Regulamentul de organizare si functionare a unitatilor de invatamant preuniversitar

2015
Completat si modificat in baza actelor normative publicate in M. Of. pana la 15.01.2015:
Act de baza
OMEN nr. 5115/ 15.12.2014, publicat in M. Of. nr. 23 si 23bis/ 13.01.2015
Art. 147.
(1) Elevii din sistemul de invatamant de stat, particular si confesional autorizat/acreditat, care
savarsesc fapte prin care se incalca dispozitiile legale in vigoare, inclusiv regulamentele
scolare, vor fi sanctiona si in functie de gravitatea acestora.
(2) Sanctiunile care se pot aplica sunt urmatoarele:
a) observatia;
b) avertismentul;
c) mustrare scrisa;
d) retragerea temporara sau definitiva a bursei de merit/ bani de liceu/bursa profesional;
e) eliminarea de la cursuri pe o perioada de 3-5 zile;
f) mutarea disciplinara la o clasa paralela, din aceeasi unitate de invatamant sau la o alta
unitate de invatamant;
g) preavizul de exmatriculare;
h) exmatricularea.
(3) Cu exceptia observatiei si a avertismentului, toate sanctiunile aplicate elevilor sunt
comunicate, in scris, parintilor, tutorilor sau sustinatorilor legali si elevului major.
Art. 148.
(1) Observatia consta in atentionarea elevului, cu privire la incalcarea regulamentelor in
vigoare, ori a normelor de comportament acceptate si consilierea acestuia astfel incat sa
dovedeasca, ulterior, un comportament corespunzator. Elevului i se va atrage totodata atentia
ca, in situatia in care nu isi schimba comportamentul, i se va aplica o sanctiune mai severa.
(2) Sanctiunea se aplica de catre invatator/institutor/profesorul pentru invatamantul
primar/profesorul diriginte.
Art. 149.
(1) Avertismentul in fata clasei si/sau in fata consiliului clasei/consiliului profesoral consta in
atentionarea elevului si sfatuirea acestuia sa se poarte in asa fel incat sa dea dovada ca a
inteles fapta comisa, atragandu-i-se totodata atentia ca, daca nu isi schimba comportamentul, i
se va aplica o sanctiune mai severa.
(2) Sanctiunea se aplica de catre invatator/institutor/profesorul pentru invatamantul
primar/profesorul diriginte.
Art. 150.
(1) Mustrarea scrisa consta in atentionarea elevului, in scris, de catre
invatator/institutor/profesorul pentru invatamantul primar/profesorul diriginte, cu indicarea
faptelor care au determinat aplicarea sanctiunii.
(2) Sanctiunea se stabileste de catre consiliul profesoral, la propunerea consiliului clasei.
(3) Sanctiunea se consemneaza in registrul de procese verbale al consiliului clasei si intr-un
raport care va fi prezentat consiliului profesoral de catre invatator/institutor/profesorul pentru
invatamantul primar/profesorul diriginte, la sfarsitul semestrului in care a fost aplicat.
(4) Mustrarea scrisa este redactata de invatator/institutor/profesorul pentru invatamantul
primar/profesorul diriginte, este semnata de acesta si de catre director, este inregistrata in
registrul de intrari-iesiri al unitatii de invatamant; documentul va fi inmanat parintilor,
tutorilor sau sustinatorilor legali, personal, de catre diriginti sub semnatura sau transmis prin
posta, cu confirmare de primire.
(5) Sanctiunea se inregistreaza in catalogul clasei, precizandu-se numarul sub care a fost
inregistrat in registrul de intrari-iesiri al unitatii.
(6) Sanctiunea este insotita de scaderea notei la purtare, respectiv diminuarea calificativului,
in invatamantul primar.
Art. 151.
(1) Retragerea temporara sau definitiva a bursei se aplica de catre director, la propunerea
consiliului clasei, aprobat prin hotararea consiliului profesoral.

