in Romania Revist& lunari de schimb de experienta qt Indrumare metodologicl apicoli editati de Asociatia Cresc3torilor de Albine din Republica Socialist’ Romania CO X *& or. 7 % iulie 1985 CUPRINS J, MILOIU: Sub semnul urgenjei: S& sporim productia de propolis. M_ ROSOGA : Despre cresterea matcilor. V JUNCU: Contributia albinelor la sporirea productiei agricole. $t. POPESCU : Polenizarea’ calturilor de floa- rea-soarelul cu ajutorul albinelor. R, DINCA: Observatii asupra culesului de 1a flodrea-soarelui in Baraganul cAlérdsean. 1.-V. CIRNU: Factorii principali care influen-. Yeazi secretia de mana, G. MANARCA: ‘Topitor solar. I, KRAFFT : Despre rame. Apicultorii_ne reamintesc: idei valoroase 1a indemina tuturor E. TARTA: Diversificares productiei — cale sigura de rentabllizare in apicultura, : : : : ' i ¢ ‘ i ¢ Elena PALOS, Filoftela POPESCU: Produse 4 apiterapice pe bazA dé propolis standardizat, ¢ DIVERSE e CURIOZITATI ¢ 4 $ $ 4 é I. CRISAN: Din patania unui ineepator. €. VASILIU: Un roi Intr-o »broascd“, DIN VIATA ORGANIZATIEI NOASTRE CALENDARUL APICULTORULUI APIMERIDIAN ©. MILEA : Nagoya — loc de intilnire al api cultorilor din Intreaga lume. ‘DE VORBA CU CITITORM Coperta I-a: Prin polenizerea saturatd a lanurilor de floarea-svarelui, albinele usigurd mart sporurl de recoltd. (foto: ing. E. TARPA) QS ee ery oo Tak asco PSelel ruts me (ser Gren tikes DE ALBINE DIN R.S.ROMANIA error) POC On NES a Erne Cer Per ea esters ECU Teer eee Seas ame MRO Sele Keer Greet roe eranm a ION GRAMA NOC Ta reer neat Rerera) iy ree Ogun say Te CT aE GS Tor Soa ries CRCMRaN nT st COLEGIUL REDACTIONAL eeu ere Caer] a ROMEO ORES LNT) OPAL Lee Um oN Son SECRETS co Cio Ca Soe ON iol ae fea) tr reed Stats oe FSi en oot a CeO oe rman comes CRY cies anre cen eRe LUO eet eee TRTORTTEY cov Tun ru ema een ERD PNsiore) CUNT Mol Soren Xe] $0) SU) IRENA LTT aS OEM Capcity Fucik ne. 17, Bucuresti, sec. 2 Cod, 70281 @ ‘Tel. 11.47.50 Penns Cre ara eany Sorry EMMIS TEs atin CS Corin) Bra iaete hair ae ae na ROMPRESFILATELL [SD os ecco A rare BM en Cent nr. 64—66, P.O.Box 12—201 Cote a SL Gmeat Tiparit la 1. P. 13 Decembrie recSub semnul urgent SA SPORIM PRODUCTIA DE PROPOLIS Ing, I. MILOTU Institutul de cercetare si productie pentru apicultura Propolisul sau cleiul albinelor este o substan{i cu compozitie deosebit de complex, care are la baz& secrefii ale mugurilor unor plante ca: plop, mesteacdin, cires, visin, prun. piersic, brad, anin etc. ” Propolisul este folosit de albine. pentru limitarea deschiderii urdinisului, poli. zarea celulelor $i a peretilor stupilor, astuparea si nivelarea crapiturilor, asperitd- titilor din stup ete. Urmare a unor cercetari stiintifice au fost stabilite proprie- tatile regenerative anestezice, antiinflamatorii $i. antioxidanté ale propolisului. Aceste insusiri ale propolisului il caracterizeazi ca o substan{a cu un Dbogat spectru al actiunii biologice si farmacodinamice, ceea ce ii asiguré o gama largi de utilizare. Propolisul s-a dovedit foarte eficient in tratarea unor boli ale animalelor : necrobacteriozi, rani cu localizare si provenienta diferité, afectiuni aftoase, boli intestinale si pulmonare ale tineretului, boli obstretico-ginecologice gi mastite la cornute mart. Jn medicina umana propolisul ‘ca substanti de baz4 in apiterapie s-a dovedit _ util in dermatologie, chirurgie, stomatologie, ginecologie, iri terapia unor boli intesti- nale si pulmonare si chiar in oftalmologie. Propolisul joacd un rol foarte important si in prepararea produselor cosme- tice. In aceste preparate ‘propolisul se adaugé'ca stibstanfi biologic activa care im- Piedic& degenerarea prematura a piel ‘Conform unor date din literatura, propo- lisul este aplicat ‘si.ca antioxidant in industria piscicola. Propolisul 4 devenit dintr-un produs apicol necunoscut un produs cu foarte mare pdpularitate, asa se explicA cererea tot mai mare. de propolis. RRA RAS La inceputurile cresterii albinelor propolisul era asimilat in general cu * ceara. Mai tirziu s-a constatat cA pro- polisul este un material de constructie si de protectie cu care albinele lipesc diversele crépituri din stup si cé are si alte insusiri decit ceara- Primele teorii despre formarea si o- riginea propolisului au’ fost foarte pri- mitive, astazi ele reprezintA doar niste trepte pe drumul spre teoriile actuale despre formarea acestui produs al albi- nelor. , in prezent stiinta apicold dispune de doua teorii pentru explicarea formarii si originii propolisului. Una din teorii afirma cA albinele a- dun. propolisul din rasinile si secre- Annan tile mugurilor si de pe scoarfa tinor rasinoaée sau foioase. Partizanii acestei teorii.: Risch, Eve- nius, Berlepsch, Cieselski sustin cA al- binele adund propolisul astfel : in prima faza albina desprinde cu ajutorul man- dibulelor o bucktici de rasina sau de secretie a plantei pe care apoi o prelu- creazi prin migcarea acelorasi_man- dibule. Acest propolis este preluat de picioa- rele din fata, de pe acestea de cele din mijloc si in cele din urma este depo- zitat in cosuleful unuia din picioarele Posterioare. § Albina formeaza astfet ghemotoace, la fel ca Ja colectarea po- Jenului. Cu ‘incdrcitura de rasini ea zboara la stup unde-alte albine preiau 1ghemotoacele si le folosese acolo unde este necesar. fn’ anul 1907 dr. Kiistenmacher a emis 0 teorie care, spre deosebire de cea precedenta, explicd formarea si ori- ginea propolisului din gréuncioarele de polen, Dupa dr. Kiistenmacher, albi- nele lucratoare inghit polenul gi-l acu- muleazi intr-una din por{iunile intesti- nului pe care dr, Kiistenmacher 0 nu- meste ,stomac de polen“. Procesul propriu-zis de formar propolisului incepe prin absorbirea ‘uunei mari cantitati de apa. Grauncioa- rele de polen se umfli datorita faptu- Jui cA absorb o cantitate de apa de 5 ori mai mare decit propria lor greu- tate si pe urma crapa. In urma acestui fapt din grauncioarele de pelen se scurge plasma pe care albinele 0 folo- sesc ca hrand pentru puiet. Din inve- ligul griuncioarcloy de polen ia nastere un balsam pe care albinele il elimina sub forma de picituri de 2—3 mm. Dupa dr, Kiistenmacher acest balsam formeazi baza si esenta propolisului. Dar nu toate gréuncioarele de polen sint de aceeagi calitate si o parte din ele nu crap nici prin umflare, deci reprezinté un balast in hrand de care albinele caut sd se elibereze. Din cau- za densitatii specifice mai mici acest palast — polenul — ajunge la partea ‘posterioara a intestinului unde se com- bind cu balsamul. Prin migcdri ondula- torii ale ,stomacului de polen* lucra~ toarele elimina si depun pe /peretii sau fn crapaturile stupului masa de balsam care se intdreste si se formeazi o mast pee galben-rosietica sau_maronte. inainte de solidificarea completa albi- nele fi adaugi in stup praf dar si im- puritati mecanice, materialul cipatind © consisten{a care permite s& fie trans- portat dintr-un loc in altul. 