Tipuri si direcii de utilizare a aditivilor

alimentari. Impactul asupra sanatatii umane

Magdalena Popeanga

1. Rostul lucrarii
Progresul continuu al societatii umane a dus la o omniprezenta a tehnologiei in toate domeniile.
Produsele alimentare sunt si ele obtinute astazi cu ajutorul tehnologiilor si procedeelor moderne, iar cererea
tot mai mare care se inregistreaza duce la o supraproductie si o oferta variata din partea producatorilor
alimentari. Astfel ...se face tot posibilul ca alimentele sa aiba succes, sa poata fi conservate pe perioade cat
mai lungi, sa aiba culori cat mai atractive, sa fie cat mai bogate in vitamine chiar daca sunt obtinute pe cale
artificilala.
O lucrare ce aduce in prim-plan problema aditivilor alimentari nu poate fi decat binevenita in
conditiile in care in prezent ...practic nu exista nici o reteta care sa nu contina conservanti, antioxidanti,
coloranti, amelioratori, samd... In plus, chiar daca pentru fiecare aditiv alimentar este stabilita, prin
legislatia in vigoare, doza admisa pe unitate de produs si alimentele la care poate fi folosit, complexitatea
ingredientelor esentiale si facultative mareste posibilitatea utilizarii unei game mai mari a aditivilor chiar cu
pericolul necunoasterii efectului sinergetic al utilizarii aditivilor alimentari in asocieri multiple.
Mai mult decat atat, trebuie mentionat ca Romania nu detine suficiente laboratoare pentru analiza
chimica. Astfel posibilitatea de detectare a practicilor incorecte ale unora dintre producatori, distribuitori si
comercianti cu privire la adaosurile de aditivi alimentari interzisi prin lege sau nepermisi intr-un anumit
aliment este destul de redusa. Raspunderea verificarii tipului si proportiei de aditivi alimentari introdusi
intr-un aliment nu este atribuita clar unei institutii anume, aceasta osciland intre sferele de activitate ale
Ministerului Sanatatii si Familiei, Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, Oficiului pentru
Protectia Consumatorului sau Directiei Sanitar-Veterinare.

2. Importanta stabilirii relatiei sanatate - utilizarea aditivilor alimentari

Celebrul cod E in spatele caruia se ascund diferite tipuri de aditivi si ingrediente alimentare, inclus in
componenta unui numar imens de alimente, duce zilnic, dupa cum spun specialistii, la o deteriorare a starii
de sanatate care poate sa apara imediat sau in timp. Astfel dupa cum subliniaza profesor doctor Gheorghe
Mencinicopschi, directorul Institutului de Chimie Alimentara, ... lucrul acesta se poate vedea la impactul
cu sanatatea. Din cauza unei alimentatii necorespunzatoare care pe deasupra este si toxica creste incidenta
bolilor cardiovasculare, tumorale, carempiale sau nutritionale. Alimentele consumate zilnic ar trebui sa
mentina si sa promoveze starea de sanatate a consumatorului, insa acest lucru nu se intampla. Toxiinfectiile
alimentare si reactiile alergice sunt poate cele mai blande forme de manifestare ale unei alimentatii nocive
care pot duce la cresterea morbiditatii si mortalitatii. Faptul ca alimentatia este proasta produce in randul
populatiei un adevarat genocid, unul lent, care nu apare la suprafata acut. Efectele sunt devastatoare in
schimb si se vad in timp.

3. Notiune. Clasificari.Codificare
Conform normelor oficiale, prin aditivi alimentari se intelege orice substanta care, in mod normal, nu este
consumata ca aliment in sine si care nu este ingredient alimentar caracteristic avand sau nu o valoare nutritiva si prin
a acrui adaugare intentionata la produsele alimentare in scopuri tehnologice, in decursul procesului de fabricare,
prelucrare, preparare, tratament si ambalare a unor asemenea produse alimentare devine o componenta a acestor
produse alimentare.

Potrivit doctrinei, aditivii alimentari sunt ... substante adaugate in produsele alimentare cu scopul
de a le modifica sau crea anumite proprietati, a facilita anumite operatii de prelucrare si a asigura o anumita
stabilitate in timp.
Numarul acestor substante este relativ mare si sunt admise legal in diferite tari, pe baza unui nomenclator acceptat
pe plan international.

