Sunteți pe pagina 1din 130

Contents

1. Etapele de efectuare ale spalaturii auriculare....................................................4


2.Tehnica efecturii examenului hemocultur........................................................5
3-7 PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE FRACTURI
HUMERUS, TIBIE SI PERONEU, FEMUR, CLAVICULA, COSTALA- VOLET COSTAL,
RADIUS SI CUBITUS................................................................................................ 7
8. Tehnica msurrii i notrii temperaturii..........................................................12
9.Tehnica msurrii i notrii tensiunii arteriale...................................................14
10. Rolul as.med. la efectuarea punciei rahidiene...............................................16
11. Rahianestezia................................................................................................. 19
12 TRAUMATISMUL ABDOMINAL NCHIS/DESCHIS.................................................20
13. Rolul as.med.la efectuarea punciei abdominale............................................25
14. Rolul as.med. la efectuarea punciei pleurale.................................................29
15. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE ELECTROCUTARE.................................................31
16. Primul ajutor in cazul arsurilor........................................................................32
17. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE NEC.....................................................................35
18. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE INSOLATIE............................................................36
INJECIILE............................................................................................................. 38
50. INJECIA INTRAMUSCULAR........................................................................... 39
51. INJECIA INTRAVENOAS................................................................................ 41
19. INJECIA SUBCUTANAT (s.c.).........................................................................45
20. INJECIA INTRADERMIC................................................................................. 48
21. Etapele tehnice ale efecturii unei clisme......................................................50
22. Perfuzia intravenoas..................................................................................... 53
23. Tehnica transfuziei de snge..........................................................................54
24. Tehnica efecturii urografiei...........................................................................57
25. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE EPISTAXIS (sangerarea nazala)............................58
26. Tehnica msurrii i notrii pulsului...............................................................60
27. Tehnica msurrii i notrii respiraiei............................................................61
28. Etapele de recoltare a exudatului faringian....................................................63
29. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE HEMATEMEZ......................................................64
30. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE HEMOPTIZIE:........................................................66
31. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE METRORAGIE.......................................................67
32. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE TRAUMATISM CRANIO-CEREBRAL.........................68

33. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE INTOXICATIE ETANOLICA......................................70


34. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE INTOXICATIE CU CIUPERCI....................................71
35 TRAUMATISMUL ABDOMINAL NCHIS/DESCHIS.................................................72
36. PRIMUL AJUTOR N CRIZA HIPOGLICEMIC.....................................................72
37. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE INTOXICATIE CU MONOXID DE CARBON...............74
38. PRIMUL AJUTOR - TOXIINFECTIE ALIMENTARA................................................75
39. PRIMUL AJUTOR - INTOXICAIA CU BARBITURICE...........................................76
40. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE LUXAIE TIBIO-TARSIAN.....................................77
41. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE LUXAIE SCAPULO-HUMERAL.............................79
42.PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE FRACTURI HUMERUS.............................................80
43. PRIMUL AJUTOR N CONVULSII LA COPIL.........................................................81
44. SOCUL ANAFILACTIC....................................................................................... 83
45. OCUL HEMORAGIC....................................................................................... 84
46. CONDUITA DE URGEN N OCUL TRAUMATIC..............................................87
47- 48 - 52 -53 ngrijirea unei plgi - pansamente i bandaje gamba, frunte,
palma, antebrat.................................................................................................... 90
49. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE lipotimie (lesin)....................................................95
54. Etapele de efectuare a splturii gastrice......................................................97
55. INFARCTUL MIOCARDIC ACUT.......................................................................100
56. PRIMUL AJUTOR N CRIZA DE ASTM BRONIC...............................................101
57. PRIMUL AJUTOR N COLICA RENAL..............................................................103
58. COLICA BILIAR............................................................................................ 104
59. TEHNICI SPECIFICE DE PRIM AJUTOR ACORDATE NOU-NASCUTULUI.............105
60. Principalele substane antiseptice folosite n ngrijirea plgilor i rolul lor n
practica medical............................................................................................... 107
61. PREGATIREA PREOPERATORIE SI INGRIJIREA POSTOPERATORIE....................109
Pozitia laterala de siguranta............................................................................... 112
EVALUAREA PRIMAR a pacientului...................................................................113
Asepsia si antisepsia.......................................................................................... 115
PLANURI INGRIJIRE............................................................................................. 118
62. PNEUMONIA.................................................................................................. 118
63. ANGINA PECTORALA..................................................................................... 118
64. INSUFICIENTA CARDIACA.............................................................................. 120
65. HIPERTENSIUNE ARTERIALA..........................................................................121
66. INFARCT MIOCARDIC ACUT...........................................................................121
66. GRIPA............................................................................................................ 122
2

67. BPOC BRONHOPNEUMOPATIA CRONICA OBSTRUCTIVA................................123


69. INSUFICIENTA RESPIRATORIE ACUTA.............................................................124
70. DIABET......................................................................................................... 125
71. ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL..................................................................127
72. ARSURI DE GRADUL II................................................................................... 127
73. INTOXICATIE CU CIUPERCI............................................................................. 127
74. HEMORAGIE DIGESTIVA SUPERIOARA...........................................................127
75. CRIZA DE ASTM BRONSIC............................................................................. 127
76. COLICA BILIARA............................................................................................ 127
85. COLECISTITA ACUTA..................................................................................... 128
116. ATRIBUTIILE ASISTENTEI MEDICALE IN PREGATIREA GRAVIDEI PENTRU
NASTERE............................................................................................................ 130

1. Etapele de efectuare ale spalaturii


auriculare
Definitie

Prin spltur auricular se nelege splarea conductului

Scop

auditiv extern prin introducerea unui curent de lichid.


terapeutic
- ndeprtarea secreiilor (puroi, cerumen)
- ndeprtarea corpilor strini ajuni n urechea extern accidental
sau voluntar

Pregatire materiale

- tratamentul otitelor cronice


- oruri de cauciuc sau material plastic
- sering Guyon, vat
- lichidul de spltur la 37C
- soluia medicamentoas prescris
- soluie de bicarbonat de sodiu 1
- mas de tratamente
- tvi renal

Pregatire pacient

- scaun
psihic:
-se anun pacientul
-i se explic scopul tehnicii
fizic:
- n cazul dopului de cerumen, cu 24 ore nainte se instileaz n
conductul auditiv extern de 3 ori pe zi soluie de bicarbonat de Na
n glicerin 1/20
-n cazul dopului epidermic se instileaz soluie de acid salicilic 1
% n ulei de vaselin
- n cazul corpilor strini hidrofili (boabe de legume i cereale), se
instileaz alcool
- n cazul insectelor vii se fac instilaii cu ulei de vaselin, glicerin
sau se aplic un tampon cu alcool cu efect narcotizant
-pacientul se aeaz n poziie eznd pe scaun

-se protejeaz cu prosopul i orul


-se aeaz tvia sub urechea pacientului care va ine capul
nclinat spre tvi
-asistenta se spal pe mini
-verific temperatura lichidului de spltura (37 C) i ncarc
seringa Guyon
-cere pacientului s deschid gura (conductul se lrgete i
coninutul patologic se ndeprteaz mai uor)
-trage pavilionul urechii n sus i napoi cu mna stng, iar cu

Tehnica

dreapta injecteaz lichidul de spltur spre peretele postero-superior i ateapt evacuarea


-operaia se repet la nevoie
-se usuc conductul auditiv extern
- medicul controleaz rezultatul splturii prin otoscopie
-se introduce un tampon de vat n conduct
-se aeaz pacientul n decubit dorsal 1/2-1 or
-se examineaz lichidul de spltur
vrsturi,

Accidente

ameeli,
lipotimie,
dureri,
traumatizarea timpanului datorate presiunii prea mari
Reorganizare,notare in
FO

se noteaz tehnica i rezultatul splturii (corpi strini extrai


etc.)

2.Tehnica efecturii examenului


hemocultur
Hemocultura este o metoda de diagnostic care se foloseste atunci cand exista suspiciunea
unei infecii bacteriene generalizate.
Hemocultura are urmatoarele scopuri:
cultivarea
izolarea
5

identificarea speciilor patogene din snge.


Hemocultura este indicata n urmatoarele situatii clinice:
febr de etiologie neprecizata
septicemie
endocardita
boli transmisibile specifice: febra tifoida, bruceloasa, pesta, etc.
bacteriemie ocazionala cauzata de: plagi septice, abcese, infectii biliare, flegmoane,
pneumonie, meningit, otit, furuncule etc.
Hemocultura are urmatoarele avantaje:
permite stabilirea diagnosticului etiologic prin izolarea agentului patogen
identificarea este destul de rapida - 2 - 5 zile
se poate studia sensibilitatea la antibiotice a agentului patogen respectiv
se pot studia caracteristici complexe ale agentului patogen

Tehnica
- Pentru a evita eventuale incidente/accidente este necesar respectarea urmatoarelor indicatii:
- Dupa verificarea indicatiei medicale pentru recoltarea hemoculturii si a identitatii
pacientului, cadrul medical care va efectua recoltarea se va spala pe maini, va pregati
materialele necesare, va imbraca manusile de protectie,
- Pacientul va fi informat pentru o buna cooperare
- Antiseptizarea tegumentelor cu Betadina (sau Cloramina)
- Prin punctie venoasa periferica se vor recolta 20 ml de sange
- La sfarsitul manevrei se va face antiseptizarea locului de punctie si hemostaza locala
(compresiunea locului de electie).
- Dupa recoltare se va introduce sangele venos in flacoanele de hemocultura respectand
etapele :
- Este necesar sa se schimbe acul de recoltare cu unul steril la fiecare manipulare pentru a
preveni contaminarea
- Capacul flaconului cu mediu de cultura se dezinfecteaza cu betadina inainte de introducerea
celor 10 ml sange venos.
- Pentru omogenizarea probei, flaconul se va roti usor,
- Evidenta instrumentarului si a materialelor folosite,
6

- Cadrul medical dezbraca manusile folosite, se spala pe maini si le va usca


- Probele biologice recoltate se vor eticheta corespunzator si vor fi trimise la laboratorul de
microbiologie, iar in buletinul care insoteste aceste probe se vor preciza datele generale ale
pacientului, diagnosticul medical prezumptiv, zona de electie a punctiei, temperatura cutanata
in momentul recoltariii, antibioticoterapia (medicamentul, doza si durata tratamentului),
medicul curant al pacientului si asistentul medical care a efectuat recoltarea.
- Dupa recoltare. hemoculturile vor fi trimise la laborator, flacoanele sunt insamantate si
pastrate la 36.5 - 37 grade Celsius.

3-7 PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE FRACTURI


HUMERUS, TIBIE SI PERONEU, FEMUR,
CLAVICULA, COSTALA- VOLET COSTAL,
RADIUS SI CUBITUS
DEFINIIE: Prin fractur se nelege ntreruperea continuitii unui os.

Semne i simptome
Semne de probabilitate

Durerea

Deformarea regiunii

Impotena funcional

Scurtarea membrului

Vntaia - echimoza
Semne sigure
Semnele de certitudine, daca este identificat macar unul dintre ele, pun diagnosticul sigur de
fractura.
1. Mobilitatea anormala
2. Netransmiterea miscarii cand se incearca ridicarea membrului presupus fracturat de capatul
sau proximal (de dincoace de fractura).

3. Intreruperea clara a continuitatii osului - se poate determina palpand marginea osului. La un


moment dat se poate sesiza discontinuitatea si la nivelul pielii se poate remarca chiar o mica
depresiune.
4. Crepitatiile osoase zgomote specifice (ca sunet, asemanatoare zgomotului produs la
calcarea pe zapada inghetata) care apar la palparea fracturii si care sunt cauzate de frecarea
intre ele a capetelor fracturate.
5. Evidentierea sub piele sau chiar prin piele (in cazul fracturilor deschise) a unuia sau a celor
doua capete fracturate.
6. Modificarile radiologice, care permit aprecierea clara a fracturii si a detaliilor acesteia.
PRIMUL AJUTOR N CAZ DE FRACTURI

Scop: Prevenirea complicaiilor i leziunilor ulterioare i s diminueze durerea i umflarea


zonei
Reguli generale:
CE NU TREBUIE FCUT !?!

Nu se acioneaz brutal

Nu se impun victimei micri inutile

Nu se face reducerea fracturii

Nu se ridic victima n picioare

Nu se transport victima nainte de imobilizarea fracturii


CE TREBUIE FCUT !?!

Primul ajutor se acord la locul accidentului i const n imobilizarea fracturii (cu ajutorul
atelelor)

Diminuarea durerii prin administrarea unui calmant i asigurarea unui confort termic

n caz de fractur deschis: oprirea hemoragiei, pansarea rnii i apoi imobilizarea

Transportul victimei numai dup realizarea imobilizrii

Condiia de imobilizare corect: orice imobilizare trebuie s cuprind dou articulaii


(ncheieturi) cea de deasupra i cea de dedesubtul focarului (proximal i distal).

Atelele, fie c sunt confecionate special fie c sunt improvizate (bastoane,


umbrele, buci de scndur sau placa, cozi de mtur, ipci paturi etc), trebuie s
ndeplineasc trei condiii:

- s fie uoare

- s fie rigide

- s fie suficient de lungi, s cuprind articulaia de desubtul i deasupra


focarului de fractur.
8

Ratiunile imobilizarii fracturilor

diminuarea durerii

scderea hematomului perifracturar

facilitarea mobilizrii pacientului

prevenirea complicaiilor provenite din mobilitatea anormal a fragmentelor fracturate,


(compresiunea / dilacerarea axelor vasculare sau nervoase)

Se efectueaza in cadrul examinarii secundare

Trebuie efectuata inaintea mobilizarii pacientului

Atela sa cuprinda ariculatiile de deasupra si sub focarul de fractura/luxatie

Dupa aplicarea atelei se verifica pulsul distal

Degetele se lasa afara

Fractura deschisa se imobilizeaza in pozitia gasita dupa pansarea plagii


Atelele pneumatice nu se aplica pe haine
Scopul imobilizarii fracturilor

mpiedica micrile active i pasive - repaus

menine axarea corect a membrului

diminueaz durerea

evita complicaiile provocate de micarea n focar a unui fragment osos

amelireaz tulburri funcionale date de compresiunea unor vase sau nervi

impiedicarea miscarilor fragmentelor osoase fracturate

evitarea complicatiilor ce pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos

scaderea durerii

poate reduce sangerarea

reduce probablitatea transformarii unei fracturi inchise in deschisa

permite transportul pacientului si manipularea lui


Principiile unei bune imobilizari

doar dup stabilizarea funciilor vitale

s realizeze axarea relativ a segmentului de imobilizat

s cuprind articulaiile situate deasupra i dedesubtul focarului de fractur

s fie adaptat segmentului afectat

s fie simpl,necompresiv

n poziia fiziologic a membrului


9

s nu determine durere

s permit vizibilitate asupra segmentului distal de fractur


IMOBILIZAREA

Traumatism mana - atela palmara+esarfa

Traumatism antebrat - atela+esarfa

Traumatism cot - bandaj+esarfa

Traumatism humerus - atela+esarfa

Dislocarea anterioara a umarului - esarfa

Traumatism glezna - atela pneumatica

Traumatism femur atela de tractiune (extensie)

Fracturile membrului superior:

Fracturile humerusului (braului) se produc mai frecvent prin traumatism direct.

La imobilizarea fracturii drept atel putem folosi chiar toracele

de care se fixeaz segmentul fracturat cu ajutorul unei earfe.

Fracturile antebraului se produc mai frecvent prin traumatism direct.

Imobilizarea fracturii se poate face cu oricare tip de atel special sau folosind atele
improvizate din lemn, carti reviste.

Fracturile oaselor minii

Se imobilizeaz pe faa palmar de la cot la degete.

Fracturile membrului inferior:

Fracturile femurului se produc prin traumatism direct sau indirect.


o

pentru imobilizare se folosesc dou atele inegale.

Atela mai lung se aplic pe faa lateral extern a membrului inferior i se


ntinde de deasupra oaselor bazinului pn la clci.

Atela mai scurt se aplic pe partea intern i se ntinde de la regiunea


inghinal pn la clci.

Cnd femurul este fracturat n apropierea genunchiului, imobilizarea se poate


realiza folosind o singur atel trecut prin partea din spate a membrului din regiunea
fesier pn la clci.

Fracturile gambei sunt foarte frecvente,


10

Imobilizarea poate fi fcut

-cu doua atele asezate lateral sau


- cu o atela asezata posterior.

Fractura de rotul se produce prin cdere n genunchi,

- se imobilizeaz n atele posterioare.


Fracturile costale
o

NU se imobilizeaz,

Excepie situaia voletului costal. Voletul costal este minimum dubla fractur la dou
coaste nvecinate.Imobilizarea se face prin nfundarea zonei respective, mpiedicnd
astfel micrile segmentelor la acest nivel. Semnele i simptomele constau n dificultatea
respiraiei, micarea paradoxal a segmentului (n inspir cnd toracele se destinde
fragmentul se nfund; la expir cnd toracele se micoreaz fragmentul se deplaseaz spre
exterior), durere, cianoz.

VOLETUL COSTAL
Apare dac sunt fracturate 2 coaste n 2 sau mai multe locuri
Const dintr-o arie cu micri libere a peretelui toracic i micri respiratorii
paradoxale a acesteia, contribuind la instalarea insuficienei respiratorii
Contuzia pulmonar subiacent este adesea prezent
Foarte rar este necesar terapia chirurgical
Adesea se poate trata conservativ prin fixarea marginal a segmentului flotant cu
comprese sterile i benzi late de leucoplast,
oxigen, restricie de fluide, aspiraie, bloc intercostal
Se va lua n considerare tratamentul precoce cu intubaie endotraheal, ventilaie
mecanic +/- PEEP dac:
vrsta > 65 ani
alte leziuni majore prezente
pCO2 crescut (>44 mm Hg)
pO2 scazut (< 60 la 40 % O2 pe masc facial)
detres respiratorie sau frecvena respiratorie crescut
BPOC preexistent
Fracturile bazinului

In fracturile de bazin pacientul rmne nemicat,


11

NU se mai permite mobilizarea lui i

se ine pe un plan dur n poziie culcat pe spate

8. Tehnica msurrii i notrii temperaturii


Temperatura

corporala -

se

defineste

ca

fiind

echilibrul

intre

procesele

de termogeneza (producerea de caldura de catre organism) sitermoliza (cedarea de catre


organism , inspre mediul inconjurator a excesului de caldura).
Febra = Hipertermia = Pirexie = cresterea temperaturii peste valorile fiziologice pentru
varsta, sex si status hormonal.
Subfebrilitate - temperatura peste 37,5 - 37,8oC.
Febra - temperatura centrala peste 38 grade Celsius.
Hiperpirexie -T > 39oC.
Scop: evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza
Locuri de masurare
- caviti seminchise:

axila,

plica inghinal,

cavitatea bucal;
- caviti nchise:

rect,

vagin.

Materiale necesare:

termometru maximal,lectronic,auricular

casoleta cu tampoane de vat i comprese sterile,

recipient cu soluie dezinfectant (cloramin 1-5 %),

tvia renal,

flacon cu alcool medicinal,

ceas,
12

foaie de observaie,

pix de culoare negru

carnetel individual.
Interventiile asistentei
- pregatirea materialelor langa pacient
- pregatirea psihica a pacientului
- spalarea pe maini
- se sterge cu o compresa cu alcool, se scutura

pentru masurarea in axila


- se asaza pacientul in DD sau in pozitie sezand
- se ridica bratul pacientului
- se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului
- se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei, paralel cu toracele
- se apropie bratul de trunchi, cu antebratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui
- daca pacientul este slabit, agitat, precum si la copii, bratul va fi mentinut in aceasta pozitie
de catre asistenta
- termometrul se mentine timp de 10 min-pentru termometrul maximal
- temperatura axilara reprezinta temperatura externa a corpului, ea fiind cu 4-5 zecimi de grad
mai joasa decat cea centrala

pentru masurarea in cavitatea bucala


- se introduce termometrul in cavitatea bucala, sub limba sau pe latura externa a arcadei
dentare
- pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas
- se mentine termometrul timp de 5 min
- masurarea temperaturii in cavitatea bucala este contraindicata la: copii, pacienti agitati, la cei
cu afectiuni in cavitatea bucala;
- pacientul nu va consuma lichide reci sau calde si nici nu va fuma cu cel putin 10 min inainte
de determinarea temperaturii

pentru masurarea rectala


- se lubrefiaza termometrul
- se aseaza pacientul in DL, cu membrele inferioare in semiflexie, asigurandu-i intimitatea
- se introduce bulbul termometrului in rect, prin miscari de rotatie si inaintare
13

- termometrul va fi tinut cu mana tot timpul masurarii


- se mentine termometrul 3 min
- copiii mici sunt asezati in DD, cu picioarele ridicate sau in DV
- temperatura masurata rectal este mai mare decat cea masurata axilar cu 0,4-0,5 grade
- masurarea temperaturii in rect este contraindicata la pacientii agitati si la cei cu afectiuni
rectale
Se noteaza valoarea obtinuta pe foaia de temperatura:
- notarea unui punct pe verticala, corespunzator datei si timpului zilei, socotind, pentru fiecare
linie orizontala a foii, 2 diviziuni de grad
- se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara pentru obtinerea curbei termice
- in alte documente medicale se noteaza cifric
- interpretarea curbei termice
- in mod curent temperatura se masoara dimineata intre orele 7-8 si dupa-amiaza intre orele
18-19
- pentru masurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza termometre cutanate si termometre
electronice
- temperatura prezinta oscilatii fiziologice:
- in timpul zilei de 0,5 -1 grd C; temp dimineata intre orele 4-5 ; si intre orele 9-10 a.m. si
seara 16-20
- la tineri seara este mai ridicata
- in sarcina, in prima jumatate a menstrei este crescuta temperatura
- in timpul desfasurarii unor activitati; efort fizic, digestie etc
- temperatura prezinta oscilatii patologice: hipotermie , hipertermie
valori normale
n.n. i copil mic

36,1-37,8 C

adult

36-37 C n axil

vrstnic

35-36 C

temp. < 36 C : hipotermie


37-38 C subfebrilitate
38-39 C febr moderat
39-40 C febr ridicat
Peste 40 C hiperpirexie
14

9.Tehnica msurrii i notrii tensiunii


arteriale
TENSIUNEA ARTERIALA: - reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant asupra
peretilor arteriale. Tensiunea scade de la centru spre periferie.
-

Evaluarea funciei cardio-vasculare ne d informaii asupra forei de contracie asupra

inimii i rezistena determinat de elasticitatea i calibrul vaselor.


Elemente de evaluat:
-

Tensiunea arterial sistolic (cea maxim)

Tensiunea arterial diastolic ( cea minim).


Materiale necesare:

Aparat pt msurarea tensiunii arteriale: cel cu mercur, cel cu manometru, oscilometru


PACHON

Stetoscop biaurecular

Tampon de vat

Alcool

Creion sau pix cu min roie.


Metod de determinare:

Palpatorie i auscultatorie.
Interveniile asistentei pentru metoda auscultatorie:

Pregatirea psihic a pacientului.

Asigurarea repaosului psihic i fizic timp de 15 minute

Splarea pe mini

Se aplic maneta pneumatic pe braul pacientului. Braul trebuie s fie fixat i ntins (n
extensie).

Se fixeaz membrana stetoscopului pe artera humeral, sub marginea inferioar a


manetei.

Se introduc olivele stetoscopului n urechi.

Se pompeaz aer n maneta pneumatic, cu ajutorul perei de cauciuc pn la dispariia


zgomotelor pulsative.
15

Se decomprim progresiv aerul din manet prin deschiderea supapei pn cnd se percepe
primul zgomot arterial, aceasta reprezentnd valoarea tensiunii arteriale maxime.

Se reine valoarea indicat de coloana de mercur sau a manometrului pentru a fi


consemnat.

Se continu decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice.

Se reine valoarea indicat de coloana de mercur sau de acul manometrului. n momentul


n care zgomotele dispar, aceast valoare reprezentnd tensiunea arterial minim.

Se noteaz pe foaia de temperatur valorile obinute cu o linie orizontal de culoare


roie. Considerm pentru fiecare linie a foii de temperatur o unitate a coloanei de mercur. Se
unesc liniile orizontale cu liniile verticale i se haureaz spaiul rezultat. n alte documente
medicale se nregistreaz cifric.

Se dezinfecteaz olivele stetoscopului i membrana de alcool.


Pentru metoda palpatorie:

Determinarea se face prin palparea arterei radiale.

Nu se folosete stetoscopul

Etapele sunt identice, urmrim pulsul.

Dezavantajul: obinerea unei valori mai mici dect realitatea, palparea pulsului periferic
fiind posibil numai dup reducerea accentuat a compresiunii exterioare.
De reinut:

Maneta va fi bine fixat pe braul pacientului

Manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se face determinarea.

Msurarea va fi precedat de linitirea pacientului.

n caz de suspiciune se repet msurarea fr a scoate maneta de pe braul pacientului.

Se pot face msurtori comparative la ambele brae.

Valori normale

Adulti: 115-140 / 70-80 mmHg

Copii: 91-110 / 60-65 mmHg

Nou-nascuti: 65-80 / 40-50 mmHg

Valori peste cele normale - hipertensiune.HTA

Valori sub cele normale - hipotensiune. hTA

10. Rolul as.med. la efectuarea punciei


rahidiene
16

Punctia rahidiana
Patrunderea cu un ac in spatiul subrahnoidian, printre vertebre reprezinta punctia rahidiana.
Spre deosebire de celelalte tipuri de punctii care au doar scop explorator si terapeutic, punctia
rahidiana are si un scop anestezic ce consta in introducerea substantelor anestezice
(rahianestezie).

"spate de pisica" - in decubit dorsal


in pat,
cu spatele la marginea patului,
coapsele flectate pe abdomen,
barbia atingand pieptul.

Locul punctiei
In functie de tipul de punctie locul de executie difera astfel:

punctia lombara - T12-L1 sau L4-L5

punctia dorsala - T6-T7

punctia suboccipitala - intre protuberanta occipitala externa si apofiza axisului, pe linia


mediana

Numerotarea vertebrelor coloanei vertebrale


Pregatirea punctiei
Sunt necesare materiale de protectiei a mesei/patului si pentru dezinfectie tip III a pielii.
Materialele se aleg in fuctie de scopul punctiei.
- instrumente si materiale sterile - ace lungi cu diametrul 1-1.5 mm cu mandren, seringi (si
pentru anestezie), campuri chirurgicale, comprese, tampoane, manusi de cauciuc, pense

17

hemostatice, pense anatomice, eprubete, lampa de spirt, tavita renala, manopetru Claude
- in cazul rahianesteziei sunt necesare anestezice locale, antibiotice, citostatice, seruri imune,
preparate cortizonice
- se informeaza pacientul, se incurajeaza si i se explica pozitia in care va sta, in fuctie de locul
punctiei si starea acestuia.
- Atentie ! Pentru a putea fi executata punctia, pacientul trebuie sa fie "pe nemancate" (a jeun)
- pacientul poate sta in doua pozitii:
1. "spate de pisica" - in decubit dorsal in pat, cu spatele la marginea patului, coapsele flectate
pe abdomen, barbia atingand pieptul
2. pozitia semisezand pe masa de tratament/operatie cu mainile pe coapse, capul in
hiperflexie.

Pozitia semisezand pe masa de tratament/operatie,


cu mainile pe coapse, capul in hiperflexie

Executia punctiei
- Se face de ctre medic, ajutat de 1-2 asistenti medicali si se desfasoara n sala de tratamente,
salon sau n sala de operatie n cazul rahianesteziei.
- Medicul si asistentii medicali i spal si dezinfecteaz minile;
- Asistentii medicali dezbraca pacientul, protejeaza patul/masa de punctie cu musama, aleza;
- Medicul stabileste locul punctiei iar Asistentul II asaza pacientul n pozitia corespunzatoare
n functie de locul punctiei si starea pacientului;
- Asistentul I pregateste locul punctiei prin dezinfectie tip III si daca e cazul serveste seringa
18

cu anestezic iar medicul face anestezia locala (aceasta etapa este valabila pentru punctia
anestezica);
- Medicul primeste manusile chirurgicale, cmpul chirurgical pe care l asaza sub locul
punctiei;
- Asistentul I dezinfecteaza locul punctiei si serveste acul cu mandren iar medicul executa
punctia.Pozitia pacientului este mentinuta de asistentul II, sustinandu-i ceafa cu o mana, iar cu
ceala impingand usor regiunea epigastrica;
- Dup executia punctiei, medicul scoate mandrenul, asistentul I mentine eprubetele pentru
recoltarea lichidului.Apoi serveste manometrul Claude pentru masurarea tensiunii LCR;
- Asistentul I serveste seringa cu solutiile medicamentoase, iar dupa administrarea acestora,
medicul retrage acul de punctie;
- Asistentul I dezinfecteaza si comprima cu o compresa sterila locul punctiei, aplica
pansament uscat fixat cu romplast, apoi asaza pacientul n pat n pozitie decubit dorsal, fara
perna si este necesar sa i pastreze aceasta pozitie timp de 24 de ore
Dup ase ore, pacientul poate fi hidradat i hranit la pat, se vor verifica n permanenta
semnele vitale - tensiune arteriala, respiratie, puls iar in cazul n care apar manifestari precum
varsaturi, greturi sau cefalee este informat medicul.
Lichidul cefalorahidian pate fi imediat examinat macroscopic, apreciindu-se culoarea,
aspectul, presiunea acestuia care n conditii normale este limpede, se scurge picatur cu
picatur.
In stri patologice, lichdul poate fi hemoragic, purulent, de culoare galben (xantocrom) iar
viteza de scurgere poate crete.
In cazul unui examen citologic, biochimic sau bacteriologic produsul recoltat este trimis la
laborator
Atentie !
In timpul executiei punctiei rahidiene pot aparea accidente
- sindrom postpunctional, manifestat prin ameteli, cefalee, varsaturi, rahialgii din cauza
hipotensiunii lichidiene provocate de punctie
- pacientul poate acuza dureri violente n membrele inferioare determinate de atingerea
ramificatiilor maduvei spinarii, cu vrful acului de punctie.
- chiar dac este foarte rar, poate apare ocul reflex ce duce la sincope mortale, dar se vor
pregti mijloace obinuite de reanimare.

