Sunteți pe pagina 1din 15

VEAC DE SNGE

Veac de snge si zgur,


vlvtaie de ur...
Minciuna-i stpn,
url urt si ne-ngn.

Magda Isanos

Nu m tem
s strig si s chem,
n numele vietii,
n numele diminetii
ce va s vin,
din ruin,
ca o nou religie, cald lumin...
Striga-n cmpii Dumnezeu:
"Cain, ce-ai fcut cu fratele tu?"
Si spicele de gru se plecau
si murmurau:
"L-am vzut, l-am vzut
pe Abel, n trn czut..."
"Revista literar", nr.7, 30 martie 1947
ASTEPT ANUL UNU
Astept anul unu.
Anul pcii ntre popoare.
Ale istoriei mari abatoare
vor fi drmate.
Inima mea de pe-acuma murmur: "Frate,
iart-m pentru urile strmosesti
si-n numele suferintelor omenesti,
d-mi mna."
Si eu am muscat trna
si-am plns.
Cei scumpi erau morti si focul cminului stns,
n patria incendiat.
Sngele lumina, auror ciudat.
Zare dup zare cdea,
nainte si-n urma mea.
Treceam fruntarii,
ruri si munti.
Si nimeni nu era mai mare ca marii
soldati anonimi.
nfricosate, cenusii multimi
din calea noastr se trgeau ca apa.
Obuzele ucideau si spau totodat groapa
copilului nevrstnic si mamei.
Apoi, spectrul foamei
colinda cmpii pustiite.
n vremea asta, iahtul cu punti aurite
de soarele Sudului
plutea ca o pasre imaculat.

Miliardarul si fuma havana:


"O, lume minunat asezat!..."
(Viermele ngrsndu-se-n rana
vesnic nsngeratei omeniri...)
Frate, s nu mai avem amintiri
si visuri sovine.
Tu furesti unelte ca si mine.
Lucrezi pmntul. Poate scrii crti.
Sunt vetre srace si-n alte prti
de lume, si eu te cunosc dup fat
c-n fiecare zi te scoli dimineat,
si seara te culci trziu.
D-mi mna, s drmm abatoarele
istoriei. Iesi din sicriu
si priveste: rsare soarele....
Din volumul "Cntarea muntilor", 1945
PENTRU PACE M ROG...
Pentru pace m rog, pentru lucruri uitate
si pentru oameni din singurtate.
Un cerc vrjit se-nchide n jurul lor.
Si fruntea ngheat, orele cobor,
spre zi, mai albe, orele cobor.
M mai rog pentru sngele plin
de ntuneric si spaim, snge strin,
nicicnd s nu fie vrsat pe pmnt,
unde mortii aproape ca florile snt.
Din volumul "Cntarea muntilor", 1945
POMII CEI TINERI
Pomii cei tineri, n dimineata de marte,
unii lng altii au stat s se roage fruntile lor strluceau inspirate deasupra
pmntului nc-n zpezi.
Si-n aerul n care nu erau zboruri,
pomii, ale cror umbre nu se nscuser,
cntau un imn pentru viat,
ca niste oameni goi si frumosi ei cntau:
"Soare de-aram, zeu popular printre plante,
priveste oastea noastr-ndrzneat;
ici-colo aerul e rumen de tot printre ramuri,
c viitoarele fructe acolo vor sta...
Noi nu ne-nchinm de fel si nu plngem

