bertrand russell de ce nu sint crestin TRADUCERE DE MIHAELA IACO3 PREFATA Si TABEL CRONOLOGIC DE PETRI! BERAR BIBLIOTECA PENTRU TOTI @ 1980 EDITURA MINERVA @ BUCURESTEA ADUS RELIGIA REALE CONTRIBUJIL LA CIVILIZATIE ? ! Parerea mea despre religie coincide cu cea a lui Lu- cretiu. Consider ca religia este o boald nascut&é din fricd si un izvor de nespusé suferinté pentru rasa umand. E drept, nu pot sA neg cd a avut unele contributii la dezvol- tarea civilizatiei. In vremurile de demult a ajutat la alcd- tuirea calendarului si i-a determinat pe preotii egipteni sa consemneze eclipsele cu alila grijd incit, cu timpul, au ajuns chiar si le prevada. Sint gata sA recunosc aceste doua servicii, dar altele nu mai cunose. Notiunea de ,,religie“ este utilizatad astazi intr-un sens foarte confuz. Unii sub influenta protestantlismului radical se servesc de ea pentru a exprima orice convingere per- sonala mai serioasa in probleme de morala sau despre na- tura universului. Ori. acest lucru nu se justificd din punct de vedere istoric, Religia este in primul rind un fenomen socia]. Chiar dacd intemeietorii de religii aveau convingeri proprii deosebit de puternice, influenta lor asupra religiilor pe care le-au fondat este mica, in timp ce religia s-a bucu- rat intotdeauna de o imensa& autoritate asupra colectivi- tatii in cadrul careia sa dezvoltat. Sa luam exemplul care ‘ Publicat prima data in 1930 (nota editiei engleze). 32prezinté cel mai mult interes pentru civilizatia occiden- 1ala - invataturile lui Hristcs asa cum sint redate in Evan- ghelii au foarte putin de-a face cu etica aduptata de er tini. Cel mai important in crestinism din punct de vedere social gi istoric nu este Hristos ci biserica, iar dacd este si verbim despre crestinism ca fortaé socialad nu trebuie s& apelam la Evanghelii ca matevial de referinta. Hristus ne-a invatat sa impartim avutul la raci, sa nu luplam, sa nu frecventam biserica si ca adulterul nu trebuie pedep- sit. Nici catolicii, nici protestantii nu s-au sratat prea dor- nici sa-i urmeze ‘povetele. Adevarat ca unii franciscani au incercat sa propavaduiasca, docirina sdraciei apusiolice, dar au fost condamnati de papa si considerati evelici. SA ne amintim apoi de un dicton, ca: ,,Nu judecati ca si nu fiti judecati* si sa ne intrebam ce influen{a a avul asuipra in- chizifiei sau a Ku-Klux-Klanului. Ceea ce este valabil pentru creslinism este valabil si pentru budism. Buddha era blajin si luminat ; pe patul de moarte ridea de discipoli, care il credeau nomuritor. Dar preotimea budista — ca cea existenté in Tibet, de pildaé — s-a dovedit intotdeauna obscuiantista, tirand gi cruda in cel mai inalt grad. ‘ Discrepan{a dintre biserica si fondaterul ei nu este delcc intimplatoare. De indata ce se decreieazd cd 0 anume persoana este detindtoarea adevarului” absolut apare o ar- mata intreagd de experti care vin sA-i interpre!eze spuele si acesti experti devin ingvitabil o forté pentru ca ci au in mina cheia adevarului. Ca orice casia privilegiata, se folo- sesc de aceasta for{a in propriul lor avantaj. Ei sint din- tr-un punct de vedere, mai rai decit alte casle privilegiate, prin faptul ca se considerd exponcn{ii unui adevar imu- abil. vesnic si desavirsit, devenind, prin aceasta, in mod inerent adversarii oricdrui progres moral si intelectual. Biserica a fost adversara lui Galileo si a lui Darwin, astazi este adversara lui Freud. Pe vremea cind se bucura de mai mullta autoritate isi permitea sa mearga si mai departe 33cu opozitia fafa de orice indeletnicire intelectuald. Papa Grigore cel Mare a trimis odat& unui episcop o scrisoare care incepea astfel : ,,Ne-a parvenit un zvon pe care nu-l putem reda fara s& rosim, cum ca predai cunostinje de gramatica unor pricteni*. Episcopul a fost silit, prin in- terventia autoritaré a papei, si renun{e la asemenea prac- tici imorale, iar studiul limbii latine nu a fost reabilitat pind in vremea Renasterii. Religia este vatamatoare nu numai din punct de vedere intelectual, ci si moral. Aceasta, deoarece codurile sale etice nu au in vedere fericirea umana. Acum cifiva ani, cind in Germania s-a facut un plebiscit pentru a se stabili dac& familia regalé care fu- sese detronata mai are dreptul sa-si pastreze proprietatile, biserica germana a sus{inut oficial cé deposedarea ci: ar fi o incadlcare a legilor cresline. Biserica, dupa cum se stie, s-a opus abol sclaviei atit cit i-a stat in putin{a si, cu citeva exceptii abil speculate, se opune si astézi oricarei miscari pentru dreptate economica. Papa a condamnat ofi- cial socialismul. Crestinismul si sexualitatea Aspcectul cel mai nefast al religiei crestine este totusi atitudinea pe care o are fata de sexualitate — o atitudine atit de morbidd si de contrara naturii, incit ar fi de ne- inteles dacd nu avem in vedere starea maladiva de care era atinsé lumea ‘civilizaté in perioada de decddere a Im- periului Roman. Uneori se afirma ca religia crestina ar fi adus imbunatatiri conditiei femeii. Este una dintre cele mai grosolane perversiuni ale istoriei. Femeile nu se pot