19

11. Rahianestezia
Rahianestezia - Anestezie regionala a abdomenului si membrelor inferioare prin injectarea
unui anestezic in canalul rahidian.
Rahianestezia este utilizata n chirurgia aparatului urinar jos (vezica), a aparatului genital
feminin, a anusului si a membrelor inferioare. Rahianestezia are un efect mult mai rapid decat
anestezia peridurala, dar, spre deosebire de ea, nu poate fi practicata pentru operatii cu durata
mai mare 2,5 ore.
Principiu - Se injecteaza un anestezic local n lichidul cefalorahidian, la nlimea rdcinilor
nervoase ale cozii de cal. Dupa cateva minute se instaleaza un blocaj senzitiv i motor
complet al partii de jos a corpului, ntinzndu-se pe o regiune mai mare sau mai mica,
neurcnd mai sus de partea inferioara a abdomenului.
Desfurare - Rahianestezia este realizat dup instituirea unei perfuzii intravenoase.
Bolnavul este aezat pe marginea mesei de operatie sau culcat pe o parte. Dup introducerea
prin piele, ntre doua vertebre lombare, a unui trocar (ac gos tubular destinat sghideze
traiectul) se nfige uor prin trocar un ac fin pn cnd lichidul cefalorahidian reflueaz, apoi
se injecteaz anestezicul prin acul fin cu ajutorul unei seringi.
Efecte nedorite - Acestea sunt foarte rare i pot surveni n timpul anesteziei sau n orele
urmatoare: greuri i vrsturi, scderea tensiunii arteriale, retenia pasager a urinei, dureri de
cap.

12 TRAUMATISMUL ABDOMINAL
NCHIS/DESCHIS
Definitie: Toate leziunile anatomoclinice - functionale, locale sau sistemice produse de
actiunea unui agent traumatic asupra structurilor abdominale sau structurilor de vecinatate,
cu rasunet abdominal.
Clasificarea traumatismelor abdominale
1.
2.

Traumatisme inchise, sau contuzii abdominale si


Traumatisme deschise sau plagi abdominale, in functie de integritatea tegumentul

ui, adica tegumentul este intact sau prezinta o solutie de continuitate.


20

Contuziile abdominale pot interesa:


-

numai peretele abdominal

peretele si viscerele abdominale (contuzii parieto-viscerale)

numai

viscerele abdominale; in acest caz,

peretele prezinta leziuni minime

Plagile abdominale pot fi :


-

penetrante - cu sau fara leziuni viscerale


-

nepenetrante, dupa cum intereseaza peritoneul.

Evaluarea pacientului traumatizat in urgenta:


^ Evaluarea functiilor vitale:
respiratie puls, tensiune arterial
^ Evaluarea nivelului constientei Scorul GLASGOW
^ Anamneza, in cazul pacientilor constienti, ne poate conferi date despre accident si
mecanismul traumatismului, poate fi utila in presupunerea unor leziuni, si coroborata cu
examenul clinic, poate sa conduca chiar la diagnosticul leziunii.Astfel, se va intreba: timpul
scurs de la accident natura si particularitatile fizice ale agentului traumatic si conditiile in care
a actionatdaca traumatizatul a prezentat hematemeza si/sau melena semn de leziune sigura a
tubului digestivdaca a prezentat rectoragie, semn de leziune colorectala, daca pacientul a
mancat de curand, daca isi aminteste cum a fost surprins peretele abdominal in momentul
impactului, contractat sau relaxat, pozitia corpului in momentul impactului, daca exista
afectiuni abdominale preexistente impactului, daca pacientul se afla intr-o stare fiziologica
particulara- sarcina.
Evaluarea tuturor segmentelor corpului, pentru un prim bilant al leziunilor
Examinarea clinica a pacientului. Trebuie sa fie completa, rapida, si sa releve:
1.
2.

Prezenta / absenta socului


Caracterul

leziunilor

(parietale,

viscerale,

daca

posibil

si

tipul viscerelor,

parenchimatoase sau cavitare)


3.

Existenta leziunilor asociate.

Elemente de prim ajutor:


1. Linie venoasa pentru 1 -2 vene.
2.

Oxigenoterapie.

3. Hemostaza si compensarea socului hemodinamic si tulburarilor hidroelectrolitice.


21

4. Cateter urinar.
Evaluarea la spital a pacientului
> Anamneza
Circumstantele accidentului si modul de actiune a agentului traumatic.
Nivelul starii de constienta - daca au existat pierderi de cunostinta.
Daca pacientul a vomitat.
Daca pacientul a urinat sau nu.
Timpul scurs de la momentul accidentului pana cand a fost acordat primul ajutor.
Daca exista durere sau nu, si in caz afirmativ caracterele acesteia: localizare - intensitate caracter (acuta, difuza) - iradiere - durata - continua sau intermitenta. Stari patologice
preexistente traumei, cu semnificatie in acest caz.
> Examenul clinic general
Se face cu pacientul dezbracat complect, in pozitie decubit dorsal.
Se observa daca exista pozitie antalgica.
Se observa daca exista deformari asociate ale membrelor, coloanei vertebrale, toracelui,
pelvisului.
Se cauta prezenta durerii la nivelul crestelor iliace.
Se cauta prezenta crepitatiilor osoase sau a miscarilor anormale la nivelul oaselor.
> Examenul

local

Inspectia
Prezenta plagilor penetrante sau nepenetrante
Localizarea plagilor, in concordanta cu cele 9 regiuni ale abdomenului
Existenta orificiilor de intrare si iesire pentru plagile transfixiante
Se noteaza ce se exteriorizeaza prin orificiul plagii: epiploon, sange, anse intestinale,
bila, urina.
Prezenta leziunilor

peretelui

abdominal: escoriatii, echimoze, hematoame, plagi taiate

sau anfractuoase si se stabilesc si dimensiunile acestora.


Miscarile abdomenului cu respiratia:prezenta si amplitudinea acestora.
Palparea
Se controleaza existenta colectiei Morrel - Lavalee.
Se controleaza existenta unui glob vezical.
Se controleaza prezenta unei hernii sau eventratii posttraumatice.
Se controleaza prezenta apararii musculare la palpare sau a contractorii musculare
preexistente la palpare.
22

Se controleaza existenta distensiei abdominale.


Percutia
Se verifica cresterea durerii la percutie repetata - semnul Mendel - semn de iritatie
peritoneala. Se verifica existenta clapotajului la percutia repetata a abdomenului cu urechea
langa peretele abdominal.
Sindromul de hemoragie interna
Debutul
1. rapid, brusc - ruptura:
splinei
ficatului
rinichiului
vaselor mezenterice mari,
2. progresiv:
contuzia splinei - smulgerea unor vase mezenterice mai mici fractura de pelvis.
Semne generale caracteristice: cresterea pulsului, intr-o prima etapa, apoi scaderea
lui, dupa un interval de timp, cand acest mecanism de compensare este depasit
scaderea tensiunii arteriale
polipnee
paloarea tegumentelor si mucoaselor
transpiratii reci
sincopa ortostatica
senzatie de sete
Semnele locale, abdominale, au valoare adjuvanta:
meteorism abdominal
sensibilitate locala a abdomenului
matitate locala
Sindromul de iritatie peritoneala
Debutul
1. brusc:
Perforatie de organ cavitar (stomac, intestine) sau parenchimatos (pancreas, rinichi)
Hemoragie retroperitoneala Plagi penetrante
23

2. progresiv:
Contuzii duodenale, pancreatice
Contuzie + hematom al intestinului subtire
Smulgeri de mezenter, urmate de necroza si perforarea
unor anse intestinale
Diagnosticul se bazeaza pe:
Durere abdominala
Aparare sau contractura musculara abdominala
Anamneza
Plagi abdominale
Polipnee
Examenul clinic:
1. Inspectie:
Semne

traumatice

abdominale

sau

toraco-

abdominale Diminuarea sau abolirea miscarilor abdominale cu respiratia


2. Palpare:
Aparare sau contractura musculara abdominala Abolirea reflexelor cutanate
3. Percutie:
Pneumoperitoneu Exacerbarea durerii la percutie
4. Auscultatie:
"Silentio abdominal'- abolire a zgomotelor intestinale, semn de ocluzie paralitica asociata.
Important! in patologia traumatica abdominala, nu toti pacientii la care exista rupturi
traumatice de viscere cavitare pot dezvolta un sindrom clasic de iritatie peritoneala, din
primele ore de la actiunea traumei. Exista stiuatii in care epiplonul poate "acoperi'
perforatia viscerului, si in consecinta, fenomenele de iritatie peritoneala apar tardiv, urmate
de o deteriorare rapida a starii generale, cu fenomene de soc septic si exitus. Toti pacientii cu
trauma abdominala trebuieconsiderati posibili cu complicatii hemoragice si/sau rupturi
viscerale, pana la infirmarea categorica a acestora.
Pacientii cu politrauma severa
1. Compensarea stopului cardio-respirator:
Curatirea cailor respiratorii
Ventilatie pe masca sau intubatie
Drenaj toracic al oricarei colectii lichidiene pleurale
24

Masaj cardiac extern daca e necesar


Abord venos pentru 1 -2 vene
Perfuzarea cu solutii macromoleculare, plasma, ionice
2. Cateterizarea vezicii urinare
monitorizarea diurezei in scopul stabilirii echilibrului lichidian al pacientului
3. Montarea unei sonde nazo-gastrice
pentru golirea stomacului
pentru

evitarea

aspiratiei

in

caile

respiratorii

continutului gastric
in caz de ocluzie paralitica intestinala, pentru a
decomprima stomacul
4. Calmarea durerii
se administreaza produse nonopiacee,

administrarea opiaceelor va modifica sau masca

tabloul clinic.
EVALUAREA PACIENTULUI CU TRAUMATISM ABDOMINAL
Inspecie: eventuala cretere n volum a abdomenului, plgi, echimoze
Palpare: apreciem sensibilitatea i consistena abdomenului (dur = aprare
muscular, contractur, ceea ce traduce o iritaie peritoneal, cauza fiind ori o
hemoragie intern ori o perforaie de organ)
Percuie-posibil matitate n flancuri (snge n cavitatea abdominal)
!!! ruptura n doi timpi ale organelor parenchimatoase
n mediu rece un abdomen poate fi contractat i fr leziuni
TRATAMENT
Decubit dorsal
Oxigen
Abord venos periferic
Evitarea analgeticelor majore (pot masca un adbomen chirurgical)
Protecie termic
n caz de eviscerare pansament umed al viscerelor fr tentativ de
reintroducere a lor

13. Rolul as.med.la efectuarea punciei


abdominale

25

Punctia abdominala (Paracenteza)

Paracenteza (punctia abdominala) consta n traversarea


peretelui abdominal cu ajutorul unui trocar n diferite scopuri.In cavitatea peritoneala se poate
acumula lichid (ascita) care poate avea cauze multiple precum obstacole in circulatia portala
(determina hipertensiune in ramurile venei porte) sau inflamatie (n peritonita tuberculoasa).
Scopul explorator al punctiei abdominale
- punere n evidenta a prezentei lichidului peritoneal.
- recoltarea lichidului si examinarea sa n laborator pentru stabilirea naturii sale
Scopul terapeutic al punctiei abdominale
- evacuarea unei colectii libere de lichid n ascitele masive.
- efectuarea dializei peritoneale
Se recomanda paracenteza in cazul ascitelor masive care provoaca tulburari circulatorii si
respiratorii prin presiunea asupra diafragmului, venei cave inferioare, in ascitele care nu se
resorb prin metode obisnuite de tratament, in traumatisme inchise ale viscerelor abdominale,
atunci cand se banuieste hemoperitoneu
Atentie !
- Paracenteza nu este indicata in chisturi ovariene mari, hidronefroza, sarcina.
- La pacientii cu diateze hemoragice si in precoma acest tip de punctie se executa cu mare
prudenta

Locul punctiei
- pe linia Monroe Richter, n fosa iliaca stanga, la punctul de unire a 1/3 medii cu cea
mijlocie a liniei ce uneste ombilicul cu spina iliaca anterioara superioara stanga.
26

- pe linia ombilico-pubiana, la mijlocul ei.


Pregatirea punctiei
Pentru executarea paracentezei sunt necesare materiale - de protectie a patului pe care se
executa punctia, pentru dezinfectia tegumentului tip III, instrumente sterile (trocar gros cu
diamentrul de 3-4 mm cun un mandrin ascutit si unul bont de rezerva, seringi de 5 si 20 ml,
ace 5-6 mm, bisturiu, pense hemostatice, camp chirurgical, manusi chirurgicale, comprese,
tuburi prelungitoare.
- pentru recoltarea si colectarea lichidului - eprubete, cilindru gradat, galeata gradata de 10 L
- pentru ingrijirea locului punctiei - cearsaf impaturit pe lungime, romplast
- substante medicamentoase - anestezice locale, tonice-cardiace
- paravan, tavita renala
Asistentul medical informeaza pacientul asupra necesitatii punctiei, si asigura securitatea si
intimitatea.
Pacientul este nevoit sa urineze (daca este cazul se face sondaj vezical), se dezbraca regiunea
abdominala. Asistentul medical asaza pacientul in pozitie decubit dorsal in pat, peste cearsaful
impaturit in lung, cu flancul stang la marginea patului si trunchiul usor ridicat, se masoara
circumferinta abdominala.
Executia punctiei
- se face de catre medic, ajutat de 1-2 asistenti medicali si se deruleaza in salon sau in sala de
tratamente. Inainte de executia punctiei, medicul si asistentul/asistentii isi spala mainile si le
dezinfecteaza.
- medicul alege locul punctiei iar asistentul pregateste patul cu musama, aleza, cearsaf, asaza
pacientul in pozitia corespunzatoare locului ales.
- asistentul medical pregateste locul punctiei, dezinfectie tip III, serveste seringa incarcata cu
anestezic iar medicul face anestezia locala.
- dupa anesteziere, medicul primeste manusile chirurgicale si campul chirurgical de la
asistent.Medicul protejeaza locul punctiei cu campul steril, timp in care asistentul medical
serveste bisturiul sau direct trocarul.
- medicul executa incizia sau direct punctia cu trocarul, scoate mandrinul iar asistentul
medical supravegheaza permanent faciesul (aspect caracteristic al fetei n cursul unei boli),
respiratia, starea bolnavului.
- asistentul medical recolteaza in eprubete lichidul de ascita, seveste tubul prelungitor al
canulei trocarului (pentru evacuare).
27

- medicul adapteaza tubul prelungitor iar asistentul/asistentii supravegheaza scurgerea


lichidului in vasul colector si totodata pacientul

Atentie !
Daca se intrerupe scurgerea lichidului pozitia pacientului trebuie schimbata
- medicul retrage trocarul, aplica agrafa Michel daca a folosit bisturiul pentru incizie, iar
asistentul medical dezinfecteaza locul punctiei, face o cuta a pielii, aplica pansament uscat
compresiv.Se strange cearsaful in jurul abdomenului, fixandu-se cu ace de siguranta.
Ingrijirea ulterioara a pacientului
- se asaza comod in pat, astfel ca locul punctiei sa fie cat mai sus pentru a evita presiunea
asupra orificului si scurgerea lichidului in continuare, se asigura o temparatura optima si
liniste.
Dupa sase ore se indeparteaza cearsaful strans in jurul abdomenului, se masoara circumferinta
abdominala si se noteaza, se suplineste pacientul pentru satisfacerea nevoilor sale, se
monitorizeaza pulsul, tensiunea arteriala, se noteaza valorile inregistrate in primele 24 de ore,
pansamentul se schimba, respectand masurile de asepsie (sterilizare), agrafele se scot dupa
48-72 de ore
Pregatirea produsului pentru examinare
- Examenul macroscopic consta in masurarea cantitatiid de lichid evacuat, aprecierea
aspectului lui, determinarea densitatii.
- reactia Rivalta,

28

- Examenul citologic, bacteriologic, biochimic - eprubete cu lichid etichetate se trimit la


laborator
Notarea punctiei in foaia de observatie
- se noteaza cantitatea de lichid evacuat, data, ora, numele persoanei care a executat punctia,
circumferinta abdominala inainte si dupa evacuarea lichidului
Atentie !
- In timpul executiei punctiei abdominale pot aparea accidente precum - colaps vascular prin
comprimarea brusca a cavitatii abdominale, hemoragie difestiva manifestata prin
hematemeza, melena, perforarea intestinului subtire determina peritonita, persistenta
orificiului de punctiei prin care se executa punctia
- La prima punctie abdominala se evacueaza o cantitate de maximum 4-5 L iar la urmatoarele
se pot evacua 10 L de lichid ascitic
- Viteza de scurgere a lichidului este de 1 L la 15 minute.

14. Rolul as.med. la efectuarea punciei


pleurale
Punctia pleurala Toracocenteza Punctia pleurala sau toracocenteza reprezinta stabilirea
unei legaturi ntre cavitatea pleurala si mediul exteriror prin intermediul unui ac de punctie.
Scopul explorator al toracocentezei este de a pune n evidenta prezenta lichidului pleural si
recoltarea lichidului pentru examinarea sa cantitativa si calitativa.
Acest tip de punctie are si un scop terapeutic ce consta n evacuarea lichidului si
administrarea medicamentelor n cavitatea pleurala dupa spalarea cavitatii. Medicamentele
pot fi antibiotice sau citostatice.
Se recomanda toracocenteza n cazul bolilor inflamatorii, tumori pulmonare, insuficenta
cardiaca nsotita de colectii lichidiene n cavitatea pleurala.
Se va face punctie pleurala atunci cnd cantitatea de lichid pleural depaseste un litru si
jumatate si exercita o presiune asupra inimii si plamanului, impiedicandu-le sa functioneze
normal
Nu se recomanda toracocenteza atunci cand exista tulburari de coagulare a sangelui
(hemofilie) si cand pacientul tine un tratament cu anticoagulante.
Locul punctiei se alege n functie de situatia si cantitatea de lichid pleural.

29

Daca lichidul este n stare libera, punctia se face in spatiul VII - VIII intercostal pe
linia axilara posterioara..

Daca lichidul este nchistat, punctia se face n plina matitate, n zona stabilita prin
examen clinic

In cazul colectiilor purelente si tuberculoase se punctioneaza ct mai aproape de


nivelul lor superior pentru a prentmpina fistulizarea lor.
fistulizarea - aparitia patologica sau crearea chirurgicala unei fistule, adica un

canal care pune in comunicatie directa doua viscere sau un viscer si pielea.
Pregatirea punctiei
Pentru acest tip de punctie sunt necesare urmatoarele materiale: instrumente sterile (2-3 ace de
10 cm lungime cu diametrul de 1 mm, 2-3 seringi de 20-50 ml, seringa de 5 ml si ace pentru
anestezie, pense, manusi, camp chirurgical, tampoane, comprese), romplast, eprubete, lampa
de spirt, aparate aspiratoare (Dieulaloy sau Potain), recipiente pentru colectarea lichidului,
tavita renala
Totodata, se vor administra si medicamente precum cele tonice-cardiace, atropina, morfina,
solutiile anestezice.Pentru reactia Rivalta este necesar un pahar conic de 200 ml, 50 ml apa
distilata, solutie de acid acetic glacial, pipete.
Pacientului i se administreaza cu 30 minute inainte executie punctiei o fiola de atropina pentru
a preveni accidentele.Atropina scade excitabilitatea generala si a nervului pneumogastric.Apoi
se asaza in pozitie
sezand la marginea patului sau a mesei de examinare cu picioarele sprijinite pe un scaunel, cu
mana de partea bolnava ridicata peste cap pana la urechea opusa sau cu trunchiul usor aplecat
in fata, cu antebratele flecate pe brate, cu mainile la ceafa, coatele inainte.
Pacientii cu stare buna se asaza calare pe scaun cu spatar, antebratele fiind sprijinite pe
spatarul scaunului iar cei in stare grava se asaza in decubit laterak, pe partea sanatoasa, la
marginea patului.
Executia punctiei
- se face de catre medic, ajutat de 2 asistenti medicali si se desfasoara in salon sau in sala de
tratamente.
30

- asistentul 1 pregateste radiografia pacientului si isi spala si dezinfecteaza mainile, iar


asistenul 2 adiminstreaza o fiola de atropina cu 30 de minute inaintea punctiei, asza
musamaua si aleza pe masa punctiei si dezbraca toracele pacientului
- medicul stabileste locul punctiei iar asistentul 2 asaza pacientul in pozitia corespunzatoare
locului ales.
- asitentul 1 pregateste locul punctiei, printr-o dezinfectie de tip II si serveste seringa cu
anestezic
- medicul efectueaza anestezia iar cei doi asistenti servesc manusile chirurgicale, campul
chirurgical si supravegheaza pacientul si ii mentine pozitia corespunzatoare efectuarii
punctiei.
- medicul asaza campul chirurgical in jurul toracelui sub locul punctiei
- asistentul 1 serveste acul de punctie adaptat la seringa si dezinfecteaza locul punctiei
- medicul executa punctia si aspira lichidul
- asistenul 1 preia seringa cu lichid si il introduce in eprubete,apoi serveste medicului aparatul
respirator
- in acest timp asistentul 2 mentine pacientul si il indruma sa-si retina tusea si este atent la
culoarea fetei si respiratie.
- medicul introduce solutiile medicamentoase iar asistentul 1 serveste seringa cu solutie
medicamentoasa in functiei de scopul punctiei.
- medicul retrage acul de punctiei iar asistentul 1 dezinfecteaza locul si il comprima cu un
tampon steril si aplica pansamen uscat fixat cu romplast.In acest timp asistentul mentine in
continuare pozitia corecta a pacientului si verifica culoarea pielii si respiratia.
- dupa executia punctiei, pacientul este ajutat de catre asistenti sa se aseze in pat, ii ridica
membrele inferioare, scoate aleza si musamaua, inveleste pacientul.

15. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE


ELECTROCUTARE
DEFINIIE: Agresiunea electric este urmat de manifestri locale i de manifestri
sistemice i presupune trecerea nemijlocit a curentului electric prin esuturi. Locul de
ptrundere i ieire a curentului electric sunt totdeuna nsoite de leziuni specifice. Astfel, la
locul de intrare denumit i marc de intrare se constat de obicei o escar profund de
31

ntindere mic, n timp ce la locul de ieire a curentului electric pot fi vzute leziuni tisulare
extinse.
Gravitatea leziunilor produse este funcie de: intensitatea curentului, tensiunea, rezistena pe
care o opune tegumentul, natura curentului.
Efectele lectrocutrii se manifest prin:
- contractura muchilor i rigiditatea ntregului corp, care nu se poate elebera singur de sub
elementul electric atins, aflat sub tensiune,
- rigiditatea cutiei toracice mpiedic micrile respiratorii i apare sincopa respiratorie,
urmat de sincopa cardiac.
CONDUITA DE URGEN N ELECTROCUTARE:
Sigurana salvatorului

ntrerupei sursa de curent electric

Curentul de nalt tensiune poate:

s produc arc electric

Arsuri electrice
Arsurile electrice produc leziuni la locul de intrare si la cel de iesire (marca electrica) dar
provoaca si leziuni profunde ale organelor (tulburari de ritm, leziuni neurologice, vasculare,
musculare) chiar si stop cardiac.
In caz de electrocutare:
- se va indeparta sau opri sursa de curent electric inainte de a atinge victima, fie de la
intrerupator fie indepartand cablul electric cu un obiect nemetalic, din lemn, plastic, cauciuc
sau folosind manusi de cauciuc pentru autoprotectie
- nu se va atinge victima sau sursa de curent cu mainile neprotejate
- daca victima este in stop cardio-respirator se va face masaj cardiac si respiratie artificiala.
Orice victima care a suferit o electrotrauma trebuie transportata si internata in spital pentru
cateva zile, indiferent de starea victimei.
Ingrijirea ulterioara a pacientului
- se asigura repausul la pat pe o perioada prescrisa de medic
- se supravegheaza pulsul, tensiunea arteriala, respiratia, culoarea tegumentelor periodic
- se informeaza medicul imediat in cazul aparitiei cianozei (coloratie albastra cu nuanta
cenusie sau violacee a pielii si mucoaselor fara extravazare sanguina), dispneei, tahicardiei,
secretiilor bronhice.
32

Complicatii
- pot aparea hemoragii interpleurale sau rupturi pleuropulmonare
Atentie !
- cand apar accese de tuse determinate de iritatia pleureziei se intrerupe punctia

16. Primul ajutor in cazul arsurilor


CONDUITA DE URGEN N ARSURI
Not: Tratai n primul rnd leziunile asociate - Nu v focalizai numai asupra arsurii !!!
- Tratai pacientul ars ca pe un traumatizat i nu ca pe unul cu patologie dermatologic
- O arsur major cauzeaz disfuncii multiorganice, nu numai o leziune a pielii!
INTERVENIILE PRIMARE LA LOCUL INCIDENTULUI
- Aspectul cel mai important: S nu devii tu nsui victim!!!!!!!
- Se va ntrerupe gazul / curentul, etc. dac este posibil
- Se va ndeprta pacientul de sursa de caldur (cu un obiect izolant dac este n contact cu o surs
de curent)
- Se va ndeprta pacientul din zon dac exist risc de explozie
- Se va evita fumul; se vor utiliza aparate de respiraie dac este posibil
- Se va stinge focul / hainele care ard (H2O sau stingtor cu CO2)

Primul ajutor in arsurile termice

Arsura de gradul I si II
In cazul arsurilor usoare (gradul I si II) primul ajutor se limiteaza la expunerea zonei afectate
sub un jet de apa rece (20 minute) dupa care se panseaza cu comprese sterile. Se pot aplica
eventual spray-uri speciale pentru arsuri.
Arsura de gradul III si IV
In cazul arsurilor grave (gradul III si IV):
- in cazul arsurii cu flacara se va stinge cat mai rapid flacara, de preferat prin culcarea
victimei la pamant si acoperirea cu o patura sau o haina; se va impiedica victima sa alerge
33

(aceasta fiind reactia fireasca a unui om cuprins de flacari) deoarece curentii de aer intretin
focul
- nu se va dezbraca victima daca hainele sunt lipide de pielea arsa
- se va stropi cu apa rece (sau cu zapada) si se vor aplica comprese cu apa rece pe zonele
lezate
- se va transporta victima la spital cat mai rapid
- nu se vor sparge flictenele si nu se vor aplica creme sau alte substante pe leziuni.
REGULA LUI 9
Capul - 9% adult (18% copii)
Bra - 9% fiecare
Trunchi anterior - 18%
Trunchi posterior - 18%
Membru inferior - 18% fiecare (14% fiecare la copil)
Organe genitale - 1%
PROFUNZIMEA ARSURII:
EXTINDEREA ARSURILOR:
Determinarea iniial a profunzimii nu este de obicei corect (n special la copii)
Pot fi necesare 2 sptmni de observaie pn cnd profunzimea leziunii poate fi corect
estimat
Grad 1 - numai epidermul distrus stratul extern
Grad 2 afectarea total a epidermului
Grad 2 - arsura se extinde la derm dar se poate vindeca prin refacerea celulelor din glandele
sudoripare i foliculilor firului de pr
Grad 3 - derm distrus n ntregime; necesit gref dac afectarea depete 4 cm diametru
Grad I - similar arsurii solare

Roea, durere, fr flictene

Nu conteaz cnd se determin suprafaa ars n vederea administrrii de lichide

Se vindec n 3 - 7 zile fr cicatrici

Se interneaz numai pacienii: pediatrici, deshidradai, hipertermici

Tratament: creme, antiinflamatoare nesteroidiene


Steroizii nu i-au dovedit utilitatea

Grad II
De obicei tegumente roii dar pot fi i albe
34

De obicei apare durere

De obicei apar flictene

Se vindec n 7 - 28 zile

Poate lsa cicatrici

Poate necesita grefe


Grad III

De obicei tegumente albe dar pot fi i roii

Aspect de piele artificial

Lipsa sensibilitii sensibilitate

De obicei fr flictene

Vase subcutane trombozate

Se vindeca dinspre margini dac < 4 cm diametru (altfel necesit gref tegumentar)
OCUL COMBUSTIONAL:
ocul combustional se datoreaz pierderii barierei capilare la arsuri > 25% suprafa
corporal
Pierdere local a barierei capilare apare n jurul arsurilor mai mici
ocul dureaza 18 - 48 ore dup care se remite spontan
Etiologia ocului combustional neprecizat, probabil cauzat de mediatori vasoactivi
LINIA IV LA ARI:
Liniile periferice recomandate rareori este nevoie de linii centrale
Amplasarea canulei IV prin esut ars - permis
Liniile femurale - permise
Linia arterial poate facilita monitorizarea
Toate cateterele IV se schimb la 48-72 ore

17. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE NEC


DEFINIIE: necul este un accident extrem de grav provocat de inundarea cilor aeriene cu
ap; asfixia (stopul respirator) este urmat de stopul cardiac. Se cunosc dou mecanisme prin
care necul genereaz moartea:
- necul propriu-zis prin submersie;
- hidrocutarea sau moartea subit la contactul cu apa (fr aspiraie de lichid)
La acestea se mai pot aduga:
35

- traumatismele grave sub ap sau la suprafaa apei (traumatisme craniene, toracice,


abdominale etc);
- accidente acute mortale survenite ntmpltor n timpul notului (IMA, AVC, criz epileptic
etc.)
Cauzele care pot provoca necul pot fi:

trecerea brusc de la temperatura ambiant la temperatura sczut a apei care poate crea o
stare de oc numit hidrocuie;

cderea pe plex sau pe regiunea genital dup o sritur n ap de la nlime mare;

inhibiia prin panic emotiv;


PRIMUL AJUTOR LA NECAI:
1.