(2) Sanctiunea este insotita de scaderea notei la purtare, respectiv diminuarea calificativului,
in invatamantul primar, aprobat de consiliul profesoral al unitatii de invatamant.
Art. 152.
(1) Eliminarea de la cursuri pe o perioada de 3-5 zile consta in inlocuirea activitatiii obisnuite
a elevului, pentru perioada aplicarii sanctiunii, cu un alt tip de activitate desfasurata, de
regula, in cadrul unitatii de invatamant, in sala de lectura, in biblioteca scolii etc. Activitatea
pe care o desfasoara elevul este stabilita de catre director, la propunerea consiliului clasei si se
realizeaza in conformitate cu prevederile prezentului Regulament si ale Regulamentului de
organizare si functionare al unitatii de invatamant. Sanctiunea este insotita de obligatia
desfasurarii de activitati in folosul comunitatii scolare. Activitatile desfasurate trebuie sa fie
adecvate varstei si sa nu puna in pericol sanatatea si integritatea fizica si psihica a elevului
sanctionat.
(2) Daca elevul refuza sa participe la aceste activitati, absentele sunt considerate nemotivate si
se consemneaza in catalogul clasei.
(3) Sanctiunea se consemneaza in catalogul clasei, precizandu-se numarul si data
documentului, precum si in raportul consiliului clasei la sfarsitul semestrului.
(4) Aceasta sanctiune nu se aplica elevilor de la invatamantul primar.
(5) Sanctiunea este insotita de scaderea notei la purtare, aprobata de consiliul profesoral al
unitatii de invatamant.
Art. 153.
(1) Mutarea disciplinara la o clasa paralela, in aceeasi unitate de invatamant sau la o alta
unitate de invatamant, se propune de catre consiliul clasei, se aproba de catre consiliul
profesoral si se aplica prin inmanarea, in scris si sub semnatura, a sanctiunii, de catre
invatator/institutor/profesorul pentru invatamantul primar/profesorul diriginte/director,
parintelui, tutorelui sau sustinatorului legal al elevului minor sau elevului, daca acesta a
implinit 18 ani.
(2) Sanctiunea se consemneaza in catalogul clasei si in registrul matricol.
(3) Sanctiunea este insotita de scaderea notei la purtare, aprobata de consiliul profesoral al
unitatii de invatamant la care finalizeaza cursurile semestrului din anul scolar respectiv.
(4) Sanctiunea nu se aplica in invatamantul primar.
Art. 160.
(1) Masura complementara privind scaderea notei la purtare asociata uneia dintre sanctiunile
mentionate la articolele 150-152 se poate anula daca elevul sanctionat dovedeste un
comportament ireprosabil, pana la incheierea semestrului/anului scolar.
(2) Anularea, in conditiile stabilite la alin. (1), a masurii privind scaderea notei la purtare, se
aproba de autoritatea care a aplicat sanctiunea.
Art. 161.
(1) Pentru elevii din invatamantul secundar, la fiecare 10 absente nejustificate pe semestru din
totalul orelor de studiu sau la 10% absente nejustificate din numarul de ore pe semestru la o
disciplina/modul, nota la purtare se scade cu cate un punct.
(2) Elevii care au media la purtare mai mica decat 9 in anul scolar anterior, nu pot fi admisi in
unitatile de invatamant cu profil militar, confesional si pedagogic.
Art. 163.
(1) Contestarea sanctiunilor prevazute la Art. 147, cu exceptia exmatricularii din toate
unitatile de invatamant, se adreseaza, de catre parinte, tutore sau sustinator legal/elevul major,
in scris, consiliului de administratie al unitatii de invatamant, in termen de 5 zile
calendaristice de la comunicarea sanctiunii. Exmatricularea din toate unitatile de invatamant
poate fi contestata, in scris, la Ministerul Educatiei Nationale, in termen de 5 zile
calendaristice de la comunicarea sanctiunii.
(2) Contestatia se solutioneaza in termen de 30 de zile de la depunerea acesteia. Hotararea de
solutionare a contestatiei este definitiva si poate fi atacata la instanta de contencios
administrativ competenta.
(3) Contestatia prevazuta la alin. (2) reprezinta procedura prealabila reglementata de Legea
contenciosului administrativ nr. 554/ 2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