bucura de o pozi{ie satisfacatoare intr-o societate care acorda o importan{a suprema obligatiei lor de a nu incalea un cod moral strict si rigid. Calugarii au considerat intot- deauna femeia in primul rind 0 seducatoare si au tratat-o mai ales ca instigatoare a poftelor trupesti. Biserica a sus- tinut si mai sustine inca idealul virginita{ii, ingaduind 34casatoria numai in cazul in care acest sacrificiu este impv- sibil de realizat. ,,.Este mai bine s& te cdsatoresti decit sa arzi“ cum afirma cu brutalitate Sfintul Pavel. Dar facind din casatoric o legdtura indisolubila si condamnind orice initiere in ars amandi, biserica a facut tot ce a putut pen- tru a convinge ca singura forma de relatie sexuala permisa produce foarte putina placere fiind mai mult un prilej de suferintaé. Opozitia sa fata de avort pleacd, de fapt, de |: acelasi rationament : dacé © lemeie naste un copil pe an pina se sfirseste prin epuizare nu sc poate spune ca viat:: de familie ii ofera prea multe bucurii; avortul trebuie deci impiedccat. Conceptia despre p&cat strins legat& de morala cres- tind are consccinte extrem de nocive, deoarece ofera oa- menilor 0: portifé pentru sadismul lor pe care il gasesc legitim si chiar nobil. SA luam de exemplu problema pre- venirii sifilisului. Daca se iau toate precautiile se stie ca pericolul de a cuntracta aceasta buala este extrem de redus, Crestinii totusi se opun popularizdrii unor cunostinte pe aceasta tema. liindcé este bine, dupa parerea lor, ca paca- tosii sd-si piimeasca pedeapsa. Atil de bine, incit dorese ca pedeapsa s4 se rasfringa s asupra sotiilor si copiilor. Exista in lume, in momentul de fa{a, mii si mii de copii suferind de sifilis congenilal care nu ar fi ajuns sa se nascé fara accasté dorinta crestind de a-i vedea pedepsiti pe p&cdtosi. Nu pot intelege cum nisle doctrine ducind la © asemenea cruzime diabolica. sint considerate a avea efecte pozitive asupra moralei. Pozitia crestinilor este un adevarat pericol pentru bi- nele omenirii nu numai in problema comportamentului sexual, ci si a cunostintelor pe aceasta tema. Oricine a in- cercat si abordeze fara prejudecadti domeniul, stie cd i noranta ipocritaé fata de subicctele sexuale pe care confor- mismul crestin se straduieste si o impuna tinerilor este extrem de primejdioasd pentru sdnatatea lor psihica si fi- zicA, iar copiii care folosesc drept sursa de informare cu-vintele ,urite*, asa cum adesea se intimpla, ajung s& pri- veasca sexualitatea ca si cum ar fi indecenta si ridicola in sine. Nu vad nici un singur motiv pentru care s-ar in- terzice accesul la cunoastere. Nu sint pentru dozarea ei dupa criterii de virsci. Iar in cazul cunoasterii sexuale argumentele cintaresc mult mai greu. Un ignorant are mai putine sanse de a proceda intelept in comparatie cu un individ informat si este ridicol sa insufli tinerilor sen- timentul ca p&catuiesc, cind, de fapt, e vorba de 0 curiozi- taie fireasca fata de o problema importanta. Pe orice baiat il preocupa trenurile. Inchipui am declara acest interes imoral, inchipuili-va ca l-am lega la ochi atunci cind se aflA intr-un tren sau intr-o ga ca am avea grijd ca nici macar cuvintul .,tren* si nu fie pronuntat in prezenta lui si am pistra un secret desavirsit cu privire la modul in care a fost transportat dintr-o loca- litate in alta. Efectul nu va fi disparitia interesului pen- tru trenuri, din conira. el va fi mai curios ca oricind dar va capata sentimentul morbid a! pacatului, stiind cA nu se. cade“. Orice bAiat dotat cu inteligen{a activa devine prin asemenea mijloace mai mult sau mai putin un ne- urastenic. Taté cum se procedeaza in materie de sexuali- tate : fiind ins& mai interesanta decit trenurile, consecin- tele sint cu atit mai nefaste. Apronpe toti oamenii dintr-o comunilate creslinad sint intr-o masura mai mare sau mai mica niste dezechilibrati psihici ca urmavre a tabuurilor asupra sexualitatii impuse din cupilaric. lar constiinfa pa- eatului inoculatad artificial se transforma ulterior in cru- zime, timiditate si opacitate. Nici o justificare de nici o natura nu poate in‘erzice unui copi] sa afle ceea ce vrea sa afle, indiferent daca e vorba de sexualitate sau de alt domeniu. Si nu vom putea avea niciodata o pupulatie de oameni sanatosi dacé nu vom admite aceste idei in educatia de la cea mai frageda virsta; lucru irealizabil, cit timp religia isi permite s4 controleze principiile educatiei. 