Sunteți pe pagina 1din 45

PSIHOLOGIE MEDICALA

- Suport de curs Sanatate si boala


Psihologia medicala este un domeniu de interferenta a doua mari practici care privesc
individul uman in starile lui fundamentale de sanatate si boala.
Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) defineste starea de sanatate ca fiind ,,o
stare completa de bine din punct de vedere psihic, mental si social si nu neaparat in absenta
durerii. Aceasta definitie este o recunoastere a faptului ca starea de sanatate este mai mult
decat absenta durerii. Este o stare de armonie, o stare de bine cu privire la evolutia
complexului biologic, psihologic si a dimensiunilor sociale ale comportamentului uman.
Boala este definita ca o serie de modificari biologice si / sau dizabilitate sau un risc crescut
spre distres si / sau dizabilitate.
Boala are mai multe componente:
1. Manifestari.
Fiecare boala presupune anumite modalitati de manifestare, un anumit tablou clinic
(in anumite situatii, boala poate sa nu aiba tabloul clinic identificabil sau usor identificabil).
Tabloul clinic, numit i simptomatologia pacientului, contine semne si simptome. Semnele
(din lat. signum- semn, marca) sunt forme de manifestare a bolii care pot fi identificate de
clinician sau de alta persoana (inclusiv de catre pacient pe baza simturilor proprii),
independent de ceea ce declara pacientul (de exemplu, modificari ale culorii pielii, modificari
in comportament).Simptomele (din gr.symptoma ceea ce se produce, apare, derivat de la syn
impreun - si piptein cadea) sunt acele manifestari ale bolii care apar in primul rand in
sfera de perceptie a bolnavului si sunt simtite de acesta la nivel subiectiv. Ele pot fi cunoscute
de clinician doar indirect, prin intermediul declaratiilor pacientului (de exemplu starea de
frica). Unele semne si simptome tind s apara impreuna, constituind sindroame (din gr. syn
impreuna - si dromos cale, cursa). Spre exemplu, conceptiile negative legate de propria
persoana considerata in prezent si in viitor tind sa apara impreuna, constituind un sindrom
depresiv. Un sindrom poate avea o etiologie multipla. Daca mecanismele etiopatogenetice ale
unui sindrom sunt cunoscute, atunci, in principiu, putem vorbi despre boala. Tratamentele
care vizeaza direct reducerea acestor manifestari, fara a schimba cauzele si mecanismele care
le-au generat, se numesc tratamente simptomatice.

2. Boala presupune anumii ageni/factori etiologici (cauzali)


Dou criterii sunt mai importante in clasificarea acestor factori etiologici. Dupa natura
lor, ei se clasifica in agenti exogeni si agenti endogeni. La randul lor, agentii exogeni pot sa
fie fizici (mecanici, termici, electrici etc.), chimici (acizi, baze, saruri), biologici (microbi,
virusuri, paraziti, ciuperci, diferite macromolecule organice etc.) i psiho-sociali (de exemplu
stresul, un stil de viata nesanatos). Agentii endogeni (cum ar fi factorii genetici) pot fi
considerati primari, producand diferite tipuri de anomalii ereditare; in ultima instanta, ei sunt
insa agenti exogeni, care au actionat fie asupra aparatului genetic al strmosilor nostri, fie
asupra aparatului nostru genetic, in cursul existentei noastre. Dupa functia lor, agentii
etiologici se impart in:
a)
b)
c)
d)
e)

Factori declansatori
Factori determinanti
Factori favorizanti
Factori predispozanti sau de risc
Factori de mentinere

a) Factorii declansatori se refera la acei factori care produc in mod direct simptomatologia. Ei
sunt factori necesari declansarii tabloului clinic, dar adesea nu sunt si suficienti. Unul dintre
factorii declansatori cei mai importanti in psihopatologie se refera la discrepanta cognitiva
dintre motivatia pacientului (scopuri, motive, dorinte, expectante) si evenimentele propriuzise care au loc. Cu cat aceasta discrepanta este mai mare, cu atat problemele psihologice sunt
mai severe.
b) Factorii determinani au aceleai caracteristici ca i cei declanatori produc n mod direct
simptomatologia, dar ei sunt legai specific de un anumit tablou clinic (cum ar fi bacilul Koch
pentru tuberculoz), n timp ce factorii declanatori nu sunt specific legai de un tablou clinic
(de exemplu, stresorii ca factori declanatori pot genera tulburri depresive sau anxioase). n
psihopatologie, pn acum au fost clar identificai puini factori determinan i, mai ales de
natur psihosocial.
c) Factorii favorizani joac n psihopatologie rolul pe care catalizatorii l joac n reaciile
chimice. O serie de reacii chimice se pot desfura i fr catalizatori, dar prezen a acestora
eficientizeaz ntregul proces. Similar, factorii favorizani eficientizeaz aciunea factorilor
declanatori i determinani n apariia tabloului clinic.
d) Factorii predispozani sunt acei factori care au un caracter general, aparin pacientului, au
fost prezeni nainte de instalarea tabloului clinic i care, prin interaciune cu factorii
declanatori, determinani i/sau favorizani, duc la apariia tabloului clinic.

e) Factorii de meninere au rolul de a susine simptomatologia. Acest rol poate fi jucat de


factorii declanatori, determinani, favorizani sau predispozani care au declanat tabloul
clinic, dar i de ali factori care au aprut dup generarea tabloului clinic. Toi aceti factori
etiologici descrii aici interacioneaz pentru a genera un anumit tablou clinic, dar aceasta nu
nseamn c de fiecare dat cnd apare un anumit tablou clinic, trebuie s fie prezen i factori
din fiecare categorie menionat (de exemplu, n anumite situaii, factorii favorizan i pot s nu
fie prezeni, iar n psihopatologie este adesea dificil s se identifice factorii determinan i).
Tratamentele care vizeaz modificarea acestor factori i, prin acestea, reducerea tabloului
clinic se numesc tratamente etiologice, ele viznd cauza manifestrilor bolilor.
Trauma psihic
Psihologii au definit trauma ca un eveniment singular de o intensitate foarte mare,
eveniment care apare n viaa individului i care depete posibilitile sale de adaptare. n
general acest eveniment neplcut genereaz o sensibilizare excesiv a individului la emoiile
ulterioare. Atunci cnd trauma duce la stress post-traumatic, daunele pot implica schimbri
fizice la nivelul creierului uman, schimbri de natur chimic, ce afecteaz capacitatea
persoanei de a face fa n mod adecvat stresului i care, pe termen lung, genereaz efecte
patogene durabile.
Mult vreme s-a considerat c trauma este acelai lucru cu stresul. Cele dou definesc
ns lucruri diferite trauma se refer la o leziune (ran) sufleteasc, pe cnd stresul este o
manifestare cotidian caracteriastic fiecrei persoane. Trauma are o conotaie de suferin
sau boal.
Cauzele ce determin apariia traumelor
Trauma psihic poate aprea din repetarea unei serii de evenimente mai pu in intense
fiecare n parte, prin nsumare copleesc complet capacitatea individului de a face fa sau de
a integra ideile i emoiile implicate n aceast experien.
Sentimentul de ,,a fi copleit" poate fi amnat sptmni, ani, n msura n care
persoana se strduiete s rspund circumstanelor imediate ale fenomenului stresor.
Traumele psihologice pot duce la consecine negative pe termen lung, care sunt adesea trecute
cu vederea, chiar i de ctre profesionitii din domeniul sntii mintale. Oamenii obisnuiesc
s spun c ,,li se rupe sufletulsau c ,,i doare foarte tare. n urma evenimentului

traumatic, se pierde ceva din noi, se creeaz n interiorul nostru o ruptur, ruptur pe care
specialitii o numesc traum psihic.
Trauma poate fi cauzat de o mare varietate de evenimente, dar exist cteva aspecte
comune. Exist frecvent o violare a ideilor familiare pe care persoanele le au despre lumea lor
i a drepturilor omului, punnd persoana ntr-o stare de extrem confuzie i nesiguran. Acest
lucru apare, de asemenea, atunci cnd persoane sau instituii de care persoana depinde sau n
care persoana i pune speranele, ncalc sau trdeaz ateptrile individului ntr-un mod
neprevzut.
Traumele psihologice pot nsoi traume fizice sau pot exista independent. Cauzele
tipice i pericolele de traume psihologice sunt:
a) Abuzurile grave din partea altor indivizi: abuzul sexual, hruirea, violena domestic
sau ameninrile verbale. Abuzurile din copilrie sunt o surs foarte ampl de traume
la nivelul psihicului minorilor, care sunt mai puin echipai n a face fa factorilor
stresori.
b) Evenimentele catastrofice, cum ar fi cutremurele i erupiile vulcanice, rzboiul sau
alte violene n mas, de asemenea, pot provoca traume psihologice.
c) Expunerea pe termen lung la situaii extreme, cum ar fi srcia sau formele mai uoare
de abuz, cum ar fi abuzul verbal, abuzul de tip alienator, poate fi traumatizant. n
cazul abuzului verbal, pentru un copil mai ales, acesta poate avea potenial traumatic
deosebit, doar ntr-un singur eveniment. De asemenea chiar i violenele relativ uoare,
acceptate nc de societatea rii noastre ca parte a mecanismului de disciplinare a
copilului, pot avea repercusiuni foarte ample asupra psihicului copilului, mai ales c
ele vin din partea unor persoane din interiorul familiei.
Cu toate acestea, persoane diferite vor reaciona diferit la evenimente similare. O persoan
poate experimenta un eveniment ca fiind traumatic n timp ce o alt persoan, nu va avea de
suferit traume ca urmare a unui eveniment similar ntr-un context similar. Cu alte cuvinte, nu
toate persoanele care experimenteaz un eveniment cu potenial traumatizant va fi efectiv
traumatizat din punct de vedere psihologic.
Uneori, cei care sunt afectai mascheaz simptomele prin: consum excesiv de alcool,
droguri sau mncare. Alteori, exist simptome cognitive precum dificulta i de concentrare,
4

scpri

de

memorie

sau

refuzul

de

lua

decizii.

De vreme ce traumele se petrec adesea n contextul relaiilor - spre exemplu, abuzul,


abandonul, neglijarea, lipsa suportului celorlali, separarea de persoane dragi, efectele traumei
pot fi de natur relaional. Cel mai frecvent ostilitatea, izolarea, problemele sexuale, frica
puternic de abandon i respingere, dorina de a-l controla pe cellalt sunt semne ale traumei
psihice.
Tratamentul traumei psihice
Tratamentul traumei psihice nu se poate face dect cu ajutorul medicului specialist.
Medicul de familie trebuie s recunoasc semnele i s i recomande pacientului un consult la
psiholog sau psihiatru. Pacientul va fi ndrumat nti ctre un tratament psihologic, urmnd ca,
n funcie de severitatea simptomelor, s se aplice i tratament medicamentos. Lasat
netratat, trauma psihic poate coplei pacientul, care va dezvolta blocaje n unele zone din
via i nu va avea vitalitatea necesar pentru a-i rezolva problemele.
Starea de sanatate si adaptarea
Adaptarea este strans relationata cu promovarea starii de sanatate si cu prevenirea
tulburarilor (bolilor). Adaptarea ne protejeaza prin:
1.eliminarea sau modificarea conditiior care creeaz probleme;
2.perceperea controlului semnificatiei trairilor intr-o maniera prin care sa se neutralizeze
caracterul ei problematic;
3. pastrarea consecintelor emotionele ale problemelor in limite controlabile.
Fiecare persoana este responsabila de starea sa de sanatate. Printr-o dieta adecvata,
exercitii fizice, managementul stresului i evitarea adictiilor, indivizii pot promova activ
propria lor sanatate mai mult decat prin pasiva evitare a bolilor.

Exprimarea emotiilor

Incepand cu perioada de mijloc a copilariei avem reactii la emotiile pe care le simtim in


functie de ceea ce dorim sa exprimam. Uneori, ne propunem sa mentinem sau sa intensificam
anumite emotii, fie ele pozitive sau negative. De exemplu, poate ca dorim sa savuram si sa
prelungim bucuria pe care o simtim in anumite situatii si sa minimalizam sau sa eliminam o
emotie ca tristetea sau furia. Putem sa ne propune acest lucru pentru a ne incuraja sau pentru a
feri alte persoane de trairile negative. Eforturile oamenilor de a regla intensitatea emotiilor
incep de timpuriu. Parintii isi invata copiii, atat direct cat si prin exemplul personal, cand
anumite emotii sunt adecvate si cand nu, indicandu-le modalitati si momente cand este bine sa
exprime

ceea

ce

traiesc

sau

din

contra,

sa

nu

arate

ceea

ce

simt.