CONFLICTUL: CONSIDERAII GENERALE

. Dicionarul explicativ al limbii romne defieste conflictul ca pe o nenelegere, ciocnire
de interese, dezaccord, antagonism, ceart, diferend, discuie (violent) (DEX, 2009). Chiar si
un
dicionar de psihologie, desi mai vechi, observ la conflict tot latura violent si numai pe
aceasta,
chair dac este vorba de un conflict intern "Ciocnire si lupt ntre motive, interese, atitudini
opuse
si de fore relative egale si greu de conciliat sau ireconciliabile" (P. Popescu-Neveanu, 1978).
Enciclopedia Encarta (2003 n A. Stoica Constantin, 2004) definete conflictul mai
discriminantiv, prin raportare la patru arii de referin:
- conflictul militar, respective rzboiul- o lupt n special deschis nte fore
inamice;
- conflict ca diferen- dezacord ntre idei, principii sau oameni (conflict pe care l
identificm ca fiind conflictul interpersonal);
- conflictul psihologic, vzut ca lupt mintal- stare psihologic produs de
opoziia adeseori nconstient dintre dorine, nevoi, impulsuri sau tendine
simultane, dar incompatibile;
- conflictul literar, ntre personaje sau fore opuse.
n acelai timp, T. K. Gamble si M. Gamble (1993) definesc conflictul ca o variabil
pozitiv, n sensul n care, "dincolo de toate perspectivele, conflictul este o consecin
natural a
diversitii"
CONCEPTELE DE "MANAGEMENT AL COFLICTULUI" SI "SOLUIONAREA
CONFLICTULUI"
Termenii de management al conflictului si soluionarea conflictului se folosesc n mod
eronat ca sinonimi (M. Boco si colab., 2008). Soluionarea conflictelor are o sfer mai
restrns care descrie doar demersul pentru atingerea formulei care dezamorseaz un conflict.
Managementul conflictului ns are o accepiune mai larg: desi nu toate conflictele au o
soluie, o rezolvare, ele au toate un potenial pozitiv. Nu prezena conflictului n sine
determin rezultatul oricrei situaii de conflict, ci ali factori si n principal modul n care este
abordat conflictul.
Managementul conflictului re refer tocmai la gestionarea corespunztoare a dezacordurilor,
nenelegerilor, situaiilor conflictuale, astefl nct s se valorifice potenialul lor pozitiv.
Managementul conflictului este strategia de a face fa tutror conflictelor, deci si a celor fr
rezolvare, de a idetifica si beneficia de efectele lor positive. Managementul conflictului
presupune cultivarea unor strategii si tehnici distincte de a aborda, controla si trata
confliczele, prin administrarea si controlul factorilor care ar putea afecta cursul conflictului
si transforma o controvers ntr-o disput pe via si pe moarte. n consecin, managementul
conflictului presupune educarea n spiritual pcii, al cooperrii prin dezvoltarea atitudinilor
corespunztoare fa de ceilali si fa de conflict, deoarece "conflictul poate s fie pozitiv sau
negativ, costructiv sau distructiv, n funcie de ceea ce facem noi din el" (H. Cornelius, S.
Faire, 1996).
MANAGEMENTUL CONFLICTULUI
n viaa de zi cu zi suntem confruntai adesea cu multiple conflicte; de cele mai multe ori
este bine s ncercm s le prevenim, ori n caz c acest lucru nu mai este posibil, s le
reducem intensitatea. Cteodat nici acest lucru nu merge, si atunci suntem pusi n situaia de
a face eschive complicate si de a face funcionale o serie de jocuri de comunicare pentru a
putea rezolva conflictele aprute.
naintea dezvoltrii strategiilor (grupate pe axa eficient-ineficient) de rezolvare a conflictelor,
este util sesizarea necesitii unor strategii de prevenire a conflictului, precum si de reducere
a impactului acestuia (atunci cnd conflictul este neproductiv); acest lucru este cu att mai
importat cu ct rezolvarea de conflicte este condiionat direct si instrumental de aceste
strategii.
TIPURI DE CONFLICT
n conturarea sursei conflictului, se pot lua n considerare urmtoarele patru perspective
de analiz (I.O. Pnisoar, 2004):
- condiiile anterioare (astfel, srcia resurselor pentru realizarea unor anumite

sarcini poate produce conflicte n cadrul unei echipe);