ci pregtim un loc ct mai nalt pentru cuiburi


si pregtim o org de brazi pentru vnturi,
soare de-aram, zeu totdeauna rotund...
Ni s-a povestit despre tine-n pmnt,
cnd nu cunosteam dimensiunile cerului;
ni s-a povestit despre tine-n leagnul cald.
Semintele-n somn visau c exist colori,
rosu, albastru si gri, minunate colori.
Tu, peste fruntile noastre, soare, cobori.
Si noi vom da fructe, si noi vom fi hore de flori.
Gloria noastr toat-n vrf se presimte..."
Si-un curcubeu pe deasupra tulpinilor strimte
cade vestind: nu moarte, desigur, nu moarte,
pomilor tineri n dimineata de marte...
Din volumul "Poezii", 1943
VIS VEGETAL
Vreau, suflete, s m dezbar de tine
si s triesc ca pomii de pe vale,
cu flori n locul gndurilor tale,
o viat fr ru si fr bine.
Departe, -ntr-o pdure de la munte,
cnd psrile toate-or face haz,
s m trezesc cu soarele pe frunte
si lacrimile cerului pe obraz.
Si despletita ploaie s m spele
de pulberea durerii de demult,
din care rdcinile mi-am smult,
iar noptile s-mi dea cercei de stele.
Luna cea plin vreau s-o cumpnesc
mirat-n lantul crengii ca pe-un cuib.
De raze si de sev s m-mbuib,
ca tot deasupra altora s cresc.
Atunci mi-oi face ferecate strune
din ramurile mele si-am s cnt
doar bucuria fraged c snt;
pdurea-n jurul meu o s s-adune.
"nsemnri iesene", nr.9, 1937
CALUL DE LA BIRJA DE NOAPTE
Parc s-ar fi-nchegat din ceat: sade
btrna birj-n gar si se-aud
locomotive triste-n aer ud n care-asteapt ploaia si nu cade;
si se gndeste calul fr vlag
la biciul ce-l pndeste si la drum,
la umezeala grajdului si cum
e hamul greu si nu i-l mai dezleag.

Iar buza lui btrn se-nfioar


de-o suferint fr rzvrtire,
simtind aroma fragedelor fire
de iarb, ce rsar pe cmp afar;
si, pirotind, urechea-si atinteste,
s-aud glasul aspru care-i cere
mereu s-si miste trupu-ntr-o durere,
ce, ca si drumul, nu se mai sfrseste.
O vreme-avu pe-alturea tovars,
si boturile cnd li s-atingeau,
povara mult mai lesne-o dovedeau,
dar a czut prietenul - si iarsi
st calul si nu poate s priceap
ntunecoasa lege care-l mn
prin nopti mucegite si prin ap.
Si-n sinea lui se roag s rmn,
cum a rmas si cellalt, pe paie,
nesimtitor la bici si-njurtur.
Fierbinte fulger gndurile-i taie,
si-adnc simtind nc-o njurtur,
porneste, -n spate rotile s-aud,
ca ieri, ca-ntotdeauna, si departe
locomotive, -n aerul cel ud,
ca strigte de dincolo de moarte.
"nsemnri iesene", nr.7, 1937
DE-AM FI MPRTIT PE DREPTATE
La trectorile muntilor
gem cu tmpla pe stnc.
Si-as fi vrut s te mai laud nc,
luminat culme a muntilor.
De-am fi mprtit pe dreptate
toate durerile lumii,
ct pe inima mea, ct pe inima ta,
eu n-as muri asa tnr.
Puteam nc mult s m bucur
rznd, sub verzile ramuri,
puteam s mai cnt nc mult
cu tmpla pe orga pdurilor.
Mai erau attea grdini de cules...
As fi mpodobit pn' la fund
blidul acesta rotund,
cu nframe si mere.
De-am fi mprtit pe dreptate
toate durerile lumii,

