TEORIILE NSUIRII LIMBAJULUI

Unii cercettori consider c limbajul deriv dintr-o abilitate cognitiv general. Alii
susin c limbajul este rezultatul combinrii abilitilor cognitive care include: aptitudini
intelectuale (utilizarea gramaticii), informaie verbala (semnificatia cuvintelor), strategii
cognitive (organizarea unei propoziii pe baza regulilor gramaticale i a semnificaiei cuvintelor),
abiliti motorii (micrile buzelor i limbii n timpul vorbirii).
Exist i prerea conform careia limbajul este o aptitudine special, specific uman,
diferit de alte aptitudini cognitive. Se considera ca limbajul poate afecta gndirea att de
puternic, nct gndirea poate fi modificat sau limitat de cuvintele utilizate n limbaj. Aceasta
nseamna c oamenii pot gndi doar n limitele limbajului pe care l poseda. Limbajul faciliteaz
modul n care oamenii se raporteaz la probleme i fac discriminri.
Limbajul se bazeaza pe folosirea unor semne sau simboluri care au o semnificaie i care
respect anumite reguli gramaticale. Gramatica este un ansamblu de reguli care specific relaiile
care se stabilesc ntre aceste semne sau simboluri.
Au fost elaborate mai multe teorii ale insusirii limbajului, care pot fi impartite in trei
categorii principale: teorii behavioriste, nativiste si sociale.
a. Teoriile behavioriste. (Behaviorism current psihologic ntemeiat de psihologul
american J.B. Watson (1913), care reduce psihologia la studiul comportamentului, al relaiei
dintre stimul i rspuns, eliminnd din cmpul cercetrii psihologice contiina, fenomenele vieii
psihice interioare; Teorie care pune la baza psihologiei comportarea nediferen iat a omului i
animalului fa de un stimulent exterior organismului) Abordarea behaviorista ainsusirii
limbajului a fost propusa de Skinner (1957) care sustinea ca insusirea limbajului apare ca rezultat
al unui proces de conditionare operanta. El considera ca punctul de plecare in insusirea
limbajului il reprezinta ganguritul copilului.Cand un copil gangureste, produce diverse foneme.
Fiintele umane sunt capabile sa produca un numar foarte mare de foneme distincte. Atunci
cand un copil gangureste, el produce intreaga gama de foneme pe care le folosesc fiintele umane
din intreaga lume. Skinner sustinea ca acesta estecomportamentul operant, conditionat apoi de
interactiunea copilului cu mediul sau.
Cand copilul gangureste, ajunge sa lege accidental cateva foneme pe care parintii sai le
considera a fi primul cuvant, cum ar fi mama. Cand acest lucru se intampla, parintii sunt foarte
satisfacuti, iar copilul este recompensat pentru comportamentul sau. Aceasta recompensa
mareste probabilitatea de repetare a comportamentului. Treptat, printr-un proces de incercare si
eroare si de formare a comportamentului (in care copilul este recompensat doar pentru anumite

sunete), se formeaza din ce in ce mai multe cuvinte pe care ajunge sa le spune la momentul
oportun.
Viziunea lui Skinner asupra felului n care copilul deprinde limbajul are dou
caracteristici principale:
- este o teorie behaviorist, considernd limbajul produsul unui anumit tip de
comportament (comportamentul verbal) i susinnd c sunetele au doar rolul de a transmite o
semnificaie, deoarece sunt asociate cu anumii stimuli din ambian.
- este o teorie reducionist, deoarece ncearc s reduc deprinderea limbajului la
elementele simple ale legturii stimul-rspuns.
b. Teoriile nativiste. Lingvistul Chomsky a criticat abordarea lui Skinner, aducnd patru
argumente:
1. Daca toti copiii ar deprinde limbajul prin acest proces de incercare si eroare, atunci
fiecare si-ar insusi limbajul in felul sau. Dar, limbajul si invatarea acestuia de catre copii prezenta
aceleasi structuri de baza peste tot in lume;
2. Timpul necesar unui copil pentru a deprinde limbajul este prea scurt pentru a valida
invatarea acestuia prin incercare si eroare. Ar fi imposibila insusirea unui sistem atat de complex
in aproximativ doi ani de la primul cuvant, daca procesul s-ar realiza prin conditionare operanta;
3. Se pare ca exista un fel de predeterminare a copiilor pentru a fi atenti la cei care
vorbesc in mediul lor, fara a da atentie celorlalte sunete, iar acest aspect necesita o explicatie;
4. Trebuie explicat de ce, desi nimeni nu-i invata pe copii sa vorbeasca, ei reusesc sa
extraga suficient din fragmentele incomplete, si deseori negramaticale, pe care le aud de la altii,
deprinzand in acest fel reguli si principii lingvistice.
Chomsky sustine ideea mostenirii mecanismului de deprindere a limbajului, care
opereaza prin extragerea regulilor de baza, din ansamblul cuvintelor auzite de copil. Copilul nu
trebuie sa fie invatat sa vorbeasca, deoarece poate identifica regulile limbajului doar auzindu-i pe
altii vorbind. Pentru functionarea mecanismului de deprindere a limbajului copilul trebuie
doar sa asculte limba vorbita. Sistemul este innascut, automat.
Nu se pune problema ca mostenim limbajul sau toate regulile gramaticale specifice
oricarei limbi. Chomsky sustine ca regulile gramaticale de care suntem constienti sau pe care le
deprindem atunci cand invatam o limba noua, reprezinta doar structura de suprafata a limbii
respective. Structura de suprafata difera de la o limba la alta, dar sub aceasta se gaseste structura
profunda,care este identica pentru toate limbajele umane. Copilul poseda la nastere structurile
profunde ale limbajelor, care-i dau posibilitatea sa recunoasca substantive sau verbe atunci cand
aude limba vorbita.