- strile afective (stresul, tensiunea, ostilitatea, anxietatea;
- strile si stilurile cognitive ale indivizilor;
- existena "comportamentului conflictual" (anumite caracterisitici accentuat
conflictuale la un comportament agresiv, de exmplu, centrat pe ego-ul propriu,
dar care poate fi si o sum a mai multor variabile, cum ar fi partenerul, tipul de
relaie, situaia).
A. Stoica- Constantin (2004) propune 11 surse ale conflictului:
- diferenele si incompatibilitile ntre personae (trsturi de personalitate, opinii,
atitudini, valori, nevoi, gusturi si preferine).
- nevoile si interesele umane (trebuine de fiziologice vitale, de integrare socialapartenen si dragoste, trebuine de apreciere si stim, de cunoastere, estetice,
de actualizare- autorealizare si valorificare a propriului potenial, tendia spre
ridicare social, tendina normativ de supunere la normele si regulile sociale);
- comunicare precar, necorespunztoare sau lipsa comunicrii;
- lezarea stimei de sine prin contestare, minimalizare sau critica din partea unei
alte persoane, constrngerea sau persuadarea unei persoane s acioneze contrar
constiinei sale;
- conflictul de valori;
- conflictul de norme;
- comportamente neadecvate (negative-antisociale, positive dar atipice-nepotrivite
contextului social, neadecvate situaiei)
- agresivitatea
- absena competenelor sociale, cum ar fi dispoziia si capacitatea de a acorda
gratificaii (recompense) si sprijin (ajutor) (e.g. empatia, cooperarea, atenia
acordat celorlai);
- structura sau cadrul extern n care se desfsoar o interaciune (e.g.
constrngerile temporale, proximitatea persoanelor implicate ntr-o disput).
- alte cauze (e.g. status, putere, prestigiu).
COMPORTAMENTELE COMUNICATIVE NEADECVATE
- exprimarea ermeticp n limbajul verbal oral sau scris, att cotidian ct si livresc. Ermetic
pentru noi este orice text pe care nu l nelegem. Folosirea limbajului specific domeniului este
perceput ca un act de ermetism. Unii se cantoneaz deliberat n acest stil ca msur de
ridicare a prestigiului professional si social. Alii devin ermetici involuntar, din cauza
comoditii care i reine de la efortul necesar exprimrii clare:
- ambiguitatea strecurat n coninutul mesajului sau rezultat din neconcordana dintre
gndurile decalarate si comportamentul vizibil, limbajul paraverbal si corporal;
- ntreruperea actului de ascultare din cauza anticiprii replicii sau poziiei vorbitorului, din
cauza
efortului de a urmr atent vorbitorul;
- stereotipurile, care sunt utilizate pentru a ne masca adevratele gnduri si sentimente, fie din
comoditate. n ambele cazuri, comunicarea are de suferit: n primul caz, interlocutorul poate
citi
mesajul din atitudinea nerostit, iar n cel de-al doilea caz poate acorda alt neles unui
stereotip
particular (ntotdeauna, niciodat);
- sfaturile necerute, cnd persoana nu vrea dect s fie ascultat;
- neatenia, participarea formal la discuie, asculttorul fiind distras de un stimul din mediu
sau de propriile sale gnduri;
- ignorana absolut sau relativ fa de problema aflat n discuie, dar neacceptat ca atare;
- dialogul surzilor, cnd semnificaia mesajelor se modific de la vorbitor la asculttor, iar
fiecare locutor si susine propria opinie, fiind total opac la argumentele celuilalt, iar
rigiditatea poziiilor adoptate este meninut la nesfrsit;
Exist ns mai multe modaliti de a rspunde unei situaii conflictuale:
1) abandonul- dac o persoan se retrage fizic sau emoional dintr-un conflict, poate de
teama confruntrii, neavnd nimic de spus cu privire la problem;
2) reprimarea este refuzul de a lua act de existena unui conflict, de a vorbi despre acesta;
3) stilul victorie-nfrngere este o confruntare de fore din care una tinde s ajung
deasupra;

