Mecanismul de distributie

Mecanismul de distributie are rolul de a asigura schimbul de gaze in cilindrul motorului, adica
realizarea evacuarii gazelor arse de la ciclul precedent si admisia gazelor proaspete pentru noul
ciclu motor.
Componenta mecanismului de distributie este urmatoarea:
1. mecanismul de transmitere a miscarii de la arborele cotit la arborele de distributie: roti
dintate (de curea), lant (curea), intinzator, role sau patine de conducere;
2. arborele de distributie (axa cu came);
3. tacheti, (tije impingatoare), culbutori, supape.

1. Mecanismul de transmitere a miscarii

Exista mai multe solutii de transmitere a miscarii de la arborele cotit la arborele de distributie: curea
dintata, lant, angrenaje cu roti dintate

In figura 1 se prezinta cateva variante constructive de mecanisme de antrenare cu lant in care: a)

lant simplu cu intinzator hidraulic si contrapatina, b) lant dintat (Morse) solutie British Leyland, c)
lant dublu solutie British Leyland 1 roata dintata a axului cu came, 2 roata dintata intermediara,
3 roata dintata a arborelui motor, 4 intinzatoare hidraulice, 5 contrapatine.

Acest tip de mecanism ofera avantajul ca este sigur in functionare, incarcarea arborilor este redusa,
randament ridicat (0,86 0,98), transmite puteri mari dar este zgomotos mai ales atunci cand
lungimea lantului este mare. De asemenea, toate elementele au nevoie de ungere.
Spre deosebire de mecanismul cu lant, pentru diminuarea substantiala a zgomotului, se utilizeaza
mecanismul cu curea dintata ca in figura 2.
In cazul antrenarii cu curea dintata componenta este urmatoarea: 1 fulie montata pe arborele cotit;
2 fulie montata pe arborele de distributie; 3
intinzator de curea; 4 fulie pentru antrenarea
unui arbore care nu face parte din mecanismul
de distributie (in cazul din figura 2 este vorba
despre un arbore care antreneaza pompa de
combustibil si ruptor-distribuitorul); 5 curea
dintata. Dezavantajul principal al acestei solutii
constructive este faptul ca in timpul
functionarii cureaua se poate rupe (datorita
fenomenelor de imbatranire, suprasarcini,
oboseala, atacul diferitelor substante, in special
hidrocarburi, sau calitatea materialelor folosite
precum si a tehnologiei de fabricare
necorespunzatoare). Ruperea curelei de
distributie reprezinta o defectiune grava
deoarece miscarea supapelor nu mai este
corelata cu pozitia pistonului si acesta, de cele
mai multe ori, loveste una sau mai multe
supape ramase deschise. In urma impactului
supapa se deformeaza, ghidul supapei crapa iar
uneori si piesele mecanismului motor au de
suferit. Totusi, pentru motoarele mici se prefera
aceasta solutie de antrenare deoarece este
simpla, silentioasa, usoara, functioneaza la turatii mari si nu necesita ungere. Pentru o functionare
sigura, cureaua dintata de distributie trebuie inlocuita periodic in functie de indicatiile
producatorului.
Motoarele mari si cele solicitate mai intens sunt echipate cu sisteme de antrenare cu lant.
Intinderea curelei sau lantului se face cu ajutorul intinzatorului care poate fi cu arc (mai ales la
curea dintata) sau hidraulic (la lant). Intinzatorul compenseaza o parte din uzuri si impiedica
oscilatiile ramurii libere a curelei sau a lantului. Din acest motiv se monteaza pe aceasta ramura.
Ramura activa este ramura care este trasa de fulia (sau roata de lant) de pe arborele cotit (in figura 2
este ramura care coboara) iar ramura libera este impinsa de fulia (sau roata de lant) de pe arborele
cotit (in figura 2 este ramura care urca).
Rotile de lant sau de curea sunt fixate pe arbori prin intermediul unor pene. Pe roti si pe carcase se
gasesc semne de pozitionare a arborilor la montajul lantului sau curelei de distributie. Daca nu se
respecta indicatiile producatorului cu privire la montarea corecta a distributiei atunci motorul nu
porneste sau functioneaza necorespunzator si chiar se pot produce defectiunile care apar si la
ruperea curelei.

