Curs 9

Nulitatea societatii
Potrivit art. 1932 NCC, nulitatea poate interveni in doua situatii:
Incalacarea conditiilor generale de validitate specifice
contractelor
Incalcarea conditiilor speciale de validitate specifice
contractului de societate, sanctionate expres cu nulitate
In materia contractului de societate, sanctiunea, de regula, in caz de
incalcare a unei norme imperative este considerarea clauzei ca fiind
nescrisa art. 1932 alin. (2) NCC.
Ca regula, actiunea in declararea sau constatarea nulitatii este
prescriptibila in trei ani de la data incheierii contractului de societate. Prin
exceptie, actiunea este imprescriptibila in caz de nulitate pentru obiect
ilicit al societatii.
Din coroborarea art. 1930 si art. 1935 NCC, efectele nulitatii sunt: (i)
contractul de societate inceteaza de la data ramanerii definitive a
hotararii de constatatre sau declarare a nulitatii, (ii) societatea se dizolva
(inceteaza) si (iii) se declanseaza lichidarea patrimoniului social.
Efectele nulitatii pot fi evitate prin acoperirea sau remedierea
cauzelor de nulitate. Textele de lege din materia contractului de societate
se refera la inlaturarea provocata a cauzelor de nulitate. Provocarea
inlaturarii cauzelor de nulitate poate fi realizata de catre titularul dreptului
la actiune (cel care ar puea solicita nulitatea) sau de catre un tert.
Provocarea inlaturarii cauzelor de nulitate de catre titularul dreptului
la actiune este reglementata prin art. 1933 NCC. Potrivit acestuia, titularul
dreptului la actiune poate introduce o actiune in constatarea sau
declararea nulitatii. In cadrul acesteia, instanta va pune in discutia partilor
posibilitatea de remedierea a cauzelor de nulitate, fixand un termen in
acest sens. Actiunea se finalizeaza fie cu remedierea cauzelor de nulitate,
fie cu declararea sau constatarea nulitatii. Acest mecanism este aplicabil
atat cu privire la cauzele de nulitate absoluta, cat si cu privire la cele de
nulitate relativa.
Provocarea inlaturarii cauzelor de nulitate de catre un tert este
reglementata prin art. 1934 NCC. Potrivit acestuia, un tert interesat poate
introduce o actiune, in vederea regularizarii societatii. Aceasta reprezinta,
de fapt, un mecanism de inlaturare a cauzei de nulitate si de stabilizare a
situatiei juridice a societatii. Actiunea in regularizare presupune punerea
in intarziere a titularului dreptului la actiune, in vederea inlaturarii cauzei
de nulitate. Acesta are posibilitatea de a inlatura cauza de nulitate sau de
a introduce actiunea in declararea nulitatii. In urma acestui mecanism,
situatia juridica a societatii se va stabiliza, fiind posibile urmatoarele
ipoteze:
Cauza de nulitate este inlaturata prin intelegere extrajudiciara
intre asociati sau prin ajungerea la o intelegere in cadrul actiunii
in anulare
Contractul de societate este anulat (in cazul in care cauza de
nulitate nu este inlaturata, dar a fost introdusa o actiune in
anulare)
Cauza de nulitate nu este inlaturata, dar titualrul dreptului la
actiune este decazut din dreptul de a introduce actiunea (in cazul
1

in care actiunea in declararea nulitatii nu a fost introdusa, art.