5 ‘ Dac& propolisul s-ar forma pe baza polenului, deci’ conform . teoriei di Kiistenmacher, in acesta ar trebui * apara intr-o masuré mai* mare sub- stante azotate, zaharuri si substante It Pidice, care in polen sint in cantita relativ mari. ‘Nici alte substan}e pre- a zente in polen nu s-au descoperit in propolis, nici chiar in cantitate mica. In defavoarea acestei teorii stau mar- turie si multe aspecte de ordin fizio- logic, morfologic, biologic si anatomic pe care le-au expus mai ales Haydak, Evenius si Résch. Fs in ultimul timp cercetarile asupra propolisului au adus o mulfime de as- pecte in sprijinul teoriel dr. Rosch. ‘Dac& se compara substan{ele continute in propolis care se gasesc in acesta: ele se regasesc neap&tat in una sau mai multe din speciile de planté pe care le viziteazi albinele gi ale céror secretii ar putea fi surse potentiale ale propo- lisului. Albinele aduna propolis de pe frun- zele, mugurii si scoarta coniferelor, plo- pilor, prunilor’si a altor plante care secreta substante rasinoase. Culegatoarea de propolis atacd sub-. stanfa rasinoas’ cu mandibulele, apoi cu capul ridicat, ea se trage. inapoi pina ce particula de propolis pe care a apucat-o se intinde, transformindu-se intr-o a{{ lungi care se rupe. Dupa aceea picioarele ei manevreazd mica particula de risinA si o depoziteazd intt-unul din cosuletele de polen. Timpul necesar unei culegatoare pen- tru a acumula o incarcdturé de mate- rial variaz& mult in functie de conditi acestuia si de rapiditatea cu care realizeazA incarcAtura. Mayer a obser- vat cA ctilegiitoarele de propolis isi in- trerupeeu deseori operatia de tnedteare intorcindu-se la cuib si revenind din nou la cules fara ca incdrdtura s& se fi micsorat. Ea presupune cA. scopul acestor curse era aprovizionarea cu hana. Se Stic cd, de obicei, culegatoarele de polen golese cite o celula de miere inainte de a porni in cursa de cules. Pireste situatia diferi de aceea a cule- | gatoarei de propolis, deoarece prima are nevoie de putind iniere pentru a o amesteca cu polenul brut pe care il co- JecteazA; dar ambele categorii de cu- legitoare au nevoie de hrana si nu o pot gasi in propolis.Cursele pe care culegatoarele de pro- polis le fac sub cuib si inapoi dureazA in medic 15—20 minute. Aceste curse pot fi intrerupte la intervale de 5 mi- nute pind la o ora, Uneori culegatoarea de propolis este intimpinata la urdinis si ajutata de alte Iucrtoare cu propolis pentru ai des- c&rea ghemotocul. Dar de obicei ea pai- trunde tn cuib si pina in zona unde este folosit propolisul. Acolo asteapta linistité pind ce o alt& lucratoare cu propolis ce are nevoie de material se apropie de ea si preia o parte din in- crektur’, Rareori culegitoarea se de- baraseaza singura de incdrcdtura. Des- cArcarea ei de c&tre ajutoare poate dura de la una pina la citeva ore. Dac ma- terialul pe care l-a colectat nu este destul de maleabil, culegitoarea poate astepta:si pind in ziua urmatoare pen- tru a fi eliberata de incarcatura. Atunci se poate duce la urdinis unde asteapt pina ce incdredtura este inmuiata de cAldura soarelui pentru a putea fi in- departata: Colectarea de propolis pare’ a fi re- zervata exclusiv unui numéar restrins de lucrdtoare. Din intreaga populatie a unei colonii, numai citeva albine sint angajate in aceasti activitate si rare- ori indeplinese $i alte munci, cum ar fi colectarea de nectar, chiar daca, acest lucru este necesar si posibil. Dar culeg&toarele de propolis pot fi determinate sa paraseasc’ aceasta munc& si s& treacd la colectarea de nectar daca in apropietea sursei de pro- polis exista surse de nectar cu continut tidicat de zahar si cu proprictati aro- matice atractivé ; dar de obicei ele re- vin repede la colectarea de propolis: Instinctul de propolizare al albine- lor s-a format in procesul evolutiei lor sub influenta factorilor nefavorabili si atmosferici. De aceea cl se manifesta diferit la diferite rase de albine. Chiar in cadrul unei vase exista populatii sau familii de albine care manifesta inten- sifati diferite ale instinctului de pro- polizare. Productia de propolis are un profund aspect sezonal, cea mai mare cantitate fiind strinsa in perioada de toamna cind albinele isi pregatesc cuibul de ier- nare. O mare importanta la stringerea propolisului o are temperatura aeru- Jui, din aceasta cauza culegatoarele de propolis isi incep activitatea la o anu- mita ora si pe masura ce se ridicA tem- peratura, Cantitatea de propolis care poate fi recoltatd din stup este foarte variabild. Dupa unii autori ea poate. fi de 50— 100 g, dupa alfii 150—200 g, dupa au- torii canadieni 225—450 g. Cantitatea aceasta depinde de o se- rie.de factori printre care : rasa albi- nelor, conditiile geografice si climatice, structwra stupului, prezenta surselor de propolis in natura, puterea coloniei de albine ‘ La familiile de albine cu aceeasi pu- tere, cantitatile diferite de propolis sint determinate de tendinja unor familii de a propoliza mai mult. Propolisul poate fi obtinut prin : a) recoltarea prin raclare de pe pie- sele stupilor ; de la urdinis, de pe pe- refii stupilor, de pe distanfatoaréle ra- melor, de pe scindurelele’ de podisor ete. ; b) folosirea ‘unor dispozitive ca: plase din fire de plastic sau metalice cu orificiile de 2—3 mm, gratii din sipci de lemn, plastic, placi de lemn cu suprafaja asprd, placi de plastic cu orificii de 2—3 mm, dermatina de cu- loare inchis&, linoleum i chiar carton asfaltat. ' F Pentru sporirea productiei de propo- lis un rol important fl are selectionarea materialului biologic dup& instinctul de propolizare. Stringerea de propolis si folosirea lui de catre albine e o necesitaté tot atit de vital ‘pentru aceste insecte ‘ca si cladirea de faguri Daca nectarul si polenul transformat de albine in miere si pastura sint pen- tru albine hran, propolisul este nu nu- mai un material de constructie ci si un excelent mijloc de igienizare a in- cintei stupului.DESPRE CRESTEREA MATCILOR M. ROSOGA Practice apicultura de 9 ani, pornind de la 2 familii de albine, iar de 3 ani mA ocup de cresterea matcilor cu re- zultate foarte bune. Ma simt obligat si afirm cA munca de crestere artili- cialé a miteilor este la indemina ori- cairui apicultor valid, cu condifia si-i ezerve inir-una din zilele séptiminii 3—4 ote de lucru in stupina, mn cazul ingrijirii a 20—50 de familii de albine. Eu ingrijese familiile de albine dumi- nica, stupina fiind ampiasata la 60 km | de locul de munca, in comuna Turbu- rea, jud. Gorj, iar deplasarea o fac cu trenul sau auto. Nu practic pastora- jul, iar zona in care crese familiile mele au un bun cules de la salcim si culesuri moderate de la tei si fineaa. Literatura de specialitate ofera din belsug metode gi enumera ustensilele necesare cresterii artificiale a méitcilor. Eu mi-am confectionat o spatuld pen- iru transvazat larve, un cui din lemn de esen{A tare cu diametrul de 9 mm, rotunjit la capete, pentru confectionat hotel artificiale si 4 rame portbotci. Mi-am: confectionat 100 dopuri din lemn de brad cu diametrul:de 20 mm, intrucit dopurile de plutA pentru sticle pe care le-am folosit tn an au fost roase de albine, Diametrul dopurilor a fost dictat de diametrul bigudiurilor pen- tru pir, din material plastic gi -astu- pate la’ un capit cu dopuri metalice pentru sticle, pe care le folosese drept custi de eclozionare a mitcilor in fa- milia crescatoare sau direct in nuclesle de. imperechere. Rama crescitoare are parfile late- rale prevazute cu cite doud sintulete pentru doua sipculie portbotci si sint, impreuna cu leaful inferior, de acceasi lafime cu a lea{ului superior — 25 mm. Pe ambele fete se inchid cu gratii din plastic de la magazinele A.C.A., fixate in pioneze. In cele dowd sipculite am ingurubat cite 10 holtsuruburi de 40 mm lungime in care se insurubeazd 4 dopurile din lemn, in prealabil gaurite cu un burghiu pottivit pentru usurarea operatiei. Dupa capacirea. botcilor aceste dopuri se desurubeazé gi se al- toiesc in nuclee de imperechere sau se monteazd peste ele direct pe gsipculite custile de eclozionare tip bigudiu. Ca ‘nuclee de imperechere folosese stupli obisnuiti, in cazul formarii de la fnceput a unor roiuri sati_nucleele S.C.AS, 2 cu patru compartimente pentru cite doud jumatati_de rama M&.,, in cazul fn care urmarese de la ineeput doar obtincrea miatcii impe- recheate. 