Sunteți pe pagina 1din 3

5. Configuratia externa si stratigrafia regiunii mamare.Structura

glandei mamare. Mijloacele de sustinere ale glandei. Implicatii clinice.

Regiunea mamara:

Este o regiune situata pe peretele anterior al toracelui si i se descriu urmatoarele limite:

- superior: coasta III (regiunea mamara se invecineaza superior cu regiunea infraclaviculara

si trigonul clavipectoral)

- inferior: coasta V sau coasta VII (regiunea mamara se invecineaza inferior cu regiunea inframamara sau hipocondrul)

- lateral: linia axilara anterioara (catre lateral regiunea mamara se invecineaza cu regiunea axilara)

- profund: fascia m. pectoral mare

De mentionat ca, marimea glandei si pozitia glandei prezinta variatii individuale, dupa starea functionala prepubertar, in perioada de maturitate sexuala, gestatie, lactatie, dupa menopauza si variatii de rasa.

Dezvoltarea glandei mamare:

Filogenetic: mamela constituie un important caracter filogenetic, atribut al mamiferelor (prezenţa sa separă vertebratele inferioare de cele superioare, respectiv mamiferele). La om, glanda mamară este un organ pereche şi simetric, anexat aparatului de reproducere

şi destinat secreţiei laptelui.

Ontogenetic: glanda mamară este un derivat ectodermal. Dezvoltarea glandelor mamare începe precoce în viaţa embrionară, prin apariţia crestelor mamare, îngroşări ectodermale situate simetric pe faţa ventrală a embrionului, de la rădăcina mugurelui membrului superior (viitoarea regiune axilară), până la faţa medială a mugurelui membrului inferior (viitoarele

regiuni inghinală şi pubiană) – „linia laptelui” . Crestele mamare prezintă de-a lungul lor 5-7 noduli care cresc şi se rotunjesc, iar părţile intermediare ale crestelor se atrofiaza. Aceşti noduli vor constitui punctul de plecare al viitoarelor glande mamare, care persistă sau dispar în numar variabil, după numarul de mamele caracteristic speciei. În mod normal, la embrionul uman persistă numai câte un singur nodul, în regiunea toracală

a fiecărei creste - mugurele mamar primitiv, formându-se astfel primordiul unei singure

perechi de glande mamare. Mugurele mamar primitiv se dezvoltă şi se înfundă la vârf, formându-se astfel depresiunea lactată. Fundul depresiunii este format de o proliferare epidermică, placa Langer, iar marginile sunt determinate de o îngroşare a dermului. În luna a II-a de viaţă intrauterină depresiunea se accentuează, formand o pungă mamară, iar în luna a III-a începe să apară elementul glandular. Din placa Langer se desprind 15-20 muguri epiteliali care pătrund în ţesutul conjunctiv subcutanat. La început, aceşti muguri sunt plini, apoi, în lunile a V-Vl, apare un lumen central, se ramifică şi emite muguri secundari, formându-se astfel canalele galactofore.Spre sfârşitul lunii a VII-a se formează acinii glandulari. La barbat, glanda mamara ramane rudimentara tot timpul vietii. In cazuri patologice ea poate creste in volum, afectiunea purtand numele de ginecomastie, cum se intampla uneori in sindromul Klinefelter, boala cu formula cromozomiala XXY.

Stratigrafia regiunii mamare:

- tegumentul: este tegument normal, asemanator celui de pe celelalte parti ale regiunii

antero-laterale ale toracelui. In partea centrala a regiunii mamare se gaseste papila mamara,

o proeminenta cilindrica de 10-12 mm la nivelul careia se gasesc 20-30 orificii numite pori galactofori. Papila mamara este inconjurata de o zona pigmentata denumita areola mamara. Pe suprafata areolei mamare se gasesc proeminente determinate de glande hipertrofiate (tuberculii Morgagny) sau de glande mamare accesorii (tuberculii Montgomery). Papila si

areola mamara sunt de culoare roza si devin maronii pigmentate in sarcina, culoare care dispare la sfarsitul gestatiei.

