lui mi mergea la inim, nu se adresa ratiunii142.
140 Nu exist mai multe moduri de trire crestin, dup cum nu exist mai multe Biserici ale lui Hristos. Adevrul este unul si nemprtit
si se gseste exclusiv n snul Bisericii Dreptmritoare. Alte moduri si alte biserici crestine sunt ereziile, sectele care s-au desprins din
Biserica Universal dintre care, cea mai important, ca numr de aderenti si putere politic, este erezia catolic. Asa-numitul grecocatolicism nu reprezint dect formula hibrid prin care cezarismul papal a reusit s-si mplineasc visul secular: nimicirea dreptei credinte
n prtile romnesti, mostenitoare ale Bizantului, distrus tot de catolici, prin aliatii lor pgni, turcii osmanli. (n. ed.)

141 Ratiunea lumeasc nu are nici un loc n viata duhovniceasc. n epoca noastr nmultindu-se cunostintele,
ncrederea n ratiune a zguduit credinta din temelii si a umplut sufletele de semne de ntrebare si de ndoieli. De aceea suntem
lipsiti de minuni, pentru c minunea se trieste si nu se explic prin ratiune.
Dimpotriv, credinta n Dumnezeu aduce la noi puterea Dumnezeiasc si toate concluziile omenesti le rstoarn. Face minuni, nvie morti si
las stiinta cu gura cscat. Cel ce crede c va putea cunoaste tainele lui Dumnezeu cu teoria exterioar, stiintific, seamn cu neghiobul care
vrea s vad raiul cu telescopul (Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere si dragoste pentru omul contemporan) (n. ed.).

142 Omul caut la fat, iar Dumnezeu caut la inim (I mprati 16, 7).
Iat un mplinitor al cuvntului: D-Mi, fiule, inima ta, si ochii ti s pzeasc cile Mele (Pilde 23, 26) (n. ed.).

n aceast atmosfer, ca unul ce triam ortodoxia, eu l-am ales drept cluz pe

Badea Trifan; nu l-am respins ns nici pe Munteanu.
Se apropia Pastele lui 1955. Trecuse un an de la minunea svrsit de Dumnezeu cu
mine si un an de la cunoasterea lui Jimboiu.
Sptmna Patimilor acestor sfinte Pasti a fost pentru mine o adevrat aniversare;
am trit-o n cint si smerenie, sufletul meu era mereu atintit spre Golgota. n general, toti
triau cu smerenie Patimile Fiului lui Dumnezeu.
De multe ori suntem nclinati s credem numai ceea ce vedem.
i atunci ni se pare c nu mai avem nevoie de credint, deoarece credinta opereaz
acolo unde nu vedem si unde posibilittile de cunoastere rational devin neputincioase.
Nu observasem cum a trit sptmna Patimilor Jimboiu, n 1954, pentru c el era
foarte discret n manifestri; n schimb l-am vzut pe Badea Trifan, de Luni si pn n
Smbta Mare.
Ceea ce am vzut la el a fost mai mult dect impresionant.
Luni dimineata am vrut s stau de vorb cu el, despre trirea duhovniceasc din
aceast Sfnt Sptmn. Spre marea mea surprindere ns, cnd m-am apropiat, am
observat cum plngea cu siroaie de lacrimi. Cei din camer, la dorinta lui, i rezervaser un
colt pe prici. Mi-a fost rusine c l-am deranjat si toat Sptmna Patimilor n-am mai putut
sta de vorb cu el. Era retras n acest coltisor si plngea n continuu, privind cu ochii
sufletului si simtind cu inima suferintele Fiului lui Dumnezeu rstignit pe cruce, pe
Golgota. i impresionase pe toti cei din camer ntr-att, nct ntreaga Sptmn Mare a
fost una de doliu.
Miscat de cele vzute la Badea Trifan, mi-am ndreptat atentia si la Ion Munteanu si
m-am convins de diferenta dintre trirea ortodox si cea catolic. Trifan tria cu inima,
Munteanu cu ratiunea.
Pe Munteanu nu l-am vzut o singur dat s verse o lacrim pe tot parcursul
Sptmnii Patimilor, n timp ce Trifan plngea cum plnge o mam care si-a pierdut
unicul copil. Trifan simtea calvarul de pe Golgota, pe cnd Munteanu l gndea.
M-am convins apoi pentru tot restul zilelor mele, s-i imit pe Jimboiu si pe Badea
Trifan, ca pe fratii cei mai apropiati de sufletul meu.
M-am ntrebat cti crestini de pe pmnt sunt n stare de o trire ca a lor? Iar eu,
putea-voi oare vrsa o lacrim, privind cu ochii sufletului ctre Golgota? Da! Dumnezeu
m-a nvrednicit de cutremurul jertfei!
n timpul acelor Sfinte Pasti am vzut fata luminoas a lui Badea Trifan artnd ca
fetele marilor mistici143 romni, ca a Printelui Cleopa Ilie, a Printelui Argatu, a Printelui
Arsenie etc.
143 Adic nevoitori care, prin desptimire au ajuns la vederea duhovniceasc, au ajuns tainici ai lui Dumnezeu. n contextul de fat, ca n
ntreaga lucrare de altfel, termenul de mistic are o nuant catolic, trimitnd la o cunoastere esoteric, specific magiei, si nu misticii.
Termenul a fost compromis de ctre catolici; misticii lor, contemplatori ai sacrelor mistere, au fost niste mari nselati. Lipsiti de harul
Duhului Sfnt, ca unii ce s-au lepdat de dreapta credint, ei au ajuns jucria dracilor, care le-au insuflat cele mai amgitoare triri ale lumii
de dincolo. Vezi pe aceast tem lucrarea Sfntului Ignatie Briancianinov Despre nselare, capitolul referitor la Toma de Kempis, Ignatiu de
Loyola, Francisc din Asissi si alti cuviosi si sfinti care au petrecut n cea mai desvrsit orbire duhovniceasc. (n. ed.)

Plecarea din Gherla

Dac la Gherla am trit groaza mortii si iadul pe pmnt, tot aici am renscut, am
nviat si am iesit la mal din mlastina dezndejdii. Dar nu cu neputintele si slbiciunile mele
omenesti, ci numai cu ajutorul lui Dumnezeu, cruia nu sunt vrednic a-I multumi.
n nchisoarea Gherla mi s-au cimentat pentru toat viata credinta, gndirea,
ntelegerea si trirea. Dac n cei patru ani am trit chinurile iadului, aici am vzut si
lumina care duce la mntuire.
Pare paradoxal, dar n aceast nchisoare, pe care am ajuns s o iubesc, considerndo ca locul nvierii mele, am cunoscut oameni pe care nu i-as fi ntlnit altfel niciodat n
viat.
La sfrsitul verii lui 1955, cei cu condamnri de la zece ani n sus am fost pusi n
lanturi si, cu primele loturi, am plecat spre nchisoarea din Aiud.
Acolo am fost informati c nchisorile din Romnia se mprtiser dup apartenenta
politic a detinutilor.
Astfel, cea mai mare nchisoare din tar era rezervat detinutilor politici legionari,
fiindc numrul lor depsea cu mult pe cel al membrilor partidelor zise istorice,
repartizati la nchisori mai mici, desi astzi se fabuleaz c greul l-au dus acestia din urm.
n iarna lui 1960, n februarie, am fost prins de gardianul sef de sectie scriind pe
talpa bocancului niste nsemnri pe care voiam s le memorez. Mi s-a fcut raport pentru
arest sever, pedeaps care, pn la o lun, era dat de directorul nchisorii, iar peste o lun,
doar de Ministerul de Interne.
Dup aprobarea raportului fcut de gardian, care m pedepsise cu un arest sever de
douzeci de zile, am fost prezentat la vizita medical, unde urma s se decid dac eram
apt sau nu s execut pedeapsa.
Pe celular, la etajul II, era medic fostul meu coleg de an si de sal la facultatea de
Medicin din Iasi, Ion Ciocan din Galati. Nu-l vzusem pn atunci. La data aceea, medici
oficiali la Aiud mai erau si sotii Badea.
Dup o vizit foarte sumar, acest coleg mi-a scris pe raport cuvntul apt, cu toate
c eram slbit ca o stafie.
Revoltat de aceast criminal inconstient si profitnd de absenta de o clip a
gardianului, l-am privit drept n ochi si l-am ntrebat:
Tu stii, criminalule, unde m trimiti? Nu mi-a rspuns. Era convins c nu-l mai
cunosc dup unsprezece ani de nchisoare.
L-am msurat apoi de sus pn jos era gras ca un taur hrnit pentru abator, din
minimul tain al detinutilor pe cel ce-si vnduse pentru un blid de linte constiinta de
medic.