ani multi as mai fi secerat


strlucirea cmpiilor.
Prietene, ad-mi spice de gru,
sus, pe culmile muntilor,
lng ceruri si vnturi,
lng focul tcut al pstorilor...
Viat, pentru unii ai fost
mas pururi ntins,
pentru mine - ploaie pustie,
tu, cu nedreptele-ti cumpene;
si totusi, plecnd, te salut regretndu-te.
Din volumul "Cntarea muntilor", 1945
DOAMNE, N-AM ISPRVIT!
Doamne, n-am isprvit
cntecul pe care mi l-ai soptit.
Nu-mi trimite ngeri de gheat si par
n orice sar.
Nu pot pleca. Arborii mi soptesc;
florile calea-mi atin si m opresc.
Despre toate-am nceput o cntare
de laud si naiv mirare.
Oamenilor voiam s le las
sufletul meu, drept pine la popas,
drept psune, livad si cer.
Tuturor acelora care nu m cer
si nu m cunosc, am vrut s le fiu
o candel pentru mai trziu.
Cutam n iarb si-n mohor
tainele ascunse tuturor.
M uitam n fntn si-n iaz,
si-ascultam - ndelung - sub brazi...
Atunci au venit ngerii si m-au chemat.
Doamne, nu pot pleca, n-am terminat!
Deschide colivia, f s zboare
cntecele mele nerbdtoare.
Din volumul "Tara luminii", 1946
MOARTEA PROROCITEI
V-am lsat vslind cu apele
si cu soarele,
si v-am gsit ucisi cu sapele
si cu topoarele.

V-am lsat vou si vou


grdina asta cu rodii si rou,
ca s-o culegeti si s-o cositi si frati s fiti!
Dar abia am nchis usa,
si mi-ati si mturat cenusa.
Abia coboram pragul,
si mi-ati si rupt cartea si steagul.
Si nc mai eram prin ograd,
cnd unul a iesit s vad
dac nu cumva m ntorn.
Altul privea cerul prin horn
si prin spatii zrea,
pe punti de argint, glezna mea.
M-as ntoarce acas pe drumul vaselor,
urmrit de vntoarea cicloanelor,
dar m apas putreda Mare-a Sargaselor,
m apas greul zid al oceanelor.
Din volumul "Cntarea muntilor", 1945
ZNE DE ROU
Zne de rou,
m rog vou,
s m primiti
n pajistea unde dormiti.
Drept lumnare,
as vrea o floare.
Drept rugciuni si tropare,
vntul s bat, iarba s-aplece mai tare.
Voi, zne bune,
zvrliti-mi un bru,
s se fac ru
si s sune.
Apoi, sub torentul spumos,
ngropati-m jos,
s-aud prin piatr,
ca si cum as sta lng vatr,
povestile-acestui tinut luminos...
Asa m rog vou,
zne de rou,
s m dezmierde
si-n moarte
zarea pmntului verde.

Din volumul "Tara luminii", 1946

MACII
Ardeau ca niste facle vii,
n vrf de firave tulpini.
si nltau rznd zglobii
obrazul rosu dintre spini.
I-am adunat cu mini avare,
am rtcit n seara blnd,
umplndu-mi bratele de floare
nvpiat si plpnd.
Si m-am ntors ntr-un trziu,
departe cmpul rmnea,
att de singur si pustiu,
n urma mea.
Dar cnd acas-am ncercat
s-i strng nttr-un aprins buchet,
toti macii mei s-au scuturat
ca niste lacrimi pe parchet.
Din volumul "Poezii/Posies", 1996
DIMINEATA
Vreau s descopr lumea, niciodat
n-am crezut, cum spun poetii, c-i frumoas.
ns astzi, cu lumin pieptnat,
dimineata mi-a intrat n cas.
Fumegam de somn, cnd am simtit
pasii cuiva lng perete ea dansa cu trupul arcuit
sub priviri mirate de portrete.
Cu picioarele goale ea psea,
n oglind rsuna cristalul,
dimineata strmutase balul
fetelor-lumini n casa mea.
Si privind, eu m gndeam: e bine
s fii tnr cnd afar-i soare.
Zi frumoas, ti voi pune legtoare
dup gt si-o s te iau cu mine.
Din volumul "Poezii/Posies", 1996
ZEII
Iesind din pmnt,