Potrivit altei definitii, aditivii alimentari ... sunt substante care se adauga in cantitati mici in produs
in timpul prelucrarii tehnologice, conditionarii, conservarii, ambalarii, a transportului sau pastrarii in scopul
imbunatatirii caracteristicilor de calitate, cresterii stabilitatii si maririi valorii nutritive.
Potrivit art.73 din Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998 pentru alimente, aditivii
alimentari sunt substante care se folosesc la prepararea unor produse alimentare in scopul ameliorarii
calitatii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare.
Prezenta reglementare nu se aplica:
- aditivilor tehnologici;
- substantelor folosite la protectia plantelor;
- substantelor adaugate pentru sporirea valorii nutritive (vitamine, minerale);
- concentratelor naturale (uscate sau sub alta forma) incorporate in aliment in timpul procesului
tehnologic, datorita aromei specifice, proprietatilor nutritive sau puterii lor de colorare;
- colorantilor utilizati la colorarea partilor necomestibile a unui aliment.
Nu se considera aditivi alimentari:
- substantele de tratare a apei;
- pectina continuta in mod natural de aliment;
- baza chewing;
- dextrina, amidonul modificat prin diverse tratamente;
- plasma sanguina, gelatina, proteinele hidrolizate, proteina din lapte, glutenul;
- aminoacizii, altii decat acidul glutamic, glicina, cisteina.
In primul rand, atunci cand vorbim despre aditivi trebuie sa facem distinctia intre aditivii alimentari si cei
nealimentari. Studiul de fata are in vedere numai aditivii alimentari. Acestia pot fi clasificati avand in
vedere mai multe criterii.
Pe de o parte, in functie de scopul urmarit si efectul asupra produsului aditivii pot fi clasificati
astfel:
a) aditivi organoleptizanti
- coloranti
- edulcoranti
- decoloranti
- emulgatori
- amelioranti de culoare
- gelifianti
- aromatizanti si potentiatori de arome
- acidulanti
- amelioranti de gust
b) aditivi conservanti
- antioxidanti
- antibiotice
- neutralizanti
- alti aditivi din aceasta familie.
- antiseptice
c) aditivi nutritionali
Acestia se mai numesc si tonifianti, fiind de fapt substante din categoria nutrientilor care se adauga in produsele
alimentare in scopul cresterii valorii nutritive:

- aminoacizi
- saruri minerale
- proteine
- vitamine
O alta clasificare intalnita in literatura de specialitate imparte aditivii in functie de actiunea acestora in:
a) conservanti alimentari
Acestia asigura prelungirea duratei de pastrare, a stabilitatii produselor alimentare, au actiune
bacteriostatica - impiedica multiplicarea microorganismelor si bactericida, distrugand microorganismele.
Aceasta actiune este pusa in evidenta si de studiile recente ale Institutului de Sanatate Publica Timisoara
care efectueaza determinari privind actiunea antimicrobiana a unor aditivi alimentari.

Principalii conservanti alimentari admisi prin normele de igiena sunt:

acidul benzoic
- sarurile acidului benzoic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)
- acidul ascorbic
- sarurile acidului ascorbic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)
- acidul propionic
- sarurile acidului propionic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)
- nitratii de sodiu (Na) si potasiu (K)
b) antioxidantii alimentari
Sunt substante ce asigura stabilitatea grasimilor si a produselor alimentare ce contin grasimi, cu exceptia untului
(la care nu se admite folosirea lor).
Actiunea antioxidanta se datoreaza faptului ca aceste substante au capacitate marita de a lega oxigenul,
comparativ cu gliceridele, acizii grasi nesaturati care leaga mai greu (se mareste perioada de inductie a lancezirii), de
exemplu:
- tocoferolul alfa
- substante de sinteza:
- galatul de propil
- galatul de octil
- galatul de duodecil
Anumite substante chimice maresc efectul antioxidant al acestor substante (substante sinergetice):
- acidul citric
- acidul ascorbic
- alte substante din aceeasi familie
Efectul sinergetic se datoreaza blocarii metalelor ce favorizeaza rancezirea grasimilor.
c) aromatizantii alimentari
Cuprind substante naturale sau sintetice foarte variate utlizate pentru potentarea aromei si gustului produselor
alimentare care nu contin arome sau contin in cantitati insuficiente.
d) amelioratorii alimentari
Sunt substante chimice naturale sau sintetice, utilizate pentru modelarea anumitor proprietati ale produselor. Pot fi:
- organoleptizanti. Acestia potenteaza sau contribuie la formarea aspectului, culorii si gustului.
- amelioratori de gust
- revelatori de gust
- amelioratori de textura
- emulgatori
- amelioratori de consistenta
amelioratori de culoare
Potrivit unei alte opinii se face distinctia intre urmatoarele tipuri de aditivi in functie de criteriul actiunii:
a)
b)
c)
d)
e)

