Sunteți pe pagina 1din 13

B. Efecte tardive sunt efecte stocastice si genetice.

1. Efectele stocastice somatice


- doze foarte diferite
- intervale variabile
- cu interesarea tuturor tesuturilor si organelor.
Scaderea duratei de viata
Carcinogeneza
Cancerele cutanate - la raze X sau gamma, cu doze de
zeci de Gy, dupa o perioada de latenta de 12 50 ani.
Tumorile osoase (datorate Radiului cu o latenta medie
de 15 ani).
Leucemiile
Neoplasmele tiroidiene si pulmonare.

Cataracta, cu debut la polul posterior al cristalinului,


apare dupa radioexpunerea ochilor mai ales la neutroni, dupa o
latenta de 6 luni cativa ani.
Radiodermitele cronice, apar dupa radioexpunere
importanta a pielii, mai ales la betaemitatori, in cadrul
radioterapiei.
1. Efectele stocastice genetice, rezultatul atingerii
cromozomilor celulelor sexuale, intereseaza descendentii
indivizilor radioexpusi.

Dozele maxime admise in iradierea profesionala


- intregul corp
5 rem/an sau 0,1 rem/sapt ;
- organe izolate 15 rem/an sau 0,3 rem/sapt;
- oase, piele
30 rem/an sau 0,6 rem/sapt ;
- maini, picioare 75 rem/an sau 1,5 rem/sapt.
Pentru persoanele din populatie, DMA pentru o iradiere
interna sau externa pentru intregul organism este de 0,5 rem/an
sau 0,01 rem/sapt.
Pentru celelalte zone izolate DMA este de 1/10 din doza
maxima admisa in iradiere profesionala.
1. Radioexpunerea externa globala la doze crescute, peste
1 Gy, in timp de cateva minute pana la cateva ore, duce la boala
acuta de iradiere:
a. Faza prodromala cu durata de cateva ore:
- greturi, varsaturi;
- diaree;
- adinamie, obnubilare.
b. Faza de latenta
- durata este dependenta de doza si de natura;
- pentru doze sub 10 Gy, durata este intre 5 14 zile.
Tabloul clinic
Sindromul hematopoetic - doze mai mici : 1-10 Gy
- consecinta atingerii functiei medulare cu pancitopenie.
- tendinta la hemoragie ;

- scaderea rezistentei la infectii;


- anemie;
- apare in 6 8 saptamani de la expunere.
Sindromul gastro-intestinal - la doze de 6 7 Gy
- debut la cateva zile o saptamana;
- consecinta distrugerii mucoasei intestinale si a leziunilor
vaselor mici din submucoasa;
- ulceratii la nivelul mucoaselor;
- pierderi importante de lichide, consecinta varsaturilor,
diareei, hemoragiilor;
- prognosticul este grav: aproape intotdeauna este insotit
de atingere medulara ireversibila. Decesul are loc intre
10 14 zile.
Sindromul pulmonar - prin expunere la 10 Gy
- pneumonie interstitiala;
- hemoptizii;
- insuficienta respiratorie acuta.
Sindromul nervos - la radioexpunere la doze foarte mari, 20 30 Gy ;
- latenta este foarte scurta, de la cateva ore la 1 3 zile;
- deteriorarea continua a cunostintei, se produc convulsii,
coma si moarte intr-un interval de la cateva ore pana la o
saptamana de la expunere.
Afectarea cutanata, sub forma de eritem, rezulta la expuneri
la doze de 5 8 Gy, dupa cateva zile, la cateva saptamani de la
expunere.

Actiunea radiatiei ultraviolete asupra organismului


Efecte directe
Asupra organismului in ansamblu:
Stimularea reactiilor biochimice;
- producerea de histamina, de oxitriptamina (precursor al
serotoninei), de alte substante vasodilatatoare;
- formarea de radicali liberi;
- alterarea acizilor nucleici, a lizozomilor.
In sange au loc modificari in dinamica:
- elementele figurate stimularea numarului de hematii,
de neutrofile, monocite, eozinofile, limfocite si de
trombocite;
- scaderea colesterolului total;
- neutralizarea substantelor toxice.
Glandele endocrine:
- intensificarea activitatii hipofizei cu cresterea secretiei de
ACTH;
- a tiroidei, cu cresterea metabolismului bazal cu 30
50%;
- a corticosuprarenalei, cu cresterea eliminarii de 17
cetosteroizi;
- a pancreasului, cu cresterea glicemiei cu 10%.
Aparatul cardiovascular:
- intensificarea pulsului;
- cresterea tensiunii arteriale;
- posibil stare de soc (contraindicatie pentru cardiaci).
Aparatul digestiv:
- cresterea secretiilor si a motilitatii digestive.