zeii cu crestetul sfnt


semnau a pomi si tufise.
Luna cu raze furise
lumina coroanele lor de laur si mirt mirositor.
Unde puneau piciorul sau mna
nflorea ndat trna,
si chiar n cer se fcur poiene
de stele clipind alene.
Apoi cntece s-auzir,
de cimpoi si de lir,
si multe glasuri subpmntene.
Aurul spunea vorbe viclene:
"Sunt ascuns si totusi lucesc."
"Sunt marmora din care templele cresc."
"Sunt piatra pretioas, safirul."
"Sngele mi-i ca trandafirul."
Zeii stteau pe pietre asezati,
luminosi - n afar - si-ngndurati,
pn ce florile-ncepur zglobii
melodii.
Clopotei erau, clopotei la un loc cte cinci, cte trei.
Si rcoros sunau albastrele,
crora le rspundeau astrele,
cald, ca-ntr-o gus de turturic,
floarea rosie cnta - si fric
rspndeau mortuarii crini,
de lun plini.
Geniile venir
din scorburi, n sunet de lir.
Sreau, jumtate oameni, jumtate fiare,
centauri, zne si vrjitoare.
................................................
Era plin grdina.
Cu fiecare zeu crestea lumina.
"Se face primvar, zise-un arbust,
mugurii mei s-au umplut de must."
"Si noi, vorbir broastele testoase,
simtim pmntul bine cum miroase."
Si nu stiu cine rse cristalin.
Cu totii ciocnir si bur vin,
sau poate numai lumin de lun,
care ameteste si-mbun

la fel oamenii si stafiile...


"nfloreasc viile..."
strig zeul mic ct un ciot.
Doamne, se face ziu de tot...
Si pmntul sorbea ncet
visul acesta de btrn poet,
nti picioarele ntraripate
ale zeilor care ocroteau o cetate,
apoi coapsele, umerii lini,
mnile purtnd lalele si crini,
si-n fine crestetul lor luminos.
Cteva ramuri vzui pe jos.
O broasc si-o arip de corb ns soarele-n cer era orb.
Din volumul "Poezii/Posies", 1996
N CRNG
n crngul plin de-a primverii ud
podoab verde si lumin crud,
m-am dus s vd soprle si gndaci
si s vorbesc cu tinerii copaci.
Lira mi-am prins-o-n ramul nflorit
al mciesului ce-am ntlnit.
Bondari de aur s-au suit pe strune
si paseri ncepur s s-adune.
Hulubi slbateci se roteau pe sus.
"Surorile mele, le-am spus,
nu v temeti, nu-i lat, nici capcan;
e-o scornitur-omeneasc si van..."
Atunci pitulicile se bucurar.
"Vrei s-ti cntm eterna primvar?"
"Vreau, paseri bune,
care n-aveti brate, nici strune."
Din volumul "Poezii/Posies", 1996
N PDURE
Primvara-n pdure vzui
cum trecea Dumnezeu cu cetele lui,
si-aprindea n fiecare mugur un fir
de lumin, ca un safir.
Plecarea sevelor murmurtoare
si-ntlnirea lor cu puterea din soare;
ntr-o dimineat, dup zpad,
fiecare frunz-ncepea s vad.

Apoi orice lucru prea


plin de rou si srutat de stea,
n noaptea care ne tinea ca pe toate
plantele nenflorite, necltinate.
Din volumul "Poezii/Posies", 1996
PRIMVARA
Frumosii arbori dorm acum sau zac;
zadarnic ai asculta pieptul lor mut,
pe care muschi si zpezi au crescut.
ns crengi noaptea-n cer se desfac.
Apoi deodat zrile-nfloresc
si clopote mari, clopote s-aud,
departe-n cerul vesel si rotund
hulubii albi si rosii se rotesc.
Tu, feciorelnic lume, bun-vestire
de undeva din pmnt suie spre tine;
soarele-i ca un inel subtire.
Sun-n salcmul pustiu verile pline.
Din volumul "Poezii/Posies", 1996
FLORI
Vijelioase flori, din pmnt aburind,
ca niste strigte cresc, salt zmbind.
Care e vrerea lor gingas-n vreme?
Noaptea-n grdinile mari nu se vor teme?
ns-n mijlocul lor, bolnav de vis,
ochiul lui Dumnezeu sade deschis...
Haina lui mirosind a ierburi si cer fr s stie orasul de piatr si fer.
Mnile micilor flori intr-n pmnt,
mortii cnd le srut stiu dac-i vnt,
si de pe dnsele sorb ploaia si vestile.
Astfel, n flori si deschid mortii ferestile...
Din volumul "Poezii/Posies", 1996
AUZ
Cznd din nori,
ploile capt crengi si flori.
Aud si vizuinile si-aripa
care bate deasupra mea clipa.
Piticii care bat pe sub pmnt,