Pironindu-l cu privirea, am reluat acuza:

Mi, criminalule, nu m cunosti?
Surprins, nu a mai putut evita rspunsul si mi-a zis:
Drag Bordeianu, te cunosc, dar pentru c nu pot suporta nchisoarea si foamea,
mi-am vndut constiinta de medic!
O s te bat Dumnezeu; esti un criminal odios, trimiti oameni nevinovati la
moarte, i-am spus eu, gndindu-m la doctorul Mrculescu, a crui demnitate iesea la
lumin, n contrast cu ceea ce era acest mcelar. Dup Ciocan, eu eram apt - n plin
iarn, numai n zeghe si cu hran tot la trei zile - s stau timp de douzeci de zile la arest.
Cum nu mai primisem n nchisoare nici un pachet de haine, mai aveam cu mine, din
anul 1949, de la Pitesti, o singur flanel si o pereche de izmene, crpite petec peste petec.
Cei pedepsiti cu arest sever nu aveau dreptul dect la zeghe, o cmas si o izman de
penitenciar, bonet, bocanci si ciorapi subtiri.
Apoi am fost anuntat de seful de sectie s m pregtesc pentru a fi condus pe sectia
de arest sever; n afar de cmas si izmene miam tras pe mine si flanela groas, de care
am amintit.
Dup aceea am fost condus de gardianul de la etaj pe sectia de arest sever.
Redau cteva detalii n legtur cu aceast sectie. Era situat n continuarea cldirii
din mijloc a nchisorii Aiud. Avea celule mici, cu ciment pe jos, fr nclzire, cu un
gemulet sus, n colt, deschis iarna si nchis vara si o tinet pentru necesitti, fr capac
ns. Peretii erau umezi si se spunea c se pusese anume sare n tencuiala lor. De dormit, nu
puteai dormi dect fie pe tinet, fie pe ciment.
Cnd am ajuns, gardianul de pe sectie s-a uitat la mine, m-a msurat cu privirea si sa multumit s-mi deschid boxa ca s intru, fr a controla dac mbrcmintea
corespundea sau nu regulamentului. Dumnezeu i dduse gardianului acest bun gnd,
pentru c mila Lui era cu mine.
Am considerat acest fapt ca o minune Dumnezeiasc, ce m-a scpat de la o moarte
sigur. Numai cu mbrcmintea subtire impus celor pedepsiti, n mijloc de iarn, n-as fi
rezistat.
Era att de frig, nct apa de but ce ni se da tot la trei zile, era mereu nghetat. ns
datorit rugciunii am rezistat.
Dumnezeu a binevoit s-mi dea putere ca, desi aveam un fizic asa de subrezit, s m
pot misca prin celul ca s nu nghet. n fiecare zi primeam vizita ofiterului politic, s vad
dac mai sunt n viat.
Ctre sfrsitul chinului ns, nu m mai puteam misca, si am czut inert pe tinet.
Am fost scos de cei doi gardieni si dus de subsuori pn la celula mea. Cnd s-a deschis
usa celulei, gardienii au spus un singur cuvnt camarazilor mei: Luati-l!, si m-au
abandonat. Camarazii s-au repezit la mine, m-au luat n brate, m-au ntins pe pat, m-au
dezbrcat si au nceput s-mi maseze tot corpul ca s m dezghete.

Nu am simtit n viata mea o cldur mai prietenoas ca n acel moment, dragostea

camaradereasc ce nu se poate exprima n cuvinte. n tot timpul absentei mele, ei opriser
pentru mine feliuta lor de pine, pe care o primeau dimineata, la ceai.
*
Acum, cteva cuvinte privind reeducarea de la Aiud.
n mai 1962, am fost scos din celul si dus n curtea nchisorii.
Mai aveam un an pn la expirarea condamnrii. Nu vedeam n evadare o solutie;
din contr, ea nu mi-ar fi adus dect complicatii, fapt pe care si ofiterii politici l cunosteau.
De aceea, am fost dus n cldirile grdinii de zarzavaturi, care se gsea la vreo doi
kilometri distant, pe malul Muresului. Acolo am stat pn n luna noiembrie.
ntre timp, n nchisoare ncepuse reeducarea: un fel de mascarad fcut sub
supravegherea colonelului de securitate Crciun, directorul nchisorii.
Prin septembrie-octombrie, a nceput reeducarea si la grdin.
ntrebat dac particip si eu la acel blci, am spus c nu.
La sfrsitul lunii noiembrie 1962, ntr-o Duminic dimineata, ne-am trezit n curte cu
o dub si mai multe masini mici. Ni s-a ordonat s ne grupm n careu pe un teren n form
de amfiteatru.
Era o zi frumoas, nsorit. n fata acestui amfiteatru au fost scosi patru camarazi:
profesorul de matematic Munteanu de la Cluj, doctorul ercianu de la Buzu, Dutu
Dumitru, fost elev la coala militar de ofiteri din Ploiesti, arestat si condamnat nc de pe
timpul lui Antonescu si ultimul, Dumitru Bordeianu.
Primul pus s vorbeasc n fata detinutilor a fost doctorul ercianu, care n
nchisoare a avut o tinut ireprosabil. Fcuse parte din grupul reactiunii legionare si a
refuzat s vorbeasc. A urmat la cuvnt profesorul Munteanu. i el a rspuns categoric
nu.
Dutu, cu douzeci de ani de nchisoare n spate, executati, s-a rezumat la o singur
fraz: Eu cu astfel de oameni nici nu stau de vorb! Pentru mine, a fost primul si ultimul
discurs politic pe care lam tinut n viata mea. n timpul lui, cei patru colonei de la Interne,
directorul nchisorii Crciun si colonelul Ivan, se uitau la mine parc hipnotizati. Am vorbit
timp de 20 de minute despre reeducarea de la Suceava si despre demascrile de la Pitesti si
Gherla. M ascultau toti, att detinutii ct si oficialii, curiosi si interesati s afle ce
spuneam. Eram convins c voi fi oprit s vorbesc dar, spre surprinderea mea, am fost lsat
s-mi termin pledoaria, ncheind cu:
Eu nu ader la acest blci, la aceast mascarad, pentru c am mai trit patru ani n
astfel de situatii!.
Detinutii din amfiteatru, adusi s ne huiduiasc, parc amutiser. Nici unul n-a scos
un cuvnt. Pentru mine a fost cea mai mare satisfactie politic pe care mi-a oferit-o viata.
Cum am terminat ns, am auzit, fr s stiu de unde venea ordinul: Puneti-l n
lanturi pe acest bandit si pe toti ceilalti ca el! Ct ai bate din palme, am fost toti patru pusi

n lanturi, bgati n dub si izolati pe celular, cte unul singur n celul, pn la nceputul
lunii mai, 1963.
Din aceast celul de izolare am fost dus ntr-o alta, unde l-am ntlnit pe Gheorghe
Calciu. Trecuser zece ani de cnd nu ne mai vzusem.
La 15 mai 1963, Calciu a fost dus n primul domiciliu obligatoriu, iar pe 8 iunie,
acelasi an, am fost dus si eu tot n Brgan, n acelasi sat, Viisoara, din raionul Slobozia.
n 1964 am fost apoi pus n libertate si apoi, dup alti douzeci si cinci de ani de
urmriri, anchete si amenintri, am avut posibilitatea s ajung n lumea liber, n Australia,
Statul Victoria.
Aici am putut s scriu ceea ce am scris si mrturisirile mele au putut s vad lumina
tiparului.

ncheiere
nainte de a ncheia ceea ce am scris, tin s multumesc din toat inima domnului
Horia Sima, eful Miscrii Legionare, care ma sftuit s spun aceste lucruri trite despre
tineretul legionar, studenti, elevi si muncitori, trecuti prin cumplita dram de la Pitesti si
Gherla; sfat si ajutor fr de care aceste mrturisiri n-ar fi vzut lumina zilei.
Cred c numai cei care au trecut prin Pitesti si Gherla ar avea dreptul si datoria s
scrie despre aceast sit a satanei, care au fost demascrile din cele dou nchisori ale
mortii.
Cei care au scris pn acum despre aceast dram au fcut-o astfel: unii au scris din
povestirile si fabulatiile altora, trecuti marginal prin demascri; altii, stpniti si mnati de
o nestvilit ur fat de Miscarea Legionar, au sustinut ideea c demascrile de la Pitesti
si de la Gerla nu au fost exercitate asupra tineretului legionar.
Pe toti acesti denigratori, aflati n slujba nu stiu cror forte oculte, fr fric de
Dumnezeu si rusine de oameni, fr cel mai elementar bun simt, s-i judece Dumnezeu
dup dreptatea si voia Lui.
Redau mai jos un crmpei foarte gritor, dintr-o poezie a tnrului poet legionar,
Aurel Visovan, cu care am mprtit zile de neuitat n demascrile de la Pitesti, la camera 3
subsol.