2.
Arborele
de
distributie
Este denumit si
arbore cu came
sau axa cu came.
Aceste denumiri
vin de la faptul
ca pe acest
arbore sunt
prelucrate came. Fiecare cama corespunde unei supape si comanda deschiderea si inchiderea
acesteia. In figura 3 sunt prezetate partile componente ale unui arbore de distributie montat in capul
chiulasei.
1. roata de lant;
2. fixare axiala a arborelui;
3. cama;
4. arborele de distributie (zona neprelucrata);
5. fus palier;
6. carcasa.
Arborii de distributie sunt realizati din otel (prin matritare) sau fonta (prin turnare). Principala
solicitare la care sunt supusi este strivirea care duce la uzarea camei pe zona de ridicare si pe varf.
Zonele camei sunt prezentate in figura
I varful camei;
II zona de ridicare a camei;
III zona de preluare a jocurilor;
r0 cercul de baza al camei;
A A sector din cercul de baza al camei unde nu se produce
ridicarea supapei;
hmax inaltimea maxima de ridicare.
Uzarea camei duce la modificarea fazelor de distributie (vezi
ARHIVA articolul Propulsia autovehiculelor. In acel articol
explicam fazele de distributie astfel: supapele de admisie si evacuare se deschid inainte de
terminarea cursei pistonului spre punctul mort superior (pentru S.A.) si respectiv punctul mort
inferior (pentru S.E). Acest lucru se numeste avans la deschidere a supapei de admisie si respectiv

evacuare in scopul de a asigura o deschidere cat mai mare a supapelor in momentul inceperii cursei
de admisie respectiv evacuare. Similar, la inchiderea supapelor exista o intarziere care se numeste
intarziere la inchiderea supapei de admisie respectiv evacuare. In acest caz se doreste utilizarea
inertiei gazelor pentru umplerea respectiv golirea cilindrului. Decalajele (avansurile la deschidere si
intarzierile la inchidere a supapelor) formeaza fazele de distributie si se exprima in grade rotatii
arbore cotit (RAC) fata de punctul mort cel mai apropiat.

3. Tachetii, tijele impingatoare,

culbutorii, supapele
In contact direct cu cama se afla tachetul sau in unele
situatii culbutorul. In figura 5 sunt prezentate elementele
mecanismului de distributie cu arbore de distributie
amplasat in bloc (a) sau cu arbore de distributie amplasat
in capul chiulasei (b):
1. arbore de distributie;
2. tachet;
3. - tija impingatoare;
4. culbutor;
5. supapa;
6. arc de supapa.
Dupa cum se poate observa, in
cazul cand arborele de
distributie este amplasat in
capul chiulasei, mecanismul
este mai simplu. Acest fapt
reprezinta un avantaj mai ales
pentru faptul ca poate fi
crescuta turatia maxima datorita
maselor mai mici care se afla in
miscare. In figura 6 sunt
prezentate cateva solutii constructive de actionare a supapelor.
Piesele mecanismului de
distributie sunt amplasate in
zone ale motorului cu
temperaturi diferite. De
asemenea aceste piese sunt
realizate din materiale diferite
care au coeficienti de dilatare
diferiti. Din acest motiv este
nevoie ca pentru inchiderea
sigura a supapelor sa existe un
joc, numit joc termic, care sa

fie reglat la montaj. Jocul termic se regleaza in concordanta cu prescriptiile producatorului si este
masurat intre coada supapei si culbutor sau intre cama si culbutor (tachet) sau in alt loc in functie de
solutia constructiva a motorului.
In figura 6 se pot
vedea doua sisteme
de reglaj al jocului
termic si anume: a)
joc termic reglat
prin surub si
contrapiulita si
masurat intre coada
supapei si culbutor
j iar in b) reglajul se face cu ajutorul pastilelor
amovibile (care se pot schimba) de grosimi diferite iar
jocul termic se masoara intre pastila si cama. Reperele din figura sunt: j jocul termic; 2
contrapiulita de asigurare; 3 surubul de reglaj; pastila amovibila din (b) este marcata cu negru.
Jocul se masoara cu ajutorul unui set de lame calibrate a caror grosime este inscrisa pe fiecare lama
in parte (figura 7). Uneori se intampla ca dupa reglaj sa se auda in continuare zgomotul specific
provocat de jocul termic incorect reglat. Acest fenomen se datoreaza uzurii supapei sau/si a
culbutorului ca in figura 8. In aceasta situatie lama calibrata masoara un joc 1 iar in realitate jocul
este mai mare 2. In acest caz trebuie corectat profilul piesei uzate (supapa sau culbutor). Pentru a
se realiza un reglaj automat si continuu al jocului termic, la motoarele mici si medii, s-au

