Sunteți pe pagina 1din 13

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

ALE APARATULUI URINAR


Dpdv snatomic, aparatul urinar este constituit din:
Doi rinichi situati lomboabdominal la nivelul vertebrei lombare 11 si 12 si al vertebrei
lombare 2 si 3
Se adauga caile evacuatoare ale urinei reprezentate de calice, bazinete, uretere, vezica
urinara si uretra
Unitatea anatomica si fiziologica a rinichiului este nefronul. Este constituit din
polul vascular denumit glomerul si polul urinifer denumit polul urinar.
Ambii rinichi sunt constituiti din aprox. 2 milioane de nefroni.
Primul element al nefronului este glomerulul care este constituit dintr-un ghem de
vase capilare ce provin din artera renala.
Al doilea element al nefronului este tubul urinifer reprezentat de un canal lung de
50 mm alcatuit din urmatoarele segmente:
- Capsula lui Bowmann care inconjoara glomerulul
- Tubul contort proximal
- Ansa Hemle
- Tubul contort distal
- Tubii colectori
Dpdv functional, rinichii sunt organe de importanta vitala avand ca functie
principala formarea urinei, care reprezinta de fapt eliminarea din organism a substantelor
toxice.
Procesul de fomrare a urinei cuprinde 2 faze principale:
1. Faza glomerulara in care prin procesul de filtrare se formeaza urina primitiva.
2. Faza tubulara care se efectueaza in principal in tubii distali in care se formeaza urina
definitiva.
Diureza reprezinta urina care se formeaza permanent si care este intre 1.5-2.5
ml/minut, care reprezinta un proces fiziologic. Urina se depoziteaza in vezica urinara si
la o cantitate intre 250-300 ml se declanseaza reflexul de mictiune care este un act
constient prin care se produce golirea vezicii. Tot acest proces defineste functia excretorie
a rinichiului reprezentand de fapt formarea si eliminarea urinei.
Pe langa aceasta functie, rinichiul prezinta si alte functii importante precum
functia de mentinere a echilibrului acido-bazic, functia antitoxica gratie careia se elimina
din organism o serie de substante toxice, functie metabolica in special in metabolizarea
protidelor si lipidelor, functie endocrina rinichiul secreta in circulatie substante cu rol in
mentinerea TA cum este renina, substanta cu rol hipotensor.
-

SEMNELE SI SIMPTOMELE PRINCIPALE


PREZENTE IN AFECTIUNILE NEFROLOGICE

Simptome:
Durerea lombara, care poate reprezenta un simptom de debut al unei afectiuni
renale. Se poate manifesta sub diverse aspecte si anume:
Durerea lombara unilaterala, spontana si de intensitate redusa. Apare frecvent in TBC
renala, in cancerul renal, in litiaza renala

