PREVENTIE CURS 3

Preventia in protetica dentara

Orice tratament protetic vizeaza inlocuirea dintilor absenti si prelungirea dintilor restanti, dar orice
piesa protetica in sine constituie un artificiu profilactic deoarece reconstituirea arcadelor creeaza
conditii ocluzale corespunzatoare evitarii tulburarilor musculare sau ale ATM. Evita deplasarile
dentare, imbunatateste coeficientul masticator, dar si d.p.d.v. psihologic, reface fizionomia.
Preventia in cazul protezelor fixe - faza preprotetica - preventi n acest caz trece prin pregatirea
preprotetica, ortodontica si se refera la redresarea dintilor aflati in pozitii anormale, parodontala,
adica corectarea crestelor edentate, cresterea gingiei aderente, eliminarea bridelor si frenurilor,
ocluzala, adica ajustari prin slefuiri selective. Preventia in protetica vizeaza previziunile pe termen
lung prin cunoasterea riscurilor sumate, repectarea zonelor de fragilitate, luarea in consideratie a
conditiilor cel mai putin propice, evitarea supraincarcarii. La toate acestea, Rosenweig mai adauga
"a sti sa reincepi sau sa refaci si sa ai spirit autocritic".
Preventia d.p.d.v. pulpar - preventia incepe cu pregatirea dintilor stalpi, orice dentina atinsa are
rasunet asupra tesutului pulpar. Pulpa lezata poate sa treaca de la stadiul inflamator la necroza.
Aceste stari patologice apar dupa agresiuni cum sunt cele fizice, adica frezaj si incalzire, si chimice,
infectii bacteriene, materiale de cimentare. In tot cursul pregatirii se va asigura protectia dintilor
stalpi prin lucrari provizorii, lacuri, cimentari cicatrizante. Alti factori de preventie d.p.d.v. pulpar insertia prudenta a lucrarilor protetice, cimentare neagresiva, controale asupra ocluziei atat static cat
si dinamic.
Preventia d.p.d.v. parododontal - se refera la jonctiunea dentogingivala protetica. Este o insertie
care are in cel mai bun caz o grosime de 25 microni. Cimentul are o grosime de 25-50 de microni la
acest nivel. Cu timpul, datorita actiunii chimico bacteriene, acest ciment se dezlipeste fiind
anfractuos, retinand bacteriile indeosebi germenii anaerobi. Pericolul este cu atat mai mare cu cat
piesa protetica este impinsa mai profund in sacul gingival. Pt aceasta se va alege o limita
supragingivala in zonele invizibile, palatinal, lingual si dinti posteriori, dupa Rosenweig. Marginea
piesei protetice nu e plasata intotdeauna in pod ideal in prelungirea radacinii putand-o depasi sau sa
fie la distanta ambele situatii fiind agresive. Aceasta va produce retentia cimentului de lipire
excedentar. Acest lucru poate fi evitat printr-un chiuretaj subgingival parodontal sub anestezie, la
sfarsitul sedintei de cimentare.
Ambrazurile - adeseori sunt insuficiente, ceea ce nu permite trecerea instrumentarului pt curatenia
interdentara. Tehnicianul trebuie sa aiba periute interdentare ca sa verifice trecerea lor pe model,
deschizand ambrazurile cervicale daca este cazul. Acest lucru se face, in faza machetei de ceara.
Forma de contur - trebuie desenata tinand cont de fizionomie, dar si de eliminarea placii dentare in
viitor. Bombeurile cervicale laudate odinioara pt protectia pe care ar oferi-o inelului gingival sunt
prost-scrise la ora actuala. Acum se considera ca aceste bombeuri protejeaza placa bacteriana si nu
gingia. Morfologia exterioara a unui molar, cum ar fi M3, care este stalp trebuie aleasa in functie de

