OPTIC APLICAT

Capitolul I Optica geometric

Natura luminii
Modelele uzuale pentru analiza luminii sunt:
-

Raza; lumina poate fi considerat ca un ansamblu de raze ce conin energie; acest

concept de raze poate fi uor acceptat dac se folosete conceptul de foton ca i
particul de materie ataat luminii; razele pot fi considerate ca traiectorii ale fotonilor;

Unda; lumina este o und electromagnetic (un ansamblu de cmpuri electric i

magnetic cuplate ntre ele); propagarea luminii poate fi analizat prin teoria propagrii
undelor; propagarea energiei sub form de unde este legat de ideea de front de und
neles ca suprafaa, la un moment dat, ce conine toate punctele n care unda are
aceeai amplitudine i faz (pentru o ntelegere uoar se poate face analogie cu unda
mecanic, i cel mai uor cu unda ce apare n lichide; valurile ce se propag pe
suprafaa unei ape fac parte din frontul de und acesta este mai complex i include i
punctele din fluid care au micare similar cu punctele de pe suprafa).

Propagarea frontului de und se poate explica folosind principiul lui Huygens, respectiv
orice punct al frontului de und poate fi considerat ca o surs de noi unde elementare
(circulare sau sferice n cazul undelor mecanice). ntr-un punct ce aparine ulterior unui
front de und, unda apare ca urmare a combinrii vectoriale (compunerii) undelor
elementare produse de toate punctele unui front de und anterior. Fresnel a completat
principiul introducnd interferena ca modalitate de combinare a undelor elementare
produse de punctele aflate pe un front de und.
Intre cele dou concepte - und si raz - se poate stabili o legatur sub forma urmtoare:
dac se cunoate la un moment dat un front de und atunci razele de lumin asociate sunt
perpendiculare pe acest front de und. Reciproc este mai dificil de neles i implic
utilizarea conceptului de drum optic.
Indice de refracie: Din optica ondulatorie se cunoate noiunea de indice de
refracie al unui mediu, definit ca raport ntre viteza de propagare a luminii n vid i
viteza de propagare a luminii n mediul studiat.

Teorema lui Fermat

Se consider o surs de lumin ce emite mai multe raze. Razele au traiectorii diferite.
Pentru fiecare raz se poate calcula drumul optic parcurs de la surs pn la un punct pe
raz ca produs al drumului geometric parcurs de raz (este uor de neles dac ne gndim
c emisia se realizeaz sub form de particule fotoni ce trec prin materiale i a cror
traiectorie definete raza) i al indicelui de refracie al mediului. Dac raza strbate mai
multe medii cu indice de refracie constant (medii omogene) atunci drumul optic este suma
drumurilor optice parcurse de raz prin mediile parcurse.
Principiul lui Fermat stipuleaz c pentru a ajunge din punctul A ntr-un punct B lumina
urmrete un traseu care s conduc la drumul optic minim.
n completare la principiul lui Fermat se folosete teorema lui Malus: dac se consider
o surs de lumin (punct obiect) din care se emit raze de lumin ce urmresc diferite
traiectorii atunci razele de lumin sunt toate normale la o aceeai suprafa ce este front de
und; drumul optic calculat de la punctul obiect la punctul de intersecie al razei cu
suprafaa este acelai pentru orice raz.
Altfel spus dac se calculeaz un drum optic pe una din raze de la punctul obiect pn
ntr-un punct dat de pe traiectorie i se determin pe celelalte raze punctele aflate la
acelai drum optic fa de punctul obiect, atunci toate aceste puncte formeaz un front de
und i razele sunt perpendiculare la acest front de unda.
Legile refractiei si reflexiei
La trecerea unui fascicul de lumina dintr-un mediu transparent optic n altul apar dou
fenomene: reflexia i transmisia (refracia). Se consider dou medii optice diferite separate
printr-o suprafa notat cu S (suprafaa poate fi plan, sferic sau de orice form).
Reflexia i refracia sunt guvernate de legi, ce pot fi formulate astfel:
Refracia
a) raza incident, normala la suprafaa refractant n punctul de inciden i raza
refractat (transmis) sunt coplanare;
b) produsul dintre indicele de refracie al mediului din spaiul obiect i sinusul unghiului de
inciden (unghiul dintre raza incident i normala la suprafa n punctul de inciden)
este egal cu produsul indicelui de refracie al mediului din spaiul imagine i sinusul

unghiului de refracie (unghiul dintre raza refractat i normala la suprafa n punctul

de inciden);

Reflexia
a) raza incident, normala la suprafaa reflectant n punctul de inciden i raza reflectat
sunt coplanare;
b) fie unghiul i dintre raza incident i normala n punctul de inciden, atunci unghiul
dintre raza reflectat i aceeai normal este i = -i (notaia scoate n evidena sensul
direciei razei reflectate; daca nu intereseaz sensul ci doar direcia atunci se poate
utiliza i notaia uzual i = i).
Legile refraciei i reflexiei luminii sunt cunoscute i sub denumirea de legile SnellDescartes.
Sistemul optic ideal si real
Suprafaa de separaie dintre dou medii optice cu indici de refracie diferii se numete
dioptru. Piesele optice sunt delimitate de dioptri indiferent dac este vorba de lentile, prisme,
oglinzi, etc., ce conduc la modificarea traseului razelor de lumin. Un ansamblu de piese
optice, dimensionate i poziionate una n raport cu cealalt n urma unor calcule formeaz un
sistem optic. Mai multe sisteme optice pot fi combinate pentru a forma un nou sistem optic.
Totalitatea punctelor din spaiu n care sunt dispuse obiectele formeaz spaiul obiect
(include i o parte din axa optic). Totalitatea punctelor din spaiu n care sunt dispuse
imaginile obiectelor formeaz spaiul imagine (include i o parte din axa optic).
Dac toate razele care pornesc dintr-un punct obiect i trec prin sistemul optic se adun
ntr-un punct, acesta din urm este denumit imaginea stigmatic a punctului obiect (punct

imagine). Dac fiecare punct din spaiul obiect, considerat ca surs de lumin, are o imagine
stigmatic, sistemul optic este ideal (stigmatic).
Principiul reversibilitii dac sistemul optic este stigmatic pentru un punct obiect, el
este de asemenea stigmatic pentru imaginea lui, considerat acum ca obiect (deci dac se
consider c din punctul imagine pleac raze de lumin ce strbat sistemul optic, odat ajunse
n spatiul obiect acestea se vor strnge n punctul obiect iniial).
Fasciculul de raze care ies dintr-un punct se numeste homocentric divergent. Fasciculul
de raze care se strng ntr-un punctul se numete homocentric convergent. Uzual fasciculul de
raze homocentric divergent care pleac dintr-un punct obiect, dup trecerea printr-un sistem
optic stigmatic se va strnge n punctul imagine, formnd un fascicul homocentric convergent.
Acest punct imagine poate deveni punct obiect pentru urmtorul sistem optic i fasciculul
homocentric convergent se va transforma ntr-un fascicul homocentric divergent fa de
urmtorul sistem optic (spaiul imagine al primului sistem optic este spatiu obiect pentru
urmtorul sistem optic).
Obiectul sau imaginea se numesc reale sau virtuale, dup regiunea corespunztoare
din spaiu n care se gsesc. Dac obiectul este n spaiul obiect atunci avem un obiect real.
Dac obiectul se gsete n spaiul imagine atunci avem un obiect virtual. Dac imaginea se
gsete n spatiul imagine atunci avem o imagine real. Dac imaginea se gsete n spaiul
obiect atunci avem o imagine virtual. Un obiect poate fi virtual dac, spre exemplu, el este
imagine real ntr-un sistem optic anterior i distana sistemului optic studiat fa de cel
anterior este redus, mai mic dect a imaginii prin sistemul optic anterior fa de acesta.
n afara instrumentelor compuse numai din oglinzi plane, nu exist instrument optic
perfect stigmat . n proiectare se urmrete ca un sistem optic s furnizeze imagini care s
satisfac condiii de calitate impuse de destinaia lui.
Un sistem optic poate fi analizat prin modul cum influeneaz fasciculele de raze dar
poate fi studiat i prin modul cum transform suprafeele de und.
Suprafaa de und asociat unui fascicul homocentric divergent este o suprafa sferic
cu centrul n punctul obiect de la care provine fasciculul. La fel suprafaa de und asociat
unui fascicul de raze homocentric convergent este o suprafa sferic cu centrul n punctul
imagine n care se strnge fasciculul. n consecin un sistem stigmat transform un front de
und sferic obiect ntr-un front de und sferic imagine.

Sistemele optice reale deformeaz suprafeele de und, ideal sferice, ale fasciculelor
provenite de la o surs punctiform i le transform ntr-o suprafata regulat.
Normalele la o suprafa de und toric reprezint raze de lumin, i deoarece
suprafaa este asferic ele nu trec toate printr-un punct, ci se ntretaie pe 2 linii elementare
numite linii caustice. Fasciculul de raze cu aceasta structur se numeste astigmatic. Liniile
caustice au direcii perpendiculare una pe alta.
Suprafeele de und pot avea o form mai complicat dect cea toric, iar n acest caz,
centrele de curbur (intersectia normalelor la suprafa) se gsesc pe suprafeele caustice.
Dac o suprafa de und este o suprafa de revoluie n jurul unei axe, una dintre caustice
este o suprafa de revoluie n jurul aceleiai axe, iar cealalt se transform ntr-o linie
confundat cu axa.

Sistem optic real

Fie un dioptru sferic cu centrul de curbur n punctul C i o ax ce trece prin punctul C
(denumit n continuare ax optic). Se consider o raz de lumin incident pe suprafaa
dioptrului n punctul M. Raza este unic definit dac se cunoate punctul de intersecie cu axa
optic (ce poate fi punct obiect) i unghiul faa de axa optic (msurat dinspre axa optic) .

Direcia MC este i normala la suprafaa dioptrului. Raza rezultat dup refracia pe

suprafaa dioptrului intersecteaz axa optic n puncul A .
Not : dac punctul A se consider punct obiect atunci se pot emite dou raze obiect
din acesta : cea care trece prin punctul M i una care coincide cu axa optic ; a doua raz va
coincide cu normala la suprafaa dioptrului n punctul de intersecie cu acesta punctul V i
deci trece nedeviat ; este logic s se considere c imaginea punctului A este la intersecia
celor dou raze imagine asociate celor dou raze obiect deci n punctul A ! Punctele A i A
sunt optic conjugate !
Pe figur se pot identifica unghiul de inciden i cel de refracie. Notnd distanele de
la vrful dioptrului la A respectiv A cu s i s i aplicnd legea sinusurilor n triunghiurile CMA i
CMA se obine :
sin( ) sin i
rs

sin
deci sin i
r
rs
r
sin i ' sin( ' )
r s'

sin '
deci sin i '
r s'
r
r

La care se adaug legea refraciei : n sin i n' sin i ' .