Succesul pe care il putem avea in societate tine de capacitatea noastra de a putea regla
intensitatea emotiilor si de felul in care exprimam ceea ce simtim. Oamenii isi controleaza sau
regleaza emotiile in multe feluri, gasind strategii comportamentale si cognitive diferite pentru
a se simi mai bine. n faa unei situaii care ne poate crea disconfort unele persoane fie aleg s
nu se mai gndesc la acea problem, evitnd n felul acesta tririle negative, fie aleg s se
implice n alt activitate plcuta sau solicitant, ori incearc s gseasc solu ii la acea
problem, implicndu-se n rezolvarea ei.
Aceste tactici pot fi folosite pe rnd, n funcie de contextul situaiei. Pentru nceput putem
s ne canalizm atenia n alt direcie pentru a ne calma i apoi, mai trziu, cnd mintea este
mult mai limpede, putem analiza natura problemei care ne-a deranjat. Aceste tactici nu sunt
alese ntotdeauna deliberat, ns folosirea repetat a anumitor strategii poate determina crearea
unor reacii automatizate, ieind din zona controlului contient.
Reaciile oamenilor la emoiile lor, indiferent dac este vorba de strategii deliberate de
reglare sau de reactii automatizate, pot influenta celelalte componente ale emotiilor, fie direct,
fie indirect. Eforturile facute pentru suprimarea emotiilor pe care le simtim au un cost ridicat
la nivelul functionrii cognitive. Eforturile de mentinere a echilibrului prin inhibarea
exprimarii emotionale pot afecta capacitatea persoanelor de a face fata universului lor social.
Daca intr-o discutie interlocutorii nu exprima in mod natural ceea ce simt si gandesc, in timp,
relatia celor doi se erodeaza.
O strategie buna pentru reglarea emotiilor este aceea a reevaluarii situatiei si incercarii de
a gasi variante alternative de a o rezolva, comparativ cu tendinta de a inhiba exprimarea
propriilor ganduri si emotii. Pe termen scurt, tehnicile de distragere a atentiei sunt strategii
mai bune decat tendinta de a sta si ,,rumina". Rememorarea cauzelor si consecintelor tinde sa
6

amplifice emotiile negative, in timp ce distragerea atentiei le reduce. Din cauza efectelor
emotiilor asupra evaluarii i judecilor, eforturile de rezolvare a problemelor tind s aiba mai
mult succes dupa ce emotiile negative au fost reduse.
Relatii asistent medical-pacient
A exercita corect medicina inseamna a raspunde prompt, onest si intelegere la diferite
nevoi si cereri fata de actul medical, care va trebui insotit intotdeauna de constiinta etica.
Viata apare ca valoarea cea mai ridicata a lumii materiale, iar sanatatea reprezinta bunul
suprem al omului, ea nu are pret. Stimularea rolului valorilor deontologiei, a datoriilor si
responsabilitatii, tradusa printr-o militare pentru principiile eticii medicale, un comportament
plin de devotament, grija si caldura fata de bolnav, o atentie discreta acordata psihologiei
pacientului, care sa protejeze creierul acestuia de alarma senzoriala si afectiva produsa de
boala, inseamna adevarata chemare in medicina. Asistentul medical trebuie sa se aproprie si
sa-i cunoasc mai bine pe beneficiarii ingrijirilor, sa ofere ingrijiri mai bune, individualizate,
complete si continue. Boala este ruperea echilibrului armoniei, care se traduce prin suferinta
fizica, psihica, o dificultate sau o inadaptare la o situatie noua, provizorie sau definitiva. O
persoana ,,intra in boala cu un anumit tip de sistem nervos si de temperament, cu un anumit
caracter si inteligenta, cu o anumita ereditate, cu complexe si pareri preconcepute, cu un
anumit orizont cultural si de aceea bolnavul ia diverse atitudini fata de boala, dar in acelasi
timp si fata de echipa medicala: incredere, stima, simpatie, insa, posibil si indoiala, teama,
dispre, ura. Noi suntem nevoiti s-i tratam neconditionat pe toti.
Relatia asistent medical pacient va fi de acceptare reciproca, o atitudine de respect,
caldura si intelegere empatica fata de pacient, cu toate ca de multe ori, asistentul medical este
considerat o simpla masina de indeplinit ordinele medicului, uitandu-se ceea ce este esential
in practica medicala, ai anume: intelegerea si disponibilitatea fata de pacient, medicul vine i
pleaca, pe cand asistenta e cea care supravegheaza, ajuta si ingrijeste pacientul. Din aceasta
cauza, relatia dintre asistentul medical si pacient nu trebuie sa se limiteze numai la aplicarea
tratamentului, ci si la stabilirea unei comunicari psihice cu el, pentru a-l putea ajuta in a-si
exprima trairile interioare.
Comunicarea asistentului medical cu pacientul trebuie sa fie concordanta cu starea lui
actuala, cu posibilitatile lui de intelegere si asociata cu elemente de sprijin pentru a influenta
pozitiv evolutia bolii sale. Adesea, atitudinea noastra insuficient controlata (orice semn cu

capul, susoteli cu membrii familiei, orice denumire stiintifica neinteleasa de catre pacient,
chiar tacerea) influeteaza bolnavul, generand suspiciuni si disconfort.
La baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale asistentului
medical cum ar fi: cinstea, onestitatea, spiritul de daruire, solicitudinea, altruismul, ascultarea
empatic, respectul. Din acest motiv, profesia medicala trebuie exercitata cu rabdare,
generozitate, pasiune, sinceritate, locul central in activitatea de ingrijire ocupandu-l pacientul,
care trebuie inteles si acceptat asa cum este. O atitudine apropiata fata de bolnav nu inseamna
umilinta, mai ales ca pacientul iti incredinteaza secretele sale, trairile, pe care in alte conditii
nu le-ar face. In plus, un comportament corect fata de bolnav implica pastrarea
confidentialitatii acestor destainuiri. Sigur ca exista cazuri cand esti obligat sa divulgi unele
secrete, dar trebuie sa stii cand si cui sa o faci. Cele mai importante atributii ale unui asistent
medical sunt : asistarea medicului la efectuarea investigatiilor clinice, realizarea investigatiilor
paraclinice uzuale, programarea pacientilor pentru investigaii de specialitate, administrarea
tratamentelor, interventii in situatii de urgenta, monitorizarea starii pacientului, completarea
documentelor de evidenta a medicamentelor, de evidenta a pacientilor si de observatie clinica
medicala, sterilizarea instrumentelor si a materialelor, asigurarea conditiilor igienico- sanitare
generale la locul de munca, precum si asigurarea conditiilor necesare desfasurarii
tratamentelor si recoltarilor. Inca de la internare comunicarea cu pacientul se dovedeste a fi
cea mai importanta, pacientul trebuie sa fie echilibrat psihic asistentul medical explicandu-i
scopul si natura interventiillor, familiarizeaza pacientul cu mediul sau ambiant, asigura un
mediu de securitate linistitor si administreaza medicatia recomandata de medic, local si
general. De asemenea, suplineste nevoile pe care pacientul nu si le poate satisface autonom: a
manca si a bea, a se misca si a avea o buna postura, a-si mentine tegumentele curate si integre,
a evita pericolele, a se odihni, a comunica. Interventia asistentului medical va fi orientata
asupra ,,lipsei si consta in a spori independenta pacientului. In final se obtine ameliorarea
,,dependentei sau ,,castigarea independentei. Ingrijirile trebuie sa favorizeze drumul spre
independenta, spre castigarea autonomiei pacientului. In momentul externarii din spital,
pacientul va fi pregatit si instruit asupra noului sau mod de viata, evitarea eforturilor fizice ,
administrarea corecta a medicatiei, controale medicale periodice , iar apartinatorii vor fi
informati si ei la randul lor de modul de viata al pacientului. De asemenea, asistentul medical
din ambulator va fi informat asupra pacientului externat pentru a-l avea in evidenta, unii
dintre acesti pacienti avand nevoie permanenta de o persoana care sa-i ingrijeasca la domiciliu
(pacienti cu cecitate din diverse cauze).
8

In concluzie, competenta profesionala se demonstreaza prin cunostinte teoretice


aprofundate si capacitatea de a le aplica intr-o activitate creatoare, de ingrijire individualizata,
personalizata, competenta si umana.
Comunicarea diagnosticului
Simptomele si semnele bolii alcatuiesc ,,un limbaj al corpului" ce trebuie sesizat si
decodificat, atmosfera ce se stabileste intre pacient si echipa medicala fiind de un acordaj
reciproc ca intre un post de emisie si unul de receptie.
In practica medicala se cere de multe ori consimtanantul

bolnavului, care are

rezonante etice si implica libertatea pacientului.


Adeziunea personala nu trebuie ignorata, nu trebuie sa se abuzeze de slabiciunea
momentana a vointei bolnavului din cauza bolii, pentru a-i smulge consimtamantul pentru
acte terapeutice discutabile sau riscante. De asemenea trebuie respectata alegerea bolnavului
in deplina cunostinta de cauza, daca religia ii interzice anumite practici medicale.
Relatia de ingrijire medicala pacient- asistent nu se reduce la modul simplist ,,eu-tu" ci
se extinde in ambele parti: echipa medicala - familia pacientului. Cu aceasta se creeaza o
legatura ca suport de sprijin pentru bolnav pe plan psihic, dar si ca ajutor la ingrijirea
bolnavului (ingrijiri primare sau prin educatie sanitara pana la ingrijiri mai complexe ce pot
continua si la externare.
Oricum pacientul are dreptul de a primi asistenta medicala de calitate, indiferent de
statutul sau social, de culoarea pielii, de religie sau etnie.
Ne punem intrebarea cand, cum si cat din adevar si detalii asupra bolii trebuie
comunicate pacientului. Forma sub care urmeaza sa-i prezentam realitatea este in functie de
personalitatea bolnavului si de natura bolii. Sunt pacienti care nu vor sa stie si la care putem
ramane cu relatarea unor date aproximatixe. Insa sunt cazuri unde trebuie acordat timp
bolnavului pentru a-si accepta boala sau cand, in boli grave se pune problema protectiei contra
diagnosticului. Consideram ca familiei trebuie sa i se comunice diagnosticul, dar si aici cu
anumite rezerve.
Dr. doc. Andrei Athanasiu propune mai multe tipuri de atitudini in relatia pacient- echipa
medicala care trebuie adoptate in functie de caz si pacient:

tutore autoritar: fara explicatii, se asteapta o ascultare fidela din partea pacientului;
9

mentor: ofera cunostinte de expert;

bun parinte;

avocat al adevarului inainte de toate.

Pacientul nu apreciaza intotdeauna efortul si ajutorul nostru, nu ne acorda incredere si


respectul cuvenit, mai mult nu ni se admite nicio greseala. In fata acestora ramanem la cea
mai mare multumire ,,constiinta datoriei indeplinite". ,,Am facut tot ce este omeneste posibil"
este o expresie deseori intalnita dar oare nu se asteapta la ceva supraomenesc? De aceea, in
cadrul actului medical raspunderea este mult mai mare pentru ca vine in fata legii, a eticii, dar
mai ales in fata constiintei.
Ca sa fii impacat cu tine insuti trebuie sa fii convins ca profesional nu ai gresit, ca totul a
fost corect, prompt si eficient. In plus, toate cunostintele trebuie ameliorate continuu, pentru
ca in aceasta meserie nu se poate spune: ,,nu am stiut".
De calitatea actului medical depinde prestigiul care reflecta pe de o parte stadiul de
dezoltare a practicii medicale si deci eficienta, iar pe de alta parte atitudinea bolnavului fata
de echipa medicala de la care asteapta totul si nu i se iarta nimic. Si nici asta nu e destul.
Apare arta de a sti sa lucrezi in echipa. De obicei exista un cod nescris al comportamentului in
fiecare sectie ca intr-un grup de oameni.
In cadrul echipei medicale se intalnesc oameni cu vederi diferite fata de scrupulozitatea
respectarii valorilor morale, atat in activitatea profesionala, cat si in viata personala, transferul
incarcarilor morale facandu-se mai adesea dinspre particular spre profesional.
In general se creeaza un consens al regulilor morale care trebuie respectate in raporturile
cu colegii sau subalternii bazate pe corectitudine, cinste, sinceritate, datorie, respect. Cinstit si
corect ar insemna si cand se ia atitudine critica asupra unui act medical defectuos efectuat de
catre oricare dintre membrii echipei medicale.
Recunoasterea superioritatii profesionale, a uneia sau unora dintre membrii echipei "de la
care ai ce invata, perseverenta de a-i ajunge pe acestia, stiinta rezolvarii conflictelor la locul
de munca, atitudinea pozitiva fata de noii colegi care trebuie ajutati sa se integreze dovedesc
inteligenta sociala.
Oricare ar fi tipul de relatie, fie pacient- asistent, fie asistent- restul echipei medicale,
trebuie sa intelegem ca ,,autoritate" nu inseamna lipsa politetii, iar ,,amabilitate" nu inseamna
slabiciune.