3 36Independent de aceste observafii carecum de detaliu, un lucru este clar: a accepta doctrinele crestine funda- mentale presupune multa perversitate morala. Lumea, se zice, a fost creaté de Dumnezeu care este bun si atotpu- ternic. Creind-o, el a prevazut dinainte toate chiriurile si durerea din ca; radspunderea, asadar, ii revine. Nu are sens sA venim cu ideea ca durerea este o consecin{a a pa- catului. In primul rind nu es%e asa: riurile nu se revars& si vulcanii hu erup ca urmare a pacatului. Si chiar asa sa fie, lucrurile nu se schimba. Aducind pe Jume un copil despre care stiu dinainte cé va fi ucigas maniac, sint ras- punzator de crimete hui. Dumnezeu stiind dinainte ce pa- eaie va comite omul, poaria deliberat toaié raspunderea pentru consecintele acestor pacate din clipa cind s-a ho- tarit si-] eveeze. Crestinii, de regula, afirma ca suferinta izbaveste de paca‘te, fiind asadar un lucru bun. Este doar o masca a sadismului, si un argument foarte slab. As in- vita un crestin sa ma insofeasca in sectia de pediatrie a unui spital, sk vada toala suferinta de acolo, si sa-l aud cum spune ca bietii copilasi sint atit de depravati moral incit si-au meritat osinda. Ca sa ajunga aici, un om trebuie s& ucida jn el orice scntiment de mila si compasiune, cu alte cuvinte sa devina tot atit de crud precum acel Dum- nezeu in care crede. Cine considera binemeritata aceasta suferint& nu-si poate pastra intacte valorilc morale, fiind obligat s& gaseascaé tot timpul seuze durerii si nefericirii. Obiectiile impotriva religiei Obiectiile impotriva religiei imbracé doud aspecte — unul intelectual, altul moral. Obiectia intelectuald ar fi ci nu avem motive s4 consider4m religia adevarata ; obiectia morald, ca preceptele religioase au fost formulate intr-o epoca cind camenii erau, in general, mai cruzi si ca atare contin barbarti care in mod normal ar fi trebuit si dispara din constiinta morala a epocii.Sa ne oprim mai intii la obiectia de ordin intelectual ; in epoca noastra practica ne intereseaza mai putin daca religia este sau nu adevarata, ne intreb&ém, in primul rind, daca foloseste la ceva. Cele doua chestiuni sini, totusi. interdependente. Cine crede in religia crestina, da o alta acceptie ideii de bine in comparatie cu un necredincios. Primului efectele religiei i se par pozitive, celui de al doi- lea negative. Dealtminteri, mentalitatea cd trebuie sA cre- dem intr-o afirmatie sau alta fara dovezi, produce o reac- tic de ostilitate fa{4 de orice proba, facindu-ne si inchidem ochii la tot ce nu se ineadreazd in prejudecatile noastre. Un anume gen de nepartinire stiintilicé este o calitate esen{iald care nu poate sé existe atunci cind credem din datoric. Nu putem, asadar, stabili daca religia este buna fara a cerceta cit este de adevarata. Problema fundamen- tala in stabilirea adevarului religiei la crestini, mahome- dani $i evrei este existenta lui Dumnezeu. Pe vremea cind religia se afla incd in plinad glorie nofiunea de ,,.Dumne- zeu“ avea un sens bine dclimitat. fn urma unor puternice atacuri din partea rationalistilor, sensul a devenit din ce in ce mai palid, astfel incit e greu de precizat ce vrea si spuna un om cind isi declara credinja in Dumnezeu. S& ludém in scopuri de argumentare, delinifia lui Matthew Arnold : ,,O putere din afara noastra care urmeaza calea binelui*. Putem spori confuzia intrebindu-ne ce scopuri mai aflam in univers in afara celor pe care si le propun fiintele de pe plancta noastra. Argumentul pe care il invocé in mod obignuit persoa- ncle religioase suna in linii mari cam asa: ,,Eu si priete- nii mei sintem dotati cu inteligen{a si virtute iesite din comun. Este greu de conceput ca atita inteligenta si vir- tute se puteau dezvolta din intimplare. Trebuie, asadar, sa existe cineva pe putin tot atit de dotat spiritual si mo- ral care a pus in miscare masinaria cosmicé in scopul de a ne crea“. Imi pare rau dar nu gasesc acest argument la 38fel de impresionant ca cei ce se servesc de el. Universul este mare ; totusi, dacd este sd-i dim crezare lui Edding- ton, niciunde in univers nu se gasesc fiinte atit de inteli- gente ca omul ; considerind intreaga cantitate de materie existenta, raportata la cantitatea de materie alcdtuind cor- purile fiintelor inteligente vom vedea ca aceasta din urma reprezintaé o proportie infinitezimald. In consecin{a oricit ar fi de putin probabil ca legile intimplarii s& producd un organism capabil de inteligenta printr-o selectie intimpla- toare de atomi, este totusi probabil cA acel numar infim de astfe] de organisme va exista in universul nostru. Iar noi, considera{i o culme in acest vast proces nu mi se pare cA sintem chiar niste minuni ale naturii. Desigur printre fetele bisericesti se afla fiinte mult mai minunate in com- paratie cu mine si nu sint in masura s& apreciez niste merite cu mult superioare alor mele. Dar cu toate conce- siile facute acestei categorii nu pot sé nu cred ca Atotpu- ternicia in eternitatea sa nu ar fi putut realiza ceva mai bun. Nu ne ramine decit sA ne consolém ca tot ce a reusit s& fac& nu este decit furtuna intr-un pahar cu apa. Pa- mintul nu va fi intotdeauna locuibil ; rasa umana va dis- pare si dacé procesul cosmic se va confirma in continu- are, va trebui sA aiba loc pe suprafata altei planete, iar mai curind sau mai tirziu va inceta. Dupa cea de a doua lege a termodinamicii este aproape indubitabil cé universul se descompune si cé in cele din urma nu va mai exista nimic care sd prezinte un minimum de interes. Fireste avem voie sA spunem ca atunci cind va fi cazul, Dumne- zeu va rdsuci din nou arcul masinarici, dar afirmind aceasta ne bazim pe credinta si nu pe datele stiintei. Sti- inta arata cA universul a