Se ine cont c '

( i ' )

( i )

Se obine o serie de relaii :

s' r r *

sin i '
1
rr
sin '
cos sin * ctg i '

In care unghiul este unic definit dac se cunoate unghiul i coordonata s sau
dac se cunoate setul de valori (h, s) :
h r * sin ; r * (1 cos ) s

r * sin
tg

Din relaiile de mai sus se observ c poziia punctului imagine, dat de coordonata s,
depinde att de poziia punctului obiect, dat de coordonata s, i de unghiul dintre raza
incident emis de la punctul obiect i axa optic sau de poziia punctului obiect i nlimea
de inciden a razei obiect pe suprafaa dioptrului msurat fa de axa optic (s i h).
n consecin nu se poate vorbi despre un singur punct imagine pentru orice raz ar
pleca din punctul obiect, deci sistemul nu este stigmat.
n continuare se va opera cu un model ideal de sistem optic, urmnd a fi stabilite ulterior
condiiile n care un sistem optic real poate fi aproximat printr-un sistem ideal.
Relatii matematice specifice unui sistem optic ideal. Formula lui Newton
Un sistem optic ideal va realiza o imagine sub forma unui punct pentru un punct obiect.
Corespondena univoc i reciproc punct cu punct, ntre spaiul obiect i spaiul
imagine stigmatic se numeste colinear. La propagarea luminii n medii izotrope, razele de
lumina sunt drepte. Intuitiv, este util ca unei drepte obiect, prin transformare colinear, s i
corespund o imagine tot sub forma unei drepte. Fasciculelor de raze care pornesc dintr-un
punct obiect le corespund fascicule de raze convergente ntr-un punct imagine. Imaginile
punctelor obiect ce aparin unui plan (denumit plan obiect) vor aparine tot unui plan denumit
plan imagine. Acest tip de transformare optic care asigura transformarea unui punct obiect
ntr-un punct imagine, unei drepte obiect ntr-o dreapta imagine i unui plan obiect ntr-un plan
imagine este cel mai util, intuitiv dar i ca model de calcul optic.

Fie un sistem optic ideal i doua sisteme de coordonate, (Oxyz) specific spaiului obiect
i (O,x, y, z) specific spaiului imagine construite astfel nct:
-

axele Oz i Oz sunt optic conjugate;

O este punct focal obiect (punctul obiect z care are proprietatea c z= deci
fasciculul de raze divergent ce pleac din O se transform n spaiul imagine ntrun fascicul de raze paralele);

O este punct focal imagine (punctul imagine z care are proprietatea c z=-
deci fasciculul de raze paralele din spaiul imagine ce se transform n spaiul
imagine ntr-un fascicul convergent n O);

axa Oz este ax de simetrie;

planul Oxy este paralel cu planul focal obiect (acel plan care are proprietatea c
pentru orice punct obiect ce i aparie imaginea punctului este la z= - deci orice
fascicul de raze divergent ce pleac din acest punct obiect se transform n
spaiul imagine ntr-un fascicul de raze paralele);

planul Oxy este paralel cu planul focal imagine (acel plan care are proprietatea
ca pentru orice punct imagine ce i aparine punctul obiect este la z=-, deci
orice fascicul de raze paralele din spaiul obiect se transform ntr-un fascicul
convergent ntr-un punct din planul focal imagine).

Studiul sistemelor optice ideale se bazeaz pe transformarea colinear, ce poate fi

caracterizat n ipoteza satisfacerii condiiilor anterioare de relaii de tipul:
b
x
z
b
y'
y
z
d
z'
z
x'

Unde constantele

b, d

depind de sistemul optic.

(Relaiile se pot demonstra dar se pot deduce si intuitiv din condiiile de mai sus:
- pentru z=- trebuie ca x=y=0 deci o soluie este ca x i y s fie invers proporionale cu z;
- pentru z=0 trebuie ca z= deci o soluie este ca z s fie invers proporional cu z;
- axele Oz i Oz sunt optic conjugate deci oricare ar fi z, dac x=y=0, trebuie ca x=y=0 ceea
ce implic x i y nu depind de z i pot fi direct proporionale cu x respectiv y;
Considerm o raz obiect incident determinat prin ecuaiile:
x = x0 + pz; y = y0 + qz

Unghiul razei obiect cu axa Oz se determina cu relatia:

dx

dz

tg

dy

dz

p2 q2

Se poate arta c unghiul razei imagine cu axa optic satisface relaia:

tg '

b
d

unde h este distana de la punctul de intersectie al razei incidente cu planul focal obiect
la axa optic.
n consecin toate razele care intersecteaz planul focal obiect ntr-un punct la
nlimea h de axa Oz, fac n spaiul imagine aceleai unghiuri cu axa optic.
Similar se poate arta c toate razele incidente sub acelai unghi n sistemul optic
converg n spaiul imagine i intersecteaz planul focal imagine ntr-un punct aflat la distana h
de axa optic:
h' b tg '

Din relaiile anterioare rezult c se pot elimina constantele b i d ce definesc modul

cum transform sistemul optic punctele obiect n puncte imagine i se pot nlocui cu alte dou
constante denumite distane focale:
h
d

f DISTANTA FOCALA IMAGINE

tg
b
h
b f DISTANTA FOCALA OBIECT
tg

Introducnd f i f n relaiile principale se obine:

f
x
z
f
y'
y
z
ff '
d
z'

z
z
x'

Aceasta ultima relatie reprezint formula lui Newton.

Mririle
Mrirea longitudinal (axial ) este raportul ntre lungimea unui segment longitudinal
elementar imagine dz al axei optice i lungimea segmentului elementar obiect conjugat dz.
Derivnd formula lui Newton rezult
dz '

ff '

dz
z2
ff '
dz '
z' 2

2
dz
ff '
z

Mrirea linear (transversal ) este raportul ntre lungimea segmentului liniar imagine
y i lungimea segmentului liniar obiect y conjugat, care se gsesc n plane perpendiculare pe
axa optic.

y'
f
z'

y
z
f'

pentru segmentul obiect aflat in planul yOz

x'
f
z'

x
z
f'

pentru segmentul obiect aflat in planul xOz

Relaia rmne valabil pentru orice segmente conjugate aflate n plane conjugate
perpendiculare pe axa optic.
Mrirea unghiular () este raportul ntre tangentele unghiurilor formate cu axa optic
ntr-un plan meridian (plan ce conine axa optic) de o raz de lumina din spaiul imagine i
raza conjugat din spaiul obiect (transformarea colinear n sisteme optice ideale asigur c
dac raza obiect se gsete ntr-un plan meridian atunci i raza imagine se gsete n acelai
plan meridian).

tg '
tg

Sintetiznd, relaiile ntre mriri sunt urmtoarele:

ff '
z

f' f
z' 2
zz '
1
2
x x
ff '
z
z

f' f
f' f
f' 2
x
x

z
f
f
z
f

f
f
f'
f
z
1

x
f'
z'
z'
f'
f'

Capitolul II Sistemul optic ideal

Plane i puncte definitorii ale unui sistem optic ideal
Planele principale sunt plane conjugate, perpendiculare pe axa optic, n care mrirea
transversal este unitar =1. Planul principal obiect se gasete n spaiul obiect i este locul
geometric al punctelor de intersecie ale prelungirilor razelor care trec prin focarul obiect cu
prelungirile razelor refractate dup trecerea prin sistemul optic. Planul principal imagine se
gsete n spaiul imagine i este locul geometric al punctelor de intersecie ale prelungirilor
razelor incidente paralele la axa optica, cu prelungirile razelor refractate dup trecerea prin
sistemul optic.

Punctele principale sunt interseciile planelor principale cu axa optic. Exist un punct
principal obiect H plasat la distana

zH

f
f

de focarul obiect i un punct principal imagine

H, plasat la distana z ' H ' f ' f ' de focarul imagine.

Planele antiprincipale sunt plane conjugate perpendiculare pe axa optic, n care
mrirea transversal = -1. Punctele antiprincipale sunt interseciile planelor antiprincipale cu
axa optic.

Punctul antiprincipal obiect (AH) se gsete n spaiul obiect la distana

z AH

f
f

de focarul obiect. Punctul antiprincipal imagine (AH) se gsete n spaiul

imagine la distana z ' AH ' f ' de focarul imagine.

Punctele nodale N i N sunt puncte conjugate aflate pe axa sistemului optic, n care
mrirea unghiular este 1 .
Deoarece

f
z

f'
z'

, rezult z N f ' ; z ' N ' f

Punctele antinodale AN i AN sunt puncte conjugate aflate pe axa sistemului optic, n

care mrirea unghiular
Deoarece

1 .

f
z

1 ,
f'
z'

rezult z AN f ' ; z ' AN ' f

Focarele sunt de asemenea puncte cardinale.

Convenia semnelor n optica geometric
Sensul pozitiv pentru distane este sensul de propagare a luminii. Convenional, sensul
de propagare a luminii este de la stnga la dreapta.
Unghiurile sunt considerate pozitive dac pentru generarea lor, axa de referin trebuie
s fie rotit n sensul micrii acelor de ceas. Distanele punctelor la axa optic sunt pozitive
cnd punctele sunt aezate deasupra axei.

Dac mrimile din spaiul obiect i imagine sunt notate cu aceeai liter i trebuie artat
c nu sunt conjugate optic, atunci mrimea din spaiul obiect se noteaza cu o linie ( -) deasupra
literei. n conditiile conveniilor adoptate, relaiile pentru mriri devin:

y'
f
f
z'
1

x
y
z
f'
f'

f
f
z
1

x
f'
z'
f'

ff '
z

z'

Relaiile ntr-un sistem definit prin puncte cardinale

n limitele opticii paraxiale, un sistem este complet definit prin planele i punctele
cardinale. De fapt, sunt suficiente focarele i planele principale sau punctele nodale pentru
construcia imaginilor.

Fie un sistem astfel definit i obiectul y la distana a de H. Se poate scrie c: z = a - f ;

z = a - f. Planele principale s-au luat drept origini pentru distanele obiect si imagine.
Se demonstreaz uor c sunt valabile relaiile ntre coordonatele a i a:
f ' y'
f'
a'
1

a
fy
f

tg '

fa '
f 'a

f
h
tg
f'
f'

Pentru un sistem in aer n=n=1 deci f = f i notand

1
f'

se obine

tg = tg + h
Pentru i destul de mici, relatia devine: = + h
Legile opticii paraxiale
Gauss a demonstrat ca legile sistemelor optice ideale sunt valabile pentru sistemele
optice reale dac se micoreaz ctre zero lrgimea domeniului n jurul axei optice n care
sunt plasate toate razele considerate. Acest domeniu s-a numit domeniu paraxial.
Legile de formare a imaginilor n domeniul paraxial se obin dac se pornete de la
ipoteza c legea refraciei Snell-Descartes se scrie sub forma i

n
i . Aceste legi sunt valabile
n'

pentru sistemele compuse din dioptrii sferici cu centrele pe axa optic. Dac un dioptru are
suprafa de revoluie in jurul axei optice, aceasta va fi aproximat cu o sfer.
\

Capitolul III Sisteme optice compuse formate din mai multi dioptrii
Conform figurii de mai jos, F 1 este imaginea punctului obiect situat la infinit. Punctul F,
imaginea lui F1 prin al doilea sistem, este i el imaginea punctului obiect situat la infinit prin tot
sistemul optic, deci este focarul intregului sistem.