posibilitatile de periaj si nu imitand morfologia dintelui respectiv deoarece e un loc greu accesibil.
Corpul de punte - pentru a nu constitui un rezervor bacterian, suprafata de contact cu gingia trebuie
redusa la minimul necesar. In plan mofologic, ambrazurile sunt necesare pt a ghida periuta
interdentara pe fetele proximala ale dintilor vecini.
Preventia d.p.d.v. ocluzal - nu e suficient criteriul morfologic, examinarea cinematicii mandibulare
este obligatorie. O ocluzie conventionala echilibrata in prealabil si acceptata de pacient poate vira
spre patologic dupa aplicarea piesei protetice datorita modificarii proprioceptiunii.
Rolul protezelor provizorii - puntile provizorii sunt solutii estetice si funtionale ocluzale si
parodontale. Ele trebuiesc executate cu aceeasi rigoare cu care se confectioneaza si proteza
definitiva. Prin aplicare unei punti provizorii se pot evita o serie intreaga de greseli pe care le-am
face la proteza definitiva.
Materialele - e vorba despre prevenirea galvanisului, a coroziunii, a pierderii luciului si a
ambrazurilor. Lustruirea fetelor care vin in contact cu parodontiul este mai importanta decat natura
materialului. Ceramicile lustruite sunt cele mai potrivite, impiedicat aderarea placii bacteriene.
Preventia in cazul protezelor adjuncte partiale - faza chirurgicala preprotetica - pregatirea
chirurgicala se face in scopul imbunatatirii insertiei si stabilitatii protezelor, vizand exostozele (cand
se face extractie nu ramane campul neted, aparad creste restante), neregularitatile crestei edentate,
mucoasa neaderenta excedentara. Pastrarea unor radacini, in scopul prevenirii resorbtiei este astazi
unanim admisa, ca si aplicarea implantelor de completare. Sprijinul osteomucos - se va acorda
atentie conceperii protezei in legatura cu gingia marginala a dintilor restanti. Alegerea unui metal pt
suprafata gingivala a seii prezinta avantajul ca nu e favorabil pt colonizarea bacteriilor, stimuleaza
gingia, dar nu permite retusari si rebazari. Sprijinul dentar - neutralizarea actiunii crisetelor,
locasurilor care trebuiesc sapate in smalt si aplicarea unei igiene riguroase permit prelungirea
longevitatii dintilor suport. In cazul dispozitivelor de retentie, trebuiesc prevazute sisteme care sa
permita realizarea unor ambrazuri pt introducerea periutei si care sa previna agresiunea asupra
inelului gingival. Relatiile cu parodontiul - degajarea partilor metalice, care impiedica
compresiunea gingiei libere constituie un act major de preventie. Decoletarea evita perturbarea
fiziologiei santului gingivo-dentar. Papila care limiteaza spatiul de edentatie va fi protejata daca
proteza e conceputa la distanta. In aceste zone e preferabil metalul fata de acrilat. Barele destinate
sa evite infundarea protezei sunt indispenzsabile. In cazul protezelor adjuncte partiale se va
supraveghea degajarea gingiei marginale, suprafetele de sprijin si crosetele.
Proteza adjuncta totala - placa bacteriana adera si prolifereaza pe mucoasele inflamate, mareste
vaso-dilatatia, antreneaza modificari tisulare si astfel pericliteaza tratamentul protetic, prin resorbtia
screstelor edentate. Pacientii trebuie sa invete 2 actiuni profilactice - periajul bland al mucoasei de
sprijin cu o perie supla, inmuiata in solutie de clorhexidina care impiedica formarea coloniilor de
bacterii si favorizeaza cheratinizarea necesara, iar cea dea doua este igiena protezelor care se
asigura prin periajul fetei mucozale si prin dezinfectie. Datorita porozitatii acrilatului, proteza
dentara retine placa bacteriana, de aceea e obligator ca proteza sa fie tinuta cel putin 10 minute pe zi
intr-o solutie de clorhexidina, sau se poate repara in cabinet din digluconat de clorhexidina 0,2% si
2/3 apa, e antibacterian si antiseptc previne candidozele si stomatitele protetice.
Preventia in cazul leziunilor coronare - clasificarea leziunilor coronare dupa Dechaume
complectata de Burlui si colaboratorii este urmatoarea: in clasa I intra leziunile care nu sunt leziuni
coronare propriu-zise dar sunt tratate ca atare, ectopiile dentare, anomalii de directie, numar, volum,
forma; in clasa a II-a intra leziunile coronare, congenitale, cu specific ereditar cum sunt
amelogeneza imperfecta, dentina opalescenta ereditara cu displazia cap se pont, dentina opalescenta
Hodge, dentilo-geneza impefecta ereditara, dinti in forma de cochilie; in clasa a III-a intra leziunile
dobandite inaintea eruptiei dentare care sunt hipoplaziile de smalt, hipoplaziile complexe,
anomaliile dentare prin iradiere preeruptiva; din clasa a IV-a fac parte leziunile dobandite post
eruptiv pt dinti temporari, menalodontia infantila, vulnerabilitatea dentara, cariile, traumatismele si
ambrazurile. Pt dinti permanenti, sindromul Dubreuil-Chapardel, leziuni consecutive, intoxicatie
medicamentoasa, caria galopanta, leziuni prin iradieri prelungite, discromiile dentare, eroziunea

chimica, uzura dentara, eroziunea ideopatica, caria.