10

Diagnosticul stresului la locul de munca


Simptomele stresului la locul de munca, ce se pot manifesta in plan comportamental,
fiziologic si psihologic sunt :
Reactii comportamentale: acestea sunt activitati practicate deschis, pe care individul
stresat le foloseste in incercarea de a face fata stresului. Ele includ: atitudini de rezolvare a
problemei, de retragere si de folosire a substantelor care provoaca dependenta.
Reactiile psihologice: implica in primul rand procesele emotionale si cerebrale.
Reactia psihologica cel mai des intalnita este utilizarea mecanismelor de aparare (eforturi
psihologice de a reduce anxietatea asociata cu stresul).
Reactii fiziologice la stres: exista dovezi ca stresul la locul de munca se asociaza cu
functionarea neregulata a inimii, hipertensiune, puls acelerat, cresterea colesterolului. Stresul
a mai fost asociat si cu declansarea unor boli cum ar fi cele respiratorii si infectiile bacteriene.
Criteriile de diagnostic pentru stres - persoana a fost expusa unui eveniment traumatic, si
anume :
1. persoana a fost martora ori a fost confruntata cu un eveniment care a implicat moartea
efectiva, amenintarea cu moartea ori o vatamare serioasa sau pereclitare a integritatii
corporale proprii ori a altora;
2. raspunsul persoanei a implicat o frica intensa, neputinta sau oroare.
3. Evenimentul traumatic este reexperimentat persistent intr-unul din urmatoarele moduri:
- dificultate de adormire;
- iritabilitate sau accese coleroase;
- dificultate in concentrare;
- hipervigilitate;
- raspuns de tresarire exagerat.
O oarecare simptomatologie urmand expunerii la un stres extrem este duplicitara si
adesea nu necesita niciun diagnostic, stresul acut trebuie luat in considerare numai daca
simptomele dureaza cel putin doua zile si cauzeaza o detresa de deteriorare semnificativa
clinic in domeniul social, profesional ori in alte domenii importante de functionare sau
11

deterioreaza capacitatea individului de a indeplini unele sarcini necesare prin definitie.


Diagnosticul de stres este adecvat numai pentru simptomele care apar in decurs de o luna de
la stresorul extrem.
Pentru indivizii care au stresor extrem, dar care prezinta un pattern (model)
simptomatologic care nu satisface criteriile pentru stresul acut, trebuie luat in considerare un
diagnostic de tulburare de adaptare. Un alt simptom psihologic al stresului este tensiunea
musculara - poate fi asociata cu tremor, contractura, senzatia de iritatie si durere sau
sensibilitate musculara. Multi indivizi cu anxietate generalizata dau dovada de simptome
somatice. Anxietatea generalizata apare frecvent concomitent cu tulburarile afective si cu alte
tulburari in legatura cu efectele acestora.

Factorii de risc pentru profesia medicala


1
Munca asistentilor este foarte dificila si este considerata cu risc de imbolnavire.
Personalul medical este expus bolilor contagioase, radioactivitatii si substantelor chimice
agresive. In aceasta profesie efortul fizic si psihic depus este foarte mare. Trebuie sa
manipuleze pacienti cu greutate mare si, adesea, este stresat de responsabilitatea pe care o are
fata de pacienti. Efectul acestor factori de risc asupra asistententilor este divers. Multe dintre
efecte apar dup un timp foarte mare de la expunere. De exemplu, terapia cu citostatice sau
radioterapia poate avea efecte negative abia dupa cateva decade.
Pe langa efortul fizic si riscul asociat infectiilor, o problema foarte grava o reprezinta
stresul psihic. Stresul fizic si psihic sunt factori de risc pentru accidentele de munca si pot
avea repercursiuni grave. Chiar daca medicii examineaza pacientii si efectueaza interventiile
chirurgicale dificile, asistentii sunt aceia care au contact permanent cu pacientul. Acestea, pe
langa activitatea profesionala care include administrarea medicatiei, a injectiilor, asigura
pacientilor, de asemenea, suport psihic, servicii minore si o atentie constanta. Ei trebuie sa fie
disponibili, atunci cand pacientul are nevoie de ajustarea patului, cand trebuie mutat din pat
sau cand are nevoie sa i se dea ceva de pe noptiera.
La fel de important ca si epuizarea fizica a asistentilor este stresul psihic la care acetia
sunt supusi in timpul programului de lucru. Problemele legate de stres sunt adesea uitate, mai
ales in departamentele de terapie intensiva sau oncologie. La fel este si in departamentele de
geriatrie sau in clinicile de bolnavi cronici.

12

Cerintele ridicate la locul de munca, necesitatea de a oferi performante maxime, lipsa


personalului medical calificat, salariile mici sunt factori de stres care contribuie la oboseala si
epuizarea personalului. Oboseala pe termen lung devine cronica si se asociaza cu istovirea si
scaderea rezistentei la oboseala. Pot rezulta boli mentale si fizice grave.
Asistentii sunt cei mai afectati de sindromul Burn-out datorita stresului pe termen
lung. In ultimul timp, se vorbeste despre acest sindrom asociat progresului. Afecteaza, in
general, persoanele cu profesii ce presupun comunicare. Sindromul se asociaza cu depresia,
pierderea increderii in propria persoana, sentimentul de singuratate.
Un mediu de lucru placut si un echipament adecvat contribuie la reducerea stresului
personalului medical. Folosirea culorilor potrivite reduce semnificativ oboseala si creste
randamentul muncii. La polul opus, un design inadecvat poate ingreuna activitatea asistentilor
medicali si a medicilor.
Comportamente protectoare si de risc
Consumul de alcool
De cele mai multe ori consumarea de bauturi alcoolice nu cauzeaza probleme dar
consumarea lor peste limita poate fi daunatoare. Cel mai important este sa stim sa delimitam
pana unde merg beneficiile si unde intervin riscurile. Conform unor studii barbatii nu ar trebui
sa consume zilnic mai mult de 3-4 unitati de alcool iar femeile 2-3 (o unitate de alcool
reprezentand 10 ml de alcool pur). Dupa un episod de consum excesiv de alcool, se
recomanda abtinerea de la consum cel putin 48 de ore pentru a permite organismului sa isi
revina. Aceasta este doar o masura temporara iar cei care consuma frecvent bauturi alcoolice
in cantitati mari ar trebui sa apeleze la un ajutor profesionist.
Particularitatile alcoolului
Alcoolul este utilizat in acelsi timp ca substanta psihoactiva si aliment. Alcoolul
consumat in cantitati mici este savurat de cei care apreciaza gustul si aroma bauturii
respective si de cei ce beau la ocazii. Intre trecerea de la un consum inofensiv, realizat in
cantitati moderate la consumul excesiv de alcool este un pas foarte mic.
Exercitadu-si functia de aliment, un 1 g de alcool are o valoare calorica de 29 kJ,
detinand astfel o puternica valoare nutritiva, insa fara sa contina substante necesare unei
13

alimentatii sanatoase, echilibrate. Acesta este si cauza din care bautorul poate obtine mai
multa energie decat are nevoie. De exemplu, un litru de bere are o valoare calorica de
aproximativ 2000 kJ, acoperind astfel 20% din necesarul zilnic de energie al unui barbat ce
presteaza o activitate cu eforturi fizice medii. Cam tot atata putere calorica este continuta in
0,7 l de vin sau 0,25 l de spirtoase. Ca particulariatate principala a alcoolului este faptul ca nu
este privit ca fiind un drog ci ca parte integranta din viata, cultura si economia noastra, astfel
omitandu-se pericolele ce vin odata cu abuzul.
Efecte asupra organismului
Alcoolul incetineste functionalitatea sistemului nervos central; blocheaza o parte din
mesajele care ar trebui sa ajunga la creier alterand astfel perceptiile, emotiile, miscarea,
vederea si auzul persoanei. In cantitati moderate alocoolul poate ajuta persoana sa fie mai
relaxata si mai putin anxioasa. In cantitati mai mari alcoolul provoaca modificari majore la
nivelul creierului astfel rezultand intoxicatia. Pesoanele care au abuzat de alcool isi vor pierde
concentrarea, abilitatea de a se exprima coerent sau de a-si mentine echilibrul; vor fi
dezorientate si confuze. In functie de persoana, intoxicatia poate face consumatorul extrem de
prietenos si vorbaret sau foarte agresiv si nervos. Viteza de reactie este diminuata dramatic,
motiv pentru care este interzisa conducerea autovehiculelor dupa consumarea de bauturi
alcoolice.
Cand sunt consumate cantitati foarte mari de alcool intr-o perioada de timp scurta
poate rezulta intoxicatia cu alcool. Intoxicatia cu alcool este exact ceea ce spune si denumirea
sa: corpul devine intoxicat cu o cantitate mult prea mare de alcool. Voma violenta este unul
din primele semne ale intoxicarii cu alcool; somnolenta extrema, inconstienta, dificultati in
respiratie, glicemie extrem de scazuta, palpitatii si chiar decesul sunt rezultate ale intoxicarii
cu alcool.
Starea de ebrietate
Starea de ebrietate denumita in limbajul popular ,,betie" reprezinta o tulburare
pasagera a consumatorului, cauzata de factori externi si avand un substrat organic. Tipul de
reactie in cazul starii de ebrietate este influentat de mai multi factori precum starea fizica si
psihica a consumatorului, gradul de toleranta asupra alcoolului cat si factorii perturbatori ai
mediului extern.
14

In stare de ebrietate apar o serie de modificari:


Dispozitia psihica trece de la buna dispozitie la deprimare, suparare si agresivitate;
initiativa va trece de la stimulare la inhibare; comportamentul social este afectat si va trece de
la facilitarea unor contacte la manifestari de agresivitate;
Una din principalele modificari survenite este asupra starii de constienta care va trece
de la senzatia de a fi mai treaz si constient la starea patologica manifestata prin ameteli,
pierderea temporara a constientei si coma; rationamentul va prezenta o incetinire, idei
obsesive, scadere a capacitatii critice, ceea ce uneori este privit ca si gandire creativa;
O alta modificare evidenta este asupra motricitatii: vorbirea devine mai greoaie sau cu
alte modificari, apar perturbari evidente in coordonarea miscarilor si o gesticulatie
necontrolata cu miscari ample;
Modificarile neuro-vegetative se vor manifesta prin vasodilatatie, modificarea
pulsului, greturi si varsaturi, tulburari ale termoreglarii, pierderea controlului asupra
sfincterelor.
Aceaste modificari devin tot mai evidente cu accentuarea stari de ebrietate. In functie
de gradul de alcoolemie, se vor diferentia: stari de ebrietate usoare (0,5 - 1,5), medii (1,5 2,5) si avansate/coma alcoolica (peste 2,5). Modificarile insa vor fi foarte diferite de la o
persoana la alta aflata in aceeasi stare, tinand cont mai ales de gradul de obisnuinta in
consumarea de bauturi alcoolice.
Pentru tratarea abuzului si a dependentei de alcool, pacientul trebuie in primul rand sa
accepte ca are o problema, sa caute tratamentul si sa coopereze cu psihiatrul si psihoterapeutul
sau. Tratamentul initial necesita dezintoxicarea, urmata apoi de psihoterapie, in scopul
reducerii riscului recaderilor. Psihoterapeutul va urmari in mod special cresterea motivatiei
bolnavului pentru mentinerea abstinentei si va utiliza strategii referitoare la comportamentul
acestuia in raport cu ocaziile intempestive pentru consumul de alcool. De multe ori este
necesara si terapia familiala, focalizata asupra descrierii efectelor pe care le are consumul de
alcool al pacientului asupra restului membrilor familiei.
Consumul de tutun

15

Efectele consumului de tutun asupra sanatatii sunt semnificative, depinzand de felul in


care tutunul este consumat (fumat, aspirat sau mestecat), precum si de cantitatile utilizate.
Principalele efecte ale fumatului de tutun (principala modalitate de consum) sunt
marirea riscului de cancer la plamani si de boli cardio-vasculare.
Riscul cel mai important al consumului de tutun il prezinta asupra sistemului
cardiovascular, mai precis fumatul este unul dintre cei mai importanti factori de declansare a
infarctul miocardic (atacul de cord), boli ale sistemului respirator, precum bronhopneumonie
obstructiva cronica (BPOC), cancer, in special cancer la plamani sau cancer la laringe sau
gura.
Aparitia impotentei este cu aproape 85% mai mare la fumatori decat la nefumatori,
fiind o cauza majora pentru problemele cu erectia. Fumatul cauzeaza impotenta pentru ca
duce la ingustarea arterelor sanguine.
Stiati ca

1/3 din populatia globului in varsta de peste 15 ani fumeaza si 3,5 milioane de
oameni mor anual ?

un fumator va avea in plamani un litru de gudron ?

fiecare tigara scurteaza speranta de viata a fumatorului cu aproximativ 3-5 min.


ceea ce inseamna cel putin o ora pe zi la fiecare pachet ?

desi 85% dintre fumatori declara ca ar face orice sa se lase de fumat, doar 60
milioane de oameni au renuntat in ultimii 9 ani?

un fumator este expus de 3 ori mai mult la infart miocardic decat un nefumator ?

ritmul cardiac este la fumatori cu circa 15 batai pe minut mai mare decat la
nefumatori ?

cel mai mare procent de fumatori se inregistreaza in grupa de varsta 24-44 ani,
urmat de grupa 15-24 ani?