Utiliznd relaiile lui Newton scrise pentru ambele sisteme optice se obine distana
focal imagine a ansamblului de sisteme optice:
f '

h
tg '

; f '

f1 ' f 2 '
f1 ' f 2 '

f 1 ' f 2 d

Unde se numeste interval optic: d f 2 f 1 ' f 1 ' f 2 d i este distana, cu

semn n funcie de conveniile din optica geometric, dintre focarul imagine al primului sistem
optic i focarul obiect al celui de al doilea sistem optic.
In acelai fel se deduce distana focal obiect a ansamblului de sisteme optice f:
f

f1 ' f 2 '
f1 f 2

f 1 ' f 2 d

Se observ c f2 = f2
Relatia se mai poate scrie i sub forma:
f ' f d
1
1
1
1
1 2

d
f'
f1 ' f 2 '
f 2 ' f1 '
f1 ' f 2 '
1 2 d 1 2

Mrimea egala cu inversul distanei focale imagine este puterea lentilei (numit i
vergena lentilei).
Similar se pot stabili poziiile planelor principale ale ansamblului de sisteme optice
ideale, pozitiile planelor antiprincipale, nodale i antinodale.
Mrirea transversal a ansamblului poate fi exprimat prin relatia:
Astfel, pentru un sistem n aer, rezult relaia:

f1 f 2
f

z
f 1 f 1 ' z1

 1 2

a1 ' a 2 ' 1

a1 a 2

tg 1 ' tg 2 ' a1 tg 1 '

a
a a

tg 2 ' 1 tg 21 ' 1 1
tg 1 tg 2
h1 tg 2
h1
a1 ' a 2 '

Iar distanta focal se poate detrmina cu relaia;

f '

a1' a1'
a2

Observaie: vergena (puterea) se evalueaz n dioptrii. Sistemul are puterea de o

dioptrie dac distana focal este de 1 metru.
Capitolul IV Sisteme optice reflectante
Sistemele optice reflectante respect toate regulile stabilite pentru sisteme ideale.
Ca i n cazul sistemelor optice refractante, pentru unghiuri mari de inciden ale luminii
n raport cu normala la suprafa sistemele nu sunt stigmatice.
n continuare va fi analizat doar cazul propagrii paraxiale. Relaiile stabilite pentru
dioptrii refrectanti rmn valabile daca se ine cont ca n=n. n plus raza reflectata se ntoarce
n spaiul obiect, ce este i spatiu imagine, schimbare de sens ce poate fi evideniat dac se
consider un indice de refracie negativ pentru indicele de refracie imagine (not: unghiul
dintre raza de lumin i normal este determinat rotind normala spre raza de lumin
considerat ca vector orientat n sensul de propagare a luminii).
Daca n relaia

n' n
n' n

s'
s
r

suprafee reflectante devine:

se introduce n = -n, atunci invariantul Abbe pentru

1 1 2

s' s
r

Ca i la dioptrii sferici refractani, planele principale sunt tangente la dioptru n vrful lui
(sunt perpendiculare pe axa optic) iar vrful dioptrului este i punct principal obiect i punct
principal imagine.

Distana frontifocal obiect este egal cu distana focal obiect iar distana frontifocal
imagine este egal cu distanta focal imagine.
Invariantul Lagrange-Helmholtz ny = -ny devine
y = -y
Dac s = , atunci se obine distana focal imagine s ' s' F ' f '

r
.
2

r
2

Similar impunnd s= se deduce distana focal obiect s F f .

Se observ c f = f iar punctele focale sunt la jumtatea razei fa de vrful dioptrului.
Focarele sunt confundate, deci invariantul Abbe devine:

1 1
1

s' s
f

Punctele nodale corespund cazului =, ceea ce conduce din invariantul lui Abbe la
condiia y=-y, deci sunt i puncte antiprincipale (mrire transversal egala cu -1). Aceste
puncte sunt confundate cu centrul sferei.
Pentru oglinda sferic concav, raza i distana focal trebuie s fie considerate cu
valori negative. Oglinda concav este convergent.
Pentru oglinda sferic convexa, raza i distana focal trebuie s fie considerate cu
valori pozitive. Oglinda convex este convergent.
NOT: Concavitatea sau convexitatea se stabilesc analiznd suprafaa pe care se
produce reflexia (suprafaa expus la lumin).
Constructia imaginilor in oglinzi ca i n cazul sistemelor refractante pentru puncte
situate n afara axei optice se pot utiliza dou din urmtoarele trei raze ale cror traseu poate fi
stabilit doar grafic dup reflexie pentru determinarea punctului imagine: raza paralel cu axa
optic va trece prin focarul imagine, raza care trece prin C (centrul de curbur) va trece
nedeviat si raz care trece prin focarul obiect F va deveni paralel cu axa optic.
Obiectele i imaginile care sunt desenate cu linie ntrerupt sunt virtuale.

Mririle se deduc similar:

- mrirea transversal

y'
f

s'
z'

y
'
s
f'
z

Daca nmulim relaia

1 1 2

cu h, rezult:
s' s
r

h h
h

s' s
f

; ' h h

Relaiile pentru mariri devin:

2
r

s
s'

Formula lui Newton rmne valabil pentru oglinzi: zz = f 2.

Prisme reflectante sunt elemente optice cu suprafee polisate, plane, aezate sub
diferite unghiuri, pe care lumina se refract sau se reflect, dar cel puin una din suprafee este
reflectant. n prismele reflectante, lumina incide pe un dioptru plan refractant, sufer reflexii
pe diversele suprafete i emerge tot printr-un dioptru refractant.
Din punct de vedere optic, prisma reflectanta este echivalenta unei lame cu fee plan
paralele. Prismele reflectante sunt destinate s modifice drumul fasciculului, pentru a redresa
sau roti imaginea si uneori, pentru a diviza fasciculul.
Avantajele prismelor fa de oglinzi:
- unghiuri ntre fee invariabile;
- pierderi de lumin n prisme, prin reflexie total, nule;
- unele prisme nu pot fi nlocuite prin oglinzi datorit geometriei complicate;
- gabaritul prismei este mai mic dect cel al unui sistem de oglinzi echivalent.
Lungimea geometric a drumului razei prin prism este egal cu grosimea lamei cu fee
paralele echivalent. Lama echivalent poate fi determinat prin desfaurare dupa urmtoarea
regul: pentru fiecare reflexie se construiesc imaginile reflectate de suprafaa considerat, a
razelor care sunt reflectate de ea i a tuturor suprafeelor reflectante i refractante care o
urmeaz. Desfaurarea ncepe de la ultima suprafa a prismei dup sensul de propagare a
luminii.

Capitolul V Sisteme optice telescopice

Caracteristici optice principale
Un sistem optic telescopic este proiectat astfel nct un fascicul obiect format din raze
paralele va iei din sistem sub forma unui alt fascicul format tot din raze paralele.
Un sistem telescopic se obine prin combinarea a dou sisteme optice cu distan
focal finit, astfel nct focarul imagine al primului sistem s coincid cu focarul obiect al celui
de-al doilea sistem. Primul sistem se numete obiectiv iar al doilea ocular. Confrom celor
stabilite anterior, la combinarea a dou sisteme centrate aezate coaxial, intervalul optic fiind
, relaiile de calcul ale distanelor focale ale sistemului rezultant sunt: f

f1 f 2
f 'f '
; f ' 1 2 .

Mrirea transversal pentru un sistem format din dou subsisteme optice este dat
de relaia:

f1 f 2
, unde x1 este distana de la obiect la F 1; f1 i f1 sunt distanele
f 1 f 1 ' x1

focale ale obiectivului; f2 si f2 sunt distanele focale ale ocularului. Pentru = 0 se obine:
f = - ; f = ;

f2
f '
2
f1 '
f1 '

Mrirea unghiular rezult:

f '
iar mrirea axial este: 2
f1 '

tg D 1
f '
1 ,
tg D
f2 '
2

La sistemele telescopice nu se utilizeaz mrirea ci grosismentul ce arat raportul

dintre unghiul sub care se vede obiectul fr lunet i unghiul sub care se vede cu lunet.
Fie P si P centrele pupilelor de intrare si de iesire ale sistemelor telescopice. P1 este
imaginea lui P prin obiectiv. B si B sunt pozitiile pupilei ochiului cand priveste obiectul fara
sistem si respectiv, prin sistem.
Grosismentul sistemului telescopic este:

y'
tg '
y' R

R'
y
tg
yR'
r

In figura de mai jos, este unghiul sub care se vede obiectul din B si este unghiul
sub care se vede imaginea prin sistem., din B.
y ' s p ' tg p ' s p '

y
s p tg p
sp

fiind marirea unghiulara prin pupila.

Grosismentul este egal cu mrirea unghiular, respectiv cu raportul dintre diametrele

pupilelor de intrare i de iesire.
Diametrul pupilei de intrare diametrul pupilei de intrare a obiectivului determin
cantitatea de lumin care poate ptrunde n instrument, limita unghiular de separare,
profunzimea claritii.
Cmpul unghiular cmpul unghiular obiect este unghiul dintre razele principale care
trec prin punctele obiect extreme diametral opuse, ce pot fi observate prin ocular.
Luneta
Luneta este un sistem telescopic destinat observrii obiectelor ndeprtate. Luneta are
rolul de a modifica unghiul fasciculelor n raport cu axa optic. Ochiul emetrop este asimilabil
cu o lentil avnd retina n planul focal imagine astfel ca imaginea punctelor aflate la infinit s
se formeze pe retin. Dimensiunea imaginii pe retin va depinde de unghiul fa de axa optic
sub care intr razele n ochi. Utiliznd o lunet este posibil creterea dimensiunii imaginii pe
retin prin creterea unghiului. Dintre tipurile mai des ntlnite de lunete se pot enumera:
luneta Kepler, luneta Galilei, luneta astronomica, luneta binoculara, telemetrul, s.a.
Luneta Kepler are obiectivul i ocularul convergente. Dac diafragma real se
gsete la distana xp de focarul obiect al obiectivului i x p este distanta pupilei de iesire la
focarul imagine al ocularului, rezulta: x p ' x p x p

f 2 '2
f1 '

xp

Focarele F1 si F1 sunt conjugate, deci xp este conjugat cu xp.

Luneta Galilei este un sistem optic telescopic compus din obiectiv convergent i
ocular divergent. Imaginea obiectului prin aceast lunet este dreapt. Pupila ochiului servete
ca diafragm real i pupil de ieire. Imaginea pupilei ochiului prin sistemul ntreg este

P1PP2 i servete ca pupil de intrare. Montura obiectivului este diafragm de cmp i

lucarn de intare. M1M2 este imaginea monturii obiectivului prin ocular i lucarn de ieire.

Capitolul VI Sisteme optice microscopice

Limita unghiular de separare a ochiului normal pentru iluminare satisfctoare i
contrast mare este ~ 45. Limita de separare dac determinarea nu este fcut cu mare
atenie se consider de 2 < < 4.
In cazul ochiului normal, pentru o iluminare bun (peste 50 lx), se consider c distana
optim pentru lucrul aproape este de 250 mm. Pentru = 2 limita de separare liniar a
obiectelor privite de la 250 mm este cca 0,15 mm. Pentru a distinge detalii mai mici se
utilizeaz diverse instrumente (lupa, microscop) ce au rolul de a forma o imagine mrit a
obiectului. Ochiul privete imaginea mrit, ceea ce crete limita de separare a detaliilor.
Lupa
Lupele sunt instrumente optice simple destinate examinrii obiectelor care se gsesc la
distan finit de ochi, pentru a distinge elemente ce nu se pot observa cu ochiul liber. Lupele
pot fi, dup schema de principiu:
-

lupe inute departe de ochi la observare;

lupe inute aproape de ochi la observare;

telelupe, care la rndul lor pot fi:

a) cu obiectiv i ocular convergent
b) cu obiectiv convergent i ocular divergent
c) luneta Kepler cu obiectiv adiional
d) luneta Galilei cu obiectiv adiional
Lupele pot fi monoculare sau binoculare.
Parametrii lupei sunt: grosismentul, cmpul, limita liniar de separare, profunzimea

cmpului (profunzime de acomodare, profunzime geometric).

