Sunteți pe pagina 1din 18

Cuprins

Introducere
Capitolul I. Dizabilitatea intelectuala. Aspecte teoretice.
1.1.

Abordarea teoretica a dizabilitatii intelectuale

1.2.

Caracterizarea persoanei cu dizabilitate intelectuala

1.3.

Etiologia dizabilitatii intelectuale

1.4.

Tipologia dizabilitatii intelectuale

1.4.1. Intelectul de limita


1.4.2. Dizabilitatea intelectuala usoara
1.4.3. Dizabilitatea intelectuala severa
1.4.4. Dizabilitatea intelectuala profunda
1.5.

Caracteristici specifice ale dizabilitatii intelectuale

1.6.

Caracteristici psihopedagogice ale copilului cu dizabilitate intelectuala usoara

Capitolul II. Tulburarile din sfera scris-cititului la elevii cu dizabilitate intelectuala


usoara
2.1. Dificultatile de invatare . Aspecte teoretice.
2.2. Dislexia
2.3. Disgrafia
2.4. Dislexo-disgrafia
2.5. Specificul tulburarilor de invatare la elevii cu dizabilitate intelectuala usoara

Capitolul III. Metodologie


3.1. Obiective si ipoteze
3.2. Instrumente
3.3. Procedura
3.4. Studii de caz. Interpretarea rezultatelor

Capitolul IV. Concluzii

Capitolul 1. Dizabilitatea intelectuala. Aspecte teoretice.


1.1.

Abordarea teoretica

Asociatia Americana a Dizabilitatilor Intelectuale si de Dezvoltare (AAIDD) propune


urmatoarea definitie a dizabilitatii mintale: dizabilitatea intelectuala este caracterizata prin
limitari semnificative atat in functionarea intelectuala, cat si in comportul adaptativ care se
exprima in domeniile cognitive, social si practic. Aceasta dizabilitatea apare inainte de varsta
de 18 ani.
Comportamentul adaptativ reprezinta abilitatile oamenilor din sfera cognitiva, sociala si
practica pe care oamenii le-au dobandit in viata de zi cu zi. Abilitatile se impart in trei
categorii:

Abilitati conceptual limbaj, notiuni temporale, conceptual de numar;


Abilitati socialerelatii interpersonale, responsabilitate sociala, stima de sine,
capacitatea de a rezolva probleme, abilitatea de a respecta reguli si legi, evitarea
victimizarii
Abilitati practiceactivitati de zi cu zi, abilitati ocupationale, sanatate si autoingrijire, transport si mobilitate, rutina, siguranta, utilizarea banilor, utilizarea
telefonului
Limitarile semnificative ale comportamentului adaptativ influenteaza viata persoanei

si capacitatea acesteia de a face fata unei anumite situatii sau mediului inconjurator.

1.2.

Caracterizarea persoanei cu dizabilitate intelectuala


Dupa cum am descris in mare, si mai sus, dizabilitatea intelectuala

influenteaza in mod cert si efectiv viata personala, sociala si profesionala a individului, de


multe ori fiindu-i foaarte greu sa aiba acces, in mod rezonabil, la toate domeniile si serviciile
pe care societatea moderna o ofera tuturor.
Astfel, pentru a intelege pe deplin situatia in care se afla aceste persoane,
consider necesara definirea dizbilitatii intelectuale din mai multe puncte de vedere.
Dizabilitatea intelectuala constituie reducerea semnificativa a capacitatilor cognitive, aspect
ce duce la o serie de dereglari ale reactiilor si mecanismelor adaptative ale individului prins
in natura schimbatoare a mediului inconjurator, si in multimea standardelor de convietuire
sociala dintr-o anumita sfera culturala.
Toate aceste aspecte plaseaza individul intr-o situatie defavorabila lui,
exprimata intr-o stare de handicap in raport cu alti membri ai comunitatii careia ii apartine.
Termenul de deficienta mintala este doar o notiune care include variate forme
si tipuri care au in comun insuficienta mintala si care confirma ideea unitatii in diversitate si
in acest domeniu (M.Rosca, 1967).

Altfel spus, dizabilitatea intelectuala reprezinta un complex de aspecte foarte


diverse, si se va vedea in continuare, ca diversitatea se datoreaza atat specificului dizabilitatii
in sine, cat si cauzelor acesteia, a gradelor de severitate sau a complicatiilor. Oricum,
numitorul comun al acestor aspecte este inabilitatea individului de a realiza activitati,
comportamente sau operatii ale gandirii intr-un mod similar ca nivel cu cel al indivizilor de
aceeasi varsta si situatie culturala, iar acest fapt este posibil datorita unei dezvoltari cognitive
incetinite si a unei reduceri semnificative a capacitatilor psihice.
In ceea ce priveste populatia infantila, statisticile Organizatiei Mondiale a
Sanatatii (OMS) au aratat ca aproximativ 3-4% dintre copii, prezinta in forme variate si
diferite grade de severitate, dizabilitate intelectuala.
Cea mai intalnita clasificare facuta indivizilor pentru a determina existenta dar
si gradul de severitate este coeficientul de inteligenta sau I.Q. (quotient inteligence). Acest
indicator de dezvoltare intelectuala se foloseste mai ales la elevi, pentru a determina atat
existenta si nivelul dizabilitatii, cat si gradul de educare si recuperare al acestora, si are forme
IQ cuprinse intre 0 80.
Clasificarea dupa criteriul psihometric se face in functie de coeficientul de
inteligent, masurand posibilitatea de adaptare si integrare, a comunicarii si relationarii si a
independentei, astfel :
-