Nu numai fumatul activ este daunator, ci si cel pasiv (acele persoane care nu fumeaza,
dar sunt in anturajul fumatorilor).
Stiati ca
16

fumatorii inhaleaza doar 15% din fumul tigrilor, restul de 85% este inhalat de alte

persoane?

fumatul pasiv poate spori cu circa 15% riscul cancerului de plamani la nefumatori?

intr-o incapere in care se fumeaza, oxidul de carbon depaseste de 2 ori norma


admisa de lege referitoare la poluarea mediului exterior?

Efectele nicotinei asupra organelor i creierului:

dificultati de invatare

dificultati de concentrare si scaderea capacitatii de memorare

tulburari emotionale

scaderea rezistentei organismului la infectii prin afectarea sistemului imunitar

cresterea pulsului si a ritmului respiratiei

incetinirea activitatii musculare si a reflexelor

creste probabilitatea de a forma ,,dopuri, ,,cheaguri de sange ceea ce poate duce


la infart miocardic

incetinirea reactiilor

modificari ale dispozitiei afective

colite i ulcere

artrite i artroze

afectiuni ale aparatului circulator

infectii respiratorii cronice, diverse afectiuni ale aparatului respirator

scaderea apetitului si diminuarea comportamentului sexual

tulburari ale sarcinii si nasterii, influente asupra noului nascut (nastere prematura,
avorturi spontane, dificultti in dezvoltarea fizica i psihica a fatului).

Cum se poate preveni fumatul


Starea de sanatate este principala resursa pentru orice proiect de viata. Beneficiile
renuntarii la fumat sunt:

dobandirea unei forme fizice mai bune prin rezistenta organismului

respiratie placuta, hainele nu vor mai emana mirosul neplacut de tutun

dantura si degetele nu vor mai fi ingalbenite


17

se economiseste zilnic o suma de bani

evitarea riscului unei boli grave, adesea irecuperabile

durata de viata se poate prelungi.

Consumul de droguri
Problema drogurilor constituie marea provocare pentru educatia secolului XXI. De
cele mai multe ori, daca nu se intervine eficient, consumul si dependenta de droguri sunt
drumul spre boala si pierderea progresiv a eului.
Drogurile - sunt substante solide, lichide sau gazoase, care odata absorbite de
organism perturba una sau mai multe functii importante, de cele mai multe ori iremediabil, si
care influenteaza negativ starea de sanatate, sentimentele i perceptia. Consumul abuziv al
unei astfel de substante poate provoca mai multe tipuri de tulburri:
1. Fizice, atunci cand, ca urmare a gradului lor de toxicitate, dauneaza organismului persoanei
care le consuma. Ex: consumul regulat de tutun poate cauza bronsite cronice.
2. Psihologice, atunci cand au un efect negativ asupra echilibrului personal, psihologic sau de
adaptare sociala. Ex: cazul cuplurilor conflictuale datorita abuzului de alcool.
Dependenta de droguri - reprezinta nevoia continua si imperioasa de administrare a
drogului pentru a produce anumite senzatii dorite sau pentru a impiedica instalarea unor efecte
dureroase atunci cand nu mai este luat. Neadministrarea regulata a drogului este asociata cu o
stare de rau general.
Toleranta - reprezinta proprietatea organismului uman de a se adapta la substante
straine administrate droguri, medicamente, alcool; apare astfel tendinta de a lua doze cat
mai mari pentru a obtine aceleasi efecte.
Sevrajul - desemneaza totalitatea simptomelor fizice si psihice care apar atunci cand
persoana este privata de substanta de care a devenit dependenta.
Consecintele consumului de droguri sunt multiple:
1. Cele de ordin medical se refera la urmatoarele afectiuni:

hepatita;

18

tuberculoza;

sifilis;

afectiuni cardio-respiratorii;

tulburari endocrine;

insuficienta renala;

infectii si afectiuni ale pielii;

complicatii psihiatrice iluzii, halucinatii terifiante, perceptia alterata a timpului si a


distantei;

SIDA;

supradoza poate avea efecte letale.

2. Pe plan psihologic apar reactii de:

panica;

anxietate;

depresie;

suspiciune si tendinte paranoice;

agresivitate;

labilitate emotionala;

tulburari de comportament;

instrainare de propria persoana si afectarea imaginii de sine;

19

modificari de personalitate care pot duce la suicid sau omor;

scaderea performantelor intelectuale.

3. In sfera sociala consumul de droguri are ca efecte:

deteriorarea progresiva a relatiilor sociale;

cresterea riscului de excludere sociala;

diminuarea sanselor de reintegrare sociala si profesionala;

suferinta familiei si a adevaratilor prieteni;

dezinteres in relationarea cu ceilalti;

implicarea in activitati infractionale cand se afla sub influenta drogului sau pentru a-si
procura doza de stupefiante.
Un rol important in preintampinarea consumului de droguri il au parintii, care trebuie

sa-si educe copiii corespunzator din punct de vedere moral si spiritual, pregatindu-i pentru
a face fata realitatilor dure ale vietii. Atmosfera sanatoasa din familie, dragostea,
afectiunea, comunicarea intre parinti si copii, constituie astfel principalul aliat in lupta
impotriva acestui flagel.

Personalitatea de tip A
Indivizii ce detin personalitatea de tip A sunt independenti si ies in evidenta prin faptul
ca vor sa fie remarcati oriunde se duc. Psihologii ii descriu ca fiind ,,buldozere. Ei sunt
constienti de importanta atitudinii pozitive, a motivatiei si a stabilirii unui tel pe care sa il
urmeze in viata. Sunt competitivi din fire si recunoscuti pentru mintea agera. Cei cu
personalitatea A stiu cand trebuie sa isi asume riscuri si sunt buni antreprenori. Au un caracter
pragmatic si rezolva cu usurinta problemele in momentul in care le blocheaza calea spre
succes. Veti descoperi ca acest tip de oameni sunt deschisi catre orice este nou si intampina cu
20

bratele deschise schimbarea fie ca este ea spirituala sau chiar tehnologica. Secretul acestor
oameni de succes consta in faptul ca nu le este frica sa isi scoata in evidenta propriile abilitati
si personalitatea colorata.
Personalitatea de tip C
Cel mai bun termen psihologic pentru a-i descrie pe cei care detin personalitatea de tip
C este cel de ,,cautatori. Ei sunt introvertitii interesati de detalii care gasesc raspuns la orice
problema. Totusi, usurinta cu care fac acest lucru depinde de starea de spirit pe care o au in
acel moment. Indivizii cu personalitatea de tip C au tendinta sa se retraga din viata sociala
insa se inteleg extrem de bine si traiesc in armonie cu persoanele de tip B, in ciuda faptului ca
acestea se afla la polul opus fata de ei. Personificarea tipului B este contabilul, programatorul
etc. Indivizii cu aceasta personalitate vor prefera sa se inchida in propria cochilie, pastrandu-si
mereu judecata obiectiva si logica in gandire. Trasaturile lor caracteristice sunt natura retrasa
si prudenta. Riscurile nu sunt pentru ei.
Tipologii constitutionale
Tipologia lui E. Kretschmer (medic psihiatru german)
Desfasurandu-si activitatea in cadrul clinicii de neurologie a universitatii din Tubingen
(1913-1926), si studiind bolnavi psihici, a sesizat o corespondenta intre:

simptomatologia psihocomportamentala

aspectul bioconstitutional extern.

Astfel, a ajuns la ideea elaborarii unei tipologii pe criterii morfologice, idee ce si-a gasit
finalizarea in lucrarea ,,Structura corpului si caracterul (1921).
Limitata la inceput la 2 tipuri principale, clasificarea lui E.Kretschmer va ajunge in final
sa cuprinda 3 tipuri principale si un tip accesoriu, mai putin individualizat. Acestea sunt:
a) picnic-ciclotim - din punct de vedere morfologic se caracterizeaza prin: constitutie
orizontala, abdomen voluminos, obezitate, piele intinsa, fata moale, sistem osos fragil.
b) leptosom (astenic) - schizotim - se caracterizeaza prin: constitutie verticala, trunchi
cilindric, cutie toracica plata (turtita), umeri apropiati si ingusti, cap mic si rotund,
21

muschi si oase subtiri (aspect scheletic), nas lung si ascutit, paloarea fetei, trasaturi
feminine la barbati si masculine la femei.
c) atletic-vascos - se caracterizeaza prin: constitutie fizica proportionata, dezvoltare
robusta a sistemului osos si muscular, umeri lati si bazin ingust.
Ca accesoriu este mentionat tipul displastic reuneste numeroase varietati dismorfice.
Tipologia lui Sheldon
Endomorful (viscerotonic) se caracterizeaza printr-o dezvoltare musculara si osoasa
sub medie. Ca talie, aceste persoane sunt breviline (tip constitutional, in antropologie,
caracterizat prin trup si membre scurte si groase) si adeseori picnice. In schimb, au viscerele
dezvoltate. Se caracterizeaza, din punct de vedere psihic, printr-o tendinta spre relaxare, gust
de comfort, placere de a se odihni, dar si tendinte accentuate de a ceda tentatiilor, mai ales
celor alimenate. Au un somn bun si odihnitor, le place sa doarma. Sunt sociabili si buni
familisti, tolerabili adeseori. Nu le place prea mult activitatea intelectuala. Sunt, in general,
persoane pragmatice. Sunt persoane amabile, prietenoase, fara a fi prea dependente de
prieteni. Rareori sunt lipsite de control.
Mezomorful (somatotonicul) este un tip masiv, greu, consistent, atletic, privind
constitutia. Are, in general, un tonus ridicat, multa energie disponibila. Conformatia sa
generala este de corp puternic cu dezvoltare superioara a oaselor si musculaturii, cu rezistenta
la rani, si cu evidente capacitati de a face eforturi fizice remarcabile. Este o persoana ce are
dezvoltata cerinta de a actiona, tendinte de competitie si lupta, dorinte de a se impune. Are o
oarecare extraversie dar si o oarecare instabilitate psihica. Este energic, activ, dar uneori
rezervat, jenat. Ii plac responsabilitatile. In munca, este sever, chiar dur. Are o inaltime peste
medie, este puternic, are toracele dezvoltat, pantecele tras si plat. Aparent este calm dar
uneori vulnerabil.
Ectomorful

este longilin (leptosom), dominant cerebral. Poseda

o bogata viata

interioara. Este impresionabil pe linie sentimentala. Poseda, insa, o saraca viata exterioara.
Are dificultati in a face atasamente sociale deoarece este predispus la singuratate si
independenta. Are fobie de zgomote si de aglomeratii. Fiind introvertit, oboseste si se
consuma psihic, fapt ce-i creeaza adeseori insomnii. Este, in acelasi timp, o persoana
contemplativa de fond. Este foarte rapid, intelege foarte repede si bine subtexte, sensuri,
22

probleme invaluite, dar, in acelasi timp este sensibil, foarte vulnerabil si irascibil. Ii plac
proiecte imaginare si disectii de scenarii interioare complexe. Dispune de foarte multa
imaginatie, care-i face rapida implicatia, in sisteme complexe de cunostinte si probleme. Este
insa timid si timorat.
Tipologia lui Eysenck
Unii oameni sunt orientati predominant spre lumea externa si intra in categoria
extravertitilor, in timp ce altii sunt orientati predominant spre lumea interioara si apartin
categoriei introvertitilor.
Extravertitii sunt firi deschise, sociabili, comunicativi, optimisti, senini, binevoitori, se
inteleg sau se cearta cu cei din jur, dar raman in relatii cu ei.
Introvertitii sunt firi inchise, greu de patruns, timizi, putini comunicativi, inclinati spre
reverie si greu adaptabili.
Stabilitatea sau instabilitatea emotionala este exprimata prin gradul de nevrozism al
subiectului.
Psihologii olandezi G. Heymans si E. D. Wiersma propun o tipologie a
temperamentelor mult mai nuantata care va fi reluata si precizata de psihologii francezi Rene
Le Senne si Gaston Berger.
Pentru Le Senne caracterul este ceea ce intelegem azi prin temperament, adica
ansamblul dispozitiilor innascute, care formeaza scheletul mintal al individului. Ei pornesc
de la trei factori fundamentali: emotivitatea, activitatea si rasunetul (ecoul). Din combinarea
lor rezulta opt tipuri temperamentale.
Emotivitatea exprima reactiile afective ale persoanelor in fata diferitelor evenimente.
Emotivii au tendinta de a se tulbura puternic chiar si pentru lucruri marunte. Dimpotriva, nonemotivii sunt aceia care se emotioneaza greu si ale caror emotii nu sunt prea violente.
Activitatea desemneaza dispozitia spre actiune a unei persoane. Persoanele active au
o continua dispozitie spre actiune, nu pot sta locului. Cele non-active actioneaza parca
impotriva vointei lor, cu efort si plangandu-se continuu.

23

Rasunetul se refera la ecoul pe care il au asupra noastra diferite evenimente, impresii.