4) compromisul este mpcarea fiecrei pri cu ideea de a cstiga ceva, dar si de a

renuna la ceva; totusi, compromisul pune accentul pe ideea de renunare si nu pe cea de
cstig;
5) strategia cstig-cstig specific tehnicii de negociere, pune accentul pe avatajele
descoperirii de soluii mai bune, urmrind de asemenea mbuntirea relaiilor ntre parteneri.
Privitor la rezolvarea conflictului, I. O. Pnisoar (2004) propune civa pasi, trebuie
subliniat accentul pe care autorul citat l pune pe contribuia liderului la aceast aciune.
Liderul
unui grup are dou ndatoriri aparent greu compatibile:
- cea de aciune imediat, direct, care favorizeaz intervenia rapid, folosirea autoritii
si reconsolidarea echilibrului comunicaional al grupului atunci cnd conflictul a aprut;
- cea de aciune indirect, etap n care liderul ofer grupului doar un inventar al modului
de rezolvare a conflictului, indicaii si ndrumri pe parcurs.
Pasii propusi care subscriu acestor direcii de aciune sunt:
1) Identificarea sursei-surselor de conflict este o etap deosebit de important n
rezolvarea conflictului; de multe ori, un conflict poate fi produs din alt cauz dect cea de la
care acesta se evideniaz n mod concret;
2) Liderul grupului poate cere fiecrui participant o scurt declaraie privitoare la ce
achiziii-rezultate se vor obine dup ce conflictul se va sfrsi. De asemenea, autorul
avertizeaz
s nu le cerem participanilor la conflict s discute despre percepia asupra problemei,
deoarece
conflictul ar putea escalada; important este s ne centrm pe rezultate, pe obiective. Dac
exist
anumite rezulate pe care le asteapt prile, ele pot s nu fie evidente. n momentul n care
acestea
vor fi observate, lucrurile pot s capete o rezolvare mai simpl;
3) Cutarea unor fundamente comune ntre poziiile prilor implicate n conflict. Autorul
sugereaz c nenelegerile pot s apar la nivelul:
a) atitudinilor (privitoare la problem);
b) valorilor (privitor la ceea ce este corect sau gresit, bun sau ru, etc);
c) credinelor.
Liderul grupului poate ncuraja, atunci cnd ajunge la un astfel de fundament comun,
nelegeri iniiale pe care le poate folosi drept baz pentru nelegeri adiionale.
4) Dac aceste fundamente nu pot fi stabilite, se va trece la urmtorul item al problemei
afate n discuie, atunci cnd disputele nu pot fi rezolvate pe loc.
Aceti pai reprezint ns numai fudamentul aciunilor n vederea rezolvrii confictelor.
Diversitatea situaiilor ns ofer un repertoriu extrem de vast al problematicii referitoare la
conflict.
TACTICI FOLOSITE IN CONFLICT. NEGOCIEREA BI MEDIEREA
Cteodat, tr-un conflict, cei cu care interacionm folosesc un evantai de tactici care ne
pot manipula s ne dm acordul pentru cel ce folosescte astfel de modaliti. Totusi, dac ceea
ce ne intereseaz este o relaie de comunicare dezvoltat pe termen lung, atuci este important
s folosim metode care ncurajeaz realizarea unui avantaj petru toi cei care interacioneaz
(tehnicile de negociere si mediere).
Exist un evantai extreme de cuprinztor de tactici folosite n conflict, dar folosirea lor
depinde de o multitudine de variabile, ca: stilulcompoziia personal, desfsurarea aciunii,
influenele de putere, obiectivele urmrite, valoarea recompenselor ce urmeaz rezolvrii
conflictului. Niciuna dintre aceste tactici nu este n sine rea sau buna, fiecare se potrivete unei
anumite situaii. Chiar dac, spre exemplu, n aparen ameninrile nu sunt o form potrivit
de
gestioanare, de management al unui conflict, ele pot fi interpretate ca un semn prin care
cealalt
parte ne avertizeaz c sunt puncte n discuie asupra crora nu este dispus s cedeze.
Astfel, se pot meniona selectiv:
tehnica ingraierii (flatrii oponentului). Flatarea d nastere unei identiti valoroase a
celui flatat, iar cel care flateaz dobndete o identitate de persoan demn s fie
ascultat. O astfel de abordare flexibilizeaz poziia celeilalte pri, fr a fi nevoie s se
apeleze la un comportament coercitiv (mai costisitor n planul relaiilor interpersonale);