Durerea colicativa este forma de durere cunoscuta drept colica nefrotica, consecinta unui
spaasm uretral/bazinet determinat de un fenomen de iritare a unui calcul renal. Poate fi
produsa si de o actiune mecanica (cadere de pe cal, bicicleta, motocicleta, etc). In forma
tipia a durerii, durerea incepe in regiunea lombara, iradiaza de-a lungul ureterului, in
hipogastru, vezica, uretra, in testicul sau vulva si se poate extinde pana pe fata interna a
coapsei.
Durerea este violenta, bolnavul are senzatie de ruptura, arsura. Durata poate varia
de la cateva ore la zile, sfarsitul durerii se poate face fie brusc, o data cu eliminarea
calculului, fie se atenueaza progresiv si lasa o jena lombara.
Aceasta colica renala se poate confunda cu colica hepatica, cu peritonita acuta,
ocluzia intestinala, pancreatita acuta, etc.
In cadrul afectiunilor renale se inscriu tulburari in emisiunea urinei cunoscute
drept tulburari de mictiune.
Aceste tulburari sunt:
Polakiurie: defineste cresterea frecventei mictiunilor de la 3-4 mictiuni /24 h cat e
normal la mai multe. Poate fi fiziologica si apare in special dupa ingtestia crescuta de
lichide, dupa diuretice si in mod patologic apare in Dz, in D insipid, in cancer de prostata,
in insuficienta renala, in cistite tuberculoase, in adenoame de prostata, tumori uterine, etc.
Disuria: defineste dificultatea actului mictional, care poate fi o disurie la inceputul
procesului (disurie initiala adenom si carcinom de prostata, urinare cu jet scazut) si
poate fi o disurie terminala in afectiuni ale uretrei, in cistite sau in afectiuni ale maduvei
spinarii.
Retentia urinara defineste incapacitatea vezicii urinare de a-si goli continutul. Aceasta
retentie poate fi completa, cu aparitia globului vezical sau incompleta frecvent in
adenomul de prostata atunci cand in vezica ramane un volum de urina care reprezinta
reziduul vezical si care favorizeaza aparitia infectiei.
Nicturia: defineste necesitatea de a urina noaptea, atunci cand cantitatea de urina
eliminata este egala sau mai mare decat cantitatea diurna (1/4 din cantitatea de urina de
peste zi)
Incontinenta urinara: defineste emisia involuntara de urina si care la adult este frecventa
in epilepsie, toxiinfectii grave, afectiuni ale maduvei spinarii. Are drept echivalent la
copii enurezisul.
Tulburari de diureza sau tulburari ale volumului urinar. In mod normal, diureza se
coifreaza intre 800-2000 ml/24 h. tulburarile de diureza constau din poliuri care defineste
cresterea cantitatii de urina peste 2l/24h. Poliuria poate fi fiziologica la expunerea la frig,
emoii, umezeala, stres, dar poate fi si patologica de cauze renale in cazul colicii renalii al
glomerulonefritelor acute sau in insuficienta renala. Poate fi si extrarenala de cauze
medicamentoase, la administrarea de diuretice, in crizele dureroase de angina pectorala,
in Dz si insipid sau insuficienta cardiaca.
Oliguria defineste un volum de urina intre 500 si 800 ml/24h. Poate fi fiziologica
prin reducerea severa a aportului de apa, dupa transpiratii abundente, dupa febra sau
pierderi mari de lichide prin diaree si varsaturi, De asemenea, poate fi patologica in
insuficienta cardiaca, in colicile renale.
Anuria defineste o tulburare de diureza intotdeauna patologica si consta in
reducerea volumului urinar sub 300 ml/24h. Apare in hipotensiue, in glomerulonefrite

acute si poate fi o anurie reversibila in insuficienta renala acuta si o anurie ireversibila in


insuficienta renala cronica in stadiul final.
O alta tulburare este opsiuria care reprezinta eliminarea intarziata de urina fata de
momentul ingestiei lichidului. In mod normal dupa ingestia de lichide, acestea se elimina
in urmatoarele 4 ore.
Este frceventa in boli endocrine, atunci cand se produce o hipersecretie a
hormonului antidiuretic.
In bolile renale apar si modificari de culoare si aspect ale urinei si constau din:
Hematurie: prezenta sangelui in urina. Poate fi macroscopica cand se observa cu ochiul
liber sau microscopica. Cauze: bolile hematologice ca leucemiile. Administrarea de
citostatice si anticoagulante, boli renale (glomerulonefrite acute si cronice, TBC renala,
litiaza renala, traumatisme si infectii renale, adenomul si cancerul de prostat, tumorile
renale), bolile infectioase (scarlatina, rujeola, etc)
Piurie: prezenta de puroi in urina. Se considera atunci cand leucocitele depasesc 100.000
la litrul de urina. Cauze: TBc renala, neoplasm, litiaza suprafinfectata, cistita, prostatite
Proteinuria: eliminarea de proteine in urina
Lipuria: defineste eliminarea de grasimi in urina, grasimi care pot avea ca sursa fie
sangele, fie rezultate ale afectiunilor hepatice, pancreatite, etc.
Edemul renal: crestere a lichidului din spatiile intercelulalre care coexista cu o boala
renala. Debuteaza de regula la pleoape, in special in nefrite, apare dimineata si ulterior se
extinde la fata, maleole, coapse, etc. Este un edem moale, alb, lasa godeu la compresiune,
pielea este palida, lucioasa si subtiata. In stadiile avansate de boala, edemul se
generalizeaza producand anasarca, care afecteaza si viscerele cum ar fi laringele,
plamnul, retina, etc.
In bolile renale se inscriu si HTA gratie eliminarii de secretie de renina care
produsa in exces determina vasoconstrictie arteriolara si drept consecinta cresterea TA.
DIAGNOSTICUL BOLILOR DE RINICHI

Se bazeaza pe numeroase metode de explorare renala. Cele mai uzuale sunt:


