PREVENTIE CURS 6

PREVENIREA MANIFERSTARIOLOR IATROGENE IN ORTODONTIE - aspectele iatrogene

sunt legate de 3 situatii: insuccesele, recidivele, contentia.
INSUCCESELE - inseamna neputinta atingerii scopului propus. Dupa Hotz, cauzele insucceselor
sunt urmatoarele:
1) pregatirea profesionala necorespunzatoare, pt ca un ortodont trebuie sa cunoasca probleme de
crestere si dezvolare, sa fie orientat intr-o serie de specialitati de granita, cum este ORL-ul,
endocrinologia si sa cunoasca foarte bine embriologia extremitatii cephalic.
2) diagnosticul insuficient sau neaprofundat; pt aceasta trebuie cunoscute cauzele anomaliei, toate
problemele legate de componentul neuromuscular, pt a asocia un tratament functional adecvat. La
aceasta se adauga examenul radiologic, OPG si cefalometria.
3) colaborarea slaba a pacientului.
4) scopul tratamentului este prea pretentios; ortodontul trebuie sa cunoasca foarte bine indicatiile si
contraindicatiile diverselor aparate pentru a nu propune un tel imposibil de neatins cu aparatul
respective. Trebuie sa se tina seama ca actiunea asupra bazelor osoase este limitata, dar se poate
actiona eficace asupra orientarii proceselor alveolare.
5) reactivitatea individuala necunoscuta de catre medic a pacientului. Unii pacienti reactioneaa
favorabil la tratament iar altii nefavorabil.
6) neslefuirea selectiva acaninilor temporari. In ocluziile inverse frontale fortate este indispensabila
slefuirea selectiva a caninilor, daca acesta nu a suferit usura fiziologica.
7) aparatul ortodontice concepute, executate si activate incorect
RECIDIVELE - dupa Chateau, sunt provocate de finalizarea necorespunzatoare a tratamentului,
persistenta factorilor etiologici, dezechilibrul ocluzal post ortodontic, cresterea post ortodontica. La
aceasta se mai adauga relatia os-dinte si dezechilibrul muscular. Tweed afirma ca pozitia incisivilor
mandibulari perpendiculara pe baza osoasa este cheia succesului. In ceea ce priveste dezechilibrul
muscular ,CAUHEPE a aratat ca arcadele alveolo dentare au tendinta sa se dezvolte intr-o directie
corespunzatoare zonei de neutralizare a fortelor din canalul muscular. Un prim principiu care sta la
baza consolidarii rezultatului este hipercorectia, iar cel deal doilea este supravegherea pacientului
pana la erutia molarului de 6 ani. Al treilea princiliu este varsta si durata tratamentului, recidivele
fiind mult mai rare la pacientii tineri si la un tratament lent.
CONTENTIA - pt asigurarea unei contentii eficace trebuiesc respectate urmatoarele reguli: dintii
deplasati tind sa revina la pozitia initiala, trebuie sa facem o contentie de lunga durata. Forma
arcadei nu poate fi modificata nelimitat, eliminarea cauzelor va prevenii recidiva, hipercorectia este
factor de securitate si contentie, reechilibrarea ocluzala este obligatorie, trebuie sa se permita
reorganizarea parodontala in noua pozitie a dintilor, care se face in timp, pozitia corecta
perpendiculara a incisivilor pe mandibula favorizeaza stabilitatea, corectarile facute in perioada de
crestere au tendinta mai redusa la recidiva, cu cat un dinte a fost deplasat mai mult, cu atat tendinta
de recidiva e mai redusa.
PREVENIREA MANIFESTARILOR IATROGENE
In ceea ce priveste medicul dentist generalist, el va face preventie dirijand pacientii cu anomalii la
ortodont. In ceea ce priveste medicul ortodont, el va face preventie iatrogena, daca are o pregatire
de specialitate complexa si temeinica.
PRIMUL MOLAR PERMANENT - integritatea primului molar permanent este de o importanta
capitala, pentru stabilitatea ocluziei, cei doi antagonisti intrand in contact functional deja la varsta
de 7 ani, multi parinti ingnora primul molar permanent pt ca il considera dinte temporar dar el nu
prezinta fenomenul de rizaliza fiziologica. Importanta (rolul) molarului de 6 ani:
- este considerat cheia ocluziei lui Angle,
- controleaza toate miscarile dentare ce au loc in campul ocluzal anterior si posterior, produce a
doua inaltare a ocluziei

