Timiditatea la adolesceni

Rolurile sociale solicitante i conturarea identitii de sine produc la vrsta adolescenei

modificri ale proceselor fiziologice, somatice dar i psihice. Nevoia de independen
ncepe s i spun cuvntul, responsabilitile cresc direct proporional cu nevoia de a
socializa. Nuanarea experienei afective produce efecte asupra modelrii
comportamentului nonverbal i para-verbal, crete mobilitatea i expresivitatea la nivelul
mimicii, emotivitatea i sensibilitatea fiind exacerbate la aceast vrst. Specifice
timiditii sunt i mecanismele de compensare pe care adolescentul le dezvolt n aceast
perioad i anume capacitatea de a mima i de a disimula. Eritemul de pudoare, nroirea
att de stnjenitoare, este una dintre reaciile declanate la nivelul sistemului vegetativ.
Ursula chiopu nota faptul c n aceast perioad, din cauza nencrederii n forele
proprii, a nesiguranei i a unei valorizri deficitare, printre tririle cele mai frecvente se
regsesc strile anxioase. Timiditatea se manifest printr-o multitudine de faete,
adolescentul trind experienele la intensitate maxim i deseori cu o oarecare rigiditate
cu care oscileaz de la o extrem la alta. n planul funcionrii individuale aceasta
cumuleaz efecte n planul afectiv, comportamental, cognitiv si social. Teama de reacie a
celor cu care interacionm declaneaz acest mecanism psihologic att de complex.
Situaiile n care adolescentul trebuie s se afirme, cnd gesturile cotidiene sunt supuse
observaiei celorlali, cnd relaionarea este inevitabil pot pune serioase probleme n
momentul n care acesta nu poate gestiona emotivitatea crescut. Fie c individul poate fi
taciturn, pe plan interior discursul este chiar bogat i absoarbe complet atenia celui n
cauz, mpiedicndu-l s exprime ceea ce simte sau dorete la nivel de limbaj verbal.
Stresul, frustrarea, perfecionismul, conflictul intra-psihic, complexul de inferioritate,
hiperprotecionismul prinilor sunt factori care contribuie i ntresc trsturile
temperamentale, conturnd prototipul reacional al persoanei. Timiditatea descris ca
disconfort n interaciunile sociale, inhibiie n a ne manifesta natural i spontan, blocaj la
nivel comportamental poate fi privit totodat i ca o form de introspecie excesiv.
Concentrarea obsesiv asupra propriilor gnduri i percepia negativ a propriei persoane
n raport cu ceilali genereaz o stare de inadaptare greu de controlat i de depit. n
cazul n care aceasta nu atinge cote problematice, nefiind corelat cu alte simptome din
aria psihopatologiei, aceasta este depit odat cu vrsta. Contextul cultural n care
individul se dezvolt are o pondere mare n determinarea timiditii ca trstur. Fondul
cultural i mediul social pun bazele pe care primele modele sociale de comportament i
vor avea manifestarea. Ceea ce contribuie masiv la instaurarea timiditii sunt criticile
excesive, lipsa ncurajrilor, exagerarea eecurilor, lipsa comportamentelor de
recompensare n situaii de succes, precum i descurajarea exprimrii propriilor opinii i
sentimente fa de ceilali. Jocurile de rol, antrenarea asertivitii, dezvoltarea empatiei i
exersarea unor noi modele de comportament duc la restructurri cognitive, care modific
percepia pe care individul o are fa de sine i fa de lumea nconjurtoare.

Cu totii ne ingrijoram, nu scapa nimeni de ingrijorare, deoarece pana la un punct,

aceasta ne ajuta sa prevenim, sa Anticipam eventualele probleme si sa fim mai
bine pregatiti atunci cand ne confruntam cu ele.

Unii dintre noi dam dovada de exces de zel la capitolul ingrijorari. Zicala:
Ce e mult, strica e valabila si in aceasta situatie, deoarece excesul de
ingrijorare devine contraproductiv si, in loc sa ne pregateasca mai bine pentru
confruntarea cu dificultatile vietii, devine o problema in sine, ne blocheaza, ne
consuma din energie si astfel ajungem sa fim evitanti si foarte stresati.