MOMENT PITETEAN
Opriti-v din hohote nebuni!
n rsul vostru negru fierb clocote de snge,

Din rnjetul satanicei furtuni

Pe cine-ati rstignit din nou nebuni?
Ce cntec sfnt n scrsnet greu se frnge?!
O! Dans n ritm macabru
Apocaliptic ropot de prohodiri ciudate
Cer negru, negru clopot
Ce-ntunecat se zbate si
Bate, bate, bate
Morti vii, stafii,
i cte-un nger mat
Ce-a nghetat, plecat n vesnicii
Morti vii, stafii,
i urlete surpate de nebuni
O, Doamne, unde esti?!
De ce n-aprinzi minuni, minuni ceresti?!
Pe unde esti?
O, Doamne, unde esti?!

Din neptruns nici un rspuns

.
Pitesti Pitesti Pitesti
Noi, tineretul legionar, din cea mai fraged tinerete, am fost si suntem n transee,
flmnzi si nsetati, dispretuiti, umiliti, prigoniti, torturati, anchetati si judecati pe nedrept,
nchisi n lagre si nchisori, denigrati, n permanent suferint si ucisi ca niste cini
turbati. Poporul ns ne-a iubit, pentru c lupta noastr pentru el am angajat-o, ca s fie n
sfrsit stpn pe glia si avutul lui.
Convingerea mea e, dup cum am mai relatat, c atunci cnd am fost anchetat la
nchisoarea din Pitesti, la 26 octombrie 1949, de ctre personajul cu fizionomie de rus getbeget, acesta si avea planul reeducrii deja ntocmit la Moscova, probabil la sugestia lui
Stalin si cu stirea celor trei ministri comunisti: Ana Pauker, Teohari Georgescu si Vasile
Luca. Acestia au format echipa biroului Central al Partidului Comunist (binenteles, si cu

consimtmntul lui Gheorghiu Dej) care, cu ajutorul generalului Nicolski, comandantul

Securittii, si cu al unuia dintre ajutoarele lui, colonelul Zeller, a condus, ordonat si
verificat personal demascrile de la Pitesti si Gherla.
Ei au fost cei care au initiat si aplicat planul pentru nmormntarea tineretului
legionar.
Asa c, planul nu a fost fcut pentru un alt tineret romn, ci numai mpotriva
tineretului legionar, care avea o continuitate n lupt si prigoan din 1933 si pn n 1948
o ideologie si o educatie bine puse la punct144. La data cnd s-au declansat demascrile,
tineretul nelegionar reprezenta un numr infim. Elevii legionari au fost peste 90%, veniti
din toate Frtiile de Cruce din tar.
La Suceava, n anul 1948, nchisoarea numra cteva sute de elevi legionari. Tot aici
se gseau si o multime de studenti din Centrul Universitar Legionar Iasi, apoi conducerea
Frtiilor de Cruce de la liceele din Moldova: Comsa Ieronim, C. Strchinaru, M. Lates, L.
oltuz, etc...
Tinerii studenti si elevi nelegionari care au trecut prin demascrile din Pitesti si
Gherla ar putea spune si ei, nominal, cti au fost ucisi dintre ei, cti au ncercat s se
sinucid, cti s-au sinucis, cti au nnebunit. Tinerii nelegionari nu aveau nevoie de
demascare sau reeducare.
Tinerii nelegionari au trecut prin nchisoare ca fii de chiaburi, de ofiteri deblocati, de
preoti, politisti si jandarmi, sau ca exponenti ai burgheziei, dati afar din licee sau
facultti. Ca argument al celor afirmate mai sus, dau un exemplu frapant: la Facultatea de
Medicin din Iasi, care n cei sase ani de studii numra vreo dou mii de studenti, numai un
singur student nelegionar, un trnist, a fost arestat si dus la Suceava, dup anchet fiind
imediat pus n libertate.
Din anul meu, unde eram vreo trei sute de studenti, numai legionarii au fost arestati
si condamnati la ani grei de nchisoare; dintre ceilalti, rmasi liberi, multi aveau s
ngroase rndurile membrilor de partid, fie ca activisti, securisti sau oameni de ncredere n
posturi de conducere. Asa c nu mai era nevoie s fie demascati sau reeducati, fiindc
o fcuser ei nsisi, fr ajutorul nimnui. De la profesorii universitari, pn la ultimul
student, au profitat de mprejurri ca s se pun la adpost, cochetnd fr jen cu
ocupantul si uitnd c neamul nostru se afla la marginea prpastiei, amenintat s fie
descompus n esenta lui intim.
Tineretul legionar a fost constient de acest pericol si s-a angajat din toate puterile s
evite ireparabilul. Faptul c demascrile de la Pitesti si Gherla au fost ndreptate exclusiv
mpotriva tineretului legionar, o dovedesc si miile de jertfe din rndurile sale. i dac totusi
s-ar gsi cineva s conteste acest lucru, acestia n-ar fi dect cei ce au complotat cu
ocupantul. Istoria a nregistrat ns druirea pe altarul patriei a celor ucisi, sinucisi,
nnebuniti, mbolnviti si morti din cauza torturilor si a conditiilor inumane de detentie. M
fac exponentul tuturor fostilor tineri legionari, spunnd c, dac acestia ar mai avea de ales
ntre o nou demascare si moarte, sunt sigur c de sute de ori ar prefera moartea. Eu nsumi
144 Iuda era stpn pe sufletele romnilor. Singurii care i se opuseser erau legionarii, asadar crestinii rmasi ntr-o tar pustiit de ateism si
patimi. Prin instalarea comunismului, jidovii au cptat mn liber pentru a se rzbuna, conform Talmudului, si a-si desvrsi opera de
nimicire a crestinismului romnesc (n. ed.).

n-as ezita o clip a alege moartea, n locul chinurilor continue ale demascrilor prin care
am trecut.
Iat concluzia demascrilor:
- pe bandit s nu-l crezi niciodat ce spune;
- n bandit nu trebuie s ai ncredere;
- banditul niciodat nu este sincer,
- banditul caut ntotdeauna s ascund ce stie;
- banditul ncearc s induc n eroare;
- banditul nu poate fi reeducat, de aceea el trebuie demascat (torturat) n continuu,
pn moare.
De zeci de ori le-am auzit pe toate acestea din gura lui urcanu si a colaboratorilor
lui.
Din ancheta la care am fost supus la 26 octombrie 1949, dup toate aparentele (si
ulterior din spusele directorului nchisorii, Dumitrescu, ale primului gardian si ale altor
gardieni) de ctre Nicolski, mi reveneau mereu ca un leitmotiv urmtoarele spuse: n
nchisoarea aceasta voi, banditilor de legionari, sunteti acum n jur de 80% si cutati s-i
convertiti si pe ceilalti, atrgndu-i n tabra voastr, ca s-i faceti legionari, o s v stim
si gndurile, s-ar putea s spui c nu mai esti legionar, voi, banditilor de legionari,
sunteti n mna noastr si o s facem din voi tot ceea ce vrem pentru c avem metode,
din beton armat s fiti si tot v nmuiem.
Cu cteva exceptii, majoritatea dintre noi au fost ndrciti.
Unii mai triesc si azi. Altii au avut moarte de martir. Se exclud cei ucisi, iar cei care
au nnebunit sunt o categorie aparte.
Majoritatea dintre noi am trit o nebunie colectiv, ndrcirea si dezumanizarea,
ajungnd pe culmile disperrii.
Doza de tortur a celor ce treceau prin demascri a fost administrat n functie de:
- credinta n Dumnezeu si valorile morale crestine;
- credinta si atasamentul fat de Miscarea Legionar, doctrina legionar, Cpitan si
sefii legionari si, n special, fat de Horia Sima;
- vechimea, functia si pozitia n Miscarea Legionar;
- posibilittile intelectuale si profesionale;
- gradul de influent fat de ceilalti tineri;
- trirea moral si puterea combativ; Aceste torturi, nemaintlnite n istoria
detentiei dect poate n Asia, au fost aplicate prin noi, de noi si pentru noi.
Ce s-a observat dup realizarea acestui plan? n plan au prevzut zdrobirea pentru
totdeauna a tineretului legionar, dar s-au nselat, realiznd doar aproximativ 10% din acest
plan.