involuat incetul cu incetul, ur- mind a trece prin niste etape si mai jalnice pina la auto- desfiintare. Dacd putem numi aceasta o dovada a finalitatii din univers nu-mi ramine decit sa declar cd nu ma prea 39incinta. Nu vad acunci nici un motiv s& cred in Dumnezeu, oricit de nedelimitat si palid ar fi el. Las la o parte -ve- chile argumenie metafizice, devarece si apologetii religiei le-au ignorat. Sufletul g nemurirea Insistenta crestina asupra ideii de suflet a avut 9 influ- enfa enorma asupra eticii comunitatilor de credinciosi. Doctrina cresiina este in esenta ei asemanatoare cu a stoi- cilor, aparind, ca si aceasta, intr-o secietate care nu mai putea nutri aspiratii politice. Orice om normal dolal cu o natura rebustd simte in mod firesc nevoia de a face bine, dar lipsit de puterea politica si de pasibilitatea de a influ- enta cursul evenimenielor se va abaie de la inclinatiile sale naturale si va ajunge la concluzia ca lucrul cel mai important este sa fii bun. Aga s-a intimplat cu primii creslini ; ei au ajuns la noliunea de 1, independent de actul binefacerii, sfin{enia fiind ceva“la care nu au acces decit oamenii lipsiti de puterea de a actiona. Virtut cialé a fost astfel exclusd din religia crestind. Pina zilele noastre. adulterul il suparaé mai mult pe crestinul obisnuit decit un politician care ia mita, desi acesta din urma va pricinui de o mie de ori mai mult rau. Medieva- lii, aga cum reicce din picturile lor, aveau despre virtute o conceptie deb insipidé yi seniimentala. A te retrage din mijlocul lumii constituia dovada supremei virtutli. sin- gurii oameni de actiune considerati sfinti fiind cei care asemeni sfintului Ludovic au pus la mezat viata si ave- rea supusilor in lupta contra turcilor. Biserica nu ar fi atribuit niciodata titulatura de sfint unui reformator al finantelor, al dreptului penz! sau al justitiei. Asemenea contributii la binele omenirii au fost intotdeauna cotate drept minore. Nu cred sa existe un singur sfint in calea- darul bisericesc, care sd-si datoreze tillul unei activitati spre binele obstesc. Facindu-se aceasiA separatie intre 40 -persoana socialé si morald cu timpul s-a ajuns la o sepa- ratie tot mai mare intre suflet si trup, care a supraviefuit fn metafizica religioasd, apovi in sistemcle filozofice por- nind de la Descartes. In general vorbind, se poate spune ca trupul reprezinta partea soviala yi publica a omului iar sufjetul partea privaté. Punind accentul pe suflet, etica crestinad a cApatat un caracter pur individualist. Secole de crestinism i-a facut pe oameni mai egocentrici si mai in- chisi in sine, decit erau de la natura; pentru ca singurele instincte care il scot pe om din zidurile cului sdu sint cel sexual, dragostea de copii, patriotismul si spiritul de colectivitate. In ceea ce priveste instinctul sexual, biscrica a facut totul pentru a-] discredita si injosi ; dragostea de familie a fost hulita de Hristos insusi si de majoritatea discipolilor sai, iar patriotismul nu si-a aflat locul la po- poarele supuse Imperiului Roman. Polemica impotriva fa- miliei din Evanghelii este un subiect céruia nu i s-a acordat suficienta atentie. Biserica se inchina cu veneratie in fata Maicii Domnului, Domnul insA nu o trata eu acelasi res- pect. I se adresa cam asa: ,,Ce am eu cu tine. femeie ?” (Ioan II, 4). Tot el spune ca a venit sA desparta pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, pe nora de soacra sa, ca cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decit pe El, nu este vrednic de El (Matei X, 35—37). Toate acesteca in- seamna. distrugerea raporturilor biologice ale familiei — atitudine care explicA in mare masura si faptul ca, odata cu raspindirea crestinismului, s-a instaurat si intole- ranta in lume. Acest individualism a culminat cu doctrina despre ne- murirea sufletului, acesta fiind sortit fericirii sau chinuri- lor vesnice, dupa caz. Criteriile hotaritoare in luarea unei decizii atit de insemnate sint intrucitva bizare. De exem- plu, daca mori la citeva clipe dupa.ce ai primit bineeuvin- tarea unui preot si cifiva stropi de apa sfin{ita,-vei mos- teni imparatia cerurilor, iar daca se intimpla sa te surprinda trasnetul cind {i s-a rupt siretul si-fi versi ndduful intr-un 41chip nu tocmai decent esti condamnat la cazne vegsnice, chiar daca ai fost o viata intreaga o pilda de virtute. Pro- testantii de astazi nu mai cred in asemenea lucruri, poate nici catolicii care nu au aprofundat prea mult teologia, dar aga spune doctrina clasica, si pina nu de mult ea s-a impus cu tarie. Spaniolii din Mexic si Peru obisnuiau sa botezc copiii indicnilor si sd-i ucida pe loc, convinsi fiind ca acesti copii vor ajunge in rai. Un crestin care se ‘conformeaza cu strictefe normelor religioase nu poate gasi argumentele lo- gice pentru a-i condamna, desi astazi 1oti o facem. Doc- trina nemuririi in formularea data de crestini a avul con- secinte dezastruoase asupra moralei, iar distincfia meta- fizicd trup-suflet a avut repercusiuni la fel de dezastruoase in filozofie. Izvoarele intolerantei datoreaz4, cred, conceptiei