Complicatiile ingrijorarii excesive

Pe fondul ingrijorarii excesive, anumite persoane manifesta atacuri de panica (frica
intensa insotita de ameteala, palpitatii, senzatii de sufocare, senzatii de lesin etc.), fobii
(frici puternice fata de diverse obiecte, fiinte, situatii), obsesii (ganduri, imaginii ciudate
si involuntare care apar frecvent in minte ), si chiar depresie (reducerea semnificativa a
capacitatii de a ne mai bucura de viata, oboseala accentuata, tristete etc.).

Cum ne tratam?
Anxietatea generalizata, atacurile de panica, fobiile, stresul si depresia sunt adevarate
dureri sufletesti. Unii oameni suporta aceste dureri ani si ani de zile fara sa incerce o
rezolvare profesionala a lor. Altii prefera analgezice gen: tutun, alcool, mancare in
exces, calmante. Acestea pot induce, pentru scurt timp, sentimente de linistire,insa, dupa
incetarea efectului, problemele revin cu o si mai mare intensitate. In concluzie, problema
nu se rezolva, ci, dimpotriva, se agraveaza.
Stimate cititor, daca te regasesti printre aceste persoane, afla ca exista solutii eficiente
pentru a scapa de manifestarile anxioase si complicatiile acestora. Un bun exemplu in
acest sens il reprezinta sedintele de psihoterapie cognitiv-comportamentala. Aceasta
forma de psihoterapie este foarte bine structurata, orientata pe probleme si foarte
eficienta, fapt demonstrat stiintific prin numeroase cercetari.
Este bine stiut ca tratamentul medicamentos nu vindeca anxietatea, dar permite tinerea ei
sub control. Odata cu intreruperea tratamentului simptomele revin.
Daca ai avea o durere fizica, probabil ai apela mai repede la un specialist . A sosit timpul
sa te ingrijesti si de sufletul tau, nu-l mai neglija si apeleaza cu incredere si curaj la
psihoterapeut.

Cum ne ajuta psihoterapia?

Psihoterapia cognitiv-comportamantala se bazeaza pe urmatoarele principii:
- Unele probleme sunt generate de comportamente disfunctionale, invatate in trecut si
care nu mai sunt de actualitate. In concluzie, invatam comportamente noi, functionale,
care ne vor permite o mai buna adaptare solicitarilor prezente.
- Alte probleme sunt generate de modul in care percepem lumea sau de felul in care
gandim despre ceea ce ni se intampla. Asa cum am invatat comportamente ineficiente, la
fel am invatat si stilul de gandire inadecvat prin care interpretam lumea.
Acest stil de gandire poate fi si el corectat, astfel incat sa fim mai eficienti si mai fericiti.