Teoria lui Chomsky este o abordare reductionista chiar daca nu este in acord cu
reductionismul lui Skinner. Considerand deprinderea limbajului un proces genetic, copilul
ramane inactiv in acest proces, deoarece invatarea are loc mai mult sau mai putin automat.
Deprinderea limbajului este redusa mai curand la actiunea genelor decat la realizare conexiunilor
stimul-raspuns.
Teoria lui Lenneberg reprezinta o alta abordare nativista in explicarea deprinderii
limbajului. El sustinea ca limbajul este o capacitate biologica mostenita a fiintei umane, aspect
demonstrat prin faptul ca limbajul este deprins de copii fara ca acestia sa fie invatati. Limbajul
trebuie sa fie insusit intr-o perioada critica din viata copilului, iar daca acest lucru nu are loc la
momentul oportun, atunci nu va mai avea loc niciodata. Aceasta perioada critica se situeaza
inainte

de

pubertate,

deoarece

mai

tarziu

zonele

creierului

implicate

in

functia

limbajului devin prea rigide si inflexibile pentru invatarea unui nou limbaj. Adultii care invata o
limba straina, nu o invata niciodata asa cum au invatat limba materna. Justificarea acestei idei
provine din studiile facute asupra ariilor corticale ale limbajului. Aceste arii sunt situate in
emisfera stanga a creierului, iar deteriorarea lor la adult duce la o disfunctie permanenta a
limbajului. Daca o astfel de deteriorare are loc la copii, pana la varsta pubertatii, functiile
limbajului trec de obicei in cealalta parte a creierului si astfel copilul este capabil sa se refaca
complet dupa deteriorare.
Ipoteza lui Lenneberg a fost pusa sub semnul intrebarii in urma studiului efectuat asupra
unui copil, care a fost inchis intr-o mansarda de la varsta de 1 an si 8 luni pana la 13 ani, cand
trecuse de pubertate. In aceasta perioada copilul nu auzise niciodata limba vorbita si nu poseda
nici o forma de limbaj. Luat sub supraveghere intr-o institutie specializata, copilul a deprins
limbajul foarte rapid. Desi a invatat sa utilizeze limbajul au existat unele diferente semnificative,
copilul neajungand la o fluenta gramaticala deplina.
Interpretarea nativista s-a dovedit utila pentru studierea mecanismului de intelegere a
limbajului, pentru ca a evidentiat predispozitia copiilor pentru limbaj si dobandirea foarte rapida
a acestuia. Totusi Chomsky si Lenneberg au exagerat in sustinerea acestor idei. Nu putem
contesta ca exista o tendinta mostenita de deprindere a limbajului, iar aceasta tendinta nu o
putem considera ca actionand automat si independent asa cum au sugerat autorii.
c. Teoriile sociale. Brown (1973) a observat ca teoriile anterioare asupra dobandirii
limbajului au omis deseori scopurile si semnificatiile care stau la baza utilizarii limbajului de
catre copil. El aelaborat o teorie in care a evidentiat aspectele sociale ale dezvoltarii limbajului.
Aceasta teorie porneste de la ideea ca limbajul provine din nevoia copilului de a comunica
si este cunoscuta sub denumirea de gramatica a relatiilor semantice. Conform acestei teorii
pentru copil este important sensul, intentia indicata prin ceea ce spune. Versiunile scurtate ale