intelect de limita sau liminar IQ = 75,85

deficienta mintala usoara IQ = 50,55-75

deficienta mintala severa IQ = 25-50

deficienta mintala profunda/grava IQ = 0-20

O clasificare propusa de AAIDD (2010) se bazeaza ailitatile intelectuale ale persoanei,


comportamentul adaptativ, sanatatea, contextul si intensitatea nevoii de suport si asistenta
(Rosan, 2015). Astfel, nivelurile de sprijin pot fi:
-

Intermitent persoana nu are nevoie de sprijin decat periodic; sprijinul poate fi mai
mult sau mai putin intens atunci cand este oferit

Limitat un sprijin consecvent, dar limitat in timp; necesita mai putin personal decat
sprijinul permanent

Extensive suport reprezentat de implicare regulata, cel putin in unele domenii


( acasa, la scoala, la locul de munca), care este nelimitat

Pervaziv sprijin acordat in permanenta, cu intensitate, in toate mediile; necesita un


personal mai numerous

Clasificarea cea mai recenta este data de DSM-5, in functie de nivelul severitatii
dizabilitatii:

Usor

Moderat

Sever

Profund

1.3. Etiologia deficientelor mintale


Etiologia (cauzele) deficientei mintale difera de etiologiile altor maladii
datorate naturii sale complexe si variate. Totusi, exista 3 factori meniti sa dezvaluie originea
si evolutia dizabilitatii intelectuale, care stau la baza cauzelor dezvoltarii acesteia :
-

ereditatea ( ceea ce individul a mostenit de la predecesori) ;

mediul ( ceea ce dobandeste din existenta sa sociala) ;

educatia ( ceea ce dobandeste din relatii cu persoane sau situatii).

Apar, asadar, factorii des intalniti : biologic, psihologic si social. Desi cei trei
factori s-au incercat a fi tratati separat, in ceea ce priveste dizabilitatea intelectuala, ei
interactioneaza aproape in fiecare caz. Acest lucru se intampla deoarece factorul biologic
este cel mostenit, ereditar care-i creeaza individului o baza. Insa aceasta baza nu ramane
in totalitate neschimbata, deoarece ea intra in contact cu mediul care determina in mare
parte personalitatea si starea finita a individului, astfel, la factorul biologic se adauga
factorii psihologic si social si se formeaza factorul biopsihosocial, care poate prezenta
mult mai precis etiologia unei boli.
Exista mai multe criterii de clasificare a cauzelor dizabilitatii intelectuale,
dupa cum urmeaza :
1.Dupa momentul aparitiei/actiunii :
A.Factori endogeni ereditari genetici :
a).factori genetici nespecifici

(poligenici) reprezinta cazuri care nu pot fi

individualizate clinic, cu deficiente de gard moderat, care sunt corelate cu dizabilitatile


unei rude sau sunt comparate si cu datele statistice. De exemplu, la copiii cu un parinte cu

dizabilitate intelectuala, exista riscul de 40% ca si el sa dobandeasca dizabilitatea si de


60% la copiii cu ambii parinti cu dizabilitate intelectuala .
b).factori genetici specifici determina sindroame recunoscute clinic, aberatii
cromozomiale care duc la anomalii metabolice : a proteinelor, lipidelor sau glucidelor.
Exemplu de sindroame provocate de factorii genetici specifici : sindromul Apert, maladia
Cronzon, microcefalie, hidrocefalie, etc.
B.Factori exogeni ( se refera la cauzele externe care pot determina lezarea unor
structuri anatomica sau dereglarea mecanismelor bio-chimice ale SNC, ceea ce duce la
functionarea deficitara a activitatilor cerebrale) :
a).factori prenatali (de natura virotica) : rubeola, hepatita cu virus B, C, gripa
infectioasa.
- factori bacterieni : sifilis congenital ;
- factori infectiosi cu protozoare : taxoplasmoza congenitala ;
- incompatibilitatea mama fat, datorita factorului RH ;
- factori chimici si horminali ;
- factori ce tin de varsta parintilor ;
- intoxicatii cu substante chimice ;
- iradieri ;
- factori teratogeni.
b).factori perinatali (care au loc in timpul nasterii) :
- travaliu prelungit care duce la suferinta fetala ;
- operatie cezariana ;
- traumatisme mecanice ;
- utilizarea unor instrumente ca forcepsul ;
- administrarea de anestezice in doze prea mari ;
- asfixiere la nastere datorata circularei de cordon;
- hipoxia ;
- infectii, etc.
c).factori postnatali (care au loc dupa nastere) :