conservantii alimentari
antioxidantii alimentari
aromatizantii alimentari
amelioratorii alimentari
colorantii artificiali. Pentru uz alimentar sunt selectati putini coloranti sintetici, dintre cei mai putin periculosi,
folositi ocazional. Legislatia noastra accepta urmatorii coloranti:
- tartrazina (galben) E102
- indigotina (albastru) E132
- orange S (portocaliu) E 110
- ponceau 6R (rosu) E126
- albastru patentat (albastru) E131
- eritrozina (rosu) E127
- azorubina (rosu) E122
- verde acid briliant (verde) E142
- ponceau 4R (rosu) E124
- negru briliant BN (negru) E151

Potrivit art. 77 din Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998 pentru alimente: Aditivii alimentari vor fi
structurati in urmatoarele grupe:
a) conservanti - substante care prelungesc perioada de pastrare a alimentelor prin protejarea lor impotriva alterarii
produse de microorganisme;
b) antioxidanti - substante care prelungesc perioada de pastrare a alimentelor prin

protejare impotriva oxidarii (de exemplu: rancezirea, schimbarea culorii);

c) acidifianti - substante care cresc aciditatea alimentelor, imprimandu-le un gust
acru;
d) substante-tampon - folosesc la reglarea si la mentinerea pH-ului specific alimentului;
e) antispumanti - se folosesc pentru reducerea si prevenirea spumei;
f) emulsificatori - substante care fac posibila formarea si mentinerea unui amestec omogen intre doua sau mai
multe faze nemiscibile;
g) agenti de gelificare - substante care permit si care ajuta la formarea gelurilor;
h) sequestranti - substante care formeaza complexe cu ionii metalici;
i) stabilizatori - substante care fac posibila mentinerea proprietatilor fizico-chimice ale alimentelor, mentinand
omogenizarea dispersiilor, culoarea etc.;
j) substante de ingrosare - substante care au capacitatea de a mari vascozitatea produselor alimentare;
k) indulcitori - substante (altele decat zaharul) care se utilizeaza pentru a da gust dulce alimentelor;
l) coloranti naturali si coloranti de sinteza;
m) agenti de afanare - substante care contribuie la cresterea volumului alimentelor fara a modifica valoarea
energetica;
n) antiaglomeranti;
o) potentiatori de aroma - mentin si amplifica aroma specifica alimentului;
p) substante-suport - faciliteaza transportul si utilizarea aditivilor fara a modifica proprietatile pe care se bazeaza
utilizarea lor;
q) enzime - folosite in industria alimentara;
r) aromatizanti - se impart in trei categorii: a) substante aromate naturale - se obtin prin procese fizice enzimatice
sau microbiologice din materii prime de origine vegetala sau animala; b) substante identic naturale - sunt
identice din punct de vedere al compozitiei cu aromele naturale, componentele fiind obtinute prin sinteza; c)
substante artificiale - se obtin prin sinteza, avand structura si compozitia diferite de cele naturale.
In plus, lista completa a aditivilor alimentari conform Directivei 79/111/CCE utilizata pe plan european cuprinde
lista aditivilor grupati pe urmatoarele categorii:
a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)
h)

conservanti
antioxidanti
emulsifianti (emulgatori)
agenti de ingrosare
gelifianti
stabilizanti
relevatori de gust
acidifianti

i)
j)
k)
l)
m)
n)
o)
p)

corectori de aciditate
antiaglomeranti
amidon modificat
edulcoranti artificiali
afanatori chimici
agenti de incapsulare
saruri de topire
agenti pentru tratamentul fainii