Evacuarea apei din plamani: Victima rasturnata cu fata in jos este prinsa de salvator pe la

spate de abdomen, cu mainile facute chinga, ridicata de la sol si scuturata pentru ca apa sa se
scurga in afara.
2.

Daca respira, victima este culcata apoi pe sol, cu abdomenul in jos si cu capul asezat pe o

parte
3.

Daca nu respira se aseaza in pozitia cunoscuta pentru efectuarea manevrelor de

resuscitare.
Se va examina rapid:
- dac exist respiraie spontan
- dac exist puls al artera carotid
Evaluare primar: A,B,C
Evaluare secundar: D,E
Se execut manevre de resuscitare cardiorespiratorie la nevoie.
Cile aeriene i respiraia

Precauii: posibila leziune a coloanei vertebrale

Administrai oxigen 100%

Nu ncercati s drenai plmnii

Voma este un fenomen frecvent

Intubaia precoce dac pacientul este incontient


Caile aeriene si respiratia

Ventilatia trebuie inceputa cat mai rapid posibil, in conditii de siguranta pentru salvator (in
apa de adancime mica sau la mal)

Se deschide calea aeriana si se administreaza ventilatii timp de 1 minut


36

Daca victima poate fi adusa la mal in mai putin de 5 min. se continua ventilatiile

Daca distanta este mai mare, se ventileaza inca 1 minut si se incearca aducerea cat mai
rapida a victimei la mal
Circulaia

Atenie la bradicardia extrem

Hipovolemie provocat de nlturarea presiunii hidrostatice exercitat de ap, asupra


organismului, n timpul imersiei

Fluide intravenos

Sonda nazogastric

Nu are importan dac fenomenul s-a petrecut n ap dulce/srat

18. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE INSOLATIE


DEFINIIE: Insolaia este consecina expunerii prelungite sau necontrolate la soare.
Survine prin sciunea direct a razelor solare asupra capului neprotejat.
Expunerea de durat la soare determin o congestie a vaselor meningeale i cerebrale, nso it
de edem cerebral (hipertensiune intracranian, cu semne meningiene) sau hemoragii
cerebrale.
MANIFESTRI CLINICE:
- cefalee. ameeli, fotofobie, adureri ale globilor oculari, congestia feei, nelinite;
- greuri, vrsturi, inapeten, diaree
- nroirea pielii i senzaie de uscciune,
- dificulti de respiraie,
- transpiraie abundent,
- stri de confuzie, de nelinite i anxietate,
- ritm cardiac accelerat,
- convulsii,
- pierderea contiinei,
PRIMUL AJUTOR:
- Scoaterea victimei de sub influena razelor solare;
- Verificarea nivelului de contien;
- Evaluarea primar: A,B,C;
- Monitorizarea FV i vegetative;
37

- Se aplic comprese reci frunte/pachete de ghea (ajut la retrocedarea edemului


cerebral),abdomen, pe gt i in axile, locuri unde vasele de snge mari se gsesc la suprafaa
tegumentului. Se interzice introducerea pacientului ntro-o baie de ghea;
- Oxigenoterapie;
- Hidratarea prin perfuzii: glucoz 5% sau ser fiziologic, n funcie de TA i patologie
asociat;
- n caz de colap: administrm la indicaia medicului EFEDRIN, pentru combaterea hTA i a
bronhospasmului;
- Combaterea edemului cerebral prin diurez forat cu manitol asociat cu furosemid;
- Combaterea acidozei, hipotensiunii, tulburrilor hidroelectrolitice;
- Tratarea arsurilor.

INJECIILE

Tipul

Scop

injectie
Injectia Explorator:
id

Locul injectiei

Solutii

administra
Regiuni lipsite de foliculi pilosi -izotone,usor

-intradermoreactia
la tuberculina,

rezorbtie
-foarte lenta

resorbabile,cu
-fata anterioara a antebratului

densitate mica

diversi alergeni
Terapeutic

-fata externa a bratului si a

-vaccinare BCG la coapsei


sugari
-anestezie locala

-orce regiune in scop anestezic

-desensibilizare in
cazul alergiilor
Injectia terapeutic

sc.

Regiuni bogate in testu celular -solutii izotone -incepe la 5lax,extensibil

nedureroase-

10min de la

-fata externa a bratului

insulina

administrare

-histamina

-dureaza in

-fata supero-externa a coapsei


-supra si subspinoasa
omoplatului

functie de
38

Injectia terapeutic

-regiunea subclaviculara

cantitatea

-flancurile peretelui abdominal

administrata

Muschi voluminosi,lipsiti de

-solutii izotone -Incepe imediat

trunchiuri mari de vase si


im

nervi

dupa
-solutii uleioase administrare

-regiunea superoexterna a fesei

-se termina in

-fata antero externa a

-solutii

3-5min

coapsei,trimea mijlocie

coloidale cu

-mai lenta

Fata externa a bratului-muschiul densitate mare pentru


Inje cti Explorator

deltoid
-v. De la plica cotului

a iv

-se administreaza

-v.antebratului

substante de

-v.de pe fata dorsala a mainii

-sol izotone

sol.uleioase
instantanee

-sol.hipertone

contrast radiologic -v.maleolare interne


terapetic

-v.epicraniene(copii)

50. INJECIA INTRAMUSCULAR


Injectia intramusculara( im)Injectia intramusculara constituie introducerea unor solutii
izotonice,uleioase sau a unei substante coloidale in stratul muscular prin intermediul unui ac
atasat la seringa.
Scop terapeutic
Solutii administrate: - sol izotone; sol uleioase ; sol coloidale cu densitate mare.
Resorbtia- incepe imediat dupa adm ; se termina in 3-5 min ; mai lenta ptr sol uleioase
Locul injectiei - muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi :
-reg supero-externa a fesei ;
-fata externa a coapsei in 1/3 mijlocie ;
39

-fata externa a bratului, in muschiul deltoid.


Locul injectei il constituie muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri importante de vase si
nervi,a caror lezare ar putea provoca accidente;in muschii fesieri se evita lezarea nervului
sciatic:
-cadranul super extern fesier -rezulta din intretaierea unei linii orizontale ,care trece prin
marginea superioara a marelui trohanter,pana deasupra santului interfesier ,cu alta verticala
perpendiculara pe mijlocul celei orizontale
-cand pacientul e culcat se cauta ca repere punctuale Smirnov si Barthelmy (punctul Smirnov
este situat la un lat de deget deasupra si inapoia marelui trohanter;punctul Barthelmy este
situatla unirea treimii externe cu cele doua treimi interne aunei linii care uneste splina
iliacaanteroposterioara cu extremitatea santului interfesier)
-cand pacientul este in pozitie sezand ,injectia se poate face in tota regiunea
fesiera,deasupraliniei de sprijin;
Pregatirea echipamentului
- se verifica medicatia prescrisa ca data de expirare, coloratie , aspect
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic , in special inaintea administrarii primei doze
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza indicata,
scotand aerul din seringa.
- apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare intramusculara
- daca medicamentul este in flacon sub forma de pulbere, se dezinfecteaza capacul de cauciuc,
se reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel
pentru injectia intramusculara
- tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfecteaza capacul
flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, tragand de piston, aceea cantitate
echivalenta cu doza care trebuie extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se
introduce aerul, se intoarce flaconul si seringa se va umple singura cu cantitatea necesara
- alegerea locului de injectare in injectia intramusculara trebuie facuta cu grija.
Administrarea:- se confirma identitatea pacientului
- se explica procedura pacientului
- se asigura intimitate
- se spala mainile, se pun manusile
40

- se va avea in vedere sa se roteasca locul de injectare daca pacientul a mai facut recent
injectii intramusculare
- la adulti deltoidul se foloseste pentru injectare de cantitati mici, locul de administrare uzula
fiind fata superoexterna a fesei, iar la copil fata antero laterala a coapsei
- se pozitioneaza pacientul si se descopera zona aleasa pentru injectare
- se invita bolnavul sa-si relaxeze musculatura si sa stea linistit.
- se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat prin miscari circulare
- se lasa pielea sa se usuce
- se intinde pielea intre policele si indexul sau mediul mainii stangi.
- se pozitioneaza seringa cu acul la 90 de grade, se atentioneaza pacientul ca urmeaza sa simta
o intepatura, se recomanda sa nu isi incordeze muschiul
- se inteapa perpendicular pielea, patrunzand (4 7 cm) cu rapiditate si siguranta cu acul
montata la seringa.
- se sustine seringa seringa cu cealalta mana, se aspira pentru a verifica daca nu vine sange.
- daca apare sange, se va retrage acul si se va relua tehnica
- daca la aspirare nu apare sange, se va injecta substanta lent pentru a permite muschiului sa
se destinda si sa absoarga gradat medicatia
- dupa injectare se retrage acul ptrintr-o singura miscare, brusca, sub acelasi unghi sub care a
fost introdus
- se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat si se maseaza usor pentru a ajuta
distribuirea medicamentului ( masajul nu se va efectua atunci cand este contraindicat, cum ar
fi la administrarea de fier)
- se indeparteaza padul cu alcool si se inspecteaza locul punctionarii pentru a observa
eventualele sangerari sau reactii locale
- daca sangerarea continua se va aplica compresie locala sau gheata in caz de echimoze
- se va reveni si inspecta locul injectiei la 10 minute si la 30 de minute de ora administrarii
- nu se va recapa acul
- se vor arunca materialele folosite in recipientele specfice de colectare

Incidente si accidente

Interventii

41

-durere vie ,prin atingerea nervului sciatic sau :-retagerea acului,efectuarea injectiei in alta
a unor ramuri ale sale

zona

-paralizia prin lezarea nervului sciatic

-se evita prin respectarea zonelor de electie a


injectiei

-hematom prin lezarea unui vas


-ruperea acului
-supuratie aseptica

-extragerea manuala sau chirurgicala


-se previne prin folosirea unor ace suficient de
lungi pentru a patrunde in masa

-supuratie septica-prin nerespectarea asepsiei musculara,respectarea asepsiei


-embolie prin injectarea accidentala intr-un -se previne prin verificarea pozitiei acului
vas a solutiilor uleioase

51. INJECIA INTRAVENOAS


Injectia intravenoasa (i.v.)
Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor cristaline, izotonice sau hipertonice in
circulatia venoasa.
Scop
- terapeutic
- explorator -se administreaza substante de contrast de contrast radiologic
Solutii administrate - sol izotone; sol hipertone.
Resorbtia este instantanee
calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor
medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii tisulare;
Loc de electie
- pentru administrarea anumitor medicamente al caror efect trebuie obtinut rapid ca si pentru
corectarea unei hipovalemii, anemii, abordul venos capata o importanta deosebita in cadrul
diverselor conduite terapeutice;
- abordul venos poate fi efectuat periferic sau central;
- abordul venos periferic este realizat de catre asistenta medicala, iar cel central numai de
catre medic;
- alegerea tipului de abord venos si a locului de electie depind de:
- starea clinica a pacientului si criteriul de urgenta in administrare sau nu;
42

- tipul medicamentului ce trebuie administrat si efectul scontat;


- cantitatea de administrat, durata tratamentului.
- pentru alegerea locului in efectuarea punctiei venoase examinam atent ambele brate ale
pacientului pentru a observa calitatea si starea anatomica a venelor;
evitam regiunile care prezinta ;
- procese recuperative;
- piadermite;
- eczeme;
- nevralgii;
- traumatism,etc.
examinarea o efectuam in urmatoarea ordine:
- plica cotului;
- antebrat;
- fata dorsala a mainilor;
- vena maleolara interna;
- venele epicraniene la sugari si copii;
- la nivelul plicii cotului venele antebratului cefalica si bazilica se anastomozeaza dand
nastere venelor mediana cefalica si mediana bazilica.
Manevre pentru facilitarea palparii si functionarii venelor-aplicam garoul elastic si
inclinam bratul pacientului in jos, abductie si extensie maxima;
-solicitam pacientului sa-si stranga bine pumnul sau sa inchida si sa deschida pumnul de mai
multe ori consecutiv, pentru reliefare venoasa;
- masam bratul pacientului dinspre pumn catre plica cotului;
-tapotam locul pentru punctie cu doua degete;
- incalzim bratul cu ajutorul unui tampon imbibat cu apa calda sau prin introducere in apa
calda;
-efectuam miscari de flexie si extensie a antebratului;
Utilizarea garoului
-garoul elastic se aplica la aproximativ 10 cm deasupra locului punctiei,pentru plica cotului la
nivelul unirii treimii inferioare a bratului cu cea mijlocie;
-strangem garoul in asa fel incat sa opreasca complet circulatia venoasa si controlam pulsul
radial care trebuie sa ramana perceptibil, astfel am intrerupt circulatia arteriala a bratului prin
comprimarea arterei;
Efectuarea injectiei
43

injectia intravenoasa consta in


-punctia venoasa si
-injectarea medicamentului;
- injectia i.v. nu se efectueaza in pozitia sezand.
- se confirma identitatea pacientului
- se explica procedura pacientului
- se spala mainile, se pun manusile- in timpul lucrului ne pozitionam vis-a-vis de pacient;
-aspiram medicamentul din fiola dupa care schimbam acul cu unul de lumen mai mic si
aplicam garoul;
- alegem locul punctiei si il dezinfectam;

interzis a palpa vena dupa dezinfectare;


- mentinem bratul pacientului inclinat in jos;
- intindem pielea pentru imobilizarea venei si facilitarea penetrarii acului prin cuprinderea
extremelor in mana stanga in asa fel ca policele sa fie situat la 4-5 cm sub locul punctiei,
exercitand miscarea de tractiune si compresiune in jos asupra tesuturilor vecine;
- patrundem cu acul montat la seringa in lujmenul vasului;
- dupa ce am patruns cu acul in lumenul vasului, schitam o usoara miscare de aspirare pentru
a verifica pozitia acului;
- desfacem garoul cu mana stanga.
Injectarea substantei medicamentoase
-mentinem seringa cu mana dreapta fixand indexul si medianul pe aripioarele seringii, iar cu
policele apasam pistonul, introducand solutia lent si verificand pentru control la nevoie
cateterizarea corecta a venei prin aspirare;
-se retrage brusc acul ,cand injectarea s-a terminat
- la locul punctiei se aplica tamponul imbibat in alcool
Ingrijirea ulterioara-se mentine compresiune la locul injectiei cateva minute-se
supravegheaza in continuare starea generala
Consideratii speciale
-in timpul injectarii se va supraveghea locul punctiei si starea generala
-vena are nevoie pentru refacere de un repaus de cel putin 24h ,de aceea nu se vor repeta
injectiile in acceasi vena la intervale scurte
-daca pacientul are o singura vena disponibila si injectiile trebuie sa se repete ,punctiile se vor
face intotdeauna mai central fata de cele anterioare
44

-daca s-au revarsat,in tesutul perivenos,solutiile hipertone-va fi instiintat medicul pentru a


interveni,spre a se evita necrozarea tesuturilor.
-De evitat incercarile de a patrunde in vena dupa formarea hematomului,pentru ca acesta ,prin
volumul sau ,deplaseaza traiectul obisnuit al venei
- nu se administreaza solutii uleioase in vena
- abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este realizat doar in cazuri de
urgenta majora si de scurta durata pentru a evita complicatiile tromboembolice si septice;
- pozitia pacientului pentru abordul venei jugulare externe este decubit dorsal, Trendelenburg
150 cu capul intors contralateral;
- tegumentul gatului il destindem cu policele mainii libere si punctionam vena la locul de
incrucisare cu marginea externa a muschiului sternochidomastoidian;
- abordul venos profund este realizat de catre medi in conditii tip protocol-operator:- vena
jugulara interna, vena femurala, vena subclavic.
Incidente si accidente
Interventii
-injectarea solutiei in tesutul perivenos ,manifesta prin -se incearca patrunderea in lumenul
tumefierea tesuturilor,durere

vasului,continuandu-se injectia sau se incearca alt loc

-flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a -injectarea lenta


unor substante iritante
-valuri de caldura ,senzatie de uscaciune in faringe
-hematom prin strapungerea venei

-injectare lenta
-se intrerupe injectia

-ameteli,lipotimie,colaps

-se anunta medicul

-embolie gazoasa,uleioasa prin injectarea unei cantitati -evitarea greselilor-eliminarea aerului din seringa
mari de aer brusc in sistemul vascular sau prin gresirea
caiii de administrare a solutiilor uleioase-se produce

-evitarea introducerii solutiilor uleioase iv

decesul bolnavului
-punctionarea si injectarea unei artere-produce necroza -se intrerupe de urgenta injectarea
totala a extremitatilor,durere exacerbata,albirea
mainii,degete cianotice

45

19. INJECIA SUBCUTANAT (s.c.)


Scop -terapeutic
Locul injectiei-regiuni bogate in tesut celular, lax, extensibil:
-fata externa a bratului,
-fata supero-externa a coapsei;
-fata supra- si subspinoasa a omoplatului;
-reg subclaviculara;
-flancurile peretelui abdominal.
Injectiile subcutanate sunt contraindicate in zonele inflamate, edematiate, care prezinta
felurite leziuni sau semne din nastere. Pot fi, de asemnea, contraindicate persoanelor cu
tulbrari de coagulare.
Cand tratamentul subcutanat se administreaza timp indelungat, cum este cazul insulinei,
locurile de adminstrare se vor alege prin rotatie.
Solutii administrate: - sol izotone, nedureroase ; sol cristaline : insulina, cofeina,
histamina,anticoagulante
Resorbtia- incepe de la 5-10 min de la adm. si dureaza in functie de cantitatea de substanta
administrata
Pregatirea echipamentului:
-verificarea medicatiei si dozelor prescrise
-se testeaza pacientul sa nu fie alergic la substanta, in special inainte administrarii primei doze
-se spala mainile
-se inspecteaza medicatia sa nu aiba un aspect tulbure sau anormal( cu exceptia celor care au
un aspect particular, cum ar fi un anumit tip de insulina care are un aspect tulbure)
-se alege locul de injectare
-se verifica inca o data medicatia
-daca medicatia este in fiola se dezinfecteaza aceasta, se sparge si se trage doza indicata,
scotand aerul din seringa.
-apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare subcutanata
-daca medicamentul este in flacon sub forma de pudra, se dezinfecteaza capacul de cauciuc,
se reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel
46

pentru injectia subcutanata


-tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfecteaza capacul
flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, tragand de piston, aceea cantitate
echivalenta cu doza care trebuie extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se
introduce aerul, se intoarce flaconul si seringa se va umple singura cu cantitatea necesara
Administrare
- se confirma identitatea pacientului
- se explica procedura pacientului pentru a ne asigura de cooperarea sa si pentru a-i reduce
anxietatea
- se asigura intimitate
- se selecteaza un loc pentru injectare (avandu-se in vedere ca trebuie alternate)
- se pun manusile
- se sterge locul ales pentru injectare cu un pad alcoolizat incepand din centrul zonei alese
spre exterior prin miscari circulare
- se lasa alcoolul sa se ususce pe piele pentru a preveni introducerea de alcool subcutanat in
timpul injectiei, ceea ce produce o senzatie de usturime pacientului
- se indeparteaza capacul acului de la seringa
- cu o mana se pliaza pielea din zona aleasa, cu o miscare ferma , formand un pliu de tesut
adipos
- se atentioneaza pacientul ca va simti o intepatura
- se va introduce acul repede, printr-o singura miscae, la un unghi de 45 sau 90 de grade
- se elibereaza pliul cutanat pentru a nu introduce substanta in tesutul sub compresie si a nu se
irita fibrele nervoas
- se aspira pentru a vedea daca suntem intr-un vas de sange
- daca apare sange la aspiratie se va arunca seringa si se va incepe tehnica de la inceput
- nu se aspira atunci cand se fac injectii cu heparina si cu insulina ( nu este necesar la insulina,
iar la heparina poate produce hematom)
- se injecteaza substanta scotandu-se apoi bland dar repede acul, printr-o singura miscare, sub
acelasi unghi sub care a fost introdus
- se acopera locul injectarii cu o compresa sau pad alcoolizat masand bland, circular pentru a
facilita absorbtia medicamentului (masarea nu se va face atunci cand se adminstreaza insulina
sau heparina)
- se indeparteaza compresa si se verifica locul pentru a depista eventualele sangerari sau
echimoze
47

Consideratii speciale- locul indicat de adminstrare a heparinei este in abdomenul inferior,


sub ombilic
- se va avea intotdeauna in vedere sa se alterneze locurile de injectare pentru a preveni
complicatiile (lipodistrofia, de exemplu, un raspuns imun normal al organismului ce apare in
cazul injectarii repetate in acelasi loc)
- nu se dezinfecteaza cu alcool la administrarea insulinei
- dupa injectarea cu heparina, se mentine seringa cu acul inca 10 secunde inainte de a se
scoate. Se va evita masarea zonei de injectare
- daca apar echimoze la locul injectarii cu heaprina se poate aplica gheata in priele 5 minute
dupa injectare si apoi se face compresie
- nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea
- materialele folosite se arunca in recipientele potrivite

20. INJECIA INTRADERMIC


Scop: -terapeutic- anestezie locala; desensibilizarea organismului in cazul alergiilor,BCG la
nn
-explorator-intradermoreactiile la tuberculina , la diversi alergeni
Locul injectiei
-regiuni lipsite de foliculi pilosi :
-fata anterioara a antebratului ;
- fata externa a bratului si a coapsei ;
- orice regiune in scop de anestezie
Solutii administrate- sol. izotone usor resorbabile, cu densitate mica
Resorbtia- foarte lenta.
Pregatirea echipamentului:
- se verifica data de expirare a medicatiei
- se spala mainile
- se alege zona de injectare
- se verifica medicatia
- se prepara substanta daca aceasta nu vine deja preparata de la farmacie ( de exemplu, in
48

testele alergenice trebuie facuta o dilutie corespunzatoare indicatiilor medicului, pentru a testa
sensibilitatea pacientului la medicamentul respectiv)
Administrare
- se confirma identitatea pacientului
- se comunica pacientului zona aleasa pentru injectare
- se indica pacientului sa stea asezat si sa-si sprijine antebratul , cu partea ventrala expusa
- se pun manusile
- se curata locul ales cu un pad alcoolizat si se verifica sa nu aiba par, leziuni , edeme,
echimoze
- se lasa sa se usuce alcoolul pe piele inainte de injectare
- se apuca antebratul pacientului cu o mana si se intinde pielea
- cu cealalta mana se ia seringa cu acul atasat si se indreapta sub un unghi de 10-15 grade fata
de antebrat
- se introduce acul imediat sub piele si se injecteaza lent
- se va simti o mica rezistenta la administrare si va aparea o papula cu aspectul cojii de
portocala,diametru 5-6mm,inaltime de 1-2mm
- daca aceasta nu apare, inseamna ca acul este prea adanc introdus , se va retrage si se va relua
tehnica de la inceput
- dupa injectare se va retrage acul sub acelasi unghi sub care a fost introdus. Nu se maseaza
locul injectarii deoarece poate irita tesuturile si poate afecta rezultatul testului
- se incercuieste locul administrarii cu un marker pentru a se stii apoi cat de mult se modifica
marginile semnului care trebuie citit
- pacientul este atentionat sa nu se spele in zona respectiva pana cand testul nu va fi citit
- testul se citeste in cazul intradermoreactiilor la intervalul de timp stabilit in functie de
substanta injectata
- se arunca manusile si seringa cu ac in recipientele colectoare specifice
Ingrijiri ulterioare:-este recomandat sa nu se spele pe antebrat,sa nu comprime locul
injectiei-se citeste reactia in cazul intradermareactiilor la intervalul de timp stabilit
Incidente:
-revarsarea solutiei la suprafata pielii ,avand drept cauza patrunderea partiala a bizoului acului
- lipsa aspectului caracteristic (papula cu aspect de portocala ),cauza-patrunderea solutiei
49

subderm
-lipotimie ,stare de soc cauzata de substanta injectata
-necrozarea tegumentelor din jurul injectiei
Consideratii speciale:
-pacientii hiperalegenici necesita atentie sporita deoarece pot face soc anafilactic la
administrare de antigeni
-se evita dezinfectia cu alcool in cazul intradermoreactiei la tuberculina
-nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea

21. Etapele tehnice ale efecturii unei


clisme
Definitie

Clisma este o forma speciala a tubajului,prin care se introduce diferite


lichide in intestinul gros(prin anus,in rect si colon).

Scop

1.

evacuator
evacuarea continutului intestinului gros
pregatirea pacientului pentru examinare(rectoscopie,irigoscop

interventii chirurgicale asupra rectului


2. terapeutic
introducere de medicamente
alimentarea sau hidratarea pacientului
Clasificare dupa efect

clisme evacuatoare care pot fi :simple,inalte,prin


sifonaj,uleioase,purgative
clisme terapeutice medicamentoase cu efect local,anestezice
clisme alimentare hidratante
clisme baritate cu scop explorator

Materiale necesare

de protectie
paravan,
musama,
aleza,invelitoare
manusi
sterile :
canula rectala
comprese
para de cauciuc pentru copii
50

Pregatirea pacientului

Efectuare

nesterile
-stativ pentru irigator
-irigatorul si tubul de cauciuc de 1,5-2 m lungime si 10 mm diametru
-tavita renala,bazinet
-apa calda la 35-37 grade C (500-1000 ml pentru adulti,250 ml pentru
adolescenti,150 ml pentru copil,50-60 ml pentru sugari)
sare(1 lingurita la un litru de apa)
-ulei(4 linguri la un litru de apa)sau-glicerina(40g la500ml)- sapun(1
lingurita rasa la 1 li
-medicamente solutii medicamentoase in cantitatea sau concentratia
ceruta de medic
substanta lubrifianta(vaselina)
psihic
-se anunta si i se explica tehnica
-se respecta pudoarea
fizic
-se izoleaza patul cu paravanul si se protejeaza cu musamaua si aleza
-se aseaza pacientul in functie de starea generala in pozitie :
- decubit dorsal, cu membrele inferioare usor flectate
- decubit lateral stang cu membrul inferior stang intins si dreptul flectat
- genupectorala
-se aseaza bazinetul sub regiunea sacrala si se inveleste pacientul cu
invelitoare

clisma evacuatoare simpla


-se fixeaza canula la tubul irigatorului si se inchide robinetul
-se verifica temperatura apei sau a solutiei medicamentoase
-se umple irigatorul
-se evacueaza aerul si prima coloana de apa
-se fixeaza irigatorul pe stativ
-asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza ,manusi de protectie
-indeparteaza fesele pacientului cu mana stanga
-introduce canula prin anus in rect (cu mana dreapta) perpendicular pe
suprafata subiacenta, cu varful indreptat inainte in directia vezicii
urinare.
-dupa ce varful canulei a trecut prin sfincter se ridica extremitatea
externa si se indreapta varful in axa ampulei rectale.
-se introduce 10 12 cm
-se deschide robinetul sau pensa si se regleaza viteza de scurgere a apei
prin ridicarea irigatorului la aproximativ 50 cm de suprafata patului
pacientului.
-pacientul este rugat sa respire adanc, sa-si relaxeze musculatura
abdominala, sa retina solutia 10 15 min ute
-se inchide robinetul inainte ca nivelul apei sa se apropie de nivelul
tubului de scurgere.
se indeparteaza canula si se aseaza un tavita renala
-pacientul este adus in pozitie de decubit lateral drept, apoi de cubit
dorsal pentru a usura patrunderea apei la o adancime mai mare.
51

-se capteaza scaunul la pat sau la toaleta


clisma inalta :
- se practica pentru indepartarea mucozitatilor, puroiului exudatelor sau
toxinelor microbiene de pe suprafata mucoaselor
- in parezele intestinale, ocluzia intestinala
- se foloseste o canula retala (sonda) de 35-40 cm lungime si 1,5 cm
diametru, din cauciuc semirigid si prevazut cu orificii largi
-se adapteaza la tubul irigatorului o palnie de 1,5 l (in loc de rezervor)
- se umple palnia cu apa calda la 35 C si se deschide robnetul sau
lasand sa iasa aierul
-se lubrifiaza canula si se introduce pana in colonul sigmoid
- se ridica pana la inaltime de 1 m si se da drumul apei
- inainte ca acesta sa se goleasca, se coboara sub nivelul colonului, apa
se va reintoarce in palnie
-se goleste palnia intr-un recipient
- se repeta operatia de 5 6 ori pana ce prin tub se evacueaza apa curata
clisma uleioasa :
- se folosesc uleiuri vegetale (floarea soarelui, masline), incalzite la 38
grade C in baia de apa
- introducerea in rect se face cu ajutorul unui irigator la care rezervorul
este inlouit cu o palnie sau cu ajutorul unei seringi
- se introduce la presiune joasa
- aproximativ 200 ml de ulei se introduc in 10 15 min
-se mentine in rect 6 12 ore (este bine sa se execute seara iar pacientul
va elimina dimineata un scaun moale nedureros)
- se indica in constipatii cronice, fecalom
clisma purgativa :
- evacueaza colonul prin actiunea purgativa ( nu mecanica)
-se utilizeaza solutia concentrata de sulfat de magneziu (250 ml apa cu
2 linguri Mg SO4), care prin mecanism osmotic produce o transsudatie
de lichid prin peretii intestinali in lumen, formand un scaun lichid
ambundent
-se mai poate folosi bila de bou ( un varf de cutit de bila pulbere la 250
ml apa) care are actiune stimultanta asupra peristaltismului intestinal
Clisma terapeutica
1.
clisma terapeutica
- se foloseste cand se doreste o actiune locala asupra mucoasei, cand
calea orala nu este practicabila sau cand se doreste ocolirea caii
portale
- se pot administra medicamente ca : digitala, clorura de calciu,
tinctura de opiu, chinina care se absorb prin mucoasa rectala sau
cele cu efect local ( solutii izotonice) in microclisme picatura cu
picatura ( la o ora, 1 h dupa clizma evacuatoare) cu un ritm de
60 picaturi pe min
2.
microclisme
substanta medicamentoasa se dizolva in 10 15 ml apa, ser
fiziologic sau solutie izotona de glucoza si se introduce cu ajutorul unei
seringi adaptate la canula rectala

52

3.
clisma picatura cu picatura
-se pot introduce in organism 1-2 l solutie medicamentoasa in 24 h
- pentru mentinerea constanta a temperaturii solutiei se vor folosi
rezervoare termostat sau se inveleste irigatorul intr-un material moale
vata, perna electrica
- se foloseste in scop anestezic ( cand narcoza prin inhalatie este
contraindicata) eterul putand fi administrat sub forma unei clisme
picatura cu picatura
- pentru efectul local se utilizeaza clismele cu bicarbonate de Na,
infuzie de musetel, cortizon, vitamina A, decoct de usturoi

22. Perfuzia intravenoas


Definiie: reprezint introducerea pe cale parenteral pictur cu pictur a unor substane
medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitic i volemic a organismului.
Scop:
- hidratarea i mineralizarea organismului;
-administrarea medicamentelor la care se urmrete efectul prelungit;
-depurativ, dilund i favoriznd excreia din organism a produilor toxici;
-completarea proteinelor sau a unor componente;
-alimentarea pe cale parenteral
Materiale:
- dezinfectante: alcool iodat, mnui-pentru puncia venoas: garou, ac de puncie/branul,
perfuzor, soluie de perfuzat,comprese sterile, 1-2 seringi, romplast.
Pregtirea pacientului:
- psihic: se informeaz pacientul asupra scopului punciei
- fizic: pentru puncia de la venele braului i antebratului se informeaz pacientul asupras
copului punciei
-fizic: pentru puncia de la venele braului i antebraului
Se aeaz pacientul ntr-o poziie confortabil att pentru el ct i pentru asistent(decubit
dorsal)
Se examineaz calitatea i starea venelor, se aeaz braul pe perni i muama n abducie
i extensie maxim.

