autohtoni

Crap Caras Somn Stiuca

Salau Biban Pastrav

Crapul (cyprinus carpio)

In tara noastra crapul traieste in general in ape de ses, in lacuri de acumulare, in Dunare, Delta Dunarii, in anumite riuri cu ape domoale si
este unul dintre trofeele cele mai rivnite de pescarii sportivi. In prezent exista mai multe rase de crap (Romanesc, Salonta, Novac ...) care au
un comportament relativ asemanator si ca atare le vom discuta la modul global. Crapul este un peste de talie mare, exemplarele mari
depasind 35 kg. Temperatura optima de hranire a crapului este de 19 C fapt pentru care primavara si toamna sunt anotimpurile cele mai
spectaculoase la pescuitul crapului. Reproducerea are loc in aprilie-mai. Este un peste care se
hraneste atit cu vegetale cit si cu viermi, insecte. Nada preferata de crap este pe baza de cereale si
arome (anasonul da rezultate bune) iar ca momeli sunt des folosite porumbul conservat, fiert sau
crud (de lapte) precum si griul fiert, mamaliga, cocolosul (piine preparata cu diverse
ingrediente), boilies, rime, coropisnite, viermusi. Crapul maninca pe fundul apei preferind zonele
cu gropi, miloase. La pescuitul sportiv este permisa retinerea exemplarelor cu lungime de peste
30 cm.
Inapoi la index
Carasul
Raspindit in toate baltile din tara, in Delata Dunarii si lacurile de acumulare, carasul este cel mai popular si indragit peste de la noi.
Reproducerea carasului are loc in perioada primaverii, aprilie-iunie. Carasul este un peste de talie medie ajungind pina la 3.5 kg.
Dimensiunea minima acceptata pentru exemplarele retinute de pescari este de 15 cm. Modul de hranire este similar cu cel al crapului,
hranindu-se atit cu vegetale cit si cu larve, insecte. Nada preferata a carasului este pe baza de cereale macinate in amestec cu arome iar ca
momeli mentionam viermusii de carne, rimele, miez de piine, mamaliga etc. Momelile combinate (carcalete din viermusi si mamaliga, rima
si mamaliga etc) se para ca sunt cele mai potrivite pentru caras. De regula carasul prefera zonele nisipoase hranindu-se pe fundul apei.
Inapoi la index
Somnul (Silurus glanis)
Datorita valorii economice ridicate, somnul este unul dintre cei mai rivniti pesti din tara noastra. Foarte raspindit in Delata Dunarii, Dunare
dar si in balti, iazuri si lacuri de acumulare, somnul atinge dimensiuni impresionante fiind raportate cazuri de exemplare de peste 200 kg. In
zona capitalei au fost prinse exemplare de 45-65 kg mentionind aici baltile Fundeni-Frunzanesti in care traiesc si exemplare de peste 100 kg.
Reproducerea somnului are loc in perioada aprilie- mai; de retinut ca icrele somnului nu sunt comestibile. Dimensiunea minima acceptata
pentru exemplarele retinute de pescari este de 50 cm. Somnul este un peste carnivor, fiind denumit si sanitarul baltilor datorita predilectiei
sale pentru vietatile moarte si aflate in putrefactie. Somnul vineaza pesti, pasari, broaste si animale mici. Pentru pescuit, nada preferata este
carnea alterata sau in singe, ficatul de pasare sau animale, acestea putind constitui in acelasi timp si momeala. Somnul mai poat fi pescuit si
la rima groasa (serpeasca), la buchet de viermusi cu mamaliga (exemplarele de circa 1-3 kg.). Zonele preferate sunt cele cu vegetatie
abundenta si teren accidentat, stufarisuri acestia plecind la vinatoare in cursul noptii (orele 19-5). Au fost semnalate capturi de somn de 12 kg
(batla Fundeni - Frunzanesti) si la ore de zi respectiv 12-14. Rezultate deosebite se obtin daca se produc zgomote in zona momelii cu
frecventa sunetelor de 50-150 Hz (sunete joase) obtinute cu ajutorul cloncului (unealta prevazuta cu o cavitate ce se loveste de luciul apei
provocind un sunet asemanator dopului scos de o sticla de sampanie). Mai nou, cloncul electronic are mare succes la pescuitul somnului cu
lanseta, subiect care va fi tratat special intr-o alta rubrica.
Inapoi la index