Principiile terapeutice in cazul leziunilor coronare - profilactic, curativ, biologic
Principiul profilactic - stim ca primul mijloc este cel de igiena buco-dentara, pe langa care trebuie
sa tinem cont si de profilaxia generala, pre si post eruptiva. Profilaxia preeruptiva se adreseaza etiopatogeniei unor leziuni coronare, se instaleaza intrauterin si consta in asigurarea unui regim
alimentar si o viata corespunatoare a gravidei fiind vorba mai ales de Ca si de proteine. Tot aici intra
si alimentatia corecta a copilului mic, acordand atentie deosebita tulburarilor digestive, bolilor
febrile, care pot duce la edematierea organului adamantin, urmata de hipoplaziile de smalt.
Profilaxia post eruptiva cuprinde alimentatia rationala, administrare de fluor pe cale generala sau
utopica, igiena bucodentara. Prevenirea leziunilor coronare se realizeaza la 3 nivele: profilaxia
primara care se adreseaza dintilor sanatosi si cuprinde alimentatia rationala, fluorizare sigilare,
aplicarea de lacuri de protectie, igiena buco dentara. Profilaxia secundara - urmareste prevenirea
aparitiei leziunilor coronare ca fenomene secundare a unor tratamente dentare incorecte sau ca
urmare a modificarii mediului bucal de catre procese carioase primare. Ea cuprinde respectarea
normelor terapeutice in vederea evitarii aparitiei cariilor secundare, recidivelor de carie si a altor
complicatii. Profilazia tertiala - urmareste impiedicarea modificarilor patologice ale tesuturilor
vecine determinate de migrarile dentare prin absenta puctelor de contact si aceasta se poate face
prin tratarea corecta a leziunilor dentare primare.
Principiul curativ - se desfasoara in 3 timpi - timpul chirurgical adica ablatia chirurgicala a
tesuturilor odontale alterate, este un act curativ si profilactic deoarece previne aparitia cariilor
secundare si a recidivelor de carie; timpul medicamentos - consta in realizarea conditiilor de
sterilitate in cursul abraziei chirurgicale, prin impiedicarea patrunderii salivei adica a florei
microbiene in plaga dentinara. plaga dentinara se protejeaza cu lacuri speciale cum este tresiolanul,
preparate pe baza de hidroxid de Ca. Protectia placii se mai poate asigura si prin mijloace mecanice,
obturatii provizorii, cape de protectie, coroane de celuloid fixate cu cimenturi histofile. Timpul
restaurativ, consta in refacerea pierderilro de substanta. Poate fi realizata prin obturatii, obturatii
care sunt plastice, care se introduc in cavitate insa dezavantajul lor consta in urmatoarele:
imprecizia inchiderii marginale, refacerea incorecta a punctelor de contact, a morfologiei,
abraziunea rapida a materialului d e obturatie. Tratament protetic se realizeaza prin: reconstituire
coronara prin inlay, onlay si inlay-onlay. Acoperire coronara cu ajutorul coroanelor de invelis cu rol
profilactie impiedicad contactul cu germenii cu substanta dentinara si refacand morfologia arcadei.
Substituirea, cand leziunea e foarte extinsa se va recurge la substituirea coroanei printr-o
microproteza.
Principiul biologic - in cursul tratamentelor leziunilor coronare trebuie adoptata o atitudine de
protejare a tesuturilor dentare. Pregatirea cavitatilor cu instrumente de turatie mare e rapida, bine
tolerata de pacienti, dar provoaca intrarea in rezonanta a substatei dentare dure ceea ce poate
determina aparitia fisurilor si din aceasta cauza nu se indica in prepararea zonelor cu peretii subtiri,
varfuri cuspidiene, unghiuri ocluzale, dinti devitalizati. Prepararea cavitatilor se va face prin racire
si apa pt a evita degajarea de caldura sau uscarea substantei dentare care ar genera fenomenul de
aspiratie a odontoblastilor cu aparitia ulterioara a pulpitelor. Prepararea cavitatilor trebuiesc
individualizate in functie de dintele in cauza, de marimea camerei pulpare si de extinderea leziunii,
tipul restaurarii si sa nu uitam nici tipurile de materiale de reconstituire.