53

Execuia: splare pe mini, mbrcare mnui sterile


-se pregtete soluia de perfuzat: se desface perfuzorul i se ncheie prestubul, se monteaz la
soluia de perfuzat i se las lichidul s circule prin tub pentru ndeprtarea aerului.
- se alege vena, se aplic garoul, se dezinfecteaz locul de la centru n afar. Se introduce acul
sau branula n ven, se scoate garoul, se ataeaz tuburile, se deschide prestubul i se fixeaz
rata de flux la 60 picturi/min (de obicei)
-administrarea unei perfuzii se termin cnd n pung sau n flacon au mai rmas 10 ml
soluie.
-se menine locul de perfuzie (branula) acoperindu-se cu comprese sterile.
Se schimb pansamentul la 24 ore i se inspecteaz zona pentru a depista o eventual
inflamaie.
-la sfritul perfuziei se exercit o presiune asupra venei cu 1 tampon i se retrage acul n
direcia axului venei. Se aeaz pacientul comod.
Accidente:
- hiperhidratarea se combate prin reducerea ritmului sau prin ntreruperea perfuziei;
-embolia gazoaz prin ptrunderea aerului n ven;
-revrsarea lichidului n esuturi perivenoase care pot da natere la flebite sau necroza
tesuturilor;
-coagularea sngelui pe ac sau canul.

23. Tehnica transfuziei de snge


TRANSFUZIA DE SNGE
Prin transfuzie se nelege introducerea de snge, plasm sau globule roii n sistemul
circulator al unui bolnav.
Indicaii
Transfuzia are urmtoarele indicaii importante:
- restabilirea masei sanguine i asigurarea numrului de globule roii n caz de
hemoragii, anemii sau stri de oc;
- stimularea hematopoiezei (transfuzii mici i repetate);
- mrirea capacitii de coagulare a sngelui, prin introducerea n sngele primitorului a
noi cantiti de elemente necesare procesu-lui de coagulare, n caz de hemofilie,
trombocitopenie, coagulare intravascular diseminat;
54

- depuraia organismului prin nlocuirea total sau parial a sngelui ncrcat cu


substane toxice, cu snge proaspt.
Transfuzia se poate face:
- direct cu snge proaspt;
- indirect cu snge conservat.
Transfuzia direct nu se mai practic, ci se folosete sngele conservat. Donatorii se verific
s nu aib eventuale infecii transmisibile cu virus hepatic C, HIV, VHB, lues, malarie sau al i
germeni. Condiia realizrii transfuziei este cea de compatibilitate ntre sngele donatorului i
cel al primitorului. De aceea, n primul rnd, se determin grupa sanguin i Rh-ul
primitorului. Trebuie s existe o identitate antigenic ntre sngele donatorului i cel al
primitorului.
n snge exist aglutinogene care sunt fixate pe eritrocite i aglutinine. Cele mai importante
aglutinogene sunt: A, B i Rh. Grupele sanguine sunt: O(I), A(II), B(III) i AB (IV).
Pe eritrocite se mai gsete un aglutinogen numit factorul Rhesus sau Rh. Factorul Rh se
poate gsi pe eritrocite independent de aglutinogenele din sistemul ABO. Nu exist
aglutinine naturale specifice fa de factorul Rh. Ele pot aprea sub form de anticorpi de
imunitate la persoanele Rh-negative, anticorpi provocai prin transfuzii repetate cu snge
Rhpozitiv, coninnd aglutinogenul Rh. Cu ocazia transfuziilor, trebuie s existe i o
compatibilitate n sistemul Rh. Incompatibilitatea de factor Rh poate produce accidente
posttransfuzionale, mergnd uneori pn la moarte. Determinarea factorului Rh se va face, n
mod special, la gravide.
Pungile cu snge de transfuzat conin de obicei 250, 350, 400 sau 450 ml snge. Transportul
sngelui conservat de la staia de recoltare i conservare la punctul de transfuzie se face n
frigidere portabile sau valize izoterme n care se introduce un lichid de rcire la +4, + 6C.
Sngele sosit de la punctul de transfuzie se utilizeaz imediat. n caz contrar, va fi pstrat la
frigider la +4, +6C. Sngele pstrat cteva ore la frigider cu punga suspendat, se
sedimenteaz n 3 straturi. Stratul inferior conine hematiile, urmtorul strat cuprinde
trombocitele i leucocitele, apoi urmeaz plasma. nainte de a fi transfuzat, sngele va fi
omogenizat prin cteva micri fine, de rsturnare a pungii. Scuturarea pungilor este
interzis.
Tehnica transfuziei de snge
Prima dat se face determinarea grupei sanguine ABO i Rhesus a primitorului din 10 ml
snge proaspt, introdus n eprubete cu nume, prenume i data naterii. Pentru transfuzia
55

preparatelor care conin eritrocite trebuie ca sistemele ABO i Rhesus s fie compatibile.
Pentru plasma conservat i concentratul de trombocite, pe ct posibil se transfuzeaz
preparate compatibile n sistemul ABO i Rhesus. De regul, pentru transfuzia de concentrate
de trombocite nu este necesar testul de compatibilitate direct.
Medicul controleaz numele nscris pe flacoanele care trebuie transfuzate, numele
primitorului, grupa sngelui, data de expirare ca i calitatea flacoanelor (flacoane deteriorate,
modificarea culorii, hemoliza). Dup nclzirea flacoanelor la temperatura camerei, transfuzia
se face imediat. n transfuzii masive, transfuzii la nou-nscui, precum i n cazul prezenei
anticorpilor la rece se face nclzirea flacoanelor prin flux continuu, prin spirale speciale de
nclzit, pn la 37C. Dac temperatura depeste 37C se denatureaz proteinele.
Se folosete calea venoas de acces, de calibru mare, folosind acul special de perfuzie
intravenoas continu, cel puin numrul 17 G. Nu se adaug medicamente. Pe calea
intravenoas de acces nu este permis s se introduc dect soluie 0,9% de NaCl. Se
utilizeaz ntotdeauna set de transfuzii cu filtru. Trusa pentru perfuzat snge, ambalat i
sigilat, se folosete numai o dat apoi se arunc.
Pregtirea bolnavului
- transfuzia de snge se execut n salon la patul bolnavului;
- asistenta pregtete bolnavul; transfuzia se face pe nemncate;
- n caz de urgen nu se va ine cont de starea de umplere a stomacului;
- bolnavul i va evacua vezica i intestinul gros;
- bonavul va fi aezat n decubit dorsal;
- braul bolnavului poate fi imobilizat ntr-un jgheab special;
- pacientul va fi bine nvelit pentru a evita frigul i frisoanele;
- se scoate aerul din punga cu snge de transfuzat;
- se pune punga pe un stativ;
- se puncioneaz vena i se fixeaz acul i amboul tubului cu leucoplast;
- se controleaz ritmul de scurgere de 10-15 picturi/minut;
- se acoper braul bolnavului cu un cmp steril;
- numrul picturilor se poate urmri la 30-60 minute.
Supravegherea bolnavului n cursul transfuziei
- pacientul nu va fi lsat singur nici un minut;
- asistenta va supraveghea n permanen att starea bolnavului ct i modul de
funcionare a aparatului;
- n caz de accidente posttransfuzionale se va anuna imediat medicul;
56

- dac sngele nu se mai scurge, asistenta va verifica permeabilitatea tuburilor (s nu se


formeze un cheag) ct i poziia acului n ven
- dac sngele va coagula pe ac se va schimba acul;
- dup terminarea transfuziei se vor pstra 5-10 ml snge pentru verificri ulterioare, n caz
c vor aprea accidente posttransfuzionale tardive;
- cantitatea de snge administrat, precum i numele transfuzorului se noteaz pe foaia de
observaie a pacientului;
- dup transfuzie, pacientul va rmne n pat, bine nvelit;
- temperatura camerei va fi cea optim, eventual cu 1-2C mai ridicat;
- imediat dup terminarea transfuziei bolnavul poate bea lichide cldue, iar dup dou ore se
poate alimenta.

24. Tehnica efecturii urografiei


Examen radiologic care studiaza morfologia si functionarea aparatului urinar
Indicatii si contraindicatii - urografia intravenoasa (U.l.V.), examenul radiologic clasic al
aparatului urinar. El este examenul cel mai indicat in numeroase boli urinare, in particular
infectia urinara, hematuria (prezenta de sange in urina), colicile nefretice si tulburarile
mictionale.
Tehnica si desfasurare - urografia intravenoasa consta in radiografierea cailor urinare, dupa
opacifierea acestora cu un produs de contrast iodat, care se injecteaza pe cale venoasa si se
elimina in urina. Ea dureaza aproximativ o ora si jumatate. Dupa examen, subiectul poate sasi reia imediat activitatile.
Pregtirea bolnavului pentru urografie. Umplerea cavitilor renale n caz de urografie se
face pe cale descendent, introducerea soluiei de contrast fcndu-se pe cale intravenoas. Ca
substan de contrast se utilizeaz Odistonul care se gsete n concentraie de 30, 60 i 75%.
Pregtirea bolnavului se ncepe prin evacuarea gazelor din intestin, aplicnd acelai regim ca
i n cazul pregtirii bolnavului pentru radiografie renal simpl, ntruct intensitatea imaginii
radiologice va fi n funcie de concentraia urinii n substan de contrast, pe lng regimul
cunoscut se va restrnge i cantitatea de lichide, iar naintea examinrii, bolnavul nu va mai
primi nimic de mncat sau de but. Prin aceasta se va reduce mult volumul urinii, oblignd
rinichiul s concentreze ct mai mult urina excretat.
57

n preajma injectrii substanei de contrast se va face nc o clism evacuatoare, apoi se va


executa proba de toleran fa de iod, ca i n cazul colecistografiei. Cantitatea de substan
de contrast necesar este de 20 ml din soluie de 75%. La copii se va administra, n funcie de
vrst, 5-15 ml soluie 75% pe cale intravenoas. La nevoie, substana poate fi administrat i
intramuscular, profund, n fes pn la cantitatea de 25 ml din soluia de 60 % fracionat n
dou doze egale. Injectarea substanei de contrast se face pe masa de radiografie, foarte ncet,
cu precauie, amestecnd-o cu sngele bolnavului.
Injectarea substanei opace poate s provoace o durere de-a lungul venei respective, care
dureaz numai pn la terminarea injeciei. Intensitatea ei este n funcie de viteza cu care se
face introducerea substanei opace. Unii bolnavi se plng de ameeli, greuri sau dureri
abdominale. Asistenta va trebui s previn bolnavul asupra acestor fenomene pentru ca n
cursul administrrii substanei s nu se sperie, artndu-i c aceste fenomene suprtoare
dispar repede fr nici o consecin.
n unele cazuri ns pot s apar fenomene severe de intolerana ca vrsturi, urticarie,
parestezii, bolnavul ajungnd repede n stare de oc. n acest caz se va ntrerupe imediat
administrarea substanei de contrast i se vor aplica msurile terapeutice de urgen. Acest
lucru trebuie s fie prevzut de asistent cnd pregtete instrumentele i materialele necesare
pentru urografie.
Substana de contrast se elimin foarte repede prin rinichi. La 8-10 minute dup efectuarea
injeciei, ea apare n urin, i atunci se face radiografia renal. Urografia poate fi asociat cu
compresia ureterelor, cu scopul de a ameliora imaginea calicelor i bazinetelor. Compresia se
execut cu ajutorul unui balon de cauciuc.
Efecte secundare - urografia intravenoasa poate antrena o reactie de intoleranta la iod
(greturi, varsaturi, scaderea tensiunii arteriale), reactie care poate fi evitata printr-un tratament
antialergic prescris preventiv pacientilor.
Urografia este contraindicat n cazurile de insuficien renal i hepatic, boal Basedow,
insuficien cardiac decompensat, stri alergice, anemii hemolitice, precum i n
tuberculoza pulmonar evolutiv.

58

25. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE EPISTAXIS


(sangerarea nazala)
Epistaxisul reprezint o scurgere sangvinolent de la nivelul foselor nazale (anterioar sau
posterioar), reprezentnd uneori o urgen medico-chirurgical.
Vindecare poate fi spontan, ns, prin repetare sau printr-o pierdere abundent de
snge, poate pune n pericol viaa pacientului.
TABLOUL CLINIC AL EPISTAXISULUI:
- Bolnavul este agitat, speriat.
- Hemoragia este de obicei unilateral.
- Hemoragie nazal abundent, pe una din fosele cel mai adesea; rar pe ambele fose nazale.
Inundnd faringele, sngele este eliminat i pe gur.
- Starea general a bolnavului este alterat:
- palid,
- transpiraii reci,
- puls normal sau uor accelerat,
- tensiunea arterial este ormal, la hipertensivi ridicat sau sczut.
- n cazul hemoragiilor mari:
- sete,
- TA prbuit,
- lipotimii
Observaii: Acest tablou clinic dramatic este determinat de:
- epistaxisul grav al hipertensivilor (este epistaxisul salvator, cu rol de supap de siguran,
care evit hemoragia cerebral),
- epistaxiul grav posttraumatic
ATITUDINEA DE URGEN:
- Stabilirea nivelului de contien;
- Asigurarea confortului fizic i pihic, explicarea necesitii tehnicilor ce urmeaz a fi
efectuate, obinerea consimmntului pacientului asupra aplicrii msurilor de prim ajutor;
- Bolnavul va fi aezat n poziia ortopneic. Va fi eliberat de orice compresiune (guler,
centur). Se va ndeprta anturajul.

59

- Monitorizarea FV,calitatea i frecvena respiraiilor, pulsului, observm culoarea


tegumentelor, temperatura, comportamentul;
- Se va ncerca stabilirea cauzei locale i locul hemoragiei, putndu-se alege atitudinea de
urgen;
- Hemostaza local n hemoragiile simple se obine prin:
- compresiunea digital: se apas aripa narinei care sngereaz, cel puin 10 minute.
Aceasta se poate face i dup ce au fost introduse:
- tampoane narine;
- aplicarea de comprese reci pe regiunea frontal-nazal. Dac hemoragia continu se
practic:
- tamponamentul anterior al fosei nazale. Tehnica: se degajeaz fosele nazale de
cheagurile de snge, invitndu-se bolnavul s sufle nasul, nar cu nar, ntr-o tvi renal; se
mbib mea cu substan lubrefiant steril (ulei de parafin, unguent cu tetraciclin), se
introduce mea n nas, cu ajutorul unei pense, sub controlul vederii, astupnd complet fosa
nazal; se pune bolnavului la nas un pansament sub form de cpstru sau pratie;
tamponamentul anterior se menine 24-48 de ore; demaarea se face cu mult atenie, nmuind
continuu mea cu ap oxigenat, cu ajutorul unei seringi;
- Abord venos i instituirea unei perfuzii cu soluii cristaloide (ser fiziologic, soluie Ringer)
innd cont de valorile tensionale i patologie;
- Oprirea hemoragiei si evitarea recidivelor se realizeaza prin msuri generale, administrarea
hemostaticelor: fitomenadion, etamsilat;
- La pacienii cu hipotensiune arterial se aplic conduita de urgen din starea de oc;
- Transportul se va face n poziie semieznd sau culcat cu capul uor ridicat. n caz de
colaps se va aeza bolnavul culcat n decubit lateral, cu capul decliv.
-Tratamentul etiopatogenetic: n caz de puseu hipertensiv se vor administra diuretice la
indicaia medicului;
- La pacienii cu epistaxis posttraumatic, evaluarea leziunilor traumatice, la nevoie
pansamente locale n funcie de existenta plgilor faciale, frontale etc.
- Supravegherea pacientului pn la stabilizare, monitorizarea permanenta a FV.

60

26. Tehnica msurrii i notrii pulsului


Pulsul reprezint expansiunea ritmic a arterelor ce se comprim pe un plan dur, osos i este
sincron cu sistola ventricular.
Ne intereseaz ritmul pulsului sau elemente de apreciat: ritm, frecvene i amplitudine.
Locurile unde se msoar pulsul: la orice arter accesibil palprii i care poate fi comprimat
pe un plan osos. De obicei se folosete artera radial, femural.
Materiale necesare:
-

Ceas cu secundar

Creion sau pix cu min albastru.


Interveniile asistentei la msurarea pulsului.

Pregtirea pshihic a pacientului:

asigur repaos fizic i psihic 10 15 minute.

Se spal pe mini

Reperarea arterei

Fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei.

Exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vrful degetelor.

Numrarea pulsaiilor timp de 1 minut.

Consemnarea valorii obinute printr-un punct pe foaia de temperatur innd cont c


fiecare linie orizontal a foii de temperatur reprezint 4 pulsaii. Unirea valorii prezente cu
cea anterioar cu o linie pentru obinerea curbei.

Consemnarea n alte documente medicale a valorii obinute i a caracteristicilor pulsului.


Frecvena

n.n.

130-140 p/m

copil mic

100-120 p/m

la 10 ani

90-100 p/m

adult

60-100

vrstnic

>80-90 p/m

p/m

Modificri de frecven a pulsului


Tahicardie = creterea frecvenei pulsului
Bradicardie = scderea frecvenei pulsului
Celeritatea reprezint viteza de ridicare i coborre a undei pulsatile.
61

27. Tehnica msurrii i notrii respiraiei


Definitie - A respira reprezinta nevoia fiintei umane de a capta oxigenul din mediul
inconjurator, necesar proceselor de oxidare din organism, si de a elimina dioxidul de carbon
rezultat din arderile celulare.
Are ca scop: de a da un indiciu al evoluiei bolii i de a observa dac apar anumite
complicaii:
-

Tipul respiraei

Amplitudinea miscrilor respiratorii

Ritmul i frecvena.
Materiale necesare:

Ceas cu secundar

Foaie de observaie

Creion sau pix de culoare verde


Interveniile asistentei:

Aezm pacientul n decubit dorsal (pe spate) i nu-i explicm tehnica ce urmeaz s-o
efectum.

Plasm mna cu faa palmar pe torace i numrm inspiraiile timp de un minut: ritmul,
aplitudinea. Se noteaz cu pix verde. Cum se noteaz pe foaia de temperatur: valoarea este
nscris pe fiecare linie orizontal.

Frecventa respiratiei
- reprezinta numarul de respiratii pe minut
- este influentata de varsta si sex
la nou-nascut
la 2 ani
la 12 ani
adult
varstnic

30-50 r/min
25-35 r/min
15-25 r/min
16-18 r/min
15-25 r/min

Interpretarea rezultatelor:

Frecvena Micrilor respiratorii variaz n funcie de sex, vrst, poziie,

temperatura mediului ambiant, starea de veghe sau somn.

62

n stare fiziologic, Curba Respiratorie merge paralel cu cea a Temperaturii i a

Pulsului

n stare patologic - Respiraia Dificil ( "Sete de aer" ):

1. dispnee cu Accelerarea Ritmului Rrespirator - Tahipnee ( POLIPNEE )


2. dispnee cu Rrirea Ritmului Respirator - Bradipnee (12-10-8 resp./min);
3. dispnee cu Perturbarea Ritmic i Periodic a Respiraiei:

Dispnee Cheyne-Stokes=respiraii cu amplitudini crescnd pn la apnee ce dureaz

10-20 secunde.

Dispnee Kusmaul=respiraie n patru timpi a in spiraiei profunde, urmat de o apnee

i o expiraie scurt zgomotoas, dup care urmeaz o alt apnee.

28. Etapele de recoltare a exudatului


faringian
Exudatul faringian - lichid produs n procesul inflamator faringian.
Recoltarea secretiilor faringiene se realizeaza n cazul anginelor (inflamatia faringelui
si amigdalelor) si n boli declansate de infectia faringiana (reumatism articular acut, nefrite,
etc.).
Scopul recoltarii exudatului faringian este de a depista germenii patogeni la nivelul
faringelui, n vederea stabilirii tratamentului, precum si depistarii persoanelor sanatoase
purtatoare de germeni.
Recomandari :
- este indicat ca bolnavul sa fie "a jeun" sau la cteva ore dupa masa.
Recoltarea se realizeaza naintea administrarii antibioticelor.
Materiale necesare: tavita renala, spatula linguala sterilizata, eprubeta sterila prevazuta
cu port tampon cu vata (sterile), lampa de spirt, chibrituri.
Etape de lucru:
a) Pregatirea materialelor necesare :
Dupa pregatirea materialelor enumerate mai sus, acestea se transporta lnga pacient.
b) Pregatirea fizica si pshica a pacientului :
- se anunta bolnavul si i se explica necesitatea analizei;
63

- se recolteaza naintea nceperii unui tratament cu antibiotice sau cu sulfamida;


- se anunta bolnavul ca nainte de recoltare sa nu mannce, sa nu bea apa sau alte
lichide, sa nu faca gargara, sa nu-si instileze picaturi n nas, iar daca este fumator sa nu
fumeze;
- se invita pacientul pe scaun, nefiind o pregatire fizica speciala a acestuia.
Tehnica:
- spalarea pe mini cu apa curata si sapun;
- se aprinde lampa de spirt, se flambeaza gura eprubetei, fara sa scoatem port
tamponul;
- se invita pacientul, se deschida gura, cu spatula linguala sterila se apasa limba;
- se scoate port - tamponul din eprubeta si se sterge depozitul de pe faringe si
amigdale;
- se flambeaza gura eprubetei fara port - tampon;
- se introduc n eprubeta port-tamponul cu produsul recoltat;
- se flambeaza din nou gura eprubetei;
- se eticheteaza cu urmatoarele date: numele si prenumele pacientului, locul
recoltarii, data recoltarii;
- se completeaza biletul de trimitere catre laborator, care se trimite imediat cu
produsul recoltat;
- se spala minile cu apa si sapun.
Reorganizarea locului de munca:
Instrumentarul folosit se curata si se spala cu apa curenta si sapun, se introduce
n solutie dezinfectanta si se pregateste pentru sterilizare.
Observatii:
naintea recoltarii, se observa atent zona de unde urmeaza sa se faca recoltarea;
n timpul recoltarii, tamponul nu trebuie sa se mbibe cu saliva si nici sa atinga
dintii, care, avnd flora microbiana ar putea influenta rezultatul.

64

29. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE


HEMATEMEZ
Hematemeza reprezinta vrsatura cu snge asociat hemoragiei digestive superioare.
Aceasta din urm poate fi localizat oriunde la nivelul tubului digestiv pn la unghiul
duodenojejunal, iar manifestarile sale clinice cuprind:
-hematemeza;
-melena (scaunul cu sange).
Hematemeza este un tip de sangerare cu risc vital!
Sangele extravazat in cadrul hematemezei poate fi:
-rosu aprins, atunci cand varsatura se produce la scurt timp dupa debutul hemoragiei
digestive superioare, iar sangele este proaspat;
-maroniu-negru, cu aspect caracteristic in "zat de cafea", daca sangele este stocat o
perioada in stomac si sufera transformari prin contactul cu sucul gastric.
Caracteristic hematemezei este efortul de varsatura prin care se extravazeaza sangele
SIMPTOMATOLOGIE:
- ameeli, astenie, slbiciune, palpitaii, lipotimie, sete, senzaie de gur uscat, scderea
diurezei, care pot merge pn la stare de oc;
- paloarea tegumentara si mucoasa, cauzata de anemie pe fondul hemoragiei importante;
- hipotensiune arterialsi puls scazut, tot din cauza anemiei; uneori, n cazul pacienilor n
oc hemoragic puls tahicardic i hipotensiune;
- alte semne asociate patologiei gastrice sau sistemice;
- dureri n zona central-superioar a abdomenului, iradiate eventual n stnga, dreapta
sau posterior, n ulcer gastro-duodenal, arsuri retrosternale n refluxul gastro-esofagian,
disfagie (dificulti la nghiire) n esofagite sau cancer esofagian, scdere n greutate i
inapetena n tumori maligne, mrirea de volum a ficatului i splinei, cu acumulare de lichid
n abdomen (ascita),edeme, semne asociate cirozei hepatice;
- vrsturi sanguinolente cu aspect rou aprins sau maroniu-negru cu aspect caracteristic in
"zat de cafea".
CONDUITA DE URGEN N HEMATEMEZA:
- asigurarea confortului fizic i psihic, poziia corespunztoare (la pacienii cu hipotensiune
poziia Trendelemburg, la pacienii care prezint vrsturi poziia lateral de siguran)
65

- susinem pacientul n timpul vrsturilor, care vor fi colectate i prezentate medicului;


- se asigura permeabilitatea cailor respiratorii si se recurge la oxigenoterapie;
- se monitorizeaza cardio-vascular i respirator;
- puncionarea unei vene si instituirea unei perfuzii pentru reechilibrarea sanguin si pentru
evitarea instalarii ocului hemoragic;
- administrarea hemostaticelor(fitomenadion, etamsilat) innd cont de valorile tensionale;
- analgezie-sedare administrat cu pruden la indicaia medicului cu rol anxiolitic, linititor
pentru prentmpinarea ocului;
- daca pacientul prezint valori tensionale sczute pacientul va beneficia de conduita de
urgen din ocul hemoragic;
- supravegherea permanent a pacientului, controlul FV, continuarea msurilor deja instituite;
- n spital se va recurge la transfuzii de sange;
- endoscopia digestiva superioara poate avea si rol terapeutic in ligaturarea varicelor
esofagiene, injectii in leziunile ulcerate, cauterizare;
- sonda naso-gastrica este si ea utila in monitorizarea sangerarii;
- sondele cu balonas de tip Blakemore sunt utilizate in hemostaza varicelor esofagiene.

30. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE HEMOPTIZIE:


Hemoptizia se caracterizeaza pintr-o expectoratie care conine o cantitate variabil de snge
provenind din cile respiratorii.
Hemoptizia reprezint o URGEN MEDICAL, care impune un diagnostic etiologic
rapid nvederea elaborrii unei conduite terapeutice adecvate!
MANIFESTRI DE DEPENDEN:
- Hemoragia este precedata de senzatie de caldura retrosternala si galgaitura laringiana, - - Se
insoteste de tuse iritativa, iar sangele expulzat este rosu, deschis, are aspect spumos-aerat si
este amestecat, de regula, cu sputa mucoasa sau purulenta.- Dispneea, cianoza, ralurile,
sindromul pleural, sindromul de condensare pulmonara, disfonia, uruitura diastolica mitrala;
- Hemoptizia poate fi fulgeratoare, cu exanguinare si asfixie consecutiva.
- Hemoptiziile mari si mijlocii determina paloare, anxietate, transpiratii, tahipnee, tahicardie,
scaderea tensiunii arteriale.Socul hipovolemic este rar.- De regula, inaintea aparitiei
hemoptiziei bolnavul are niste fenomene prodromale ca de exemplu senzatie de caldura,
66

cefalee, ameteala, jena respiratorie, tensiune toracica dureroasa, senzatie de iritatie in regiunea
laringiana (senzatie care duce la declansarea reflexului de tuse si aparitia hemoptiziei).
- Din punct de vedere clinic bolnavul prezinta paloare, anxietate, transpiratii reci, dispnee,
tahipnee, lipotimie (uneori), tahicardie, hipotensiune. Febra precede, coexista sau urmeaza
hemoptiziei.
Diagnostic diferential: hematemeza, epistaxisul, hemoragia de origine faringiana.
CONDUITA DE URGEN:
- Stabilirea nivelului de contien;
- Asigurarea confortului fizic i pihic, explicarea necesitii tehnicilor ce urmeaz a fi
efectuate, obinerea consimmntului pacientului asupra aplicrii msurilor de prim ajutor;
- Repaus n pozitie de usoara ortopnee;
- Se interzice vorbitul cu voce tare;
- Monitorizarea FV,calitatea i frecvena pespiraiilor, pulsului, observm culoarea
tegumentelor, temperatura, comportamentul;
- Oxigen administrat pe canul nazal;
- Abord venos i instituirea unei perfuzii cu soluii cristaloide (ser fiziologic, soluie Ringer)
innd cont de valorile tensionale i patologie;
- Oprirea hemoragiei si evitarea recidivelor se realizeaza prin msuri generale , administrarea
hemostaticelor: fitomenadion, etamsilat;calmante ale tusei (imobilizare, dieta
hidrica); Ingerare de lichide reci, n cantitati mici si repetate, punga cu gheata aplicat pe
regiunea sternal sau asupra zonei presupus sngernde.
- La pacienii cu hipotensiune arterial se aplic conduita de urgen din starea de oc;
- In hemoptiziile mari este necesara transfuzia de sange sau de substituenti macromoleculari .
- Tratamentul general si cel hemostatic se completeaza cu tratament etiologic.
- Tratamentul chirurgical este indicat uneori de urgen: traumatisme toracopulmonare ,
eroziuni arteriale, varice bronsice, chist hidatic, tuberculoza pulmonara, cancer bronsic.
- Terapia hemoptiziilor din sindroamele hemoragipare se face prin transfuzii de sange si
mijloace terapeutice etiopatogenetice.
- Spitalizarea este necesara n toate cazurile de hemoptizii medii si mari precum si n acelea n
care diagnosticul etiologic nu este precizat.
- In cazurile extreme este necesara toracotomia de urgenta pentru ligatura sau sutura vasului
lezat.
- Supravegherea permanent a pacientului, continuarea msurilor instituite
Administrarea tuberculostaticelor si a antibioticelor nu are caracter de urgenta.
67

31. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE METRORAGIE


Metroragia este termenul medical pentru sangerarile vaginale anormale, care se
exteriorizeaz prin cile genitale externe,n afar perioadei menstruale, provenite din uter.
Aceastea pot sa apara dupa contactul sexual, la femeile in postmenopauza sau la femeile
insarcinate.
TABLOUL CLINIC AL METRORAGIEI:
- Durerea, mai mult sau mai puin accentuat (n funcie de etiologie
- Hemoragia poate fi redus sau abundent;
- Bolnava este agitat, speriat;
- Starea general a bolnavei cu hemoragie abundent este alterat:
- palid,
- transpiraii reci,
- puls normal sau uor accelerat,
- tensiunea arterial este sczut.
- n cazul hemoragiilor mari:
- sete,
- TA prbuit,
- lipotimii
- Febr n procese inflamatori
ATITUDINEA DE URGEN:
- Stabilirea nivelului de contien;
- Asigurarea confortului fizic i pihic, explicarea necesitii tehnicilor ce urmeaz a fi
efectuate, obinerea consimmntului pacientei asupra aplicrii msurilor de prim ajutor;
- Bolnava va fi aezat n poziia confortabil, se va efectua tamponament vaginal, care
const n introducerea n vagin a unor mee care se aeaz n fundurile de sac vaginal,
umplndu-le succesiv, strns, acoperind orificiul extern al colului n aa fel nct tot vaginul
s fie plin cu mee (hemostaz provizorie)
- Monitorizarea FV,calitatea i frecvena respiraiilor, pulsului, observm culoarea
tegumentelor, temperatura, comportamentul;
- Abord venos i instituirea unei perfuzii cu soluii cristaloide (seruri clorurate, soluie Ringer)
pentru combaterea tulburrilor hidroelectrilitice;
- Oprirea hemoragiei se realizeaz prin msuri generale, administrarea hemostaticelor:
fitomenadion, etamsilat;
68

- La pacientele cu hipotensiune arterial se aplic conduita de urgen din starea de oc;


- Supravegherea pacientului pn la stabilizare, monitorizarea permanenta a FV.

32. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE TRAUMATISM


CRANIO-CEREBRAL
Prin TCC se nelege totalitatea fenomenelor clinice i/sau paraclinice care apar ca urmare a
aciunii unui agent traumatic asupra cutiei craniene i a coninutului acesteia
Cele mai grave sunt fracturile bazei craniului. Apar n urma traumatismelor craniene grave.
Conduita de urgen :
- Traumatizatul va fi ntins la orizontal;
- Se face un examen riguros i rapid , controlndu-se starea de contien, funciile vitale, se
inventaria leziunile;
- Asigurarea respiraiei prin control digital al permeabilitii cilor respiratorii i ndeprtarea
corpilor strini din cavitatea buco-faringian;
- Meninerea permeabilitii cilor respiratorii la pacienii comatoi, prevenirea cderii limbii
prin introducerea sondei orofaringiene Guedel;
- Abord venos + instituirea perfuziei pentru meninerea/refacerea circulaiei (la indicaia
medicului)
- Administrarea oxigenului prin sonda nazal sau canul nazal
- Msuri terapeutice ajuttoare (analgezice, antiemetizante, hemostatice etc);
- Se va supraveghea n permanen starea de contien a victimei;
- Dac prezint plgi ale scalpului cu sngerare, se va spla plaga cu ap rece i se va ncerca
tamponarea zonei cu un pansament steril (curat) pentru a ncerca oprirea hemoragiei.
Deosebit de important este s reinem c un accidentat la care se presupune c este
contuzionat coloana vertebral trebuie s rmn nemicat pn la sosire ajutorului calificat.
O mare atenie trebuie avut la mobilizare, dar mai ales la micarea capului victimei.
Deoarece coloana cervical este cel mai frecvent afectat, trebuie ca mobilizarea victimei s
se fac cu traciunea n ax a capului, gtului i toracelui.
Se va fixa capul ntr-o poziie neutr care s nu permit flexia sau extensia i nici micrile de
lateralitate, prin sprijinirea sa cu minile salvatorului de-o parte i de alta.

69

Dac exist posibilitatea tehnic se va aplica un guler special care fixeaz capul n axul
median al corpului mpiedicnd mobilizarea acestuia.
La persoanele la care se suspicioneaz fracturi ale coloanei cervicale nu se poate face
hiperextensia pentru dezobstrucia cii aeriene superioare.
Manevrele care se vor face dac dezobstrucia se impune sunt subluxaia anterioar a
mandibulei i introducerea sondei orofaringiene Guedel.
Transportul victimei se va face cu dispozitive de transport speciale, rigide i meninnd tot
timpul victima coplet culcat n decubit dorsal cu o uoar traciune pe coloan.
Atenie !!! Deosebit de important pentru stabilirea gravitii traumatismului este starea de
contien a pacientului.

33. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE INTOXICATIE


ETANOLICA
Alcoolul este cel mai folosit drog.
Intoxicatia cu alcool apare la orice vrsta si are implicatii numeroase in mortalitatea de orice
cauza: crime, sinucideri, accidente rutiere etc.

Afectiunile care se confunda usor cu abuzul de alcool sunt:


- hipoglicemia,
- coma diabetica,
- traumatismele cerebrale,
- socul traumatic si alte intoxicatii.

Abuzul de substante
Nu spuneti :alt betivsub aceasta halena se poate ascunde o afectiune grava

acest drog poate declansa el insusi o anumita patologie.

Transportati pacientul ct mai repede la un spital, pentru a fi investigat de specialisti.

Simptomatologia intoxicatiilor cu alcool este asemanatoare, dar leziunile difera major in


functie de tipul de alcool ingerat.

Abuzul de substante

Semne si simptome ale intoxicatiei cu alcool etilic:


alterarea starii de constienta pna la inconstienta
tulburari de comportament de la agitatie la delir
70

scaderea atentiei, a timpului de reactie


tulburari de vorbire
tulburari de echilibru
varsaturi
tulburari respiratorii prin scaderea amplitudinii si a frecventei respiratorii
tahicardie
CONDUITA DE URGEN:
- Evaluati scena,
- Monitorizati semnele vitale,
- Asigurati resuscitarea cardiorespiratorie de baza daca este cazul,
- Protejati victima de potentiale leziuni secundare,
- Daca persoana intoxicata este comatoasa se transporta in Pozitie laterala de siguranta.
- Administrati Oxigen,
- Abord venos i instituirea perfuziei cu soluie de glucoz 10%,
- Administrarea medicaiei la indicaia medicului ( vitamina B1, B6),
-Transportati victima de urgenta la spital.

34. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE INTOXICATIE


CU CIUPERCI
In formularea diagnosticului de intoxicatie cu ciuperci necomestibile un important rol il are
recunoasterea de catre pacient (eventual de anturaj) ca a consumat ciuperci salbatice.
Intoxicatiile se deosebesc dupa timpul aparitiei lor:
intoxicatiile fulgeratoare de la 15 minute pina la 2 ore dupa ingerare, si intoxicatii intarziate
de la 5 pina la 72 ore.
Semnele de intoxicatie cu ciuperci sunt:

dilatatia vaselor fetei si la nivelul decolteului, ceea ce va determina inrosirea tegumentului


zonelor respective;

greturi, varsaturi;

dureri abdominale,

diaree,

sete si uscaciunea mucoaselor (perceptibila la nivelul mucoasei gurii - apare senzatia de


gura uscata sau salivatie abundenta

cefalee (durere de cap);


71

dureri abdominale;

tulburari de vedere;

furnicaturi ale membrelor (parestezii);

agitatie psiho-motorie;

diaforeza (transpiratie)

slabiciune generala, ameteli

intetirea respiratiei si pulsului, scaderea tensiunii arteriale,

creterea temperaturii corpului

ingustarea pupilelor, dereglarea vederii.


In intoxicatiile puternice sunt posibile:

dereglari de constiinta, halucinatii auditive si vizuale;

convulsii, excitatie motorie, tremor

pierderea cunostintei, colapsul, coma.


Masuri de prim ajutor in intoxicatia cu ciuperci:
transport de urgenta la spital;
monitorizarea si mentinerea functiilor vitale pe timpul transportului la unitatea medicala (se
urmaresc si eventual se sustin respiratia, pulsul, tensiunea arteriala);

abord venos i instituirea unei perfuzii cu ser fiziologic pentru creterea TA

provocarea de varsaturi;
administrarea de carbune medicinal (10-20 de comprimate odata);
purgative saline (se administreaza sulfat de magneziu: 30 g in 300 ml. de apa);
masuri de eliminare a toxicului efectuate doar in unitate spitaliceasca:
efectuarea de spalatura gastrica cu apa abundenta sau cu apa si carbune medicinal.

supravegherea permanent a pacientului, reevaluarea FV i vegetative.

35 TRAUMATISMUL ABDOMINAL
NCHIS/DESCHIS
VEZI LA INCEPUT
72

36. PRIMUL AJUTOR N CRIZA


HIPOGLICEMIC
Hipoglicemia este definita ca fiind o scadere a concentratiei de glucoza din sange
( glicemie) sub 60 mg/dl. In functie de severitatea hipoglicemiilor, ele se clasifica in:
- hipoglicemie usoara cand persoana in cauza reuseste sa si-o corecteze singura;
- hipoglicemie severa cand este nevoie de interventia anturajului;
- coma hipoglicemica, cea mai grava forma.
Cantitatea de glucoza din sange este reglata in principal, de trei hormoni:insulina,
glucagonul si adrenalina. Acestia controleaza productia de glucoza la nivel hepatic, precum
si utilizarea ei de catre tesuturile perifericeSimptomele hipoglice
1. Simptome centrale:
- rezulta din descarcari masive de catecolamine;
- transpiraii excesive;
- asociaza un tremor al mainilor;
- are tahicardie cu senzatie de palpitatii;
- este palid si anxios;
- are o senzatie de foame imperioasa.
2. Simptome periferice:
- cuprind paresteziile peribucale (amorteli sau intepaturi in jurul buzelor);
- dificultati in vorbire si concentrare;
- tulburari de comportament (confuzie, agresivitate, limbaj incoerent);
- cefalee (durere de cap), diplopie;
- somnoloenta;
- convulsii tonic-clonice;
- slabiciune si senzatie de caldura.
Starea clinic:
- TA normal sau crescut;
- pupile dilatate;
- reflexe osteotendinoae accentuate;

73

- Babinski pozitiv bilateral.


Coma hipoglicemica este complicatia severa a hipoglicemiei. Ea este o coma vigila si se
produce prin privarea creierului de glucoza, principala sa sursa de energie. Ea se instaleaza
brusc, iar pacientul este agitat, de obicei.Diagnosticul de hipoglicemie
Cel mai simplu mod de a pune diagnosticul de hipoglicemie este de a masura glicemia care
are o valoare sub 60 mg/dl in acest caz.
- Stabilirea nivelului de contien;
- Evaluarea primar: A,B,C,D, la pacienii cu leziuni evalum i E;
- Daca pacientul este constient, cel mai bun tratament este administrarea a 15-20g
glucide sub forma de sucuri indulcite sau 3-4 bomboane.
- Daca este un pacient comatos:
- Abord venos + 30-50 ml solutie glucoza 33% intravenos+instituirea perfuziei cu Glucoz
10-20%;
- 1 mg glucagons subcutantat sau intramuscular.

Atenie! Frecventa relativ mare in populatie a hipoglicemiilor aparute in special in


contextul verii si al eforturilor mari, a indus o falsa conceptie cum ca aceste stari pot fi
normale. Hipoglicemia poate fi insa varful de iceberg ce ascunde o afectiune cu mult mai
serioasa ce trebuie tratata!

37. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE INTOXICATIE


CU MONOXID DE CARBON
Monoxidul de carbon (CO)
Este un gaz inodor (fara miros), incolor si insipid (fara gust) ce nu poate fi detectat cu simturile
noastre normale. Se gaseste in gazele de esapament, in mine si ia nastere att in mediul
industrial in procesele tehnologice, ct si in cel casnic. In locuinte ia nastere acolo unde sunt
spatii inchise, insuficient ventilate sau unde exista deficienta in evacuarea gazelor de ardere.
Una din cele mai frecvente cauze ale intoxicarii cu monoxid de carbon sunt instalatiile
de incalzire cu combustie, insuficient ventilate. CO este prezent in fum.
Semne si simptome - intoxicatia cu co

74

dureri de cap (cefalee


ameteli, greturi, varsaturi
pacientul este dezorientat, obnubilat
tulburari de vedere
scaderea fortei musculare
pierderea constientei pna la coma
tenta visinie a pielii
Formele usoare ale intoxicatiei cu CO prezinta semne si simptome asemanatoare racelii sau
gripei.
Daca gasiti mai multi pacienti ce prezinta toate aceste simptome (mai ales iarna) suspectati o
intoxicatie cu CO si scoateti-i afara din cladire sau vehicul.
Conduita de urmat:
scoaterea ct mai rapida a pacientului din mediul toxic,
evaluarea strii de contien i a functiilor vitale ale pacientului,
oxigenoterapie prin masca, debit mare,
monitorizarea functiilor vitale: respiratii, puls, tensiunea arteriala, saturatia de oxigen si
urmarirea evolutiei lor,
- la nevoie abord venos i instituire unei perfuzii pentru suport circulator,
transportul la o unitate spitaliceasca,

38. PRIMUL AJUTOR - TOXIINFECTIE


ALIMENTARA

75

Toxiinfecia alimentar poate fi provocat de ingerarea unor alimente care nu au fost


pstrate sau gtite corect, fapt care a prilejuit dezvoltarea microorganismelor n condiii
propice, deci nmulirea lor astfel nct s afecteze grav sntatea consumatorului.
Tabloul clinic:
Principalele

semne

ale

toxiinfeciilor

alimentare,

cunoscute

si

sub

numele

de

gastroenterocolite acute, sunt dureri abdominale/disconfort abdominal , greata si starile


de voma. In unele cazuri, poate fi afectat si colonul, astfel ca pot aparea scaune diareice.
Uneori toxiinfectia are i simptome deosebite, datorate bacteriilor sau paraziilor cu care s-a
intrat n contact. Alte semne sunt febra, frisoanele, fatigabilitate, diplopie, crampe
musculare, paralizii la nivelul membrelor, pierderea cunostintei.
In cazul toxiinfectiilor alimentare, bolnavul pierde electroliti (sodiu-potasiu) si, astfel,
se deshidrateaza. Cu cat intoxicatia este mai grava, cu atat simptomele sunt mai accentuate.
Riscul de gastroenterocolita acuta este crescut la urmatoarele categorii: copii, varstnici,
persoane care sufera de alte afectiuni si cele care au imunitatea scazuta. La un cardiac, spre
exemplu, boala se agraveaza mult mai repede din cauza efectelor secundare ale afectiunii
majore.
Conduita de urgen:
- verificarea funciilor vitale i vegetative;
- abord venos cu instituirea unei perfuzii pentru reechilibrarea hidroelectrolotic;
- medicatia (la indicaia medicului) este simptomatica, pentru vrsturi - antiemetice, pentru
febra - antitermice, pentru colici abdominale sunt indicate antispasticele.
- reevaluarea FV dup intervenii,
- supravegherea pacientului.

39. PRIMUL AJUTOR - INTOXICAIA CU


BARBITURICE
Barbituricele sunt medicamente ca: fenobarbital, ciclobarbital, amobarbital, etc. Intoxicatiile
cu barbiturile produc ameteli, cefalee, tulburari de
vorbire, depresie respiratorie, hipotensiune, tahicardie, hipotermie, coma.
fac parte din grupa somnifereler (hipnotice)
sunt deprimante ale SNC
76

induc somnul fiziologic


se absorb la nivel gastric
absorbtia este cu atat mai rapida cu cat: doza este mai mare, durata de actiune este mai mica,
se asociaza cu alcool etilic
dozele terapeutice se absorb in max 30min-3 ore
se fixeaza in cantitati mari in tesutul grasos si nervos de unde difuzeaza redistribuindu-se in
alte organe si tesuturi
se metabolizeaza hepatic
se elimina renal
doza letala de 10-15 ori mai mare decat doza terapeutica
Actiuni :
- deprimarea centrilor nervosi respiratori
- desincronizarea musculaturii respiratorii
- hipotonie musculara
- caderea posterioara a limbii
- incarcarea arborelui traheo-bronsic cu secretii
- deprimare cardiaca
- scaderea tonusului musculaturii gastro-intestinale
- scaderea absorbtiei intestinale
- scaderea metabolismului bazal
- hipotermie
- hipoglicemie
Tablou clinic :
debut 10-60 min betia barbiturica
perioada de stare
coma profunda , calma, flasca,
tulburari respiratorii + cardio-vasculare,
hipotermie,
alterari cutaneomusculare leziuni buloase care apar la 24 de ore de la ingestie la nivelul
zonelor de presiune, tumefiere musculara, edem tegumentar, crampe musculare la palpare,
impotenta musculara miocardica, diafragmatica
modificari EEG
Conduita de urgen:
- NU EXISTA ANTIDOT !
77

- Dezobstructie oro-faringiana
- Oxigenoterapie
- Mentinerea functiilor vitale - abord venos periferic glucoza 5%
- Spalatura gastrica
- Diureza fortata/dializa extrarenala
- Asistenta neuropsihica
- Monitorizare permanent EKG, puls, TA

40. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE LUXAIE


TIBIO-TARSIAN
DEFINIIE: Leziuni traumatice la nivel articular, datorate aciunii unor fore care produc
dislocarea capetelor osoase articulare (pierderea raporturilor normale dintre suprafeele
intraarticulare)
TABLOU CLINIC:
- durere care se mrete cu tentativa de micare;
- impoten funcional;
- tumefiere regiunii (edem) care se accentueaza rapid la nivelul piciorului, gleznei sau regiunii
inferioare a membrului inferior respectiv;
- hemartroze, echimoze subcutanate;
- scurtarea aventual a segmentului unde s-a produs leziunea;
- uneori parestezii, paralizii, uoar cianoz (datorit unor compresiuni nervoase i vasculare);
- incapacitatea continuarii activitatii sau mentinerii ortostatismului (pozitia in picioare);
- deformarea vizibila la locul traumatismului;
PRIMUL AJUTOR:
-

Ingrijirea imediata a luxatiilor acute de glezna inseamna controlul durerii si limitarea


tumefierii tesuturilor moi.
Tratamentul de prim ajutor este rezumat in acronimul PRICE.
PRICE consta in:

Protection protectia zonei lezate;

Rest - repausul partii traumatizate;


-

Ice - gheata aplicata indirect pe piele;


78

Compression - compresie cu un bandaj elastic, imobilizarea provizorie a segmentului

respectiv; folosirea unei atele;


-

Elevation - ridicarea membrului afectat;

Monitorizarea FV

La nevoie abord venos + instituirea unei perfuzii

Combaterea durerilor;

Limitarea edemului i a hemoragiei;

Reevaluarea FV

Transportul la o secie de ortopedie.

41. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE LUXAIE


SCAPULO-HUMERAL

DEFINITIE: suprafetele articulare ale oaselor care se intalnesc in mod normal in articuatie
au fost deplasate complet si nu mai au legatura una cu cealalta.
Luxatia este o afectiune traumatica, de gravitate mare, care consta in deplasarea permanenta a
extremitatilor articulare (suprafetele articulare isi pierd raporturile dintre ele).
LSH este una din urgentele cele mai frecvente intilnite in practica traumatologica.
Simptomatologie. Durerea vie, tumefactia si impotenta functionala totala a bratului,
deformarea si atitudinea vicioasa caracteristica: semnul epoletului (depresiune la nivelul
cavitatii glenoide a omoplatului), bombarea santului deltoido-pectoral,se poate palpa capul
humeral in axila,semnul Berger (bratul este in abductie ireductibila).
1. Durerea este extrem de vie, fiind determinata de excitatiile puternice care pornesc din
proprioceptorii existenti in capsule si ligamentele intinse sau rupte. Aceasta Durere nu
cedeaza la calmantele obisnuite. Singura solutie de a calma durerea este readucerea ct mai
urgenta a capetelor articulare in pozitie normala.
2. Impotenta functionala apare din cauza ca cele doua capete articulare nu mai sunt in pozitie
normala, iar miscarile specifice nu se mai pot executa.
3. Deformarea regiunii: relieful normal al regiunii articulare se schimba din cauza pozitiei
diferite a oaselor.
4. Atitudine vicioasa: modificarile de pozitie a capetelor articulare fac ca segmentul respectiv
79

al corpului sa ia si sa se mentina intr-o pozitie anormala, vicioasa.


5. Echimoza si hematom, mai mult sau mai putin importante.
6. Hemartroza si hidrartroza: este prezenta de lichid sanguinolent sau clar in articulatie.
7. Simptome date de compresiuni vasculare: astfel pot apare gangrene in teritoriul irigat de
vasul respectiv.
8. Simptome date de compresiuni sau distrugerea unui nerv important: pot aparea pareze sau
paralizii, cu insensibilitate in segmentul inervat (furnicaturi de-a lungul membrului superior)
sau tulburari neuro-simpatice (cianoza, edem, raceala, transpiratie).
Conduita de urgen:
- Asigurarea funciilor vitale are prioritate fa de manevra de imobilizare a umrului;
- Evaluarea primar - Monitorizarea funciilor vitale (repiraie, circulaie)i vegetative;
- Dac FV sunt n parametri normali prioritate are imobilizarea umrului afectat;
- Imobilizarea se face fr s se ncerce reducerea luxaiei. meninnd membrul n poziia n
care a fost adus de traumatism;
- Imobilizarea umrului se poate face cu mijloace improvizate sau cu materiale
specifice: imobilizarea prin bandaj moale sau atele. Cnd nu exist la ndemn nici un obiect
pentru imobilizarea umrului poate fi folosit toracele bolnavului n chip de atel de fixare;
- Braul i antebraul pe partea bolnav vor fi lipite de torace cu cotul ndoit n unghi
drept;
- Toracele mpreun cu membrul superior lipit vor fi nfurate cu o pnz tare;
- Antebraul membrului mobilizat va fi fixat cu o earf trecut n jurul gtului;
- Imobilizarea cu ajutorul unei bucai dreptunghiulare de tifon sau pnz este o metod
practic de imobilizare a membrului superior la torace fie direct, fie ca mijloc suplimentar,
dup ce s-a aezat o atel de imobilizare;
- Luxaiile deschise vor fi pansate ca i plgile fracturilor deschise cu respectarea riguroas a
msurilor de asepsie;
- Abord venos+ instituirea unei perfuzii, la nevoie (la indicaia medicului);

80

- Administrarea calmantelor numai pe cale injectabil. Este prudent s se evite administrarea


peroral, pentru a permite medicilor la nevoie, s execute tehnici de anestezie
general,neceare pentru reducerea unor luxaii, la sosirea traumatizailor n spital;
- Reevaluarea FV. i vegetative.
ATENIE! n cazul suspiciunii de asociere cu fracturi, leziuni nervoase sau vasculare.
acestea vor fi semnalate bolnavului naintea executrii oricror manevre, pentru a nu
plana asupra cadrului mediu sau asupra medicului acuzaia de a le fi provocat n timpul
manevrelor efectuate. De aceea ele vor fi consemnate n fia bolnavului.

42.PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE FRACTURI


HUMERUS
VEZI LA INCEPUT FRACTURI

43. PRIMUL AJUTOR N CONVULSII LA COPIL


DEFINIIE: Convulsiile reprezinta contractii involuntare ale musculaturii corpului; ele
pot afecta intreaga musculatura - convulsii generalizate sau numai o parte din
musculatura - convulsii focale. Apar ca urmare a unor descarcari electrice bruste si
anormale, excesive si sincrone datorate depolarizarii neuronilor din sistemul nervos
central (SNC).
Desi convulsiile sunt caracteristice epilepsiei, ele pot apare si in alte situatii:
- convulsiile febrile la copii in primii 3-5 ani, in contextul unor pusee febrile(hiperventilatie in
caz de febra mare)
- tulburari metabolice: hipoglicemie, tulburari hidroelectrolitice, encefalopatia hepatica sau
uremica
- traumatisme cerebrale, tumori cerebrale
- intoxicatii cu: stricnina, insecticide organofosforice, alcool, droguri, otrvire etc.
- soc termic,soc electric
Convulsiile reprezint descarcarea electrica
Desi convulsiile au un aspect dramatic, ele provoaca rareori probleme prin ele insele. Acestea
sunt rezultatul loviturilor din cadere sau prin lovire de obiectele din jur.
TABLOU CLINIC:
81

Faza tonic:
- se instaleaz brusc,
- cu pierderea contienei nainte sau concomitent cu apariia contracturii tonice,
- faciesul devine palid, ochii plafoneaz,
- copilul devine rigid, muschii devin rigizi, dupa care apar miscari spastice si neregulate,
- cu capul n hiperextensie maxilarele sunt ncletate,
- membrele sunt nepenite, antebraele flectate, pumnii strni, copsele i gambele n
extensie,
- toracele este imobilizat,
- apar apneea i cianoza,
- dac este surprins n ortostatism bolnavul cade,
- ochii se dau peste cap
- pot aparea pierderi necontrolate de urina sau scaun - dupa ce convulsiile iau sfarsit, bolnavul
devine somnoros si confuz.
Faza clonic:
- capul se mic ritmic, lateral sau n extensie,
- musculatura feei se contract ritmic,
- globii oculari execut micri n toate direciile, pleopele palpit, exit midriaz,
- apar spume la gur care devin sanguinolente cnd limba este rnit
- membrele execut micri brute de flexie i extensie,
- respiraia este sacadat, neregulat, zgomotoas,
- pulsul accelerat i slab, facies vuluos (fa cianozat),
- uneori emisiune involuntar de urin i fecale
Faza de rezoluie:
- contracturile nceteaz,
- respiraia devine normal,
- faciesul se recoloreaz.
CONDUITA DE URGEN:
- mpiedicarea autotraumatizrii. Daca bolnavul este gata sa cada, incercati sa-l prindeti si sal aezai usor ntins, pe jos. (poziie culcat, deprtare de surse de foc, de obiecte tari sau
tioase, de sticle etc,; va fi supravegheat s nu cad din pat)
Atenie! se va incerca evitarea producerii unui traumatism in cadere: se va incerca prinderea
victimei sau indepartarea unor obstacole de care s-ar putea lovi.
82

- Meninerea permeabilitii cilor respiratorii:


- copilul va fi aezat n poziie de siguran (decubit lateral, semipronaie, astfel se evit
cderea limbii n hipofaringe, i pentru a preveni necarea cu secreii, sange sau lichide de
vom.
- pipa Guedel,
- aspirarea secreiilor,
- Verificarea funciilor vitale i vegetative,
- Daca respiraia se opreste si nu se reia imediat dupa convulsii, mentinem calea aeriana
deschis. Efectum respiratie artificiala dupa criza,
- Abord venos i instituirea unei perfuzii cu Glucoz 10 %, adminsitrarea medicaiei
aticonvulsivante la indicaia medicului,
- Verificm daca nu sunt si alte leziuni, ca sngerri, fracturi si lum masurile necesare pentru
a le trata,
- Supravegherea pacientului i a FV.

44. SOCUL ANAFILACTIC


Anafilaxia este o reactie severa care afecteaza mai multe zone ale corpului. Severitatea
reactiei variaza de la o persoana la alta. Reactiile ulterioare declansarii acesteia sunt, de
obicei, de acelasi tip. Simptomele debuteaza rapid, iar reactiile sunt destul de severe.
Manifestarile unei reactii anafilactice pot sa apara in cateva secunde de la expunere, la 15-30
de minute sau chiar o ora sau mai mult dupa expunere (reactia tipica la aspirina si la alte
medicamente similare).
Primele simptome apar adesea la nivelul pielii si pot sa includa:
- inrosirea fetei;
- prurit (in zona abdomenului sau axile);
- urticarie.
Manifestarile sunt adesea insotite de:
- sentiment iminent de sfarsit al lumii;
- anxietate;
- puls neregulat si rapid;
Dupa aceste manifestari se declanseaza umflarea gatului, limbii, raguseala, dificultati de
inghitire si de respiratie. Pot sa apara simptome de rinita (febra fanului) sau astm bronsic,
83

provocand rinoree, stranut, respiratie suieratoare dar si dificultati de respiratie, crampe


stomacale si varsaturi.
Aproximativ in 25% din cazuri, mediatorii care iriga vasele de sange declanseaza o
deschidere generalizata a capilarelor avand loc:
- scaderea tensiunii arteriale;
- ameteala;
- pierderea constientei.
Aceste sunt caracteristicile tipice ale socului anafilactic.