Nu s-au asteptat la attia morti, ncercri de sinucidere, nnebuniti, precum si la atta

rezistent din partea tineretului legionar. Desi au scos de la noi, prin torturi de nesuportat,
peste 90% din ceea ce nu declarasem la anchetele oficiale, nu au putut scoate din inima
noastr credinta n Dumnezeu, valorile morale crestine si cele ale Legiunii.
Nu au reusit s fac din toti niste posedati si ucigasi ireversibili si nu au putut folosi
dect foarte putini ca turntori, n nchisoare sau n afara ei.
Nencrederea ntre noi a fost pasager si forurile superioare nu s-au asteptat la
revenirea si unitatea noastr.
Nu au putut pstra secretul demascrilor.
n loc s fim distrusi si nmormntati, istoria ne-a plasat pe incredibilele culmi ale
rbdrii si rezistentei, ca exponenti ai luptei neamului nostru, mpotriva rului si a
bolsevismului.
Am vzut care au fost responsabilii acestui genocid, iar victimele, repet, au fost n
proportie de 90% legionari. E de retinut esenta crestin a acestui tineret: el a ajuns la o
astfel de trire, nct a putut s-i ierte pe toti cei ce i-au torturat, fie acestia camarazi,
colegi sau dusmani.
Demascrile cu torturile folosite la Pitesti si Gherla nu s-au aplicat nici unui alt
tineret studios din trile stpnite de comunisti si nu avem certitudinea c s-ar fi aplicat
mcar n gulagurile din U.R.S.S.
Miscarea Legionar este unic n lume, prin politica si finalitatea ei, precum unic a
fost si demascarea cu metodele ei de tortur continu145.
Tuturor dusmanilor nostri le rspundem prin cuvintele fariseului Gamaliel: i acum
eu v spun, nu v necjiti pe oamenii acestia, ci lsati-i n pace. Dac ncercarea sau
lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici, dar dac este de la Dumnezeu, n-o veti
putea nimici. S nu v pomeniti c luptati mpotriva lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 5,
38 - 39).
Deci, dac Legiunea este mpotriva lui Dumnezeu, se va nimici, dar dac ea slujeste
lui Dumnezeu si neamului, nimeni nu o va putea distruge. Patronul Legiunii este
Arhanghelul Mihail, iar stpnul celor plini de ur este satana, pentru c ura este arma
diavolului.
Reproduc din memorie o poezie a unui tnr legionar necunoscut, ucis sau poate
nnebunit n chinuri continui:

Salcmii
Cu rdcini adnci nfipte-n lut,
suntem salcmi cu lemnul greu si tare,
145 De unde, dar, i este lui rzboiul cel mpotriva noastr? Pentru c vas fiind el a toat rutatea, a primit si boala zavistiei, si ne si pizmuia
pe noi pentru cinste. Nu a fost zidit, dar, vrjmas nou, ci din zavistie a venit ntru vrjmsie asupra noastr. Cci vzndu-se pe sine c s-a
lepdat dintre ngeri, nu a suferit s vad pe cel pmntesc n vrednicia ngerilor nltndu-se prin sporirea ntru fapta bun. De vreme ce s-a
fcut mpotrivitor, vrjmas lui Dumnezeu, s-a fcut vrjmas si oamenilor, fcuti dup chipul lui Dumnezeu. C pentru aceasta este urtor de
oameni: pentru c este lupttor de Dumnezeu (Sfntul Vasilie cel Mare, C nu este Dumnezeu pricinuitorul relelor) (n. ed.).

cu fruntea crengilor privim spre soare.

Acel ce ne-a nscut, murind, a vrut
s fim salcmi: al trii tare scut.
Suntem salcmi si crestem pretutindeni
pe rpi adnci, pe grui si pe podzol,
pe sufletul si trupul trii gol,
pe raristi srcite de osnde.
Suntem salcmi si crestem pe oriunde.
Noi crestem repede ca o furtun.
Clii s-au temut de-att elan,
ct se ridic bradul ntr-un an,
noi crestem vijelie ntr-o lun.
Noi nu voim pe nimeni s-nspinm,
dar toti dusmanii ne-au izbit de moarte,
menindu-ne prigoanele drept soarte.
Doar ghimpii ne-au fost dati s ne-aprm
Un dor aprins nspre destin ne mn
si unde unul a czut rnit,
o mie de lstari au rsrit.
Suntem salcmi si crestem din trn,
codrii de crez si datin romn.
Peste orice conceptie politic si peste tot si toate, rmne credinta noastr nelimitat
n Dumnezeu, dragostea pentru El si aproapele nostru, credinta n mntuirea neamului
nostru romnesc si a tuturor neamurilor.
mbrtism cu toat dragostea de frate pe toti romnii care au fcut nchisoare,
indiferent de conceptiile lor, religioase sau de alt natur, pentru atitudinea, brbtia si
curajul de a se mpotrivi ideologici satanei, comunismului.
Cinstim pe cei ucisi sau morti n anchete, lagre si nchisori.

Nu-i uitm, si cu aceeasi consideratie ne aducem aminte de toti cei vii si morti din
lagrul comunist, de toti cei care au suferit si murit n nchisori. Pentru toti acestia
aprindem un pai de lumnare n fata Sfintelor Altare...

Not final
Cnd nu vor mai fi oameni sfinti, atunci are s fie si sfrsitul lumii.
Sfntul Efrem Sirul Pentru c se credea drept, si pentru a se vedea c ntr-adevr era
drept, Dumnezeu l-a lsat pe Iov, nceptura mrturisitorilor, n mna satanei, pn la o
vreme.
Cartea lui Dumitru Bordeianu este un tratat de demonologie contemporan, asa cum
nu mai avem altul dect, n parte, Imnul pentru crucea purtat, a lui Virgil Maxim. Este o
scriere cu att mai pretioas cu ct, n orbirea si nselarea obsteasc n care trim, nimeni
nu mai vede adevrata natur a nfruntrii, de proportii cosmice, n care suntem prtasi cu
totii. Cu inima nvrtosat de pcate, privim si nu vedem, auzim si nu ntelegem c
rzboiul pe care l bate satana mpotriva lui Dumnezeu si a Hristosului su, prin mijlocirea
omeneasc, se apropie de ultima btlie.
n timpul din urm, pentru pcatele noastre, asupra neamului omenesc au nvlit
iarsi demonii. Putem vedea c puterea, care pn acum retinea manifestarea ultim si
nfricostoare a actiunilor demonice, a fost deja luat din lume (2 Tesaloniceni 2, 7).
Conceptia crestin asupra lumii nu mai exist ca un tot unitar, iar satana este eliberat din
temnita sa, unde l tinea Biserica lui Hristos, ca s ademeneasc neamurile (Apocalipsa
20, 7-8) si s le pregteasc pentru nchinarea ctre Antihrist la sfrsitul vremurilor 146.
Aceasta a nceput odat cu rzvrtirea masonic din Franta, odat cu marea
revolutie a liberttii rului desctusat, a egalittii n neomenie si a fraternittii oamenilor
cu dracii147, pn ce firea lor va ajunge s se uneasc (Sfntul Nil Atonitul). Atunci,
mnstirile ereziarhilor francezi au fost transformate n cluburi masonice (iacobinii, cei
care au ocupat lcasul Sfntului Iacob, fiind cei mai cunoscuti), si n capistile papistase a
fost ntronat idolul ratiunii luciferice.
n secolul al XIX-lea, ciuma frantuzeasc s-a ntins ctre rsritul dreptcredincios. Neputnd s loveasc Ortodoxia de-a dreptul, umanismul, adic cultul omului, a
deviat-o spre conceptii de inspiratie iudeo-protestant si catolic.
Abia n ultima sut de ani s-a putut trece la nimicirea Bisericii vzute: n Rusia mai
nti, apoi n celelalte tri ortodoxe. Un caz aparte, dar foarte asemntor, l reprezint
Spania, unde moastele sfintilor ortodocsi (cci altii nici nu pot exista) au fost remartirizate
si lcasurile aruncate n aer n 1936.
146 Ierom. Serafim Rose, Ortodoxia si religia viitorului, Mnstirea Sltioara, 1996, pag. 134.
147 i se vor face oamenii mai ri dect dracii, fiindc dracii n-au trup s curveasc si s ucid, ci numai gnditor ndeamn pe oameni
(Sfntul Nil Athonitul).