Grosismentul este raportul ntre lungimea imaginii pe retin a unui segment obiect
perpendicular pe axa optic obinuta privind prin lupa i lungimea segmentului imagine pe
retin a aceluiai segment obiect care s-ar obine privind cu ochiul liber de la distana de
vedere optim (250 mm).

Microscopul
Microscopul este aparatul optic destinat observrii obiectelor care, privite cu ochiul
liber, de la distana de vedere optim, nu pot fi distinse i n care imaginea se obine cel putin
n dou trepte.
Microscopul este format uzual dintr-un obiectiv i un ocular.
Obiectivul formeaz o imagine real rsturnat a obiectului, n vecintatea planului
focal obiect al ocularului. Ocularul formeaza o imagine mrit, virtual, dreapt a acestei
imagini intermediare. Ochiul a crui pupila se confund cu pupila de ieire a microscopului,
privete aceast imagine.
Distanele focale ale microscopului sunt:
f

f1 f 2
f 'f '
1 2

f2 ' f2 f22
x' F '

f '

f1 ' f 2 '
f

xF

f1 f1 '
f '2
1

unde este intervalul optic.

Mrirea transversala a obiectivului 0: 0 f '

1
D

Grosismentul ocularului, ce acioneaz ca o lup, este: OC f ' , unde D = 250 mm.

2
D

Grosismentul microscopului rezult: G M 0 OC f ' f ' f '

1
2

Capitolul VII Difractia si interferenta undelor luminoase

Difracia
Diferite experiente arata ca in anumite situatii lumina nu se propaga rectiliniu cum s-a
admis in optica geometrica, chiar cand propagarea se face in medii izotrope. De exemplu, sa
iluminam cu un izvor punctiform un orificiu facut cu un ac intr-un ecran. Dupa legile opticii
geometrice trebuie sa ne asteptam sa nu observam lumina decat in conul OAB determinat de
marginile lentilei, ori experienta arata ca ea este observata chiar dupa directia OM. Acesta
este fenomenul de difractie, care poate fi explicat admitand proprietatile ondulatorii ale luminii.

Principiul Huygens-Fresnel permite explicarea difractiei. Fie imaginea de mai jos, unde
avem izvorul de lumina monocromatica I, care radiaza uniform in tot spatiul. Prin punctul M din
spatiu la distanta R va exista o stare a campului electromagnetic definita de ecuatiile de
propagare. Se poate considera ca M se afla pe o suprafata de unda care inconjoara izvorul.
Fie in jurul lui M o suprafata dS apartinand suprafetei de unda S. Conform principiului lui
Fresnel, dS radiaza la randul lui in tot spatiul. Intr-un punct P actiunea vibratorie indusa de dS
depinde de distanta MP, de unghiul acesteia in raport cu IM si de faza vibratiei in M. Fiecare
element al suprafetei de unda prin m induce in P actiuni vibratorii similare. Amplitudinea
rezultanta va fi data de suma tuturor actiunilor vibratorii elementare induse in P si se exprima
conform principiului Huygens-Fresnel prin formula:

AP S

m
2r
cos
dS
Rr

Formula lui Fresnel furnizeaza valoarea corecta a amplitudinii dar nu si a fazei. Exista o
formula numita formula Kirchoff-Helmholtz care permite eliminarea acestei dificultati. Actiunea
vibratorie intr-un punct arbitrar P, rezultanta a undelor secundare generate de suprafata de
unda sferica de raza R este:
up

j e jkR
e kr
1 cos N , r dS
k
4 k
r

, unde k

Factorul 1 cos N , r indica micsorarea importantei fiecarei zone de pe suprafata de

unda, pe masura ce ea se indeparteaza de axa. De remarcat, ca formulele Fresnel si Kirchoff
sunt stabilite pentru unde scalare.
Problema undelor electromagnetice este mai complicata decat cea a undelor scalare.
Pe suprafata de unda trebuie sa se considere cele doua componente E si H reciproc
perpendiculare. In problemele de optica instrumentala se poate admite ca:
- lungimea de unda este mica in comparatie cu distanta r de la suprafata de unda la
punctul P considerat
- suprafata de unda este cvasi-sferica, abaterea de la sfera de referinta de raza R fiind
- E si H sunt tangenti la suprafata de unda
- punctul P este foarte apropiat de normala la suprafata de unda (raza de lumina)
Principiul lui Huygens se poate reformula astfel:
Ep

j h kR
S E 0 h k dS

unde

Ep

- intensitatea campului electric in punctul p

E 0 - intensitatea campului electric pe suprafata S

dS aria elementara pe suprafata de unda

h k

= e jkR

Fenomenele de difractie s-au clasificat in:

a) fenomene de difractie la distanta finita (difractia Fresnel) acestea sunt fenomenele de
umbra in spatele obstacolelor; ele se produc in vecinatatea limitei undei si sunt
departate de centrul sau de curbura
b) fenomene de difractie la infinit (difractia Fraunhofer) acestea sunt fenomenele de
difractie observate in vecinatatea focarelor sistemelor optice, in general in vecinatatea
centrului de curbura al undei
Concluzia generala este ca legile opticii geometrice nu sunt aplicabile in cazul
propagarii undelor prin orificii destul de mici si in vecinatatea unor obstacole. Pentru un
diametru al orificiilor tinzand catre infinit, lumina se propaga in linie dreapta.
Interferenta
In optica, prin interferenta se intelege fenomenul observat la compunerea a doua sau
mai multe unde de lumina care vin dintr-un punct din spatiu, respectand anumite conditii,
numite conditii de coerenta. Fenomenul de interferenta este o confirmare a proprietatilor
ondulatorii ale luminii; el este posibil cand imaginea ramane invariabila un interval de timp
destul de lung pentru ca emisiunea fotonilor sa fie suficienta pentru obtinerea repartitiei
energiei in tot campul.
Coerenta
Conditiile de coerenta a undelor de lumina sunt: sa aiba aceeasi lungime de unda, sa
produca efecte dupa aceeasi directie, intre ele sa existe o diferenta de faza fixa. Izvoarele de
lumina care emit unde coerente sunt coerente. Centrele de emisie in izvoarele de lumina sunt
atomii. Emisia de fotoni de catre atomi rezulta ca urmare a tranzitiilor cuantice avand un
caracter brusc, discontinuu, independent. Fiecare foton este emis izolat pe un tren de unde,
diversele trenuri de unda astfel emise neavand intre ele nici o relatie de coerenta.

Capitolul VIII Aberaiile optice

Aberatiile sistemului optic

Prin elemente si sisteme optice bazate pe principiul refractiei se obtin imagini corecte
numai daca se satisfac urmatoarele trei conditi:
1) Daca lumina patrunde in sistemul optic sub forma fasciculelor paraxiale
2) Daca fasciculele incidente formeaza unghiuri mici cu axa optica a sistemului
3) Daca lumina este monocromatica
In practica insa conditiile de mai sus nu pot fi satisfacute, deoarece in fasciculele
paraxiale iluminarea imaginii va fi extrem de mica, inclinatia mica a fasciculelor fata de axa
optica nu permite obtinerea imaginii obiectelor de dimensiuni finite si, in realitate, avem de-a
face cu lumina alba.
Prin nerespectarea primei conditii, apar aberatiile de sfericitate si coma; prin
nerespectarea celei de-a doua conditii, apar astigmatismul, curbura astigmatica si
distorsiunea; prin nerespectarea conditiei a treia, apar aberatiile cromatice care, in lumina
naturala, insotesc toate aberatiile amintite.
Aberatiile monocromatice
Aberatii monocromatice se numesc erorile imaginii ce se manifesta chiar si in lumina
monocromatica. Acestea sunt: aberatia de sfericitate, coma, astigmatismul, curbura
astigmatica si distorsiunea.
1. Aberatia de sfericitate este eroarea care se manifesta in fascicule largi, datorita careia
imaginea unui punct obiect situat pe axa optica constituie o figura spatiala numita
caustica si care, in diverse plane perpendiculare la axa optica, produce imagini de
forma unor pete circulare difuze de diverse marimi si intensitati luminoase.
Aberatia de sfericitate se datoreaza faptului ca unghiurile de incidenta pe suprafetele
refringente cresc pe masura departarii razelor de raza optica, iar refractia este cu atat mai
accentuata cu cat unghiul de incidenta este mai mare. Prin urmare, daca razele emergente
paraxiale se intersecteaza intr-un punct imagine P 0, razele ce trec prin zone mai departate vor
intersecta axa optica cu atat mai aproape de lentila cu cat zona este mai departata.
Aberatia de sfericitate se exprima grafic printr-o curba reprezentand variatia distantei
focale in functie de deschiderea sistemului.

In cazul lentilelor convergente, aberatia se considera negatic\va sau subcorijata, curba

fiind orientata in sens contrar propagarii razelor de lumina, pe cand in cazul lentilelor
divergente, aberatia se considera supracorijata, curba fiind orientata in sensul propagarii
razelor (vezi figura de mai jos).
Ca masuri de ameliorare, se mentioneaza ca pentru aceeasi distanta focala si
deschidere, aberatia de sfericitate se schimba in functie de forma lentilei si de pozitia acesteia
fata de planele conjugate obiect-imagine. In primul caz, lentila fiind orientata cu suprafata
plana spre un obiect situat la infinit, refractia razei paralele la axa optica se produce pe o
singura suprafata. In al doilea caz, aceeasi deviere a razei revine ambelor suprafete, deci
unghiurile de incidenta la fiecare suprafata sunt mai mici si, in consecinta, aberatia de
sfericitate va fi mai mica.
Pentru corijarea aberatiei de sfericitate se practica trei metode:
-

Corijarea prin asocierea unei lentile convergente cu o lentila divergenta, calculate astfel
incat aberatia negativa a lentilei convergente sa fie compensata de aberatia pozitiva a
lentilei divergente, si prin aceasta sa rezulte distanta focala dorita. Prin alegerea
corespunzatoare a indicilor de refractie ai celor doua lentile se urmareste si
acromatizarea sistemului, un astfel de sistem numindu-se acromat.

Corijarea prin inlocuirea lentilei simple cu un sistem asociat din mai multe lentile, avand
raze de curbura corespunzator mai mari decat cele ale lentilei echivalente. In acest caz,
devierea razelor prin sistem fiind distribuita pe mai multe suprafete, unghiurile de
incidenta vor fi mult mai mici, iar aberatia de sfericitate redusa corespunzator.

Corijarea prin utilizarea lentilelor cu suprafete asferice, astfel calculate incat razele
luminoase ce traverseaza lentila prin diverse zone sa prezinte un focar comun.