ebraice asupra binelui si asu- pra existentei unui singur Dumnezeu. Cum au ajuns evreii Ja aceste ciudatenii, nu stiu. Ele au aparut se pare in peri- oada de robie ca reactie impotriva incercarilor de a-i asi- mila. Oricum ar fi, evreii, si mai precis profetii lor, au pus in eviden{a conceptul de bine personal si au venit cu ideea cA este imoral sa tolerezi mai multe religii. Aceste doua idci au fost o adevaratd calamitate pentru civilizatia curopeana. Biserica a facut mult _caz in legdtura cu per- secutiile exercitaie asupra crestinilor de catre statul roman inainte de Constantin cel Mare. Aceste persecutii au fost, de fapt, neinsemnate, avind un caracter intermitent si o orientare exclusiv politica. Crestinii au fost mult mai crin- cen ersecutati de catre crestini decit au fost vreodata de imparatii romani, dup&é domnia lui Constantin cel Mare pina spre sfirsitul secolului al XVII-lea. Pina la apa- ritia religici crestine aceast4 atitudine era total necunos- 42cuta lumii vechi, cu exceptia evreilor. Daca-1 citim pe Herodot vedem ca el priveste cu toleran{a obiceiurile po- poarelor vizitate. E drept, uneori este socat de cite un obicei mult prea barbar, dar in general se poarta cu respect fata de obiceiurile altor neamuri si nu tine sA demonstreze ca cei ce au gasit alte nume lui Zeus, sint sortiti pierzaniei gi trebuie sA moar& pentru a-si primi cit mai curind pe- deapsa. Aceasta atitudine le este rezervata crestinilor. Este adevarat, acestia sint acum mai putin vehementi, dar nu din propric inifiativa ; este opera a generatii intregi de liber-cugetatori care din Renastere pind in zilele-noastre i-au facut sA se rusineze de foarte multe credinte tradi- tionale. Este amuzant s4-i auzi acum pe crestini spunind ca religia lor este blinda si rationald fara a aminti ca ati- tia oameni au luptat si au avut de suferit pcrsecutii, la vremea lor, chiar din partea crestinilor. Nimeni nu mai crede astazi ci lumea a fost creata la 4004 ien., dar nu demult orice indoiala cu privire la acest fapt era o crima de nciertat. Stra-strébunicul mcu, studiind grosimea lavei de pe vuleanul Etna, a ajuns la concluzia cd lumea este mai veche decit se crede si a publicat intr-o carte aceasta idee, insult& pentru care a fost condamnat de intregul co- mitat si ostracizat din societate. Daca ar fi avut 0 conditie mai umild, pedeapsa ar fi fost de buna seama mai aspra. Nu este meritul dreptcredinciosilor c&é nu sc mai iau in considerare absurditatile de acum 150 de ani. In ciuda unei rezistente acerbe, religia crestina si-a pierdut treptat din vehemen{a si numai ca urmarc a puternicelor atacuri din partea liber-cugetatorilor. Docirina liberului arbitru Atitudinea crestinilor fat&é de legile naturii a fost in mod ciudat nesigura si oscilantaé. Pe de o parte, doctrina liberului arbitru, in care credeau majoritatea, cerea ca ac- tele oamenilor cel putin, sé nu fie supuse legilor naturii ; Bpe de alta parte, cu precddere in secolele al XVIII-lea gi al XIX-lea, Dummezeu era considerat legiuitorul suprem iar legile naturii una din principalele dovezi ale existen{ei sale. In ultimul timp se neagd importanta legilor naturii, in favoarea liberului arbitru iar ideea cd legile-naturii sint dovada existentei unui legislator pierde din teren. Mate- rialistii se foloseau de legile fizicii pentru a demonstra ca miscarile trupului uman sint determinate mecanic si, in consecin{a, orice cuvint pe care il pronuntam, orice schim- bare de pozitie nu au cum sa fie efectul liberului arbitru. In felul acesta actele noastre de vointaé prezintaé putinad valoare. Nu are sens s& ridicim statuie cuiva fiindcd a scris un poem, nu are sens sa-l spinzuram pe criminal — actele lor sint rezultatul unor miscari fizice datorate ex- clusiv unor cauze fizice. Poate in anumite sisteme metafi- zice se mai padstreaza o zona intacta de gindire in care vointa se manifesta liber ; fiind insé comunicabila doar prin intermediul unor miscari fizice, domeniul libertatii nu poate deveni subiectul comunicarii si, ca atare, nicio- data important in planul social. Teoria evolutiei a avut si ea o influenta considerabila asupra crestinilor, care au acceptat-o, dindu-si seama ca nu se pune problema unor revendicari in numele omului, ci in numele altor forme de viata, deci cu totul de o alta natura. Partizanii liberuiui arbitru din om s-au opus ori- carei explicatii a cornportamentului materiei vii in functic de legile fizice si chimice. Teoria lui Descartes dupa care toate speciile inferioare sint automate nu mai este impdr- tasita de teologii liberali. Teoria continuitatii le ofera po- sibilitatea sé mearga si mai departe si s sustina ca nici materia moarté nu se supune unor legi imuabile. Ei uita un fapt, si anume, cd, negind suprematia legilor se neaga posibilitatea miracolelor, acestea fiind interventii: ale lui Dumnezeu ce contravin legilor aflate la baza fenomenelor curente. Mi-l imaginez totusi pe teologul liberal al zile- 44lor noastre, luindu-si un aer plin de important& si afir mind ca intreaga creatie este un