- bolile copilariei, complicatii ale bolilor : rubeola, orion, rujeola, varicela ;


- intoxicatii cu plumb, cu CO ;
- infectii la nivelul SNC : meningite, encefalite ;
- leziuni cerebrale ;
- accidente cerebrale vasculare ;
- anumite boli organice cronice;
- subalimentatia.
d).factori psihogeni :
- lipsa educatiei ;
- indepartarea de mama/carente afective ;
- izolare de mediul social ;
- conditii improprii de trai.
2.Dupa natura cauzei, deficientele mintale sunt :
A.Dupa Tredgold :
a).primare genetice ;
b).secundare cauzate de interventia mediului;
c).mixte.
B.Dupa Strauss :
a).de natura endogena determinate de o mostenire genetica deficitara ;
b).de natura exogena cauzate de diferite traumatisme sau infectii in perioada pre
sau postnatala.
C.Dupa Lewis :
a).intarziere mintala subculturala (potential genetic deficitar la care se adauga un
mediu cultural slab) ;
b).intarziere mintala patologica.

D.Dupa Pevzner :
a).deficiente mintale cauzate de leziuni ale cortexului difuze cu tulburarea
proceselor nervoase si fara o disfunctie masiva a echilibrului dintre excitatie si inhibitie ;
b).deficiente mintale cu tulburare masiva a neurodinamicii corticale : predomina
excitatia, predomina inhibitia ; amandoua fiind slabe.
E.Dupa Matty Chiva :
a).deficienta mintala normala (subculturala);
b).deficienta mintala patologica (cauzata inainte sau dupa nastere).
1.4.Tipologia deficientei mintale
1.4.1. Intelectul de limita
Copiii cu intelect de limita fac parte din caea categorie care se afla deasupra
dizabilitatii intelectuale usoare si la limita inferioara a normalitatii. Ei au un coeficient de
inteligenta cuprins intre 70,75 85.
Acesti copii sunt depistati, in general, in timpul scolarizarii, deoarece aici se
pare ca intampina cele mai multe dificultati. Copilul cu intelect de limita nu este
caracterizat prin incapacitatea de a face fata provocarilor sau de a parcurge etapele
scolarizarii, ci este descris ca facand aceste lucruri intr-un ritm propriu, incetinit.
Pentru dificultatile pe care le poate intalni se numara : dislexia, disgrafia,
discalculia, tulburari mnezice, nerezolvarea sarcinilor in timpul dat, hiperactivitate si
deficit de atentie, stare generala anosta (astenie, luntoare), hipoactivitate intelectuala.
Legate de viata sociala apar urmatoarele caracteristici : imaturitate sociala si
afectiva, instabilitate emotionala, teama de insucces, atitudine pesimista, lipsa sperantei,
neincredere in sine, lipsa sau colaborarea ineficienta cu ceilalti, inabilitatea de a-si face
prieteni, de a intra intr-o discutie, de a fi parte la grupuri sociale, etc.
1.4.2. Dizabilitatea intelectuala usoara
Dizabilitatea intelectuala usoara corespunde unui IQ 50,55-70,75. Ea
reprezinta forma cu cel mai usor grad de severitate si se regaseste cu precadere printre cei
mai multi indivizi cu dizabilitate intelectuala.

Datorita faptului ca varsta mentala asociata acestui tip de deficienta mintala


este de 7 pana la 11 ani, copilul cu dizabilitate intelectuala ar putea trece neobservat in
perioada prescolara si chiar scolara mica (doar daca nu are alte semne fizice sau de
comportament), deoarece el are capacitatile psihice si cognitive specifice varstei sale
mintale. Abia apoi, se pot observa tulburari comportamentale si educative care deslusesc
o intarziere de 23 ani fata de ceilalti copii cu aceeeasi varsta (A.Binet). Elevul cu
dizabilitate intelectuala se poate integra in scoala si in societate, poate chiar lua parte la
diverse activitati, insa va intalni anumite probleme in momentul solicitarii intelectuale.
In ceea ce priveste tabloul clinic al persoanei cu dizabilitate intelectuala, putem nota
urmatoarele : inflexibilitatea activitatii cognitive, absenta gandirii abstracte, dificultati in
procesele de analiza, sinteza, generalizare, comparatii, tulburari ale limbajului, organizarea si
coordonarea sunt deficitare, tulburari ale memoriei. Din punct de vedere afectiv, ceea ce
difera de copilul liminar, este : expresii emotionale foarte puternice care interfereaza in mod
negativ cu relatiile sale sociale, trairi emotionale explo cu efecte adeseori devastatoare,
comportamente euforice, sau dimpotriva, iritabile, aparitia maniei, agresivitatii fata de cei din
jur, distrugerea obiectelor, auto-mutilarea, anxietatea, atitudinea negativa.
1.4.3. Dizabilitatea intelectuala severa
Dizabilitatea intelectuala severa corespunde unui IQ = 20,25-50,55. Indivizii
care prezinta gradul acesta de dizabilitate au o varsta mentala de aproximativ 2-7 ani si
reprezinta cca.18% din totalul celor cu acest tip de dizabilitate.
In cazul copiilor cu dizabilitate intelectuala severa, educarea nu este
imposibila. Acestia pot invata lucruri elementare, pot invata sa scrie si sa citeasca la un nivel
nu foarte ridicat, pot sa efectueze anumite activitati, dar numai insotiti de parinti sau
ingrijitori. Pot fi integrati in societate, dar numai in conditii in care sa-l protejeze, deoarece
vom vedea ca unei persoane cu dizabilitate intelectuala severa ii va fi destul de greu sa se
descurce singura si sa faca fata provocarilor unei societati adesea neprimitoare. Desigur,
fiecare copil este diferit si se manifesta diferit, chiar daca au in comun acelasi coeficient de
inteligenta. Asadar, un copil cu dizabilitate intelectuala severa poate invata sa scrie si sa
citeasca, pe cand altul, cu acelasi tip si grad deficitar sa nu poata sa lege o propozitie.
Preconizarea unor comportamente pe viitor a unor astfel de copii este incerta, deoarece
dezvoltarea lor depinde de foarte multi factori, pe langa specificul bolii in sine : mediul in
care au crescut, nivelul de trai, educatia, cultura din care fac parte, etc.