2. Coma este aberatia ce se manifesta in fascicule largi si inclinate, in urma careia

imaginea unui punct obiect situat in afara axei optice reprezinta o caustica asimetrica
care, in diverse plane perpendiculare la axa optica, produce imagini de diverse marimi
si intensitati luminoase, de forme asemanatoare unei comete.
In principiu, coma constituie o particularitate a aberatiei de sfericitate pentru fasciculele
inclinate si este generata de aceleasi cauze. Asimetria causticii si forma de cometa a imaginii
se datoreaza asimetriei sectiunii fasciculelor, respectiv asimetriei unghiurilor de incidenta fata
de suprafata lentilei.

In functie de forma lentilei si pozitia acesteia fata de obiect, coma poate fi orientata srpe
exterior sau spre interior. Aceasta aberatie este cu atat mai pronuntata, cu cat inclinatia
fasciculelor fata de axa optica este mai mare. De aceea, coma este una dintre aberatiile care
limiteaza campul util al imaginii, deoarece de la centru spre margine imaginile devin din ce in
ce mai neclare.
Intr-un sistem optic, coma se corijeaza numai daca se satisface conditia sinusurilor a lui
Abbe. Abbe a demonstrat ca marirea liniara prin diverse zone ale lentilei este diferita, fenomen
datorat faptului ca prin zonele marginale ale lentilei refractia razelor este mai accentuata decat
in zona centrala. Prin urmare, daca zona centrala formeaza imaginea l 0, zona marginala va
forma imaginea l de marime diferita, ceea ce determina aberatia de coma.
O imagine clara a unui obiect de dimensiuni finite se obtine numai daca drumurile
optice ale razelor intre fiecare pereche de puncte conjugate obeict-imagine sunt egale,
indiferent de zona strabatuta de razele luminoase. Aceasta conditie se asigura prin relatia lui
Abbe:
Punctele conjugate pentru care aberatia de sfericitate este corijata si in acelasi timp
respecta conditia sinusurilor se numesc puncte aplanate, iar sistemul optic care satisface
aceste conditii se numeste aplanat.
3. Astigmatismul este aberatia care se manifesta in fascicule inguste inclinate, in urma
careia imaginea unui punct obiect situat in afara axei optice constituie o imagine
spatiala formata din doua linii focale perpendiculare una fata de alta si situate fata de
sistemul optic la distante diferite. O asemenea imagine se numeste astigmatica, iar
distanta dintre cele doua linii focale distanta astigmatica sau distanta de astigmatism.
Sa presupunem ca de la punctul obiect situat in afara axei optice lumina se propaga in
doua plane perpendiculare intre ele. Planul vertical, ce cuprinde punctul obiect si axa optica a
sistemului, intersectand suprafata lentilei pe o linie asemanatoare meridianului pamantesc, se
numeste plan meridional, iar planul orizontal ce intersecteaza suprafata lentilei pe o linie
asemanatoare ecuatorului plan sagital sau ecuatorial. Datorita asimetriei liniilor de intersectie
ale fasciculelor din cele doua plane cu suprafetele lentilei, unghiurile de incidenta vor fi diferite.
Astfel, in urma refractiei, fasciculul din planul meridional se va intersecta intr-un punct imagine
P'm, pe cand fasciculul din planul sagital se va intersecta intr-un punct imagine P' s. Ca urmare
a intersectiei in puncte diferite a razelor emergente din cele doua plane perpendiculare, se

obtine imaginea astigmatica a punctului, formata din doua linii focale ce trec prin punctele P' m
si P's.
Linia orizontala P'm formata de fasciculul meridional in plan sagital se numeste imagine
meridionala, iar linia focala P's formata de fasciculul sagital in planul meridional se numeste
imagine sagitala.
Marimea astigmatismului se caracterizeaza prin diferenta astigmatica f', respectiv prin
distanta dintre cele doua linii focale masurata pe axa optica, si variaza in functie de inclinatia
fasciculului.
Astigmatismul se considera corijat daca curburile celor doua suprafete astigmatice se
suprapun. Sistemele care satisfac aceasta conditie se numesc astigmate. Este evident ca, in
urma corejarii astigmatismului, o imagine clara a unui obiect plan se va obtine numai pe o
suprafata curba, deci curbura astigmatica ramane in continuare necorijata.
In cazul unei lentile, astigmatismul poate fi ameliorat printr-o alegere corespunzatoare a
formei, al indecelui de refractie al sticlei si a pozitiei diafragmei. O asemenea forma si pozitie a
lentilei este insa contraindicata ameliorarii aberatiei de sfericitate. De aceea, corijarea
astigmatismului concomitent cu corijarea altor aberatii constituie o problema deosebit de
dificila, ce se realizeaza prin asocierea corespunzatoare de lentile pozitive si negative de
diverse forme si indici de refractie diferiti.
4. Curbura astigmatica este aberatia ce se manifesta in fascicule inguste inclinate,
datorita careia imaginea unei figuri plane nu se obtine clara intr-un plan, si pe o
suprafata cu o anumita curbura.
Pentru corijarea simultana a astigmatismului si curburii astigmatice, Petzvall a stabilit ca
sistemul trebuie sa indeplineasca conditia: -1/n ifi = 0 , deci corijarea acestor aberatii depinde
de alegerea indicilor de refractie si a distantelor focale ale componentelor sistemului optic.
Ca si in cazul altor aberatii, o corijare perfecta este realizabila numai pentru doua
puncte, pentru fiecare curbura privita separat. Sistemele optice pentru care astigmatismul si
curbura astigmatica sunt corijate se numesc anastigmate
5. Distorsiunea este aberatia ce se manifesta in fasciule inguste inclinate, in urma careia
imaginea nu pastreaza forma geometrica a obiectului, deci nu este ortoscopica. O
imagine ortoscopica se obtine numai daca marimea transversala a sistemului optic este
agala pentru toate punctele obiectului, indiferent de distanta acestora fata de axa
optica, deci orice deviere de la conditia ortoscopiei are semnificatia distorsiunii.

Daca lentila este diafragmata in spatiul obiect, imaginea unei figuri plane va fi mai mica
decat imaginea ortoscopica, prezentand o deformare sub forma de butoi. In acest caz,
distorsiunea se considera negativa sau subcorijata. Daca lentila este diafragmata in spatiul
imagine, imaginea va fi mai mare decat imaginea ortoscopica, prezentand o deformare sub
forma de perna. In acest caz, distorsiunea se considera pozitiva sau supracorijata.
Distorsiunea se caracterizeaza prin diferenta l' = l' l' 0 dintre marimea imaginii reale si
marimea imaginii ortoscopice. De obicei, se considera distorsiunea relativa exprimata in
procente: D = l'/ l'0 = l' l'0 /l (%)
Corijarea distorsiunii se realizeaza printr-o asociere corespunzatoare de lentile sau
componente ale caror distorsiuni sunt de sens contrar.
Aberatiile cromatice
Aberatia cromatica constituie eroarea generata de fenomenul dispersiei, in urma careia
imaginea unui punct obiect este de forma unei figuri spatiale care, in diverse plane
perpendiculare la axa optica, formeaza imagini de forma unor pete de dispersie de diverse
marimi si culori, cu intensitati diferite.
1. Aberatia cromatica pe axa optica datorita dispersiei, la trecerea prin lentila orice raza
de lumina alba se descompune in spectru, fiecare raza monocromatica formand o alta
imagine. Din figura de mai jos se observa ca cea mai buna aproximare a imaginii unui
punct obiect situat pe axa optica este pata de dispersie cu diametrul minim, situata intre
imaginile extreme formate de radiatiile rosie si violet.
Distanta focala a unei lentile depinde de razele de curbura ale suprafetelor refringente
si de indicele de refractie al sticlei. Indicele de refractie fiind o marime variabila in functie de
lungimea de unda, rezulta ca si distanta focala capata o alta valoare pentru fiecare radiatie
monocromatica; este maxima pentru extremitatea rosie a spectrului vizibil, deoarece indicele
de refractie este minim, si minima pentru extremitatea violeta, deoarece indicele de refractie
este maxim. Fiind determinata de dispersie, aberatia cromatica actioneaza chiar si in fascicule
paraxiale.
Marimea aberatiei cromatice pe axa se caracterizeaza prin diferenta distantelor focale
f'F pentru radiatia albastra si f' C pentru radiatia rosie, si corespunde expresiei: f'cr = f' F - f'C = f'D/
in care f'D este distanta focala medie pentru radiatia galben-verde, iar este coeficientul de
dispersie al sticlei.

In cazul cel mai simplu, corijarea aberatiei cromatice se realizeaza prin asocierea unei
lentile convergente cu una divergenta, lipite sau putin distantate, avand aberatiile egale si de
sensuri contrare. Pentru a obtine acromatizarea este necesar ca puterile dioptrice C 1 si C2 ale
lentilelor componente sa corespunda expresiilor:
1

;
1 2
1 2
in care C este puterea dioptrica a sistemului acromatizat, iar 1si 2 sunt coeficientii de

C1 = C

; C2 = - C

dispersie ai lentilelor componente.

Din expresiile de mai sus rezulta ca pentru a satisface conditia acromatizarii, distantele
focale f '1 si f '2 ale celor doua lentile trebuie sa fie:

2
f '1 f ' 1 2 ; f '2 f ' 1
1
2
unde f' este distanta focala a sistemului acromatizat.
Cunoscand distantele focale f '1 si f '2 se pot calcula razele de curbura ale celor doua
lentile, tinand seama ca razele suprafetelor lipite sa fie egale si de acelasi sens.
Acormatizarea prin asocierea a doua lentile lipite avand aberatiile egale si de sensuri
contrare asigura suprapunere focarelor numai pentru doua lungimi de unda. In urma acestei
acromatizari rezulta un spectru secundar. Un asemenea sistem optic se numeste acromat.
Pentru a reduce spectrul secundar la minim, conditie ce se impune pentru obtinerea unor
imagini cat mai corecte, este necesara acromatizarea pentru trei radiatii ale spectrului vizibil.
Asemenea sisteme, numite apocromate, se pot obtine printr-un sistem asociat din trei lentile
cu caracteristici optice corespunzatoare.
2. Diferenta cromatica de marire este fenomenul ce colorare a conturului imaginii
obiectelor de dimensiuni finite. Acest fenomen se datoreaza maririi diferite a imaginii
pentru diverse radiatii, ca rezultat al variatiei distantei focale in functie de lungimea de
unda.
In

cazul

sistemelor

optice

de

grosimi

finite,

acromatizarea

simpla

asigura

corespondenta focarelor si respectiv a imaginilor situate pe axa optica, dar nu asigura si

egalitatea distantelor focale. Deoarece marimea imaginii obiectelor de dimensiuni finite este
direct proportionala cu distanta focala, rezulta ca pentru diverse radiatii se obtin imagini de
marimi diferite ale aceluiasi obiect, ceea ce determina fenomenul de colorare a conturului.
Diferenta cromatica de marire se caracterizeaza prin diferenta dintre marimea imaginilor
corespunzatoare radiatiilor F si C, respectiv l 'cr l ' f l 'c . Este evident ca aceasta diferenta

creste concomitent cu cresterea marimii imaginii. Corijarea acestei aberatii reclama realizarea
unor sisteme complexe, care sa asigure atat coincidenta focarelor pentru diverse radiatii, cat si
coincidenta planelor principale. Asemenea sisteme, care asigura acromatizarea si egalitatea
distantelor focale se numesc stabil acromatizate.