3 Folosesc’ cu rezultate foarte bune si citeva ghivece’de flori, din lut ai mai miirigoare, asezate cu gura in jos pe o scinduric& sau’ placaj, in care am altoit o bucat’ de fagure. Acestea pre~ zinté marele avantaj cA le pot agata prin pomi si riscul de raticire al mat- cilor este minim. Primavara’ timpuriu, dupa revizie, i fixez familiile care au cea mai mare putere de dezvoltare re au dovedit in anul anterior calitati bune (nu se va neglija completarea fisei fie- carei familii). F Aminunte suficiente despre ce’ cali- tati trebuie si aibA o familie cresci- foare se gasese in. literatura de specia~ litate, Cei care nu s-au preocupat de notarea calitatilor fiecirei familii de albine li’ se indica folosirea drept fa- milie de crestere, familia perfect sana- - toas’ care a ajuns cel mai'devreme la maximum de dezvoltare. Pornirea cresterii de matci o fac in familii neorfanizate, imediat dup’ cu- lesul de la salcim,, Dup& ce am pregatit ramele .pertbotci pentru transvazat, in familiile fixate pentru crestere creez loc pentru introducerea acestora si este absolut necesar ca aceste raine sa fie marginite de rame din stup cu oud si Jarve, pentru c& pe aceste rame se afla un numar mare de albine doici. iSe fin ramele portbotci in locul de ctestere 1—2 ore pentru. acomodarea albinelor gi finisarea de cAtre albine a botcilor artificiale cu léptisor luat din celulele cu larve de 2—3 zile sau, cu ajutorul pipetei, cu ser fiziologic luat din farmacie. Se usureazi astfel de- punerea larvelor pe fundul botcilor ar- tificiale si se mireste procentul de larve in crestere. Dupa ttansvazarea larvelor de o zi, deloc dificila si intro- - ducerea ramelor in locurile. pregatite, fara gratii, se asteapta 2—3 ore dupa care se poate face un control, in vede= yea stabilirii numarului de botci luate in eregtere. Acest control este bine de facut a doua zi (simbata transvazare iar duminicé control) peniru ci ne pu- tem insela asupra numarului de botci luate in crestere si putem efectua dubla transvazare, operatie care nece- sitd scoaterea larvelor plantate ante- rior si transvazarea altor larve de o zi pe laptigorul depus de albinele doici. Obtin astfel,matci bine hranite in timpul dezvoltarii, de cea mai buna ca- litate péntru viitoarele familii de al- bine. Dupa dubla transvazare si comple- tarea restului de botci neluate in crestere cu larve de o zi pe laptisor, obtinut din botcile luate in crestere, fixez gratiile pe ambele fefe ale ra- mei si 0 introduc la loc in corpul de crestere. Dupa.o sAptimina gasesc bot- cile cpicite, ridie rama in coxpul cu miere sau o dau altui stup pentru clo- cire. Familia crescditoare 0, piegatesc din nou prin aducerea altor ratne cu oud si larve de o parte si de alta’a Jocului de crestere. Operatia se repetdé saptaminal, pro- centul de luare in cregtere fiind din. ce in ce mai mare. In cazul in care nu sint pregatit si - formez nuclee pind in ziua a 12-ade la transvazare, zi in care mitcile eclozic- neaza, in momentul in care am ridicat rama cu botcile cApicite introduc peste fiecare cite un bigudiu, servindu-mi drept cused de eclozionare. Nu se scot +stu gratille fiinded matcile pot sa fie hra- nite din’ interiorul acestora prin orifi- ciile bigudiurilor: in cazul in care s-an desface gratiile, matea stupului respec~ tiv nu s-ar mai dezlipi de custi»cautind sa-si suprime rivalele, Pentru evitarea consagvinizd cleele de imperechere le deplasez din doi in doi ani la o distanf& de 4 km de vatra stupinei, iar dupa impereche- rea matcilor le readuc pe vatra. Mentiénarea citorva avantaje pe care le-am avut crescind mAtci in stu- piha mea va mari poate ambitiile mul- tor apiculiori incepatori si-avansati : — am la indemi matci in toata perioada. de vara pentru formarea ‘si Inmultivea familiilor sau pentru schim- barea celor necorespunzitoare, Alifel ag astepta sA. gasesc intimplator prin botei si si formez cu ele alte fa- — mAteile si-au dovedit din plin ca- litafile prolifice ; — familiile eves toare, cele mai pu- ternice din stupina, nu-mi roiese nicio- , data, albinele lor find in permanent in contact cu bétcile artificiale ; in fiecare vara familii — formez tem orice iarna ; — familiile sint inzestrate numai cy miatei tinere iar avantajele acestora in dezvoltarea de primavaraé nu mai tre- buie comentat&. . Ar putea surprinde cresterea ‘de mitci in familii heorfanizate. In com- paratie, cu pornirea in -familii orfani- zate, procentul de luare in: crestere este intr-adevar mai’ mic, dar in conditiile de care dispun'm& mulfumeste un nu- mar de 6—20 botei luate in crestere de fiecare familie crescdtoare, albinele alegindu-gi_ cele mai sdnatoase larve. Lucrez cu 3—4 familii crescdtoare, asa incit obtin saptaminal minim 20 botci, numér suficient pentru cele 25--30 fa- milii pe care le ingrijesc.“CONTRIBUTIA ALBINELOR LA SPORIREA PRODUCTIE! AGRICOLE Prof. V. JUNCU Importanta albinelor nu const nu-" mai in productia de miere, ceara, pro- polis, polen, lptigor de mated, venin sau apilarnil ci si in rolul pe care ele fl au tn polenizarea culturilor agricole entomofile. La 0 serie de plante polenizarea este conditionati de structura florilor, de adaptarea acestora la un anumit tip de polenizare si fecundare. Unele specii si soiuri de plante sint autosterile sau partial autofertile, adicd la florile lor nu se face polenizare gi nici ‘fecundare decit slab, cu. polenul propriu. In acest caz, pentru poleni- zare polenul poate fi transporiat de pe 0 floare sau de peo planta pe alla cu ajutorul vintului sau cu ajutorul insec- telor. Secretia nectarului, ca factor de atractie pentru albine, depinde.de me- diul inconjurator si de numeroasele condifii care pot varia la intervale chiar foarte scurte. Intre aceste con- ditii, o deosebita influenté o exercita virsta plantei, soiul, starea vremii, tem- peratura, solul, lumina, precipitayiile ete, iar asupra plantelor agricole gi agrotehnica aplicati. Cea mai mare cantitate de nectar, florile o secreté in’ timpul maturarii staminelor gi pistile- lor, find mai bogate in nectar in prima jumatate a zilei. Desi plantele cu flori autofertile nu au neaparat nevoie de polen strain, totusi, cind se asigurA o polenizare sa-- turatA cu ajutorul albinelor se obtin producti mai mari si de calitate supe- rioard. In schimb, plantele cu flori functional femel autosterile au nevoie ‘neaparat de polen strain, de poleni- zare incrucisata, ceea ce se realizeazd cu ajutorul: vintului, dar foarte frec- vent cu ajutotul insectelor. 