Totusi, acesti copii/persoane cu dizabilitate intelectuala severa au niste


caracteristici in comun, care ii delimiteaza de ceilalti copii cu IQ sub sau peste limitele grupei
lor.
Astfel, in ceea ce priveste trasaturile cognitive, putem observa ca acesti
indivizi nu pot depasi etapa preoperationala (Piaget) in care se afla copiii normali de la 2 la
aproximativ 6, 7 ani. De aceea, ei nu au capacitatea de a gandi abstract, mintea lor cerand
dovezi concrete pentru a putea deslusi sensul unor lucruri. Aceeasi gandire concreta ii
impiedica sa inteleaga relatiile spatiale, calculele, iar unii copii nici nu-si insusesc notiunea
de numar. La scris-citit nu se poate ajunge usor, astfel ca majoritatea nu depind de acest lucru,
totusi sunt copii care, prin anumite tehnici mecanice pot invata literele si pot sa le scrie si sa
le citeasca. Cum toate aceste caracteristici se leaga intre ele, si limbajul acestor copii este
deficitar, vorbirea lor fiind dificila, pentru ca nu au un vocabular bogat si nu cunosc decat
cuvinte familiare, acest lucru facandu-i greu de inteles pentru persoane care nu apartin
mediului lor apropiat.
Asemenea copiilor din stadiul preoperational, persoanele cu dizabilitate
intelectuala severa nu-si pot mentine atentia mai mult de 3-5 minute, iar atentia distributiva
este mult diminuata. Si in cazul memoriei, acesti copii prezinta unele deficite, nereusind sa-si
dezvolte memoria de scurta durata conform varstei reale pe care o au. Sunt unele cazuri in
care unii indivizi cu dizabilitate intelectuala prezinta o mare capacitate de memorare, contrar
limitelor impuse de deficienta pe care o au, dar s-a demonstrat ca ei memoreaza mecanic si,
de multe ori, nu inteleg sensul celor memorate.
Legat de comportament, persoanele cu dizabilitate intelectuala severa prezinta
anumite tulburari de conduita si de relationare. Aceste tulburari se pot intinde de la
manifestari obsesive si fobii la delir legat de motive neconcludente. Acesti indivizi pot intra
cu usurinta in depresie, deoarece nu au control asupra sentimentelor pe care le au, de
asemenea apar si comportamentele de evitare a situatiilor pe care le considera a fi periculoase
sau la care nu le pot face fata. Comportamentele lor pot fi aberante, de neinteles pentru cei
din jur, deoarece nu exista o comunicare propice intre ei si restul lumii, pentru ca ei sa se
poata face intelesi. Anxietatea apare in multe cazuri de dizabilitate intelectuala severa, iar
uneori pot sa-l determine pe individ sa fie evitat, retras sau chiar agresiv, iar agresivitatea se
poate manifesta fata de altii, cauzand crime, sau fata de el insusi, soldandu-se cu suicid.
Din punct de vedere afectiv, indivizii cu dizabilitate intelectuala severa se
aseamana cu copiii mici, prescolari care sunt foarte atasati de persoanele care au grija de el
(parinti, ingrijitori). Acest lucru este cu atat mai puternic, cu cat ei se simt in siguranta cu ei si