1934 NCC sanctioneaza cu decaderea din acest drept pe titularul
dreptului la actiune; termenul in care ar fi trebuit sa fie introdusa
actiunea in declararea nulitatii este de 6 luni de la data punerii in
intarziere).
Mecanismul in regularizarea societatii este aplicabil pentru cauze de
nulitate relativa precum vicierea consimtamantului sau incapacitatea unui
asociat.
Pieirea bunurilor subscrise ca aport
Ca regula, pieirea sau pierderea bunurilor subscrise atrage incetarea
contractului de societate, indiferent daca asupra bunului urma sa se
transfere proprietatea sau folosinta (art. 1937 NCC). Prin exceptie,
societatea nu inceteaza daca poate continua si fara asociatul care a
subscris bunul pierit sau pierdut (art. 1937 NCC).
Moartea unuia dintre asociati
Ca regula, moartea unuia dintre asociati este o cauza de incetare a
contractului de societate (art. 1938 NCC). Prin exceptie, moartea unuia
dintre asociati nu este o cauza de incetare a contractului de societate
daca, prin contract, se prevede o clauza de continuare de drept cu
mostenitorii sau o clauza de continuare fara asociatul decedat (art. 1939
si art. 1940 NCC).
Lichidarea societatii
Lichidarea societatii se realizeaza de catre o persoana avand statutul
de practician in insolventa, denumita lichidator. Lichidatorul este numit de
catre asociati cu unanimitate de voturi. In caz de neintrunire a
unanimitatii, lichidatorul va fi desemnat de catre instanta, la cererea
oricarui asociat (art. 1941 NCC).
Competenta lichidatorului este reglementat prin art. 1944 NCC.
Potrivit acestuia, lichidatorul este reprezentantul societatii, el poate sa
incheie toate actele necesare lichidarii, fara a putea, insa, initia operatiuni
noi. Efectuarea lichidarii societatii presupune parcurgerea urmatoarelor
etape (art. 1943-1948 NCC):
1. Predarea bunurilor si a documentelor sociale de catre
administrator catre lichidator
2. Efectuarea inventarului de catre lichidator
3. Stabilirea activului si a pasivului patrimoniului social
4. Plata datoriilor sociale
5. Suportarea pierderilor de catre asociati, in caz de insuficienta a
activului, pentru plata datoriilor sociale
6. Restituirea aporturilor in caz de excedent al activului peste
datoriile sociale
7. Impartirea eventualului excedent de activ ramas dupa plata
datoriilor sociale si restituirea aportuilor.
Etapele 6 si 7 sunt alternative.
2

Pierderea calitatii de asociat

Potrivit art. 1925 NCC, pierderea calitatii de asociat are loc in
urmatoarele situatii:
a. Cesiunea partilor de interes
b. Executarea silita a partilor de interes
c. Moartea asociatului
d. Incetarea personalitatii juridice a unui asociat
e. Falimentul unui asociat
f. Punerea sub interdictie judecatoreasca a unui asociat
g. Retragerea unui asociat (in societatile cu durata nedeterminata,
retragerea se poate face prin simpla modificare a societatii; in
societatile cu durata determinata, retragerea se poate face,
pentru motive temeinice, cu acordul majoritaiti celorlalti
asociati)
h. Excluderea din societate (excluderea este pronuntata de catre
instanta, pentru motive temeinice, la cererea oricarui asociat).
In plus, pierderea calitatii de asociat poate interveni si la incetarea
societatii (NCC nu mentioneaza expres).
Potrivit art. 1929 NCC, asociatul care isi pierde calitatea, altfel decat
prin cesiune sau executarea silita a partilor sale de interes, poate obtine
valoarea partilor sale de la data incetarii calitatii de asociat.

Societatile reglementate de Legea nr. 31/1990

In vederea conturarii regimului juridic al societatilor, trebuie avute in
vedere urmatoarele acte normative: Legea nr. 31/1990, Legea nr. 26/1990,
Legea nr. 359/1990, Legea nr. 116/2009, Ordinul Ministrului Justitiei nr.
2594/2008 si Noul Cod Civil.
Formele de societati
Potrivit art. 1 si art. 2 din Legea nr. 31/1990, in temeiul acestui act
normativ se pot constitui urmatoarele societati cu personalitate juridica in
vederea desfasurarii de activitati economice cu scop lucrativ:
Societate in nume colectiv
Societate in comandita simpla
Societate pe actiuni (S.A.)
Societate in comandita pe actiuni
Societate cu raspundere limitata (S.R.L.).
Toate cele cinci societati sunt societati cu personalitate juridica.
Personalitatea juridica trasatura esentiala a societatilor
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, societatile
reglementate de acest act normativ, care si-au stabilit sediul in Romania,
3