Asa am ajuns s trim n acest veac nfricostor al triumfului si jubilrii demonice,

descrise de cei cu vedere duhovniceasc.
Sfntul Ignatie Briancianinov povesteste cutremurat viziunea unui fierar dintr-un sat
de lng Petersburg, la hotarul secolului nostru de necredint si revolutii. n miezul zilei,
acela a vzut pe neasteptate o multime de demoni cu chip omenesc, spnzurati de ramurile
copacilor pdurii, mbrcati ciudat, cu cciuli ascutite, cntnd la instrumente muzicale
nemaivzute si tipnd slbatic: Timpul nostru!
Libertatea noastr! 148.
i pentru c n trile ortodoxe (mai putin Grecia si Serbia), nu a putut s provoace
apostazia general prin semne si minuni, asa cum a fcut n Occidentul eretic si pgn,
vrjmasul a trebuit s construiasc iadul comunismului real, n Rusia pravoslavnic mai
nti, si apoi n Romnia, unde s-a ncercat ceva nevisat niciodat de cel ru si de slugile
lui: anume demolarea bisericii din inimile crestinilor, a lcasului tainic de nchinciune,
adic a mprtiei lui Dumnezeu, care este n luntrul nostru.
Dup o sut de ani de liberalism antihristic pustiitor, n Romnia apruse n chip
minunat, n urma primului rzboi, o generatie de mrturisitori, nemaintlnit dect n
vremea celor dinti prigoane mpotriva dreptei credinte. Acestia au fost legionarii, strnsi
n jurul icoanei Sfntului Arhanghel Mihail, ngerul care a oprit cderea celor fr de trup.
mpotriva acestora si-a concentrat vrjmasul atacurile, ntr-o tar ajuns, dup 1918,
n stpnirea necredinciosilor, sub oblduirea unor posedati precum Carol al II-lea si
Antonescu.
A fost nevoie de nc un mcel apocaliptic, al doilea rzboi mondial, pentru ca
balaurul s ajung iarsi stpnitor vzut al lumii acesteia, prin mijlocirea urtorilor de
Hristos iudei.
Sfntul Andrei cel nebun pentru Hristos spune c dup mplinirea vremii tuturor
neamurilor care, la rndul lor, n diferite vremi au mprtit, va ridica Dumnezeu si sceptrul
israelitenilor, prin Antihrist, ca s mprteasc n al saptelea veac spre al optulea.
Asadar, i vor aduna pre toti n cetatea Ierusalimului, pre care o va da lor ca s nu
mai zic ei: Dac ar fi voit Dumnezeu s ne miluiasc pre noi, iarsi locurile noastre ni lear fi dat, si era s credem n Hristos, si nu era s-l omorm pre El, c au iubit mai mult pre
neamuri dect pre noi 149.
Mijlocul celui de-al optulea veac de la facerea lumii se afl n vremea noastr n
acest secol de rutti nemaivzute. n 1947 marile Loji, mpreun cu organismele masonice
internationale (ONU), nfiinteaz statul Israel, dup ce jidovii cstigaser cel mai slbatic
rzboi al tuturor timpurilor. Abia atunci, ei au putut porni btlia final mpotriva sfintilor
lui Dumnezeu, conform Talmudului150. i i s-a dat fiarei (Antihristului) s fac rzboi cu
sfintii si s-i biruiasc si i s-a dat ei stpnire peste toat semintia si poporul si neamul
(Apocalipsa 13, 7).
148 Ierom. Serafim Rose, op. cit., pag. 138.
149 Zosima Prodromitul, Sfrsitul omului, Bucuresti, 1922, pag. 55
150 Talmud: cod de legi, nsotit de o voluminoas culegere de explicatii si comentarii, alctuit de rabini ntre anii 200 si 500 d. Hr.

Dac nu tinem seama de lucrarea iudeilor, istoria ultimelor dou milenii rmne o
tain neptruns.
Odat cu trdarea iscarioteanului, cu lepdarea norodului din Vinerea Patimilor si,
mai ales, cu blestemul pe care singuri si l-au dat 151, poporul ales s-a dat n mna satanei si
lucreaz cu voia, mpreun cu acesta, la pieirea neamului omenesc si, n primul rnd, a
crestinilor.
Foarte mult ur au jidovii asupra crestinilor; de ar vrea omul s le scrie toate
trebuie vreme foarte ndelungat. ns nu m las inima s tac de tot si a nu arta crestinilor
ura lor. Mai nti, ei Biserica noastr o numesc tuma, care cuvnt va s zic spurcat;
iar hahamii numesc Biserica noastr moisav, care va s zic umbltoare; pe crestin l
numesc goim adic pgn; pe copiii de crestin i numesc seighiti, care va s zic
vierme trtor, copilei i zic siscala, care tot asa va s zic vierme trtor parte
femeiasc; pe preot sau pe clugr l numesc jidovii galh, care va s zic jertfitor la
idoli.
Pe copiii lor, pn a nu ncepe dasclul a-i nvta A, B, trebuie mai nainte s nvete
hul asupra crestinilor, ca s stie cnd va trece pe lng vreo biseric s zic: spurcata
spurcatilor si necurata necuratilor, afurisit este. i la Talmud scrie c dac a trecut vreun
jidov pe lng biseric si a uitat s huleasc, pn la zece pasi, dator este s se ntoarc
ndrt si s zic hula aceea 152.
Pentru c s-au fcut ucigasi de Dumnezeu si s-au nrobit diavolului, jidovii au czut
din starea de umanitate si au mprumutat firea cu desvrsire rea a dracilor.
Precum fr margini este dragostea lui Hristos pentru oameni, tot asa este si ura
satanei si a iudeilor mpotriva Mntuitorului si a alesilor Si. Asa cum Evanghelia este
cartea dragostei, tot asa, n Talmud, vrjmasul a creat codul de legi al fiarei, ndreptat
direct mpotriva Cuvntului lui Dumnezeu: S recunoastem c Talmudul si literatura
talmudic contin formulri si precepte extrem de injurioase la adresa crestinismului 153.
Pentru evrei, nsusi numele lui Iisus a devenit un simbol al tuturor josniciilor posibile 154.
De exemplu, Talmudul, n afara unui pomelnic de acuzatii sexuale murdare mpotriva lui
Iisus, spune c pedeapsa Acestuia n iad este s fie necat ntr-o baie de excremente
clocotite. n Codul complet al legii talmudice al lui Maimonide, autorul nu poate pronunta
niciodat numele lui Iisus fr s adauge pios: Pieri-i-ar numele pctosului!. S mai
citm si preceptul care ordon evreilor s ard, n public, orice exemplar al Noului
Testament 155.
Doar asa putem ntelege ceea ce s-a ntmplat la Pitesti si Gherla, ororile pe care
Bordeianu le descrie, fr a le putea afla cauza ascuns. Nicolski, Zeller, Pauker, Teohari,
151 Monahul Neofit Cavsocalivitul, nfruntarea Jidovilor (Editura Samizdat, 2000): Asa s-a mplinit blestemul pe care jidovii l-au atras
asupr-le cnd i-au zis lui Pilat: Sngele Lui asupra noastr si asupra fiilor nostri (Matei, 27, 25). Asa se ntmpl c la solstitii si echinoctii,
asupra bucatelor jidovilor coboar din vzduh snge!
152 Monahul Neofit Cavsocalivitul, op. cit., pag. 19. Monahul Neofit a fost mai nti rabin, pn la vrsta de 39 de ani, precum fariseul Saul,
nainte de artarea minunat a Domnului.
153 Israel Shahak, Povara a trei milenii de istorie si de religie iudaic, Ed. Fronde, 1997, pag. 55.

154 Israel Shahak, op. cit., pag. 189

155 Israel Shahak, op. cit., pag. 55. Autorul acestor rnduri este Israel Shahak, evreu liberal din Ierusalim, care denunt, din perspectiv
rationalist, preceptele Talmudului, dintre care unele sunt ascunse chiar evreilor neinitiati. (n.ed.)

precum si rabinii care au conceput planul reeducrii, nu au fost nebuni. Ei nu au fcut dect
s pun n practic Talmudul, n modul cel mai riguros. Scopul lor nu a fost distrugerea
fizic a celor alesi, ci siluirea sufletului, schimbarea mintii si transformarea omului n
demon. Asa ne explicm toate aceste fapte peste fire: cruzimea drceasc, pasiunea
coprofag156 si obscen si, mai ales, nebunia hulei. Spune monahul Neofit: Cnd avem
noi Nasterea lui Hristos si Botezul lui Hristos, n acele dou nopti nu pun ei minile pe
crtile lor, ci le acoper si joac toat noaptea crti si hulesc pe Hristos, pe Maica
Domnului si pe toti Sfintii, si numesc noptile acestea noaptea oarb. (s.n.) i cu adevrat
oarb noapte este pentru dnsii, ticlosii, c nu vd adevrul, dar pentru ce acoper ei
crtile lor n noptile acelea, si ce hule brfesc, nu pot s le scriu, c m cutremur a le si
gndi n mintea mea, c mi se pare c se va spurca si vzduhul a spune cineva hula aceasta
ce brfesc ei atunci cnd acoper crtile lor 157.
Vedem c mucenicilor vremii noastre li s-a dat s ptimeasc nc si mai mult dect
aceia din vechime. Tiranii antici nu aveau stpnire dect asupra trupurilor; la Pitesti si
Gherla, satanei i s-a ngduit s se ating chiar de sufletul omenesc. Asa s-a mplinit
cuvntul care zice c cei din urm vor fi cei dinti n mprtia Cerurilor.
tiind c vremea s-a scurtat si c i se apropie ceasul, cel ru, si cei mpreun
lucrtori cu dnsul jidovii , au cutat s trag dup ei n iezerul de foc si pe cei alesi,
aducndu-i la lepdarea de Hristos, de va fi fost cu putint.
Asta s-a urmrit prin reeducarea adevratilor crestini, putini la numr, a micii
turme, strnse dintre legionari. Mlastina dezndejdii este sufletul lipsit de Dumnezeu,
adic iadul luntric:
mprtia mortii este casa mea; culcusul meu l-am ntins n inima ntunericului. Am
zis mormntului: Tu esti tatl meu; am zis viermilor: Voi sunteti mama mea si surorile
mele! Atunci unde mai este ndejdea mea si cine a vzut pe undeva norocul meu? El s-a
rostogolit pn n fundul iadului si mpreun cu mine se va cufunda n trn (Iov 17, 1316) 158.
*
Cu sigurant, prigonitorii vremii noastre, rabinii care au condus, si masonii care au
organizat totul, nu si puteau nchipui binele pe care l fceau victimelor atunci cnd le
chinuiau si le omorau, cci: Fericit este omul pe care Dumnezeu l mustr! i s nu
156 Mari filosofi jidovi parizieni, cum sunt Sartre sau Derrida, au teoretizat si au practicat coprofagia, ca pe un stadiu al dobndirii
ntelepciunii. (n.ed.)
157 Monahul Neofit Cavsocalivitul, op. cit., pag. 19.