miracol, nemaifiind ne- voie sA se opreascd doar asupra acelor fenomene ce ilus- treaza in mod special o interventie divina. Unii apologeti ai religiei sub influenta acestei reactii fata de legile naturii si-au insusit ultimele teorii despre atom, prin care legile cunoscute ale fizicii nu sint valabile decit partial, pentru un mare numar de atomi, iar elec- tronul are o cOmportare absolut haoticd. Parerea mea este ca ne aflam intr-un stadiu de tranzitie si ca fizicienii vor descoperi cu timpul legile care stau la baza acestor feno- mene minuscule, oricit ar diferi ele de legile traditionale ale fizicii. Oricum, merit& remarca! faptu! cd teoriile mo- derne asupra unor fenomene la o seara atit de redusa nu se aplicd la problemele de importanta practicdé. Miscarile evidente, miscarile care pot fi sesizate implica un numar suficient de atemi pentru a fi injelese cu ajutorul vechilor legi. Cind-cineva scrie un poem (stu face o crima, pentru a reveni la exemplul anterior) pune in miscare o anumita cantitate de cerneala sau grafit. Electronii care compun cerneala pot sd danseze cum dorese pe parchetul salii lor de dans, sala de dans se deplaseaza insé ca un singur tot, in concordanta cu legile traditionale ale fizicii, iata ce ii intereseaza: pe poet si pe editorul sdu. Cu alte cuvinte, teoriile moderne nu vizeaza in ullima instan{a problemele de interes uman de care se ocupa leologul. Problema liberului arbitru ramine, asadar, in suspen- sie. Indiferent de interpretdrile date in domeniul metafi- zicii absalute, este clar ca in realitate nimeni nu crede in el. Se stie dintotdeauna cd educatia influenteaz& carac- terul omului, cé alcoolul sau opiumul proveacé unele de- regliri de comportament. Un apostol al liberului arbitru recunoaste cA prin puterea voin{tei ne putem abtine de la bauturd, dar nu putem pretinde ca un om beat va pronunt{a cuvintele ,,constitutia britanica“ la fel de clar ca unul treaz. Oricine a avut de-a face cu copiii stie ca unregim adecvat ii face mult mai ascultatori decit orice pre- dic& din lume. Singurul efect concret al teoriei liberului arbitru este ca ii impiedicd pe oameni sd gaseasca o apli- care logicé a acestor concluzii simple. Daca un individ are © comportare deplasata, ne place sé-l1 considerém imoral, far a dori s& cunoastem antccedentele, poate niste cauze anterioare venirii sale pe lume, de care nu are cum sf fie tras la raspundere, oricitaé imaginatie am depune. Nu ne-ar trece prin cap sA ne purtim cu un vehicol la fel de nesdbuit cum ne trataém semenii. Daca nu vrea sa porneasea, nu-i vom artibui nici un fel de p&cate, nu-i vom spune : sti un automobil imoral si nu-ti mai dau benzinad pind nu pornesti*. Vom incerca s& descoperim unde este defectul si il vom repara. Dar aplicind acelasi tratament fiintelor umane venim in contradictie cu ade- varurile sfintei noastre religii. Chiar si in ceea ce ii pri- veyic pe copiii mici. Multi capata deprinderi urite care se perpetucaza prin pedeapsa, si care, neremarcate, poate ar disparea, de la sine. Bonele, totusi, cu foarte putine ex- ceptii considera indicat sd-i pedepseasca, cu riscul imbol- navirii lor. Cind aceasta se produce este decretata de tri- bunale ca fiind dovada nocivitaétii acelei deprinderi si nu a pcedepsei (Fac aluzie la recentul proces de obscenitate din statul New York). Reformele din educatie se datoreazé in mare masura studiului alienatilor gi al debililor mintali care nu puteau fi ivasi la raspundere pentru defectele lor si ea atare li s-a aplicat un tratament- mai stiintific decit copiilor normali. Pina nu de mult exista parerea ca cel mai bun leac pentru copiii care nu invafa este varga sau biciul. Dac& s-a renun- {at aproape total la acest principiu in cazul copiilor, el supravietuieste in dreptul penal. Evident, un individ cu porniri criminale trebuie oprit, dar si unul care a turbat si vrca sé muste oamenii, chiar daca nimeni nu-l considera ‘punzaior. Un bolnav de ciuma este izolat pina si nimeni nu-l considera un depravat. La felwr’ trebui procedat si cu un individ cu patima de a comite falsuri, fara a i se atribui o vind mai mare unuia sau al- tuia. Toate acestea tin de o judecata sanatoasa, o judecata combatuta insa de etica crestina. Ca sé pultem aprecia cum iyi exercita influenta morala o institutie asupra unei colectivilati, este necesar sa sta- bilim mai intii ce scopuri stau la baza acelei institufii si in ce mAsura ea face totul ca s& sporeasca eficacitatea lor in cadrul colectivita{ii. Uneori natura acestor scopuri este evidenta, alle ori mai putin clara. Un club de alpinisti va cultiva, desigur, inclinatia spre aventura, un cere de inte- lectuali dorinta de cunoastere. Familia, ca institutie. pro- moveazaé gelozia dar si dragostea de copii, un club de fot- bal sau un partid politic spiritul competitiv, dar cele mai importante institutii sociale, biserica si statul, au o moti- vatic psihologicé mult mai complexa. Principala functie a statului, asigurarea securita{ii fafa de criminalii din in- teriorul {arii si de dusmuanii din exterior, isi are obirgia in