Persoanele care traiesc puternic prezentul, extraversive sunt numite persoane primare.
Persoanele care au tendinta de a ramane sub influenta impresiilor trecute, introversive sunt
numite persoane secundare.
Exista opt tipuri de temperament care rezulta din combinarea acestor factori, si
anume: pasionatii (emotivi, activi, secundari), colericii (emotivi, activi, primari),
sentimentalii (emotivi, non-activi, secundari), nervosii (emotivi, non-activi, primari),
flegmaticii (non-emotivi, activi, secundari), sangvinicii (non-emotivi, activi, primari),
apaticii (non-emotivi, non-activi, secundari), amorfii (non-emotivi, non-activi, primari).

PERSONALITI ACCENTUATE

I.

FIREA DEMOSTRATIV
nclinaia pe care o au persoanele cu fire demonstrativ spre isterie se recunoate
din ntregul lor comportament:
Sunt exagerate n manifestrile afective, n mimic, n gesturi i n felul n care

vorbesc. Se poate ns observa cu uurin c acestor manifestri le lipsete fondul


autenticitii (subiecii joac teatru). Pentru artiti este un avantaj faptul c se pot transpune
foarte bine n ceea ce creeaz; este un avantaj faptul c un scriitor triete personajul pe care l
prezint. O fire demonstrativ mbogete fantezia nscut dintre o gndire liber de orice
constrngere.
Persoanele demonstrative ncearc s se pun ntr-o lumin favorabil prin autolaud
i autocomptimire. Astfel laudei de sine ca activitate verbal i se altur de obicei activitatea
practic cu scopul de a se afirma, de a strni interesul plin de respect al colectivitii. Prin auto
comptimire aceste persoane i gsesc n boal o satisfacie, un beneficiu (se refugiaz n
boal).
O alt nsuire este i capacitatea de adaptare la ali oameni. Persoanele cu firi
demonstrative pot face abstracie de sine, n felul acesta se explic capacitatea lor de a se face
iubite; i fac repede prieteni care nu vd dect amabilitatea lor pe cnd alte trsturi le rmn
ascunse. Capacitatea de adaptare apare aa cum li se pare avantajos n situa ia dat, nu a a
24

cum este n realitate. La momentul oportun gsesc cu uurin pretexte i mici minciuni pentru
a iei din ncurctur.
Posed talent actoricesc; fire demonstrativ implic prezena fanteziei, aptitudine util
n diverse profesii artistice.
Persoanele cu fire demonstrativ au o capacitate anormal de refulare; pentru un timp
mai scurt sau mai lung un om poate refula din contiina lui ceva ce de fapt ar trebui s tie.
La isterici aceast capacitate este mai profund: ei poate uita complet ceea ce nu vor s tie. n
caz de nevoie, personalitile demonstrative pot aduce imediat n contient ceea ce cu un
moment nainte era n incontient.
Din comportamentul personalitilor demonstrative face parte i pripeala n luarea
deciziilor care le pot aduce dezavantaje n viitor. Aceast trstur nceteaz atunci cnd un
scop devine excesiv, adic atunci cnd s-a dezvoltat o nevroz isteric. Patosul este o form
tipic de comportament la isterici. Pentru a sublinia convingtor afirmaiile lor, acetia recurg
la patetism n vorb mimic i gesturi. Vorbind cu patos despre durerile lor, ei se auto conving
din nou de intensitatea acestor suferine.
Aa numiii arlatani patologici i n special escrocii nu sunt dect personalit i
demonstrative, nu psihopai isterici; nu au atitudini ostentative, de obicei se comport cu calm
i luciditate, pentru a fi considerai oameni de ncredere.
II.

FIREA HIPEREXACT
Firea hiperexact este opusul firii demonstrative; se distinge prin lipsa capacitii de

refulare. n cazul unei accenturi puternice duce la o psihopatie anancast (pripeala isteric
are la polul opus nehotrrea anacast).
Indivizii hiperexaci pot ntmpina greuti atunci cnd, pentru bunul mers al
lucrurilor, este indicat s se treac peste unele amnunte. Ei vor s analizeze totul pn la
ultimele amnunte

nainte de a aciona, nu vor s elimine din contiin nici cele mai mici

posibiliti de a gsi o soluie mai bun, pentru a nu uita sau a nu grei ceva.
Se poate constata ns, c unii brbai, care n profesia lor sunt hiperpreocupai ca totul
s fie executat cu cea mai mare precizie, acas nu sunt prea ordonai (acest comportament se
datoreaz concepiei luntrice c acas femeia este cea care poart toat rspunderea).
Ablutomania (tendina obsesiv de a se spla), ocup un loc aparte: ntotdeauna mai
pot exista urme infime de murdrie, implicit i de microbi. Dac posibilit i reduse de
periclitare produc totui afecte puternice se poate vorbi despre o lege fundamental a formrii
sentimentelor omeneti: tendinele afective supuse oscilrii ntre doi poli cresc pn acolo
25

nct sentimente nensemnate se transform n afecte profunde. Din oscilarea ntre doi poli ia
natere frica patologic a nevroticilor obsesivi. Aceast fobie a unor situa ii (ca de exemplu
cardiofobia teama patologic de a fi bolnav de inim) care in de nevrozele obsesive, poate
fi consecina nosofobiei (teama de a fi bolnav) sau poate reprezenta frica de o vtmare, dar
fr ideea unei boli fizice.
Cnd hiperexactitatea nu se manifest dect sub forma unei nsuiri accentuate, ea nu
are efecte negative; ies la iveal avantajele unei nclinaii spre meticulozitate. n profesie
indivizii hiperexaci se caracterizeaz printr-o extrem contiinciozitate iar spiritul de ordine
nu este de natur anancast. Dar, hiperexactitatea nu se manifest numai altruist, ea putnd da
natere unei griji exagerate pentru propria bunstare.
III.

FIREA HIPERPERSEVERENT
Substratul firii hiperperseverente, respectiv al celei paranoide, este perseverena

anormal a afectului. Persoanele hiperperseverente admit c se simt cu uurin jignite i


ofensate; multe dintre ele neag ns c ar fi ranchiunoase, nsuire caracteristic firii
hiperperseverente.
Persoanele hiperperseverente sunt nclinate spre susceptibilitate. Oamenii cu firi
hiperperseverente sunt i ambiioi. Relaia dintre susceptibilitate i ambiie se observ cnd
jignirea apare de obicei cnd prestigiul personal pare tirbit. Indivizii de acest tip sunt avizi de
prestigiu personal; aspiraia spre recunoaterea social este modul n care evolueaz viaa
profesional (ca personaliti accentuate, indivizii hiperpersevereni se situeaz profesional
deasupra mediei).
Afectele egoiste sunt cele care datorit intensitii lor se pot manifesta ntr-un mod
anormal. Firea hiperperseverent se manifest ntotdeauna cnd sunt atinse interesele
personale. Ca trstur normal a personalitii, hiperperseverena poate fi sursa unor succese
pe linia unor aspiraii egoiste; n acest fel se ajunge la un sentiment mai pronun at al propriei
valori.
Repetarea experienelor de via, de un anumit tip, poate declana dezvoltarea
paranoic. Intensificarea nentrerupt a afectului rezult n cazul unei alternane ntre succes i
insucces. Cnd cineva poate rspunde la jignire, dar nu obine dect un succes parial, cnd, n
acest fel, succesul i eecul trec alternativ pe primul plan, ia natere afectul paranoic. Afectele
care persist un timp ndelungat, au o mare intensitate i subjug din ce n ce mai mult
gndirea, duc la idei prevalente sau la idei fixe obsesive.

26

Firea hiperperseverent poate evolua att n sens pozitiv ct i n sens pozitiv. Aspectul
pozitiv se concretizeaz n ambiia cu care se mobilizeaz pentru atingerea scopului propus.
Poate avea i efecte negative atunci cnd, pentru atingerea elului propus, are loc discreditarea
i nlturarea oamenilor ce ar putea fi concureni. Cnd efectele negative ale
hiperperseverenei devin clar preponderente, individul ajunge s combat tot ceea ce se
mpotrivete preteniilor sale.

IV.

FIREA NESTPNIT
La persoanele nestpnite se observ destul de des inconstana n via. Acest lucru se

ntmpl pentru c adesea sunt indispuse i inclina spre acte violente. Fire incapabil s se
stapneasc, prezint o lips a controlului comportamentului emoional.
Lipsa de stpnire se manifest prin aceia c pentru comportament hotrtoare sunt
impulsurile, instinctele i sentimentele, nu considerentele raionale.
Caracteristic este o iritabilitate nenfrnat, cu izbucniri de furie. Multe dintre aceste
personaliti confirm c nclin spre irascibilitate, au un aer indispus i rspund monosilabic
la ntrebri. Cnd exist ceva care nu le convine, renun i ncep altceva, fr s persiste prea
mult.
Personalitile nestpnite reacioneaz n mod impulsiv. Din cauza strii lor de
proast dispoziie i iritabilitate se ntlnete frecvent o nestatornicie n activitatea
profesional. Personalitile nestpnite i schimb adesea serviciul.
Firea greoaie a personalitilor nestpnite nu permite o dezvoltare foarte rapid a
reaciilor afective. n domeniul sexual aceasta se manifest prin raporturi sexuale prea
frecvente i nu neaprat prin schimbarea partenerului, n unele cazuri aceti oameni sunt chiar
foarte puternic legai de o singur persoan.
Oamenii nestpnii mnnc i beau tot ce le place. Unii dintre ei devin alcoolici
cronici. Le este caracteristic i iritabilitatea necontrolat care duce spre izbucniri de furie.
n adolescen la ambele sexe se constat o inclinaie ctre fuga impulsiv (cnd
adolescenilor nestpnii nu le convine ceva, cea mai simpl soluie li se pare ndeprtarea de
locul suprrii). Este dificil i influenarea prin educaie probabil fiindc msurile luate nu se
pot adresa dect personaltii contiente. Odat cu maturizarea personalitii, intervine adesea
o oarecare ameliorare.

27

Atunci cnd tendina este foarte pronunat se poate vorbi de un tablou clinic de tipul
psihopatiei epileptoide (pot prezenta devieri de la viaa social, mai ale de tipul violenelor din
perioadele cnd sunt dominai de accesele de furie). Ceea ce se poate manifesta ca o
psihopatie epileptoid n cazul unei pregnane puternice, n cazul unei pregnane reduse se
manifest printrul comportament general greoi, sau la o exagerat detaliere a gndirii.
V.

FIREA HIPERTIMIC
Indivizii hipertimici devin, n societate, punctul central al grupului din care fac parte

prin buna lor dispoziie, prin ideile amuzante; n profesie se evideniaz printr-o anumit
bogie de idei.
Temperamentul hipertimic, a crui accentuare este denumit temperament hipomaniac,
este cunoscut datorit modului n care se manifest: o combina ie a veseliei cu dorin a de
aciune i cu nevoia de a vorbi, precum cu o nclinaie spre abateri n gndire care uneori
frizeaz chiar fuga de idei.
Accentuarea hipertimic reprezint o variant pozitiv a temperamentului uman. Viaa
este privit mai mult sub aspectul ei plcut, se trece cu mai mult uurin peste neplceri.
Cnd tipul hipertimic este excesiv de pronunat, aprecierea favorabil nu mai este
valabil, veselia devenind o primejdie. Din cauza lipsei simului datoriei i a lipsei de
remucri se ajunge la abateri de la etic. Prin superficialitatea sa, un hipomaniac i pune n
joc buna reputaie i, destul de frecvent, i pericliteaz situaia material (se lanseaz n
aciuni care, chiar dac pentru moment i fac plcere, odat cu trecerea timpului se dovedesc
dezavantajoase sau chiar catastrofale).
VI.

FIREA DISTIMIC
Este opusul firii hipertimice. Temperamentul distimic devine, la un grad mai ridicat,

temperament subdepresiv.
Persoanele cu fire distimic, serioi, sunt afectai mai mult de evenimentele triste ale
vieii dect de cele vesele. Atunci cnd starea de sub depresie este accentuat i de lung
durat, evenimentele negative pot adncii starea de spirit serioas pn la o depresie reactiv.
La oamenii distimici gndirea este mai lent iar imboldul spre ac iune este diminuat.
Se poate afirma c participarea la viaa grupului este redus (la reuniuni persoanele nu
particip dect puin la conversaii).

28

Aceste personaliti sunt altruiste, sobre, lipsite de egoism (aceasta este latura pozitiv
a temperamentului distimic). Predispoziia spre seriozitate are ca rezultat faptul c
sentimentele contrare tendinelor lor egoiste apar pe primul plan.
Diminuarea imboldului spre aciune i ncetineala gndirii au efecte negative, atunci
cnd ating un anumit grad, scznd randamentul.
Cnd temperamentul subdepresiv este foarte accentuat ne putem gndi la o stare de
melancolie.
Dei indivizii din aceast categorie le apar celorlali lipsii de veselie, domina i de o
oarecare deprimare, inerie i ncetineal, acest tip de personalitate reprezint una dintre
variaiile normalitii.

VII.