In listele internationale (ca si in cea nationala), aditivii sunt clasificati in 25 de categorii si numerotati
specific:
a) coloranti
E100-E182
b) conservanti
E200-E297
c) antioxidanti
E300-E390
d) emulgatori
E400-E496 / E1000-E1001
e) saruri de topire
E400-E496
f) agenti de ingrosare
E400-E496
g) agenti de gelifiere
E400-E496
h) stabilizatori
E400-E496
i) agenti de gust
E600-E640
j) acidifianti
E300-E390
k) corectori de aciditate si pH E300-E390
l) agenti antiaglomeranti
E500-E580
m) amidon modificat
E1400-E1450

n) edulcoranti (indulcitori)
E900-E999
o) substante de afanare
E400-E496
p) antispumanti
E500-E580
r) agenti de suprafata si albire E900-E999/E1500-1520
s) agenti de tratare a fainii E500-E580/E900-E999
s) agenti de intarire-afermisanti E500-E580
t) umectanti E1200-E1202/E1400-E1450/E1500-E1520
t) sechestranti
E400-E496
u) enzime
E1100-E1105
v) agenti de umplutura
x) gaze propulsoare
E900-E999
y) alte categorii

Se observa folosirea unui asa-zis cod E, adica un numar alocat unui aditiv alimentar care indica faptul ca:
1. a fost testat pe animale si s-a dovedit sigur pentru consum
2. a fost inregistrat ca un aditiv permis la forurile de specialitate.
3. este un mijloc de identificare al unui anumit aditiv. De exemplu prima cifra iti va indica natura aditivului.
Sistemul de numerotare a fost adoptat pentru uzul international de catre Comisia Codex Alimentarius, care a
dezvoltat si Sistemul International de Numerotare (acesta foloseste aceleasi numere ca si codificarea cu E-uri dar
fara litera E).
Clasificarea Codex Alimentarius in cazul aditivilor si auxiliarilor coincide cu clasificarea CEE. Numarul total de
aditivi acreditati, conform normelor CEE, este de 301, iar lista aditivilor admisi in Romania, conform Ordinului
Ministerului Sanatatii nr. 975/16 decembrie 1998 privind aprobarea Normelor igienico-sanitare pentru alimente
este de 201.
Cu privire la acelasi subiect, Institutul Educatiei din Hong Kong imparte aditivii in:
a) coloranti majoritatea codurilor E incep cu 1
b) conservanti majoritatea codurilor E incep cu 2
c) aromatizanti nenumerotati
d) antioxidanti E300-E321
e) emulsificatori si stabilizatori E322 si cateva numere intre E400-E495
f) acizi, baze si solutii tampon majoritatea codurilor E incep cu 5
g) indulcitori majoritatea codurilor E incep cu 4 sau cu 6

4. Auxiliarii alimentari.Ingredientele alimentare

Spre deosebire de aditivii alimentari, auxiliarii alimentari sunt substante de adaos in urme cu efect
pasager/temporar, in scop tehnologic.
Se aseamana cu aditivii intrucat sunt introdusi in produsele alimentare cu un scop tehnologic precis.
In schimb, se deosebesc de acestia prin aceea ca sunt introdusi in o etapa intermediara de fabricatie, fiind
eliminati sau distrusi inainte de realizarea produsului finit. Ca exemple, antispumantii, agentii de clarificare si
filtrare, de spalare si depielare, de deplumare, purificare a apelor, de formare-turnare a bomboanelor.
Ingredientele alimentare sunt substante de aditivare tehnologica folosite in concentratii mai mari decat
aditivii propriu-zisi cu functie bine definita in ameliorarea calitatii alimentelor: aromjatizare, indulcire,
spumare...Acestea imbunatatesc valoarea nutritiva si energetica a alimentelor precum si calitatile senzoriale. Unele
substante pot actiona concomitent ca ingredient si aditiv (de exemplu gelatina este ingredient in aspic si aditiv pentru
clarificarea vinului).

5. Sursele aditivilor. Succinta comparatie

Aditivii alimentari sunt substante mai rar extrase din materii prime naturale de cele mai multe ori fiind de
sinteza si in acelasi timp relativ neconventionale.
Intre aditivi, aromatizantii alimentari cuprind substante naturale sau sintetice foarte variate.