au personalitate juridica romana. Potrivit art. 41 din Legea nr. 31/1990,

societatea este persoana juridica de la data inmatricularii in Registrul
Comertului. Rezulta, deci, ca infiintarea persoanelor juridice reglementate
de Legea nr. 31/1990, adica a celor cinci tipuri de societati, se realizeaza
de la data inmatricularii in Registrul Comertului.
Existenta personalitatii juridice da nastere la o serie de consecinte,
intre care cele mai importante sunt: (i) societatea are capacitate juridica,
(ii) societatea are un patrimoniu propriu si (iii) societatea participa in
nume propriu la raporturile juridice.
(i) Capacitatea juridica a societatilor
Potrivit art. 28 NCC, tuturor persoanelor le este recunoscuta
capacitatea. Orice persoana are capacitate de folosinta si, cu exceptia
cazurilor prevazute de lege, orice persoana are si capacitate de exercitiu.
Avand in vedere ca societatile sunt persoane juridice, rezulta ca acestea
au capacitate de folosinta. In absenta unei dispozitii legale care sa le
lipseasca de capacitatea de exercitiu, societatile au si capacitate de
exercitiu.
Definitia si continutul capacitatii de folosinta
Capacitatea de folosinta este aptitudinea unei persoane de a avea
drepturi si obligatii civile. Potrivit art. 206 NCC, persoanele juridice cu scop
lucrativ pot avea orice drepturi si obligatii civile, afara de acelea care, prin
natura lor sau potrivit legii, nu pot apartine decat persoanei fizice. Avand
in vedere ca societatile sunt persoane infiintate in vederea exercitarii de
activitati economice cu scop lucrativ, rezulta ca acestea pot avea orice
drepturi si obligatii civile, cu exceptia celor care, potrivit legii sau prin
natura lor, nu pot apartine decat persoanei fizice.
Potrivit art. 205 alin. (1) si (3) NCC, persoanele juridice care sunt
supuse inregistrarii au capacitatea de a avea drepturi si obligatii de la
data inregistrarii lor. Cu toate acestea, persoanele juridice mentionate pot,
chiar de la data actului de infiintare, sa dobandeasca drepturi si sa isi
asume obligatii, insa numai in masura necesara pentru ca persoana
juridica sa ia fiinta in mod valabil. Avand in vedere faptul ca, potrivit art.
36 din Legea nr. 31/1990, societatile reglementate de acest act normativ
sunt supuse inregistrarii in Registrul Comertului, rezulta ca au capacitate
de folosinta de la data inregistrarii in acest registru, deci de la data
infiintarii lor. Aceasta este o capacitate generala, adica acea capacitate de
a avea orice drepturi si obligatii civile. In plus, avand in vedere art. 205
alin. (3) NCC, societatile reglementate de Legea nr. 31/1990 beneficiaza si
de o capacitate de folosinta anticipata si speciala. Aceasta se naste de la
data actului de constituire (deci inainte de infiintare) si presupune
posibilitatea de a avea acele drepturi si obligatii necesare pentru ca
societatea sa ia fiinta in mod valabil.
Definitia si continutul capacitatii de exercitiu
Avand in vedere art. 209 NCC, capacitatea de exercitiu a persoanei
juridice constituie aptitudinea de a-si exercita drepturile si de a-si
indeplini obligatiile. Textul de lege nu se refera expres, ca in cazul
persoanelor fizice, la incheierea de acte juridice. Totusi, exercitarea
4

drepturilor este un concept larg, in care se incadreaza si incheierea de

acte juridice. Dispozitia legala se aplica si societatilor, avand in vedere ca
acestea au personalitate juridica.
Persoanele prin intermediul carora se realizeaza continutul
capacitatii de exercitiu
Potrivit art. 209 NCC, persoanele prin care se exercita drepturile si
se executa obligatiile unei persoane juridice sunt, ca regula, organele de
administrare. Potrivit art. 210 NCC, pana la data constituirii organelor de
administrare, exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor care privesc
persoanele juridice se face de catre fondatori sau de catre persoanele
fizice sau juridice desemnate in acest scop. Prevederile art. 209 si ale art.
210 NCC se aplica si societatilor, avand in vedere personalitatea juridica a
acestora.
Momentul dobandirii capacitatii de exercitiu
Din coroborarea art. 209, art. 201 si art. 205 NCC, nasterea
capacitatii de exercitiu are loc simultan cu nasterea capacitatii de
folosinta. Exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor se poate face
de la momentul la care societatea are capacitate de folosinta anticipata.
Anterior infiintarii persoanei juridice s-ar putea vorbi astfel si despre
existenta unei capacitati de exercitiu anticipate. Dobandirea capacitatii de
exercitiu nu este legata de constituirea organelor de administrare. Astfel,
potrivit art. 210 NCC, sunt desemnate persoanele care exercita drepturile
si indeplinesc obligatiile care privesc persoana juridica. Teza finala a art.
210 NCC, respectiv care privesc persoana juridica si nu ale persoanei
juridice arata faptul ca textul are in vedere inclusiv perioada in care
persoana juridica nu este inca infiintata, dar in care ar exista drepturi si
obligatii care o privesc. Coreland art. 210 NCC cu art. 205 NCC, rezulta ca
perioada anterioara infiintarii persoanei juridice in care ar putea exista
drepturi si obligatii care o privesc nu poate fi alta decat aceea in care se
recunoaste persoanei juridice o capacitate de folosinta anticipata. In
aceasta perioada, viitoarei societati i se recunoaste aptitudinea de a avea
anumite drepturi si obligatii care, odata nascute, ar trebui si exercitate,
respectiv, executate.
(ii) Patrimoniul social al societatilor
Societatile sunt titulare ale unui patrimoniu. Concluzia este in acord
cu dispozitiile art. 187 NCC, potrivit caruia patrimoniul este o
caracteristica esentiala a unei persoane juridice, precum si cu cele ale art.
31 NCC, potrivit caruia orice persoana juridica are un patrimoniu.
Relatia dintre patrimoniul social si capitalul social
Capitalul social este o parte din latura activa a patrimoniului social.
Astfel, potrivit art. 16 din Legea nr. 31/1990, capitalul social este format
din aporturile in numerar, natura si creante. Toate acestea sunt elemente
de activ. La infiintarea societatii, latura activa a patrimoniului social era
reprezentata exclusiv de capitalul social. In timp, ca efect al desfasurarii
activitatii economice, activul patrimonial se majoreaza incluzand si bunuri
5