FIREA LABIL

La personalitile afectiv, atunci cnd aceasta este foarte pronunat, predomin


oscilaiile provocate de o cauz luntric; avem de a face cu o ciclotimie n sensul unei
psihopatii. Dispoziia afectiv a persoanei oscileaz ntre extreme: ciclotimicii sunt ciclic
depresivi i hipertimici.
Personalitile labile afectiv sunt fie veseli i vioi, fie serioi i tcu i. Se poate
constata ns, c ntr-o situaie dat, se pot prezenta ca temperamente medii, pentru c ei nu
oscileaz continuu ntre doi poli, adesea au o atitudine medie de la care deviaz ntr-un sens
sau n altul.
i evenimentele exterioare pot declana aceast oscilaie a dispoziiei. Evenimentele
fericite produc, pe lng bucuria normal, ntregul tablou al hipertimiei. Un astfel de om care
trece printr-o perioad n care se simte bine, este productiv, activ, vesel, i asum
responsabiliti sociale i profesionale. Evenimentele triste nu declaneaz numai depresie, ci,
n acelai timp, o ncetinire n gndire i aciune. Persoana devine pesimist, via a psihic este
invadat de o viziune sumbr, energia este dramatic sczut, toate angajamentele devin o
povar de nesuportat. Ca s apar oscilaii de la un pol la altul, nu este neaprat necesar ca
impulsul s fie dat de evenimente din viaa personal; atmosfera general amediului
nconjjurtor poate produce acelai efect.
VIII.

FIREA EXALTAT

Persoanele exaltate prezint similitudini cu personalitile emotive i cele labile: au


tendina de a reaciona profund la diverse evenimente i de a trece imediat dintr-o stare
29

general depresiv ntr-o stare euforic. Diferena dintre personalitile exaltate i celelalte
dou tipuri (firea emotiv i firea labil) const n excesul oscilailor sentimentelor: pot cdea
ntr-o disperare profund la fel de repede i uor ca i n starea opus de fericire exaltat.
Oamenii exaltai reacioneaz mult mai intens la ntmplri din via dect oamenii
obinuii. Evenimentele fericite le produc foarte repede entuziasmul, iar cele triste, tot att de
repede le produc disperarea. Aceste persoane sunt n stare s vorbeasc cu o bucurie exaltat
atunci cnd se refer la ceva ce-i emoioneaz, pentru ca apoi, din cauza tristeii ce-i cuprinde
din cauza altui eveniment, s-i exprime aceast nou stare prin cuvinte mictoare.
La astfel de persoane ntlnim frecvent interese artistice pronunate. Dragostea pentru
muzic, art, o concepie despre lume, pot emoiona persoanele cu firi exaltate pn la extaz.
Aceast fire este ntlnit la artiti i poei.
IX.

FIREA ANXIOAS
Cnd presupunem o predispoziie pronunat spre fric, cercetm perioada copilriei,

cnd ntreaga personalitate a copilului este dominat de fric. Copii anxioi se recunosc dup
frica de ntuneric, frica de a rmne singuri n cas, de a dormi singuri n pat, frica de animale,
teama de ali copii; adesea se ntmpl ca acetia din urm s i persecute; copiii anxio i se
tem s se apere i devin inta celorlali, api ispitori.
La aduli, frica nu mai exercit o influen att de dominant, dar persist incapacitatea
de a se afirma n cazul unei divergene de opinii cu o alt persoan. Sunt califica i ca timizi i
docili. Se tem de critic sau dezaprobare, se tem s nu fie pu i n ncurctur, i fac probleme
legate de situaii neprevzute sau necunoscute, timiditatea este legat i de observarea
anxioas a mediului exterior.
La femei, timiditii i se adaug i tendina spre spaim care produce hiperiritabilitatea
sistemului neurovegetativ.
Persoanele anxioase dezvolt nevroze hipocondriace.
X.

FIREA EMOTIV
Emotivii sunt impresionai de tririle nsei, n timp ce dispoziia general a labililor se

schimb n funcie de evenimentele exterioare.


Emotivitatea este mai pronunat cu ocazia unor evenimente triste, dar ea apare i n
cazul ntmplrilor fericite. O persoan emotiv este caracterizat de ceilal i ca fiind o
persoan miloas. O astfel de fire se emo ioneaz uor i poate plnge la filmele sau la
ntmplrile cu desfurri triste sau dramatice.
30

Firea emotiv se caracterizeaz prin reacii de mare sensibilitate i profunzime n sfera


sentimentelor subtile. Nu sunt impresionai uor de sentimentele grosolane, sunt impresiona i
de domeniul spiritual.
Firea emotiv se nrudete cu firea exaltat, dar reaciile afective ale emotivilor nu
sunt att de exagerate, ei reacioneaz ntr-un mod mai sentimental. Sunt persoane miloase,
nduioate i accesibile bucuriilor produse de art, de natur.
Datorit sensibilitii afective crescute, o traum psihic poate s fie resimit cu o
intensitate patologic i s dea natere unei depresii reactive a crei gravitate merge n paralel
cu gravitatea evenimentelor exterioare.
La personalitile emotive mimica particip direct la exprimare emo iei i a
sensibilitii sufleteti (n timpul unei conversaii mimica i trdeaz, se observ orice reac ie
afectiv).
Dimensiuni tipologice in biografie. Reactii la boala.
Exista mai multe variante de acceptare sau de amanare ori chiar de refuz al bolii.
a) Recunoasterea bolii
Recunoasterea bolii si acceptarea situatiei de bolnav
Exista urmatoarele modalitati de recunoastere a bolii si a situatiei de bolnav:
Prima varianta este cea realista, rationala, in cadrul careia un individ echilibrat emotional,
cu un nivel de cultura sanitara satisfacator si fara probleme existentiale presante, considera ca,
in fata unor tulburari de ordin somatic sau psihic aparute cu sau fara cauza aparenta, trebuie
sa-si adapteze comportamentul prin masuri igieno-dietetice provizorii pana la prezentarea la
medic, considerata obligatorie (sau sa se limiteze la tentative terapeutice simple, daca ele
conduc la disparitia simptomelor, iar acestea nu se mai repeta).
Un alt mod de acceptare este cel definit ca o constiinta a bolii disproportionata fata de
substratul real organo-lezional.
b) Ignorarea bolii
Cel mai adesea, ignorarea simptomelor se datoreaza unei desconsiderari a lor, chiar de
catre indivizi cu un psihic normal si cu o atitudine realista in viata de toate zilele, dar aflati
intr-un moment de puternica incordare, cu focalizarea intereselor asupra unor probleme care ii
fac surzi fata de propriile lor suferinte.
c)

Negarea, refuzul starii de boala in conditiile constientizarii unor tulburari ce pot


constitui semne ale bolii
31

Este un caz foarte frecvent, deoarece este incomod pentru cineva sa recunoasc faptul ca
este bolnav, in primul rand prin aceea ca, in mod necesar, el trebuie sa se supuna unor
exigente legate de tratarea bolii, care-i modifica uneori substantial modul sau de existenta.
Sunt oameni care se simt deranjati si violent stresati prin simplul fapt ca nu au voie sa iasa din
locuinta cateva zile, in timp ce altii sunt foarte linistiti in fata unor perspective mult mai
neplacute. Prima categorie va nega ideea de boala prin subestimarea simptomelor, chiar daca
va recunoaste boala, nu va accepta starea de boala, riscand agravarea simptomelor
prin ,,sfidarea regulilor jocului.
Negarea starii de boala, in conditiile in care subiectul percepe o serie de simptome
care-l atentioneaz ca ,,ceva nu este in regula cu corpul sau chiar cu psihicul sau, poate sa
aiba la baza doua atitudini fundamentale:
- amanarea deciziei prin sperante vagi in caracterul ei trecator sau lipsit de gravitate,
intalnita atunci cand urmarirea perseverenta a unui scop important nu-i permite individului sa
adopte situatia de bolnav chiar daca simptomele sunt evidente.
- autoamagire, prin mecanisme inconstiente de aparare, la bolnavii ale caror simptome
constientizate de ei sugereaza posibilitatea unei boli foarte grave.
Ambele situatii de negare a starii de boala sunt puternic generatoare de stres psihic.
d) Resemnarea
Atitudinea de resemnare, de dezinteres fata de soarta proprie, o manifesta de obicei
bolnavii cu o stare depresiva mai mult sau mai putin exprimata, dar si alti bolnavi ale caror
conceptii psihofizice sau religioase cu iz fatalist ii predispun la astfel de reactii, vecine cu
starea de indiferentism (proprie in special misticilor).
Cum am putea intelege ce se intampla cu psihicul nostru in aceasta situatie?
Imaginea de sine este o parte a eului fiecaruia si reprezinta forma subiectiva prin care
constientizam si ne reprezentam propria persoana. Ea este influentata si conditionata de o
buna autocunoastere, de increderea in noi insine, precum si de ceea ce vad ceilalti in noi, de
realizarile, esecurile, asteptarile noastre.
Pe parcursul vietii trecem in mod normal prin schimbari datorate dezvoltarii biologice,
sociale sau culturale, inerente, pe care le acceptam si carora ne adaptam astfel incat ne
pastram identitatea personala.
Alte schimbari sunt cauzate de evenimente neprevazute, cum ar fi boala sau
accidentele care provoaca modificarea schemei corporale. Acestea antreneaza alterarea
imaginii de sine si aparitia unor probleme de ordin psihologic, biologic, relational, care ne fac
sa ne simtim debusolati. In aceste momente suntem nevoiti sa gasim motivatii bune pentru
32

care sa ne putem aduna toate fortele vointei, pe care sa le folosim pentru adaptarea la noua
situatie.

Psihologia femeii in timpul sarcinii


In timpul sarcinii se intalnesc o serie de modificari psihologice de mica intensitate,
care nu depasesc sfera normalitatii (facand parte tot din asa-numita ,,psihologie a gestantei).
Dintre aceste modificri amintim: hiperestezia senzitivo-senzoriala, prin scaderea pragului
sensibilitatii generale (manifestata adesea prin modificari ale gustului si mirosului, prin repulsie si greata la diferite mirosuri etc), apetit capricios (tendinta de foame pentru anumite
alimente, pofte" ale gravidei), scaderea pragului de toleranta la frustratie, care duce la stari
de iritabilitate, instabilitate, irascibilitate, reactii disproportionate; stari de plans si alte
izbucniri afective; tulburari ale activitatii cu scaderea controlului, care duc uneori la
impulsiuni cleptomanice; modificari minore in sfera cognitiva exprimate prin oarecare
lentoare ideativa, hipoprosexie, hipomnezie.
Majoritatea femeilor traverseaza fara tulburari psihice seria de evenimente din
secventa conceptie - gestatie - nastere - lauzie - lactatie - maternitate. O parte din gravide
prezinta insa tulburari psihopatologice care debuteaza sau reapar in perioada gravidopuerperala. Aceste psihoze de gestatie" sau nevroze de gestatie" nu sunt determinate de
modificarile specifice sarcinii. Fiecare entitate psihiatrica inregistrata in timpul graviditatii
este determinata de acei factori cauzali care intervin si in afara maternitatii (incat mai
adecvata este denumirea de nevroza" ori psihoza asociata cu gestatia"). Aceste boli psihice
care debuteaza ori reapar in perioada graviditatii prezinta totusi o serie de particularitati
clinice, imprimate de stresul biologic (asa-numita baie hormonala", care modifica toate
metabolismele) si stresul psihosociologic al gestatiei.
Psihologia femeii in timpul lauziei
Perioada de lauzie incepe imediat dupa nastere, si dureaza intre 6 si 8 saptamani. In
aceasta perioada, proaspata mamica trece printr-o serie de modificari fiziologice care
marcheaza, dincolo de aspectele oarecum neplacute si incomode, primul pas in procesul
revenirii in urma sarcinii si aducerii pe lume a unui copil. Pe langa modificarile de ordin
fiziologic, se produc si o serie de efecte de ordin psihologic, mai mult sau mai putin subtile,
cu efect inevitabil asupra dispozitiei mamei. Din aceste motive, imediat dupa nastere intreaga
familie a lauzei are tendinta, pe buna dreptate, de a face tot posibilul pentru a menaja
proaspata mamica si de a-i asigura o stare de confort fizic. In unele situatii insa, aspectele
33

