Sunteți pe pagina 1din 2

PREVENTIE CURS 4

Preventia in ortodontie - a face preventia anomaliilor dentomaxilare inseamna a cunoaste cauzele


care le provoaca si mecanismele de actiune, a institui masuri profilactice, cele mai eficiente in
prima copilarie si a aplica mijloace profilactice la toate verstele. Cauzele anomalilor dentomaxilare
cele mai raspandite sunt respiratia bucala, deglutitia infantila, obiceiurile vicioase.
Respiratia bucala - exista o serie de ipoteze in legatua cu respiratia bucala si anomaliile
dentomaxilare, ipoteze care au fost sistematizate in patru grupe:
1. in aceasta grupa intra teoriile care au postulat existenta unei legaturi intre respiratia bucala si
morfologia faciala: teoria excavatiei a lui Bloch, care sustine ca cresterea presiunii intrabucale
impiedica deplasarea inferioara normala a palatului dur odata cu cresterea; teoria diferentelor de
presiune: palatul dur ogival al respiratorilor bucali este consecinta diferentei de presiune intre
cavitatea bucala si nazala.
2. In aceasta grupa intra teoriile care sustin ca respiratia bucala altereaza echilibrul muscular,
exercitat de limba obraji si buze, asupra arcului maxilar. La respiratorii bucali care stau cu gura
intredeschisa, limba ia o pozitie mai joasa si avansata, fiind situata in interiorul arcului mandibular.
Maxilarul, lipsit de presinea linguala, se ingusteaza, neputand contracara presiunea obrajilor si a
buzei (m. maseter si orbicularii buzei superioare). Din aceasta grupa fac parte teoria compresiunii a
lui Tomes si Andle. Teoria activatorului lui Vig care compara respiratia bucala cu actiunea unui
activator, deoarece respiratia bucala modifica dinamica neuro musculara.
3. Cuprinde ipotezele care sustin ca respiratia bucala este consecinta inflamatiilor cronice la nivelul
faringelui care obtureaza trecerea aerului prin fosele narine. Aceasta este teoria lui Norlung si
Bimler.
4. Din aceasta grupa fac parte teoriile care neaga orice relatie intre respiratie si anomaliile
dentomaxilare. Kingsley sustite ca palatul ogival are trasatura erediara. Harwald si Linder-Aronson
arata importanta factorului respirator spunand ca hipertrofia adenoidiana conditioneaza respiratia
bucala care la randul ei altereaza pozitia linguala si astfel apar anomaliile dentomaxilare. Aceasta
grupa face parte din teoria laminarii tesuturilor moi.
In concluzie se poate spune ca nu exista o relatie cauza-efect intre functia respiratorie si anomaliile
dentomaxilare, este mai degraba o interactiune complexa intre ereditate si factorii de mediu, cauzele
cele mai frecvente ale obstructie nazale dupa Weimert sunt: hipertrofia amigdaliana, palatinala si
adenoiditis 39%, rinitele alergice 34%, deviatia de sept 19%.
Clinica si etiopatogenia obstructiei nazale: obstructia se datoreaza unei discrepante osteoadenoidiene, este un sindrom care altereaza zona anterioara a cavumului si care este cunoscut sub 2
nume: micro-rino-displazia lui Bimler sau hipoplazia 1/3 mijlocie a fetei dupa Hopking. Clinic si ca
examen complementar, teleradiografia se manifesta in felul urmator:
- baza craniana anterioara mai scurta,
- unghiul bazei craniului mai ascutit,
- dezvoltarea sagitala redusa a narinei,
- profil drept sau concav, retrognatie mandibulara si maxilara,
- profunzimea redusa a nazofaringelui,
- dezvoltarea verticala slaba,
- orificiul narinar indreptat spre frunte.
Ca si tratament profilactic, obligatoriu trebuie indepartate obstacolele narine. Disjunctie
intermaxilara pt marirea patului osos: simptomele sindromului de obstructie respiratorie dupa
Ricketts sunt:
- ocluzie incrucisata posterioara, uni sau bilaterala, ocluzie frontala deschisa moderata,
- ocluzie incrucisata functionala unilaterala,
- compresie de maxilar cu protruzia arcadei superioare, inclinarea antero superioara a planului
palatin,
- rotatia posterioara a mandibulei cu accentuarea hiperdivergentei,