nu vor sa piarda acest lucru. Fata de alte persoane insa, nu manifesta, de obicei, niciun fel de
atasament, mai degraba sunt indiferenti sau se retrag. Atunci cand ceva este in neregula, ei se
pot manifesta prin plans abundent si comportamente specifice, deoarece nu au auto-control
afectiv suficient de dezvoltat.
Prin urmare, copilul cu dizabilitate intelectuala severa prezinta o gandire
concreta si rigida, datorita careia poate manifesta comportamente reactive si felurite tulburari
de relationare. El este imatur din punct de vedere afectiv si se afla in imposibilitatea de a se
ingriji singur.
1.4.4. Dizabilitatea intelectuala profunda
Dizabilitatea intelectuala profunda reprezinta forma cea mai grava de
dizabilitate intelectuala, cuprinzandu-i pe indivizii cu un coeficient de inteligenta sub 20.
Varsta mentala a acestora ajunge undeva la 2-3 ani, ceea ce denota deficite serioase la mai
multe niveluri. Dizabilitatea intelectuala profunda este mult mai rara decat celelalte grade de
dizabilitate, cuprinzand doar 5% din totalitatea persoanelor cu acest tip de dizabilitate.
Datorita specificului acestor dizabilitati, individul este mult mai predispus la boli sau agenti
patogeni, de aceea mortalitatea este mai ridicata, media de viata fiind 19-20 ani, fata de media
de viata a persoanelor cu dizabilitate intelectuala severa care ajung la 30 ani.
Persoanele cu dizabilitate intelectuala profunda nu se pot intretine singuri, nu
se pot controla si nu se pot proteja, de aceea ei necesita asistenta continua. Datorita starii de
fapt, integrarea lor in societate este foarte putin probabila, iar sansa de profesionalizare este si
mai putin posibila.
Datorita faptului ca varsta mentala este de aproximativ 2-3 ani, indivizii cu
dizabilitate intelectuala profunda corespund copiilor din stadiul senzorio-motor (Piaget) care
se intinde de la 0 la 2 ani. Majoritatea caracteristicilor se rezuma la scurta perioada de un andoi de viata si invatare specifica.
Persoanele cu dizabilitate intelectuala profunda isi manifesta aproape toate
comportamentele sub prisma reflexelor primare, fiind in imposibilitatea de a dobandi
cunostinte ce depasesc varsta de 2-3 ani.
Din punct de vedere motric, multi dintre indivizii nu reusesc sa dobandeasca mersul,
iar cei care o fac, il dobandesc mult mai tarziu decat indivizii normali si prezinta miscari
rudimentare, bruste, tot felul de grimase. Unii dintre ei prezinta catatonie, miscari oscilante si,
prin urmare, ies in evidenta. Anumite functii cognitive sunt deficitare sau chiar lipsesc,
precum este limbajul, care de obicei nu se dezvolta mai mult de cateva cuvinte monosilabice.

Acest lucru face aproape imposibila comunicarea cu cei din jur, de multe ori acestia fac
semne pentru a comunica ceva, insa cu greu pot fi intelesi.
Persoanele cu dizabilitate intelectuala profunda pot reactiona la unele comenzi simple,
insa le executa mecanic intr-un interval de timp mult prea indelungat.
Aceste persoane pot prezenta tulburari asociate, cum sunt cele senzoriale, de exemplu,
dizabilitati de vedere, de auz, sau chiar tactile sau gustative, olfactive.
Din punct de vedere comportamental, acesti indivizi au o reactie pur reflexa la ceea ce
se intampla in jurul lor, ceea ce ii fac maleabili. Au instincte primitive si reactii cateodata
bruste, cateodata incetinite.
Afectivitatea nu se regaseste la aceste persoane la fel ca la cele cu grade superioare
ale deficientei mentale, deoarece ea apare doar la anumite impulsuri cand se manifesta prin
crize de plans, sau aceste emotii fiind de asemenea, automate. Asemanator copiilor foarte
mici, persoanele cu dizabilitate intelectuala profunda recunosc persoana care au grija de ele si
o diferentiaza de altele, insa, din pacate, afectivitatea lor nu se mai dezvolta in rand cu
indivizii de aceeasi varsta reala cu ele.

1.5.Caracteristici generale ale persoanelor cu dizabilitate intelectuala


Odata explicate trasaturile specifice persoanelor cu dizabilitate intelectuala in
functie de gradul de severitate, este necesara amintirea unor caracteristici care sunt comune
pentru toate gradele dizabilitatilor intelectuale si apar, cu precadere, la toti subiectii, chiar
daca aceste caracteristici sunt influentate de gradul deficientei si de varsta individului.
Acestea nu pot fi eliminate sau educate, caci functioneaza alaturi de boala
insasi.
Trasaturile specifice persoanelor cu dizabilitate intelectuala sunt :
a). Limitarea zonei proximei dezvoltari
b). Rigiditatea
c). Vascozitatea genetica
d). Heterocronia oligofrenica
e). Fragilitatea in constructia personalitatii
f). Fragilitatea si labilitatea conduitei verbale
a). Limitarea zonei proximei dezvoltari