Examenul urinei: cea mai simpla si veche metoda de explorare a rinichiului si care
incepe cu examenul macroscopic al urinei apreciindu-se:
Culoarea urinei care trebuie sa fie galben pai, devine rosie in hematurie.
Mirosul urinei poate fi amoniacal in infectii; miros mere acre in Dz
Reactia urinei normal are reactive acida, pH-ul se inscribe intre 5.8 8
Densitatea urinei se apreciaza cu urodensiometrul. Densitate normal 1012-1022, poate fi
scazuta in hipostenurie si crescuta in hiperstenurie.
Dozarea proteinelor (normal sunt absente); glucoza, pigmenti; saruri biliare. Se
efectueaza cu hartiile test impregnate cu indicatori.
Examenul macroscopic este urmat de examinare microscopica, care defineste sedimentul
urinar.
Acest examen se efectueaza pe urina proaspat recoltata, de preferinta urina de
dimineata, iar studiul se efectueaza pe sedimentul rezultat prin centrifugarea urinei, cu
examen intre lama si lamella (fara colorare).
Studiul sedimentului urinar arata eliminarewa de origine celulara precum
hematiile, leucocitele, epiteliile dar si cristalele, cilindrii si microbii prezenti.

In al treilea rand, functia renala se apreciaza si prin determinarea concentratiei din


sange a principalelor produse azotate: acid uric, uree, creatinina.
Acidul uric: normal in plasma 3.5-8 mg%. Valori crescute: sunt prezente in
afectiune renala si in afectiuni extrarenale precum guta, pneumonia, leucemiile, etc.
Uree (20-40 mg%): valoarea variaza in raport cu ingestia de protein si cu diureza.
Ureea creste ca valoarea in oliguria si in regimurile bogate in proteine.
Creatinina (concentratia serica normal 0.6-1.8 mg%. Valorile nu sunt influentate
de aportul alimentar/diureza.
Acest test este considerat ca fiind cel mai fidel in afcetiunile renale.
Afectiunile renale sunt studiate si prin explorarea radiologica care consta, in principal, in
radiografia renal ape gol numit astfel intrucat nu foloseste substanta de contract si
permite studierea formei si dimensiunilor rinichiului.
Prin urografie se studiaza modificarile anatomice ale rinichiului si cailor urinare. Se face
prin injectarea substantei de contrast.
Pielografia ascendenta: se studiaza starea anatomica a cailor excretoare (calice, basinet si
ureter). Utilizata prin introducerea prin sonda ureterala a unei substante iodate de
contrast.
CLASIFICAREA BOLLOR RENALE
Cea mai utilizata si actuala clasificare imparte bolile renale in:
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Nefropatii glomerutiale: glomerulonefrite acute si cronice


Nefropatiile interstitiale: pielonefritele acute si cronice
Nefropatiile tubulare acute si cronice
Nefropatiile vasculare acute si cronice : infarctul renal
Insuficienta renala acuta si cronica
Litiaza renala
NEFROPATIILE GLOMERULARE
GLOMERULONEFRITELE

Sunt boli ale parenchimului renal, care afecteaza predilect glomerulul,


caracterizate in special, prin leziuni de tip inflamator, iar dpdv clinic prin edeme, oliguria,
albuminuria, hematuria, HTA, hiperazootemie.
Dupa evolutie sunt afectiuni acute, subactute si cronice.
Dupa extinderea leziunilor sunt forme de boala in focar si forme difuze.
GLOMERULONEFRITA IN FOCAR
Defineste o afectiune glomerulara determinate de infectiile acute, predominant
streptococice.
Poate aparea dupa scarlatina, angine acute, sinuzite, otite, bronsite sau
granuloame dentare.