 gsirea unei modaliti de a crea confuzie, prin introducerea unei ruperi de ritm n tempoul adversarului, rupere care poate genera un decalaj de aplicare a structurilor acionale;
tehnica salamului (sau a mozaicului) porneste de la idea c niciodat nu vei obine tot ce
vrei dintr-o dat. Dac la nceput cerei mai puin, este posibil s nu fii reguzai; n
urmtorii pai, ntreg salamul, felie cu felie va trece n posesia negociatorului care
folosete o astfel de tactic;
tehnica amortizorului presupune o diminuare a poziiei celuilalt prin folosirea unei
strategii de reducere la tcere a acestuia. Spre exemplu, o persoan izbucneste n plans
pentru a o face pe cealalt s ncerce comportamente pozitive pentru a o linisti;
metoda faptului mplinit este un mod riscant ce poate genera probleme, negociatorul n
prezint problema celeilalte pri, cerndu-i s accepte condiiile sale, pentru c aciunea
n cauz s-a produs deja;
practica standard, o parte cere altei pri s-i accepte modul de a privi lucrurile, deoarece
exist multe cazuri similare;
disimularea presupune prezentarea alto obiective dect cele urmrite n realitate;
retragerea aparent, n ipostaza aparentei retrageri de la masa de discuii, cu toate c
rmne interesat de problem;
omul bunomul ru. Unul din membrii echipei adopt o linie dur, inflexibil, pe cnd
cellalt rmne deschis pentru negociere
frontal rusesc, cnd se ofer dou alternative ale problemei, dintre care una este att de rea
nct partenerul ar face orice s o evite;
tehnica kamikaze este folosit de negociatorul care, n situaii de criz, dac cererile nu-I
sunt satisfcute, prefer s distrug tot dect s cedeze;
tehnica obligaiilor irevocabile. Ideea acestei tehnici este de a arunca ntreaga
responsabilitate pe umerii celuilalt, deoarece doar acesta poate face ceva ca s salveze
situaia.
6.2.2. Negocierea
Termenul negociere desemneaz procesul pe care l utilizm pentru a ne satisface
necesitile atunci cnd ceea ce ne dorim este controlat de alii. Orice dorin pe care dorim s
o ndeplinim, orice necesitate pe care suntem obligai s ne-o satisfacem sunt poteniale
situaii de negociere. Negocierea este procesul prin care dou sau mai multe pri avnd
obiective comune si conflictuale, dezbat posibilitile unui eventual accord (I.O. Pnioar,
2004).
n practic, putem vorbi despre patru faze de pregtire a negocierii si de sase pasi care
trebuie urmai efectiv n negociere. Cele patru faze ar fi:
1) pregtirea, desemnnd ce vrea partea care propune negocierea;
2) dezbaterea, privind ce vrea cealat parte;
3) propunerea, urmrind ce se poate negocia si ce nu;
4) negocierea propriu-zis.
Cei sase pasi care trebuie urmrii ntr-o negociere sunt:
1) pregtirea negocierii, cu trei subetape:
- stabilirea obiectivelor negocierii: un obiectiv de prim linie (cel mai bun rezultat dezirabil),
un
obiectiv de ultim linie (cel mai puin bun, dar acceptabil ca rezultat) si un obiectiv int (ceea
ce se asteapt a se realize efectiv);
- evaluarea cazului celeilalte pri;
- evaluarea punctelor tari si punctelor slabe- n care este util o analiz SWOT (puncte tari,
puncte slabe, ameninri si oprtuniti) care ofer o perspectiv mai extins asupra
fenomenului
2) elaborarea unei startegii;
3) nceperea negocierii care include nceputul propriu-zis si stabilirea a aceea ce se va discuta;
4) clarificarea poziiilor celor dou pri, cu trei componente:
- obinerea informaiilor (prin ntrebri directe, deschise, nchise, ipotetice, de trecere sau
tampon,
colaterale);
- testarea argumentelor si poziiilor;
- folosirea intervalelor de timp si amnrilor;
5) negocierea, cu alte trei etape:
- obinerea concesiilor,

- depirea impasurilor;
- ncercarea de a obine un accord.
6) ncheierea negocierii (unde ne axm pe formularea unui accord si pe asigurarea aplicrii
lui).
Nu este lipsit de importan atmosfera pozitiv a ncheierii negocierii, deoarece trebuie
aplicat
o strategie de tipul cstig-cstig, care deschide puni de colaborare si de comunicare
ulterioare).

n final, este important ca ntr-o negociere s fie urmrite cteva caracteristici proprii unei
comunicri eficiente: folosirea argumentelor ambelor pri, exprimarea concluziilor, utilizarea
unui limbaj comun, caracterisiticile de adresabilitate folosite n comunicare, evitarea dilurii
argumentelor, folosirea argumentelor directe si categorice, ntrebri deschise si atmosfer
pozitiv de respect reciproc.