b). Rigiditatea este o caracteristica ce apare si la subiectii normali, mai ales odata cu
inaintarea in varsta. Ea se refera la refuzarea si rezistenta la schimbarile cauzate de mediu, de
societate sau de alt fel. Persoana rigida prefera sa traiasca in rutina cu care s-a obisnuit, fiind
atrasa de noutatile si schimbarile care i-ar putea influenta viata. La persoanele cu dizabilitate
intelectuala aceasta caracteristica nu tine de varsta, ci de starea sa de fapt. La aceste persoane
apare de timpuriu si intervine in dezvoltarea in asimilarea de informatii si cunostinte, in
perfectionare, dand un caracter de lentoare oricarei activitati pe care o face. Lewis a creat
conceptul de inertie a gandirii care desemneaza rigiditatea reactiilor de adaptare si de
conduita a persoanelor deficiente mental. Aceasta inertie este reprezentata de faptul ca
persoana cu dizabilitate intelectuala se adapteaza greu unor situatii impuse de mediul
inconjurator, prezinta incetinire in gandire si lipsa de interes sau, din contra, o precipitare a
reactiilor si/sau comportamentului fara a detine, insa, vreun autocontrol.
c). Vascozitatea genetica reprezinta o trasatura a persoanelor cu dizabilitate
intelectuala care prezinta un dinamism insuficient in trecerea de la un stadiu al dezvoltarii la
altul. In mod normal, trecerea de la un stadiu al dezvoltarii la altul se face treptat si echilibrat,
copilul prezentand stabilitatea noilor achizitii in timp. El nu se mai intoarce la stadiul
precedent. La copilul deficient mental apare o lentoare, regresie sau stagnare in efectuarea
tranzitiei de la un stadiu la altul. Acest lucru se amplifica atunci cand copilul intampina
dificultati. Desi copiii cu dizabilitate intelectuala pot sa atinga toate stadiile dezvoltarii, ei fac
acest lucru intr-un ritm mult mai incet si cu plafonare, care devine tot mai mare cu cat
gravitatea dizabilitatii este mai severa. Apare un dezechilibru in gandire, deoarece persoana
cu dizabilitate intelectuala nu poate trece usor de la un mod de gandire la altul, nu are o
stabilitate a achizitiilor, iar daca intampina dificultati el regreseaza de la nivelul pe care
tocmai l-a atins la cel anterior.
d). Heterocronia oligofrenica este o trasatura care se afla in corelatie cu celelalte
trasaturi specifice persoanelor cu dizabilitate intelectuala, deoarece vizeaza domeniul
dezvoltarii stadiale si pe mai multe planuri. Ea se refera la dezvoltarea inegala a persoanei,
inegalitatea ce duce la lipsa unei armonii in dezvoltare, Altfel spus, persoana cu dizabilitate
intelectuala prezinta decalaje majore in dezvoltare pe anumite planuri, ceea ce face ca o
persoana sa se dezvolte diferit si fata de alte persoane, dar si fata de sine insusi.

e). Fragilitatea in constructia personalitatii se refera la incapacitatea persoanei cu


dizabilitate intelectuala de a deveni persoana dorita de societate, datorita infantilismului, a
gandirii concrete care o impiedica sa construiasca relatii sociale. Poate fi :
-

disociata care se manifesta la persoanele care se afla in medii

neprotejate ;
-

mascata la persoane care traiesc in medii securizante.

f). Fragilitatea si labilitatea conduitei verbale se refera la tulburari ale limbajului care
influenteaza vorbirea fluenta, progresiva, exprimarea clara si gramaticala, lucruri care duc in
cele din urma, la comunicarea ineficienta cu alti oameni si la adaptarea deficitara la situatii
noi.
Prin urmare, persoanele cu dizabilitate intelectuala prezinta o serie de trasaturi
care sunt vizate prin libera observatie sau prin evaluarea in mai multe forme. Ele difera si
sunt influentate de varsta, gradul dizabilitatii, mediul cultural, dar, din pacate, ele apar intr-o
forma sau alta, la toti indivizii cu dizabilitate intelectuala si creaza specificitatea acestora.
1.6.Particularitati ale elevilor cu dizabilitate intelectuala usoara
R.Zazzo afirma ca pornind de la ipoteza conform careia copilul cu dizabilitate
intelectuala nu se poate asimila unui copil normal de o etate cronologica mai mica,
evidentiaza ca structura psihica a acestuia se caracterizeaza prin heterocronie, ceea ce
inseamna ca unele aspecte ale activitatii sale psihice sunt dezvoltate sub limita, iar altele
peste limita atinsa de copilul normal de aceeasi etate mintala.
Gandirea
Prin caracteristicile si mecanismele sale, gandirea se profileaza ca un proces
psihic extrem de complex, care, in stare de normalitate focalizeaza si valorifica optim
intreaga activitate cognitiva a fiecarui individ, asigurandu-i acestuia un echilibru stabil si
adaptarea eficienta la conditiile de mediu, la solicitarile multiple ale acestuia.
M.Cohn a semnalat 12 caracteristici ale inteligentei, care sunt deficitare la copiii cu
dizabilitate intelectuala :
-

de abstractizare, analiza si generalizare ;

de a preintampina situatii noi ;

de a elabora decizii optimale ;

de a controla comportamentele ;

de a gasi modele practice de interventia in anumite situatii ;

de a gasi mijloace adecvate scopurilor ;

de a crea ci anticipa ;

de a opera cu simboluri si semnale ;

de a sesiza absurditatea ;

de a reactiona adecvat la sensul direct si la cel figurativ ;

de a reactiona adecvat cu privire la laturile diferite ale acelorasi relatii ;

de a folosi erorile ca surse de informatii.