introdus tachetii
hidraulici. Acestia functioneaza fara joc si isi adapteaza lungimea in timpul functionarii.
In figura 9 se exemplifica doua variante de tacheti hidrauluici. Acestia reduc uzurile camelor si
reduc socurile din timpul functionarii.

Supapa este ultima in lantul cinematic al

mecanismului de distributie. Ea este compusa din:
taler (partea cu diametrul cel mai mare care se afla in
camera de ardere), tija sau coada supapei care
culiseaza prin ghidul de supapa. La capatul tijei sunt
prelucrate unul sau mai multe canale in care se
fixeaza sigurantele de supapa (galetii). In figura 10
sunt aratate cateva supape.
Pentru a exemplifica modul in care sunt montate
supapele in chiulasa se prezinta in figura 11. o
sectiune prin chiulasa unui motor cu supape in V si
camere emisferice: in care:
1
supapa, 2 manseta de etansare, 3 platoul
inferior al arcului, 4 ghidul supapei, 5
chiulasa, 6 biela, 7 bolt, 8 piston, 9
camasa cilindrului, 10 scaunul supapei, 11
supapei, 12 platoul superior, 13
semiconuri de fixare.

arcul

Cum functioneaza acest mecanism: cama,

comandata de arborele de distributie, se
deschide coborand talerul spre piston. Desigur
pistonul se gaseste la o distanta la care nu
intra
in contact cu supapa. Dupa ce cama trece de
inaltimea maxima incepe inchiderea acesteia
sub
actiunea arcului care a fost comprimat la
deschidere. Partea care se deplaseaza (supapa,
platoul superior, sigurantele de supapa si o
parte
din arc) are o anumita masa. Dupa cum se cunoaste, masa este masura inertiei si deci trebuie tinut
cont de ea. Inertia acestui grup poate limita turatia
motorului prin faptul ca supapele nu se inchid la timp
(raman in urma camei). Din acest motiv unele constructii
sunt prevazute cu doua arcuri la fiecare supapa. Aceasta
masura micsoreaza si lungimea arcului si a supapei si
deci rezulta mase mai mici la forte elastice mari. Sensul
de de infasurare al celor doua arcuri este invers pentru ca
spirele sa nu se intrepatrunda. Dupa cum am precizat,
talerul supapei se afla in camera de ardere. Acest lucru
determina solicitarea ridicata a supapelor la temperaturi
relativ mari (vezi figura 12).
Supapa de admisie are un regim termic mai redus datorita
faptului ca, in timpul cand este deschisa, tija si talerul
sunt spalate de aerul (sau gazele) reci care patrund in
motor. La supapa de evacuare fenomenul se petrece in alt
mod, adica, atunci cand aceasta este deschisa, gazele
arzand spala talerul si tija acesteia. Diferenta de aproape 400 oC este semnificativa si din acest
motiv, la unele motoare, proiectantii prevad materiale diferite pentru supapele de admisie si
evacuare. Se pot lua chiar si masuri constructive pentru reducerea temperaturii supapelor de