Capitolul IX Polarizarea luminii

Polarizarea
Fluxul de lumina este caracterizat, in afara de intensitate si compozitie spectrala, de
starea de polarizare. Polarizarea se explica daca se admite ca marimea care reprezinta
vibratia luminoasa este intr-un mediu izotrop o marime vectoriala intotdeauna perpendiculara
pe raza luminoasa, adica vibratiile sunt transversale.
Se admite ca lumina polarizata corespunde unei vibratii rectilinii; marimea u care
reprezinta variabila luminoasa este un vestor a carui directie este fixa in planul de unda si a
carui marime variaza dupa o lege sinusoidala, daca lumina este monocromatica.
In imaginea de mai jos, vectorul Fresnel al unei raze de lumina polarizata cu directia de
propagare Oz este perpendicular pe planul de polarizare. Daca planul de polarizare este xOz,
vectorul Fresnel are directia Oy. Planul yOz este planul vibratiei.
Se admite ca lumina naturala monocromatica este constituita din vibratii eliptice, a caror
forma, prientare si faza se schimba in mod perfect neregulat cu o frecventa de miliarde de
hertzi.
O vibratie este numita eliptica daca este reprezentata de un vector transversal a carui
extremitate descrie, cu viteza unghiulara constanta, o elipsa. Proiectiile acestui vector pe doua
axe rectangulare Ox si Oy, situate in planul elipsei, sunt:

x a cos t

; y b cos t

In lumina naturala, componentele sunt incoerente, avand intensitati de valori medii a 2,

b2. Intensitatea luminii naturale este masurata de valoarea medie a 2 + b2. Lumina polarizata
este constituita din vibratii rectilinii de directie fixa. Vibratia polarizata cu expresia
u a cos t

are componentele dupa Ox si Oy.

x a cos cos t

y a sin cos t

Amplitudinile si fazele se schimba cu frecventa foarte ridicata, dar unghiul este

constant. Vibratiile sunt aceleasi pentru cele 2 componente Ox si Oy (vibratii coerente).

Metode de polarizare
1. Polarizarea prin reflexie si refractie teoria electromagnetica a propagarii
presupune vectorul actiunii vibratorii a luminii, compus din 2 vectori ortogonali:
vestorul camp electric E si vectorul camp magnetic H. Vibratia luminoasa in vid
trebuie sa fie identificata cu vectorul camp electric. Pentru lumina polarizata, campul
electric este perpendicular pe planul de polarizare.
Legea lui Brewster: tg iB = n , unde iB este unghiul de incidenta.
In lumina ce provine prin reflexia luminii naturale exista intotdeauna preponderenta a
vibratiei perpendiculare pe planul de incidenta. Daca incidenta este brewsteriana lumina
reflectata este total polarizata, vectorul sau electric fiind perpendicular pe planul de incidenta.
In lumina transmisa, preponderenta este vibratia situata in planul de incidenta. Ea este partial
polarizata.
Lumina partial polarizata este constituita din vibratii eliptice. Componentele lor dupa
cele 2 axe de simetrie sunt vibratii rectilinii incoerente cu intensitati inegale.
2. Polarizarea prin birefringenta exista o categorie de substante, in general cristaline,
transparente i omogene, care din punct de vedere al proprietatilor optice sunt
anizotrope. Aceasta inseamna ca, pentru o directie de propagare data, ele prezinta
indici de refracie diferiti, in functie de starea de polarizare a luminii. Astfel de
substante sunt numite birefringente si, ca exemplu, vom da: calcita (CaCO3 ) ,
wurtita (ZnS) , cuarul (SiO2 ), turmalina si chiar gheata. Un fascicul de lumina
naturala, care cade pe un cristal birefringent va fi impartit in doua fascicule
polarizate, directiile de polarizare fiind reciproc perpendiculare.
Construirea unui polarizor, adica a unui dispozitiv care permite obtinerea luminii liniar
polarizate din lumina naturala, presupune gasirea unei metode de a separa cele doua
fascicule. In general, s-au construit prisme polarizoare, care au in alcatuirea lor cristale
birefrigerente combinate ingenios cu alte tipuri de materiale, pentru a obtine efectul dorit.
Prismele respective sunt cunoscute dupa numele inventatorilor lor: Nicol, Rochon, Wollaston,
Glan, Thomson, Foucault si multi altii.
3. Polaroizi o alta metoda de separare a razelor ordinara si extraordinara este bazata
pe diferenta absorbtiei in unele substante. Asemenea substante se numesc dicroice.

Monocristalele de herapatita dau lumina polarizata aproape in tot spectrul vizibil. Se

utilizeaza cristale fine depuse pe o pelicula de celuloid si orientate convenabil. Acesta este un
polaroid. Se obtin polaroizi si prin iodizarea si luminarea unei pelicule de plastic.
Polaroizii dau un inalt grad de polarizare in spectrul vizibil. Avantajul lor este ca se pot
obtine cu ei sisteme de polarizare de mare deschidere.
4. Birefringenta prin deformare daca pe un cub de sticla izotrop se exercita o
presiune pe 2 fete opuse, se constata ca devine anizotrop. Axa de simetrie este
directia de compresiune.
5. Birefringenta electrica cea mai mare parte din lichide devin birefringente cand sunt
asezate intr-un camp electric. Axa optica are directia campului electric. Acesta este
fenomenul Kerr.
n e n 0 k

V2
d2

, V = diferenta de potential si k = constanta Kerr

Durata de disparitie si aparitie birefringentei este de ordinul

10

11

10 10

s.

Birefringenta electrica este datorata actiunii directoare exercitata de campul electric asupra
moleculelor anizotrope ale lichidului.
6. Polarizarea rotatorie - daca ntre doi polarizori n cruce (doi polarizori care au
sectiunile principale perpendiculare intre ele) se asaza o lama de cuart taiata
perpendicular pe axa optica, campul analizorului se lumineaza. Deoarece
lumina se propaga de-a lungul axei optice a cristalului, birefrigerenta si
aparitia luminii eliptic polarizate sunt excluse. Pentru a obtine din nou
intuneric, trebuie rotit analizorul cu un anumit unghi. Valoarea unghiului
nu se modifica daca rotim lama de cuart n jurul fasciculului luminos.
Fenomenul care apare n lama de cuart se poate explica n felul urmator:
lumina liniar polarizata de la polarizor trece prin lama de cuart si ramane tot liniar
polarizata, dar lama roteste planul de vibratie al luminii cu un anumit unghi.
Acesta se numeste unghi de rotatie al planului de vibratie a luminii si este masurat
prin unghiul de rotatie al analizorului (necesar sa se obtina extinctie n prezenta
lamei de cuart). Fenomenul care apare se numeste polarizare rotatorie. Materialele
care prezinta acest fenomen se numesc optic active.

Biot a stabilit urmatoarea lege: pentru o lungime de unda data, unghiul de

rotatie al planului de vibratie este direct proportional cu grosimea stratului de
solutie l si cu oncentratia solutiei c.
l c
Constanta se numeste putere rotatorie specifica si reprezinta unghiul cu
care se roteste planul de vibratie al luminii la trecerea printr-un strat de solutie de
grosimea l cm si concentratie 100 g/cm .
3

7. Actiunea unei lame subtiri cristaline asupra undei plane daca frontul de
unda incident este paralel cu fata lamei, el ramane astfel si dupa
refractie.
Cele 2 componente rectangulare ale vibratiei incidente pot avea viteze de
propagare diferite. Diferenta de drum produsa de lama va fi de = (n n) e
Actiunea lamei asupra unui fascicul este in intregime definita de orientarea vibratiilor
privilegiate si valoarea diferentei de drum.
Daca in sectiunile principale diferenta de drum este = k, se poate spune ca
avem o lama de o unda. Daca = k + /2, atunci lama introduce o intarziere de
/2 si se numeste jumatate de unda. Vibratia emergenta este rectilie si simetrica
cu vibratia incidenta. Daca = k + /2 + /4, = (2k + 1)/2, atunci intarzierea
este /4, iar lama este sfert de unda. Vibratia emergenta este eliptica si axele
elipsei sunt liniile neutre ale lamei.
8. Analiza unei vibratii luminoase analiza unei vibratii luminoase de
frecventa si intensitate date consta in a determina gradul sau de
polarizare si natura vibratiei, directia vibratiei sau axelor elipsei si sensul
de parcurgere al elipsei.

1. Calculul parametrilor optici pentru un dioptru sferic n domeniul paraxial

Dup cum a fost precizat anterior, aplicarea legii refractiei la propagarea unei raze de
lumin provenit de la un punct obiect conduce la concluzia c poziia punctului
imagine depinde at6at de pozitia punctului obiectdar i de direcia razei de lumin, deci
sistemul real cu diptrii sferici nu este stigmat.
n ipoteza lui Gauss, a propagrii razei de lumin n vecintatea axei optice, unghiurile
razelor de lumin cu axa optic sunt foarte mici i se poate utiliza o aproximare din
trigonometrie respectiv sinusul i tangenta unui unghi foarte mic poate fi aproximat cu
valoarea unghiului exprimat n radiani iar cosinusul unghiului foarte mic poate fi
aproximat cu o valoare unitar.

Invariantul Abbe considerm un dioptru sferic cu raza r i centrul de curbur C. O raz

de lumin care trece prin punctul obiect A incide in M si face unghiul cu axa optica.
Aplicnd aproximarea lui Gauss se pot scrie relaiile;
tg

Unde

h
s SH

SH s s cos o deci

Similar se deduce ' tg '

relatia anterioar devine

h
.
s

h
h
i sin
s'
r

Din figur se deduce:

i

h h
h h
; i ' '

s r
s' r

Legea refracie se poate aproxima dup aceeasi regul:

n * sin i n'* sin i ' n * i n'*i '

n' ' n

n' n
h
r

ce conduce la

n * ( ) n'*( ' )

sau

n care dac se nlocuiesc relaiile ce leag unghiurile de coordonatele pe axa optic se

obine:
h h
h h
n'*

s
r

s' r

n *

regsit uzual sub form:

1 1
1 1
n'

s r
s' r

Aceasta expresie, cu simetrie de forma pentru cele dou spaii obiect i imagine, se
numete invariantul lui Abbe.
NOT: Conditia se aplic cu excepia cazului obiectului format la s=0 deci chiar pe suprafaa
dioptrului. n acest caz s=0 iar obiectul este i imagine.
Din acest invariant se deduce o expresie foarte utila:

n' n
n' n

s' s
r

Aceast expresie este extrem de important deoarece arat c n ipoteza lui Gauss
poziia imaginii este dependent doar de poziia obiectului, indiferent de unghiul , deci
indiferent de direcia razei din spaiul obiect. Un astfel de sistem optic este stigmat!!!!!!!!
Din figur se observ c sunt valabile relaiile:
y ' s 'i ' , y s i .