Aromele naturale provin din diverse materii prime, putandu-se recupera in timpul proceselor
tehnologice. Exista si substante ce pot fi folosite prin incapsulare.
Aromatizantii sintetici sunt admisi numai pentru aromatizarea produselor zaharoase, de patiserie,
inghetata, ciocolata, margarina, bauturi alcoolice distilate si altor produse conform normelor de igiena.
In ceea ce priveste colorantii alimentari, acestia pot avea atat surse naturale cat si artificiale. De
exemplu, in familia colorantilor galbeni intalnim:
- E100, Curcumina, are o sursa naturala si anume sofranul de India-din familia ghimbirului,
- E104, Quinolina, are o sursa artificiala si anume gudronul sintetic de huila
- E102, Tartrazina, produs chimic ce are ca sursa colorant Azo
- E107 sau Galben 2G, produs sintetic avand ca sursa atat gudronul sintetic de huila cat si colorantul Azo
- E110, Galben Floarea Soarelui, produs sintetic avand ca sursa atat gudronul sintetic de huila cat si
colorantul Azo.
In familia colorantilor rosii, intalnim:
- E120, acidul carminic, obtinut din surse naturale si anume din crusta insectelor gestante

E122, E123, E124, E127, E128 au surse sintetice fiind obtinut din gudronul sintetic de huila si
colorantul Azo
In familia colorantilor albastrii:
- E131, E132, E133 au ca sursa naturala gudronul de huila
Sunt folositi ca si coloranti alimentari naturali: carotenul, xantofila si clorofila.
Colorantii artificiali au o mare putere de colorare, sunt relativ mai ieftini decat cei naturali, usor de pastrat
si de intrebuintat. In acelasi timp trebuie remarcat ca din punct de vedere al inocuitatii alimentului
prelucrat, este de preferat folosirea unor materii prime colorante (legume, fructe, sucurile lor, cacao,
cafea...) sau folosirea colorantilor naturali extrasi direct din alimente, mentionati mai sus.
Pe de alta parte pentru uz alimentar sunt folositi numai acei coloranti si aromatizanti sintetici care nu sunt
foarte periculosi , dar si acestia sunt folositi numai in conditiile prevazute de lege.
De asemeni amelioratorii alimentari sunt substante chimice ce pot avea surse naturale sau sintetice.

6. Grupele de alimente. Aditivi permisi

Produsele alimentare in care se gasesc aditivi sunt potrivit legislatiei in vigoare:
1.Paine si produse de panificatie, care poate contine unii dintre urmatorii aditivi: conservanti (acid acetic si saruri
E 260 - E 261, acid propionic si sarurile lui E 281 - E 283), acidifianti (acid acetic E260), emulsificatori (lecitina E
322, mono si digliceride si esteri cu acizi grasi E471-E472, sucrogliceride E474, sucroesteri E473), agenti de
gelificare, sequestranti, stabilizatori, substante de ingrosare (di-, tri- si polifosfati de Na, K, Ca, Mg, NH4 E 450 - E
452), coloranti naturali (antociani E 163, Betaina E 162, Caroteni E 160, a, b, c, d, e, f , Xantofile E 161 a, b, c, d, e,
f, g flavoxantina, luteina, criptoxantina, rubixantina de produse violoxantina, rodoxantina, cantoxantina Curcumina
E 100, Riboflavina E 101, Clorofila E 140, complecsi de cupruclorofila E 141, Caramel E 150 a, b, c, d, Cosenila
sau acid carminic E 120, Carbune vegetal E 153), agenti de afanare si antiaglomeranti (Carbonat de sodiu E 500,
Carbonat de amoniu E 503, Carbonat de magneziu E 504).

2. Lapte si produse lactate: Conservanti (acid sorbic si sarurile lui E 200 - E 203, nizina E 234, nitrat de
sodiu sau de potasiu E 251 - E 252, acid propionic si sarurile lui E 281 - E 283), substante tampon (Saruri
ale acidului citric E 331 - E 333) si altii.
3. Carne si produse din carne: conservanti (Esteri ai acidului parahidroxibenzoic E 214 - E 219, nitrit de
potasiu sau de sodiu E 249 - E 250, samd...), antioxidanti (acid izoascorbic si sarurile lui E 315 - E 318,
acid erythorbic si saruri E 315), substante tampon (saruri ale acidului citric E 331 - E 333), samd...
4.Peste si produse din peste: conservanti (acid formic si saruri E 236), substante tampon (Saruri ale
acidului tartric E 335 - E 337, Saruri ale acidului malic E 349 - E 352), acidifianti (Acid citric E 330 ),
antioxidanti (Galat de propil, octil, dodecil, etil E 310 - E 313), samd...
5. Uleiuri si grasimi: antioxidanti (Alfa, gama, delta-tocoferol E 306 - E 309, BHA si BHT E 320 - E 321),
samd...
6. Oua si produse pe baza de ou: antioxidanti (BHA si BHT E 320 - E 321), samd...
7. Zahar si produse zaharoase: acidifianti (Acid tartric E 334), substante tampon (Saruri ale acidului
tartric E 335 - E 337), samd...
8. Fructe, legume si produse prelucrate: substante tampon (Saruri ale acidului malic E 349 - E 352),
samd...
9. Bauturi alcoolice: antispumanti (Metil-etil-celuloza E 465, Poli-dimetil-xiloxan E 900 A, Metil-fenilpoli-xiloxan E 900 B), samd...
10. Bauturi nealcoolice: antispumanti (Metil-etil-celuloza E 465, Poli-dimetil-xiloxan E 900 A, Metilfenil-poli-xiloxan E 900 B), samd...
11. Produse de cofetarie si de patiserie: emulsificatori (Lecitina E 322), samd...
12. Cereale si produse din cereale: agenti de gelificare, sequestranti, agenti de ingrosare (Alginat de
propilenglicol E 405), samd...
13. Condimente, supe, sosuri, salate: agenti de gelificare, sequestranti, agenti de ingrosare (Alginat de
propilenglicol E 405), samd...
14. Inghetate: agenti de gelificare, sequestranti, agenti de ingrosare (Acid alginic si sarurile lui E 400 - E
404), samd...