enunturilor copiilor sunt numite vorbire telegrafica, deoarece vorbirea lor seamana cu o
telegrama din care se omit cuvintele de legatura fara a se pierde insa semnificatia. Astfel, o fraza
ca Da lapte ar fi adecvata mesajului As mai dori putin lapte daca se poate. Omiterea
cuvintelor de genul articolelor, prepozitiilor si conjunctiilor duc la o versiune prescurtata a
limbajului, fara a se pierde continutul semantic.
Efectuand studii longitudinale asupra vorbirii copiilor, el a evidentiat faptul ca insusirea
limbajului se desfasoara intr-o succesiune care parcurge aproximativ cinci etape. In I etap,
copilul articuleaz doar propoziii simple de dou cuvinte Vreau mainut sau Mama plecat.
Pe masura ce intra n a II-a etapa ncepe sa foloseasc forme flexionale i articole, spunnd Uite
o pisica sau Am plecat. In etapa a III-a copilul ncepe sa pun ntrebari, de la cele relativ
uoare, cum ar fi ce?, unde? i cnd? pana la cum i de ce?. Etapa a IVa este caracterizata prin introducerea frazelor simple, cum ar fi eu am baut lapte si catelusul a
baut lapte. In a V-a etapa copilul este capabil sa lege propozitii prin elemente de relatie si sa
utilizeze propozitii subordonate: Eliza care locuieste acolo merge la scoala noastra. In aceasta
etapa copilul poate formula majoritatea tipurilor de constructii gramaticale specifice adultilor,
dezvoltarea ulterioara a limbajului realizandu-se in principal prin imbogatirea vocabularului.
Teorii bizare despre apariia limbajului
Cum au aprut cuvintele? Cuvintele nu ls dovezi palpabile n urm - scrierea a nceput
cu mult dup ce a aprut limbajul - iar teoriile depre originile limbajului, n general, s-au bazat
mai mult pe intuiie. Timp de secole au existat speculaii att de zadarnice despre nceputurile
limbajului, nct atunci cnd Societatea Lingvistic din Paris a fost fondat, n 1866, statutul
acesteia includea o interdicie cu privire la orice discuii pe aceast tem.
1. Teoria Ham Ham: susine ideea c oamenii au imitat sunetele pe care le scot lucrurile
sau fiinele din jur: ham ham, miau, mu etc. Aceast teorie nu este foarte probabil, pentru c
exist puine lucruri care emit sunete specifice i puine cuvinte sun a ceea ce ar trebui sa
exprime.
2. Teoria Au: susine c limbajul vine de la rspunsul vocal automat la durere, fric,
surpriz i alte emoii: rsul, iptul etc. Dar o mulime de animale scot astfel de sunete i nu au
dezvoltat un limbaj.
3. Teoria Ding-Ding: susine ideea c limbajul reflect o rezonan mistic legat de
lucurile din aceast lume. Este neclar cum poate cineva s demonstreze aceast ipotez.
4. Teoria Hei-rup: susine ideea c limbajul a nceput cu fraze ritmice pe care oamenii le
foloseau pentru a-i coordona aciunile fizice atunci cnd lucrau mpreun.

5. Teoria Pa-Pa: susine ideea c limbajul vine de la folosirea limbii i gurii pentru a
imita gesturile. De exemplu, cnd spui "pa-pa" este ca i cum faci cu mna "la revedere". Dar
majoritatea lucrurilor pe care le spunem nu au gesturi caracteristice asociate cu ele, cu att mai
puin gesturi pe care le poi imita cu limba i gura.
6. Teoria La-La: susine ideea c limbajul provine de la sunete care inspir fericirea,
sensibilitatea, tristeea, iubirea, joaca sau cntecul. Probabil cea mai plauzibil ipotez dintre
toate.
NB! La aproximativ un secol dup ce originea limbii a fost exclus din discuiile
academice, oamenii de tiin au nceput s ia din nou problema n considerare, dar de data
aceasta cu dovezi de paleontologie despre creier i caracteristici ale tractului vocal ale primilor
oameni. n loc s speculeze cu privire la tipurile de vocalize care au dat natere la sunete vorbite,
oamenii de tiin iau acum n considerare ce aspecte fizice, cognitive, i factori sociali trebuie s
fi existat ca limbajul s apar.