Masuri de urgenta
- Sunati imediat la serviciul de urgenta.
- Daca pacientul dispune de un EpiPen, injectati imediat epinefrina. Aceasta poate fi injectata
in exteriorul coapsei si poate fi administrata printr-o tesatura usoara. Frecati locul pentru a
imbunatati absorbtia medicamentelor.
- Incercati sa intindeti persoana si sa-i ridicati picioarele daca este posibil.
- Stati cu bolnavul pana cand soseste ajutorul.
- Daca sunteti instruiti, initiati masurile de prim ajutor specifice (tehnicile de resuscitare) in
cazul in care persoana nu mai respira sau nu are puls.
Injectia cu epinefrina poate fi administrata print-o imbracaminte subtire, cum ar fi pantaloni,
fusta, ciorapi. Articolele groase de imbracaminte vor fi eliminate inainte de injectare. Se va
injecta epinefrina doar daca pacientul are un istoric de reactii anafilactice sau sub indrumarea
unui furnizor de asistenta medicala. Dupa 10-15 minute, in cazul in care simptomele sunt
semnificative, puteti administra o alta doza de epinefrina. Chiar daca reactia dispare, bolnavul
trebuie sa mearga de urgenta la o camera de garda.
Alte tratamente care ar putea fi instituite sunt: administrarea de oxigen, de fluide,
medicamente pentru usurarea respiratiei si chiar epinefrina. Steroizii antihistaminici pot fi
recomandati dar acestia sunt utili in prima faza a anafilaxiei si nu vor putea inlocui epinefrina.

84

45. OCUL HEMORAGIC


SOCUL HIPOVOLEMIC HEMORAGIC
Cauza cea mai frecventa a socului hemoragic sunt traumatismele, la care se adauga
hemoragiile digestive superioare, hemoragiile intraperitoneale din sarcina ectopica,
hemoragiile digestive inferioare, si alte cauze exceptionale.
Indiferent de cauza hemoragiei, pierderea de volum circulant este elementul patogenetic
esential.
Pentru compensarea pierderilor intra in actiune 3 mecanisme fiziologice importante:
-

stimularea simpatico-adrenergica;

autoperfuzia tisulara;

acidoza metabolica lactica.


Scopul acestor mecanisme este de a mentine functia cerebrala cu orice pret. Pentru mentinerea
in functie a SNC, acesta are nevoie de energie si daca simplificam oarecum problema , cele
trei mecanisme au drept scop mentinerea aportului de oxigen si glucoza catre creier. Au rolul
de a mentine perfuzia cerebrala.
In concluzie , scaderea volemiei atrage o reducere semnificativa a patului vascular
prin vasoconstrictie, cresterea debitului cardiac, cresterea oxigenarii sanguine, cresterea
extractiei de O2 in periferie, si reducerea consumului de glucoza in periferie, asigurandu-se
conditiile necesare unei functii cerebrale normale.
Soc compensat: aceste mecanisme mentin functia cerebrala (agitatia si anxietatea sunt
expresia stimularii adrenergie si nu a hipoxiei), TA este cvasinormala corespunde stadiului I,
si II.
Socului decompensat: Scaderea volemiei, dincolo de capacitatile de adaptare a
organismului va duce la scaderea perfuziei cerebrale si aparitia socului decompensat, care
corespunde stadiului III, si apoi IV .
Socul ireversibil
Intarzierea tratamentului eficient este responsabila de 20% din decese, respectiv de decesele
tardive.
TABLOUL CLINIC

85

Diagnosticul socului este pe cat de simplu pe atat de dificil. Este ceea ce se poate numi
impresie artistica, adica diagnosticul este aproape exclusiv clinic. Se bazeaza pe
identificarea semnelor clinice date de sistemele fiziologice care intervin in procesul
compensarii pierderii de volum.
SOCUL COMPENSAT
Semne ale stimularii simpato-adrenergice
-

agitatie psihomotorie, nervozitate, hiperreactivitate, datorita actiunii adrenalinei asupra


SNC;

tahicardie;

TA : normala sau usor scazuta; este necesara o pierdere de minim 30% din vol circulant ca
sa se produca o scadere a TA.

Tegumente palide, reci , transpirate efectul cutanat al adrenalinei;

Timpul de recolorare a patului unghial > 2 sec;

Oligurie / anurie diureza orara < 0,5 ml/kg/ora;

Scaderea temperaturii .
Semne ale acidozei lactice

tahipnee > 16 respiratii / min.

Lactatul creste de 4-5 ori valoarea normala; tratamentul eficient normalizeaza valorile in
6-12 ore (T1/2 = 6 ore).
Semne ale tulburarilor de deplasare a apei

lipsa de raspuns la administrarea de volum NaCl 0,9% nu este expresia unui tratament
gresit condus ci numai expresia unui deficit mare de apa axtracelulara;

greata, senzatia de voma, pot fi expresia hiprhidratarii intracelulare;.


SOCUL DECOMPENSAT
Pacientul devine confuz, obnubilat, dezorientat temporo-spatial, raspunde numai la
intrebari cu raspuns bine intiparit in memoire (nume, varsta, etc).
Tensiunea arteriala este in scadere, asociat cu cresterea frecventei cardiace, scaderea
pulsului periferic, si accentuarea simptomelor de mai sus.
Important este sa diferentiem alterarea statusului mental data de hipoperfuzia cerebrala (cu TA
scazuta) de cea data de edemul cerebral (TA normala).
86

TRATAMENT
Analiza fiziopatologiei socului dovedeste ca pierderea de volum in sine este mai importanta
decat pierderea de elemente figurate. Ca atare tratamentul trebuie sa se concentreze
pe refacerea volumului circulant, atat cel pierdut pina in momentul tratamentului, cat si sa
compenseze pierderile curente.
In al doilea rand tratamentul trebuie sa vizeze refacerea volumului extracelular; acesta este
un factor de prognostic extrem de important. Prezenta apei in spatiul extracelular asigura un
transfer optim al O2 din capilar in celula.
Tratamentul trebuie sa fie prompt , sa reduca timpul de hipoperfuzie;cu cat este mai
prompt, cu atat repercursiunile sunt mai reduse.
Refacerea volumului circulant trebuie facuta in ritm rapid, dar fara a induce hipervolemie.
Daca

hipovolemia

este

daunatoare,

hipervolemia

este

letala,

ea

putand

induceEdem Pulmonar Acut. Daca hipovolemia este fiziologica (organismul nostru


exoprimentand aproape zilnic variatii de volum circulant: deshidratari de diverse cauze
induc variatii de pina al 10%), hipervolemia este strict iatrogena.
Astfel ca elementul cheie al refacerii volemice, substanta care indeplineste aceste conditii este
NaCl 0,9%.
1.

Se instaleaza doua linii venoase periferice , utilizand catetere cat mai groase si
scurte. Cateterele venoase centrale NU vor fi utilizate pentru resuscitarea volemica.Conform
legilor hidrodinamicii debitul care poate fi administrat pe cateter este proportional cu
diametrul si invers proportional cu lungimea cateterului. In plus montarea unui cateter central
este asociata cu riscuri crescute.
2.
a.

Se administreaza NaCl 0,9%, pe doua linii venoase, cu debit maxim;


Daca Ht scade sub 25% se incepe administrarea de sange;

In resuscitare avem la indemana o multime de alternative: sange si derivate de sange, plasma


expanderi, cristaloide si solutii electrolitice.
Plasma si Albumina umana. La prima vedere ar parea unul din substituientii de
volum ideali, fiind un produs fiziologic.
Coloidele : substante care prin molecula mare care o contin atrag apa din spatiul
extracelular in spatiul intravascular , Dextran 40, Dextran 70, HAES (hidroxy ethil starchhidroxi etil amidon), si altele.

87

Glocoza. Cel mai adesea se folosesc solutii de glucoza 5% sau 10%. Glucoza 5%
care e izotona poate parea ideala pentru refacerea volemica, si in plus poate oferi un substrat
energetic. Dar nu e cazul:organismul nu poate folosi aceasta glucoza din cauza intolerantei la
glucoza indusa de catecolamine; adaugarea de insulina (glucoza tamponata), este la fel de
inutila pentru ca nu e vorba de hipoinsulinemie, ca in DZ, ci de lipsa receprorilor membranari
pentru insulina. In plus adminsitrarea in exces de glocoza poate induce glicozurie si depletie
de

volum.

In

final,

administrarea

de

glucoza

si

insulina

poate

induce

hiperglicemie+hiperinsulinemie care va induce stocarea glucozei sub forma de glicogen, cu


consum de energie din proteoliza.

46. CONDUITA DE URGEN N OCUL


TRAUMATIC
DEFINIIE:
ocul este o stare patologic de amploare i de durat, instalat ca urmare a unei agresiuni
ocogene asupra organismului.
Agentul agresor produce o leziune asupra organismului.
Ca s devin ocogeni, aceti ageni lezionali trebuie s aib o
anumit intensitate i durat de aciune, pentru a putea atinge "pragul de oc"
nelegerea actual a noiunii de oc se bazeaz pe o concepie unitar "neuro-endocrinovasculo-celular" (Moore, Chiricu, Gelin, Laborit, Teodorescu-Exarcu, Mandache, uteu),
n sensul c ocul provoac o reacie sistemic att de intens nct produce o tulburare
sever hemodinamic i metabolic.
Elementul ce caracterizeaz ocul este hipoxia tisular.
Factorul comun i elementul definitoriu al ocului, deregleaz toate funciile
organismului.
Obiectivul principal al tratamentului n oc este restabilirea perfuziei sanguine a
esuturilor la parametri fiziologici pentru combaterea HIPOXIEI CELULARE i
refacerea LEZIUNILOR CELULARE.
OCUL ESTE FORMA CEA MAI GRAV A INSUFICIENEI CARDIOVASCULARE
ACUTE.
MANIFESTRI DE DEPENDEN:
88

Cardiovasculare: Hipotensiune, tahicardie, vene superficiale plate, puls slab

Respiratorii: Polipnee scurt i angoasant

Cutanate: Tegumente reci, cianoza extremitilor, transpiraii reci sau "oc cald" cu
vasoplegie periferic, fr rcirea extremitilor

Nervoase: Prostraie, obnubilaie, agitaie, adesea com mai mult sau mai puin
profund
CONDUITA DE URGEN:
Atenie! n cadrul traumatismelor, din momentul agresiunii traumatice ncepe ocul traumatic
cu prima faz de oc compensat, asimptomatic, nemanifestat clinic. Este faza n care, imediar
postagesiv, prin mecanisme de aprare i compensare, organismul menine o perioad de timp
(de la 15 la 45 minute pn la 2-3 ore i mai mult) un echilibru biologic care mpiedic
apariia ocului decompensat.
n aceast faz de oc compensat se ncep ns primele msuri de ajutor i pretratamentul
ocului.
Msuri de ordin general care trebuie ntreprinse:
- nlturarea factorului ocogen: eliberarea victimei de sub aciunea agentului traumatizant,
ntreruperea curentului electric, nlturarea agentului termic.
Atenie! S nu se expun bolnavul la noi traumatisme; mortaliatatea n urma traumatismelor
scade 30 - 50 % dac la locul accidentului i pe durata transportului se acord asisten
corect.
- Aprecierea rapid a funciilor vitale:
- stabilirea prezenei i eficienei micrilor respiratorii. Se va controla permeabilitatea
cilor aeriene, iar dac este posibil, se va administra oxigen pe masc sau sond
nazofaringian.
- stabilirea rapid a existenei pulsului, FC, TA.
- Evaluarea rapid a leziunilor, examinarea craniului, toracelui, abdomenului i membrelor.
Se va face hemostaza dac este cazul.
- Bolnavul va fi meninut n poziia orizontal cu membrele inferioare ridicate la 30-45*
deasupra planului toracic, cu evitarea brutalizrii i micrilor inutile i cu crearea unui
confort general i termic.
- Puncionarea unei vene cu un ac de calibru mare

89

- Refacerea volemiei constituie o indicaie obligatorie i de prim ordin n cadrul msurilor


de deocare sau prentmpinare a decompensrii ocului. Se administreaz soluii perfuzabile
electrolitice cu: ser fiziologic, soliie Ringer
- Se combate durerea (care poate fi cauz important de decompensare) prin administrare
de analgetice. Vor fi administrate cu pruden la indicaia medicului analgetice
majore: mialgin, fortral n asociere cu anxiolitice (diazepam) cu rol anxiolitic, linititor,
decontracturant.
Terapia analgetic sedeaz bolnavul, nltur frica i agitaia, prentmpinnd astfel
decompensarea ocului.
Vor fi urmrite foarte atent FV: TA, respiraia, frecvena pulsului.
- Dup analgezie-sedare se completeaz pansamentele i imobilizrile provizorii ale
focarelor de fractur.
- n timpul transportului bolnavului se continu msurile deja instituite (perfuzia,
terapia analgetic, urmrirea FV, oxigenoterapia)

47- 48 - 52 -53 ngrijirea unei plgi pansamente i bandaje gamba, frunte,


palma, antebrat
Pansamentul reprezinta totalitatea mijloacelor si metodelor care realizeaza protectia unui
tesut sau organ fata de actiunea agresiva a diversilor agenti.
Pansamentul chirurgical reprezinta actul prin care se realizeaza si se mentine asepsia
unei plagi, n scopul cicatrizarii ei.
Pansamentul este reprezentat de o bucata de tifon care se aplica pe o plaga, cu scopul de a
preveni contaminarea sau de a opri sangerarea. Ideal, pansamentul este realizat din tifon steril,
insa in lipsa acestuia se poate utiliza orice material textil, cu conditia sa fie curat.
Bandajul este fasa (in lipsa acesteia orice alt material) cu care se fixeaza pansamentul la
nivelul plagii.
Bandajul - Fasa reprezinta o banda de tifon, pnza sau tesatura elastica, de latime si lungime
diferita n functie de regiunea pe care o acopera si ntinderea pansamentului. n general,
latimea unei fesi trebuie sa fie aproximativ egala cu diametrul regiunii pe care o nfasa (5-20
cm).
90

Inainte de aplicarea unui pansament, se face toaleta si dezinfectia tegumentelor din jurul
plagii si apoi a plagii; se vor indeparta corpii straini superficiali (nu si corpii straini
penetranti).
Obiective:
Conditiile unui bun pansament:
sa fie facut n Conditii Aseptice;
sa fie Absorbant;
sa fie Protector;
sa nu fie Dureros;
sa fie Schimbat la timp.
Indicaii
a. Indicatiile unui Pansament sunt:
PANSAMENT PROTECTOR: pe plagi care nu secreta si nu sunt drenate
PANSAMENT ABSORBANT: pe plagi drenate sau secretante 20
PANSAMENT COMPRESIV:
o

pe plagi sngernde (scop hemostatic),

pentru imobilizarea unei regiuni,

pentru reducerea unei cavitati superficiale dupa punctionare;

se realizeaza fixare cu fesi n cadrul unui bandaj;


PANSAMENT OCLUZIV: pentru plagi nsotite de leziuni osoase (acoperire a plagii cu
comprese si vata, peste care se aplica un aparat gipsat).
PANSAMENT UMED (priessnitz alcoolizat, cloraminat).
b. Indicatii unui Bandaj sunt:
fixare a pansamentului n regiuni n care plasturele adeziv nu si atinge
scopul (extremitati, regiune cefalica, plagi periarticulare);
fixarea pansamentelor unor plagi situate n regiuni supuse traumatismelor n timpul
activitatii (mna, picior);
efectuarea unui pansament compresiv;
imobilizare temporara a unor traumatisme ale membrelor (entorse, luxatii, fracturi).
Principii de Efectuare a unui BANDAJ:
punctul de plecare si de terminare trebuie sa fie la distanta de plaga;
91

la membre, nfasarea se ncepe de obicei de la extremitate spre radacina (n sensul


circulatiei de ntoarcere); la mna, picior se ncepe dinspre proximal spre distal (prin benzi de
fixare);
sa acopere n ntregime pansamentul;
sa fie elastica (sa nu jeneze circulatia) - pe traiectul vaselor mari se aseaza peste un strat de
vata;
sa nu produca dureri (zonele iritate, nervii sa nu fie comprimate exagerat) sa permita
miscarile articulatiilor peste care trece.
Tehnica
Materiale necesare:
1. Substante antiseptice - realizeaza curatirea si dezinfectia plagii si a tegumentelor din jur:
alcool
tinctura de iod
apa oxigenata
cloramina
betadina
acid boric
2. Materiale care realizeaza protectia plagii trebuie sa fie usoare, sa nu fie iritante pentru
tegumente, sa se poata steriliza, sa aiba putere absorbanta, sa se opuna patrunderii germenilor
din afara, sa realizeze o compresiune elastica a plagii:
comprese din tifon (pnza rara de bumbac): capacitate de absorbtie mai mica dect a vatei;
vata hidrofila (bumbac prelucrat si degresat)
3. Mijloace de fixare:
galifix (mastisol) - solutie de colofoniu
leucoplast (se aplica pe tegument ras si degresat; este impermeabil pentru aer);
bandaj - realizeaza nfasarea chirurgicala
4. Instrumentar chirurgicale pense, foarfece
5. Alte materiale:
benzina, neofalina, acetona: realizeaza degresarea tegumentului (necesare pentru
ndepartarea galifix-ului de pe tegument);
unguente: protectia tegumentelor din jurul unei plagi secretante cutaden, dermazin,
jecolan, jecozinc, tetraciclina.
92

mesa - banda sterila de tifon utilizata cel mai frecvent n scop hemostatic, dar si pentru a
permite eliminarea secretiilor dintr-o plaga sau cavitate n care este introdusa mesa;
aleze - bucati mari de pnza, inextensibila, cu rol de a solidariza o regiune operatorii (plaga
operatorie abdominala mare la pacient obez)
TIMPII DE EFECTUARE A UNUI PANSAMENT:
1) pregatirea medicului pentru pansament (manusi sterile, servire de catre asistenta cu
instrumentele necesare);
2) dezlipirea vechiului pansament, ndepartarea vechiului pansament (cu blndete, eventual
dupa umezire cu apa oxigenata, cloramina
3) curatirea si dezinfectarea tegumentelor din jurul plagii, centrifug cu un tampon de vata
sterila mbibat cu alcool, iod
4) tratamentul plagii - n functie de natura sa si momentul evolutiei:

- plagi operatorii cu evolutie aseptica: nu necesita tratament special, n afara de

scoaterea tuburilor de dren, a firelor sau agrafelor;

- plagi secretante: necesita curatire (spalare cu solutie antiseptica, excizie a tesuturilor

mortificate),

- evacuare a colectiilor (seroame, hematoame): scoatere a 1-2 fire sau deschiderea

plagii cu un stilet butonat sau o pensa

- colectii purulente:
o

deschidere larga,

spalarea si

drenarea plagii

- plagi accidentale:
o

curatare de resturi vestimentare sau telurice,

debridare,

regularizare,

lavaj antiseptic,

eventual suturare;

5) protectia plagii: stratul de comprese trebuie sa depaseasca marginile plagii, iar grosimea
sa nu fie mai mare de 1-2 comprese (pentru a realiza o buna capilaritate);
93

6) fixarea pansamentului: galifix, leucoplast, fesi.


Tehnica efectuarii unui bandaj:
membrul sau regiunea care urmeaza a fi bandajata se aseaza in pozitia care va trebui
mentinuta dupa pansament
rola de tifon se tine cu mana dreapta iar capatul liber cu mana stanga si se bandajeaza de la
stanga la dreapta (in sensul acelor de ceasornic) si de jos in sus, fara a se desfasura tifonul
in aer
se incepe bandajarea cu 2-3 ture de fasa suprapuse pentru fixare, iar apoi se vor aplica ture
de fasa de jos in sus, fiecare tura acoperind jumatatea de fasa anterioara
se termina tot prin 2-3 ture de fasa de fixare; fixarea se realizeaza astfel deasupra si
dedesubtul plagii, niciodata pe plaga; de asemenea legarea bandajului la final nu se face in
dreptul plagii
daca nu este necesara realizarea hemostazei bandajul nu trebuie sa fie foarte strans.

Tipuri de bandaje:
1. BANDAJUL CIRCULAR:
- se aplica cateva ture de fasa circular, la nivelul zonei afectate;
- acest tip de bandaj se utilizeaza si la realizarea hemostazei
2. BANDAJUL INCRUCISAT sau in forma de "8":
- se aplica 1-2 ture circulare iar apoi urmatoarele ture de fasa se aplica oblic, in forma cifrei 8,
dand in final aspectul de "Spic de Grau";
- este utilizat pentru bandajarea articulatiilor, regiunii occipitale, gatului, antebratului,
pieptului
3. BANDAJUL IN FORMA DE SPIRALA:
- se incepe cu 2-3 ture de fixare apoi sub forma de spirala, cu acoperirea turei precedente la
2/3;
- se foloseste la traumatismele cutiei toracice, abdomenului, mainilor, picioarelor, degetelor.
4. PANSAMENTUL CU CORNISOR:
- cornisorul este o bucata de fasa sau panza in forma triunghiulara, care se poate folosi si
la imobilizarea membrului superior in cazul fracturilor;
- se foloseste la bandajarea minilor, picioarelor, corpului
5. PANSAMENTUL TORACELUI SAU ABDOMENULUI:
94

- se aplica pe peretele abdominal sau toracic pansamente de dimensiuni mai mari decat plaga,
care se fixeaza cu ajutorul unor benzi de leucoplast pe patru laturi ca o rama de tablou;
- daca este vorba de o plaga toracica penetranta se va fixa doar cu pe trei laturi, a patra
ramanand nefixata pentru a functiona ca o supapa;
- in cazul plagilor abdominale eviscerate se va folosi pansament umed
6. CAPELINA:
- este bandajul clasic al capului, care se realizeaza cu fasa, incepand cu 2 ture circulare trecute
pe frunte, deasupra sprancenelor si pavilioanelor urechii, dupa care se trece succesiv dinspre
radacina nasului si spre ceafa, de mai multe ori, pana cand acopera tot capul;
- la sfarsit capetele feselor se fixeaza cu cateva ture circulare.
7. PANSAMENT TIP "HIPOCRAT":
- se aplica o banda de tifon de aproximativ 1 m. pe cap, astfel incat capetele sa treaca inaintea
pavilioanelor urechilor si sunt tinute suspendate;
- cu un alt tifon se efectueaza 2-3 24 ture circulare de fixare fronto-occipitale;
- ajungand pana la banda 1 de tifon, tensionat se face o tura in jurul ei si se indreapta tifonul 2
la regiunea opusa, pana cand se acopera uniform tot capul; capatul fasiei se fixeaza de banda
de tifon terminata, iar capetele tinute in jos, se leaga sub barbie.
8. PANSAMENTUL DE TIP "CAPASTRU":
- se fac 2-3 ture de fixare in jurul capului cu tifonul, apoi se trece la regiunea occipitala, si se
fac cateva ture mandibula-gat-occipital;
- de la mandibula se infasoara apoi in sus, vertical spre cap, pe linga ureche, regiunea
parietala, se trece tifonul peste cap si coboara in jos spre mandibula, trecand pe sub ea inapoi
spre regiunea occipitala, la spate;
- de la regiunea occipitala, pe la spatele urechii tifonul revine la cap, facand din nou 2-3 ture
orizontale de fixare pe frunte;
- toata procedura se repeta 2-3 ori, sau pana cand nu se termina tifonul
9. Aplicarea Pansamentului pe Nas, Barbie si toata Fata, de tip "PRASTIE":
- tifonul cu o lungime de 60-70 cm si o latime ce acopera toata suprafata necesara, se despica
la ambele capete, prin mijloc, astfel incat sa ramana la mijloc o bucata intreaga de 10-15 cm
lungime, care se va aplica pe locul lezat;

95

- pe plaga se aplica o fasa sterila, se acopera cu bucata netaiata de tifon si capetele de sus se
leaga la spate la ceafa, iar capetele de jos - la spate pe varful capului, in asa mod ca sa nu
alunece in jos
10. PANSAMENT PE OCHI:
- ochiul drept:

se fac 2 ture de fixare in jurul capului, pe frunte, prin regiunile fronto-occipitala,

impotriva acelor de ceasornic (pentru ochiul drept);

din spate se coboara tura in jos si se trece sub pavilionul urechii peste obraz si ochiul

drept;

apoi iar se efectueaza o tura de sustinere in jurul capului si se repeta turul precedent

- ochiul stang: in caz de aplicare pe ochiul stang directia turelor este inversa - dupa acele de
ceasornic
- ambii ochi: in caz de aplicare pe ambii ochi, se randuiesc turele de pansament mai intai pe
ochiul drept apoi pe cel stang.

49. PRIMUL AJUTOR N CAZ DE lipotimie


(lesin)
LIPOTIMIA (lesinul) este o forma atenuata de sincopa, in care pierderea de cunostinta nu
este totala, iar functiile vitale nu sunt complet suprimate.Poate avea o durata mai lunga,
fiind intotdeauna reversibila.
Lipotimiile nu reprezinta, in general, o stare grava prin sine, dar pot fi revelatoare pentru o
anumita boala care necesita terapie de urgenta(hemoragie, perforatie digestiva, infarct
miocardic, traumatisme cerebrale, dezechilibru hidroelectrolitic etc).
Diagnosticul diferential al lipotimiilor se face cu: epilepsia, vertijul, coma, starea de soc,
isteria, spasmofilia etc.
Pierdera cunostintei poate fi determinata de urmatoarele grupuri de afectiuni:
-boli cardiovasculare
-boli ale SNC (sistem nervos central)
-factori patologici cu actiune reflexa asupra SNC sau a inimii
-intoxicatii si tulburari metabolice
In general pierderea cunostintei este favorizata de :
96

- labilitate neuro-vegetativa, psihica, surmenaj, dereglari hormonale, anemii, HTA,


ateroscleroza, ortostatism, caldura, aglomeratie, mese abundente.
Examenul obiectiv:
-tegumente-plagi, hematoame(traumatisme), paloare(hemoragii) culoare roz (intox. cu CO2)
etc.
-aparat respirator-tulburari respiratorii sub aspectul frecventei, amplitudinii(boli cardiace,
leziuni nervoase, embolie pulmonara), semne de condensatie pulmonara sau colectie
pleurala(pneumopatii acute, embolie pulmonara), pneumotorax.
-aparat cardiovascular-tahicardie, bradicardie(bloc a.v.), fibrilatie atriala, sufluri(stenoza
aortica, stenoza mitrala), hta, HTA, colectie pericardica(pericardita acuta), etc.
-abdomen-se pot releva semne ale hemoragiei interne, perforatie, ileus mecanic, pancreatita
acuta
-aparat neurologic-tulburari ale reflexelor, semne de tumora cerebrala, AVC, traumatism,
encefalopatii.
Conduita de urgenta in lipsa unui diagnostic etiologic:
- Formarea unei impresii generale asupra cazului;
Atenie: SALVATORII MORI NU SALVEAZ VIEI!
- Asumarea responsabilitii n legtur cu deciziile de a interveni;
Atenie: A NU AGRAVA STAREA PACIENTULUI!
- Verificarea strii de constien;
- La pacienii contieni: asigurarea confortului fizic i psihic al pacientului, explicarea
necesitii tehnicilor, obinerea consimmntului.
- Evaluarea primar:
- Deschiderea cailor aeriene, eliberarea cilor aeriene i meninerea cilor aeriene deschise, la
nevoie;
- Monitorizarea funciilor vitale i vegetative;
- Evaluarea statusului neurologic: SCOR GLASGOW
- La nevoie abord venos + instituirea unei perfuzii
- Tratamentul etiologic-adresat bolii de baza;
- Evaluarea secundar: "Din cap pn n picioare" - pentru a evidenia plgile, leziunile,
echimozele,contuziile, traumatismele produse n timpul cderilor;
- Dac se impune efectum toaleta plgilor, oprirea hemoragiilor etc.;
- La pacienii traumatizai prin cdere, lum msuri de imobilizare a coloanei vertebrale
(poziia capului n ax, dac nu avem la ndemn guler cervical);
97

- Reevaluarea FV. i vegetative.


IMPORTANT!
- Daca pierderea de cunostienta a survenit intr-o imprejurare bine stabilita, fara ca bolnavul sa
prezinte semne de afectiune organica, internarea nu este necesara.
- Internarea este intotdeauna necesara daca este vorba de prima lipotimie cu tulburari grave,
chiar daca dupa criza nu se constata modificari patologice.Internarea mai poate fi impusa de
boala presupusa (infarct miocardic, embolie pulmonara, diabet zaharat, intoxicatii, tulburari
paroxistice de ritm, hipoglicemie, spasmofilie).