- are o forta mare de eruptie, mai ales cel superior, ce compenseaza diferentele din plan vertical ce
survin in timpul rotatiei celor 2 maxilare.
- Schudi il considera deschizatorul ocluziei
- suporta cele mai mari presiuni pe care le disperseaza armonios prin tripodul radicular, superior in
dreptul arcadei zigomato-alveolare, care este stalp de rezistenta, si prin stalpul de rezistenta pe care
il formeaza radacinile inferioare in zona osului mandibular
- este singurul element stabil in tot timpul dentitiei mixte, preluand o buna parte a miscarilor
mandibulare
- joaca rol in normalizarea relatiilor ocluzale
- relatiile intermolare sunt criterii de clasificare a anomaliilor dentomaxilare dupa Angle
Pierderea timpurie a lui M1 (M6) atrage dupa sine instalarea unor dezordini morfologice si
functionale. D p d v pedodontic poate suferi 2 categorii de leziuni:
a) displaziile si distrofiile - ele apar in caz de tulburari grave la nastere sau in primele luni de viata.
De regula este alterata fata ocluzala, realizand dintele in fagure de miere Tomes sau forma
Hutchinsoniana, dintele in punga Moser.
b) caria - se localizeaza cu predilectie pe suprafata ocluzala, aceasta se explica prin prezenta
santurilor si fosetelor, fisurilor si eruptia lor intr-un mediu cariogen
Rapoartele interdentare corecte stau la baza functionarii corecte a ADM.
Consecintele precoce a pierderii a molarului de 6 ani: pierderea precoce atrage dupa sine o serie de
perturbari, in primul rand in plan sagital, detarminand deplasarile dintilor limitrofi. Amplitudinea
deplasarii este cu atat mai mare cu cat pierderea dintelui a avut loc mai devreme. Este mai ampla la
cea superioara si mai limitata la cea inferioara. Deplasarea este mai ampla pt dintii distali. Pierderea
precoce timpurie este urmata de deplasarea corporala prin traslatie. Pierderea tardiva este insotita de
inclinarea coronara. Modificarile in plan vertical apar ca rezultat al deplasarii dintilor antagonisti,
egresiune, care la randul lor sunt cu atat mai ample cu cat pierderea s-a facut mai timpuriu.
Pierderea primului molar permanent intre 6 si 8 ani este urmata de deplasarea ampla corporala prin
translatie a molarului secund si PM2 pana la inchiderea spatiului, egresiunea antagonistilor este
ampla. Intre 8 si 10 ani, pierderea primului molar permanent este urmata de deplasarea meziala a
molarului secund partial prin translatie si partial prin inclinare, iar PM2 se deplaseaza distal, limitat,
cam jumatatea din dimensiunea lui mezio-distala coronara. Egresiunea este limitata. Inchiderea
bresei se face prin inclinari coronare. Intre 10 si 12 ani, in urma pierderii primului molar apar
inclinari mari coronare ale molarilor secunzi, iar PM2 se mentine in pozitie fixa, modificarile in
plan vertical lipsind.
MASURI PREVENTIVE - cea mai eficace e la ora actuala o constituie sigilare fisurilor, santurilor
si a fosetelor. Cand se constata ca dintele este afectat de carie, va fi tratata cu mare atentie,
respectand toate principiile refacerii morfo-functionale. Aceeasi atentie se va acorda si tratamentului
canalicular (radicular) depunandu-se toate eforturile pt salvarea si refacerea dintelui. Cand este
considerat focar de infectie se poate extrage, folosind pt mentinerea spatiului sau reducerea spatiului
postextractional mici masuri ortodontice.