acea pornire proprie copiilor de a se stringe la un loc, atunci cind sini speriati, sau de a ecduta prezenta oameni- lor mari pentru a se sim{i in siguranta. Biserica are origini mult mai complexe. Desigur, credin{ta izvoradste in primul rind din teama, lucru valabil si astazi, cdci cca mai mica alarma ii poate face pe oameni sa-si indreple gindurile spre Dumnczcu. Razboiul, bolile sau “naufragiile au toate sansele sa-i facd credinciosi. Religia are de altfel gsi alte farméce, ea apeleazd mai ales la sentimentul de respect fafa de noi insine ca fiinte umane. Daca'tot ce ne spune ea este adevarat, nu sintem niste biete rime iiritoare cum parem; insusi creatorul universului se interescaza de noi, cl este mul{umit cind ne purtam frumos si nemultumit cind o ludm razna. Este un lucru foarte magulitor. Ce rost mai are s& st&ém la pindad lingé musurviul de furnici ca sa vedem care isi face datoria, sa le gonim pe cele indolente si sA le ardem pe rug. Cind Dumnezeu face acest lucru pentru noi nu putem decit si ne simj{im flatafi de consi- 41deratia data ; si ne vom simti cu atit mai flatati dacd ne rasplateste meritele cu vesnica fericire a cerurilor. Dupa o teorie relativ moderna evolutia cosmicd este astfel con- ceputa incil ne va asigura accesul la tot ceea ce este bun pentru noi — cu alte cuvinte la tot ce ne produce placere. Din nou ne simtim [latati c& universul este condus de o fiinta care ne impartasesle gusturile si prejudecatile. Ideea de bine Al treilea resort psihologic aflat_la baza religiei este cel cave a dus. la formarea conceptului de bine. Stiu, multi. liber-cugetatori acordd toaté stima acestui concept spu- nind ca merita sa fie preluat cu tot declinu] dogmatismu- lui religios. Nu pot fi de acord cu ei in aceasta privinta. Analizata psihologic. ideea de bine isi are radacinile in niste patimi indezirabile si nu ar trebui incurajata cu avi- zul rafiunii, Binele si raul trebuie privite ca un tot, este imposibil sd insistm asupra unuia fara a interveni si celalalt. De fapt ce este ,.raul“ in mod concret ? In viata de zi cu zi inseamnd un mod de comportare ce nu este pe placul multimii. Etichetind acest comportament drept in- adecvat si construind in jurul lui un adevarat arsenal de norme etice. mul{imea prolifereaza capete de acuzare dupit criteriile sale de antipatic, si, In acelasi timp, deoarece multimea are ‘dreptate prin definitie, creste in proprii ochi, cind nu face, de fapt, decit sa dea glas unei arn spre cruzime. Este, daca vrem, psihologia linsajului si a celorlalte metode de pedepsire a criminalilor. Conceptul de bine in esen{a sa presupune, asadar, aflarea unei por- tite de manifestare a sadismului, imbracind cruzimea in hainele justitiei. Ni se va reprosa, fara indoiala, c& aceasté descriere nu se aplicad profetilox evrei. care tot eu am spus, au inventat conceptul. Intr-adevar, bine pentru profetii evrei era ceea ce aprobasera ei sau Ichova. Intilnim aceeayi atitudine in 48»Faptele Apostalilor“ .cind apostolii isi incep enuntul prin cuvintele : .,Pentru cA s-a :parut Sfintului Duh si noua“ (Faptele, XV, 28). ‘Diversele.certitudini ale ‘unor indivizi cu privire la preferintele si opiniile Domnului nu pot fi to- tusi puse Ja temelia unei institufii. Protestantismul s-a confruntat intotdeauna cu aceasta dificultate : orice profet ad-hoc poate sustine c&é adevarul-este de partea lui fara s fie contrazis de legile credin{ei sale. Drept urmare, protes- tantismul s-a scindat in nenumarate secte care s-au sub- minat una pe alta, astfel incit religia catalicd are toate sansele sa ramina singura reprezentanta vitald a credintei crestine incé o suta de ani de acum incalo. Inspiratia pro- fefilor si are locul ei si la ecatolici, dar inspiratia ce pare autentic divind poate fi opera diavolului, biserica fiind singura in ma&sura s& aprecieze aceasta, tot astfel cum in arta doar expertul poate distinge un Leonardo autentic de un fals. In acest mod si revelatia se institufionalizeaza : bine este veea ce hots e biserica, rau ceea ce nu-i con- vine. Conceptul de bine este deci in practicé un paravan pentru aversiunile mulimii. Se pare, agadar, c& cele trei porniri umane finalizate in religie sint teama, ura si ingimfarea. Scopul religiei este de a confectiona o masca de .respectabilitate acestor porniri cu condifia ca ele sa urmeze traiectoria dorita. Deoareve aceste patimiproveacd multa suferinfé umana, religia este o forld a raului, ea permifind camenilor sa le cultive in voie, cind, interzicindu- -le, i-ar face 3A gi le in- frineze cel putin partial. MA astept aici la o interventie, poate nu din partea prea multor partizani ai dreptei credinte, dar care in orice caz meritA s& intre in discutie. Ura si frica, s-ar putea obiecta, sint caracteristici umane esentiale, ele au existat si vor exista intatdeauna. Cel mai bun Jucru, mi se va spune, este de.a le canaliza tin acele directii in care vor fi mai putin nocive. Teologii ar putea afirma ca acest mod 49de abordare este similar cu regimul aplicat instinctului sexual, instinct cu totul deplorabil : pofta