care tin de confortul psihologic sunt neglijate, in conditiile in care nevoile lauzei de suport
psihic sunt foarte mari in aceasta perioada .
Odata cu nasterea copilului, statutul femeii se schimba brusc, aceasta vazandu-se in
situatia de a face fata unei situatii noi, si de a fi capabila, in primul rand sa ofere dragoste si
afectiune neconditionate copilului, sa raspunda nevoilor acestuia de dependenta. Este lesne de
inteles ca pentru o adaptare reusita la noua situatie, mama are nevoie de sprijin si de echilibru
psihic. Odata cu aceasta trecere brusca, femeia este in totalitate acaparata de rolul de mama,
negasind timp, pe perioada lauziei, pentru a se mai ocupa de rolul de femeie, sotie, fiica,
prietena. Din aceste motive, proaspata mama are nevoie de sprijin afectiv din partea familiei
si a sotului, pentru a duce la capat cu bine aceasta perioada si pentru a se afla intr-o stare
optima si a fi capabila sa raspunda nevoilor copilului.
Iata cateva dintre emotiile si temerile pe care le poate trai lauza, si care trebuiesc
abordate cu multa afectiune, sprijin neconditionat si suport emotional din partea familiei:
Teama de a nu fi o mama suficient de buna. Nimeni nu se naste invatat, iar a avea
grija de un copil care este in totalitate dependent de tine se poate dovedi un lucru deloc usor.
Mama poate dramatiza greseli minore pe care le face in ingrijirea copilului, ajungand la
concluzia ca nu este suficient de buna si de capabila pentru a face fata unei asemenea
responsabilitati. Un mic sprijin din partea familiei o poate ajuta sa depaseasca aceasta temere
si sa abordeze copilul cu mai multa incredere.
Imaginea de sine este afectata datorita modificarilor fizice survenite in timpul
sarcinii si in momentul nasterii. Mama se teme ca nu isi va recapata feminitatea, ca nu va mai
fi placuta si atragatoare, ca nu isi va putea recapata silueta avuta inaintea sarcinii. Nevoia de a
se simti acceptata neconditionat in aceasta perioada este sporita, iar cei din jur vor trebui sa
raspunda acestei nevoi pentru a o ajuta pe proaspata mamica sa isi redobandeasca increderea
in sine.
Teama ca nu mai este la fel de importanta. Odata cu nasterea copilului, acesta
devine centrul universului familiei, iar mama se poate simti neglijata, poate simti ca nu mai
primeste la fel de multa afectiune. De aceea este indicat ca familia sa nu isi schimbe atitudinea
protectoare si plina de grija fata de lauza.
Senzatia de dependenta fata de sot poate fi impovaratoare pentru o femeie care
inainte de nastere a fost foarte activa. Ea poate ajunge sa se simta neajutorata si inferioara,
pierzandu-si increderea in sine si in propria capacitate de a fi independenta.

34

Echilibrul psihic al mamei depinde in mare masura de sprijinul primit de la familie, de


afectiunea neconditionata pe care aceasta este capabila sa i-o ofere pentru a-i asigura o stare
de armonie psihica.
Psihologia actului chirurgical
Trasaturile cu implicatii psihologice ale actului chirurgical sunt:
a) Este o relatie transanta, lipsita cel mai adesea de echivocuri, bolnavul avand
perspectiva unei vindecari rapide si, de regula, definitive;
b) Este dominat totusi de riscuri, uneori majore - amenintand integritatea si, uneori,
viata bolnavului;
c) Incarcatura emotionala este maxima si se refera nu numai la pacient ci si la
chirurgul care opereza, acestuia nefiindu-i indiferent un eventual esec al interventiei (inclusiv
efectele secundare sau complicatiile postoperatorii);
d) Intreaga desfasurare a actului chirurgical poarta pecetea unui dramatism generat, in
primul rand, de riscul chirurgical perceput de bolnav, si in al 2-lea rand de numeroasele
surprize ce pot apare in dinamica actului operator;
e) Bolnavul poate avea senzatii si sentimente generate de ideea de ,,prejudiciu
corporal in cadrul unor exereze interesand segmente sau organe ale propriului corp;
f) Anxietatea, care este o dominanta in plan psihologic a bolnavului, este extrema si ea
domina bolnavul aproape pe tot parcursul actului chirurgical, incepand cu momentul
internarii, continuand cu pregtirea preoperatorie (ganduri despre riscul operator) sau cu
momentul anesteziei (griji referitoare la posibilitatea de ,,a nu se mai trezi), amplificanduse, paradoxal - dupa reusita interventiei chirurgicale (,,ganduri negre despre posibilele
sechele sau complicatii, ca si despre viitoarea sa reinsertie socio-profesionala).
Cauzele anxietatii perioperatorii :
-

internarea in clinica: separarea de familie si de prieteni


mediu strain, zgomote si mirosuri (mai intense decat in alte servicii)
ingrijiri de rutina
griji cu privire la recuperarea sanatatii si a capacitatii de efort in familie, profesie
teama de necunoscut, iminenta contactului cu acesta
pierderea stapanirii de sine in relatiile cu cei din jur, constiinta neajutorarii,

comunicarea dificila cu lumea exterioara, desfasurarea neobisnuita a zilelor de spital


relatarile unor pacienti despre nereusitele sau sechelele operatiilor ori accidentele

anesteziei
relatarile din presa despre esecurile sau greselile intra-si postoperatorii.

Interventia chirurgicala:
-

operatia ca o leziune si agresionare a corpului si sufletului


35

aprecieri prin prisma experientei personale (alte operatii sau recidiva)

Temeri cu privire la:


-

rezultatul interventiei chirurgicale (daca isi va mai reveni la vechile capacitati)


eventualele ,,surprize negative intraoperatorii (ex. cancer)
urmarile operatiei (griji cu privire la recuperarea sanatatii si a capacitatii de efort in

familie, profesie, pierderea conditiei fizice)


ingrijiri adiacente ( sonde, perfuzii, cateterizare, etc.)
vesti proaste inaintea operatiei
anestezie
teama de moarte
senzatia stranie de ,,pseudomoarte, datorita pierderii cunostintei in cursul anesteziei
sentimentul unui abandon total
teama excesiva de complicatiile anesteziei (ex. alergice)
grija fata de momentul trezirii
neplaceri cauzate de perfuzii, injectii, masca
teama de a nu se comite indiscretii asupra intimitatilor sale
experiente anterioare neplacute
momentul trezirii din anestezie si al evaluarii imediate a rezultatelor operaiei
griji cu privire la recuperarea sanatatii si a capacitatii de efort
pierderea conditiei fizice.
g) Atat asupra bolnavului, cat si a medicului, impactul psihologic al bolii chirurgicale
este crescut. Sentimentul responsabilitatii la chirurg nu dispare odata cu sfarsitul
operatiei. Acest sentiment este accentuat, sau apare ca raspuns si la suprainvestirea
medicului de catre pacient, si uneori ca urmare a suprasolicitarii radicalitatii

interventiei terapeutice;
Patrunderea in lumea spitalului, nefamiliara, rece, confruntarea cu suferintele,
eventual decesul altor bolnavi, ruperea puntilor de legatura cu mediul inconjurator

sunt de asemenea factori ce ridica serioase probleme psihologice.


Momentul postoperator este cel care, prin durata lui relativ sporita si prin anumiti
factori obiectivi sau subiectivi, are o importanta deosebita in plan psihologic. In
perioada postoperatorie precoce disconfortul este mixt: fizic, prin dureri, varsaturi,
meteorism, impotenta functionala, dar si posibil psihic (numai ideea cazul psihozelor
post-partum- sau chiar prezenta mutilarii, sechelelor, infirmitaii - ca de ex. in

amputatiile de necesitate).
In aceast perioada, de multe ori, ritmul progresului starii de sanatate, al recuperarii
este neconcordant cu al asteptarilor bolnavului. Acest lucru este perceput dureros de
persoanele vulnerabile la frustrare (ex. tipul psihocomportamental A, care are o

motivatie de tip social, de autoafirmare, foarte pregnanta).


In perioada postoperatorie precoce, pacientul este confruntat eventual si cu esecul
interventiei terapeutice, cu rezultate disproportionat de mici sau chiar dramatice,
raportate la expectatiile medicului sau ale pacientului (ex. descoperirea intraoperatorie
36

a unui cancer inoperabil). Tot acum, bolnavul este mai susceptibil la stresul psihic
iatrogen (disconfortul ,,minim in alte situatii este amplificat, pregatirea psihologica a
pacientului se centreaza cel mai adesea pe acceptarea si desfasurarea momentului
-

operator, si mai putin sau deloc pe perioada postoperatorie).


In perioada postoperatorie tardiva se pot manifesta doua tendinte cu sens contrar; pe
de-o parte, recidiva/recaderea (corelata cu suprasolicitarea anterioara de catre pacient a
interventiei chirurgicale) erodeaza puternic fundamentul increderii in medic: ,,Daca nu
chirurgia, atunci ce?; pe de alta parte, in aceasta perioada se rup adesea legaturile cu
terapeutul (de regula, ele se mentin doar scurt timp dupa operatie, iar problemele
aparute tardiv sunt gestionate adesea de medicii de medicina generala sau internisti,

pana devin critice).


Desigur, in cadrul factorilor de prognostic prost in plan psihologic, se pot include in
aceasta perioada si complicatiile generate de insasi interventia chirurgicala (granulom
de fir, eventratii, evisceratii, etc.).
Dependenta medicamentoasa
Anual, sute de mii de persoane sunt spitalizate in urma consumului excesiv de

medicamente. La fel ca si alcoolul, tutunul sau drogurile, medicamentele psihotrope


(antidepresivele, somniferele) actioneaza asupra creierului modificand comportamentul
persoanelor care le consuma.
Intrucat problemele de natura psihica sunt persistente in timp, oamenii tind sa nu isi
schimbe medicamentele si sa le ia constant pe cele prescrise anterior. Acest lucru duce la o
toleranta crescuta a corpului la agentii activi din medicamente. Mai departe, ei simt nevoia sa
isi mareasca dozele din ce in ce mai mult, iar daca nu urmeaza un tratament pentru a-si
indeparta problema, risca sa ajunga la stadiul de supradoza.
Simptomele dependentei:
1. Incapacitatea de a rezista fara medicamente - persoana respectiva simte ca nu mai
poate sa adoarma fara sedative, nu face fata stresului de peste zi fara o pastila ,,minune", nu
mai are incredere in capacitatile propriului organism si nu si-l poate controla.
2. Anxietate - in cazul absentei pastilelor: daca nu si-a luat pastila ca de obicei,
persoana dependenta devine anxioasa, agitata, nelinistita. Ea este obsedata de ideea ca trebuie
sa isi faca rost cat mai repede de medicament.
3. Sentimentul pierderii controlului - acesta se manifesta atat in absenta
medicamentelor cat si in timpul consumului.

37

Medicamentele adresate sanatatii psihice au efecte terapeutice reale insa riscul ca o


administrare simpla si terapeutica sa se transforme intr-una nociva, toxica, este foarte mare.
Asa ca, specialistii recomanda sa nu se consume medicamente decat sub supravegherea unui
medic.
Efectul placebo
In dictionarul medical, efectul placebo este atributul acordat oricarui medicament
prescris unui bolnav in scopul de a-i face placere mai degraba decat a-i fi util. Acest
medicament poate fi o substanta de forma farmaceutica, dar neutra din punct de vedere
farmaco-dinamic, folosita in scop terapeutic experimental.
In cazul persoanelor ce raspund la substantele placebo, unele reactioneaza favorabil, in
sensul ca se simt bine, alte reactioneaza negativ. S-a demonstrat ca femeile raspund pozitiv,
mai intens si in numar mai mare decat barbatii. Copiii si adolescentii raspund mai putin la
fenomenul placebo, pentru ca aparitia acestui fenomen se bazeaza pe increderea pacientului in
pregatirea profesionala a medicului. De aceea fenomenul se manifesta frecvent la persoanele
varstnice.
Efectul placebo insoteste orice act terapeutic, el nu se limiteaza doar la actiunea unei
substante farmacologice ci la orice diferenta intre rezultatul asteptat si rezultatul obtinut de
un medicament.
Automedicatia
Automedicatia este o practica destul de frecventa in ziua de azi si reprezinta tratarea
problemelor de sanatate cu medicamente destinate special acestui scop, fara supravegherea
unui medic.
Vorbim de automedicatie si in momentul in care un pacient interpreteaza dupa bunul
plac tratamentul care i-a fost prescris, intrerupandu-l inainte de termenul precizat de medic
sau modificand dozele si modul de administrare, ori luand chiar alte medicamente decat cele
prescrise de medic.
Automedicatia este o practica obisnuita omului atunci cand este vorba de o migrena,
tuse sau durere in gat sau cand apar boli de sezon (viroze respiratorii sau sindroame gripale).
Nu exista niciun pericol atata timp cat pacientul isi administreaza medicamentul care i-a fost
prescris, problemele pot aparea in momentul in care pacientul se afla sub un alt tratament,
38

pentru ca pot exista interactiuni intre cele doua tipuri de medicatie cu efecte negative asupra
organismului.