15. Alimente cu destinatie speciala: agenti de gelificare, sequestranti, agenti de ingrosare (Acid alginic si
sarurile lui E 400 - E 404), samd...
16. Alte alimente.
Exista si produse in care anumiti aditivi nu sunt admisi. De exemplu colorantii nu sunt permisi in urmatoarele
produse:
1. Alimente netransformate
creme de prune
2. Apa imbuteliata
19. Peste, moluste si crustacee, carne de animale,
3. Lapte semiecremat sau ecremat, pasteurizat sau
pasare si vanat, precum si preparate
sterilizat
20. Produse de cacao si componente in care produsul
4. Lapte cu cacao sau cu ciocolata
de baza este ciocolata
5. Lapte fermentat nearomatizat
21. Cafea prajita, ceai, cicoare, extract de ceai si
6. Lapte concentrat (nearomatizat)
cicoare, preparate din ceai, din plante, din fructe si
7. Lapte babeurre
cereale pentru infuzie, amestecuri si preparate instant
8. Cremele in pudra (nearomatizate)
din aceste produse
9. Uleiuri si materii grase de origine animala sau
22. Sare si produse de substitutie a sarii, condimente
vegetala
si amestecuri de condimente
10. Oua si produse pe baza de oua
23. Vinuri si alte produse din vin
11. Faina si alte produse de morarit, amidon si fecule
24. Bauturi spirtoase din fructe, tuica, uzo, gin si alte
12. Paine
bauturi similare
13. Paste fainoase
25. Distilate de vin (cu exceptia caramelului)
14. Zahar, mono- si dizaharide
36. Alimente pentru sugari si copii
15. Piure si conserve de tomate
27. Miere de albine
16. Sucuri si nectar naturale din fructe si legume
28. Malt si produse din malt
17. Fructe, legume si ciuperci in conserve sau
29. Branzeturi maturate si nematurate (nearomatizate)
deshidratate, fructe, legume si ciuperci transformate
30. Unt.
18. Dulceturi extra, inghetata extra, creme de castane,

7.Restrictii impuse de legislatia in vigoare

6.1. Standardele generale pentru aditivi alimentari - General Standard for Food Additives/GFSA, valabile
pe plan international, stabilesc regulile de utilizare a aditivilor alimentari. Aceste norme specifica n mod
clar daca un aditiv poate fi folosit sau nu n prelucrarea unor produse alimentare.
Importanta normelor GFSA este si mai mult subliniata de existenta "Codex Alimentarius"- un index pentru
standardele destinate produselor alimentare si care este considerat ca o autoritate de referinta n cazul unor
dispute aparute ntre partenerii tratatului "WTO Treaty". Aceasta nseamna practic ca, orice fel de produse
care sunt n acord cu standardele prevazute de acest Codex, trebuie sa fie admise pe pietele tarilor
semnatare ale tratatului, chiar daca normele n tara importatoare sunt mult mai restrictive decat aceste
standarde. n cazul interzicerii unui import, tara respectiva care a impus restrictia trebuie sa prezinte
justificari legale care sa fundamenteze refuzul.
"Codex Alimentarius" a fost pentru prima data ntocmit n 1962 sub auspiciile "UNs Food &
Agriculture Organization" (FAO) si "World Health Organization" (WHO). n ultimii 30 ani, aproximativ
270 de Codex-uri pentru standarde au fost adoptate pentru diverse domenii, ncepand cu standarde pentru
igiena, reziduri de pesticide si terminand cu metode de etichetare si de analiza.
Standardele generale pentru aditivi alimentari (GFSA) au fost adoptate n martie 1997, de catre guvernele
membre ale Codex-lui, pentru a fi utilizate de producatorii de alimente, n conformitate cu "Good
Manufacturing Practice".
In 1970 Uniunea Europeana a decis ca fiecare aditiv autorizat sa fie semnalat, pe etichete sau
ambalaje, prin binecunoscutul cod E. Decizia a fost luata in ideea de a avea o legislatie si o reglementare
foarte precise a aditivilor si pentru a facilita informarea consumatorilor. De asemeni un aditiv trebuie sa fie
aprobat de comitetul mentionat mai sus.