1. Actiunea locala a radiatiilor ultraviolete la nivelul


tegumentelor
a) Eritemul este generat de substante histaminice eliberate
de mastocite:
- eritemul imediat, cu aparitie la aproximativ o ora de la
expunere, maxim la 3 ore, de culoare roz;
- eritemul tardiv, cu aparitie dupa 6 ore de la expunere,
maxim la 24 48 ore, cu durata de 3 5 zile, de culoare
purpurica, urmat de pigmentare.
b) Pigmentatia este rezultatul formarii de melanina in
melanocitele stratului bazal dermic.
Pigmentatia are efect de protectie a pielii fata de radiatia
ultravioleta: direct, prin pigmentare, si indirect, prin ingrosarea
stratului cornos cu retinere partiala de radiatie ultravioleta.
c) Actiunea antirahitica
- lungimea de unda de 280 320 milimicroni care
transforma provitamina D din piele in vitamina D activa
(D2, D3) cu rol in osteogeneza;
- carenta vitaminei D determina rahitismul la copii, iar la
adult osteoporoza, osteomalacie;
- necesara o expunere medie zilnica la radiatii U.V. de 1/8
1/10 dintr-o doza eritem.
d) Actiunea nociva
arsurile denumite si eriteme actinice sau solare, depind
de doza de iradiere si sensibilitatea individuala:
- eritemul roz;

- eritemul rosu viu si cresterea temperaturii


locale;
- eritemul rosu aprins si edem;
- flictene, fenomene generale.
fotodermatozele au la baza:
- mecanisme fototoxice cu alterari celulare si
necroze ;
- mecanisme fotoalergice.
neoplasmul cutanat este o fotodermatoza traumatica
cronica. Progresiv apar keratoza, elastoza solara,
epiteliomul spino- si bazocelular.
Expunerea excesiva la radiatii U.V. poate contribui si la
aparitia melanomului malign. Presupune existenta unor factori
genetici si a unor leziuni (nevi pigmentari).
2) Actiunea locala a radiatiilor ultraviolete la nivelul
ochiului
-

Fotooftalmia cu aparitie la 2 6 ore de la expunere


dureri intense in globii oculari;
fotofobie;
cefalee;
edemul pleoapelor;
hiperemia conjunctivala;
secretia lacrimala abundenta;
blefarospasm.
Fotocheratita - la lungimi de unda mici 270-280 nm
Pterygion (hiperplazie a cojunctivei)

Cataracta
3) Efecte asupra cavitatii bucale
Expunerea insuficienta la U.V. determina si afectare dentara
(tulburari de mineralizare, intarzierea aparitiei primei dentitii,
displazii).
Efecte indirecte
Actiune bactericida a radiatiei ultraviolete pentru
microorganismele din mediile naturale, aer, apa, sol.
Ionizarea si ozonizarea aerului, in special in zonele
montane. .
Neutralizarea unor poluanti prin reactii fotochimice.
Actiunea radiatiilor luminoase asupra organismului
Actiunea generala
- cresterea tonusului general a organismului;
- stimularea : - sistemului nervos central;
- a metabolismelor intermediare;
- a glandelor endocrine;
- favorizeaza evolutia psihointelectuala.
Helioterapia, in care efectele radiatiilor solare se combina,
se recomanda la copii in profilaxia si terapia rahitismului, in
terapia plagilor atone, a ulcerului varicos, a tuberculozei osoase.

Actiunea locala a radiatiilor luminoase


La nivelul analizatorului vizual
- ochiul are o mare capacitate de adaptare si de acomodare,
incepand cu 0,01 lx pana la 100000 lx.
- radiatiile luminoase influenteaza :- acuitatea vizuala;
sensibilitatea
de
contrast;
viteza
perceptiei
vizuale;
- stabilitatea vederii
clare.