6 *semincere ca lucerna, Datorité unei agrotehnici avansate, cind pentru combaterea bolilor si dau- n&torilor la plantg se folosese diferite substante toxice, insecto-fungicide, se distruge o parte insemnaté dintre in- sectele folositoare, albinele melifere fiind necesare in’ perioada infloritului. De-aceea, in cazul aplicarii tratamen- telor in ‘vederea combaterii bolilor si daunatorilor la plante, este obligatorie prevenirea apicultorilor pentru ca acestia s& ia m&surile necesare pentru protejarea albinelor. De efectele bune ale polenizarii_su- plimentare entomofile se bucura : floa- rea-soarelui, rapita, hrisca, mustarul, bumbacul, bostanoasele etc, Culturile polenizata cu. ajutorul albinelor melifere sporese pro- ductia de seminte pind la 60°, la spar- cetA cu 200—250%/). i Numeroase specii si soiuri pomicole sint’ avizate obligatoriu la polenizare entomofila — respectiv a albinelor, care contribuie mult la sporirea can- titativa si calitativa a productiei. S-a dovedit pe cale experimental& cA al- binele melifere participa la polenize- rea pomijor si arbustilor fructiferi in proportie de 881 fajA de celelalte in- secte polenizatoare. _ La unele soiuri de vit de vie cu flori autosterile, pentru obtinerea de pro- ductii mari si de calitate superioaré trebuie si se asigure polenizarea incru- cisatA cu ajutorul albinelor. Cind po- lenizarea la vita de vie se face numai anemofil, fra ajutorul albinelor, se manifesti adesea fenomenul meierii. Polenizarea suplimentaré. cu ajutorul albinelor asigura cresterea productiei de struguri cu 20—30% si nu mai apare fenomenul meierii. Unii viticul- tori in loc s& vada in albina un parti- cipant la sporirea productiei viticole, considera c4 albinele aduc pagube prin intepaturile produse boabelor: de stru- guri. Aceasta parere este in totalitate gresita, stiut find cA constitutia anato- mica a’albinelor nu permite si product nici un fel de infepaturi. Trompa al- binelor nu poate intepa, ea serveste la lins sau supt substanfele dulci. Albi-nele adun& sucu! dulce numai de la ciorchinii cu bobitele cr&pate sau deja atacate de viespi. Sucul acesta — dup cum se stie — favorizeazd dezvoltarea mucegaiului si deci putrezirea strugu- rilor. = Din stupinele ampiasate in podgorii in timpul infloritului se pot recolta in condifii favorabile 5 kg miere de fie- care familie si polen. slasarea stupinelor in culturile se va-fine seama deo serie ada de inflorire, nu- miarul de familii ecesare la un hectar de cultura, distanta dintre stupind si cultura, care trebuie sa fie cit mai mica. Stupina sd fie asezatA in ime- diata apropiere a culturilor sau chiar in incinta culturilor. Momentul cel mai potriyit de amplasare a stupilor este la inceputul infloririi, pentru a pre- veni cercetarea de catre albine gi a altor surse melifere spontane, in de- favoarea plantelor unde se asazd stu- pina. Desi sporul de productie agricola ce se realizeaz& prin polenizare cu ajuto- rul albinelor depaseste de 10—15 ori valoarea productiei de miere si ceara, unii conducdtori gi specialisti din unitatile agricole nu acordi sufi- cientA atentie rolului apiculturii in spo- rirea productici agricole. Toate fermele agricole si horti-viti- cole ‘ar trebui s& aiba stupine cu nu- marul necesar de familii de albine care s& asigure polenizarea suprafetelor cul tivate cu specii de plante care necesita © polenizare suplimentara cu ajutorul albinelor, Albinele joacé un rol foarte mare in sporirea producfiei la o serie de culturi agricole. Considerind albina ca un pretios aliat in munea de sporire a productiei agri- cole, atit cultivatorii de pe ogoare, cit si apicultorii au de cistigat imbratisind .cu drag si pasiune o indeletnicire pe cit de plicutA pe atit de utilé, chiar pre- tioasa. POLENIZAREA CULTURILOR DE FLOAREA-SOARELUI CU AJUTORUL ALBINELOR Ing. $t. POPESCU Floarea-soarelui este cea mai valo- roas planta uleioasi din tara noastré cultivata pe o suprafafi de circa 500 000 hectare, uleiul utilizat in ali- mentatie fiind’de foarte buna calitate. Dupa cum stim, toate plantele culti- vate, inclusiv floarea-soarelui, se dez- volta si rodese in functie de mai multi factori_cu condifia ca.factorii respec- tivi, in baza unei legi biologice sA fie intr-un echilibru optim. Desi fiecare factor este deopotriva de important, totusi este necesar si semnalim fap, tul c& recoltele de floarea-soarelui, atit cantitativ cit si calitativ, depind in mare masura si de polenizarea florii- soarelui cu ajutorul albinelor. Facto- rul polenizare datorit’ procesului de reproducere ce’ caracterizeazi aceast& planta constituie’un factor distinct si foarte important, motiv pentru care ac- tiunea de polenizare a florii-soarelui cu ajutorul albinelor intereseazi in mod deosebit economia noastra nationala. Referindu-ne la procesul de reprodu- cere care caracterizeaz& aceast planté considerim c& este necesar a face ur- matoarele precizdri: _inflorescentele acestei plante, dupa cum stim, sint ro- ttinde ca niste discuri cu flori margi- nale galbene sterile si flori hermafro- dite in mijlocul discului. De refinut 4 desi florile sint hermafrodite, adic& desi ficcare floare. confine atit orga- nele barbatesti (anterele cu polen) cit gi cele femeiesti (ovar-stigmat) totusi procesul de autopelenizare nu - poate avea loc intrucit. anterele ajung mai devreme la maturitate decit stigmatil si in aceast& situatie fecundarea se ba- zeazi pe polenizarea strain’, incruci- sat cu ajutorul insectelor si mai ales prin intermediul albinelor.Floatea-soarelui find totodat& si o foarte buna planti meliferd conside- rim cA pentru a cunoaste cind si cum trebuie amplasate stupinele la acest cy- Jes, atit in, vederea realizirii unei po- leniziri saturate cit si in vederea ob- tinerii unor producti sporite de miere marfa, nu este lipsit de interes s& ex- punem in rezumat unele:constatari din domeniul polenizarii eficiente a. florii- soarelui cu ajutorul albinelor, facute de cercetaitori competenti si prin punerea in practica apicola a acestor constalari s& obtinem rezultate si mai bune. Astiel, in urma cercetarilor s-a con- statat ci in cazul polenizarii florii-soa- relui cu ajytorul albinclor, albinele ocupa intre 93%. si 990/ din numarul total de insecte polenizatoare. Acest procent ridicat se explic’ prin faptul cA fn ultimele decenii numarul insec- telor stilbatice, polenizatoare a fost si titor redus datorit’ combaterii lor in- tensive cu diferite substan{e chimice, precum si faptului c& majoritatea in- sectelor silbatice pier in sezonul de toamni-iarn4 jar primavara unele nit se pot inmulfi in masura necésara pen- tru polenizarea florii-soarelui sau in alte cazuri datorit’ numarului redus de indivizi dintr-o familie, ca de exemplu in cazul bondarilor cind numarul aces- tora nu ‘depaseste 300. De asemenea, s-a constatat ci dac& productia obtinutaé de la hectar izolat de polenizarea cu ajutorul albinelor -este notatd cu 100, aceasta a.atins un spor de- 310%/ in cazul polenizarii cu ajutorul albinelor iar procentul de se- minte de calitate biologic’ superioara a numai 8% in primul caz si de 88% in: al doilea caz. Totedata s-aj demonstrat cA pentru obtinerea de rezultate cantitative si ca- litative cit mai bune éste necesar ca fiecare floare si fie polenizaté de mai miulte ori de c&tre mai multe albine precum gi in diferite stadti de maturi- tate a stigmatului. Este important de sublinit faptul’ cA rezultatele de mai, sus sint in functie si de distanta ce exist intre stupine cit & si intre stupine si lanul de floarea-soa- . relui, cu: precizarea ci cele mai bune rezultate au fost inregistrate atunci cind distanta intre stupine a fost intre 300 si 400 m si cind ‘stupinele au fost amplasate de jur imprejurul lanului de floarea-soarelui. A Nu este lipsit de interes si aratam c& atunci eind vetrele dese pentru am- plasarea siupilor sint situate la o de- partare sub 100 m fata de lanul de floarea-soarelui, in functie de relieful terenului, accesibilitatea drumurilor, prezenta unor repere vizibile etc. in acest caz, albinele fac raai multe zbo- ruri $i polenizéazi mai multe flori in cursul unei zile iar atit productiile de miere marfa cit si cantitatea seminte- lor de calitate superioaré sint mai mari. De asemenea, este necesar