sau drepturi dobandite ulterior. Spre deosebire de patrimoniu, capitalul

social nu isi schimba structura ca efect al derularii activitatii economice.
Relatia dintre patrimoniul social si fondul de comert
Fondul de comert este o parte din latura activa a patrimoniului
social. Ca si patrimoniul, fondul de comert are o structura variabila in
timp, componenta sa modificandu-se ca efect al desfasurarii activitatii.
(iii) Participarea societatii in nume propriu la raporturile juridice
Urmare a existentei capacitatii de exercitiu care caracterizeaza
societatile, acestea participa in nume propriu la raporturile juridice. Astfel,
prin savarsirea de fapte juridice sau incheierea de acte juridice, societatea
devine titulara de drepturi si obligatii concrete. Neexecutarea obligatiilor
conduce la angajarea raspunderii societatii in calitate de titular al
obligatiei. In plus, in anumite situatii, poate fi angajata si raspunderea
asociatilor pentru obligatiile sociale.
Raspunderea societatii pentru neexecutarea obligatiilor sociale
Ca regula, societatea raspunde pentru neexecutarea obligatiilor
sale. Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, obligatiile sociale sunt
garantate cu patrimoniul social. Chiar daca textul se refera la patrimoniul
social, acesta trebuie interpretat ca vizand activul patrimonial. Astfel, in
caz de neexecutare a obligatiilor sociale, pentru acoperirea creantelor,
creditorii acestora pot urmari bunurile din activul patrimonial.
Raspunderea asociatilor pentru neexecutarea obligatiilor sociale
Prin exceptie, in anumite situatii, asociatii raspund pentru
neexecutarea obligatiilor sociale. Exemplificativ, astfel de situatii sunt: (a)
raspunderea asociatilor in societatile in nume colectiv, in comandita
simpla sau in comandita pe actiuni, (b) raspunderea asociatilor care
abuzeaza de personalitatea juridica a societatii si (c) raspunderea
asociatilor pentru depasirea competentelor conferite de lege.
(a) Raspunderea asociatilor in societatile in nume colectiv, in
comandita simpla sau in comandita pe actiuni este reglementata de art. 3
alin. (2) si de art. 2371 din Legea nr. 31/1990. Avand in vedere cele doua
texte de lege, putem identifica (1) ipoteza in care se aplica, (2) asociatii a
caror raspundere poate fi angajata si (3) caracterul raspunderii asociatilor.
(1) Cu privire la ipoteza in care se aplica, distingem in functie de
cele doua articole:
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
Acesta se refera la situatia in care o societate in nume colectiv, in
comandita simpla sau in comandita pe actiuni nu plateste creditorilor sai
in termen de cel mult 15 zile de la data punerii in intarziere. Textul trebuie
coroborat cu art. 1521-1526 NCC. Potrivit acestora, punerea in intarziere
poate sa opereze de drept in cazurile mentionate in art. 1523 sau printr-o
actiune a creditorului (cu respectarea art. 1522 NCC). In privinta art. 3
alin. (2) din Legea nr. 31/1990, trebuie observat faptul ca acesta nu face