cutnd vna de aur, rul sfnt,


ochii diamantului nesgetat
si degetul unui urs mprat.
Toate le-aud,
si-auzul nc mi-i crud.
Clopotul sngelui molatec, rotund
tine vestile care nu mai ptrund.
Tine vestile de la stea,
s n-ajung n inima mea.
Tine vestile de la serpii de cas,
si-n amiaza cuprins m las
s cad si s-adorm profund,
clopotul sngelui molatec, rotund.
Din volumul "Poezii/Posies", 1996

ECHINOX
Acum cea mai nalt zi
a echinoxului se trezi.
Aur era si miere-n toate cele;
pe fundul florilor grele
adormeau bondarii, albinele,
arborii si uitau rdcinile,
cltinndu-se-n ceru-nsorit
si-n apele c-un suflet linistit.
Nu se ridica dimineata din vi
ceata primverii dinti.
Lumina biruise-n mii de feluri;
n spic, n maci si-n bobul de nectar
erau atinse minunate teluri,
si umbra nu cdea pe minutar.
Cteodat, paseri obosite
de-o lung zi
adormeau printre frunze-aurite.
Puteam auzi
clopote de la mari deprtri...
Albastre flori si proaspete mirri
nu mai cresteau n lume nicieri.
n lac, fugeau undele circulare,
zburau ppdii usoare si totul cunostea acuma cea
mai nalt culme pn-a nu cdea
spre toamn si-amurgire...
S-alegeau semintele sub coaja subtire

si nc verde-a fructelor. Apoi


despletitele ploi
strbteau tinutul dansnd
n sunetul tobelor si timbalelor;
era vremea taclalelor
lng vetrele bine-aburind...
Ci pururi nuntrul nostru triau
zilele-acelea de var; sunau
clopotele, lumina, mierea si aurul.
Sfntul Gheorghe ucide n icoan balaurul,
si noi ne gndeam:
iarna la fel va fi ucis. Beam
vinul plin de soare si nchinam
pentru morti, pentru Lari si Mani.
Cel putin de n-ar trece pe ru-nghetat dusmani,
de-ar ploua la vreme...
Si-ascultam cum geme
furtuna!
Femeile se ridicau-atunci cte una
si stingeau lumnrile.
Doamne, fii n inimile noastre
si la toate intrrile.
Din volumul "Poezii/Posies", 1996
CAVALERUL
Ploaia de primvar singur,
cu sulit si cu chivr,
a trecut prin pdure la pas,
pe calul ei verde.
n glum-mplinind minunile,
mugurii pocneau ca alunele,
si, atingndu-i haina si prul,
nflorea mciesul si mrul.
Cu platos strlucind si cu pene
deasupra coifului su, alene,
cumpnindu-se si visnd rzboaie,
trecea tnra ploaie.
Gorunii spuneau: "Ft-Frumos,
d-te de pe calul tu jos.
Aici doarme pajura si balaurul,
strlucind la soare ca aurul."
Sub copite, sub potcoave mici,
se trezeau popoare de furnici.
Un melc mare auzea din cas
iarba cum creste gras.

Se fcea senin, mai senin.


