Sunteți pe pagina 1din 7

Variabilitatea genetica

Recombinarea genetica
DEFINITIE
(1) Tendinta caracteristicilor genetice individuale de a fi diferite la nivel
populational
(2) Potentialul unui genotip de a se modifica atunci cand este supus
actiunii unor factori de mediu sau genetici
Definitie
Variabilitatea genetica variatia genetica (sau diversitatea genetica).
Daca variabilitatea cuantifica masura in care un genotip sau caracter tinde
sa fie diferit (sa varieze) variatia genetica masoara numarul efectiv de
modificari la nivelul populatiilor.

DEFINITIE
Variatia genetica a unei populatii este masurata prin gradul de
polimorfism, respectiv heterozigozitate
Desi deseori folosite ca sinonime cele doua notiuni difera.
Variatia se refera la actualele diferente prezente la indivizii unei populatii
sau grup studiat si poate fi direct observata ca o colectie de
trasaturi/caracteristice.
Surse de variabilitate
Pentru ca selectia naturala sa poata actiona in cadrul unei populatii, este
nevoie ca indivizii ce o alcatuiesc sa fie diferiti.
Variabilitatea la eucariote are urmatoarele 5 mecanisme posibile:
1. Aparitia mutatiilor
2. Diploidia
3. Reproducerea sexuata
4. Incrucisarile in afara speciei
5. Polimorfismele fenotipice echilibrate in populatia studiata
Mutatiile asigura aparitia unor noi variante alelice.
Diploidia, adica prezenta celor doi cromozomi omologi in celule, contribuie la
pastrarea in genofond (= totalitatea genelor unei populatii) a alelelor recesive. In
stare de heterozigotie aceste alele nu sunt supuse selectiei naturale, raman
ascunse si depozitate pentru generatiile viitoare, pentru descendenti.

Reproducerea sexuata creeaza indivizi cu noi combinatii alelice. Aceste


rearanjamente sau aceasta recombinare genetica isi are originea in 3 evenimente
care au loc in timpul acestui tip de reproducere:
1. crossing-overul
2. asortarea independenta a omologilor
3. cuplarea intamplatoare a gametilor
Recombinarea intracromozomica
1. Crossing - overul sau schimbul de fragmente egale de ADN intre
cromatidele nesurori ale cromozomilor omologi din pahitenul si diplotenul
profazei meiozei reductionale/heterotipice are drept urmare modificarea
continutului informational al cromozomilor recombinanti. Acesti
cromozomi nu vor mai aduce informatia de la un singur
ascendent/predecesor.
. Asortarea independenta a omologilor in metafaza primara creeaza celule
fiice avand combinatii intamplatoare de cromozomi materni si paterni
Dispunerea cromozomilor in placa metafazica va influenta orientarea lor
spre un pol sau celalalt al celulei in anafaza.
Daca unii cromozomi vor fi de origine materna, altii vor fi de origine
paterna in ovocitele de ordin II si spermatocitele de ordin II.
Recombinarea genomica
3. Combinarea intamplatoare a gametilor in cursul fertilizarii contribuie la
diversificarea combinatiilor genice la nivelul zigotului.
Desi se considera ca fiind un eveniment in mare masura supus intamplarii, nu toti
spermatozoizii au aceeasi viteza de deplasare (legat se pare de forma lor).
Importanta recombinarii
1. mareste rata starii de heterozigotie
2. determina dinamica evolutiei biologice, prin amplificarea diversitatii
3. capacitate de adaptare (raspuns) diferentiata a indivizilor la modificarile factorilor
de mediu (de ex. medicamente)
4. intervine in realizarea tipului genetic constitutional individual
Incrucisarile in afara specie
Liger = hibrid intre un leu (Panthera leo) si o tigroaica (Panthera tigris), avand parinti
apartinand aceluiasi gen dar unor specii diferite.
Este diferit de tiglon.
Este cea mai mare felina cunoscuta.
Inoata precum tigrii si este sociabil precum leii.

Exista doar in captivitate deoarece habitatele speciilor parentale nu se suprapun.


De observat, tipic ei cresc atat cat sunt ambii parinti pusi la un loc.

