n discursul de recepie, rostit la Academia Romn n 1940, cu ocazia primirii sale

printre reprezentanii augustului for cultural, Liviu Rebreanu a rostit Lauda ranului
romn. Cu acest prilej, scriitorul i reitereaz credo-ul artistic, care a nsemnat o
simbioz estetic ntre tradiie i inovaie, din care analiza sferei socialului, a
istoriei, a moralitii nu poate lipsi. Chiar dac nu suntem rani prin locul unde
trim i nici prin natura preocuprilor noastre, ne raliem spiritului rnesc naional,
prin legtura noastr, a tuturora, cu pmntul care ne asigur identitatea
romneasc: Pentru ranul nostru pmntul nu e obiect de exploatare, ci o fiin
vie (subl. ns.) fa de care nutrete un sentiment straniu de nfiorare i de team. El
se simte zmislit i nscut din acest pmnt ca o plant fermecat care nu se poate
strpi n vecii vecilor. [...] E << sfntul pmnt inspirator>> care ne-a modelat
trupul i sufletul, care, prin soarele i apele i munii i esurile lui, ne-a druit toate
calitile i defectele cu care ne prezentm azi n lume.

Sfera socialului n raport cu scriitorul i lumea sa imaginar. Sistematizri, sinteze,

conexiuni.
Adevratul, preiosul modernism opineaz Liviu Rebreanu la nceputurile
activitii sale literare nseamn rvna de-a produce valori estetice mbrcate n
spiritul timpului, dar cu un nivel mai nalt dect cel al epocei precedente. Adevratul
artist trebuie s-i nsueasc organic tot ce s-a produs valoros n domeniul su
pn la dnsul i s adaoge n plus ceea ce are el. Acest adaos, acest plus este
modernismul adevrat, care va fi valoros indiferent dac se va nfia n hlamid
mantic, n hain realist sau n dantel simbolist. Nu etichetele sunt ntrtoare n
art, ci valoarea estetic... (Liviu Rebreanu, Modernismul, 1910). Fidel acestor
principii expuse cu claritate, din care i-a fcut o profesiune de credin, Liviu
Rebreanu a proiectat, iniial, o vast epopee rural, concretizat n versiunile finale
ale celor dou romane Ion i Rscoala.