Agentul etiologic cel mai frecvent este streptococul hemolitic, dar poate fi
determinat si de stafilococ, pneumococ sau virus.
Simptomatologie
Debutul: cel mai frecvent acutm cu febra 38-39, frisoane, dureri lombare, cefalee,
greturi, varsaturi, oboseala, inapetenta
Simptom dominant: hematuria
Urinile sunt reduse cantitativ de culoare rosie sau brun inchis hematuria
macroscopica. Urina poate prezenta si mici cantitati de albumina si leucocite.
Examenul bacteriologic al urinei evidentiaza prin urocultura germenul incriminant
si producerea afectiunii.
Ceea ce caracterizeaza aspectul clinic: absenta edemelor; absenta HTA, absenta
semnelor de insuficienta renala.
Evolutia
In doua stadii: acuta frecventa la copii si tineri. Din momentul in care
debuteaza, in aproximativ 1 an, boala se considera in stadiul cronic.
Prognostic: in general favorabil. Depinde de promptitudinea indepartarii infectiei
sau tratamentul adecvat.
Tratament:
Profilactic consta in tratarea corecta a infectiei acute sau cronice cu antibiotic
Curative: vizeaza in special hematuria, prin administrarea vitaminei C 1-2 fiole im/zi,
vit. K 1-3 fiole/zi, hemosistan 1-2 fiole/zi associate cu repaus la par si cu regim
hipoproteic si hiposodat.
GLOMERULONEFRITA ACUTA DIFUZA
Este o afectiune renala bilaterala, care afecteaza capilarele glomerulare, este de
natura inflamatorie si se caracterizeaza printr-o triada simptomatica constand din:
1. edeme
2. hematurie
3. HTA
Privind etiologia acestei afectiuni exista o pluralitate etiologica, astfel se cunosc:
- factorii etiologici determinanti reprezentati de infectiile acute in special cele
streptococice, secundare amigdalitelor acute, sinuzitelor, bronsitelor
Cercetarile bacterilogice actuale au evidentiat faptul ca in mod constant agentul
etiologic este streptococul hemolitic din grupa A, tipul 12.
In completarea etiologiei se inscriu si infectiile virotice, precum gripa si oreionul,
dar si o serie de factori exogeni (plumb, arsenic, mercur).
In etiologia acestei boli se cunosc si factori favorizanti precum frigul, oboseala,
traumatismele psihice.
Afectiunea este frecventa la copii si adulti tineri, in special la sexul masculin,
frecvemta fiind in lunile de toamna si iarna.
Privind patogenia (mecanismul de producere a bolii) se considera ca mecanismul
este alergic, prin formarea de autoanticorpi antirinichi ceea ce determina leziunile renale
glomerulare, capilarele glomerulare reactionand in primul rand la acesti autoanticorpi.
Simptomatologie

Debutul poate fi brutal, cu febra 38-39, cu dureri lombare, frison, cefalee, greata,
varsaturi, inapetenta.
Debutul poate fi si insidios cu vagi dureri lombare, oboseala, inapententa,
subfebrilitate care sa apara dupa 10-12 zile de la infectia streptococica, dupa o scarlatina
sau poate apare chiar in convalescenta bolii infectioase.
Perioada de stare a bolii se manifesta prin:
1. prezenta sindromului urinar caracterizat prin oligurie (200-500ml/24h), proteinurie
moderata (2-5 gr/1000), hematurie microscopica care reprezinta simptomul principal si
inconstant prezenta de cilindrii, ceea ce defineste cilinduria.
2. prezenta edemului sindromatos: tumefierea pleoapelor observata dimineata si prezenta
unui edem moale, palid, in formele usoare de boala care raman limitat la pleoape sau
maleole, dar care in formele severe ale bolii se poate generaliza determinand anasarca
(edem generalizat).
3. sindromul cardiovascular care se instaleaza in primele zile de boala si care consta din
cresterea TA care ajunge la valori de 180-200 mmHg cu modificari severe ale tensiunii
minime care ajunge intre 120-125mmHg. Ca o consecinta a acestui sindrom apar o serie
de modificari precum: hipertrofia ventriculara urmata de insuficienta ventriculara in
special pe partea stanga a inimii si care determina dispneea de efort, de decubit si edemul
pulmonar acut.
4. prezenta sindromului azotermic: apare numai in formele severe de boala si constau in
eliminarea de acid uric, uree si creatinina la valori crescute.
Evolutia
Se desfoara in trei stadii:
1. se considera ca pana la a treia luna de la debut este o afectiune acuta
2. intre 3 si 12 luni este o afectiune subacuta
3. peste 12 luni de evolutie se considera forma cronica de boala.
Evolutia depinde de virulenta infectiei, de capacitatea de a reactiona a
organismului, precum si de promptitudinea si corectitudinea tratamentului.
Prognosticul este in general favorabil. Afectiunile care apar la adulti pot merge
spre cronicizare, semnalata de persistenta unei TA mari si de prezenta hematuriei inte 4-6
luni de boala.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe: prezenta edemului, hematuriei si HTA
simptome care urmeaza unei infectii streptococice ale cailor aeriene superioare.
Tratament
Se aplica in raport cu stadiul evolutiv al bolii.
Exista un tratament profilactic care impune tratarea sustinuta si corecta cu
antibiotice a tuturor infectiilor in special streptococice si urmarirea bolnavilor prin
examen obligatoriu de urina cu suprimarea focarelor de infectie.
Tratamentul curativ care este diferit in raport cu stadiul evolutiv de boala.
In forma acuta primordial este repausul la pat obligatoriu cu respectarea caldurii
patului, a unei camere bine aeriste, bolnavul mobilizandu-se numai dupa disparitia
edemelor, hematuriei si HTA.
Se impune un regim alimentar normocaloric (1500-2000 cal/zi), dar cu scaderea
proteinelor (hipoprotidic).

