Sunteți pe pagina 1din 3

Floarea albastra (Eminescu) Poezia are ca motiv 'floarea albastra', un motiv romantic, care

apare si in alte literaturi, in literatura germana Novalis intr-un poem romantic, unde floarea
albastra se metamorfozeaza in femeie luind chipul iubitei si tulburind inima eroului.Albastrul
simbolizeaza infinitul, departarile marii si a cerului, iar floarea simbolizeaza fiinta care pastreaza
dorintele, pe care le dezvaluie cu vraja.Poezia este conceputa din doua parti corespunzatore a
doua tipuri de idei, de cunoastere: in primele trei strofe cunoasterea filosofica absoluta, iar in
partea a doua (5-13) cunoasterea terestra prin intermediul dragostei. Cele doua parti ale poeziei
sunt legate de o strofa, cea de a patra, care contine reflectiile poetului si contine in ea inceputul
ideii din ultima strofa. Poezia este alcatuita sub forma de monolog intrerupt de dialog.In primele
trei strofe poetul contureaza domeniul cunoasterii filosofice. De la elementele genezei
'intunecata mare' pina la un intreg unvers de cultura reprezentat de 'cimpiile Asire', 'piramidele
invechite'. In aceste trei strofe iubita defapt aduce un repros iubitului care ni se sugeraza ca sa
izolat in universul fericit dar strimt al lumii pamintesti.Este o ipostaza a poetului in care se repeta
ideea sugerata de prezenta chiar in primul vers adverbului 'iar'. De aici si indemnul din ultimele
vesuri ale strofei a treia 'Nu cauta in departare.Fericirea ta, iubite!' Strofa a patra e strofa de
tranzitie, de legatura intre cele doua ipostaze ale cunoasterii. Strofa aduce consimtamintul de
moment al poetului la dulcea chemare a iubitei. Sint surprinse inca din aceasta strofa gesturi
tandre, calde, ocrotitoare: 'Dulce netezindu-mi parul', gestul care se presupune ca vor fi urmate
si altele daca poetul va cobori din cerurile nalte.Adjectivul devenit substantiv diminutivat 'mititica'
sugereaza pe de o parte dragostea fata de fiinta iubita, dar si distanta enorma intre gindurile si
preocuparile inalte ale poetului, in comparatie cu lumea terestra.La reprosul iubitei, poetul
raspunde cu o tacere, care deschide drum meditatiei din ultima strofa, mai ales din versul:
'Totusi este trist in lume'.In partea a doua a poeziei avem celalta cunoastere, cea terestra
cunoastere prin intermediul iubitei dragoste la care este chemat iubitul de catre iubita.Daca in
'Dorinta' si in 'Sara pe deal' intregul ritual al dragostei era din perspectiva barbatului, in 'Floare
albastra' iubita este vicleana, ademenitoare promitindu-i iubitului o lume de bucurii si de farmec.
Cadrul natural, unde este chemat iubitul este cadrul cu verdeata, cu izvoare ce pling in vale sau
stinci inalte si prapastii marete.La aceste se mai adauga si ochiul de padure inconjurat de trestie
si incarcat de foi de mure. Gesturile iubitei sint sagalnice, in timp ce iubitul ii va spune 'povesti si
minciuni', ea, iubita va incerca pe un fir de romanita dragostea lui. Chemarea este tentanta,
pentru ca iubita este ca in 'Dorinta' frumoasa; de 'soarelui caldura' fata va fi 'rosie ca marul' in
timp ce cu parul ei de aur ii va astupa gura. Cele trei epitete 'ce frumoasa, ce nebuna, dulce
floare' cuprinse in versuri exclamative exprima intensitatea sentimentului, defapt epitetul 'dulce'
apare in mai multe situatii: 'dulce floare, dulce minune'.Isi schimba sensul si valoarea grmaticala
'Dulce netezindu-mi parul' apropie pe iubite prin gest; 'Dulci ca florile ascunse' sugereaza
puritatea. Pentru ca in final sa apara in 'dulce minune' epitet cu valoare de simbol de data
aceasta care sugereaza ca apropierea de fiinta iubita este egala cu miracolul, astfel incit epitetul
devine metafora. Ultima strofa aduce ideea despartirii, a stingerii dragostei, iar repetitia 'floare
albastra' subliniaza intensitatea trairii generata de contrastul dintre iluzie si realitate accentuata
de acel 'totusi'. Luceafarul timpul individual: "Trecu o zi, trecura trei/ Si iarasi noaptea vine"; timpul universal: "Si cai de mii de ani treceau/ in tot atatea clipe". - conditia efemera a omului in
relatie cu timpul si in antiteza cu eternitatea Universului: "Caci toti se nasc spre a muri/ ()/ Iar tu,