Stiuca (Esox Lucius)

Este unul dintre cei mai spectaculosi pesti care traiesc in tara noastra, reprezentind trofeul cel mai rivnit de catre pescarii sportivi. Foarte
raspindita in Delata Dunarii, in apele de ses, lacuri de acumulare, stiuca poate atinge peste 1 m lungime si 25 kg greutate, fiind semnalate
cazuri de exemplare mult mai mari (neomologate insa). Dimensiunea minima a exemplarelor retinute este de 50 cm. In denumirea populara
mai poarta numele de catea, ciuca, mirlita etc., in functie si de marimea acesteia. Stiuca este un peste extrem de hraparet inghitind aproape
orice-i iese in cale. Este des intilnita in zonele cu ape linistite, limpezi, cu fund curat in care abunda pestii mici. Locul preferat in care vineaza
este la apa mica, aproape de mal, printre tufisuri. Sezonul favorit al pescuitului la stiuca este primavara, februarie-martie, respectiv toamna de
la sfirsitul lui septembrie pina la inghetul apei, cu precadere in zilele innorate. Temperatura optima a apei, preferata de stiuca, este de 17 C.
Stiuca poate fi pescuita bine la undita dar rezultatele cele mai spectaculoase se obtin la pescuitul la naluci, twistere utilizind cirlige nr. 1-3 sau
triple nr. 3-6. Momeala naturala da rezultate bune, utilizindu-se in acest sens pestisorii vii fixati atent in montura insa de cele mai multe ori se
folosesc, cu succes, momelile artificiale (linguri, voblere, twistere etc). Dupa ce a fost intepata stiuca sta citeva clipe nemiscata dupa care
trage puternic. Momentul inteparii si reactia imediata a pescarului sunt esentiale pentru prinderea pestelui. Nu uitati sa folositi cascatorul sau

un lemn adecvat cind scoateti cirligul din gura stiucii deoarece aceasta musca deseori cu putere.
Carnea de stiuca este deosebit de gustoasa ceea ce ii confera stiucii o valoare economica ridicata.
De asemenea icrele sunt foarte apreciate. In ultimul timp stiuca a fost pescuita intensiv fiind din ce
in ce mai rara in baltile de ses. O descriere a tehnicii de pescuire a stiucii puteti gasi la rubrica
Tehnici de pescuit.
Inapoi la index

Salaul (Stizostedion lucioperca)

In tara noastra salaul traieste in mod natural in Dunare, in baltile si afluentii ei cit si in lacuri interioare din zona litoralului. Prin populare
acestia pot popula si baltile izolate dar adaptarea acestora este mai dificila. In urma unui experiment de populare cu salau, prin anii '80, balta
Fundeni - Frunzanesti era renumita prin capturile de salau prinse de pescarii sportivi insa, dupa citiva ani de la ultima populare specia a
disparut complet. Salaul prefera apele limpezi unde isi poate urmari prada in voie. Ca pentru orice peste rapitor, hrana este constituita din
mici vietuitoare acvatice si in special pestii mici. Salaul are corpul alungit, rotunjit, subtiat mult spre coada, capul mare, gura larga. Are dinti
ascutiti cu cite doi colti ascutiti pe fiecare falca. Culoarea este verde-cenusie iar burta este alba. Pe spate acesta prezinta 8-12 dungi. Salaul
poate atinge o lungime de pina la 1 m si 15 kg greutate. Dimensiunea minima permisa pentru a retine salaul este de 50 cm. Reproducerea sa
are loc primavara, in lunile martie-aprilie. Pescuitul salaului se poate face cu undita cu fir subtire (0.2-0.3 mm ) sau cu lanseta iar struna va fi
din fir de nylon sau din materiale compozite, rezistente, ca si in cazul stiucilor. Momeala
cea mai folosita este pestisorul viu si se agata in ac de buza cu virful iesit prin nara astfel
incit acesta sa ramina in viata cit mai mult timp. Cirligul va avea nr. 6-8 fiind
recomandat un plumb usor (max. 15 g). Pluta va fi lunga (peste 15 cm), confectionata
din pene de gisca sau din alte materiale moderne. Salaul musca hotarit, inteparea
trebuind sa fie prelungita si ferma. Nu trebuie sa ne grabim la intepare deoarece salaul
este lacom si insista mult asupra momelii. La muscare pluta coboara usor pina dispare
complet spre adincurile apei. Cind nu se mai vede nimic, dupa un timp, intepam energic.
Pe cit posibil vom incerca sa mentinem pestele la suprafata altfel acesta se poate ascunde
dupa obstacolele situate pe fundul apei. Sezonul salaului incepe din august si tine pina la
inceputul iernii. Orele favorite sunt cele dupa rasaritul soarelui si spre amurg. Salaul se
poate pescui si la naluci dar rezultatele sunt in general mai slabe decit la pestisor viu. O
descriere a tehnicii de pescuire a salaului puteti gasi si la rubrica Tehnici de pescuit.
Inapoi la index