Daca prezinta edeme se recomanda un regim sarac in sare, daca ureea este >40 gr
se recomanda un regim scazut in proteine, iar daca exista pericolul unei insuficienta
cardiace, timp de 2-3 zile se recomanda cura de sete si de foame.
Tratamentul medicamentos consta in administrarea de Penicilina G 3 mil UI/6 ore
x 10-14 zile.
In cazul unei etiologii diferite de streptococ se faced tratament antibiotic in raport cu
antibiograma stabilita de laborator.
INSUFICIENTA RENALA ACUTA (IRA)
Consta in suprimarea brusca a functieie renale care determina acumularea de
produsi metabolici in sange.
Este un sindrom functional care rezulta din afectiuni care ating rinichii.
Este caracterizata prin alterarea rapida a functiilor renale, prin diminuarea
numarului de nefroni.
Etiologie:
- Cauze renale: glomerulonefrite, nefrite, boli vasculare ale rinichiului, unele medicamente
(antibiotice, citostatice, subst contrast)
Cauze prerenale: reducerea fluxului sanguin renal, o ischemie renala, stari de soc
(hipovolemie, traumatic, anafilactic, hemoragic), stari de deshidrare, IMA, insuficienta
periferica acuta, septicemie, insuficienta cardiaca, toxicomanii
Cauze postrenale: calculoaza uretrala, hipertrofie de prostata, tumori in vecinatatea
uretrelor, procese uretrale inflamatorii
IRA mai poate apare si cu soc postoperator.
Faze:
- De debut
- Oligoanurica
Manifestari de dependenta:
Simptome renale: oligoanurie (simptom cheie), apare in retentie de produsi azotati in
corp (creste rapid ureea, creatinina, acidul uric); dureri lombare uni sau bilaterale care pot
fi surde, devenind colicative; in sumarul de urina gasim celule epiteliale, cristale de acid
uric si urati.
- Simptome extrarenale:
Digestive: greturi, halena amoniacala, diaree, varsaturi, sughit, limba arsa, inapetenta
Cardiovasculare: tahicardie, HTA
Aparat respirator: dipsnee, polipnee
Neuropsihic: convulsii, agitatie psihomotorie, coma, somnolenta, astenie
Tulburari hemoragice: epistaxis, gingivoragii, sangerari digestive
Tulburari metabolice: hidroelectrolitic
Faza poliurica: inceperea sau relevarea diurezei. Dureaza 2-3 luni pana sa se faca bine.
Diagnostic de nursing:
1. Alterarea metabolismului hidroelectrolitic
2. Eliminare inadecvata cauzata de suprimarea rinichiului
3. Tahicardie: Circulatie inadecvata cauzata de dezechilibrele hidroelectrolitice.
Obiective:
- Reluarea functiei renale

Inlaturarea cauzelor declansatoare


Prevenirea complicatiilor
Interventii:
Masurare, cantarire in fiecare zi, in aceleasi conditii
Suplinire nevoi afectate
Tratament:
IRA acuta: dializa, hemodializa sau dializa peritoneala

Tratament anticonvulsivant

INSUFICIENTA RENALA CRONICA


IRC

Alterarea functiei renale este ireversibila, se distrug un numar mare de nefroni.