158 Dup primul rzboi al lumii, pe care romnii l-au pierdut, marii masoni care au mprtit prada au considerat
c le era mai de folos, n acel moment, o Romnie unit. Cu o singur conditie: ncettenirea n mas, de urgent, a
milioanelor de evrei pripsiti dup rzboiul zis de independent (independent a crei recunoastere a fost conditionat de
acelasi articol din Constitutie, care nu permitea naturalizarea colectiv). Constitutia din 1923, cea mai liberal din Europa, a
rezolvat definitiv aceast nedreptate: jidovii au devenit oficial nepoti ai Bdici Traian si au fost confirmati ca stpni ai
Romniei mari.
Mai mult, atunci cnd sionistii au pus la cale nfiintarea unui stat israelit, acesta trebuia nfiintat tot pe teritoriul
nostru (pentru amnunte, vezi Mihai Eminescu, Opere, vol. X). n 1933, acordurile dintre Alianta Israelit Universal si
guvernul masonic al Romniei, privitoare la acest plan, ajunseser destul de departe.
Pentru ncheierea tratativelor a fost ales, din partea romn, un grec megaloman, I.
G. Duca, acela care avea s-si plteasc trdarea pe peronul grii din Sinaia, executat de un grup de legionari.
ntre cele dou rzboaie, singura fort care s-a opus iudaizrii si a oprit desfiintarea Romniei a fost Miscarea Legionar. De aceea, putem
considera reeducarea drept rzbunarea deplin a jidovilor mpotriva singurilor oponenti reali pe care i-au avut n acea perioad.

dispretuiesti certarea Celui Atotputernic. Cci El rneste si El leag rana, El loveste si

minile Lui tmduiesc (Iov 5, 17).
Fericiti cei morti, cei ce de acum mor ntru Domnul! Da, grieste Duhul,
odihneasc-se de ostenelile lor, cci faptele lor vin cu ei (Apocalipsa 13, 13).
De asemenea, tiranii contemporani nu aveau cunostint de rapoartele martirologice
cuprinse n Vietile Sfintilor. Cu toate acestea, formele de martiraj sunt identice: de pild,
legionari arsi de vii la Crematoriu, n cuptoarele locomotivelor sau doar trecuti prin etuv
ca Gioga Parizianu din cartea de fat, care a supravietuit, asemeni celor trei tineri din
Babilon. La fel, gsim descrise n vietile sfintilor contemporani nou, scene de supliciu
n care clii se istovesc lovind cu tevi de metal, n schimburi, niste oameni ajunsi la starea
de schelete misctoare, pe care totusi nu i puteau dobor.
Strig, printe, c te omoar stia!, citim n Bucuriile suferintei despre printele
Dumitru Bejan, care comenteaz: Ce s strig, dac nu simteam nimic? ntr-adevr,
ngerul Domnului l apra si l fcea s se simt n trup strin.
Trupul meu e plin de pduchi si de solzi de murdrie; pielea mea crap si se
zbrceste. () Pielea s-a fcut pe mine neagr si oasele mele sunt arse de friguri (Iov 7, 5;
30, 30). Trupurile acelea chinuite, batjocorite, s-au sfintit prin suferint si, cu mila lui
Dumnezeu, au biruit firea, astfel nct astzi avem moastele ntregi ale mrturisitorilor,
precum Sfntul Ilie Lctusu159, preot legionar.
Din rnduial Dumnezeiasc, moartea a fost clcat, diavolul s-a surpat si cei care ar
fi trebuit s cad s-au nltat laolalt cu ngerii.
Sngele vrsat n Romnia pentru Hristos si Biseric a curs si pentru cititorul acestei
crti, pe care am dorit s o ncheiem cu mrturia unui sfnt care si-ar fi dorit cu sigurant
s triasc astzi mrturisind Adevrul.

159 Preotul Ilie Lctusu, nscut la 6 decembrie 1909, n comuna Crpturile Vlcea, a fost arestat de regimul comunist ntre 1952-1954 si
1959- 1964, fr a fi condamnat de vreun tribunal. n temnitele si lagrele unde a fost nchis a fost un exemplu de mrturisitor al lui Hristos.
Dup 1964 a slujit ca preot n mai multe parohii. n 1979, prin invidia diavolului si cu mpreun lucrarea autorittilor bisericesti de atunci, a
fost oprit de la slujire. A rposat n Domnul la 22 iulie 1983, n Bucuresti, proorocind c dup 15 ani avea s moar si sotia sa. ntradevr, asa
a fost. La 29 septembrie 1998, la dou zile dup moartea sotiei sale, deschizndu-se mormntul n care fusese ngropat cu 15 ani mai nainte,
au fost aflate moastele ntregi, binemirositoare, ale Sfntului Mrturisitor Ilie Lctusu. Din pcate, cu tot efortul bine-credinciosilor si al
familiei, dosarul de canonizare aflat pe masa Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne ntrzie s fie solutionat.

SFNTUL IOAN GUR DE AUR:

Laud la toti sfintii, care n toat lumea au mrturisit160
N-a trecut nc numr de sapte zile de cnd pe sfintitul praznic al Penticostiei l-am
svrsit, si iarsi ne-a ajuns pe noi ceat de mucenici, iar mai vrtos tabr de mucenici si
sirag al taberei ngerilor, pe care Patriarhul Iacov l-a vzut, ntru nimic fiind mai prejos, ci
ntocmai si deopotriv cu dnsii. C mucenicii si ngerii numai cu numele se deosebesc, iar
cu lucrurile se mpreuneaz. Cerul l locuiesc ngerii, dar si mucenicii. Nembtrnitori si
nemuritori sunt aceia, aceasta si mrturisitorii o vor avea-o. Ci au primit aceia si fire
netrupeasc? i ce este cu aceasta? Cci mucenicii, desi cu trup sunt nfsurati, ns
nemuritori sunt; iar mai vrtos si mai nainte de nemurire moartea lui Hristos le
mpodobeste trupurile lor mai mult dect nemurirea.
Nu este atta de strlucit cerul care se mpodobeste cu multimea stelelor, pe ct sunt
nfrumusetate trupurile mucenicilor cu strlucitele puroaie ale rnilor. Drept aceea, fiindc
au murit, pentru aceasta mai ales covrsesc si mai nainte de nemurire au luat darurile de
biruint, de la moarte ncununndu-se. Micsoratu-l-ai pe dnsul putin oarece dect ngerii,
cu slav si cu cinste l-ai ncununat pe el; pentru firea cea de obste a oamenilor zice David.
Dar si pe putinul acesta, dup ce a venit, Hristos l-a dat, dup ce cu moartea pe moarte a
osndit-o. ns eu nu de aici m ntresc, ci din aceea c si micsortatea aceasta a mortii
covrsire s-a fcut; c de n-ar fi fost muritori, nu s-ar fi fcut mucenici. ntruct, de n-ar fi
fost moarte, nici cununi n-ar fi fost. De n-ar fi fost sfrsit, nici mucenicie n-ar fi fost. De nar fi fost moarte, nu ar fi putut Pavel s zic: n fiecare zi mor pentru lauda voastr, pe
care o am ntru Hristos Iisus. De n-ar fi fost moarte si stricciune, nu ar fi putut s zic
acelasi: M bucur ntru ptimirile mele pentru voi, si mplinesc lipsurile necazurilor lui
Hristos n trupul meu. Drept aceea s nu ne mhnim, cci ne-am fcut nemuritori, ci s
multumim, c de la moarte ni s-a deschis nou arena 161 mrturisirii; de la stricciune am
luat pricina rspltirilor162; de aici avem pricin de lupte.
Vezi ntelepciune a lui Dumnezeu, cum pe mrimea ruttilor, pe capul primejdiei
noastre, pe care l-a adus n luntru diavolul pe moarte o zic , pe aceasta ntru cinstea si
slava noastr a schimbat-o, prin aceasta aducndu-i pe nevoitori ctre rspltirile 163
muceniciei?
Deci ce? Vom multumi diavolului pentru moarte? S nu fie! Cci nu este isprava
socotelii aceluia, ci druirea ntelepciunii lui Dumnezeu.