54. Etapele de efectuare a splturii


gastrice
Definitie

Prin spltur gastric nelegem evacuarea coninutului stomacal i

Scop

curirea mucoasei de exsudate i substane strine


terapeutic

Indicatii

- evacuarea coninutului stomacal toxic


intoxicaii alimentare sau cu substane toxice
staz gastric nsoit de procese fermentative
pregtirea preoperatorie n interveniile de urgen sau pe stomac
pregtirea pentru examen gastroscopic

Contraindicatii

intoxicaii cu substane caustice


hepatite cronice; varice esofagiene
mbolnviri cardio-pulmonare decompensate
ulcer gastric n perioada dureroas
cancer gastric

Material e

de protecie:
- 2 oruri din material plastic
- muama, travers
-manusi
sterile
- sonda gastric Faucher
98

- 2 seringi de 20 ml
- pens hemostatic
nesterile
- can de sticl sau de metal de 5 l
- plnie, ap cald la 25-26C
- recipient pentru captarea lichidului (gleat, lighean)
- scaun
medicamente
Pregatirea pacientului

- crbune animal, alt antidot la indicaia medicului


psihic:
- se anun i se explic importana examenului i a colaborrii sale
fizic:
- se aeaz pacientul pe scaun i se protejeaz cu un prosop n jurul
gtului
- se aeaz orul de cauciuc
- se ndeprteaz proteza dentar (cnd este cazul)
- i se ofer tvia renal i este rugat s i-o in sub brbie (pentru

Executie

captarea salivei i pentru imobilizarea pacientului)


- asistenta se spal pe mini, mbrac mnui sterile i orul de cauciuc
- umezete sonda, se aeaz n dreapta pacientului i i fixeaz capul
ntre mn i torace
- cere pacientului s deschid gura, s respire adnc
- introduce captul sondei pn la peretele posterior al faringelui ct mai
aproape de rdcina limbii invitnd pacientul s nghit
- prin deglutiie, sonda ptrunde n esofag i prin micri blnde de
mpingere ajunge n stomac (la marcajul 40-50 cm la arcada dentar)
- la captul liber al sondei se adapteaz plnia i se aduce la nivelul
toracelui pacientului
- se verific temperatura lichidului de spltur i se umple plnia
- se ridic plnia deasupra capului pacientului
- nainte ca ea s se goleasc complet, se coboar cu 30-40 cm sub
nivelul epigastrului n poziie vertical pentru a se aduna n ea lichidul
din stomac
- se golete coninutul plniei n vasul collector
99

- se repet operaia pn ce lichidul este curat, limpede, fr resturi


alimentare sau substane strine
- se ndeprteaz plnia i se penseaz captul liber al sondei dup care
se extrage cu atenie, pentru a se mpiedica scurgerea coninutului ei n
pregtirea produsului

faringe, de unde ar putea fi aspirat de pacient


dac spltura s-a efectuat pentru eliminarea unor substane

pentru examen de

toxice ingerate accidental sau voluntar, tot ceea ce s-a evacuat

laborator

din stomac se va pstra pentru examinarea de ctre medic, iar un


eantion va fi trimis la laborator
reorganizarea i notarea n FO
dac apare senzaia de grea i vrstur, se indic respiraie

Accidente

profund sau se face anestezia faringelui cu soluie de cocain


2%
sonda poate ajunge n laringe, apare reflexul de tuse, hiperemia
feei apoi cianoza - se retrage sonda
sonda se poate nfunda cu resturi alimentare - se ndeprteaz
prin insuflaie de aer cu seringa
se pot produce bronhopneumonii de aspiraie

55. INFARCTUL MIOCARDIC ACUT


I.M.A este o zona de necroza ischemica in miocard produsa prin alterarea unei ramuri
coronariene.
ETIOLOGIE:-90-95% cauza este ateroscreloza coronariana.
FACTORI DECLANSATORI:-efort
-mese copioase
-stres
-infectii
-factori meteorologici
FACTORI FAVORIZANTI:-factori de risc:-varsta
-sexul
-H.T.A
100

-diabet
-colesterol
-fumatul
-obezitatea
-stres
SEMNE:
A)durerea-acuta retrosternala sau pericardica
-senzatie de gheara
-dureaza aprox.30min pana la 48 ore
-anxietate
-teama
-panica
-senzatie de moarte iminenta
-greata si varsaturi
-mai rar diaree
-distonie abdominala
-senzatia de plenitudine epigastrica
-transpiratii reci
-ameteli
B)H.T.A-febra absenta la inceput
-apare dupa 12-24 ore
-semne obiective-paloare
-tegumente reci si umede
-puls rapid
CONDUITA DE URGENTA:
-asezarea bolnavului in decubit dorsal si interzicerea oricarei miscari
-linistirea pacientului
-monitorizarea functiilor vitale
-pozitionarea cat mai comoda
-la indicatia medicului se executa:

-sedarea durerii (Mialgin,Morfina)

-combaterea anxietatii (Diazepam)


-oxigenoterapie
-recoltarea produselor biologice
-administrarea trat.conform prescriptiilor
101

56. PRIMUL AJUTOR N CRIZA DE ASTM


BRONIC
DEFINIIE: Astmul bronsic este o boala cronica caracterizata printr-o hiperreactivitate a
cailor respiratorii la diversi stimuli; in functie de mecanismul declansator poate fi astm
bronsic extrinsec (alergic) sau astm bronsic intrinsec (infectios). Bolnavii care sufera de astm
bronsic pot avea de la perioade complet asimptomatice pana la simptome severe zilnice.
O criza de astm bronsic se caracterizeaza prin:
- simptomele care anunta o criza: rinoree, stranut, cefalee, lacrimare, tuse seaca iritativa
- apare dispnee, tuse seaca iritativa, agitatie, transpiratii - care trezesc bolnavul din somn
- dispneea devine paroxistica, expirul suierator (whhezing), bolnavul sta in sezut sau in fata
geamului (nu sta culcat), este agitat, cianotic
- la sfasitul crizei tusea devine productiva cu expectoratie alba-vascoasa, aerata si apare
poliurie (urineaza mult).
- dureaza approximativ 1-2 ore.
SIMPTOMATOLOGIE:
Crizele de astm bronic sunt definite de crize paroxistice de dispnee bradipneic
expiratorie, nsoite de wheezing, mai mult sau mai puin severe, care cedez spontan sau
medicamentos. Tusea este chinuitoare, cu expectoraie aderent, perlat, greu de exprimat.
Criza de astm bronic alergic tipic:
- apare de obicei n a doua jumtate a nopii, de obicei brutal, cu dispnee i anxietate
marcat;
- alteori este anunat de prodroame (strnut, rinoree, lcrimare, prurit al pleoapelor, cefalee).
Dispneea este bradipneic expiratorie, cu expir prelungit, respitraie uiertoare
(wheezig). Criza se termin n cteva minute sau ore, spontan sau sub influena tratamentului.
Examenul fizic
- Bolnavul rmne imobilizat la pat sau alearg la fereastr, datorit lipsei de aer. De obicei
st n poziie eznd (ortopnee), cu capul pe spate i sprijinit n mini, ochii injectai, nrile
dilatate, jugulare turgescente, i folosete muschii respiratori accesori. Faciesul exprim sete
de aer: exoftalmie, gur ntrededschis;
- Tegument palid-cenuiu, acoperit de transpiraii reci;

102

- Hipersonoritate pulmonar: ralurin sibilante i ronflante;


n funcie de severitatea crizei, se pot ntlni:
- polipnee bradipneic inspiratorie
- wheezing
- anxietate cu sete de aer
- torace hiperinflat cu orizontalizarea coastelor, fixat n
inspir
- hipersonoritate la percuie
- murmur vezicular diminuat i expir prelungit
- raluri sibilante, disemintate pe ambele arii pulmonre
- +/- cianoz,
- bradicardie
Primul ajutor n criza de astm bronsic:
- verificarea strii de contien;
- eliminarea factorului declansator daca este vorba despre unul alergic;
- poziie eznd pentru a-i favoriza respiraia;
- oxigenoterapie oxigenul se administreaz umidificat cu debit de 6-8 l/min;
- verificarea funciilor vitale (respiraie, circulaie);
- administrarea medicatiei antiasmatice, cu durata scurta de actiune (spray, aerosol);
- abord venos i instituire medicaiei: miofilin (bronhodilatator), HHC;
Bolnavii astmatici au un plan terapeutic stabilit impreuna cu medicul lor curant, care cuprinde
atat tratamentul de fond (administrat zilnic) cat si tratamentul necesar in timpul unei crize de
astm bronsic.
Daca criza dureaza mai mult de 1-2 ore, daca simptomele nu cedeaza la medicatia
antiasmatica sau daca starea bolnavului se agraveaza, apare bradicardie, hipotensiune,
cianoza, astenie marcata trebuie solicitat ajutor medical de urgenta.

57. PRIMUL AJUTOR N COLICA RENAL


Definitie:este un sindrom dureros acut paroxistic provocat de un spasm al cailor urinare
superioare cu iradiere uretero-vezico-genital.
Etiologie: Litiaza renala, Pielonefrita, tumori renale.
Manifestari cinice:
103

-durere intensa de tip colicativ localizata n regiunea lombara unilateral cu iradiere dea lungul
ureterului spre organele genitale externe si radacina coapsei; durerea e intensificata de
miscare;
-tenesme vezicale (senzatia de a urina) polakiurie, hematurie, disurie pn la anurie sau
retentie de urina;
-greturi si varsaturi pe cale reflexa datorita durerii, anxietate, neliniste, agitatie, transpiratii,
tahicardie, hTA pana la soc traumatic.
-

durata

colicii

de

la

cateva

min

la

2-6ore

Conduita de urgenta:
- asigurarea confortului fizic i psihic (se asigura repaus la pat);
- explicm necesitatea efecturii tehnicilor i obinem consimmntul pacientului;
- monitorizarea FV;
- abord venos cu instituirea unei soluii perfuzabile pentru combaterea ocului;
- se administreaza antispastice, analgezice, antiemetice si antitermice parenteral, la indicaia
medicului;
- se aplica caldura pe zonele dureroase;
- reevaluarea FV dup administrarea medicaiei.

58. COLICA BILIAR


Def. durere acuta, violenta, local in hipocondrul dr, cu iradiere pana in col vert, umarul
si omoplatul dr, survenita in cursul colecistitelor litiazice si nelitiazice (colecistita acuta si
subacuta, diskinezii veziculare si cistice, colecistoze, tumori biliare).
Cauze:
-prezenta calculilor in vezica biliara sau cai intra si extrahepatice;
-colecistita acuta - o inflamatie cu caracter acut a peretelui colecistic, de cele mai multe
ori survine din cauza obstructiei canalului cistic (litiaza cistica) si infectia peretilor veziculei
biliare;
-angiocolite (inflam ale cailor biliare intra si extra-hepatice);
-colecistita cronica;
-diskinezii biliare (tulb ale motricitatii veziculei biliare);
104

-parazitoze intestinale (giardia).


Simptomatologie
1.

Durerea - datorata unor contractii spastice reflexe ale vezicii sau ale

cailor biliare, urmate de cresteri ale presiunii din arborele biliar. Debuteaza in hipocondrul
drept sau in epigastru. Se accentueaza progresiv, atingand intensitatea max in cateva ore si
cedeaza brusc sau lent. Iradiaza sub rebordul costal drept sau in reg dorso-lombara, scapulara
si umarul drept.
2.

Greata si varsaturi - cu continut alimentar apoi biliar.

3.

Icter - coloratie datorata unui edem, spasm reflex al sfincterului Oddi si

se poate instala fara sa existe un obstacol prin calcul pe coledoc.


4.

Febra - apare in colecistitele acute si angiocolitele secundare infectiei

cu germeni microbieni.
5.
-

Frisonul - apare in infectia cailor biliare;

Este urmat de transpiratii reci, abundente si stari de rau general.


6.

Semne locale - vezica biliara poate fi palpata, este foarte sensibila.

*CONDUITA DE URGENTA
I.

Colicile biliare de intensitate mica pot fi tratate la domiciliu prin repaus la

pat, regim alimentar, analgetice, antispastice (Scobutil, No Spa).


II.

Colicile biliare insotite de varsaturi, cu tulb h-e, cu evolutie grava,

necesita internare in spital, se face trat de urgenta si se intervine chirurgical.


In spital:
-ex paraclinice, rec de sg, echografii, ex de urina, repaus la pat, calmarea durerii, adm
de Analgetice - la recom dr, adm de antispastice, calmarea varsaturilor, combaterea febrei,
reechilibrarea h-r, adm de Sedative, daca trat ig-diet si medicamentos nu are rezultatul
scontat, se intervine chirugical.

59. TEHNICI SPECIFICE DE PRIM AJUTOR


ACORDATE NOU-NASCUTULUI
- aezarea nou nscutului ntr-un prosop steril sau curat;
- aspirm gura i narinele nou-nscutului cu o pompi de cauciuc, dac nu exist stergem
secreiile cu o compres;
105

- meninem legtura cu mama prin cordonul ombilical att timp ct acesta pulseaz, apoi
efectum clamparea la aproximativ 10-2- cm de ombilicul ftului;
- uscm i curm nou-ncutul cu un prosop curat;
- dac nu respir, ncercm din nou s aspirm narinele i gura, stimulndu-l prin lovirea
tlpilor cu degetul;
- notm ora naterii;
- tergem bine i uscm nou-nscutul, apoi l nvelim n prosoape calde pentru a-l proteja de
pierderile de cldur.
-apreciem scorul APGAR:
- observm culoarea tegumentelor, prezena micrilor memberelor;
- observm dac respir - n mod normal dup legarea cordonului ombilical n 90 secunde
ncepe s respire cu o rat de 40 pe minut i ip;
- verificm pulsul la nivelul arterei brahiale - 100/minut, vizibil i prin pulsaiile cordonului
ombilical imediat dup natere (n mod normal ntre 160-180/min;
- dac nu respir la un minut de la natere, aezm nou-nscutul cu capul uor mai jos pentru
ca secreiile s se scurg din cile aeriene i aspirm cu pompia de cauciuc din gur i narine.
Continum s-l stimulm tactil prin lovirea uoar la nivelul tlpilor sau prin tergere cu un
prosop cald i uscat.
Atenie! Dac nu se obine rspuns, se ncepe resuscitarea nou-nscutului.
Suportul vital la nou-nscut
ncepei suportul vital la nou-nscut dac evaluarea arat c bebeluul nu prezint respiraii
normale sau are o frecven cardiac mai mic de 100/min.
- Deschiderea cilor aeriene i aerarea plmnilor este de obicei tot ce e necesar. Astfel,
intervenii mai complexe vor fi zadarnice dac aceti doi pai au fost completai cu succes.
- Deschiderea cilor aeriene ale n.n. prin meninerea capului n poziie intermediar,
susinerea mandibulei i a brbiei, asociat cu aspirarea lor cu pompia de cauciuc;
- Se ncepe respiraia gur la gura i nasul nscutului sau gur la masc, insuflnd
uor de dou ori cantitatea de aer pe care o poi ine ntre oblaji. Verifica i dac a aprut
respiraia i dac nu continuai pn la 5 insuflaii.
- Dup 5 insuflaii verificai respiraia, dac tot nu respir continuai ventilaia.
- Suportul circulatiei sangvine.
- Verificai pulsul;
106

Suportul circulaiei sangvine se realizeaz eficient doar dac plmnii au fost umplu i cu aer
n prealabil. Se recomand compresiile toracice dac alura ventricular este mai mic de 60
batai/min, chiar n prezenta ventilaiilor adecvate.
-

Compresiile toracice
Cea mai eficient tehnic pentru compresii toracice o reprezint plasarea ambelor police, unul
lnga cellalt, peste 1/3 distal a sternului, imediat sub linia imaginar ce unete
mameloanele, minile cuprinznd toracele, iar cu celelalte degete susinnd spatele.
Un alt mod de a gsi poziia corect a policelor, este identificarea apendicelui xifoid i
plasarea policelor pe stern, o lime de deget mai sus dect punctul identificat. Prin compresie,
sternul trebuie s coboare cu aproximativ o treime din diametrul antero-posterior toracic,
i se permite peretelui toracic s revin n poziia de relaxare ntre compresii.
Se folosete rata compresie-ventilaie de 3:1, urmrind efectuarea a aproximativ 120 gesturi
pe minut- aproximativ 90 de compresii toracice si 30 de respiraii. Verificai alura
ventricular dup primele 30 de secunde, i, ulterior, periodic. Oprii compresiile toracice
cnd alura ventricular spontan este mai mare de 60 de batai/minut.

60. Principalele substane antiseptice


folosite n ngrijirea plgilor i rolul lor n
practica medical
deosebesc numeroase substante: alcoolul, apa oxigenata, derivatii de amoniu cuaternar
Aceste substante trebuie sa indeplineasaca urmatoarele conditii:

sa distruga germenii si porii lor;

sa impiedice multiplicarea lor;sa menajeze tesuturile bolnavului.


Substantele antiseptice se inpart in doua categorii:
- substante antiseptice ciofilactice, care menajeaza tesuturile
- substante antiseptice citocaustice, care o data cu microbii distrug si tesuturile pe care au fost
aplicate.

107

- Antisepticele slabe cele mai cunoscute sunt reprezentante de sapunuri care in general
contin substante antiseptice. Gomenolul este o substanta antiseptica slaba care nu irita
mucoasele.
Antisepticile de suprafata se folosesc brin badijonare sau ungere. Dintre acestea se mai
folosesc alcoolul si tinctura de iod.
- Alcoolul 70, patrunde prin derm in glandele sebace, glandele sudoripare, radacinele firelor
de par si distruge microbii prin dezitrtare.
Alcoolul in concentratie mai mare de 70 devine citocaustic, precipitand proteinele si realizand
pelicule protectoare care protejeaza microbii si permit inmultirea lor. Alcoolul se poate folosi
prin badijonare sau in comprese umede alcoolizare.
- Tinctura de iod este de fapt o solutie alcoolizata care cuprinde iod 2% si iodura de potasiu
2%. Aceasta solutie potenteaza penetratia alcoolului prin piele si este remanenta. Nu se aplica
direct pe plagi sau mucoase pentru ca astfel devine citocaustic. Nu se foloseste niciodata
in comprese umede pentru ca in contact cu apa iodul se transforma in acid iodhidric care este
irritant pentru tegumente si poate produce alergii imporatante. Din acelas motiv nu se va
folosi in regiunile paroase in axili, sau la perineu. Deoarece iodul care inpregneaza
tegumentul este absorbit in organism, se recomanda prudenta in folosirea lui prin badijonare
pe zone mari ale pielii mai ales la bolnavii care au suferinte tiroidiene.
- Septozolul este o solutie care contine nonilfenol +iod +alcool+apa distilata, care are o larg
utilizre in present pentru asepsia tegumentelor in vederea realizarii campului operator.
- Apa oxigenata actioneaza bactericid prin degajarea de vapori de oxygen in concentratie
mare. In plus prin spuma pe care o degaja curate plagile de puroi, corpi straini si resturi
celulare moarte. Apa oxigenata este hemostatica. In cazul plagilor sau colectiilor de puroi cu
anaerobi are un rol dezodorizant deosebit de active.
Apa oxigenata se prepara din perhidrol, in solutii de 30ml/litru, adica perhidrol 3%. Solutia
trebuie sa fie proaspata. Recunoastem acest lucru numai daca turnarea pe plaga produce
efervescenta (spuma). Daca
nu

se

produce

efervescenta

inseamna

ca

solutia

nu

este

activa.

- Cloramina, actioneaza prin degajarea de vapori de clor, cu miros caracteristic care omoara

108

microbii. In plus, dizolva resturile de tesuturi moarte (sfacelurile), motiv pentru care solutia
de hipoclorit de sodiu
Cloramina se gaseste sub forma de tablete din care se fac solutii de 0, 5%, care folosesc
pentru turnarea pe plagi si mucoase.
- Permanganatul de potasiu, este folosit in solutii de 1- 2- 4gr/% 0, cand are o culoare roz.
El este un puternic oxidant si citofilactic, omorind microbii de pe mucoase si plagi. Se gaseste
in farmacii sub forma de
cristale violete din care se fac solutii concentrate numite solutii mama, care se dilueaza 1- 2
linguri/ 1 litru apa.
- Substantele antiseptice colorante sunt numeroase, cele mai folosite fiind rivanolul, violetul
de gentiana si albastrul de metilen.
- Rivanolul este un praf galben verzui care se dizolva in apa, realizand solutii de rivanol de 12%. Este foarte puternic antiseptic, menajeaza tesuturile si mucoasele (citofilactic) si poate fi
folosit pentruspalarea plagilor si mucoaselor, dar si sub forma de coprese umede.
- Violetul de gentiana, se foloseste in solutii de 0, 5- 2%, are o culoare violeta care pateaza
tegumentele si lenjeria. Este util in inflamatiile tegumentelor (dermite), erizipel, varice, flebite
si limfangite.
Exista preparate antiseptice cu solutii mixte asa cum este metoseptul sau pansterina (acid
salicylic + albastrul de metilen + tripaflavina +mentol + apa distilata).
- Albastrul de metilen, se foloseste in solutii de 2% prin badijonari, instilari si chiar per os
(administrat pe cale orala). Albastrul de metilen are o mare afinitate pentru tesuturile
suppurate si pentru puroi. Asfel,
este deosebit de util pentru descoperirea traiectelor fistuloase si colectiilor mici de puroi in
vederea extirparii lor. In ORL se foloseste prin badijonarea mucoaselor inflamate.
- Pulberile sau prafurile antiseptice
Aceste pulberi sunt deosebit de eficiente, motiv pentru care se gasesc in majoritatea
unitatilor sanitare.

109

- Acidul boric este un praf cristalin alb care se poate folosi ca atare in plagile supurate
(craterul unui furuncul, plagi cu sfaceluri, puroi de bacili piocianici, etc), avand proprietatea
de a dizolva sfacelurile si tesuturile supurate.

61. PREGATIREA PREOPERATORIE SI


INGRIJIREA POSTOPERATORIE
Pegatirea pacientului:
a. Cu cateva zile inainte:
- pregatirea psihica si obtinerea consimtamantului scris
- dus cu sapun dezinfectant
- masurarea functiilor vitale
- epilarea regiunii operatorii
b. Seara dinaintea operatiei:
- dus cu sapun dezinfectant
- inspectarea integritatii tegumentului
- badijonarea regiunii operatorii cu alcool iodat sau betadina
- clisma evacuatoare
- oprirea alimentatiei si hidratarii
c. In ziua operatiei:
- dus
- badijonarea regiunii operatoorii
- premedicatie in functie de indicatie
- schimbarea lenjeriei de corp
- masurarea functiilor vitale
- verificarea foii de observatie si insotirea la sala de operatie
1. Pregatirea generala preoperatorie.
Pregatirea generala preoperatorie, consta in examenul clinic si paraclinic, pregatirea psihica,
ingrijiri igienice, urmarirea functionala, vitala si vegetativa, precum si observarea schimbarii
in starea bolnavului si regimul dietetic preoperator.
110

A. Examenul clinic
Acesta este efectuat de catre medicul chirurg, ajutat de cadrul mediu sanitar si pune in
evidenta starea fiziologica a bolnavului dand totodata posibilitatea depistarii unor deficiente
ale organismului si ale unor boli insotitoare. El este completat de examinari paraclinice.
B. Pregatirea psihica
Bolnavul este informat despre necesitatea interventiei chirurgicale, riscul, eventualele mutilari
si i se cere consimtamantul.
Se fixeaza data aproximativa a interventiei.
Bolnavul este incanjurat cu solicitudine si atentie.
Se suprima tot ceea ce ar putea produce bolnavului starea de neliniste.
Balnavului i se creaza a stare de canfort psihic, oferindu-i-se un mediu ambiant placut.
I se asigura legatura cu apartinatorii.
C. Ingrijiri igienice
Daca starea bolnavului o permite zilnic, bolnavul va fi indrumat, ajutat sa faca baie sau dus,
urmat de igiena cavitatii bucale, ingrijirea parului, taierea unghiilor.
D. Urmarirea functiilor vitale
masurarea si notarea temperaturii;
masurarea si notarea pulsului;
observarea si notarea respiratiei (la indicatia medicului);
masurarea si notarea T.A.;
observarea diurezei;
observarea scaunului.
2.Pregatirea din preziua operatiei
A. Pregatirea generala
asigurarea repaosului fizic, psihic si intelectual;
la prescriptia medicului, seara, se administreaza un calmant;
asigurarea alimentatiei necesare normale, alimente usor digerabile;
evacuarea intestinului, clisma (daca nu sunt contra indicatii);
asigurarea igienei carporale. Se va efectua baie sau dus pe regiuni la pat.
B. Pregatirea locala
se curata pielea pe regiuni. Pielea paroasa se rade cu grija, evitandu-se sa se produca mici
taieturi (poarta de intrare pentru infectie, dureroasa la efectuarea dezinfectiei);

111

se degreseaza pielea cu comprese sterile imbibate cu eter (cu grija sa nu se scurga eter pe
regiunea perianala);
se dezinfecteaza pielea cu un antiseptic (alcool, tinctura de iod);
se acopera campul operator la indicatia medicului.
Pregatirea din dimineata interventiei:
se intrerupe alimentatia. Bolnavul nu mananca cel putin 12 ore inaintea interventiei
chirurgicale;
imbracarea se face cu camasa de noapte (pentru femei) sau pijama (pentru barbati) si sosete in
picioare.
protezele dentare mobile vor fi scoase, invelite intr-o bucata de tifon si puse in noptiera
bolnavului;
bijuteriile vor fi predate familiei sau administratiei spitalului;
indepartarea lacului de pe unghii ca si a rujului de pe buze (prezenta lor face dificila depistarea
semnelor de anaxie manifestate prin cianoza la nivelul extremitatilor);
golirea vezicei urinare. Bolnavul va avea o mictiune voluntara sau se efectueaza sondaj
vezical;
se va administra hipnotic opiaceu (morfina, mialgin) sau un barbituric (fenabarbital). Se
administreaza un vagolitic (atropina). Dozele si ora injectarii sunt indicate de medicul
anestezist.
Pregatirea speciala a bolnavilor cu risc operator (tarati)
Ingrijirile acordate acestora, urmaresc sa corecteze deficientele organismului si sa
restabileasca echilibrul fiziologic pentru a suporta actul operator si pentru a evita
complicatiile ce se pot produce, atat in timpul interventiei cat si dupa aceasta.
3. Ingrijirile postoperatorii sunt:
Incep imediat dupa interventia chirurgicala si dureaza pana la vindecarea completa a
bolnavului.

Ingrijirile

postoperatorii

se

accorda

pentru restabilirea

functiilor

organismului, asigurarea cicatrizarii normale a plagii siprevenirea complicatiilor.


Balnavul operat sub anestezie generala, trebuie supravegheat cu toata atentia pana laaparitia
reflexelor (de deglutitie, tuse, faringian si cornean), pana la revenirea campleta a starii de
constienta cat si in orele care urmeaza, de altfel transportul din sala de aperatie se executa
dupa revenirea acestor reflexe.

112

Pozitia laterala de siguranta


- In urma unui accident, victimele inconstiente, fara leziuni ale coloanei vertebrale care
respira si care prezinta semne de circulatie sangvina vor fi aduse intr-o pozitie de siguranta,
apropriata de cea fiziologica.
- aceasta este o metoda de prim ajutor si trebuie cunoscuta de orice persoana, chiar daca nu
are pregatire medicala,
Scopurile pozitiei laterale de siguranta
- monotorizarea respiratiei
- mentinerea cailor respiratorii libere pentru a putea respira
- evitarea compresiunilor pe plachetele vasculo-nervoase
Atentie !
- pozitia laterala de siguranta creaza o compresie asupra unui brat, de aceea se recomanda
urmarirea circulatiei periferice a bratului si intalaturarea compresiei cat mai rapid.

Pozitia laterala de siguranta


Tehnica- (EX pe partea stanga- salvatorul sta in dreapta in genunchi) 7 pasi
- salvatorul ingenuncheaza lateral de victima ce se afla in decubit dorsal si are membrele
pelvine intinse,
1 - bratul stang al pacientului se ridica la 90 grade
2 mana dreapta cu podul palmei in exterior se pozitioneaza pe obrazul stang
3- apucam din zona din spate a genunchiului drept (de langa salvator) ridicam genunchiul,
tarand calcaiul pana la nivelul genunchiului stang
4- salvatorul tinand mana dreapta pe genunchiul flectat si cu mana stanga mentinand dosul
mainii victimei pe obraz, roteste victima spre el in pozitia laterala pana cand genunchiul
flectat se sprijina pe sol Conducem victima nu o lasam sa cada
5 pozitionam lateral piciorul drept in unghi drept,
6 - usoara hiperextensie a capului- pt a usura respiratia si in caz ca varsa sa se prelinga

113

7- Se inveleste victima sa nu intre in hipotermie


- la intervale regulate se verifica respiratia.

EVALUAREA PRIMAR a pacientului


Dup asigurarea zonei, locului incidentului, dup asigurarea siguranei voastre, pasul
urmtor este evaluarea iniial a victimei. Evaluarea iniial, primar, reprezint evaluarea
funciilor vitale i a leziunilor care pun viaa n pericol. Evaluarea iniial consta n realizarea
unei evaluri globale a strii victimei pentru a se determina gravitatea leziunilor i stabilirea
prioritilor de aciune.
Paii evalurii primare:
1. Sigurana salvatorului.
2. Stabilirea nivelului de contient cel mai simplu realizat conform Scalei Glasgow
(Glasgow Coma Score sau GCS):
1. Deschiderea ochilor

spontan 4 puncte

la cerere .. 3 puncte

la durere.. 2 puncte

nu deschide. 1 punct

2. Cel mai bun rspuns motor

la ordin 6 puncte

localizeaz stimulii dureroi. 5 puncte

retrage la durere. 4 puncte

flexie la durere.. 3 puncte

extensie la durere 2 puncte

nici un rspuns.