Cavalerul plea ca un crin.
Nu i se vedea coiful, nici fata.
l fura soarele, ceata.
Calul cdea n genunchi si cdea
sulita, n vrf cu o stea.
Numai steagul n zare se vede,
pentru cine nu crede.
Din volumul "Poezii/Posies", 1996
NTELEPCIUNE
ntelepciune este s respiri
usor, si dup lacrimi s zmbesti,
petalele ce cad din trandafiri
si nu s-aud cnd mor, s le iubesti.
Priveste pomii drepti din bttur ei cat totdeauna ctre cer,
si-n ruga lor cea verde parc cer
mai mult ploaie, mai putin ur.
Nu te gndi la mine, nici la ieri.
Poate naintea spicelor s cazi,
stpni cnd nu suntem dect pe azi,
nu te gndi la mine, nici la ieri.
Din volumul "Poezii/Posies", 1996

LA MARGINEA CIMITIRULUI
Este la marginea cimitirului,
lng bunic, un loc prea potrivit,
s-mi uit de toate si s-i tin si lui
cnd noaptea-i lung, iarna, de urt.
Mi-ar fi-n pmntul cald asa de bine
si trupu-n iarb bun mi-as preface,
s-l pasc vite pripsite si srace,
ce-or cere si-o-ndurare pentru mine,
la marea judecat. Voi uita
ce-am fost, si-mprstiat-n forme noi
voi pierde pn si-amintirea ta...
Legndu-mi ochii prbusiti si goi
cu vesnicia, m voi odihni.
Si puf de ppdii m-a tmia
nici nu m-oi bucura, nici m-oi mhni

c-i neagr trna de deasupra mea.


Dar ploile cu-ncetul m-or ptrunde pcatele s-mi spele de pe oase si-asemeni rdcinii ce s-ascunde,
eu presimti-voi zilele frumoase
si-oi scoate-n chip de floare, din pmnt,
obrazul tineretii de-altdat,
s-l ard soare si s-l bat vnt,
voioas s si-l prind-n pr o fat!
Din volumul "Poezii/Posies", 1996

CAPRICII
S-apleac primvara pe feresti,
cu prul tot numai zulufi de soare,
asa cum stai n umbr si zmbesti,
o fi crezut c gura ta-i o floare.
Simti rsuflarea ei cu iz de ploi
si iarb crud scnteind sub coas?
S nu te misti. Poate c intr-n cas.
Vom prinde-o, s rmn printre noi.
Ba nu, c - cine stie - esti n stare
mai mult dect pe mine s-o iubesti;
si-apoi mi face ru atta soare.
Fii bun si las storul la feresti.
Din volumul "Poezii/Posies", 1996
LOGODN
Logodnicul vine-n amurg,
vesele pletele-i curg.
Puneti-mi rochii albastre, flori.
N-auziti pasii biruitori?
Unde-i inelul scump, druit?
Luna nu vreau s-l zreasc.
O, ce poveste copilreasc:
cum ne-am vzut, ne-am iubit.
Fraged, inima ni s-a frnt.
Prielnici de-acum ne fie
zeii cei blnzi din pmnt
si-ai cerului zei o mie.
Creanga belsugului, necontenit
scuturat de noi, s rodeasc,

O, ce poveste copilreasc:
cum ne-am vzut, ne-am iubit.
Din volumul "Poezii/Posies", 1996
CNTECUL DESERTCIUNII
mi risipesc ca o miliardar
comoara mea de zmbete si versuri,
si-n toate aflu proaspete-ntelesuri,
cum afl flori o zi de primvar.
Asemenea frmelor de stele
n august, eu alunec ctre moarte,
de care numai clipa m desparte,
si scrumu-i taina strlucirii mele.
De la un loc cu pulberea si iarba
am legnat sub soare cte-un vis
si tnr si mndr l-am si scris,
ca vremea s-si mpidece-n el graba.
Eu voi tri putin, ns prea mult
cnd cuget ct cules-am din durere,
si-adesea-mi par si mie c-s prere,
si nu m cred, cu toate c m-ascult.
M-am copt asemeni spicelor si-astept
s vie secerisul si s cad
ntr-un hambar de scndur de brad,
n care stai cu minile pe piept.
Si, iat, de nimica ru nu-mi pare,
la gndul c m-apropii de-acel ceas,
ca de iubirea ct mi-a rmas
necheltuit-n suflet, si de soare.
Din volumul "Poezii/Posies", 1996

S-ar putea să vă placă și