referire la epuizarea activului patrimonial al societatii debitoare, ipoteza

fiind aceea a neplatii de catre aceasta, indiferent de cauza neplatii.
art. 2371 din Legea nr. 31/1990
Acesta prevede faptul ca raspunderea asociatilor pentru datoriile
sociale intervine si in faza dizolvarii si lichidarii societatii. Textul trebuie
coroborat cu art. 257 din Legea nr. 31/1990, potrivit caruia creantele
asupra unei societati aflate in lichidare pot fi acoperite de catre asociatii
care raspund pentru datoriile sociale, daca din situatia financiara anuala
rezulta ca fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente pentru
acoperirea pasivului exigibil.
Pornind de la faptul ca raspunderea asociatilor poate fi atrasa dupa
parcurgerea unei etape prin care se incearca acoperirea creantei pe
seama patrimoniului societatii, raspunderea asociatilor a fost calificata la
nivel doctrinar drept raspundere subsidiara.
(2) Cu privire la asociatii a caror raspundere poate fi angajata pentru
datoriile societatii, art. 3 alin. (2) si art. 2371 din Legea nr. 31/1990 se
refera la asociatii din societatea in nume colectiv si asociatii comanditati
din societatea in comandita simpla sau pe actiuni.
(3) Cu privire la caracterul raspunderii asociatilor, potrivit art. 3 alin.
(2) din Legea nr. 31/1990, asociatii raspund nelimitat si solidar. Caracterul
solidar presupune posibilitatea creditorului de a urmari pe oricare dintre
asociati pentru intreaga datorie. Caracterul nelimitat se refera la
posibilitatea creditorului de a se indestula din intreg patrimoniul
debitorului in vederea acoperirii creantei sale.
(b) Raspunderea asociatilor care abuzeaza de personalitatea juridica
a societatii este reglementata de art. 2371 alin. (3) si (4) din Legea nr.
31/1990.
(1) Cu privire la ipoteza in care se aplica, art. 2371 din Legea nr.
31/1990 se refera la situatia in care un asociat care, ca regula, nu
raspunde pentru obligatiile sociale, abuzeaza de absenta raspunderii sale
si de personalitatea juridica distincta a societatii. Textul de lege
reglementeaza, cu titlu de exemplu, situatii in care exista un astfel de
abuz, respectiv asociatul dispune de bunurile societatii ca si cum ar fi
bunurile proprii sau asociatul diminueaza activul societatii in beneficiul
personal sau al unui tert, cunoscand sau trebuind sa cunoasca faptul ca in
acest mod societatea nu va mai fi in masura sa isi execute obligatiile.
Textul de lege nu face referire la necesitatea urmaririi prioritare a
societatii. Avand in vedere acest aspect, precum si faptul ca art. 2371 alin.
(3) si (4) din Legea nr. 31/1990 nu reprezinta o aplicare a art. 3 alin. (2)
din Legea nr. 31/1990, rezulta ca, in acest caz, raspunderea nu este una
subsidiara.
(2) Cu privire la asociatii a caror raspundere poate fi angajata,
acestia sunt asociatii comanditari din societatile in comandita, actionarii
din societatea pe actiuni si asociatii din societatea cu raspundere limitata.
(3) Cu privire la caracterul raspunderii asociatilor, potrivit art. 2371
alin. (4) din Legea nr. 31/1990, asociatii raspund nelimitat. Textul nu se
refera la solidaritate. Sub acest aspect trebuie coroborat cu art. 1382 NCC,
potrivit caruia coautorii unei fapte ilicite sunt tinuti solidar. Rezulta, deci,
7

ca, in cazul in care mai multi asociati abuzeaza impreuna de caracterul

limitat al raspunderii si de personalitatea juridica a societatii, vor
raspunde solidar.
(c) Raspunderea asociatilor pentru depasirea competentelor
conferite de lege este reglementata de art. 89 alin. (1) coroborat cu art.
188 din Legea nr. 31/1990.
(1) Cu privire la ipoteza in care se aplica, aceasta este situatia in
care un asociat comanditar incheie operatiuni in contul societatii in
absenta unei procuri speciale date conform legii. Textul nu face referire la
necesitatea urmaririi prioritare a societatii si nici nu reprezinta o aplicatie
a art. 3 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, motiv pentru care raspunderea nu
este subsidiara.
(2) Cu privire la asociatii a caror raspundere poate fi angajata,
acestia sunt asociatii comanditari din cele doua societati in comandita.
(3) Cu privire la caracterul raspunderii asociatilor, textele precizeaza
ca asociatii raspund nelimitat si solidar, dar numai pentru anumite
obligatii, respectiv cele nascute de la data operatiunii incheiate fara drept
de catre comanditar.