Polimorfismele fenotipice echilibrate in populatia studiata


Deseori un singur fenotip asigura cea mai buna adaptare, in timp ce altele sunt mai
putin avantajoase
In astfel de cazuri, frecventa alelelor pentru caracterul avantajos va creste in
populatie in detrimentul frecventei celorlalte alele

Polimorfismele fenotipice
In general insa, in multe populatii se observa coexistenta a doua sau mai multe
fenotipuri diferite
Prezenta polimorfismelor in cadrul populatiilor se explica prin 3 mecanisme:
- avantajul heterozigotilor
- heterosis (hibrizi vigurosi)
- avantajul minoritatii
Heterosisul consta din selectarea prin hibridare a unor loci avantajosi desi
heterozigoti ; de ex. porumbul va fi mai rezistent la imbolnaviri urmare a reducerii
locilor cu alele recesive homozigote ce il predispun la boala.
Avantajul minoritatii apare cand cel mai putin obisnuit fenotip reprezinta un avantaj
selectiv; de ex., atunci cand o prada prezentand caracteristici rareori intalnite este
evitata de pradator, acesta avand o imagine de cautare sau reprezentare
standard a vanatului.
Avantajul heterozigotilor apare atunci cand starea de heterozigot acorda un avantaj
selectiv superior starii de homozigot, a.i toate cele 3 fenotipuri se vor pastra in
cadrul populatiei.
In cursul evolutiei de obicei la un moment dat au predominat insa heterozigotii.
Un exemplu la om este anemia falciforma

Variabilitatea
Transferul ADNului poate sa se faca si prin alte mecanisme, in afara de reproducere
sexuata, recombinare si anume prin:
- conjugarea bacteriana
- transductia dintre bacteriofagi si bacterii
- transformarea bacteriilor prin plasmide
- transfectia in culturi de celule eucariote

Recombinarea la bacteria
In 1946, Lederberg si Tatum au aratat ca informatia genetica poate fi schimbata/
transmisa de la o bacterie la alta sau de la o tulpina de bacterii la alta.
Aceasta ar corespunde unei asa numite sexualitati si ar conduce la recombinarea
materialului genetic la procariote

Recombinarea la procariote
Bacteriile sunt avantajos de studiat caci:
o

- sunt organisme haploide

- au un timp de viata redus

- se multiplica rapid (timp redus per generatie)

- organismele mutante pot fi usor identificate

Prin urmare, un numar aproape nelimitat poate fi testat in scurt timp, ceea ce le face utile
in studiul mutatiilor.
In 1952 Joshua si Esther Lederberg au folosit o stampila acoperita cu catifea pentru a
muta coloniile din culturile originare pe mediu normal si respectiv cu antibiotic. In al
doilea caz au crescut doar coloniile rezistente la antibiotic.
Experimentul identifica bacteriile mutante: daca primul vas Petri
contine colonia
martor/normala, in al doilea este cultura cu mediu mai putin nutritiv (= minimal), iar in
urmatoarele doua este mediu minimal imbogatit diferentiat. Bacteriile care lipsesc in al
doilea vas sunt fie deficitare in Thr, fie in Arg.

Recombinarea la bacteria
In experimentul lor devenit clasic, Lederberg si Tatum au folosit 2 tulpini bacteriene
diferite, ambele auxotrofice (mutante, nu pot creste fara anumite substante din
mediul de cultura)
Cand se amesteca cele 2 tulpini, fara a adauga aminoacizi in mediul de cultura, vor
creste colonii.
Neasteptatul fenomen apare destul de rar (aprox.1 din 10 7 celule cultivate in Petri),
dar a fost evident datorita numarului mare de bacterii puse pe placa.

Tulpina A necesita metionina si biotina, iar cea B treonina si leucina. Apar insa colonii pe
un mediu minimal, fara a.a.
Interpretare: a avut loc o recombinare intre tulpinile A si B.
Proprietatile genetice ale celulelor din tulpinile parentale s-au completat reciproc
(complementare genetica)
Schimbul de material genetic intre bacterii (CONJUGAREA) a fost evidentiat la
microscopul optic.
Transferul de ADN bacterian decurge numai intr-un singur sens: materialul
cromozomial masculin este introdus intr-o celula feminina
Bacteriile Escherichia coli difera in functie de prezenta/absenta factorului de
fertilitate F
Cand sunt mixate celule F+ si F-, se formeaza niste perechi conjugale: un pil(us)
sexual al bacteriei masculine (F+) se ataseaza la suprafata celulei F -.
Factorul F (de fertilitate) poate fi integrat in cz. bacterian printr-un crossing-over
specific.
Cz. nou format se numeste Hfr (high frequency of recombination), deoarece are o
frecventa mare de recombinare cu genele altor bacterii in urma procesului de
conjugare
Bacteriile pot contine factorul F de fertilitate sub forma unui cz. mic aditional,
respectiv o molecula circulara de ADN de aprox. 94 000pb, plasmidul F
Acesta reprezinta cam 1/40 din totalul informatiei genetice continute in cz.
bacterian.