- tesut conjunctiv adipos: inconjoara glanda mamara atat anterior cat si posterior de

aceasta, grosimea acestui strat adipos fiind variabila in functie de tipul constitutional. Acest tesut patrunde printre lobii glandei mamare, formand septuri. In grosimea tesutului

adipos se gasesc asa-numitele ligamente suspensoare ale sanului. Acestea au originea pe clavicula si pe fascia m.pectoral mare si se insera in tegumentul regiunii cat si pe glanda mamara in sine. Aceste ligamente confera stabilitate cat si mobilitate glandei mamare. In grosimea tesutului adipos de la nivelul regiunii mamare se gasesc ramuri arteriale provenite din aa. toracica laterala, toracica interna, toracoacromiala si intercostale, cat si plexuri venoase si limfatice si ramuri nervoase.

- glanda mamara: este o glanda de tips acinos, de culoare cenusie-galbuie, avand o fata

posterioara plana si o fata anterioara convexa. Glanda mamara este formata in general dintr- o parte principala, putand prezenta si prelungiri (axilara, inferioara, mediala si superioara). Glanda este formata din lobi (10-20) despartiti prin tesut conjunctiv. La randul lor, lobii glandei mamare sunt impartiti in lobuli si acestia in acini glandulari. Produsul de secretie ajunge prin canaliculele lactifere la baza papilei mamare unde se deschid la exterior. Inainte de a se deschide pe papila mamara, canalele lactifere prezinta dilatari fuziforme in care se aduna laptele intre doua perioade de alaptare.

Vascularizatie si inervatie:

- arterele provin din aa. toracica interna, toracica laterala, toracoacromiala si din intercostalele II-V. Venele au traiect invers.

- nervii provin din plexul cervical, plexul brahial si din nn. intercostali II-V.

Drenajul limfatic al regiunii mamare:

Limfa de la nivelul regiunii mamare dreneaza in vase limfatice organizate intr-un sistem limfatic superficial si unul profund.

Sistemul limfatic superficial este reprezentat de un plex papilar si un plex subdermal, fiecare avand cate o componenta centrala si una periferica. Plexul papilar:

- partea centrala a sa, corespunzatoare areolei este reprezentata de plexul areolar;

- partea sa periferica este reprezentata de plexul superficial cutanat;

Limfa din plexul areolar se varsa apoi in plexul superficial cutanat. Plexul subdermal:

- partea sa centrala este reprezentata de plexul subareolar

- partea sa periferica este reprezentata de plexul circumareolar, continuarea catre periferie a plexului subareolar; Limfa acestor plexuri este drenata catre plexul subareolar, iar din acesta dreneaza mai departe catre grupurile ganglionare subclavicular, toracic intern, axilar.

Sistemul limfatic profund dreneaza limfa prin doua tipuri de cai: principala si secundara. Calea principala (subpectorala): dreneaza limfa catre grupul ganglionar central al axilei, ocolind marginea inferioara a m.pectoral mare. Caile secundare dreneaza limfa din sistemul limfatic profund al regiunii mamare. Pentru sistematizarea acestor cai, se imparte regiunea mamara in 4 cadrane prin doua perpendiculare trecute prin papila mamara. Dupa aceasta impartire, vor rezulta urmatoarele cai secundare de drenaj:

- limfa din cadranele supero-lateral si infero-lateral va merge catre grupurile ganglionare pectoral si central ale axilei

- limfa provenita din cadranul superomedial va fi drenata catre ganglionii supraclaviculari si sternali

- limfa din cadranul inferomedial va fi drenata catre ganglionii frenici si in limfaticele subperitoneale dinapoia partii superioare a liniei albe

Implicatii clinice:

Mastita este o inflamaţie a ţesutului mamar, ce apare cel mai frecvent în cursul alăptării (mai ales în primele 6 săptămâni post-partum), asociată cu leziunea tisulară, infecţia sau ambele. Cel mai frecvent, este o infecţie stafilococică, determinată de Staphylococcus aureus. In timpul alăptării, mastita afectează, de obicei, un singur sân şi debutează cu o zonă dureroasă, caldă şi inroşită. Pot apare febra, frisoanele, nevralgiile şi simptomele pseudogripale (asemănătoare gripei). Abcesele mamare: Agravarea mastitei se manifestă prin afectarea ganglionilor axilari, de partea sânului afectat, care sunt crescuţi în volum şi dureroşi, accelerarea pulsului şi agravarea simptomelor gripei. Mastita poate evolua spre abces mamar, care se prezintă ca o formaţiune fermă şi dureroasă, unicentrică sau multicentrică, localizată subcutanat, subareolar, interlobular, central, retromamar.