Mrirea transversal este

y'
s 'i '
s 'n

y
s i
sn

Planele principale se deduc impunnd mrire transversal unitar, deci n's n s ' .
Impunnd aceast condiie simultan cu invariantul Abbe se ajunge la o conditie
matematic imposibil

n' n
0 , ceea ce indic c nu exist alt punct n afara celui cu s=0=s
r

care s conduc la mrire unitar. Planele principale sunt tangente la axa optic n vrful
dioptrului iar vrful dioptrului este punct principal obiect i punct principal imagine!!!!!!!
Dac s = , adic = 0 (raza de lumin incident obiect este paralel cu axa
optic), se obine ca imagine pe axa optic un punct denumit punct focal imagine:
n'
n'
n'
n'n
n' r
n'

; f '
s'
s' F '
f'
r
n' n

i valoarea unghiului razei refractate: '

n'

unde

n' '
n'n
n'

n' n
r
f'
h

Punctul focal obiect va fi acel punct a crui imagine este la infinit, deci acel punct din
care dac plec o raz de lumin ea va fi dup refracie paralel cu axa optic.
Pentru s = , adica = 0, rezult:

n
n
n
n' n

s
sF
f
r

mprind expresia

n
n
r
n' n

f' f
n' n
n' n
n' n

1
prin
, rezult:
s'
s
r
s
'
s
r

Invariantii Lagrange-Helmholtz
Se consider dioptrul sferic din figura urmtoare cu vrful n S. Se consider un obiect y
aflat la distana s de vrf i de nltime h. Imaginea y va fi la distana s de vrf i va avea
nlimea h.

NOT: Ca origine a distanelor pe axa optic se consider vrful dioptrului.

Din relaiile de mai sus se deduce, respectnd convenia de semne:
h = (-s)*(-) = s*
h = (-z- f) * (-) = (z + f)
Sistemul fiind ideal este valabil relaia:

y
f
y'

z'

y'
f'
y

nlocuind n relaia anterioar se deduce primul invariant Lagrange-Helmholtz:

f y f ' y ' '

Deoarece unghiurile sunt mici sunt valabile i relaiile:

i

y
y'
; i'
;
s'
s'

Fiind valabile i s

h
h
; s'

'

nlocuind n legea refraciei n i n'i '

se deduce n y

h
h'
n' y '
s
s'

respectiv al doilea invariant Lagrange-Helmholtz:

n y n' y ' '

Daca mprim cele 2 relaii, rezult o expresie important:

f
n
f
f'

sau f ' n'

n
n'

Pentru n = n: f = -f

1
2

Constantele optice ale unui dioptru in domeniul paraxial

Mrirea transversal - se obine din al doilea invariant:

h
y ' n n s n s'

y n' ' n ' h
n' s
s'
Mrirea axiala se obine plecnd de la relaia dintre mriri:

f'
2
f

i se obine

n' 2
n s' 2

n
n' s 2

Mrirea unghiular se obine plecnd de la relaia dintre mriri:

f 1
n 1

f'
n'

i se obine:

s
'

s'

Punctele principale se obin pentru

z'
1,
f'

deci z = -f,

de unde sH = f + z = 0. Similar

f
1 deci z=-f. De unde sH=f+z=0.
z

Rezult i n acest mod concluzia c planele principale trec prin vrful dioptrului.
Punctul nodal se obin pentru

f
1 , deci zH = f,
z'

de unde sN = f + zN = f + f = n' n n' n r = r, ca urmare sN = r.

n'

Similar din condiia

z
1,
f'

se obine zN=f, de unde sN=f+zN=r.

Punctele nodale sunt confundate cu centrul de curbura. Orice raz incident care trece
prin centrul de curbur va trece nedeviat.
2. Calculul parametrilor optici pentru o lentil cu dioptri sferici, n domeniul paraxial, n
ipoteza lentilei infinit subiri
In conditiile opticii paraxiale, se poate construi imaginea printr-un sistem optic cand sunt
cunoscute punctele cardinale.
Constructia imaginii printr-un dioptru sunt date A, F, C, F, S. Este posibil sa se obtina
AB cu 2 din cele 3 raze de lumina care trec : prin focarul obiect F, prin focarul imagine F si
prin centrul de curbura C.
Lentile subtiri se numeste lentila subtire acea lentila a carei grosime la centru este
mica in raport cu razele suprafetelor. Pentru d ~ 0, avem relatia:
f f '

r1 r2
n 1 r2 r1

1
1
1
n a
;
f'
r
r
2
1

f '

r1 r2
n 1 r2 r1

sF = -f; sF = f
sH = 0 ; sH = 0 ; e = 0
Pentru un sistem alcatuit din 2 lentile subtiri, rezulta ecuatiile:
f '

f '1 f ' 2
f '1 f ' 2 d

1 2 1 2 d

Daca lentilele sunt in contact, d = 0 si = 1 + 2

Pentru k lentile, vergenta sistemului este:

1 k
h
h1 a

si ' k 1 h ; ' k
a

hk
h1
; 1
s' k
s1

Constructia imaginii printr-o lentila subtire este indicata in figurile de mai jos. Cand se
construieste imaginea punctului A prin mai multe sisteme este convenabil sa se foloseasca
raza auxiliara AM, care taie planul prin F in F 1. o raza prin F1 paralela cu axa optica trece dupa
refractie in punctul P prin F. Raza MA va fi paralela cu dreapta PF. Aceasta metoda poate fi
folosita si cand lentilele sunt groase.
3. Calculul parametrilor optici pentru o lentil cu dioptrii sferici, n domeniul paraxial,
lund n considerare grosimea lentilei
Se consider doi dioptrii sferici. Axa optic este dreapta care unete centrii de curbur
ai dioptrilor.

Pentru fiecare dioptru se n ipoteza propagrii paraxiale:

n1 ' 1 ' n1 1 h1 n1 ' n1 1
n 2 ' 2 'n 2 2 h2 n 2 ' n 2 2

Relaia se poate generaliza sub forma:

n k ' k 'n k k hk n k 'n k k

Relaiile de trecere de la dioptrul 1 la dioptrul 2 sunt:

n1 ' n 2 ; 1 ' 2 ; h2 h1 d 1 1 ' ; s 2 s1 ' d 1

i se pot generaliza pentru n dioptrii sferici, avnd centrele de curbur pe axa optic :

n k ' n k 1 ;

k ' k 1 ;
s k 1 s k ' d k
hk 1 hk d k k ' ;

Al doilea invariant Lagrange-Helmholtz scris pentru k dioptrii coaxiali este:

y k ' nk ' s k '
y1 ' n1 ' s1 ' y 2 ' n 2 ' s 2 '

,
, ...,
y1
n1 s1
y2
n2 s 2
yk
nk s k

unde n k 1 ' n k i y k 1 ' y k .

Prin nmulirea invariantului se deduce expresia mririi transversale:

y k ' n1 s1 's 2 ' s k '

y1
n k ' s1 s 2 s k

Utiliznd relaiile dintre mriri se deduce expresia mririi longitudinale:

1 2 k

n1 ' 2 n 2 ' 2 n k ' 2 n k ' 2 s1 's 2 ' s k '

1
2
k

n1
n2
nk
n1
s1 s 2 s k

i mririi unghiulare:

k ' 1 ' 2 ' k ' n1 1 n 2 1

n 1
n 1 s1 s 2 s k

k
1

1 1 2
k
n1 ' 1 n 2 ' 2
n k ' k n k ' s1 's 2 ' s k '

Distana focal imagine se poate calcula plecnd de la relaia specific opticii

neparaxiale, respectiv:
f '

a1 'a 2 ' a k '

n care se ine seama c datorit aproximrii cosinusului unghiului
a2 ak

mic cu valoarea 1 atunci s a , s ' a ' , ceea ce conduce la:

f '

s1 's 2 ' s k '

.
s2 sk

Pentru distana focal obiect se poate folosi principiul reversibilitii razelor de lumin,
ce conduce la:
f '

s1 s 2 s k
s k 1 's k 2 ' s1 '

Lentile lentila este sistemul optic format din 2 dioptri coaxiali, succesivi. Lentila sferic
este acea lentil cu suprafeele dioptrilor sferice. Dreapta care trece prin centrele de curbur
ale celor 2 dioptri este axa optic. Conform celor stabilite anterior centrul de curbur este
punct nodal deci orice raz incident ce trece prin el va trece nedeviat. n consecin singura
raz de lumin care va trece nedeviat prin ambii dioptrii va fi acea raz ce trece prin ambele
centre de curbur, deci va coincide cu axa optic.
Pentru cei doi dioprtii se pot scrie relaiile:
f1 '

n1 ' r1
n '
n 'r
n '
1 ; f2 ' 2 2 2 ;
n1 ' n1 1
n 2 ' n 2 2

Invarianii sunt

n1 ' 1 'n1 1 h1 n1 'n1 1 h1 1 ;

n 2 ' 2 ' n 2 2 h2 n 2 ' n 2 2 h2 2

Relaiile de trecere de la dioptrul 1 la dioptrul 2 sunt:

i h2 h1 d 1 ' h1 d

n1 ' n 2 ; 1 ' 2

h1 1 n1 1
h n
h
n
h1 d 1 1 1 1 h1 1 d 1 d 1 1
n1 '
n2
n2
n2

Din expresiile invariantilor se deduce

n 2 ' 2 ' n1 1 h1 1 h2 2 h1 1 h1 2 h1

n
d
1 2 d 1 2 1
n2
n2

Ce conduce la
2'

1
n
d
n1 d 1 2 1 1 2 1 2
n2 '
n2
n2
n2

Si similar
1

'2
n1

n' 2 d

h
n' 2
1 2
n2
n2

1 2

d
1 2
n2

Dac s = , adic 1 = 0 (raza de lumin incident obiect este paralel cu axa

optic), se obine ca imagine pe axa optic un punct denumit punct focal imagine aflat la
distana sF, denumit distana fronti-focal imagine, i un unghi al razei emergente :
2'

h1
d
1 2
1 2
n2 '
n2

Se definete i n acest caz distana focal imagine prin

f '

h1
h

1
1
d
1 2
1 deci

1 2
f ' n2 '
n2
tg ' 2 ' 2

i expresia puterii optice :

'

1
d
1 2
1 2
n2 '
n2

Dac s = , adic 2 = 0 (raza de lumin emergent imagine este paralel cu axa

optic), se obine la drumuire invers ca imagine pe axa optic un punct denumit punct
focal obiect aflat la distana s F, denumit distana fronti-focal obiect, i un unghi al razei
incidente :
1

h2
n2

1 2

d
1 2
n2

Dac se definete distanta focal obiect prin :

f

h2
h
1
1
2 se obine

f
n1
tg 1 1

1 2

d
1 2
n2

Se poate obine aceeai expresie i folosind relaia

1
1

f
n1

1 2

n
f
1 :
f'
n2 '

d
1 2
n2

n'

2
1
Dac definim puterea prin : f ' f atunci devine : 1 2 n 1 2
2

Distana frontifocal imagine s' F '

h2
'2

Se poate obine calculnd h2 dac 1 = 0, i se deduce: h2 h1 1

d
1
n2

Deci s ' F ' n' 2

d
1
n2

d
1 2 1
1
n2

Aceeai relaie se deduce aplicnd pentru amndoi dioptrii invariantul Abbe:

n1 ' n1 n1 'n1
n ' n
n 'n

1 ; 2 2 2 2 2 i relatia de trecere: d s1 ' s 2

s1 ' s1
r1
s2 ' s2
r2

pentru s1=0.
Similar:
1
s F n1

d
2
n2

d
2 1 1
2
n2

LENTIL SFERIC N AER

Relaiile pentru o lentil sferic n aer se deduc considernd n relaiile pentru o lentil
oarecare n2=n1 =1. Se noteaz cu n indicele de refracie al materialului lentilei.
Prin particularizarea relaiilor anterioare se deduc expresiile pentru dioptrii componeni:
1

n 1
,
r1

f1

1 n
r2

r1
nr
nr
r
; f1 ' 1 ; f 2 2 ; f 2 ' 2
n 1
n 1
n 1
n 1

Intervalul optic

d f 2 f1 ' d

nr2
nr
n r2 r1 n 1 d
1
n 1 n 1
n 1

Stim ca la combinarea a dou sisteme optice ideale: f '

f1 ' f 2 '
f f
; f 1 2

Introducnd expresiile distanelor focale, se obin urmtoarele relaii:

f '

nr1 r2
f
n 1 n r2 r1 n 1 d

1 1
n 1 2
1
n 1
d
f'
nr1 r2
r1 r2

Aceleai relaii se obin dac se particularizeaz relatiile;