- pozitia joasa a limbii, avansarea ei si interpunerea intre incisivi, prezenta obiceiurilor secondare
(deglutitia infantila, sugerea buzei, a degetului)
- pozitia mai verticala a capului
SISTEMUL LUNGUO-MANDIBULO-HIOID
Cand exista probleme nazofaringiene, individul le compenseaza deschizand gura, cand exista
probleme in faringele inferior, ori se produce un colaps respirator total care se numeste sindromul
Roben, ori se produce doar o insuficienta cronica (cand stramtoarea este compensata prin sistemul
linguo-madibulo-hioidian adica prin separarea hioidului de coloana vertebrala, prin intermediul
pozitie posturale a mandibulei si limbii, care nu este altceva decat o lordoza cervicala)
DEGLUTITIA INFANTILA - este prima functie, se produce in ultimele luni a vietii intrauterine
prin inghitirea lichidului amniotic.
DEGLUTITIA NORMALA - 3 etape - orala, faringiana, esofagiana.
ETAPA ORALA - inainte de a incepe deglutitia, limba este in repaus pasiv cu varful in contact cu
incisivii inferiori. Mandibula este in pozitie de repaus fiziologic, cu arcadele dentare indepartate, cu
buzele in contact fara nici o contractie, traiectul respirator este deschis; cand incepe deglutitia, dintii
intra in contact ocluzal, varful limbii intra in contact cu marginea alveolara superioara la nivelul
mucoasei palatine in apropierea fetei linguale a incisivilor superiorI. Dosul limbii se ridica in forma
de arc pt a intalni palatul moale care coboara si el. Are rolul de a opri bolul aminentar sa intre
prematur in faringe. Bolul alimentar este impins spre inapoi printr-o miscare in directia posterioara
a muschilor limbii. Anterior, limba se sprijina inapoia incisivilor superiorI si dosul limbii coboara.
ETAPA FARINGIANA - cand bolul ajunge la istmul glotic incepe etapa faringiana prin actiune
reflexa. In aceasta faza intra in actiune conjugala limba palatul moale si faringele. La sfarsitul etapei
orale, palatul moale se ridica si inchide comunicarea nazofaringele si cu fosele nazale, permitand
trecerea bolului prin istmul glotic. Ridicarea palatului se face pana cand intra in contact cu peretele
posterior al faringelui si impiedica patrunderea bolului in fosele nazale. Dosul limbii coboara si
bolul alimentar intra in faringele bucal, intra in actiune peristatica, trecand in hipofaringe. In
continuare se produce o ridicare a laringelui spre baza limbii cu o apropiere simultana a corzilor
vocale, astfel este impiedicata trecerea bolului in laringe.
ETAPA ESOFAGIANA - nu prezinta interes din punct de vedere stomatologic
MATURIZAREA DEGLUTITIEI - faza orala a deglutitiei la sugari se caracterizeaza prin: deglutitie
prin sugere, maxilarele se indeparteaza, limba se interpune intre procesele alveolare, mandibula este
proiectata spre anterior, iar miscarea de deglutitie e controlata de contactul buzelor, limbii si
musculaturii periorala. Odata cu eruptia incisivilor apare maturizarea deglutitiei, deglutitia infantila
convertandu-se in deglutitie de tip adult. Aceasta se caracterizeaza prin: varful limbii se prijina
inapoia incisivilor superiori, avand contact cu palatul, dintii sunt in contact ocluzal, sau foarte
apropiati, mandibula se fixeaza intr-o pozitite retruziva, nu exista contractie labiala.