Sunteți pe pagina 1din 3

Criticismul junismist

Titu Maiorescu

Perioada de după 1860, aflată sub guvernarea lui Alexandru Ioan Cuza, se
caracterizează prin transformări profunde în cultura română, determinate de un spirit de
modernizare pe care îl imprimă tânăra generaţie. În literatră se deschide epoca marilor clasici,
scriitori reprezentativi cu valoare modelatoare.
Dacă generaţia paşoptistă beneficiase în mod special de influenţa franceză, noua
orientare –spre cultura germană- o va da un grup de tineri entuziaşti, decişi să traseze un curs
mai dinamic şi să impreime un suflu nou culturii noastre.
Fenomenul cultural generat de societatea ieşeană Junimea, începând cu anul 1863 şi
continând până la sfârşitul secolului al XIX-lea, se defineşte ca o mişcare de sinteză şi de
aplicare ferventă a spiritului critic. Junimismul a recunoscut meritele înaintaşilor, dar s-a
raportat critic la generaţia paşoptistă (1830-1860), înregistrând fenomene de ruptură şi de
continuitate cu dircţia iniţiată de Mihail Kogălniceanu în Dacia literară.
Idei şi teme comune cum ar fi : promovarea unei literaturi originale, cu specific
românesc, combaterea imitaţiilor sterile şi aplicarea principiilor valorice în actul critic se
completează cu o ideologie nouă, un discurs autentic intercultural, o raportare a literaturii
române la cea europeană prin aplicarea criteriilor estetice unice. Junimea reprezintă fondarea
spiritului critic modern în literatura şi cultura română, dar şi o critică adusă lipsei de echilibru
înztre formele instituţionale ale reformei şi mentalitatea poporului, între paradigma culturală
impusă de „ arderea etapelor” şi caacitatea de recepatre critică a acesteia.
- apare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la Iaşi, 1864, ca urmare a dorinţei
unor intelectuali ieşeni , recent reveniţi de la studii din străinătate, majoritatea din
GERMANIA , al cărei model riguros le-a format o viziune despre lume şi o nouă
atitudine, de a susţine într-un cadru organizat, discuţii şi prelegeri despre domeniile
vieţii sociale, politice şi culturale.
- Membrii fondatori: P.P. Carp, Vasile Pogor, Iacob Negrizzi, Theodor Rosetti şi Titu
Maiorescu
- Din 1867 asociaţia are o tipografie, o librărie şi o revistă proprie :Convorbiri literare
- Idei şi direcţii de acţiune promovate de ideologia junimistă sintetizată în articolele sşi
studiile lui Titu Maiorescu :
dezvoltarea spiritului critic în cultură şi literatură
încurajarea literaturii naţionale
crearea unei literaturi şi culturi originale
fructificarea valorilor naţionale prin aplicarea unor principii unitare şi ferme
emanciparea poporului prin cultură
combaterea exagerărilor neologice
înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin
unificarea limbii literare
Conferinţele publice numite „ prelecţiuni populare” au ajutat la promovarea ideologiei
junimiste, care organizate timp de 17 ani au avut teme vriate: ISTORIE, SOCIETATE,
CULTURĂ
Etapele :
- prima etapă a fost cuprinsă între anii 1863-1874 şi constă în impunerea primelor
direcţii critice şi estetice în cultura română; este o etapă de selecţie valorică, de
recrutare a tinerilor talentaţi şi prima concesie, aceea de a primi autori din rândul
ţărănimii în cadrul cenaclului cultural.
- A doua etapă a fost cuprinsă între anii 1875-1885 fiind cea mai prolifică perioadă a
Junimii deoarece apare revista „ Convorbiri literare” în care vor debuta Eminescu,
Caragiale, Slavici şi alţi scriitori ai vremii. Se formează doctrina estetică maioresciană
iar mentorul junimist rosteşte în Academia Română o serie de Prelecţiuni poporale, ce
au avut ca scop principal sensibilizarea oam,enilor de rând faţă de evenimentele
literare. Maiorescu vizează trei compartimente: evoluţia limbii, a literaturii române şi a
culturii naţionale
- A treia etapă: după anul 1885 şi până în 1889 cenaclul Junimea şi revista Convorbiri
literare se mută şa Bucureşti şi activitatea lui Maiorescu îşi schimbă accentul pe câteva
aspecte diferite de preocupările anterioare : GAZETĂRIE, FOLCLOR ŞI TRADIŢII,
RETORICĂ ŞI ORATORIE ( cu trimitere subtilă la domeniul politic)

Spiritul critic ( presupune respect pt adevăr în cercetarea ist


şi a limbii, rigoare, raţiune,
dorinţa de aşezare a vieţii politice şi culturale,
respingerea formelor fără fond)
Spiritul oratoric caracterizat de
rigurozitate şi echilibru, opus al
retorismului exagerat al
paşoptiştilor şi a frazeologiei
demagogice a discursului politic şi
parlamentar al vremii. Se critică
beţia de cuvinte, abuzul de
Spiritul filosofic, membrii
neologisme, retorica mesianică,
societăţii erau intelectuali rflexivi,
impunând un model de rigoare,
care îşi construiesc aplicaţiile pe o Trăsăturile ordine şi armonie. Maiorescu cu
solidă bază teoretică, cu un
raţionament firesc, interesaţi fiind de
criticismului lucrarea „ Oratori, retori şi limbuţi”
junimist propune un discurs autentic,
metafizică şi de logică.
echilibrat, riguros.
A D Xenopol, P P Carp , Mihail
Dragomirescu.

Ironia, armă împotriva adversarilor şi sancţionare a


defectelor din interiorul mişcării( autoironia)
Intră cine vrea, rămâne cine poate!
Pudicul Naum etc. Ironia junimistă este o formă a
libertăţii spiritaule, de exprimare a unei viziuni
caustice asupra mimetismului cultural, a formelor fără
fond.

Gustul pentru clasic


şi academic, îi
corespunde rigoarea
gândirii şi clasicitatea
exprimării, atât în literatură
cât şi în discursul public.
Junimiştii cred în modele şi
în valoarea canoanelor
deartă mai puţin în inovaţie.
ROLUL important al lui Titu Maiorescu, mentor al societăţii Junimea: delimitează ramurile
culturii şi investighează această ramură cu mijloacele cercetării moderne, sub semnul
obiectivităţii ştiinţifice.

S-ar putea să vă placă și