Bibanul (Perca fluviatilis)

Bibanul este una din speciile cele mai raspandite din tara noastra fiind intalnit in ape limpezi si
lin curgatoare. Mediul sau preferat il constituie baltile si lacurile dar poate fi intalnit incepand din
zona raurilor de deal si pana la Dunare. Este un peste usor de recunoscut datorita aspectului si
coloritului sau aparte: trup oval, cu regiunea anterioara inalta, spate arcuit, prevazut cu doua inotatoare apropiate, cea din fata fiind mai mare
si tepoasa. Gura este mare, cu dinti mici si desi. Coloritul este verde-cenusiu cu reflexe aramii iar burta cenusiu-alburie cu tente de galben. Pe
spate bibanul are 5-9 dungi verticale, inchise la culoare iar inatatoarele abdominale sunt rosii. Dimensiunea medie la maturitate este de 30
cm, cu greutatea de 200 - 500 grame, ajungand in mod exceptional la 60 cm si 5 kg greutate. Bibanul este un peste lacom si se hraneste
aproape numai cu hrana vie: pestisori, vietati mici, larve, insecte, melci. Este un peste sedentar. Depunerea icrelor are loc in perioada martiemai cand umbla asiduu dupa hrana. Locurile preferate de panda sunt cotloanele de langa mal, radacinile din apa. De obicei pornesc la atac
ziua, in carduri - intre ape (1-1.5 m adancime). Bibanii traiesc in grupuri ierarhizate, avand in frunte 1-2 conducatori care prefera apele mai
adanci, fapt ce genereaza un comportament concurential foarte special. Bibanii inoata foarte repede si urmaresc prada pana la completa ei
epuizare. Pe canicula nu este activ preferand apa mai rece, fapt ce face ca bibanul sa fie unul din pestii cei mai activi iarna.
Pescuitul bibanului cu undita este foarte spectaculos. Se poate folosi o varga usoara si lunga, cu fir de 0.18-0.2 mm, cu carlig nr. 3-8 (8
pentru momeli mici, rame). Se recomanda ca momeala sa fie activa (rama vie agitata, pestisor viu) sau agitata de pescar, bibanul fiind
receptiv la tot ce tremura. De retinut ca atunci cand prindem mai multi bibani si "toana" se opreste brusc, nu trebuie sa renuntam ci sa avem
rabdare deoarece cardurile de bibani revin mereu in acelasi loc.
Pescuitul cu naluci este foarte atragator aducand pescarilor cele mai mari capturi. Lingura va fi armata cu un carlig triplu; s-a dovedit ca nu
este necesar sa impodobim carligul cu ciucurei si alte accesorii. Naluca va fi agitata prin miscari ascensionale si apoi scufundari. Trebuie
dovedita prudenta la scoaterea bibanului din apa deoarece inotatoarea dorsala deseori ne poate rani. Lupta bibanului este de regula relativ
scurta.
Bibanul este un peste valoros, cu carne dulce si este foarte mult consumat sub forma de "saramura", fript pe o tabla si apoi pus in apa sarata.
Datorita acestor calitati, braconajul a condus uneori la depopularea masiva a bibanului in numeroase lacuri si balti de ses.
Inapoi la index
Pastravul (Salmo trutta fario)
Pastravul face parte din familia salmonizilor. Patravul are o mare varietate de culori rareori fiind intalnite doua exemplare identice. Unii sunt
mai deschisi la culoare, verde-albastru pe spinare, argintii pe flancuri, altii sunt cafenii pe spate, aurii pe flancuri si albi pe burta. Cuoarea
este influentata de mediul inconjurator. In toate cazurile sunt prezente punctele rosii sau negre din zona flancurilor si spate. Pastravul comun