1
1
d
1
d
1 2
1 2

1 2 ; '
1 2 ;
f ' n2 '
n2
n2 '
n2

Distantele S1F = sF i S2F = sF se numesc distane frontifocale obiect, respectiv

imagine i se pot deduce aplicnd invariantul Abbe ca i pentru cazul general al lentilei sau
particulariznd relaile pentru sisteme optice oarecare ideale:

n 'n 2 1
d
f ' 1 d 2

s F f ' 1
f2 '
n 2 ' r2

n care n aer n1 = n2 = 1 si luand n2 = n = n1 rezulta:

n 1

sF f ' 1
d 2
n

d n 1
n r1

1 1
n 1 2
d
nr1 r2
r1 r2

n 1

In acelasi fel se obtine si sF :

n ' n 1
d
n 1

f ' 1 d 1 1 f ' 1
s ' F ' f ' 1
d 1
f1 '
n1 ' r1
n

d n 1
n r2

1 1
n 1 2
d
nr1 r2
r1 r2

n 1

Planele principale se deduc cu relaiile generale de la combinarea a dou sisteme

optice ideale:
s' H ' z ' H ' f ' 2 f ' 2
s H z H f1 f1
d f '1 f 2

f '1 f 2
(n 1)d
f '2 f '

nr1

f '1 f 2
(n 1) d
f1 f '

nr2

Mririle se obin particulariznd relaiile pentru sisteme cu mai muli dioptrii;

y ' s1 ' s 2 ' s 2 ' ( s 2 d ) s 2 '

d
1

y
s1 s 2
s1 s 2
s1
s2

Se pot utiliza i expresii pentru , de exemplu:

f
a ' f '
z'
a'

1
f'
z
f'
f'

unde a este distana plan principal imagine imagine.

f'
1
z
z

f'
z'
f

i n acest caz pentru = 1 i = 1 se obtin poziiile punctelor principale i nodale:

zH = f ; zN = f
zH = -f ; zN = -f
Punctele principale se confunda cu punctele nodale.
4. Limitarea fasciculelor de lumina in sistemele reale
Componentele unui sistem optic real sunt limitate ca ntindere. De limitarea fasciculelor
depind: proprietatile fotometrice ale sistemelor, partea din spatiu a carei imagine poate fi
obtinuta prin sistem, imaginile de difractie ale obiectelor, aberatiile introduse de sistem.

Spatiul razelor este limitat de diafragma. Toate elementele constructive ale unui
instrument (de exemplu, monturile prismelor si lentilelor), care limiteaza dimensiunile
fasciculelor de lumina ce trec prin instrument, acioneaz ca diafragme. Daca intre diafragma
si un observator este plasat un sistem optic, acesta vede imaginea diafragmei.
Se disting:
-

diafragma de deschidere (de apertura) diafragma care limiteaza deschiderea

fasciculelor de raze care trec prin sistem. In general, aceasta este diafragma care, ea
sau imaginea ei, este vazuta dintr-un punct obiect aflat pe axa optic sub unghiul cel
mai mic.

Imaginea diafragmei de deschidere data de partea din sistemul optic situata in fata
diafragmei, dupa sensul de propagare al luminii, este pupila de intrare.
Imaginea diafragmei de deschidere data de partea din sistem situata dupa diafragma, in
sensul de propagare al luminii, este pupila de iesire.
In sistemele ideale, pupilele sunt imaginile paraxiale ale diafragmei de deschidere.
-

diafragma de camp diafragma care limiteaza campul obiect; in general, ea sau

imaginea ei, este vazuta din centrul pupilei de intrare, sub unghiul cel mai mic.
Imaginea diafragmei de camp formata de partea din sistemul optic situata in fata

diafragmei, dupa sensul de propagare al luminii, se numeste lucarna de intrare.

Imaginea diafragmei de camp formata de partea din sistemul optic situata dupa
diafragma, dupa sensul de propagare al luminii, se numeste lucarna de iesire.
Toate diafragmele sistemului optic care limiteaza fasciculele ce vin de la puncte obiect
situate in afara axei optice, si care nu sunt nici diafragme de deschidere, nici diafragme de
camp, se numesc diafragme secundare sau de vignetare.
Campul obiect este partea din spatiul obiect limitata de razele extreme care trec inca
prin sistem. Campul imagine este partea din spatiul imagine corespunzatoare spatiului obiect.
Pentru sistemele optice cu distanta focala finita se defineste campul liniar, iar pentru
sistemele afocale se defineste campul unghiular.
Raza obiectiva este raza de lumina care vine dintr-un punct obiect plasat pe axa optica
si trece pe la marginea pupilei de intrare. Unghiul format cu axa se numeste unghi de apertura
().
Raza principala este raza de lumina care vine dintr-un punct obiect asezat in afara axei
optice si trece prin centrul pupilei de intrare (se mai numeste si raza pupilara).
In figura de mai jos, diafragma I este pupila de intrare sau diafragma de deschidere.
Fasciculul de raze care vine din B este partial diafragmat. Inaltimea sectiunii fascicului util in
planul pupilei de intrare este notata cu 2T. Diametrul pupilei de intrare este notat cu 2I.
Raportul

FOTOMETRIE

se numeste coeficient de vignetare.

Corpurile materiale in conditii determinate emit radiatii. Dintre toate radiatiile, in optica
aplicata se iau in considerare numai acele radiatii a caror lungime de unda este cuprinsa intre
0,1 nm si 100000 nm. Daca in spatiul in care se propaga energia radianta ne imaginam o
suprafata de o forma oarecare, prin aceasta va trece o anumita cantitate de energie radianta.
Cantitatea de energie radianta care trece prin suprafata considerata in unitatea de timp se
numeste flux energetic de radiatie ( e ).
Daca izvorul emite in timpul dt energia dW, atunci valoarea fluxului energetic de radiatie
va fi: e =
Unitatea de flux energetic de radiatie este wattul (W.)
Izvorul de radiatie este un corp de pe suprafata si din volumul caruia inzvorasc fascicule
de radiatii. Inzvoarele primare transforma un fel oarecare de energie in radiatie. Inzvoarele
secundare primesc energia radianta si o resimt dup ace a fost retinuta partial prin absorbtie si
a suferit schimbari de directive de propagare.
Fluxul energetic de radiatie este caracterizat prin: densitate in spatiu, propagare in timp,
distributie spectral. Densitatea fluxului energetic radiant in spatiu se numeste intensitate
energetica a radiatiei.

Partea din spatiu limitata de suprafata conica se numeste unghi solid al varfului conului.
Daca varful conului este in central unei suprafete sferice cu raza r, si aceasta taie in suprafata
sferei o portiune de arie S, atunci:

poate scrie:

. Daca unghiul plan din varful conului este 2, se

Unitatea de masura pentru unghiul solid este steradianul (sr) si corespunde unui unghi solid
pentru care S = r2. Tot spatiul in jurul unui punct este unghi solid de 4

steradiani.

O radiatie nu este niciodata riguros monocromatica, ci ii corespunde unui domeniu de

radiatii ale caror lungimi de unda sunt cuprinse intre si + d . Fluxul energetic transportat
de radiatiile domeniului d este:
este fluxul energetic monocromatic transportat in domeniul spectral d si se
exprima in (wm-1).
Fluxul energetic total e transportat de o radiatie de compozitie spectral cuprinsa intre
1 si 2 este suma fluxurilor energetic transportate de ansamblul radiatiilor din domeniul 1 - 2 .

Spectrul de radiatii este ansamblul radiatiilor cu diverse frecvente, aranjate dupa

lungimea lor de unda. El poate fi continuu sau discontinuu, dupa cum cuprinde toate lungimile
de unda ale unui interval sau numai unele dintre ele.
Iluminarea energetica Ee - in jurul unui punct M al suprafetei S traversata de fluxul de
energie de radiatie, se traseaza o arie elementara dS, traversata de fluxul de. Raportul

se numeste iluminare energetica a suprafetei in punctul M. Unitatea de masura este

W/m2.

Exitanta energetica Me in cazul unui inzvor intins, se decupeaza o arie dS in jurul unui
punct M. Fie fluxul energetic
tangent M. Raportul
este W/m2.

emis prin dS in tot unghiul solid 2

situat de partea planului

se numeste exitanta (radianta, emitanta). Unitatea de masura

Luminanta energetica Le se numeste luminanta energetica a unui izvor de arie S si de

intensitate Ie, limita raportului Ie/S cand S tinde catre 0.

Unitatea de masura este W/srm2.

Fluxul de lumina V radiat sau primit de un corp este fluxul de energie radiata sau
primita, evaluat dupa senzatia luminoasa care o produce. El poate fi monocromatic sau
complex. Fluxul complex poate fi calculat cu relatia:

unde

este eficacitatea luminoasa relativa a radiatiilor monocromatice

km este echivalentul fotometric al radiatiei
Eficacitatea luminoasa a unei radiatii monocromatice este valoarea puterii radiante

pentru lungimea de unda respectiva, necesara pentru a da o senzatie de luminozitate.

Eficacitatea luminoasa relativa este valoarea raportului intre eficacitatea luminoasa

oentru radiatia si eficacitatea luminoasa maxima 0 = 555 nm in vederea de zi, si se
defineste ca fluxul luminos emis intr-un steradian de o sursa punctiforma cu intensitatea de 1
candela. Unitatea de masura pentru fluxul luminos este lumenul (lm).
In domeniul fotometriei vizuale, marimile cele mai importante sunt:
-

intensitatea luminoasa definita prin raportul:

Unitatea de masura este candela (cd)

-

luminanta:

, unde dS este aria elementara in jurul punctului considerat de pe

izvor si care are normala inclinata cu unghiul fata de directia data.

Unitatea de masura in sistem CGSCd este cd/cm 2 = stilb (Sb), iar in sistem MKSCd este cd/ m 2
= nit (nt).
-

iluminarea este definita de raportul

Unitatile de masura pentru iluminare si exitanta: in sistem CGSCd phot (ph), in sistem
MKSCd lux (lx).
-

cantitatea de lumina este definita de integrala in raport cu timpul a fluxului luminos V,

intr-un interval de timp t dat:

Unitatea de masura este lumen*secumda (lm*s).

-

expunerea luminoasa este definita de raportul dintre cantitatea de lumina dQ V, primita

de un element al suprafetei care contine punctul intr-un interval de timp dat t, si aria
dS a acestui element de suprafata

Unitatea de masura este lux*secunda (lx*s).

Marimile fotometriei vizuale au definitii similare cu marimile fotometriei energetice,
numai ca fluxul de energie radianta este inlocuit cu fluxul de lumina. Marimile fotometrice
vizuale folosesc aceleasi simboluri ca marimile energetice analoage lor, car cu indice v sau
fara indice.