Circumstante de aparitie:
Afectiuni care distrug parenchimul renal
Glomerulonefrite
Pielonefrite
Factori favorizanti:
Dieta inadecvata: nu beau apa, consuma multa sare, aport mare de proteine
Efort fizic intens
Medicatie nefrotoxica (toxica pentru nefroni)
Hipovolemii cauzate de aport mare de diuretice, varsaturi, diaree
Hipertensiune
Insuficienta cardiaca
Manifestari de dependenta:
Sistem nervos: schimbari de comportament, nivel de constienta afectat, astenie, cefalee,
parestezii, convulsii, coma, crampe musculare
Cardiovascular: HTA, pericardite, edeme, aritmii
Osos: dureri articulare, osoase, calcifieri osoase, deformari osoase, fracturi
Tulburari digestive: greata, varsaturi, hemoragie digestiva superioara (hematemeza),
gastrite, stomatite, tulburari de tranzit
Respiratorii: Cheyne-Stokes sunt respiratii care treptat devin mai rapide si mai profunde
decat normal, iar apoi mai lente, in decurs de 30-170 secunde, si alterneaza cu perioade
de 20-60 secunde de apnee. Kussmaul este o forma de hiperventilatie, respiratie care
este crescuta peste frecventa normala
Tulburari metabolice: hiperlipidemie, hiperlipoproteinemie, scaderea tolerantei la
glucide

Tegumente: prurit pe timpul noptii, grataj, leziuni tegumentare, descuamari


Tulburari hematologice: anemie

Tulburari hidroelectrolitice si acidobazice (acidoza metabolica).


TBC RENALA

Leziunea TBCr reprezinta intotdeauna o localizare secundara a bacilului Koch,


reprezinta in fapt manifestarea locala a TBC generale.
TBCr nu poate fi considerata ca o boala primitiva, ea fiind o afectiune secundara a
unui focar de primo-infectie care in general este pulmonar.
Simptomele care deschid tabloul clinic sunt urmatoarele:
1. Hematuria poate fi uneori primul simptom al TBC care apare brusc si dispare
spontan, este asemanator cu hematuria neoplazica (din cancerul renal) si este o
hematurie nedureroasa.
2. Cistita este simptomul cel mai frecvent care poate merge de la o simpla
polakiurie, de regula nocturna, pana la forma de boala manifestata prin nicturie
continua si dureroasa, cu senzatie de arsura la trecerea urinei.
3. Piuria reprezinta simptomul esential al TBCr. Un caracter important al piuriei din
TBC consta in aceea ca urina isi pastreaza aciditatea.
4. Durerile lomabre care reprezinta in fapt un simptom al majoritatii afectiunilor
renale, deci nu este specific TBC. Aceste dureri se manifesta sub forma de apasare
lombara care pot evolua pana sub forma de colica uni sau bilaterala.
5. Mai rar in TBC, dar care poate fi un simptom esential este poliuria asociata
frecvent cu piuria.
Simptomele generale in TBCr nu sunt importante pentru diagnostic intrucat in
majoritatea cazurilor starea generala a bolnavului este buna.
Diagnosticarea bolii se bazeaza pe simptomatologia clinica, dar si pe examenul de
laborator constand din: examen bacteriologic care poate evidentia prezenta bacilului
Koch, examenul radiologic si examenul prin urografia intravenoasa reprezinta examenul
de certitudine al diagnosticului.
Privind patogenia bolii se considera ca TBCr reprezinta manifestarea locala a unei
boli tuberculoase generale. Locul TBCr se gaseste la sfarsitul infectiei tuberculoase
atunci cand bacilul Koch patrunde in circulatia generala.
Diagnosticul de prezumtie se axeaza pe antecedentele bolnavului si pe baza
simptomelor clinice.
Evolutia bolii consta in perioade de exacerbare a bolii cu remisiuni, decesul se
produce prin insuficienta renala care denota distrigerea functionala a nefronilor cu
distrugerea functionala consecutiva a rinichiului.
Tratamentul TBCr:
1. Medical care cuprinde:

a)

Tratament general care consta din climatoterapie, constand din tratament cu UV si


expunerea bolanvului la soare. Cuprinde si regim dietetic, echilibrat, cu interzicerea
alcoolului, condimentelor. Administrare de lichide pana la 2l/24h. Regim normocaloric cu
aport de vitamine si saruri minerale.
b) Tratament specific care are in vederea fie examenul endoscopi al bolii, fie interventia
chirurgicala.
2. Tratamentul chirurgical: atunci cand leziunile distructive sunt intinse, dar cand rinichiul
opus celui bolnav este normal functional, cand starea generala a bolanvului este buna se
practica nefrectomia (se scoate rinichiul).