In legislatia Uniunii Europene, cerintele privind aditivii alimentari sunt specificate mai exact prin
intermediul Directivelor:
-

pentru indulcitori: Directiva Parlamentului si Consiliului European 94/35/EC din 30 iunie 1994

pentru coloranti: Directiva Parlamentului si Consiliului European 94/36/EC din 30 iunie 1994

pentru alti aditivi: Directiva Parlamentului si Consiliului European 95/2/EC din 20 februarie 1995.

6.2.Legislatia romana in vigoare. Toti aditivii autorizati de Ministerul Sanatatii si Familiei prin Ordinul
nr. 975/1998, sunt preluati din Codex Alimentarius. Acesta contine un numar de aproximativ 250 de
aditivi alimentari ce pot fi folositi cu aprobarea MSF in functie de grupa alimentara in care e inclus acesta.
De asemeni, FAO (Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura) si OMS (Organizatia Mondiala a
Sanatatii)impreuna cu specialisti si experti ai Uniunii Europene organizeaza periodic studii analizand daca
o substanta este permisa sau respinsa ca aditiv si in ce conditii se poate folosi. Acest comitet recomanda si
cantitatile maxime.
In ultimii ani, specialistii din cadrul Ministerului Sanatatii si Familiei care lucreaza la proiectele de
armonizare a legislatiei cu statele membre ale Uniunii Europene au facut eforturi sa convinga oficialii
Comunitatii Europene de faptul ca se pot gasi in timp scurt solutii pentru existenta unui sistem riguros de
control al aditivilor din alimente si in special al celor noi.
Potrivit art. 2 din Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998 pentru alimente: Orice produs
alimentar fabricat pentru consum uman sau dat in consum uman (din tara sau din import) trebuie sa
respecte cerintele prezentelor norme.
Produsele alimentare care se obtin sau sunt fabricate dupa retete noi, dupa tehnologii noi sau care
contin materii prime, aditivi alimentari sau adjuvanti tehnologici noi, sub aspectul folosirii lor pentru prima
data intr-un produs alimentar, vor fi supuse Ministerului Sanatatii spre avizare sanitara.
Deci pentru fiecare aditiv alimentar propus spre folosire este necesara obtinerea avizului sanitar.
Aceasta implica o verificare a dozei utilizate si a compozitiei preparatului recomandat de producator.
Conform unui raport trimis recent Ministerului Sanatatii de catre specialistii Institutului de Sanatate Publica
Bucuresti, laboratoarele de profil din Romania nu au o dotare tehnica suficient de avansata pentru a
determina cu exactitate daca aditivul folosit este sau nu inclus in lista celor aprobate.
In cazul amestecurilor de aditivi importati, care au diferite denumiri comerciale, acestea se vor aviza
sanitar pentru a verifica daca atat compozitia, cat si doza de utilizare recomandata sunt corespunzatoare.
Avizul sanitar pentru aditivii alimentari folositi in Romania este valabil timp de 3 ani de la data
emiterii. In cadrul perioadei de 3 ani el poate fi retras, daca se constata ca este folosit necorespunzator sau
daca aditivul avizat are efecte asupra sanatatii sau mediului, necunoscute la data emiterii avizului.
Aditivii care sunt folositi in hrana animalelor trebuie sa fie avizati de Ministerul Sanatatii.
Potrivit art. 3 din Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998 pentru alimente: Este interzisa
comercializarea sau utilizarea pentru consum uman a alimentelor care ...:
... f) contin aditivi alimentari neavizati de Ministerul Sanatatii sau peste limitele admise de prezentele
norme igienico-sanitare...
l) sunt falsificate. Se considera falsificare: - adaosul oricarei substante naturale sau sintetice in produse, in
scopul mascarii unor defecte ale acestora, precum si in scopul modificarii sau conferirii de proprietati pe
care produsele nu le justifica prin compozitia lor naturala sau prin retetele de fabricatie; - schimbarea
compozitiei fara a se schimba specificatiile de pe eticheta.