160 PG 50, col. 699-706, traducere n romneste publicat n Vietile Sfintilor din luna Mai, Mnstirea Neamtu, 1813, f. 292v-295v
161 Orig: maidan
162 Orig: darurilor de biruint
163 Orig: celeanchiurile

Acela a adus-o n luntru ca s piard, si ctre pmnt ntorcndu-ne, pe toat

ndejdea mntuirii s ne-o curme; iar Hristos a ntors-o dup ce a luat-o pe dnsa, si pe noi
iarsi la cer printr-nsa ne-a suit. Deci nimeni din voi s nu m prihneasc, c ceat si
tabr am numit pe plinirea mucenicilor, punnd dou nume potrivnice unui lucru. C
ceat si tabr sunt potrivnice, ns aici s-au mpreunat amndou.
Cci ca si cum dntuind, asa de cu dulceat se duceau la munci; si ca si cum btnd
rzboi, asa au artat pe toat brbtia si rbdarea, si pe cei mpotrivnici i-au biruit. Dac ai
fi vzut firea celor ce se fceau, lupt si rzboi si tabr erau cele ce se fceau; iar dac pe
socoteala celor ce se fceau ai fi cercat-o, cete si ospete si prznuiri si prea mare dulceat
erau cele ce se svrseau.
Voiesti s te nveti c acestea erau mai nfricosate dect rzboiul? Despre isprvile
mucenicilor zic. Ce lucru oare este nfricosat n rzboi? Osti stau dinspre amndou prtile
ntr-armate, strlucind cu armele, si pmntul cu totul luminndu-l, nori de sgeti se slobod
dinspre toate prtile acoperind aerul cu multimea, praie de sngiuri se prvlesc pe
pmnt, si strvurile multe fiind pretutindeni ca ntru niste seceris de spice, asa surpndu-se
ostasii unii de ctre altii. Vino, deci, de la aceea spre lupta aceasta s te aduc pe tine. i aici
sunt dou tabere: una adic a mucenicilor, iar alta a tiranilor. Dar tiranii erau ntr-armati, iar
mucenicii se luptau cu trupul gol, si se fcea biruinta celor goi, nu a celor ntr-armati. Cine
nu s-ar fi spimntat?! C cel btut biruia pe cela ce l btea, cel legat pe cel dezlegat, cel
de tot ars pe cel ce l ardea, cela ce murea pe cel ce l ucidea; vzut-ai cum acestea erau mai
nfricosate dect acelea?
Acelea adic, desi erau nfricosate, dar dup fire se fceau; iar acestea covrsesc pe
toat firea si pe toat urmarea lucrurilor, ca s te nveti c ale Harului lui Dumnezeu erau
cele ce se isprveau.
Mcar c ce lucru este mai nedrept dect lupta aceasta? Ce este mai fr de lege
dect luptele acestea? C n rzboaie se ntrarmeaz amndou prtile celor ce se lupt; iar
aici nu asa: ci mucenicul adic sttea gol, iar clul 164 ntr-armat. Iarsi, ntru lupte
amndoura prtilor le este slobod a-si ridica minile mpotriv.
Iar aici acela sttea legat, iar tiranul cu stpnire i aducea asupr-i rnile, si ca dintro anume tiranie judectorii nsortindu-si lor s fac ru, iar dreptilor mucenici dndu-le s
ptimeasc ru, asa se mpleticeau cu sfintii, si nici asa nu-i biruiau pe dnsii. Ci dup
aceast nepotrivit si aspr lupt, tiranii, fiind biruiti, se duceau. i un lucru ca acesta se
fcea, precum dac cineva aducnd ntr-un rzboi un om viteaz si rzboinic si pe
ascutisul165 sulitei frngndui- l si de platos dezbrcndu-l, asa cu trupul gol i-ar fi
poruncit s se lupte, iar el lovindu-se si btndu-se si nenumrate rni primind ar fi pus
semn de biruint. Cci si pe mucenici goi aducndu-i, si cu minile napoi legndu-i, si
dinspre toate prtile btndu-i si strujindu-i, asa se biruiau clii 166, iar ei rnile primindule, pe biruinta cea mpotriva diavolului au pus-o.
i precum diamantul nsusi fiind btut nu se d, nici nu se nmoaie, iar pe fierul cela
ce l bate l risipeste, asa cu adevrat si sufletele sfintilor, attea munci asupr-le aducndu164 Orig: muncitorul
165 Orig: simceaua
166 Orig: muncitorii

se, ele nimic ru nu ptimeau, iar pe puterea celor ce i bteau o risipeau, urt si cu totul de
rs biruindu-se, asa din lupte i trimiteau, dup ce luau multe si nesuferite rni. C si de
lemne i legau pe dnsii, si coastele le gureau, si brazdele adncindu-le ca si cum ar fi arat
pe niste pmnt, iar nu trupuri ar fi spintecat; si puteai a vedea coaste desfcute, coaste
deschise, piepturi rupte; si nici pn aici nu si-au oprit tulburarea si nebunia lor fiarele
acelea mnctoare de snge: ci si de pe lemne pogorndu-i peste crbuni i puneau pe
grtare de fier. i puteai a vedea iarsi vederi mai amare dect cele de mai nainte, ndoite
picturi picnd din trupurile lor, unele adic din sngele cela ce curgea, iar altele din
trupurile cele ce se topeau. Iar sfintii, zcnd pe crbuni ca pe niste trandafiri, asa de cu
dulceat vedeau pe cele ce li se fceau.
Iar tu, auzind grtar de fier, adu-ti aminte de scara cea gndit pe care a vzut-o
Patriarhul Iacov ntins de la pmnt pn la cer; pe aceea se pogorau ngerii, iar pe acesta
se suiau mucenicii. i ntru amndou Domnul era ntrit. Nu ar fi rbdat sfintii acestia
durerile, dac nu s-ar fi rezemat pe grtarul acesta. Ci pe aceea se suiau si se pogorau
ngerii, iar pe acesta i este artat fiecruia cum se suiau si mucenicii. Dar pentru ce oare?
C aceia se trimiteau ctre slujb pentru cei ce voiau s mosteneasc mntuirea, iar acestia
izbvinduse ca niste ptimitori si ncununati de lupte se duceau de aici ctre Puitorul de
nevoint. Totusi s nu ascultm asa prost pe cele ce se zic, auzind c se puneau crbuni sub
trupurile mucenicilor cele cu totul strujite; ci s socotim ce fel suntem cnd ne-ar cuprinde
vreo fierbinteal: socotim c nevietuit este viata, ne necjim, cu greu suferim, gemem, si
precum pruncii cei mici ne ngreuiem, nimic mai jos dect gheena socotind focul; iar
acestia nu nfocare stndu-le asupr-le, ci nconjurndu-i vpaia dinspre toate prtile si
scnteile srind peste zgaibe, si dect toat fiara mai cumplit muscndu-le rnile, ei precum
niste diamant, si ca si cum n niste trupuri strine le-ar fi vzut pe acestea fcndu-se, asa
de cu vitejie si cu brbtia ceea ce se cuvenea lor stteau ntru graiurile mrturisirii,
nersturnati si neschimbati prin toate cele grele petrecnd, si pe a lorusi brbtie si pe
Harul lui Dumnezeu luminat artndu-l.
Vzut-ati de multe ori la rsrit cnd rsare soarele, si sloboade raze n chipul
sofranului? ntr-acest fel erau trupurile sfintilor, ca niste raze n chipul sofranului, praiele
sngelui dinspre toate prtile curgnd de pe dnsii de jur mprejur, si pe trupul lor
strlucindu-l cu mult mai vrtos dect soarele pe cer. Pe sngele acesta ngerii vzndu-l se
veseleau, iar dracii se nfricosau, si nc nsusi diavolul se cutremura. C cel ce se vedea
nu era snge asa prost, ci snge mntuitor, snge sfnt, snge la ceruri vrednic, snge care
le adap totdeauna pe sadurile cele bune ale Bisericii. A vzut diavolul sngele acesta si s-a
nfricosat. C si-a adus aminte de alt snge, Stpnesc. Pentru acela a curs sngele acesta.
C de cnd s-a mpuns coasta Stpnului, vezi de aici nenumrate coaste mpunse.
C cine nu s-ar fi dezbrcat cu mult dulceat ctre nevointele acestea, vrnd a se
face prtas al Patimilor celor Stpnesti, si mpreun s se nchipuiasc cu moartea lui
Hristos? C destul este aceast rspltire si cinstea cea mai mult, si rspltirea care
covrseste pe darurile cele de biruint, si mai mult dect mprtia Cerurilor.
Deci s nu ne nfricosm auzind c cutare a mrturisit, ci s ne nfricosm auzind c
cutare s-a nmuiat, si a czut din niste plti de biruint ca acestea care i zceau nainte. Iar
de voiesti si pe bunttile cele dup acestea s le auzi, nici un cuvnt adic nu poate s le