LITIAZA RENALA
Reprezinta o afectiune caracterizata prin formarea de concretiuni sau calculi care
provin din elemente normale sau patologice existente in urina, elemente care in conditii
normale sunt mentinute in solutii, adica dizolvate in urina.
Etiologia calculozei nu se cunoaste. Se cunosc insa o serie de conditii care
faciliteaza producerea bolii precum:
1. Prezenta in urina in exces a unor substante care cristalizeaza precum acidul uric,
acid oxalic, urati, etc.
2. Conditii renale care favorizeaza cristalizarea acestor substante precum oliguria,
staza urinara, adenom de prostata, etc.
3. Hipovitaminoza A care are rol de protejare privind formarea de calculi.
Compozitia chimica a calculilor este diversa si consta din fosfatul de calciu care
determina formarea calculilor fosfatici care se prezinta ca formatiuni neregulate, fiabile,
de culoare alb murdara.
Acidul oxalic si oxalatul de Ca care determina calculii oxalici, formatiuni
neregulate dure de culoare bruna sau neagra.
Acidul uric sau uratii de Ca si Na care formeaza calculii urici, formatiuni rotunde
neregulate si netede.
Se cunosc si calculi cu prezenta rara cum sunt cei medicamentosi, asa numitii
calculi sulfamidici.
Cand dimensiunea calculilor este foarte mica poarta numele de nisip, iar cand
depasesc 2mm definesc calculul.
Simptomatologie:
1. Cea mai caracteristica manifestare clinica este durerea litiazica manifestata sub forma de
colica nefretica.

2.
3.
4.

1.
2.

In forma clasica, durerea incepe in regiunea lombara de partea bolnava, iradiaza


de-a lungul ureterului pana in hipogastru. De aici, se extinde durerea la vezica urinara,
testicul sau vulva pana pe fata anterioara a coapsei.
Uneori, durerea se percepe pe fata anterioara a abdomenului, ceea ce determina un
diagnostic gresit de colecistita acuta.
Colica renala, este determinata de un spasm provocat prin actiunea iritanta a
calculului, spasm produs la nivelul musculaturii cailor urinare.
Durata crizei este de la cateva ore pana la cateva zile. Durerile au in mod normal
un caracter intermitent cu revenire dupa efort sau socuri.
Calculii minusculi cei mai frecventi sunt cei mai durerosi, prin mobilizarea lor
irita mucoasa. Calculii mari nu dau dureri sub forma de colica, ei produc o durere
lombara surda.
Hematuria care apare de regula dupa eforturi fizice si dispare in repaus, ceea ce
reprezinta o caracteristica a acestei boli.
Se inscriu si semnele de infectie urinara intrucat calculii prin staza urinara pe care o
produc favorizeaza aparitia infectiei aparatului urinar.
In aceasta afectiune apar tulburari de mctiune constand in special in polakiurie dureroasa.
Diagnosticul pozitiv de litiaza renala se pune in primul rand pe aspectul clinic
bazat pe durere, insotita de hematurie, tulburari de mictiune, subfebrilitate. Se bazeaza pe
examenul radiologic care consta in radiografia simpla, dar si pe metodele moderne de
RMN, CT, etc.
Tratamentul vizeaza 2 obiective importante:
Tratamentul colicii practica cu antispastice (Papaverina sau Drotaverina), Atropina, iar ca
analgezice se merge pana la Mialgin
Mobilizarea si eliminarea calculilor prin ingerarea pe stomacul gol a 1-1.5l de lichid. Se
administreaza medicatia litica Rovatinex, Cistenal, Covalitin
Tratament chirurgicalMALFORMATIILE CONGENITALE RENALE

Includ: anomalii de numar, de forma, de sediu/ectopii renale, de structura.


1. Anomalii de numar
- Cuprind fie absenta unui rinichi, fie a ambilor care sunt mai frecvente la barbati, situatie
in care copilul se naste mort sau supravietuieste maxim 6 ore. Rinichii supranumerari
sunt rinichi dubli.
2. Anomalii de forma
Grupeaza o serie de modificari ale formei rinichiului, astfel se cunosc: rinichi lungim
ascutiti, poliglobulari, polipatrati, forme care sunt lipsite de orice manifestare
patologica/functionala.
Forma cea mai frecventa este rinichiul in potcoava, ce rezulta prin sudarea celor 2 poli
inferiori ai rinichiului, anomalia este relativ frecventa la barbati, vartsa de producere 3
luni-60 ani.
Majoritatea acestei anomalii evolueaza un timp asimptomatic, simptomele fiind
determinate de afectiuni suprarenale adaugate.
- Simptome: dureri epigastrice cu iradiere in loja lombara, durere secundara stazei urinare,
constipatie, si cel mai frecvent hematurie.
- Copiii afectati prezinta intarzieri de crestere, cu nanism si enurezis.