De la gandire se ajunge la emotie si la comportament. Emotiile, sentimentele si

comportamentele noastre depind de modul in care gandim si de convingerile pe care le
manifestam. Schimbari ale stiului cognitiv genereaza si schimbri in plan afectiv si
comportamental.
Concret, pentru tratarea formelor de anxietatate, a stresului sau a depresiei, sedintele de
psihoterapie cognitiv-comportamentala implica parcurgerea catorva pasi:
Intelegem ce se intampla in mintea si in corpul nostru;
Intelegem cum au aparut problemele;
Aflam cum le putem rezolva;
Aplicam metode si tehnici pentru:
- Reducerea hiperactivarii neurofiziologice prin metode de relaxare, ca, de exemplu
trainingul autogen Schultz, relaxarea progresiva Jacobson etc.;
- Corectarea stilului de gandire disfuncional prin metode de restructurare cognitiva, cum
ar fi metoda ABC, optimizarea rezolvarii de probleme etc.;
- Modificarea comportamentelor disfunctionale prin metode de restructurare
comportamentala, ca, de exemplu jocul de rol, reducerea comportamentelor de evitare
prin desensibilizare sistematica etc.;
- Cultivarea emotiilor pozitive prin practicarea optimismului;
- Optimizarea calitatii somnului prin metode de relaxare;
- Prevenirea recidivei manifestarilor anxioase prin metode de schimbare a atitudinii fata
de dinamica procesului terapeutic, cum ar fi argumentarea si contraargumentarea
atitudinii disfunctionale.
Daca esti o persoana foarte ocupata si timpul nu-ti permite sa ajungi la cabinet, putem
tine sedintele si online.
Fie ca vii la cabinet, fie ca alegi varianta online, iti putem oferi si acesul la o platforma
creeata de profesionisti pentru tratarea manifestarilor anxioase. In aceasta platforma vei
gasi suport teoretic si mai ales practic pentru sporirea eficientei sedintelor de
psihoterapie.
Poate ca ai observat sau ti-ai dat seama deja ca emotiile, indiferent de natura lor pozitiva
sau negativa, reprezinta un bun sistem de semnalizare al unor anumite dezechilibre,
probleme sau disfunctionalitati la nivelul fiziologicului, comportamentului sau chiar
psihicului in anumite contexte din viata noastra.
Este adevarat ceea ce a precizat domnul psiholog Dorin Vasile si anume faptul ca adesea
se confunda usor granitele diagnosticarii in privinta somatizarii, care ar putea la fel de
bine fi confundata cu o problema de alergie sau de disfunctie de ordin organic,iar nu
psihosomatic, oricum in etapa de diagnosticare se va stabili profilaxia tratamentului
pentru fiecare cauza de ordin primar sau secundar ori chiar tertiar.
Interesant ar fi sa vezi in ce situatii specifice ai aceste reactii fiziologice si mai ales in
urma caror emotii si sa incerci sa le sesisezi intensitatea lor si sa le descrii cat mai vivid
posibil pe o foaie de hartie chiar in acel moment. Dar mai ales trebuie sa incerci sa te

detasezi de situatie si sa iesi la o gura de aer proaspat, afara sau pe geam cel putin.
ASTA iti va face foarte bine, iar mai apoi sa continui cu exercitiile de respiratie profunda
sugerate in comentariul anterior.
Pentru ca tot ai zis ca nu te vezi deocamdata capabila sa-ti controlezi emotiile asa acum ai
dori, si stresul este evident ca nu-l putem evita la nesfarsit, facand parte din pulsul vietii,
eu iti pot sufera un mic experiment, daca binevoiesti si esti dispusa sa dobandesti ceva
intelegere a propriului tau inconstient:
-> Aseaza-te la o distanta de 10 cm de o oglinda destul de mare si la nivelul inaltimii
tale si incepe sa te privesti, apoi aproprie-te cat mai mult de oglinda pana cand
observi ca ochii tai devin concavi, pupilele se dilata si iau o dimensiunea
suprarealista. Apoi incearca sa stai asa vreme de 10 minute si sa-ti notezi mental tot
ce observi sau vezi ciudat in acea oglinda, iar dupa ce atingi un anumit prag de
rezistenta la imaginile bizare ce-ti vor aparea pe oglinda si apoi dupa o pauza de 2-3
minute sa revii inapoi, dar de data asta cu o privire mai blanda si mai ingaduitoare
fata de propria-ti persoana, chiar iti sugerez sa-ti zambesti finut in oglinda si sa-ti
repeti cu multa convingere de 3-4 ori in sinea ta ca totul va fi bine. Te rog, anunta-ma
daca ai facut acest experiment, pentru ca sunt curioasa sa vad cum l-ai parcurs si ce
rezultate ai obtinut...
Pana ce parcurgi acest experiment ce tine de catoptrica, stiinta a opticii care studiaza
fenomenele de reflexie a luminii, iti mai las o tema de gandire:
Ce crezi ca reprezinta emotiile: un mijloc ideal de reprezentare a mesajelor directe sau
indirecte pe care le primim de la cei din jur sau ni le transmitem noua ori un scop in sine
prin eliberarile sale de tensiune?