trupeascd de- vine mai decenta intre hotarele cdsdtoriei. Asadar, vor spune ei, daca ura nu poate fi evitaté, mai bine sa fic indreptata spre ceea ce este cu adevarat nociv, iata ce isi propune biserica sa fac din conceptul de bine. Sint doua replici la aceastA controversd, una si spunem de suprafata, cealalté mergind la miezul problemei. Prima ar fi ca binele in acceptia bisericii nu este chiar o culme a perfectiunii, a doua, ca ura si teama ar putea fi cu totul eradicate la nivelul actual al cunostinfelor de psihologie si al tehnicii industriale. Sa ne oprim intfi la prima afirmatie. Ideea de bine in acceptia bisericii are diverse implica{ii indezirabile in plan sccial — in primul rind datorita unui dispret afisat fata de inteligenta si stiinja. Aceasta hiba este mostenita din Evanghelii. Hristos ne spune sA fim precum copiii mici. dir copiii mici nu pot aprofunda calculul diferen{ial, prin- cipiile valutare sau metodele moderne de combatere a bo- lilor. Nu este de datoria noastrA s& avem astfel de cunos- tinte, conform bisericii. Cunoasterea nu mai este in sine un pacat cum sustinea biserica in perioadele ei de gloric dar fara a fi un pacat ramine un pericol, caci poate duce la trufie intelectuala si, de aici, la indoiala asupra dogme- lor crestine. SA ludm, de exemplu, deci indivizi unul care a contribuit la eradicarea frigurilor galbene pe o raza in- tinsé dintr-o regiune tropicalad, dar care, in cursul acestei activitati, a avut relatii ocazionale cu diverse femei. si altul lenes si moliu, care i-a facut nevestei cite un copil pe an pina ce aceasta s-a sfirsit prin epuizare, si ocupin- du-se atit de putin de copii incit jumatate au pierit din cauze ce puteau fi prevenite ; in schimb nu a avut nici- odata relatii nepermise cu alte femei. Orice bun crestin este obligat sé admita ca al doilea individ este mai virtuos de- cit primul. O asemenea atitudine este fara doar si poate total superstitioasa si contrarad oricarei rafiuni. Totusi, 50aceste absurditati sint inevitabile cit timp se socoteste mai important s& nu pacituiesti decit si ai merite concrete si cit timp nu se recunoaste importanta cunoasterii ca mij- loc de a ne face viata utila. Cea de a doua obiectie, de fond, adus&i modului in care biscrica intelege s& foloseascd teama si ura oamenilor, este c&, In prezent, putem face ca acestea si dispar& cu totul din natura umana prin reforme in educatie, economie si politicé. Punctul de plecare sint reformele din educatie, fiindeé cci care simt ura si team vor prefui aceste senti- mente $i vor dori si le perpetueze chiar daca nu constient, acesta fiind cazul crestinului obisnuit. Nu este greu de conceput o educatie care isi propune desfiintarea fricii. Este de ajuns s& ne purt&ém frumos cu copilul, sa-i asigu- ram un cadru in care inifiativele lui nu vor avea urmari dezastruoase si sd-l ferim de contactul cu maturii atinsi de diverse fobii fata de intuneric, soareci sau de revolutia suciala. De asemenea, vom evita sa-i aplicam pedepse grave, si-l amenintam. sa-i facem reprosuri excesive si se- vere. A-] salva de ura prin educatie este o chestiune ceva mai complicaté. Este necesar sA evilim cu foarte multé grijd situatiile generatoare de gelozie, impar{ind dreptate in mod obiectiv si impartial ca intre copiii de aceeasi virsta. Copilul trebuie s& se simta inconjurat de o calda afec- {iune, cel putin din partea unora dintre adultii cu care vine in contact, sA nu fie oprit sd-si manifesie preocupa- rile si curiozitatile firesti, decit atunci cind au repercu- siuni asupra vietii sau sdnatatii. Si mai ales si nu existe tabuuri pe teme sexuale sau in probleme ce vizeaza bunul sim{ conventional. Dac&é de la bun inceput vom aplica aceste principii, copilul va fi lipsit de teama si prictenos. Ajungind la virsta maturitafii, un tindr sau o tinara astfel educati, vor lua contactul cu o lume plina de nedrep- tate, cruzime, de suferinte care puteau fi evitate. Nedrep- tatea, cruzimea si suferintele lumii moderne sint o mos- tenire din trecut, din vremufrile cind nimeni nu se putea 31sustrage unei lupte pe viat& si pe moarte pentru existenta. In epoca noastré ea nu mai este necesaré. La actualul. nivel de dezvoltare al tehnicii si al industriei putem asigura, daca vrem, mijloace de exislenja satisfacAloare pentru toat&é Jumea. De asemenea, am putea. face ca populatia lu- mii sA ramind stationard, daca biserica, cu autoritatea ei politica, nu ar prefera rdzboiul, crim. si foametea in locul masurifor anticoncep{ionale. Cuncastem caile de acces spre fericirea universal ; impedimentul principal. raémin inva— {alurile religiei. Religia impiedicd copiii sé beneLicieze de o educatic rationala, rcligia ne impicdic® s& inldturim principalele cauze ale rizboaielor, religi. ne impiedica sa militém peniiu instaurarea unor principii etice de coope- rare stiintificd in locul fioroaselor doctrine ale pacatului gi pedepsei. Poate ca: omenirea se aflad in pragul virstei. ei de aur, da, tn acest caze necesar mai intii sé ucidem balaurul. care pazeste uga, iar acest balaur este religia.