Hyperion ramai/ Oriunde ai apune". Tema Spatiului este ilustrata de cele doua planuri spatiale:
-planul uman-terestru: "in vremea asta Catalin,/ Viclean copil de casa/ Ce imple cupele de vin/
Mesenilor la masa"; -planul universal-cosmic: "Caci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a
cunoaste,/ Si vremea-ncearca in zadar/ Din goluri a se naste." Tema Cosmosului este
reprezentata de axa luminii care strabate intreg poemul, definita printr-o foarte variata gama de
motive romantice: luna, luceafarul, noaptea, cerul, stelele, haosul, geneza, zborul intergalactic:
"O, vin, in parul tau balai / S-anin cununi de stele, / Pe-a mele ceruri sa rasai / Mai mandra
decat ele". Tema naturii este sugestiva prin crearea celor doua formule artistice de pasteluri: pastelul cosmic: "Un cer de stele dedesubt,/ Deasupra-i cer de stele-/ Parea un fulger nentrerupt/ Ratacitor prin ele"; - pastelul terestru: "Caci este sara-n asfintit/ Si noaptea o sanceapa;/ Rasare luna linistit/ Si tremurand din apa." Tema iubirii este chiar tema evidenta a
poemului, fiind ilustrata prin ideile specific eminesciene: idealul absolut de iubire,
incompatibilitatea celor doua lumi, din care cauza cuplul nu se realizeaza, forta geniului de a
face sacrificiul suprem pentru implinirea idealului. Tema folclorului este evidenta prin sursa de
inspiratie (basmul populaR), formulele specifice basmului, cuvinte si expresii ale limbajului
popular si intreg tabloul al Il-ea care ilustreaza o idila rustica.Tema filozofiei este dominanta in
poemul "Luceafarul" prin cateva idei profund filozofice:- conditia nefericita a omului de geniu intro lume meschina, Incapabila sa-l inteleaga idealurile: "Traind in cercul vostru stramt / Norocul va
petrece,- / Ci eu in lumea mea ma simt / Nemuritor si rece."; - ideea genezei si stingerii
Universului: "Nu e nimic si totusi e / O sete care-1 soarbe / E un adanc asemene / Uitarii celei
oarbe."; - ideea timpului filozofic bivalent: individual si universal; - ideea filozofica "fortuna labilis"
(soarta este schimbatoare -n.n.): "Ei doar au stele cu noroc / Si prigoniri de soarte";
TESTAMENT - TUDOR ARGHEZI Semnificaia titlului. Cuvntul Testament nseamn un act
prin care o persoan las bunurile sale urmailor. n poezia lui Arghezi, "testament" nseamn
relaia spiritualntre generaii precum i responsabilitatea urmailor fa de motenirea primit.
Deasemenea, titlul ilustreaz i n sens propriu faptul c poezia este un "act oficial" ntocmitde
poet, prin care las motenire urmailor opera sa literar:"Nu-i voi lsa drept bunuri dup
moarte,Dect un nume adunat pe-o carte."Structura poezieiPoezia ncepe printr-o negaie, care
are rolul de a accentua valoarea deosebita amotenirii, opera literar, bunul cel mai de pre al
poetului, pe care acesta o las printestament viitorimii, accentund faptul c ea constituie o
acumulare spiritual "de lastrbunii mei", realizat cu mult efort i n mod evolutiv:"Prin rpi i
gropi adnci.Suite de btrnii mei pe brnci".Ca mesager al trudei i durerii strbunilor, poetul
aaz "cartea" la cptiul civilizaieiomeneti, cu ndemnul, din nou adresat direct, de a
respecta acest bun spiritual i a-l ducespre progres:"Aaz-o cu credin cpti,Ea e hrisovul
vostru cel dinti"
Lumina, de Lucian Blaga Tema poeziei:Poezia este o confesiune-art poetic i concentreaz,
n germene, ntreaga liric erotic din volum, intensitatea iubirii fiind exprimat prin metafora
revelatorie a luminii, ca motiv central ce definete starea spiritual, de iluminare, a eului liric.
Titlul poeziei:Titlul poeziei Lumina este o metafor revelatorie reprezentativ pentru sistemul
filozofic al lui Lucian Blaga i sugereaz cunoaterea prin iubire a Universului, cu trimitere la
Geneza vieii, constituind, totodat, un concept esenial pentru existen.Incipitul poeziei este

reprezentat de lumina devenit senzaie trit i receptat de eul liric pn n strfundurile fiinei
sale: Lumina ce-o simt. Sensul conceptului este acelai cu lumina mea din poezia Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii, imaginat ca un principiu energetic universal.Lumina care-i
nvlete n inim la apariia iubitei (Lumina ce-o simt / nvlindu-mi n piept cnd te vd)
sugereaz extazul iubirii i un strop, (poate c ultimul) din lumina originar, trirea cptnd
dimensiuni cosmice: oare nu e un strop din lumina / creat n ziua dinti, / din lumina aceeansetat adnc de via?.
Camasile de Grigore Vieru Poezia este receptat ca un strigat de durere, dar i de alarm
mpotriva rzboiului nedrept, mpotriva morii.Creaia se circumscrie n tema preferat a autorului,
ce ar putea forma un voluminos ciclu tema Mamei.Ideia poeziei o constitue dragostea etern a
mamei pentru feciorul su mort pe front."Camas.
ile" transmite durerea, jalea mare a mamei nemngiate. Motivul cheie l constituierzboiul - acest
flagel care 1-a secerat i pe feciorul drag al femei. Pentru mama ndurerat,timpul pare a nu mai fi
alctuit din trecut, prezent i viitor. Cu toate c "De ct au fost, ah,La izvor splate S-a ros acum
uzorul i alb, bumbaculS-a rrit n spate", cu toate c n-au mai fost mbrcate de mult vreme, mama
simte cstraiele feciorului ei trebuie s fie, n fiecare moment curate. Rabdarea i se altoiete pe
ostatornic speran de acea nu se las prada disperrii. Ars poetic Vieru Versurile lui fierbinti,
palpaind pana in ultima virgula, vin sa strecoare in inima cititorului un fior de dragoste si
sfintenie pentrul pamantul natal .In mod repetat, in poezie apare simbolul spicelor, reprezentand
secerisul , sfarsitul vietii mamei sale , al poetului si a iubitei sale .Metafora spicelor albe ar putea
reprezenta harpa poetului , iar insusi titlul arata ca aceasta este o arta poetica , singura in
Univers . In concluzie , poezia va ramane adanc in literatura romana , reprezentandu-l pe unicul
Grigore Vieru.