arate, c nici ochi nu le-a vzut zice , nici ureche nu le-a auzit, nici la inim de om nu
s-au suit, acelea care a gtit Dumnezeu celor ce l iubesc pe Dnsul; si nimeni din oameni
nu L-a iubit pe Dnsul asa ca mucenicii. ns nu fiindc si pe cuvnt si pe minte o
covrseste mrimea bunttilor celor gtite, pentru aceasta vom tcea, ci pe dup ct ne
este si nou cu putint a zice, si vou a auzi, ne vom ispiti umbrit si ntunecat a v arta
vou fericirea ceea ce acolo i va primi pe dnsii. C artat si luminat numai ei singuri vor
fi stiind-o, cei care cu cercarea de aceasta se ndulcesc.
C pe acestea grelele si nesuferitele n scurt cirt de vreme le ptimesc mucenicii;
iar dup izbvirea cea de aici la cer se suie, ngerii naintea lor mergnd, si arhanghelii ca
niste ostasi petrecndui, c nu se rusineaz de cei mpreun robi, ci pe toate le-ar fi primit
pentru dnsii s le fac, fiindc si ei pe toate au voit s le ptimeasc pentru Hristos
Stpnul lor. i cnd se suie la cer, toate sfintele acelea Puteri mpreun alearg. C dac
venind n cetate niste lupttori strini tot norodul de primprejur curge dinspre toate prtile
si nconjurndu-i pe dnsii le cearc sntatea si bunstarea mdularelor lor, cu mult mai
vrtos cnd nevoitorii bunei credinte se suie la ceruri, mpreun alearg ngerii. i toate
Puterile cele de sus dinspre toate prtile curg si cearc rnile acestora, si ca pe niste viteji
care de la rzboi si de la lupt se ntorc cu multe izbnzi si biruinte, asa de cu dulceat i
primesc pe dnsii pe toti si i srut; apoi i duc pe dnsii cu mult alai la mpratul
Cerurilor, la Scaunul acela care de mult slav este plin, unde sunt Heruvimii si Serafimii.
i venind acolo si nchinndu-se celui ce sade pe Scaun, de mai mult primire se ndulcesc
de la Stpnul, dect de la cei mpreun robi. C nu ca pe niste robi i primeste pe dnsii
(mcar c si aceasta prea mare cinste este, si creia nu este cu putint a afla ntocmai), ci ca
pe niste prieteni ai Si; Cci voi, zice, prieteni ai Mei sunteti. i prea cu cuviint. C El a
zis iarsi: Mai mare dragoste dect aceasta nimeni nu are, ca cineva s-si pun sufletul
su pentru prietenii si.
Deci de vreme ce prea mare dragoste au artat ctre Dnsul, i primeste pe dnsii si
dobndesc slava aceea, se unesc cu cetele acelea si se mprtsesc de mdularele cele
tainice. Cci dac n trup fiind, prin mprtsirea Tainelor se uneau cu ceata aceea,
mpreun cu Heruvimii cntarea cea ntreit sfnt cntnd-o, precum si voi cei nvtati stiti
Tainele, cu mult mai vrtos acum, dup ce au primit pe mpreun dntuitorii, cu mult
ndrznire se mprtsesc de bun lauda aceea. Dar oare nu v nfricosati mai nainte de
aceasta de mucenicie? Oare nu poftiti acum mucenicia? Oare nu v pare ru acum, c nu
este de fat vreme pentru mucenicie? Ci si s ne iscusim spre vremea de mucenicie.
Au defimat aceia viata? Defaim si tu desftarea. i-au aruncat aceia trupurile lor n
foc? Arunc si tu acum banii n minile sracilor. Au clcat aceia crbunii? Stinge-ti si tu
flacra poftei.
mpovrtoare sunt acestea? Dar si cstigtoare. S nu vezi pe cele grele ce-s de fat,
ci pe cele bune ce vor s fie. Nu pe greuttile cele din mini, ci pe bunttile cele ntru
ndejdi. Nu pe ptimiri, ci pe premii 167; nu pe osteneli, ci pe cununi; nu pe sudori, ci pe
plti; nu pe dureri, ci pe rspltiri; nu pe focul cela ce arde, ci pe mprtia ceea ce zace
nainte; nu pe clii168 cei ce stau mprejur, ci pe Hristos cela ce te ncununeaz.
167 Orig: celeanchiuri
168 Orig: muncitorii

Acesta este mestesug prea mare si cale prea lesnicioas ctre fapta bun, adic a nu
vedea numai pe osteneli, ci si pe darurile cele de biruint mpreun cu ostenelile, iar nu
numai pe dnsele deosebi singure. Deci cnd vrei s dai milostenie, nu lua aminte la
cheltuiala banilor, ci si la adunarea drepttii: Risipit-a, dat-a sracilor, dreptatea Lui
rmne n veacul veacului. Nu cuta la bogtia ceea ce se desart, ci la vistieria crescnd.
Dac vei posti, nu socoti pe necjirea cea din post, ci pe odihna cea din necjire. Dac vei
priveghea rugndu-te, nu pe ticlosia cea din priveghere, ci pe ndrzneala cea din
rugciune cuget-o. Asa si ostasii fac: nu la rni, ci la rspltiri caut; nu la junghieri, ci la
biruinte; nu la mortii cei ce cad, ci la vitejii cei ce se ncununeaz. Asa si crmacii mai
nainte de valuri si de furtuni le vd pe limanuri, mai nainte de necrile corbiilor pe
neguttorii, mai nainte de greuttile cele din mare pe bunttile cele dup mare. Asa f si
tu.
Ia n minte ct de mare buntate este, n noapte adnc, dormind toti oamenii, si
fiarele si dobitoacele, fiind liniste prea adnc, numai tu singur sculndu-te cu ndrzneal
s vorovesti cu Stpnul cel de obste al tuturor. Dulce este somnul? Dar nimic nu este mai
dulce dect rugciunea. Dac deosebi vei vorovi cu Dnsul, multe vei putea s isprvesti,
nimeni suprndu-te pe tine, nici mpingndu-te de la rugciune; ai si pe vreme ajutndu-ti
spre a dobndi acelea care voiesti. Dar te ntorci zcnd pe asternut moale si te lenevesti s
te scoli? Ia n minte pe mucenicii cei de astzi care pe grtar de fier zceau, nu asternut
avnd dedesubt, ci crbuni aprinsi fiind asternuti.
Aici voiesc a nceta cuvntul, ca pe pomenirea grtarului ntinerind-o, si proaspt
avnd-o voi, asa s v duceti si pe acesta noaptea si ziua s-l pomeniti. C mcar de ne vor
tinea zeci de mii de169 legturi, vom putea pe toate a le rupe cu lesnire si a ne scula la
rugciune, pe grtarul acesta cugetndu-l totdeauna. i nu numai grtarul s-l cugetm, ci
si pe celelalte munci ale mucenicilor s le zugrvim pe ltimea inimii noastre, precum cei
ce pe casele lor le fac strlucite si cu zugrviri nflorite dinspre toate prtile le mpodobesc
pe dnsele; asa si noi pe peretii mintii noastre s zugrvim pe muncile mucenicilor. C
zugrvirea aceea este nefolositoare, iar aceasta are mult cstig: nu are trebuint de bani,
nici de cheltuial, nici de vreun mestesug oarecare zugrvirea aceasta, ci n locul tuturor
ajunge srguinta s foloseasc170 pe gndul cel viteaz si destept, si prin acesta ca prin
oarecare mn prea bun si prea iscusit s zugrveasc tinuit pe muncile lor.
Deci s zugrvim n sufletul nostru pe unii zcnd pe tigi, iar pe altii ntinsi peste
crbuni nfocati, iar pe altii afundati n cldri cu capul n jos, iar pe altii aruncati n mare,
iar altii strujindu-se, pe altii ncovoiati pe roti, pe altii aruncati n prpstii; si pe unii
luptndu-se cu fiarele, iar pe altii aducndu-se ctre rpi adnci, iar pe altii, dup cum i s-a
ntmplat fiecruia de si-a sfrsit viata. Ca prin mpistrirea zugrvirii acesteia fcnd casa
noastr strlucit, s o facem ndemnatec si plcut lcas mpratului Cerurilor. C dac va
vedea niste zugrviri ca acestea n mintile noastre, mpreun cu Tatl si mpreun cu
Sfntul Duh si va face slas ntru noi; si cas mprteasc va fi de aici mintea noastr, si
nici un gnd necuvios nu va putea s intre ntr-nsa, fiind ntru noi pomenirea mucenicilor
ca oarecare zugrvire totdeauna nvistierit si mult strlucire slobozind n luntru, si
Dumnezeu mpratul tuturor totdeauna petrecnd ntru noi. i asa aici primindu-L pe
169 Orig: nenumrate (gr. mura)
170 Orig: unelteasc.

Hristos, vom putea dup ducerea cea de aici s fim primiti ntru vesnicele lcasuri. Pe care
fac-se ca noi toti s le dobndim, cu Harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru
Iisus Hristos, prin Care si cu Care Tatlui i se cuvine slava, mpreun si Sfntului si de
viat fctorului Duh, n vecii vecilor, amin.