si re- marcim- cA asezarea stupilor la ‘mar- ginea lanului si intre rindurile de floa- rea soarelui nu este indicaté intrucit in asemenea situafii nu de putine ori are loc furtisagul, mai ales in cazurile cind secretia de nectar este bruse fn- trerupta. In cultura mare se pot obtine sporuri dé recolte intre 30% si 60%) si chiar mai mult. Stupinele trebuie deplasate la acest , cules atunci cind au aparut primele flori — pina la 5% din capitole si am- plasate pe grupe formate din cite 30—40 familii de albine. Unii autori recomanda ca pe timpul acestui cules familiile de albine s fie ovizionate in permanenfa*cu canti- suficiente de apa iar amplasarea stupinelor la umbra sau protejarea stu- pilor cu iarba, paie etc. puse pe ca- pacul stupilor: favorizeaz’.mentiner temperaturii, optime din cuibul fami iilor de albine precum si sporirea pro- ductiei de miere marfa care in general se situeazd, in medie, intre 14 si 35 kg. Personal practic stuparitul pasto- ral la culesul de floarea-soatelui de peste 15 ani. In acest timp am avut ockzia s constat cA unii stupari, prin masuri si procedée inadecvate si. in special prin nerespectarea distantelor + intre stupine, fac .ca rezultatele obfi-nute s& fie uneori sub posibilitatile existente. Cum procedez eu? Fara a intra in detalii, larg expuse in articolul publi- cat in revi rezumat si fac urmatoarele. preciz& — Imediat dupa culesul de la salci- mul II intrefin familiile de albine in “ raport cu caracteristicile acestui cules care dupa cum stim este lent si de durata: Urmarese ca toate familiile in ajunul infloririi florii-soarelui si aibi —7 faguri cu puiet din care 3—5 cu puiet necdpacit de toate virstele care constituie o rezerva permanent de noi generatii de albine necesare pentru in- locuitea celor care vor pieri prin uzurd sau moarte naturala — In prealabil ma documentez asu- pra sojurilor cultivate, prefer Rom- sun 52, 53, 82 cit si asupra locului de amplasare a stupinei. — Prefer distantele mai mici de 50 km, Ja sud de orasul Dragasani, in zona apropiati de nédul de, cale ferata Piatra Olt si transport stupii cind ‘au aparut primele flori (1—5%). — Stupii sint insirati pe un singur rind, la aceeasi inalfime gi in mod obli- gatoriu cu urdinisele la nord, la distan{jé de 30—50 m de lan iar uneori la distanfe mai mari de 300 m- in cazut cind existé o padure care constituie un bun punct de reper si protector im- potriva razelor solare. — Lucrez cu stupul RA 1001 si aplic magazinele ceva mai tirziu cind coroa- nele de miere din fagurii cuibului sint in curs vadit de formare. — Extractia 0 fac cind inc& 20— 25%/ din flori asiguré un cules sufi- cient pentru asigurarea proviziilor ne- cesare unei bune iernari. Procedind astfel obtin in medie 0 productie de miere marfa intre 14 si 18 kg, cu adevarat mai mica dectt pro- ductile ce'se realizeazi in Cimpia Ro- mana, dar intotdeauna realizate .cu eforturi si cheltuieli mult mai reduse. ista nr. 6/1984 ma voi sili in» — De cind practic stuparitul pasto~ tal la culesul de Ja floarea-soarelui am observat ci atunci cind in faza de apa- ritie a butonului floral sau cind la apa~ rifia primelor flori cad ploi, intotdeauna se inregistreaz o secrete mai, bogaté de nectar. In schimb, dacd in faza de totala inflorire vin zile ploioase wrmate de zile excesiv de calduroase, secretia de nectar este intrerupta si recolta de miere marfa compromisa. In incheiere se cuvine si remarcim faptul cA polenizarea entomofilA a plantelor melifere cu ajutorul ‘albine- lor, ‘concretizati prih obtinerea de se- miinte din categorii biologice superioare si producti sporite de miere marfa, fara a fi necesare investigatii-sau chel- tuieli suplimentare, in mod obligatoriu trebuie stimulata si apreciaté ca factor. distinct care pledeazA pentru valor carea pe scaré si mai largd a acestei masuri agrobiologice cu contributie ce intereseaz in mod deoscbit economia noastré nationala.Observatii asupra culesului de {a floarea-soarelui in Baraganul calarasean R. DINCA Presedintele cereulul. apicol Lebliu gard, judeful Calarasi Prin traditie, zona“ agricolé Dor Marunt detine un teren agricol deosebit de valores, contribuind la aceasta si modul de tratare si prelucrare a’ forfelor mecanice din do- farea C.A.P. Dor Marunt care sint diri- jate de un inimos agricultor, erou al muneit Socialiste, presedintele Constantin Popa, ‘Cultura de floarea-soarelui din anil 1984, amplasat& pe cele 2 sole in zona Dor Ma- runt-Inffatirea ardta destul de frumos, in sensu ed plantele erau bine dezvoltate si viguroase, cu. 0. inflorescen}a bogata, bene~ ficlind la timp de ploi pe perioada vese- tatiei. Wilokizatiile de pastoral find perfectate, stupinele urmau a fi deplasate si amplasate fn vederea asa-zisului mare cules de pro- ductie. i é ‘Stupina personalé fiind deja _amplasaté Ja un lan de corlandru la circa 700—800 m de unul din cele 2 lanuri' de floarea-soarelui ‘a riuias in aceeasi poritie si la marele cules de la floarea-soarelui. Din pura curiozitate note in fiecare an datele de inflorire a plantelor ce constituie baza meliferd In zona, date ce se refera la evolutia timpului, temperaturile minime si maxime, sporul de cintar care il indica pe zile la fiecare cules. Incepind cu 11 iulie 1984 procesul de in- florire s-a declansat, Florile erau deja de- schise in proportic de 610% si cercetate de albine care renuntasera la florile de co- nandru, unde se aflau la cules. ‘Am obsetvat atuncl ci albinele erau pu- fin nervoase, cu usoard tendin}a de furtisaz Ja deschiderea stupilor, in acea pericada lu- Grind la recoltarea larvelor pentra apilarnil si deci deschizind zilnic unii stupi. Incepind cu data de 16 julie s-a declansat culesul, un cules progresiv pe misura Inflo- Hiri plantelor, cules ce practic a durat citeva zile cu sporuri semnificative numai in 3 zile, respectiv 16—18 julie (fabela 1). © alia observatie ce se poate desprinde din tabela 1 este c& sporurile indicate de cintarul de control s-au toresistrat mai mari in primole 3 zile cind temperaturile au fost de 32°C, fra vint si nopti reci. Aceste zile au fost’ premerglitoare unor plot torentiale care au cazut In timpul noptii de 18—19 julie 1984, cind cintarul de control a inre- gistrat 0 scadere, ajungind 1a 0,600 kg, Ziua de 19 julie find caracterizati ca 0 zi mai rece, albinele au zburat dupa orele 10 Tabela t Sporul zilnic indicat de cintarul de controi oO a a Data, iulie 1984 plus minus: 16 j 2,700 7 3,200 18 3,600 19 0,600 20 0,400 24 0,600 22 0,400 a3) 0,300 24 0,600 : 25 0,400 26 0,300 a7. 