este cel mai raspandit la noi in tara. Ca varietati de pastrav mai mentionam "fantanelul" (Salvelinus fontinalis) - peste frumos colorat,
"pastravul curcubeu" (Salmo gairdneri irideus)-cu puncte negre in loc de rosii. Pastravul poate atinge la maturitate o greutate de pana la 6 kg
si 70 cm lungime. Marimea legala de pescuit este de peste 20 cm, fiind socotit bun pastravul de cca. 1/2 kg si foarte bun cel de cca. 1 kg.
Pastravul traieste in ape de munti, reci si limpezi, bine oxigenate, cu fund pietros, in special din zona izvoarelor. Temperatura optima a apei
este de 10-12 C pentru fantanel si de 14-19 pentru curcubeu. De la 19 C apa devine slab oxigenata si pestele nu mai mananca. La noi in tara
il intalnim in unele lacuri montane: Bucura, Gemena, Zanoaga (Retezat), in lacul Galcescu, la obarsia Lotrului si in Lacul Rosu (Gurgiu),
acumularile Izvorul Muntelui, Tarnita, Valea Draganului. Locurile preferate de pastrav pentru odihna si panda sunt cotloanele din maluri,
golurile dintre stanci si pietre, la radacinile copacilor. Perioada de hranire incepe dupa rasaritul soarelui pana cand se lasa caldura, moment in
care patravul se retrage. In zilele noroase acesta poate vana toata ziua. Hrana pastravului este constituita din larve, fluturi, musculite,
crustaceii, pestisorii. Nici proprii sai pui nu sunt crutati. Perioada de reproducere este octombrie - ianuarie.
Pescuitul pastravului se face cu undita. Cea mai eficienta metoda de pescuit este cu rama de nisip, de pamant de telina. Metoda nu este
acceptata in pescuitul sportiv. Cel mai usor se pescuieste cu rama in apa tulbure deoarece pescarul nu este vazut de peste. Aceasta metoda
este pe cat posibil de evitat, fiind socotita de pescari nesportiva. Vom intrebuinta vergi fine, nervoase si usoare. Daca pescuim la "pipait"
atunci este bine sa alegem o varga mai lunga si o mulineta adecvata. Pescuitul cu musca artificiala in ape limpezi este foarte raspandit in
randul pescarilor, pescuit socotit ca o adevarata arta. In acest caz trebuie sa retinem ca musculitele trebuie sa joace permanent. Pastravul este
un peste greu de prins si adeseori il gasim unde nu ne asteptam. Din acest motiv trebuie sa mergem si sa cercetam mai multe locuri preferand
deseori zona apelor de tranzit, zona limitrofa apelor turbulente. De ce ? El sta la panda si apa ii aduce mancarea. Alegerea mustei artificiale
este cea mai anevoioasa. Intotdeauna trebuie sa analizam mediul si sa alegem ceva ce se potriveste locului ales de pescuit.
In functie de marimea pastravilor putem folosi si linguritele- musca si nalucile. La pescuitul pastravilor mari deseori se utilizeaza ca
momeala pestisori vii. Metoda nu numai ca este admisa dar este chiar rcomandata deoarece pastravii mari sunt adevarati canibali, mancandui pe cei mici.
Pastravul este un peste foarte apreciat, avand o carne gustoasa. Din acest motiv, din pacate, braconierii nu-i iarta spre nesansa generatiilor
viitoare de pescari care nu vor mai avea sansa de a se bucura de acest gen de pescuit, socotit a fi cel mai rafinat.