In cazul persoanelor cu dizabilitate intelectuala, apar o serie de afectiuni care


interactioneaza cu celelalte functii si procese psihice si determina diminuarea eficientei
intelectuale sub nivelul minim al adaptabilitatii.
Pe langa caracteristicile anterior prezentate (vascozitate, rigiditate), la
persoanele cu dizabilitate intelectuala mai apar anumite trasaturi ca urmare a lentorii si
nesigurantei dezvoltarii sale psihice.
O trasatura considerabila este inertia proceselor gandirii care determina
dificultati in abstractizare si generalizare, dar si diminuarea capacitatii de analiza si sinteza.
La elevi, procesul se poate manifesta sub forma persistentei concretismului in gandire, acestia
avand nevoie de dovezi concrete pentru a intelege o notiune.
Inconsecventa gandirii reprezinta o caracteristica a elevilor cu dizabilitate
intelectuala usoara care consta in faptul ca acestia nu raman fideli unui mod de rezolvare de
probleme, nu corecteaza o greseala atunci cand o observa, ci continua sarcina in mod gresit.
Astfel ca, elevii cu dizabilitate intelectuala adesea tind sa se grabeasca in
efectuarea unor sarcini, in loc sa judece modul in care ar putea sa rezolve problema mai
eficient.
Falsul progres este un termen introdus de C.Paunescu si I.Musu si se refera
la faptul ca unii elevi acumuleaza anumite informatii pe care le pot folosi in mod repetat la
clasa, la aceleasi discipline, insa daca sunt scosi din imprejurarile familiare, acestia nu pot
utiliza informatiile in mod independent, nu le pot atasa unor alte activitati decat cele cu care
s-au obisnuit.
La scolari se mai intalnesc adesea activitati repetitive, perseverari, acestia
preferand activitatea in care nu e nevoie sa-si utilizeze ata de mult gandirea, limitandu-se in a
se incadra in situatii simple in care tot ce fac este sa reproduca sau sa imite.

Limbajul
Limbajul este un indiciu bun de luat in calcul in ceea ce priveste dezvoltarea
copilului. S-a observat ca la copiii cu dizabilitate intelectuala, apar cu intarziere fata de copiii
cu aceeeasi varsta mintala fara dizabilitati, primele cuvinte izolate, primele propozitii si
aparitia vorbirii ca mod de exprimare principal.
Dificultatile din cadrul limbajului sunt strans legate de :
-

perceptia si intelegerea sunetelor, a vorbirii ;

scris cititul;

complexitatea vorbirii;

gradul de exprimare;

articularea, fonatia si ritmul vorbirii ;

vocabular.

Desigur ca, pe masura ce gradul de severitate al dizabilitatii intelectuale este mai


mare, pe atat sunt mai grave si mai multe dificultati de limbaj.
Memoria
Memoria este un proces complex, interrelational cu celelalte procese psihice,
care asigura o buna organizare a vietii si o adaptare prin asocierea trecutului cu prezentul
pentru a imbunatati viitorul. Fara memorie nu ar exista invatare, personalitate, constiinta.
La elevii cu dizabilitate intelectuala, apar anumite afectiuni ale proceselor
mnezice, dupa cum urmeaza : ritm incetinit de insusire a noilor informatii, instabilitatea
pastrarii informatiilor, neclaritatea reproducerii. Exista, de asemenea, tendinta de a memora
informatiile mecanic, fara a depune vreun efort de a le intelege. Dificultatile de intiparire si
transmitere a informatiilor pot fi determinate de faptul ca memorarea se face si in functie de
interesul avut pentru ceea ce trebuie invatat, de noutatea si dificultatea informatiilor ce
trebuiesc retinute, iar elevii cu dizabilitate intelectuala, adesea isi pierd rapid interesul si nu
reusesc sa asocieze noile informatii cu altele mai vechi, astfel incat sa eficientizeze procesul
de memorare.
Fidelitatea redusa a memoriei este o alta caracteristica specifica a elevilor cu
dizabilitate intelectuala. Aceasta se manifesta prin faptul ca elevul, ca urmare a uitarii nu
reproduce exact ceaa ce a memorat. Decalajele intre ceea ce reproduce si ceea ce a memorat
pot fi destul de mari, mai ales ca fidelitatea redusa este influentata si de situatiile in care
elevul confunda informatiile care sunt sau provin din situatii similare.