2 ,200, Total 12,400 0,900 re 9,00, Celelalte zile, de la 19—27 s-au earacte- rizat prin variafii mari de temperatura, al- ternind de la rece la foarte cald si invers zona fiind strabatuta de citeva fronturi a mosferice f4rA precipitatii. In concluzie, ob- servatiile ce se desprind se pot concretiza astfel : — soiurile de floarea-soarelui de mare productivitate care se cultiva sint foarte sensibile la ‘variatiile de temperatura ; — conditiile de clima si sol stnt factor determinanti in ce priveste secretia de nec- tar, care In ultimli 3 ani a fost in continua regres, referindu-ma la zona Lelliu—Redv Vodi—Dor Marunt ; — zilele caniculare “cu temperaturi_ con- stante, premergitoare wnor fronturi: de ploi, asiguri 0 seeretie, abundentaé de nectar (exemplu zilele 16—18 iulie 1984) cit si ob- servatiile din anii precedenti 1980—1983) ; — din caietul personal in care notez evo- Jutia timpului Ja ficcare cules am constatat cA in perioada anilor 1981—1984, luna iulie a fost cea mai capricioasé lund a verii, al- ternind scdderi bruste de temperatura cw cilduri excesive, fapt ce a influentat se- cretia de nectar. Acestea sint numai clteya simple obser- vatii pe care le impartigesc, aindindu-m& c& specialistii in materie vor avea un-cuvint de spus in elucidarea acestor cftorva as- pecte si observatii care rimin tnc& deschise si discutabile, ”FACTORI] PRINCIPAL] CARE INFLUENTEAZA SECRETIA DE MANA Dr. ing. I. V. CIRNU Insectele produc&toare de mana pre- -cum si plantele lor gazd& traiesc im- preund, in interdependenta cu celelalte . vietuitoare ale pAdurii, influentindu-se reciproc intr-un sens sau altul. in acest context, secretia si respectiv productia de mana sint conditionate de de factori externi si interni (factorii genetici), Dintre factorii ex- terni fac parte jactorii abiotic’ ca de exemplu : factorii meteorologici, solul, . expozitia, altftudinea ete., precum si factorii biotici ca: plantele gazdi, ve- getatia inconjuratoare, daunatorii, pa- razitii si furnicile de padure. Ca fac- tori interni mentionim factorli eredi- tari, care transmit fiecdrei specii de! insecte producitoare de mand, insusi- vile cantitative gi calitative, ce apar- fin _categoriei respective. Referindu-ne la factorii externi -— abiotici trebuie sa subliniem ci un rol hotiritor pentru activitatea si gradul de rispindire a insectelor -produci- toare de mand il au factorii meteoro- logici: Astfel productia de mana a unui an este conditionata in primul rind de evolufia timpului de Ja sfirsitul verii i toamna anului precedent. Daca in aceasti perioadé (august-noiembrie) vremea este calda si cu precipitatii mo- derate, vegetatia se dezvolta normal si respectiv plantele gazda (molidul, bra- dul, stejarul, salcia etc.) pot si-si acu- muleze suficiente substante de rezerva in muguri (viitoarele mladite). Aceste condifii constituie in acelasi timp si cele mai bune premise pentru eclozionare, dezvoltare si raspindirea tinerelor larve, precum si pentru nasterea unei generatii sexuate puternice la’ lachnide sica atare o depunere masiva de ,oud de iarna in toamna respectiva, ceea ce asigura o puternicd dezvoltare a co- loniilor viitoare de producdtori de mana (fig. ‘l). Dimpotriva, toamnele reci cu ploi to- renfiale de lung’ durat z&pada tim- nefavorabile pentru raspindirea si fntretinerea pro- ducdtorilor de mana. Astfel, larvele de lecanide sint smulse si spalate de pe ramuri, ine& fnainte de a se fi fixat si ascun’ sub solzii mugurilor in vederea iernarii, iar matcile de lachnide care se afli in curs de imperechere sau de depunere a oualor de iatnd sint dislo- cate si distruse de frig si apa, inca inainte de a-si fi terminat ouatul. In aceste conditii perspectivele ‘de cules la mand pentru sezonul urmator sint diminuate jar sansele pentru objinerea unor recolte bogate de miere de mani sint -reduse: (fig. 2). ”* Paralel cu actiynea factorilor clima- tici, solul exercit& o influent perma- Fig. 1 — Depunere masiva de oud pe un lastar de stejar,, de citre lachnida brun’ 11a Fig, 2 — Colonie de lachnida mare a cojit de salcie distrusi de frig nent asupra dezyoltarii_ si inmultirit producitorilor de mana in mod indi- rect, in sensul cA structura si compozi- fia sa chimica se rasfring direct asupra ritmului de vegetatie si dezvoltare a plantelor gazda. Acestea la rindul lor influenteaz’ evolutia si gradul de in- multire a insectelor-producatoare de mana si respectiv recolta de mana. Expozitia si altttudinea masivelor fo- restiere (plantelor gazda) joact de ase~ menéa un rol important in abunden{a secretici de mana. Astfel s-a constatat cA densitatea si raspindirea cea mai mare a produciitorilor de mana este in general, in padurile cu expozitii sudice sau sud-vestice, insorite. Dimpotriva, in p&durile cu expozitii nordice, um- brite, ca si in cele de pe vaile si crestele reci, dezvoltarea si raspindirea produ- eAtorilor de mana este limitata, iar perioadele de secrefie a manei sint de scurté duraté. Din punct de vedere al altitudinii, produc&torii de mand sint subordonati exigentelor si: conditiilor de vegetatie ale plantelor gazda. Refe- 12 * meroase oud, 1 E yindu-ne Ja zona coniferelor s-a stabi- lit cA limitele ecologice ale acesiora variazA in general intre 800—1 550 m. Dintre factorii, biotici, o influenta negativa asupra producatorilor de mani o exercitA in mod continuu, priditorii, daundtorii si parazifii, Pra- @atorii sint dusmani periculosi ai pro- @ucdtorilor de mandi deoarece fi _deci- meazii in tot cursul anului tn diferite stadii de dezvollare, fie ca adulli, larve sau ug, i Ca pradatori si d&unatori citém : veverijele, ghionoaiele, cioctinitorile, pitigoii, sticletit, buburuzele (ca larve si adulfi), mustele, viespile, etc. Pe de alt’ parte, parazitii se ‘dezvolté de multe ori chiar in corpul producitori- Jor de mani in vederea asiguraril hra~ nei pentru urmasgii lor. Parazitii in ge- neral sint mai frecventi la lecaniide, deoarece in acest caz isi depun ouale chiar in corpul producdtorilor de mana, acesta constituind un culcu§ sigur pen- tru viitoarele larve. Astfel pe lecanii- dele din zona. conifeyelor paraziteazd frecvent Brachytarsus nebulosus, iar” pe lecanidele din zona padurilor de foioase B. fasciatus. ‘La acesti gindaci patazi{i, petioada de depunere a oudlor corespunde cu maturizarea femelelor de lecanide, cind rod inveligul ‘cornos (feasta) al produ lor de mana $i formeazi un orificiu in interiorul ¢i- ruia depun 1—2 oud. Apoi femela-pa- razit lipeste orificiul cu 0 gecrefle pro- prie, iar dupa citeva zile, larvele iesite din ‘oud incep s& se hraneascd, devo- rind con{inutul festei. jm general acesti daunatori sint foarte lacomi si deyoreazi zilnie nu- larve sau adulti. De exemplu, larvele unel diptere (muste) sint atit de lacome incit una singura suge intr-o zi pind la 50 de lachnide. De asemenea se citeaza in literatura de specialitate c& o buburuzi devoreazt fn cursul viefii sale larvare 1000— 2000 lachnide, iar ca adult consuma zilnic in: medie cite 60 producitori de mana. Pe linga acesti aprigi daunatori, in- sectele producatoare de mana au siprietenii lor de seam — furnicile de pidure — care le ptotejeaz’ contra unui mare numar de dusmani si le sti- muleaz& secretia de mana. Cu cit densitatea coloniilor de fur- nici (furnicarelor) este mai mare pe unitatea de suprafat&, cu atit perspec- tivele pentru o recolt’ buna de micre de man& sint mai mari. Din cercetarile efectuate in cadrul Institutului de cercetare si productie pentru apicultura i colaborare cu api- cultorii experimentatori de. la filiala judetéan§ A.C.A. Cluj, a rezultat in mod evident rolul furnicilor de pidure in sporirea productiei de miere de mana. Astfel, in anii 1977—-1979, apre- ciati ca ani r&i la culesul de mana in zona respectiva, recoltele de micre din padurile cu furnici (3—8 colonii/ha), au fost in medie cu 230%. mai mari fat de cele obfinute in padurile sirace in furnici (0—2 colonii/ha) *. In acelasi timp, trebuie si mentio- nam cA furnicile de paduye prin acti- vitated lor permanentd, constituie un mijloc biologic important pentru com- baterea daunatorilor padurii, Ca ur- mare se recomandé Iuarea de masuri pentru imprejmuirea furnicarelor in vederea protectici, dezvoltarii si inmul- firii_acestora. H * La aceste lucriri au colaborat ing. Gr. Fota din partea LC.P.A, ing. C, Mihdilescu si E. Texe din partea filialei A.C.A. Cluj, precum si reprezentanti ai organelor silvice locale, - ALEXANDRU MARCOVICI (1916 —1985) La 24 mdi ac, dupa