Ochii mei nlam vistori la steaua Singurtii. Cnd deodat tu rsrii n cale-mi, Suferin tu, dureros de dulce... Pn-n fund bui voluptatea morii Ne'ndurtoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul nveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mrii. De-al meu propriu vis, mistuit m vaiet, Pe-al meu propriu rug, m topesc n flcri... Pot s mai re'nviu luminos din el ca Pasrea Phoenix?
Piar-mi ochii turburtori din cale,
Vino iar n sn, nepsare trist; Ca s pot muri linitit, pe mine Mie red-m!