Sunteți pe pagina 1din 1

Polisemie:

Din ceas, dedus adncul acestei calme creste,


Intrat prin oglind n mntuit azur,
Tind pe necarea cirezilor agreste
n grupurile apei, un joc secund, mai pur.
Nadir latent! Poetul ridic nsumarea
De harfe rsfirate ce-n zbor invers le pierzi
i cntec istovete: ascuns, cum numai marea,
Meduzele cnd plimb sub clopotele verzi.

Trecut-au anii...
Trecut-au anii ca nori lungi pe esuri
i niciodat n-or s vie iar,
Cci nu m-ncnt azi cum m micar
Poveti i doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninar,
Abia-nelese, pline de-nelesuri Cu-a tale umbre azi n van m-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfinit de sar.
S smulg un sunet din trecutul vieii,
S fac, o, suflet, ca din nou s tremuri
Cu mna mea n van pe lir lunec;
Pierdut e totu-n zarea tinereii
i mut-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul crete-n urma mea... m-ntunec!

S-ar putea să vă placă și