o lungd_ si grea suferintd, ne-a pardsit’ Alexandru. MARCO- VICI, membru al Comitetulut Executiy al Asociafiet noastre, presedinte al Filialei A.C.A Dolj. Nascut ta 6 iulie 1916 pe meleagurile oltene, la Sa- dova, judeful Dolj, Alexandru data infiinpirit asociafiei in -anul 1957, iar din anul 1968 motor, organizator’ si infap- tuitor’ al unor realizéri_ care au jalonat drumul ascendent al apiculturli dotjene a fost decorat cu ordine si medalti ale Repubilcit Socialiste Ro- mania, Afirmindu-se si pe plan international, la cel de al XXIX+lea Congres al Fe- deratiei Internarionale @ Aso- ciafillor de Apiculturds APIMONDIA, desfasurat anul 1983 1a Budapesta — fost conferit titlul de Apicul- tor de onoare al APIMONDIEI. In decursul ‘vietii sale, Alexandru MARCOVICI a MARCOVICI a indragit. de copil apicultura cdreia i-a de- dicat intreaga sa viapid. Ab- solvent al urei prestigioase scoli de apiculturé — Scoala Kalinderu din Peris — ca- lificat maistru apicol, a im- bratisat de tindr aceasté fru- moast_profesie. : Dupi -proclamarea Repu- blicii, din anul 1948 a con- , dus neintrerupt pind la pen- sionarea sa Ferma apicolit a LAS, Piscu. Sadovei, prima fermi apicold de stat infiin- fata in fara noastra. Partici- Pant activ la toate transfor- marile revolufionare care: au marcat dezvoltarea apiculturit nationale, membra fondator al Asoctatiei Crescatorilor de Albine a fost ales in Comite- tul Filialei Dolj inca de la @ indeplinit neintrerupt func- fia de presedinte al fittalet. In toatd aceasti perioadii a desfasurat o sustinuté munca de propaganda si de introdu- cere d progresulus tehnic in apicultur’, promovind consec- vent noul tn teoria si practica apicola., Colaborator ta elaborarea unor luerdri de cercetare stiinyific a publicat mai muilte articole de specialitate care s-au bucurat de bune aprecieri, Observator atent si compe- tent al familiei de albine a semnalat pentru prima dati in fara noastri prezenta pa- razitului Varroa Jacobsoné in stupinele din judeful Dolj. Ca 0 recunoastere a meri- telor sale deosebite de pro- format si perfectionat nenu- marati aptcultor’ reusind, sa tmprime acestora dragostea fafa de albine, pasiunea si - priceperea caracteristice au- tenticilor stupart. ‘ Unul dintre cei patru copii ai sit a preluat stafeta apicoldé si continua traditia ingrijind cu fnaléd competenfa stupina familiet mostenita de ta tatdl stu, Prin disparitia lui Alexar- dru MARCOVICI, apicultura nafionala, scoala naftionala de apicultura pierde un desivir- sit stupar, un om de aleast abnegatie ‘si nesfitsitd daruire de sine, un cadru de condu- cere a cirui personalitate. exemplaré cumula cele mai valoroase calitati umane. 13TOPITOR SOLAR Prot. G. MANARCA Energia solard este intrebuintata azi in multe sectoare de activitate. Se con- struiesc tot felul de instalatii si apa- rate, care au menirea ,si concentreze razele solare calorice pe anumite su- prafete, incdlzind apa din diferite re- zervoare pina la temperatura de fier~ bere si poate chiar mai mult. Toate aceste instalatii se fac cu cheltuieli mari. Cu cheltuieli mici, si cu foarte bune rezultate, aceasta energie solara- se poate intrebuinta “si in. apicultura, la topirea si transformarea fagurilor in ceara atit’de necesara apiculturii, cit si in industrie ete. ; In apicultura, f4rA nici un efort fi- zic, cu ajutorul razelor solare calorice concentrate intr-un, topitor solar, orice apicultor in decursul anului isi_ poate rezolva usor problema topirii faguri- lor. Cu ajutorul topitorului schitat, se pot topi, in foarte bune conditii, atit fagurii din rama claditoare, cit. si fa- gurii vechi de culoare inchisa. Topitorul pe care il intrebuintez éu de mai multi ani este de m&rimea a doi faguri de rama stas. Topitorul (fig- 1) se compune dintr-o cutie de lemn, cu peretii sub forma trapezoidalé pentru ca razele solare si,cadi pe toati su- s i LE 14 prafata de topire. Dimensiunile mai. importante sint date in milimetri. Capacul topitorului (fig. 2) are doué geamuri de mirimea ramei. capacului,, Fig. 2 distanta dintre ele fiind de 40 mm. Este foarte important s& se p&streze aceasti distant intre geamuri pentru ca razele calorice de la soare sa fie concentrate cel mai mult asupra tagu- rilor pusi.la topit. Géamul de sus este mai mare cu 20 mm decit cel de jos si decit rama capacului, pentru a trece: peste peretele din fata al topitorului, astfel ca apa de ploaie si nu se scurga in interiorul tavifei de colectare a cerii, ci sd curgd jos. Tava este din tabli galvanizata, ‘pe care se pun fagurii la topit, iar pentru a mari suprafata de incAlzire, fundul {avi este ondulat. Printre aceste ondulafii se scurge bine ceara topita. A In fig. 3 avem planga de lemn si cele doua sipei (a, b) care se pun sub plans’, pentru a ridica tava ondulata, in aga fel, ca si fie la distanta de 40 mm de MDL Fig. 3 sticla de jos a capacului topitorului. Deci intre sticla de jos a capacului si tava ondulati avem o distanta tot de 40 mm. Aici se pun fagurii la topit unde caldura este de 80—90°. ‘ Tavifa colectoare (fig, 4) in care se surge ceara topiti din faguri la mon— tare intré putin sub tava ondulata, cu partea cea mai fngusti de 40 mm, pe- retele din fafa si lateralele sint deFig. 4 100 mm iar léfimea fundului este de 80 mm. Peretii la cele doud tavi iau forma trapezoidala, dup’ forma cutiei de lemn. Opritorul din tabld (fig. 5) se fi- xeazd la capitul tavii ondulate si nu las s& alunece fagurii de pe tava.on- Fig.'5 dulat& in t&vita colector. Pe sub acest opritor, prin canalele ondulatiilor se scurge ceara topita in .tavifa colector- In fig. 6 sint date in sectiune dimen- siunile de la baza tavii ondulate, in iatime si adincime, unde incap doi fa- guri de marimea ramei stas. ya Leo Fig. 6 PiesA. foarte important este supor= tul topitorului (fig. 7), construit din fier cornier. Acesta fixeaz bine fundul topitorului, nepermifindu-i alunecarea in nici o directie. La mijlocul suportu- lui, printr-o ax din teava, trece un alt ax din fier, care se misc4 in interiorul tevii, capetele lui find lipite de ca- drul’ suportului. La capitul din dreapta al axci este lipit un brat, care la capatul de jos are o deschizdtura prin care trece un semicere din me- tal (a). Cu ajutorul acestui semicerc sé d& topitorului inclinatia necesara ca razele solare si cada’ perpendicular pe “eapacul acestuia, dupa care se fixeaz cu un surub cu aripioare La mijlocul barei suport se sudeazi © bar’ de fier, care intra in interiorul fevii verticale a picioarclor suportului topitorului. Aceasté bar& fiind fixata cu bara orizontala, permite suportului topitorului s& se invirteasc% cu 360° in jurul axei sale. In felul acesta topito- Fig. 7 rul poate fi invirtit dupa soare fara nici un efort. i In. spatele cadranului topitorului este sudat un inel de metal, in interiorul cdruia intra bara de fier (b), bara de sprijin a capacului topitorului in tim- pul deschiderii. In concluzie, cu acest topitor solar putem s topim fagurii vechi de cu- loare inchisa, cite doud buc&ti odata in decurs de o zi senind cu soare. Din acesti faguri nu raémin decit cdmasile pupelor. Pagurii din rama claditoare si alti faguri mai noi, se topese in cel mult doua ore. Intr-o zi cdlduroasd cu soare .Se pot topi 3—4 sarje. Cu ajutorul acestui topitor solar, se pot topi toli fagurii vechi sau noi, in decursul verii gi toamnei, astfel cA api- cultorul are mai putin de lucru toamna cu topitul fagurilor, in plus energia in- trebuintatd este cea solara. Cantitatea de cear& rezultata este mai mare de- cit cea rezultatd din topirea fagurilor in vapori sau apa, iar munca efectuaté este cu mult mai mica. Topitorul. poate fi construit fie mai mare sau mai mic, dupa preferinta apicultorului. 