Asistenta psihologica a pacientilor neoplazici

In asistenta medicala, comunicarea este o nevoie fundamentala si trebuie sa fie o arta


pe care slujitorii stiintei medicale o innobileaza in relatia cu omul bolnav si familia acestuia.
In cazul bolnavilor cu boli incurabile, asa cum sunt bolile neoplazice, dar si alte boli
degenerative, neurologice, cardio-vasculare, de nutritie, dementele, SIDA, s.a., comunicarea
reprezinta o nevoie stringenta a acestora si presupune unele abilitati relationale, care constau
in abordarea unor strategii menite sa stabileasca relatii interpersonale, empatice.
Demersul paliativ, care se afla in complementaritatea celor preventive, terapeutice si
de recuperare, vizeaza satisfacerea tuturor nevoilor fundamentale si cuprinde pe langa
tratamentele medico-chirurgicale, toate ingrijirile ,, nursing" si toate sustinerile psihologice si
spirituale, destinate sa aline suferintele somato-psihice, sa amelioreze calitatea vietii si sa
asigure respectarea demnitatii conditiei umane.
In demersul paliativ, bolnavul incurabil este abordat plenar, bio-psiho-social, cultural
si spiritual, in interrelatie permanenta cu mediul familial si cu valorile, cu principiile sale de
viata si cu credintele sale, adica este abordat global integrativ sau holistic.
In cadrul demersului paliativ, acompaniamentul relational este esential, fiind o
expresie a solidaritatii umane si a respingerii abandonului, echivalent cu un gest eutanasic, o
filosofie a intrajutorarii umane si a respectului vietii, o terapie morala.
Pentru
-

realizarea

unei

comunicari

sunt

necesare:

acordarea de timp suficient pentru stabilirea unei relatii cu bolnavul, bazata pe

incredere
-

eficiente,

reciproca;

ascultarea activa a bolnavului, cu respectarea opiniilor si credintelor sale, intr-un

climat de confidentialitate, in virtutea faptului ca fiecare persoana are dreptul la propriile


credinte si convingeri religioase, care trebuie acceptate si respectate, chiar daca difera de ale
celui
se
-

(celor)

din

echipa

multidisciplinara

de

ingrijire;

abordarea cu empatie a comunicarii, pentru a incuraja bolnavul si apropiatii acestuia sa


exprime

deschis

si

neingradit;

incredere si intelegere prin oferirea de raspunsuri empatice bolnavului;


39

informarea corecta, fara ambiguitati, a membrilor familiei in legatura cu orice aspect

relevant, referitor la ingrijirile acordate.


Comunicarea vestilor proaste
In fata unui bolnav cu o maladie incurabila sau aflat in faza terminala a acesteia,
cadrele medicale, traiesc de cele mai multe ori sentimentul vinovatiei, nestiind cum sa
comunice aceste vesti pacientului sau familiei. Primul pas in comunicarea unei vesti proaste
este pregatirea cu atentie a momentului respectiv, a intregului personal de ingrijire.
Reactiile emotionale ale bolnavului sunt de cele mai multe ori imprevizibile, facand
dificile comunicarea si ingrijirea ulterioara: teama de moarte; teama de durere fizica; starea de
depresie (pacientul devine introvertit, retras, disperat, apatic, lipsit de speranta); sentimentul
de abandon; izolarea sociala; pierderea autocontrolului, autonomiei, confortului; rusine,
manifestata de starea de dependenta, ca urmare a evolutiei bolii; autocompatimire; furie,
agresivitate, revolta; negare, culpabilizare; plans, umor, rugaciune; acceptare, atunci cand
ratiunea este inaintea emotiilor.
Familiei ii revine un rol important in cadrul ingrijirilor paliative, fiind adesea
componenta a echipei de ingrijire. In fata realitatii crude, membrii familiei pot dezvolta reactii
ce pun in dificultate actiunile viitoare si ingrijirea pacientului.
Terapii

psihologice

si

practice

ce

pot

fi

indicate:

- psihoterapie cognitiva, cognitiv-analitica, sau axata pe rezolvarea problemelor; participarea


intr-un grup de discutii, analiza si suport; terapie prin muzica, prin arta, prin creatii literare;
tehnici de relaxare; hipnoterapie; activitati practice in functie de hobby-ul persoanei
respective.
Aceste indicatii pot fi folosite si pentru membrii echipei de ingrijire in vederea
rezolvarii problemelor psihologice survenite in timpul acordarii ingrijirii paleative,
fie intr-o directie pozitiva (atitudine de luptator, acceptare) sau una negativa (abandon,
disperare, izolare, depresie, chiar autoliza). Comunicarea vestilor proaste, pacientului si
familiei sale, este un act de responsabilitate uriasa, cu impact asupra calitatii vietii si
compliantei la tratament.
Abordare si consiliere psihologica in HIV pozitiv
La pesoanele seropozitive apar o serie de manifestari psihopatologice. Stresul generat
de particularitatile HIV/SIDA ca boala fara un tratament care vindeca, modificarea stilului de
viata, multiplele pierderi suferite, povara pastrarii secretului, discriminarea perceputa

40

permanent in jur sunt probleme care, de multe ori, provoaca pierderea echilibrului psiho- logic
al persoanelor afectate, generand tulburari psihice majore.
Manifestarile psihopatologice ale adultului se refera la afectiunile psihiatrice cu
prevalenta cea mai mare printre adultii HIV pozitiv sunt tulburarile anxioase (atacul de
panica, fobiile, tulburarea obsesiv-compulsiva, anxietate generalizata, sindromul de stres
post-traumatic, tulburarea de adaptare), tulburarile afective (episoade maniacale, tulburare
bipolara, depresia), tulburarile somnului si abuzul de substante (alcoolism, dependenta de
medicamente, dependenta de droguri).
La copilul/adolescentul seropozitiv apar o serie de manifestari psihopatologice precum:
anxietate, crize de afect, stari depresive, agresivitate, regresie. Aceste manifestari difera in
functie de varsta, dezvoltarea psihoafectiva, educatia primita si sustinerea din partea familiei.
Un alt obiectiv pe care il are de indeplinit consilierul in cadrul consilierii post-test
seropozitiv este acela de reducere a transmiterii HIV. In primul rand aceasta se realizeaza prin
reducerea riscului de transmitere sexuala astfel:
1) Transmiterea HIV poate fi prevenita prin abstinenta, adica lipsa relatiilor sexuale de
orice natura.
2) Riscul de transmitere a infectiei HIV poate fi redus in cursul relatiilor sexuale prin
utilizarea corecta a prezervativului, insa acesta reduce riscul dar nu-l elimina in totalitate.
3) In cazul refolosirii prezervativului riscul de infectie creste.
4) Trebuie furnizate informatii privind prevenirea sarcinii la femeia HIV pozitiva,
consilierul sa precizeze ca pilulele contraceptive nu reduc transmiterea infectiei HIV.
O alta metoda de reducere a transmiterii HIV se face prin reducerea riscului de
transmitere la utilizatorii de droguri injectabile, astfel:
1) Transmiterea HIV poate fi prevenita daca nu se refoloseste instrumentul cu care s-au
facut injectii (ace, seringi) si respectiv daca nu se imprumuta, aceasta regula fiind valabila nu
doar pentru utilizatorii de droguri ci si pentru cei care obisnuiesc sa-si efectueze la domiciliu
diverse tratamente injectabile.
2) O alta cale de prevenire a infectiei HIV este ca utilizatorii de droguri administrate
intravenos sa renunte la ele.
3) Un sfat pentru consumatorii de droguri administrate intravenos este acela ca inainte si
dupa utilizare sa dezinfecteze acele si seringile.
De asemenea, pentru reducerea altor riscuri pacientii testati seropozitiv vor fi sfatuiti: sa
nu donze sange, sperma, tesuturi, lapte; sa nu imprumute periuta de dinti, aparate sau masini
de barbierit sau epilat, pedichiura sau alte obiecte care pot fi contaminate; sa spele si sa
41

dezinfecteze suprafetele murdarite cu sange sau secretii care ar putea contine sange sau
sperma.
Consilierul stabileste un plan individual de supraveghere care va contine servicii sociale
si medicale de care urmeaza sa beneficieze pacientul. Pacientul HIV pozitiv trebuie incurajat
sa declare ce parteneri are pentru ca acestia sa fie consiliati pre-test si/sau post-test. Este
important pentru pacient sa cunoasca statusul HIV al partenerilor: daca sunt pozitivi pot
beneficia de consult si evaluare clinica si de laborator precum si de un tratament complex
precoce care poate incetini evolutia infectiei; daca sunt negativi pot fi consiliati cum sa
reduc riscul infectiei HIV pe viitor.
Pacientul trebuie atentionat in legatura cu faptul ca este seropozitiv, deoarece acest
lucru atrage dupa sine o serie de probleme cum ar fi: pierderea serviciului, a locuintei, daca
sta in chirie, refuzul incheierii de asigurri, iar in cazul copiilor acest fapt duce la excluderea
lor din colectivitati (gradinite, scoli).
Cu ocazia consilierii trebuie intocmit un document in care este scris rezultatul testului,
trimiterea la serviciile medicale de specialitate, planul de supraveghere, recomandarile cu
privire la situatiile de discriminare, declaratiile referitoare la parteneri etc.
Informatiile privind pacientul sunt confidentiale. In cazul in care un document trebuie
transmis unui alt serviciu medical trebuie obtinut consimtamantul pacientului.
Terapia pierderii la copii
Cand o persoana draga moare este destul de dificil sa-i explicam unui copil ce se
intampla si sa-l ajutam sa depaseasca pierderea, mai ales ca este necesar sa ne descurcam si
noi cu durerea. Copiii inteleg despre moarte atat cat le permite varsta, experienta de viata si
personalitatea. Exista, insa, niste aspecte ce ar trebui luate in considerare in toate cazurile.
Este necesar sa fim sinceri cu copiii pentru a le incuraja astfel intrebarile ce ar putea veni din
partea lor. Este posibil sa nu avem raspuns pentru toate intrebarile copiilor dar este bine sa
creem o atmosfera confortabila si sa-i impartasim copilului credintele noastre despre
spiritualitate si moarte. Copiii nu vor reactiona precum un adult in momentul pierderii cuiva.
Uneori pot sa nu planga sau sa devina hiperactivi. Indiferent de reactia copilului este necesar
sa-i fim alaturi, sa-l intelegem si sa avem rabdare.
Terapia prin joc

42

In cadrul terapiei prin joc, jucariile sunt percepute ca si instrumente de verbalizare ale
copilului, iar jocul ca si limbaj al copilului. Asadar, terapia prin joc este pentru copil ceea ce
este consilierea sau psihoterapia pentru adult. In terapia prin joc, functia simbolica a jocului
este cel mai important aspect, asigurand copiilor posibiltatea de a-si reprezenta simbolic
emotiile interioare si experientele semnificative din punct de vedere emotional prin
intermediul jocului.
Obiectivele terapiei prin joc pentru copii
Jocul permite copiilor sa isi transfere temerile, emotiile, fanteziile, visele si sentimentele de
culpabilitate asupra obiectelor mai repede decat asupra altor persoane. In acest fel copiii
resimt siguranta fata de propriile lor sentimente si reactii, deoarece jocul le permite sa se
distanteze de evenimentele si experientele traumatizante pe care le-au trait. In acest mod,
copiii nu sunt coplesiti de propriile lor actiuni, deoarece acestea au loc in imaginatia lor.
Terapia prin joc dezvolta:
-

personalitatea copilului
vocabularul si simtul comunicarii
capacitatea de integrare si adaptare la grup (grup scolar, familie sau grup de joaca)
stima de sine si ajuta la constientizarea rolului si sentimentului de apartenenta la grup
creativitatea copilului

43

Bibliografie

1.Athanasiu A., Elemente de psihologie medicala, Editura Medicala, Bucuresti, 1983;


2. Cornutiu G., Bazele psihologice ale practicii medicale, Editura Medicala, Bucuresti, 2000;
3.Daniel David, Tratat de psihoterapii cognitive si comportamentale, Editura Polirom,
Bucuresti, 2006;
4.Daniel David, Psihologie clinica si psihoterapie, Editura Polirom, Bucuresti, 2006;
Dumitrascu D., Medicina intre miracol si dezamagire, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986;
5.Ghid de etica pentru asistentii medicali (colectiv), Asociatia Nationala de Nursing, 2001.
6.Hindle, T., Cum sa reducem stresul, Editura Rao, Bucuresti, 2001;
7.Iamandescu I.B, Psihologie medicala, Editia a II-a, Editura Medicala, Bucuresti, 1997;
8.Iamandescu I.B, Dragomirescu C., Popa-Velea O., Dimensiunile psihologice ale actului
chirurgical, Editura Infomedica, Bucuresti, 2000;
9.Luban-Plozza B., Iamandescu I.B., Dimensiunea psihosociala a practicii medicale, Editia a
II-a, Editura Infomedica, 2003;
10.Mincu Mioara (coord.), Bazele teoretice si practice ale ingrijirii omului sanatos si
bolnav ,,nursing", Editura Universul, Bucuresti, 2000;
11. Moisoiu Daniela, ABC-ul medicinei paliative, Editura Lux Libris, Brasov, 1999;
12. Olaroiu Marinela van den Heuvel (sub. red.), Compendium de ingrijiri paliative la
domiciliu, Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 2004;
13. Scripcariu Gh., Aurora, Ciuca, Astarastoae, V., Scripcariu, C., Bioetica, stiintele vietii si
drepturile omului, Editura Polirom, 1998;
14. Tabachiu, A., Psihologie ocupationala, Editura Universitatii Titu Maiorescu, Bucuresti ;
16.Internet

44

45