Iluminatul insuficient:
afecteaza structurile si functionalitatea analizatorului
vizual : miopie, hipermetropie,
sistemul nervos:
- tulburari de comportament cu stari depresive (in zonele
polare) ;
- cefalee ;
- scaderea capacitatii de munca fizica si intelectuala
Iluminatul excesiv :
- poate detemina fototraumatismul:
- scotoame;
- reflex de inchidere a pleoapelor;
- nistagmus;
- ingustarea campului vizual;

- scaderea acuitatii
cronica);
- cecitate.
In stomatologie

vizuale

(retinita

- cabinet - 500-800 lx;


- lampa unitului dentar de cca
1000 lx15000 lx;
- sursele de lumina - 5500-6000 lx.

La nivelul tegumentelor
- Fotodermite prin fenomene de fotosensibilizare datorita
prezentei unor substante fotodinamice :
exogene (extracte de plante, produse cosmetice,
medicamente);
endogene (porfirine, derivati indolici).
Pot apare:
- eritem ;
- edem ;
- cicatrici ;
- vezicule ce se pot ulcera ;
- pigmentatie neuniforma ;
- atrofii ;
- hiperkeratoza.

Actiunea zgomotului asupra organismului


Depinde de o serie de factori :
- intensitatea, frecventa, timpul de actiune, caracterul
zgomotului ;
- varsta, activitatea fizica, sensibilitatea individuala ;
- dimensiunea, configuratia, arhitectura spatiului.
Actiunea zgomotului asupra organismului :
- zona linistita
0 30 db
- zona efectelor psihice
30 60 db
- zona efectelor fiziologice 60 90 db
- zona efectelor otologice
90 120 db.
Efectele nocive ale expunerii excesive la zgomot a omului
sunt in primul rand la nivelul analizatorului auditiv si apoi la
nivelul sistemului nervos.
Efectele nocive asupra analizatorului auditiv
acute - determinate de zgomote puternice si de scurta
durata
- traumatisme ale timpanului, urechii medii sau interne
- perforarea timpanului, hemoragii otice,
surditate.
cronice - oboseala auditiva (deplasarea pragului auditiv cu 10-15
db)
- hipoacuzie
- surditate (leziuni degenerative atrofice la nivelul
urechii interne sau de proiectie pe scoarta a nervului
auditiv).
EFECTELE ZGOMOTULUI ASUPRA

DIFERITELOR APARATE SI SISTEME


Zgomotele afecteaza sistemul nervos:
- fenomene de excitatie si inhibitie alternativa,
- scadere rapida a functiilor cerebrale
- scaderea capacitatii de concentrare (scaderea atentiei)
- scaderea reactivitatii generale cerebrale la diferiti stimuli
externi.
Tulburari psihice :
- anxietate
- stari depresive
- stari de irascibilitate nejustificate (tulburari de comportament).
Alte manifestari:
- cefalee,
- vertij,
- insomnie,
- scaderea randamentului intelectual.
Efectele generale
Aparat circulator :
- tahicardie;
- aritmii;
- tromboze;
- hemoragii;
- cresterea TA sistolice .
Aparat respirator :
- cresterea frecventei si amplitudinii respiratiei;
- cresterea consumului de oxigen.
Aparat digestiv :

- modificari inhibitorii ale secretiei si motilitatii gastrice si


intestinale.
Glandele endocrine :
- este afectata hipofiza, aparand astfel modificari la nivelul
intregului sistem endocrin;
- tulburari ale glandelor tiroida si suprarenale;
- creste glicemia.
Influenta indelungata a zgomotului determina:
- nevroze;
- psihastenie;
- HTA;
- gastrita si ulcer gastric;
- hipertiroidie;
- diabet zaharat.
Zgomotul se poate ameliora prin:
- metode urbanistice;
- tehnologii adecvate (izolarea fonica a constructiilor);

In stomatologie, protectia impotriva zgomotului trebuie sa


utilizeze metode :
- adresate
aparatului
stomatologic
(conceptie,
confectionare, intretinere tehnica);
- vizand amplasarea si izolarea cabinetului fata de sala de
asteptare;
- educatie sanitara.
Mijloacele de protectie generala impotriva zgomotului sunt
cuprinse in legislatie sub forma unor criterii de protectie.
Limita superioara a zgomotului extern este de 45-50 db, iar
a zgomotelor interioare de 30 35 dB.
In spitale nivelul maxim admisibil este de 20-30 db.