1 punct

3. Cel mai bun rspuns verbal

orientat 5 puncte

confuz .. 4 puncte

cuvinte fr sens .. 3 puncte

zgomote 2 puncte

nici un rspuns 1 punct

Exist versiuni detaliate pentru descrierea nivelului de rspuns (ref. versiune printabil).
Pentru deschiderea ochilor:
114

0 = absena, chiar la presiune supraorbital;


1=la durere (la presiune sternal, supraorbital sau la nivelul membrelor),
2=rspuns nespecific la auzul cuvintelor (nu neaprat la comand verbal,
3=spontan, ceea ce nu nseamn obligatoriu prezena contienei (awareness) ci doar a strii
de veghe (arousal).
Pentru rspunsul motor:
1=absent la orice durere,
2=adducia umrului i rotaia intern a umrului i antebraului,
3=rspuns de retragere sau postur hemiplegic,
4=retragerea braului la stimului dureros, abducia umrului,
5=aciunea braului de ncercare a ndeprtrii presiunii toracice sau supraorbitale, 6=urmarea
comenzilor simple.
Pentru rspunsul verbal:
1=fra rspuns,
2=sunete ce nu formeaz cuvinte,
3=cuvinte inteligibile, dar incoerente,
4=conversaie confuz (rspunsuri sau ncercri de rspunsuri la cuvintele recepionate, dar
rspunsurile sunt greite, neclare, iar pacientul dezorientat),
5=conversaie fluent, pacient orientat (tie cine, unde, cnd; an, anotimp, lun).
3. Eliberarea i asigurarea cailor aeriene
4. Verificarea respiraiei ascultare, simire i vedere timp de 10 sec.
5. Verificarea circulaiei timp de 10 secunde la nivelul arterei carotide. Nu se palpeaz
ambele artere carotide n acelai timp. La sugari se verific la artera brahial. Dac nu se
confirm existenta pulsului se ncep manvrele RCP.

Asepsia si antisepsia
Asepsia i antisepsia reprezint elementele necesare i neseparabile ale procesului de
dezinfecie.
Dezinfecia = totalitatea mijloacelor fizice, chimice, biologice i farmacologice care urmresc
ndeprtarea, inactivarea sau distrugerea germenilor patogeni din mediu
Dezinfectia
1. profilactic prevenirea izbucnirii i rspndirii bolilor cu punct de plecare cunoscut
115

2. curent = la patul bolnavului pe toat perioada de spitalizare


3. terminal = tuturor obiectelor folosite de bolnav, mobilierului, camerei

ASEPSIA ( gr a= fr, sepsis= putrefacie ) reprezint ansamblul de

msuri prin care se

mpiedic contactul dintre germeni i plaga operatorie sau accidental. Deoarece se previne
infecia, asepsia este o metod profilactic

ANTISEPSIA ( gr anti= mpotriva, sepsis= putrefacie ) reprezint


care se urmrete distrugerea

totalitatea mijloacelor prin

germenilor prezeni ntr-o plag, pe tegumente sau n

mediu. Ea este o metod curativ


ASEPSIA i ANTISEPSIA se completeaz reciproc i se folosesc simultan, alctuind mpreun
sterilizarea,

care

reprezint

forma

cea

mai

complet

de

dezinfecie.

I. Asepsia foloseste urmatoarele metode fizice si chimice:


- mijloace mecanice: curatirea mecanica si spalarea (se adreseaza instrumentarului,
materialului moale, minilor si cmpului operator);
- caldura uscata (flambare, calcare, ncalzire la rosu, sterilizare cu aer cald - Poupinel) si
caldura

umeda

(fierbere,

autoclavare);

- pasteurizarea - aseptizarea unor lichide la temp. sub 100 C, urmat de racire brusca. Se
utilizeaza pentru lapte, bere, medii de cultura. Asigur o distructie de 90-95% din germenii
patogeni.
- sterilizare la rece: mijloace radiante (raze ultraviolete, raze gamma, ultrasunete), sterilizare
chimica (formol sub forma de vapori la rece sau la cald, etilenoxid).
II. Antisepsia foloseste o serie de mijloace chimice denumite antiseptice sau dezinfectante. Se
obisnuieste sa se denumeasca antiseptic substanta cu actiune bactericida sau bacteriostatica
care se aplica pe tesuturi vii, iar dezinfectant substanta folosita pentru distrugerea germenilor
de pe diverse obiecte, produse septice sau din mediul extern.
Pentru a putea fi folosita n conditii bune, o substanta antiseptica trebuie sa ndeplineasca
anumite conditii:
- sa aiba actiune rapida si durabila;
- sa distruga ct mai multi germeni n concentratii ct mai mici;
116

- sa nu actioneze toxic pe tesuturile pe care se aplica si sa nu tulbure mecanismele de aparare


favoriznd astfel o infectie bacteriana;
- sa nu deterioreze suprafetele, instrumentele sau materialele care urmeaza sa fie dezinfectate;
- sa fie usor solubila n apa iar odata solvita sa dea un amestec stabil (sa nu-si modifice proprietatile n timp);
- sa-si mentina proprietatile antiseptice n orice mediu.
Substantele chimice folosite ca antiseptice sunt reprezentate de:
1 - iod: tinctura de iod (solutie alcoolica de iodura de sodiu): Betadine, Septozol etc.); nu se pune n
contact cu o plaga sau cu mucoase deoarece coaguleaza proteinele;
2 - alcool 70%: nu se poate aplica direct pe plaga sau pe zone fara stratul cornos, deoarece produce deshidratare si denaturare celulara (coagulare a proteinelor); nu actioneaza asupra formelor
sporulate si a bacilului Koch; folosit n afectiuni inflamator-infectioase, n aplicatii scurte (510 minute), pentru efectul revulsiv (priessnitz alcoolizat);
3 - substante pe baza de clor: hipoclorit de sodiu, cloramine (actiune pe bacteriile G+ / G- si pe
bacilul Koch; solutia folosita pentru dezinfectia plagilor si mucoaselor se obtine prin
dizolvarea comprimatelor de cloramina B de 500 mg ntr-un litru de apa; solutiile folosite
pentru dezinfectia obiectelor sanitare ce vin n contact cu produse organice au concentratii
mai mari), clorhexidine (compus organic al clorului n solutie de alcool izopropilic, fara
actiune asupra germenilor sporulati si a micobacteriilor);
4 - substante care degaja oxigen: apa oxigenata (solutie apoasa ce contine 3% peroxid de oxigen [H2O2]
folosita pentru antisepsia plagilor si a mucoaselor; pe lnga efectul antiseptic, n primul rnd
ndreptat mpotriva germenilor anaerobi, prezinta o tripla actiune: mecanica - de ndepartare a
resturilor tisulare sau corpilor straini din zonele profunde sau fundurile de sac ale plagilor delabrante
prin efectul de spumare efervescent al reactiei exoterme de eliberare a oxigenului, hemostatica - pe
vasele mici si citofilactica - favorizare a proliferarii si migrarii celulare cu aparitie a tesutului de granulatie; solutia de apa oxigenata ce contine H2O2 3% se prepara din solutia de perhidrol ce contine
H2O2 30% obtinuta prin dizolvarea tabletelor de perogen ce contin 1 g H2O2 n apa si se pastreaza n
sticle de culoare nchisa astupate cu dop rodat), permanganat de potasiu (KMnO4 se prezinta sub
forma de cristale de culoare violet si se foloseste sub forma de solutie 0.1-0.5% pentru dezinfectia
mucoaselor vaginala, vezicala sau bucala, ca si a plagilor infectate cu anaerobi; nu se asociaza cu
alcool sau apa oxigenata);

117

5 - acizi si baze: acid boric (n chirurgia generala este folosit ca pulbere formata din cristale albe pentru
antisepsia plagilor, fiind activ si pe piocianic; n plus, actioneaza asupra sfacelurilor, tesuturilor
necrozate si crustelor, pe care le macereaza, facilitnd astfel eliminarea lor si dezvoltarea tesutului
de granulatie prin care se realizeaza vindecarea plagilor; n oftalmologie si ORL se folosesc solutii
2-3%), soda caustica (solutie 1-10% folosita numai la dezinfectia obiectelor de mobilier si a spatiilor
contaminate);
6 - derivati ai metalelor grele (mercur, argint): fenosept (borat fenilmercuric n solutie apoasa
2%o, rar folosit pentru dezinfectia minilor, a plagilor si a instrumentarului), nitrat de argint
(cristale folosite la cauterizarea de tesuturi aberante, solutie folosita pentru instilatii vezicale
n urologie) etc.;
7 - detergenti: anionici (folositi la spalarea lenjeriei), cationici (actiune bactericida, fungicida si virocida;
cel mai folosit n chirurgie este bromocetul [cetazolin] = solutie hidroalcoolica de bromura de
cetilpiridinium utilizata pentru aseptizarea unor plagi, arsuri si a tegumentelor, ca si pentru
dezinfectarea instrumentarului, lenjeriei, veselei, ncaperilor), amfolitici (Tego = detergent amfoter
cu actiune bactericida);
8 - altii: formol (formalina = solutie de formaldehida 40%, ntrebuintata ca dezinfectant si
conservant al tesuturilor; este bactericid si sporicid extrem de puternic, iritant nsa pentru ochi
si caile respiratorii; utilizare spitaliceasca pentru dezinfectia periodica a ncaperilor), fenol,
acid fenic, violet de gentiana (metilrozanilina = colorant derivat de trifenilmetan folosit ca
antihelmintic n oxiuriaza si ca topic bactericid si antifungic n dermatologie), rivanol etc.
Dezinfectanti profesionali de nivel inalt

PLANURI INGRIJIRE
62. PNEUMONIA
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Manifestari de dependenta:
Febra, frison
Polipnee- CRESTEREA FRECV RESPIRATIEI
Junghi toracic
Tuse la inceput uscata, apoi cu expectoratie vaascoasa galben-ruginie
Tahicardie- CRESTEREA FRECV PULSULUI
Frecvent herpes labial

Diagnostic de nursing:
1. Alterarea functiei respiratorii
118

Obiectiv: pacientul sa respire fara dificultate


Interventii: aerisire, umidifIcare camera; la indicatia medicului administrare de oxigen
2. Alterarea circulatiei din cauza dispneei manifestata prin tahicardie (puls peste 120 in efort)
Obiectiv: pacientul sa prezinte o buna circulatie
3. Disconfort din cauza infectiei manifestata prin junghi toracic
Obiectiv: asigurarea confortului fizic si psihic
4. Eliminare neadecvata din cauza infectiei, manifestata prin sputa galben-ruginie
Obiective: pacientul sa nu devina sursa de infectie
Interventii: sa scuipe, sa nu inghita sputa, foloseste batista de unica folosinta
Interventii:
Igiena locala
Folosirea doar a obiectelor personale

63. ANGINA PECTORALA


ANGINA PECTORALA
A.P este un sindrom clinic care tradeaza o suferinta miocardica datorita unui dezechilibru
intre necesitatea de oxigen a muschiului inimii si aportul coronarian.
SE CARACTERIZEAZA PRIN:
-crize dureroase paroxistice localizate de cele mai multe ori in spatele sternului cu iradieri in
cazuri tipice in umarul st.pana la ultimile 2 degete.
-criza dureroasa apare dupa:-efort ,
-emotii
-mese copioase
-dureaza 2-3 min ,pana la 10-15 min si dispare spontan sau la adm de Nitrogligerina
sublingual
SIMPTOME:
-a)durerea
Caracteristici:-localizata retrosternal
-iradiaza in umarul st,bratul stang
-dureaza 2-3 min pana la 15 min
-proba terapeutica cu Nitroglicerina-daca durerea nu trece in 2-3 min este un
semn clinic major,nu trece =>INFARCT
-anxietate
-panica
-senzatia de moarte iminenta
119

CONDUITA DE URGENTA:
-repaos
-evitarea efortului
-adm de Nitroglicerina 0,5 ml sublingual
-ex.paraclinice-EKG
-recoltarea probelor biologice
TRATAMENTUL DE DURATA:
-dieta cu evitarea alimentatiei grase
-reducerea consumului de alcool,tutun,cafea
-indepartarea stresului
-instituirea antidotului fizic
-adm medicatiei antianginoase conform recomandarii medicului
TRATAMENTUL MEDICAL:
-este o terapie de urgenta datorita durerii severe si posibilitatii evolutiei crizei
anginoase catre IMA impune caracterul de urgenta al afectiunii

64. INSUFICIENTA CARDIACA

Reprezinta incapacitatea inimii de asigura volumul de sange necesar tesuturilor si


organismului.
Cauze:
suprasolicitarea ventriculara
apare in stenoza aortica, pulmonara; modificari ale miocardului
miocardite, cardiopatii ischemice, restrictii de umplere a ventriculului din stenoza mitrala si
tulburari de ritm
Clasificare:
insuficienta cardiaca stanga, dreapta si cand e in ambele este globala
Insuficienta cardiaca stanga
Clinic:
dispnee de efort apoi de repaus
dipsnee paroxistica nocturna care apare brusc, la bolnavii care au avut dispnee de efort,
pacientul e trezit noaptea cu senzatiei de lipsa de aer, tuse seaza, ortopnee pentru a putea
respire
tegumente palida (ischemie)
cianoza discrete
120

puls alternant (cand bate tare) slab


TA normala/scazuta
Inima e marita de volum
Socul apexian e coborat in spatiul 6 si in afara liniei medio-claviculare
Zgomote si sufluri cardiace modificate
Insuficienta cardiaca dreapta
Dispnee discrete
Cianoza fetei peri-oro-nazaa si extremitati
Turgenscente jugulara (dilatare+puls jugular)
Hepatomegalie ascita
Edeme cardiace dure, fara godeu, reci
Tegumente subicterice
Casexia in stadia avansate
Insuficienta globala
Asocierea celor doua (stanga+dreapta)
Investigatii:
Radiografie cardio pulmonara
EKG (afectiuni ventriculare)
Fonocardiograma (zgomote cardiace)
Capacitate vitala scazuta (intra aer putin)
R RIVALTA (daca e si ascita) negativ, daca e pozitiv ciroza
VSH normal sau scauzt
Disfunctii renale creste urea, proteina din urina
Tratament:
Preventive: traterea corecta a afectiunilor cardiace si pulmonare
Curativ: reducerea activitatii cardiace prin repaus 1-3 sapt cu exercitii passive; evitarea
emotiilor (calmant); cresterea capacitatii de contractie a inimii (DIGITALA medicam. ce
stimuleaza contractia; DESLANOZID, DOPAMINA), diuretice de 2 ori/sapt, laxative daca e
constipat.
Regim alimentar hiposodat 2-4gr sare / zi, cafea in cantitate mica, lichide 2-3 l/zi, regim
echilibrat privind glucide.
Prognostic:
Durata de viata aprox 8 ani

65. HIPERTENSIUNE ARTERIALA


Se caracterizeaza prin cresterea presiunii arteriale peste valori normale (139/89 mmHg).
Manifestari de dependenta:
Cefalee occipitala, frecv diminieata caract pulsativ
Ameteli
Astenie oboseala;
Tulburari de vedere;
Tulburari de memorie si concentrare;
121

Parestezii;
Palpitatii;
Dureri precordiale;
Dispnee de efort;
Hemoragii epistaxis, metroragii

Interventii:
-

Asigurarea repaosului fizic si psihic;


Combaterea factorilor de risc
Masurarea functiilor vitale;
Administrarea trat medicamentos prescris;
Efectuarea bilantului hidricasigurarea unei alimentatii echilibrate- hipocaloric,
hiposaodat, hipolipidic;
Lichidele admin fractionat pt a evita cresterea brusca a TA
Educatia pacientului regim de viata echilibrat; evitarea stresului; fara fumat;
alimentatie echilibrata; exercitii fizice, plimbari.

66. INFARCT MIOCARDIC ACUT


SEMNE:
A)durerea-acuta retrosternala sau pericardica
-senzatie de gheara
-dureaza aprox.30min pana la 48 ore
-anxietate
-teama
-panica
-senzatie de moarte iminenta
-greata si varsaturi
-mai rar diaree
-distonie abdominala
-senzatia de plenitudine epigastrica
-transpiratii reci
-ameteli
B)H.T.A-febra absenta la inceput
-apare dupa 12-24 ore
-semne obiective-paloare
-tegumente reci si umede
-puls rapid
CONDUITA DE URGENTA:
-asezarea bolnavului in decubit dorsal si interzicerea oricarei miscari
-linistirea pacientului
-monitorizarea functiilor vitale
-pozitionarea cat mai comoda
-la indicatia medicului se executa: -sedarea durerii (Mialgin,Morfina)
-combaterea anxietatii (Diazepam)
-oxigenoterapie
-recoltarea produselor biologice
-administrarea trat.conform prescriptiilor
122

66. GRIPA

1.
2.
3.

4.

Este o boala infectioasa acuta foarte contagioasa determinata de virusul gripal. Se


cunosc 3 tipuri distincte si anume A,B si C.
Este o viroza foarte importanta datorita izbucnirii epidemice care apar la 3-5 ani si
care la intervale de 20-40 ani se extind la intregul glob producand pandemii.
Boala are un caracter sezonier (februarie-martie).
Sursa de infectie este omul bolnav care elimina prin secretiile respiratorii o mare
cantitate de virusi in primele 3-5 zile.
Calea de transmitere este prin pacaturile Flugge si obiectele recent contaminate.
Receptivitatea este generala, toate grupele de varsta sunt afectate.
Dupa boala ramane o imunitate specifica numai pentru tipul care a produs boala.
Tablou clinic:
Perioada de incubatie 11-36h
Perioada de debut este brusc cu febra mare, cefalee, dureri musculare (mialgii), dureri
in globii oculari, astenie marcata.
Perioada de stare a bolii 3-5 zile, este etapa dominata de simptome generale a bolii ce
constau din: febra inalta, faciesul bolnav congestionat cu conjunctive, ochii lacrimosi,
cefalee frontala, dureri in globii oculari, mialgii, astenie, adenamie, tulburari digestive
constand din greata, varsaturi cu posibilitatea aparitiei epistaxisului.
Perioada de convalescenta consta in scaderea temperaturii, persista astenia, tuse
suparatoare, astenie.
Gripa poate da complicatii cum ar fi: laringita, encefalita, paralizii de nervi.
Tratamentul nu este etiologic, exista o profilaxie in vaccinarea antigripala.

67. BPOC BRONHOPNEUMOPATIA CRONICA


OBSTRUCTIVA

BPOC este o boala respiratorie cronica ce afecteaza att bronhiile (bronsita cronica) ct si
plamnii (emfizem) si se manifesta prin ngustarea progresiva si ireversibila a bronhiilor,
ceea ce se nsoteste de o scadere progresiva a capacitatii respiratorii.

Edem inflamator, hipersecretie, spasm bronsic.


Manifestari de dependenta:
Dispnee cu polipnee
Bradipnee expiratorie
Cianoza, predomina la buze, unghii
123

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
-

Transpiratie profunda
Cefalee puternica
Pacient anxios sau somnolent
Stare confuzionala
Stare precomatoasa
Meteorism abdominal
Hepatomegalie
Diagnostic de nursing:
Alterarea respiratiei, cauzata de obstructia cailor respiratorii, manifestata prin popilpnee,
bradipnee, spasm bronshic, hipersecretie
Alterarea criculatiei
Alterarea perfuziei tisulare, cauzata de, manifestata prin cianoza
Deficit de igiena
Intoleranta la efort, cauzata de dispnee, manifestata de evitarea efortului
Alterarea starii de constienta, cauzata de, manifestata de starea comatoasa
Alterarea cognitivitatii, cauzata de manifestata de starea confuzionala
Tulburari de digestie, cauzate de.., manifestate prin meteorism abdominal
Obiective:
Permeabilizarea cailor respiratorii si imbunatatirea respiratiei (obstructia cailor respiratorii)
Combaterea infectiei/inflamatiei
Evitarea complicatiilor
Interventii:
Oxigenoterapia pentru combaterea hipoxiei
Bolnavul trebuie sa fie supravegheat permanent in timpul administrarii oxigenului
Administrarea medicamentelor prescrise: hemisuccinat, Miofilin, Cloramfenicol,
bronhodilatattoare, corticoizi, antiinflamatoare, Brohmexin
Drenaj postural (schimbarea pozitiei insotita de exercitii respiratorii si tapotaj), aspiratii si
spalatura bronsica
Administrea fluidelor

69. INSUFICIENTA RESPIRATORIE ACUTA


Definitie:
Insuficienta respiratorie acuta se caracterizeaza prin imposibilitatea plamanilor de a
sigura oxigenraea sangelui si eliminarea dioxidului de carbon.

Manifestari de dependenta:
Dispnee
Cianoza
Tahicardie
Durere toracica
Transpiratii abundente
Anxietate
Modificari ale amplitudinii miscarii respiratorii
124

Cauza:
Alterarea functiei centrului respirator
Dispnee: alterarea functiei respiratorii din cauza alterarii centrului respirator manifestata prin
dispnee
Cianoza: alterarea schimbului de gaze si a perfuziei tisulara din cauza centrului respirator
manifestata prin cianoza
Alterare circulatorie din cauza respiratiei deficitare manifestata prin tahicardie
Discomfort din cauza dispneei manifestata prin durere toracica
Eliminare inadecvata din cauza dispneei manifestata prin transpiratie
Obiectiv:
Pacientul sa respire normal
Imbunatatirea ventilatiei
Prevenirea complicatiilor
Interventii:
Administrare de oxygen
Pozitia pacientului
Umiditate, temparatura in camera
Aerisire camera
Medicatie prescrisa
Linistirea pacientului pe perioada dispneii
Il hranim, spalam orice nu poate face singur
Exercitii respiratorii
Diagnostic de nursing:
Imposibilitatea de _________________, oxigenarea sangelui si eliminarea

70. DIABET
Definiie Sindrom metabolic, cu evoluie cronic, caracterizat prin modificri la nivelul
metabolismului glucidic, lipidic, i protidic, aprut prin deficit parial sau absolut de insulin.
Clasificare:
DIABET ZAHARAT tip I.
insulinodependent;
deficit absolut
de insulin;
ntlnit mai des sub 30 de ani;
90-95% din cauz autoimun;
cca. 5% este idiopatic Clasificare:
DIABET ZAHARAT. tip II.
125

non insulinodependent;
cauzat de insulino-deficien sau
rezisten periferic la insulin ;
n 80% din cazuri apare la persoane obeze
DIABET ZAHARAT secundar:
din boli endocrine, sdr. genetice, malnutriie,alte boli ale pancreasului.
DIABET ZAHARAT gestaional
poate s apar n sarcin
(dup sptmna 20), datorit
hormonilor secretai de placent;
se trateaz cu insulin
(nu se dau antidiabetice orale, afecteaz ftul);
dup natere acest tip dispare sau poate s
rmn pentru toat viaa.
Manifestri de dependen:
poliurie, diurez 3-6 litri /zi (glicozuria apare la o glicemie peste 180 mg/dl);
polifagia apare mai rar i se datoreaz deficitului celular de glucoz;
polidipsie;
pierdere n greutate;
pruritul, iniial la nivelul organelor genitale i apoi tegumentar (micoze frecvente la
diabetici);
astenie fizic i psihic marcat;
prezena de eczeme, piodermite, furunculoz;
impoten sexual i frigiditate recent instalate;
carii multiple, cderea dinilor;
cicatrizare dificil a plgilor.
Probleme, diagnostic de nursing:
alterare a eliminrii urinare (poliurie);
tulburri ale echilibrului volemic(deficit);
tulburri ale echilibrului electrolitic
(Na, K, Ca, Mg);
risc crescut pentru infecii;
alterarea strii de nutriie;
alterarea tranzitului intestinal (constipaie);
126

scderea toleranei la efort;


risc crescut pentru incapacitate funcional;
alterarea perfuziei tisulare;
deficit de autongrijire
risc crescut de alterare a integritii tegumentelor, cauzat de problemele vasculare existente;
disfuncie sexual, cauzat de neuropatia secundar, manifestat prin probleme erectile;
posibil nonaderen la regimul dietetic cauzat de nenelegerea calculrii cantitii de
glucide ingerate;
risc crescut de hipoglicemie datorat necorelrii alimentaiei cu administrarea de insulin
3. Planificarea ngrijirilor
Obiective:
pe termen scurt: ex.:
- diminuarea anxietii prin asigurarea unui climat calm de securitate i nelegere;
- asigurarea confortului, igienei corporale, a lenjeriei de pat i de corp;
- monitorizarea funciilor vitale, recoltarea de analize n urgen (glicemie, R.A., ionogram,
uree, hemoleucogram, etc.)
pe termen mediu:
- planificarea i pregtirea pacientului pentru analize i explorri:
- contientizarea pacientului privind importana regimului alimentar;
- stabilirea dietei hipoglucidice cu prnzuri la ore fixe;
- efectuarea de exerciii fizice;
- pacientul va nva:
s-i administreze insulina i tratamentul antidiabetic oral;
s-i determine glicemia cu glucometru;
s recunoasc semnele de hipoglicemie i s aplice msurile corespunztoare;

71. ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL


72. ARSURI DE GRADUL II
73. INTOXICATIE CU CIUPERCI
127

74. HEMORAGIE DIGESTIVA SUPERIOARA


75. CRIZA DE ASTM BRONSIC
76. COLICA BILIARA
Simptomatologie
1.

Durerea - datorata unor contractii spastice reflexe ale vezicii sau ale cailor

biliare, urmate de cresteri ale presiunii din arborele biliar. Debuteaza in hipocondrul drept sau
in epigastru. Se accentueaza progresiv, atingand intensitatea max in cateva ore si cedeaza
brusc sau lent. Iradiaza sub rebordul costal drept sau in reg dorso-lombara, scapulara si
umarul drept.
2.

Greata si varsaturi - cu continut alimentar apoi biliar.

3.

Icter - coloratie datorata unui edem, spasm reflex al sfincterului Oddi si se

poate instala fara sa existe un obstacol prin calcul pe coledoc.


4.

Febra - apare in colecistitele acute si angiocolitele secundare infectiei cu

germeni microbieni.
5.
6.

Frisonul - apare in infectia cailor biliare;

Este urmat de transpiratii reci, abundente si stari de rau general.


Semne locale - vezica biliara poate fi palpata, este foarte sensibila.
*CONDUITA DE URGENTA
I.

- repaus la pat, regim alimentar, analgetice, antispastice (Scobutil, No Spa).

II.

Colicile biliare insotite de varsaturi, cu tulb h-e, cu evolutie grava, necesita

internare in spital, se face trat de urgenta si se intervine chirurgical.


In spital:
-ex paraclinice, rec de sg, echografii, ex de urina, repaus la pat, calmarea durerii, adm
de Analgetice - la recom dr, adm de antispastice, calmarea varsaturilor, combaterea febrei,
reechilibrarea h-r, adm de Sedative, daca trat ig-diet si medicamentos nu are rezultatul
scontat, se intervine chirugical.
128

85. COLECISTITA ACUTA


Mai mult ca orice organ abdominal, vezica biliara este predispusa la inflamatie din
cauza:
1.

forma asemanatoare unei pere

2.

secretiei biliare care reprezinta un mediu favorabil multpiplicarii germenilor patogeni


Forma de para asigura staza biliara, care, prin continutul in bila, faciliteaza procesul
inflamator.
Definitie: un proces inflamator acut al peretelui colecistic, proces ce poate determina
leziuni anatomice diferite, care pot evolua de la o simpla congestie pana la gangrena si
supuratie.
In majoritatea cazurilor, colecistita acuta se grefeaza pe o vezicula calculoasa.
Etiopatogenie:

de origine infectioasa

agenti etiologici principali: E-coli, stafilococi, enterococi, salmonelle, etc.

uneori colecistita acuta poate sa apara in cadrul altor boli infectioase, precum febra tifoida,
starile septicemice.
Aspect clinic:

prezinta atat semne generale, cat si locale

semne generale: alterare stare generala; febra care nu indica gravitatea leziunilor
anatomice; puls accelerat proportional cu febra; transpiratii; paloare; adinamie

semne locale: durere cu caracter intesn (durere colicativa) si reprezinta un simptom


aproape constant cu valoare diagnostica; sediul durerii este in epigastru/hipocondru drept;
survine la 3-5 ore dupa masa de seara mai ales; brusc, frecvent dupa alimente grase

se insoteste de greturi, balonari, aparare musculara


Forme clinice:

1.

forme catarale cu evolutie benigna

2.

colecistita purulenta care apare aproape exclusiv in conditii de litiaza colecistica si


determina febra mare 39-40C

3.

colecistita gangrenoasa evolutie dramatica, pentru ca determina perforatia cu peritonita


Diagnosticul pozitiv se pune pe antecedentele pacientului un vechi suferind cu
calculoza sau alte boli infectioase; complexul simptomatic durere intensa asociata cu semne
129

de infectie generala si dispepsie biliara. Se confirma prin examene paraclinice radiografie


(tubaj duodenal nu este admis decat dupa 7 zile de la retrocedarea semnelor acute).
Tratament:
-

formele catarale sunt benigne tratament strict medical si consta din repaus la par,
comprese alcoolizate pe regiunea veziculara, regim alimentar (in primele 24 h se suspenda
alimentatia pacientului si se dau doar mici cantitati de ceai; in functie de evolutie 2-3 zile
regim hridro-zaharat

suc de fructe, zeama compot, supe zarzavat, gri, orez, etc

AB pentur infectie

Durerea se combate cu Papaverina sau medicamente pe baza de beladona

In situatii grave (colecistita gangrenoasa) tratament chirurgical : colecistectomie cu drenaj;


laparoscopie daca situtia o permite

116. ATRIBUTIILE ASISTENTEI MEDICALE IN


PREGATIREA GRAVIDEI PENTRU NASTERE

Culegerea datelor: contractii uterine dureroase, ritmice, modificari la nivelul colului,formarea


pungii apelor, aparitia scancetului de screamat, BCF.
Semnaleaza aparitia unor fenomene: tulburari de dinamica, suferinta fetala.
Urmareste aspectul lichidului amniotic.
Pregateste materialele necesare pt asistenta la nastere.
Colaboreaza permanent cu gravida, sfatuind-o cum sa respire sa sa-si prelungeasca voluntar
contractiile.
Supravegheaza perineul in tp expulziei.
Asista expulzia respectand timpii.
Dezobstrueaza caile respiratorii ale noului-nascut.
Observa semnele de dezlipire ale placentei.
Prinde placenta cu mainile facute caus, rasuceste membranele pt. evitarea ruperii.
Verifica integritatea tesuturilor

130