3.
a)
b)
a)
b)
c)
d)

4.
-

Se va retine faptul ca tratamentul chirurgical in aceasta afectiune este


CONTRAINDICAT.
Anomaliile de sediu / ectopii renale
Reprezinta o plasare anormala congenitala a rinichiului
Ectopiile pot fi uni sau bilaterale
Rinichii ectopici sunt mereu de forma si marime normala
Se cunosc doua forme principale:
Ectopia renala simpla unde rinichiul ramane de aceeasi parte
Ectopie renala incrucisata in care rinichiul trece de partea opusa.
Aceste ectopii renale pot fi uni sau bilaterale si se pot plasa in 4 sectii diferite:
Cavitatea abdominala
Micul bazin (rinichi pelvian)
De partea opusa a pozitiei initiale (ectopia incrucisata)
Localizare
Diagnosticul se face intra-operator frecvent/examen urografic.
Simptome: nu sunt clare; poate determina uneori colici renale, cu retentie urinara
si infectie renala.
Anomalia de structura
Boala chistica renala in cadrul careia studiem rinichiul polichistic
Se caracterizeaza prin existenta in ambii rinichi a unei multitudini de chisturi existente in
toata structura rinichiului (parenchimul renal)
Este congenitala si familiala, boala intereseaza ambii rinichi
Este relativ frecventa, predomina la femei, afecteaza 2 perioade ale vietii: la nou nascut
si primul an de viata; si intre 30-50 ani.
Explicatia este: cazurile initial grave mor din primii ani de viata; cazurile usoare
supravietuiesc si nu devin grave in prima copilarie.
Atunci cand chisturile cresc ca numar si dimensiune, apar catre vartsa adulta
Patogenie: sunt o serie de teorii controversate:
Teoria inflamatorie
Teoria tumorala
Teoria malformatiei congenitale cea mai admisa astazi
Dupa portiunea de nefroni transformati in chisturi, se pot separa chisturi glomerulare,
tubulare, ale cavitatilor excretoare.
Rinichii polichistici sunt mereu mariti de volum
Greutatea atinge kilograme
Forma rinichiului este pastrata, dar suprafata lor prezinta numeroase proeminente pana la
dimensiunea de ou de gaina.
Frecventa bilaterala, foarte ra unilateral
Rinichiul polichistic se asociaza, de regula, si cu alte malformatii, mai ales ale organelor
genitale, vaselor, cailor urinare, malformatii cardiace.
Simptome: evolueaza asimptomatic mult timp, varsta lacare se manifesta clinic
este nou nascutul. Boala, uneori este descoperita intamplator la examenul
clinic/radiologic.
In perioada de debut caracteristice sunt: durerile lombare fie surde/colica renala,
hematurie, HTA, polidipsie, mai ales vara.

In perioada de stare: sindrom cardio-vascular, HTA instalata tardiv, sindrom de


insuficienta urinara manifestat prin aparitia piuriei. Sindrom de infectie urinara, uremie in
stadiul terminal al bolii, simptomele sclerozei renale care insoteste frecvent rinichiul
polichistic.
Examenele radiologice completeaza examenul clinic si constau din radiogrtafie pe
gol, urografie, pielografie, angiografie renala.
Examenul de laborator este cel mai important, studiaza functia de concentratie a
rinichiului.
Forma de boala a sugarului mult mai grava decat la adult fatul moare fie in
uter, fie imediat dupa nastere.
Determina complicatiii: infectia (pielonefrite grave); litiaza (poate dezvolta
chisturile renale); traumatismele (hematoame renale prin fisurarea chisturilor).
Tratament: nu exista unul specific si eficient. Pacientul nu va fi supus nici unei
interventii chirurgicale. In formele bine tolerate strcit medicamente si se urmareste
tratarea TA, iar in formele cu infectii se prescriu AB.