O noapte de vara de Ambrose Bierce

Faptul ca Henry Armstrong a fost ingropat nu parea a fi deajuns de a dovedi ca el era mort: el a fost
intotdeauna un om greu de convins. Marturia simturilor lui l-au obligat sa recunoasca faptul ca el
intr-adevar a fost ingropat. Postura luistatea pe spate cu mainile incrucisate pe burta si legate cu
ceva care era usor de rupt, fara de a schimba situaita in mod profitabilstricta a intregii sale
persoane,intunericul neagra si tacerea profunda, a facut un corp de dovezi imposibile de contrazise si
el a acceptat fara cicaleala. Dar el nu era mort, ci doar foarte foarte bolnav.El a avut pe deasupra
nepasarea de invalid si nu prea era preocupat de soarta neobisnuita ce i-a fost destinata. El nu era un
filosofdoar o persoana simpla, ordinara si talentata deocamdata, cu o indiferenta patologica:
creerul care se temea de consecinte a fost adormit (amortit). Asa ca fara nici o teama deosebita
pentru viitorul sau. A adormit si Henry Armstrong se stinse din viata.
Dar ceva se intimpla pe deasupra capului lui. Era o noapte de vara intunecata, impuscata cu fil;gere
stralucitoare care aprindea un nor de jod din vest si prevestea o furtuna. Aceste iluminari au scos in
evidenta cu o teribila discutie monumelntele de pietre funerare din cimitir si parea sa le fi pus sa
danseze. Nu a fost o scena in care vreun martor credibil sa nu se fi ratacit prin cimitir, astfel incat cei
trei barbati care erau acolo, nu au simtit nici o teama in timp ce sapau in mormaintul lui Henry
Armstrong.
Doi dintre ei erau tineri studenti de la un colegiu medical ce se afla la o dostanta de cativa km.; al
treilea era un afro-american gigantic cunoscut sub numele de Jess.Timp de multi ani, jess a fost
angajat la cimitir drept om ce repara tot si avea gluma lui preferata, faptul ca stia fiecare suflet din
cimitir. Din natura ca el era inferabil ca locul nu era atat de populat si ca in registrul sau era
dovedit.
In afara zidului era un cal si o caruta care ii astepta, la cel mai indepartata loc de drumul public.
Deshumarea nu era dificila: pamintul cu care mormintul a fost neglijent acoperit, cateva ore mai
tirziu a opus putina rezistenta si a fost in curand scos afara. Indepartarea sicriului din curte era mai
greu dar a fost scos afara , pentru ca s fost multumita lui Jess, care a desurubat capacul si l-a pus
deoparte, scotind la iveala corpul sau in pantaloni gri si camasa alba. In acel moment cerul s-a
luminat, un soc trosnitor de tunet a zguduit lumea si Henry Armstrong linistit s-a ridicat. Cu tipete
neclare oamenii eu fugit de frica, fiecare in directii diferite. Doi dintre ei nu puteau fi cnvinsi sa se
intoarca in cimitir pentru nimic in lume. Dar Jess era de alt singe (alta vita).In acea dimineata cu
ceata cei doi studenti, palizi si speriati de neliniste si cu spaima aventurii lor, care inca se zbatea
zbuciumat in singe, s-au intilnit la Colegiul Medical.
Ai vazut ? zice unul.

Dumnezeule, da am vazut! Ce trebuie sa facem?

Sau dus prin jurul cladirii, unde in spatele cl;adirii era un cal agatat la un vagon, inhamat de un stalp
al portii linga usa de la morga. Mecanicul a intrat in camera. Pe o banca in intuneric statea afroamericanul Jess. El s-a ridicat, Ranjind numai ochi si dinti.
Imi astept banii mei. A spus el.
Intins gol pe o masa lunga statea corpul lui Henry Armstrong, capul murdarit de singe si lut de la o
lovitura cu sapa.