Intr-o celula apare un singur plasmid si el poate fi transferat altei bacterii


Aprox. 1/3 din ADNul factorului F (plasmidului) consta din gene de transfer, inclusiv
gene pentru formarea pililor sexuali.
Transferul factorului F incepe dupa ce se deschide dubla catena. O monocatena este
transferata celulei acceptoare, se replica si devine dubla. Si monocatena ramasa in
celula donoare se replica redevenind dubla.
In final ambele celule sunt de tip F+
Uneori cromozomul se rupe in timpul transferului.
Astfel, bacteriile F- receptoare mostenesc o copie incompleta a elementului F.
Daca transferul este complet, bacteria receptoare va mosteni un element F complet
si proprietatea Hfr; descendentii sai vor fi celule Hfr.
Cand cromozomii bacterieni contin diferiti markeri genetici, celulele sunt frecvent
recombinante.
Celulele F- , care au primit doar o parte din cz. donor se numesc zigoti partiali sau
hemizigoti, deoarece au una sau mai multe gene care provin de la 2 celule diferite:
un zigot partial este initial diploid pt genele transferate, curand participa insa la
schimburi genetice nereciproce a.i. o parte a ADNului de la donor este inclus in
cromozomul receptor.
Bacteriofag =Virus bacterian
Desi initial (1941) s-a crezut ca s-a identificat o modalitate de combatere a
infectiilor bacteriene, de fapt acestia au fost utilizati pt a analiza bacteriile.
Reproducerea bacteriofagilor nu are loc totdeauna imediat dupa infectarea celulei.
Ocazional, ADNul fagic este integrat in cz. bacterian si replicat odata cu acesta
(ciclul lizogenic) (imaginea B)
Fagul Lambda este inserat printr-un crossing-over intre ADNul sau si al bacteriei
E.coli, dupa formarea unui inel. Atasarea se face la o secventa cu omologie din
cz.bacterian. Fagul induce ciclul litic si apoi se elibereaza prin mecanismul invers.
In 1952 Zinder si Lederberg au descris un nou tip de recombinare intre 2
tulpini de bacterii. Fagi care au infectat anterior bacterii, care produceau lactoza, au
transferat aceasta proprietate noilor gazde.
Transductia = transferul unui mic fragment de ADN dintr-un cz. bacterian prin
inter-mediul unui bacteriofag in alta celula bacteriana. Ea poate fi de 2 feluri:
-

T. Generala: fagul se insera oriunde in genomul gazdei

T. Speciala: fagul se insera numai la nivelul unui segment de ADN cz. Particular
Celulele modificate genetic prin incorporarea de ADN sunt considerate
transformate. Termenul se refera de obicei la rezultat si nu la mecanism.

Transformarea prin plasmide

Plasmidele = molecule mici, circulare de ADN, care se replica autonom si care nu intra in
componenta cz. din celula bacteriana in care se gasesc
Deseori contin gene de rezistenta la antibiotice (de ex. la ampicilina)
Incorporarea plasmidului transforma celula bacteriana initial sensibila la ampicilina in
una rezistenta
Plasmidele sunt utile pentru a fi utilizate ca si vectori in transferul de ADN .
Pentru aceasta se utilizeaza un mediu selectiv a.i vor creste pe el doar bacteriile care au
incorporat plasmidul recombinant continand ADNul de investigat.
Transfectia = transferul de ADN intre celule eucariote in cultura
- Poate fi folosita in analiza transmiterii unor caracteristici genetice
In cele 2 cazuri alaturate fibroblastele normale pierd contactul de inhibitie si se
transforma asemanator celulelor cu care vin in contact.
Astfel de studii au fost initial utilizate pentru a identifica oncogene (gene cauzatoare de
cancere)

INCHEIERE
NOUTATI
Geneticienii americani lucreaza asiduu pentru a obtine o pasare mai mare si mai
sanatoasa pentru Ziua Recunostintei
Aproape 90% din genom este cunoscut, ceea ce va ajuta crescatorii in vederea obtinerii
unor curcani a caror carne va fi mai ieftina.
In urmatorii ani din sangele exemplarelor tinere se va analiza ADNul si se vor
selecta genele dorite, precum cele implicate intr-o fertilitate inalta, rezistenta la
imbolnaviri, o carne mai slaba si mai alba.
Prin interventia genomica se pot:
1. observa, analiza
2. selecta
mai usor caracteristicile dorite.
Procesul sprijinit de cunostintele acumulate din studiul genomic este mult mai eficient
decat observarea procesului natural de selectie naturala, ( care implica o lunga asteptare
a rezultatelor).