evacuare. Astfel se poate mari lungimea ghidului de supapa sau se fac tijele supapelor tubulare. In
interior se introduc substante solide (cristale sau pulberi) care au punct de topire redus. De obicei se
introduc: sodiu, azotat de sodiu sau azotat de potasiu. Cand substanta introdusa se topeste, lichidul
format se misca in interiorul tijei si astfel evacueaza mai
rapid caldura de la taler spre tija si de aici la ghidul de
supapa care, la randul sau, o transmite spre instalatia de
racire.
Tot pentru uniformizarea solicitarilor termice supapele se
invart in timpul functionarii (exceptie fac supapele cu ecran
care echipeaza unele motoare Diesel care sunt mai putin
solicitate termic). Temperatura cea mai ridicata din motor se
gaseste in zona aflata intre supapele de admisie si supapele
de evacuare (aceasta zona poarta numele de puntea
supapelor). Ar insemna ca daca supapele nu s-ar roti atunci
talerele lor sa se dilate mai mult inspre aceasta zona.
Fenomenul se produce atunci cand supapele se gripeaza in
ghid sau cand apar uzuri la coada supapei si la piesa care o
antreneaza. Ca urmare, supapa isi pierde capacitatea de
etansare si uneori crapa. In figura 13 se poate observa distributia temperaturilor la o supapa de
evacuare. Dar cum se invart supapele ? Exista mai multe posibilitati: utilizarea unui mic dispozitiv
cu bile si plan inclinat intre cama sau culbutor si supapa sau chiar prelucrarea patinei culbutorului
cu o anumita inclinatie (1o 3o) care duce la invartirea supapei. Rotirea supapei este benefica si
pentru uzura dintre talerul supapei si scaunul acesteia precum si pentru uzura dintre culbutor si tija
sau dintre tija si ghidul de supapa.
Scaunul de supapa este un element inelar realizat
dintr-un material (otel) rezistent la temperatura si
la uzura. De obicei acest otel este aliat cu mangan
si se numeste stelit. Inelul este presat in chiulasa
si apoi este prelucrat astfel incat sa asigure
etansarea cat mai buna.
In

figura 14 se ilustreaza o sectiune prin chiulasa si

scaunul de supapa. 1 chiulasa; 2 scaun de
supapa montat; 3 zona de etansare. Este
esentiala realizarea etansarii intre talerul supapei
scaunul de supapa. Pentru acest lucru la
fabricare se prelucreaza simultan atat scaunul cat
ghidul supapei (se asigura coaxialitatea acestora)
iar apoi, dupa montarea supapei, se face o rodare
supapei pe scaunul acesteia cu ajutorul unei
paste abrazive. Tehnologiile moderne, prin precizia pe care o pot realiza, elimina aceasta ultima
operatie atat la fabricare cat si la reparare.

si
si
a

Ghidul supapei are forma de bucsa si se preseaza in

chiulasa. Are rolul de a conduce (ghida) supapa in
miscarea ei alternativa. Figura 15 ilustreaza cateva
variante constructive de ghiduri de supapa. Partea cea
mai delicata o reprezinta jocul dintre supapa si ghid.
Pentru evacuarea caldurii din tija supapei jocul trebuie
sa fie mic dar acest lucru poate duce la griparea celor
doua elemente mai ales la incalzirea supapei de
evacuare. Daca jocul este prea mare atunci caldura se
elimina mai greu, supapa nu mai este bine condusa si
prin interstitiul liber se poate absorbi ulei in galeria de
admisie si se aici in cilindru, unde arde. Pentru a preveni
acest ultim fenomen se etanseaza tija de ghid cu o
manseta de etansare (se mai numeste si simering de
supapa). Oricum jocurile dintre tija si ghidul supapei au
valori cuprinse in intervalul 0,005 0,012 mm.
Tija impingatoare apare numai la motoarele care au
arborele de distributie plasat in blocul motor. Rolul ei
este de a transmite miscarea de la tachet la culbutor
(vezi figura 5.a).
La capetele tijelor sunt prelucrate cuple sferice care intra in legatura cu piesele conjugate. Pentru a
reduce masele inertiale si pentru a mari rezistenta la flambaj tijele se fac, uneori, sub forma
tubulara. Tija impingatoare este si o piesa de siguranta. Astfel aceasta se deformeaza (incovoiere)
atunci cand supapa sau culbutorul se gripeaza, fara sa produca alte pagube. Fiind tratata termic
numai la capete, corpul tijei se poate indrepta cu usurinta deoarece este tenace (la solicitari se poate
deforma relativ mult inainte de a se rupe).