La unii indivizi cu dizabilitate intelectuala apare hipermnezia, adica abilitatea


crescuta a acestora de a memora un volum mai mare de cifre, adrese, nume sau orice alte
lucruri care nu au sens de invatare. Aceasta trasatura a fost pusa pe seama memoriei mecanice
si s-a constatat ca e doar o exprimare a starii patologice.
Imaginatia
Imaginatia este unproces superior, in stransa relatie cu gandirea, dar si cul
celelalte procese psihice, care creaza originalitatea individului, sustine organizarea si
operarea tuturor informatiilor mintale in vederea realizarii proiectelor de orice fel dorite de
individ.
Imaginatia conlucreaza cu mai multe operatii precum analiza, sinteza,
clasificarea, comparatia, anticiparea, substituirea, s.a.m.d. Ea poate fi : voluntara sau
involuntara ; activa sau pasiva ; artistica sau tehnica ; reproductiva sau creatoare.
Datorita caracteristicilor de care am amintit mai sus , vascozitatea, rigiditatea
sau inertia gandirii, imaginatia este afectata si ea intr-a anumita masura la elevii cu
dizabilitate intelectuala. Astfel, procese ca fantezia, abstractizarea, spontaneitatea,
creativitatea, previziunea sunt grav influentate in functie de gradul de severitate al
dizabilitatii. Lipsa sau diminuarea imaginatiei la acesti elevi se observa in majoritatea
activitatilor pe care le intreprind. Desenele sunt copii sau reproduceri lacunare, foarte rar ele
reprezinta ideea proprie a elevului, jocurile, de asemenea, sunt monotone, de obicei conduse
de alti copii mai indrazneti, compunerea unor povesti sau chiar a unor propozitii intampina
dificultati. Imaginatia este in stransa legatura cu abstractizarea si intelegerea notiunilor
temporale, abstracte, deoarece elevii cu dizabilitate intelectuala se cramponeaza de o
imaginatie deficitara atunci cand au de explicat un text, o poveste, o notiune abstracta, o
actiune care s-a intamplat in alta perioada decat cea prezenta, etc.
Atentia
Atentia este un proces psihofiziologic care consta in orientarea si concentrarea
selectiva a activitatii psihice asupra unor stimuli sau sarcini, in vederea obtinerii unei
perceptii optime, rezolvarii adecvate a sarcinilor, a situatiilor-problema si adaptarii
comportamentului senzorio-motor, cognitiv si afectiv la mobilitatea conditiilor externe si la
dinamica motivelor si scopurilor persoanei (Preda, 1991).
Atentia indeplineste urmatoarele functii de pregatire si orientare a individului in
vederea unei activitati, de detectare si selectare a obiectului actiunii, de fixare si mentinere in

campul constiintei a scopului, mijloacelor si motivatiei actiunii, de inregistrare si evaluare a


rezultatelor actiunii.
Prima functie a atentiei, cea de pregatire si orientare este deficitara la elevii cu
dizabilitate intelectuala, deoarece acestia nu-si pot mentine atentia pentru mult timp asupra
unui lucru, fiind distrasi de orice alt stimul le intra in campul perceptiv.
In ceea ce priveste a doua functie a atentiei, aceasta este reprezentatala elevii cu
dizabilitate intelectuala de faptul ca intampina dificultati in distingerea, scoaterea unui obiect
din fondul in care se afla.
A treia functie este deficitara la elevii cu dizabilitate intelectuala, deoarece acestia au
un nivel scazut de concentrare si stabilitate, ceea ce duce la diminuarea si ingreunarea
procesului de mentinere a atentiei.
Ultima functie este diminuata datorita lipsei de rezistenta in fata unor factori stresori,
a fatigabilitatii crescute, dar si tendinta acestora de a nu depune efort pentru realizarea unei
activitati.
La elevii cu dizabilitate intelectuala, atentia involuntara este cel mai usor de atras.
Noutatea, curiozitatea, interesul sau relatia stimulului cu elevul pot creste durata si calitatea
atentiei, insa aceste lucruri trebuie mereu sa se schimbe, sa fie noi, astfel elevul se va obisnui
cu ele si atentia sa se va diminua.
Atentia voluntara presupune constientizarea de catre subiect a participarii la o
activitate, intelegerea sensului acestei activitati si a scopurilor urmarite, planificarea realizarii
activitatilor si eliminarea factorilor perturbatori, La elevul cu dizabilitate intelectuala, atentia
voluntara se confrunta cu distragerea mai rapida, scadferea concentrarii si cu aparitia oboselii.
Prin urmare, se constata la elevii cu dizabilitate intelectuala o diminuare in procesele
psihice care influenteaza negativ dezvoltarea pe toate planurile a acestora.
Motricitatea
Motricitatea e n strns dependen cu gradul de severitate al dizabilitatii. Fora,
precizia, viteza, coordonarea, prehensiunea sunt abilitati inferioare deoarece micrile
sunt legate de psihismul individului (nu este suficient fora i dezvoltarea fizic).
Lateralitatea este afectat, se fixeaz cu ntrziere sau este ncruciat (dominant
pentru mn, ochi, picior), ru afirmat i duce la ntrzieri n plan lexico-grafic.
Reglarea forei micrilor este deficitar (insuficiena senzaiilor kinestezice), persoana
prezentand micri stereotipe (mai frecvente cu ct dizabilitatea este mai grava sub 60
coeficient de inteligen sunt incapabili de micri de precizie). Intr-un mediu de via

stimulativ se pot elabora motivaii gradate i abiliti pentru stimularea procesului


educativ.