15DESPRE RAME Dintre cele mai importante activi- t&ti in stupind sint si lucrarile legate de confectionatea, claditul gi pastrar fagurilor. Pentru a obtine faguri pi fect cliditi, pentru a pastra acest! fa~ guri, atit in sezonul activ cind se gi- Sese in magazia stupinei — ca faguri de rezerva — stuparul trebuie sa dea dovadi de multa pricepere. Numai cu un stoc de faguri corect confectionati, bine claditi si cu pricepere pastrati, pu- tem efectua toate lucrarile legate de tehnologia apicola. jn multi ani de practici apicoli, am ajuns la concluzia od in acel lung sir de Tucrari, incepind cu confectionarea pi +tilor componente ale ramei si termi- nind cu sortarea’ramelor pentru a fi casate si retopiti fagurii necorespunza- tori, nimie nu trebuie tratat superficial sau lisat la voia intimplarii, Din aceasti cauzd, pentru majoritatea’ lu- crarilor am confectionat “accesorii si dispozitive ajutatoare, care in primul rind imi asigura faguri corecti din toate punctele de vedere. Materialul folosit pentru confecfio- natea ramelor * Partile componente ale ramelor sint confectionate de mine in atelierul stu- pinei. In acest scop folosese degeurile lemnoase de esenté moale, rezultate in urma' confectionarii stispilor. Aceste _ materiale sau matreialul lemnos special procurat pentru confectionarea ramelor (tei sau salcie) este sortat cu atentie si uscat cél putin 6 luni. Dupa aceasta perioada, materialul lemnos nu depa- © geste umiditatea de 18—20%. Astfel evitim deformarea ulterioaré a rame-+ lor. Partile componente ale ramelor aut mici modificiri fati de cele STAS, in schimb dimensiunile exterioare si inte~ rioare sint cele standardizate. Leajul de sustinere , Consider c4 grosimea total a’ leatu- lui de sustinere (fig. 1) de 20—-22.mm prevazutéa de STAS este exagerati st nu are nici o justificare. Din aceasta cauzé am redus grosimea de la 20— 22 mm la 14—15 mm, In perioada de 10—12 ani de cind folosese aceste ra- me usoare, nw am observat nici o de- ficient&a. Din’ contra am observat ur- matoarele avantaje : reducerea greuta- tii, m&rirea suprafetei interioare si rea- lizarea unor economii de material. De asemenea, un avantaj important este micsorarea distantei intre fagurii de multietajat sau intre cuib ‘si magazin la celelalte sisteme de stupi. Din aceasta cauzi corpurile la stupii multietajati sau magaziile la celelalte sisteme de stupi sint acceptate mai usor sau la iernare albinele se deplaseazd cu usu- rinfé din corpul 1 in corpul 2, o- daté cu terminarea proviziilor din corpul 1. Latimea leatului de sustinere a ramei a fost micgorata si ea de la 24—25 mm la 20 mm. Datorita latimii reduse, albi- nele continua cu claditul fagurilor pe vertical, imbracind partea laterala. a leatului de sustinere cu inceputuri de celule. In acest fel am eliminat prac- tic acel ,corp strain“ care este leatul de sustineré in cuibul familiei de al-~ bine, Din aceasta cauzi aceste incepu- turi de celule de pe partile laterale nu LIZA Fig. 1, Leajuri de sustinere 2,25. Fig. 2. Lateralele ramei sint indepartate nici chiar in moment, tul curatirii fagurilor pentru a fi pas- trati toamna, Leatul inferior al raméi Din motive asemanatoare a fost mic: sorata si grosimea leatului inferior al ramei. Grosimea lui a fost redusd de la 10 mm Ja 8 mm, iar latimea maj rati la 16—18 mm. Fig! 3. Sablon pentru gdurirea ramelor, (se Pirtile laterale ale ramei .Am pastrat grosimea de 10 mm (tig. 2). In schimb am eliminat partea fre- zata din cele dowd capete ale lateralei. Pentru a efectua frezarea ramelor, avem nevoie de o masina complicaté — freza — care in mod normal nu se gaseste in dotarea apicultorilor. Latimea lateralelor este de maxima important. Am intilnit diversi stupari , ale .c&ror laterale aveau_o latime cu- prinsa intre 33—38 mm. Daca la stupul multietajat STAS,, dimensiunea interi- oara este de 37—-37,5 mm, lateralele se confectioneazé in mod normal cu o lafime de 36—36,5 mm. Diferenta de 5—10 mm dispare in primul an de fo- losire, datoritd propolisului depus de albine sau chiar a dilatarii lateralelor datorité umiditatii din stupi. Dacd late- ralele se confectioneazA de 34 mm, pe marginea interioaré a stupului rimine © distant de aproximativ. 3 em, spatiu care face practic imposibila fixarea fa- melor pe timpul transporturilor -in pastoral. Ramele de 37—38 mm intra greu sau deloc, producindu-ne mari greutati la introducerea si scoaterea lor din stupi. confectioneazi din tabla de OL 2 mm) 17Fig. 4, Gaurirea mai multor rame printr-o singura operatie de giurire Géurirea lateralelor Este o operatie importanta. Se poate face manual sau mecanic. In ambele eazuri gdurirea lateralelor o fac inain- tea mont&rii ramelor. In acest fel evit efortul inutil, intrucit la montarea ra- melor, mai precis la gaurirea ramelor se mai crap laterale care sint elitni- nate fara a fi asamblate. Gaurirea manuala o efectuez cu aju- torul unei sule de cizmarie. Pentru a evita craparea lateralelor, sula este bine ascutité cu un virf triunghiular. In acest fel apasind si invirtind simul- tan, evit aproape in intregime craparea lateralelor. Operatia de gaurire rnanuald este greoaie, de durata si obositoare pentru stupar. Din aceastA cauz4 in ultimul timp folosesc numai géurirea mecanicd a lateralelor. Pentru aceasta operatic am confectionat un dispozitiv original si practic. La un motorag electric de 220 V/100 VA am adaptat o mandrina de la o masina electric de gaurit de @ 0—6 mm. In aceasta :mandrina fixez un burghiu de @ 1,5—2 mm. Latera- lele sint introduse intr-un sablon (fig. 3) si giurite. 18 Gaurirea se face orizontalé. Am va- zut ins& dispozitive practice, simple, la care stuparii respectivi foloseau o ma- sind de gaurit electricd fixaté pe ver- tical, Cu mina dreaptd stuparul ac- tiona masina pe vertical, iar cu stinga deplasa lateralele. In‘acest caz se folo« seste un sablon cu ajutorul ciiruia se pot gauri 4—5 laterale simultan (fig. 4). Ca si in cazul giuririi unei singure laterale, se foloseste un burghiu meca- nic de 1,5—2 mm, dar cu o lungime de 50—60 mm. Operatia de giurire a lateralelor se poate face in orice perioada a anului, cind stuparul are timp si nu este agio- merat cu alte lucrari de moment care nu pot fi aminate. Din schita sablonului pentru gauri- Tea lateralelor se poate observa ci dis- tantele intre sirme nu se aleg la intim- plare. Ani la rind am facut masuratori, incercind diferite centrifuge inclusiv centrifuga orizontala, pentru a afla distanta optima intre sirme, numarul de sirme pentru diferite rame, precum si modul de insirmare pe orizontala sau verticala. Am ajuns la concluzia c4 4 sirme pe orizontala sint suficiente pentru rama de multietajat si 5—6 pentru rama Dadant. “Referitor la distanta intre sirme am. observat cd rama se rupe in partea su- perioaré in momentul extractiei, dato- rita faptului cé rama este inedrcaté cu miere, normal, in partea superioara. Uneori se mai rupe in partea inferi- oaré, pentru ci ramele nu sint fixate de albine de’ leatul inferior al ramei. Din aceasté cauz4 distantele intre lea- tul de sustinere si leagul inferior al ra- mei au fost fixate la 30 mm. Centrul ramei se rupe rar sau deloo dac& ex- tractia se face cu atentie. In cel mai ru caz rama se onduleazi la extras si poate ‘fi indreptata cu usurinta de stu- par.