Pentru aditivii alimentari-neprevazuti in prezentele norme igienico-sanitare, precum si pentru utilizarea

oricarui aditiv in produsele alimentare dietetice si in preparatele pentru copii se va cere avizul Ministerului
Sanatatii.
De asemeni productia, importul, vanzarea sau folosirea aditivilor alimentari care nu sunt cuprinsi in
prezentul ordin este interzisa.
Ordonanta 99/2000 stabileste principiile generale privind desfasurarea activitatii comerciale si
urmareste dezvoltarea echilibrata a retelei de distributie a produselor si serviciilor de piata, cu respectarea
principiilor liberei concurente, protectiei vietii, sanatatii, securitatii si intereselor economice ale
consumatorilor, precum si a mediului. Dar potrivit Ordonantei de Urgenta nr. 21/2001 a fost suspendata
aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata pana
la adoptarea legii de aprobare sau de respingere de catre Parlament. 8
Prin reorganizarea Oficiului pentru Protectia Consumatorilor care se desfiinteaza, potrivit H.G.
166/2001 s-a organizat Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor. Printre atributiiile sale
principale se regasesc si urmatoarele:
1. propune Guvernului spre adoptare si avizeaza proiecte de acte normative in domeniul protectiei
consumatorilor cu privire la fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea, transportul,
importul si comercializarea produselor, precum si cu privire la prestarea serviciilor, astfel incat acestea sa
nu puna in pericol viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor ori sa afecteze drepturile si interesele lor
legitime;
2. propune spre adoptare Guvernului proiecte de acte normative in domeniul protectiei consumatorilor cu
privire la avizarea speciala pentru fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea, transportul,
importul si comercializarea anumitor produse;
3. efectueaza analize si incercari in laboratoarele acreditate conform legii sau in laboratoare proprii ori
agreate, efectueaza sau finanteaza studii si teste comparative cu privire la calitatea produselor si serviciilor
destinate consumatorilor, pe care le aduce la cunostinta publicului;
4. desfasoara activitati de informare, consiliere si educare a consumatorilor; editeaza publicatii de
specialitate
in
domeniul
protectiei
consumatorilor;
5. informeaza permanent consumatorii asupra produselor care prezinta riscuri
pentru sanatatea si securitatea lor;

8. Etichetarea
<<Adaosul de aditivi trebuie inscris vizibil pe eticheta fiecarui ambalaj de desfacere (sticla, borcan, cutie, pachet),
mentionandu-se dupa caz conservant chimic, aromatizat sau indulcit sintetic, colorat artificial.
Comercializarea ditivilor alimentari se face numai in ambalaje originale pe care se mentioneaza compozitia si
denumirea chimica a produsului precum si modul de intrebuintare >> a precizat Victoria Varcolici, inspector-sef in
cadrul fostului OPC Bucuresti.

Potrivit art. 5 din Norma metodologica din 7 februarie 2002 privind etichetarea alimentelor:
Etichetele
alimentelor
trebuie
sa
cuprinda
in
mod
obligatoriu:
a) denumirea sub care este vandut alimentul;
b) lista cuprinzand ingredientele;

c) cantitatea din anumite ingrediente sau

d) cantitatea neta pentru alimentele preambalate;

categorii

de

ingrediente,

conform

art.

8;

e) data durabilitatii minimale sau, in cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic au un grad
inalt
de
perisabilitate,
data
limita
de
consum;
f) conditiile de depozitare sau de folosire, atunci cand acestea necesita indicatii speciale;
g) denumirea sau denumirea comerciala si sediul producatorului, al ambalatorului sau al distribuitorului; in
cazul produselor din import se inscriu numele si sediul importatorului sau ale distribuitorului inregistrat in
Romania;
h) locul de origine sau de provenienta a alimentului, daca omiterea acestuia ar fi de natura sa creeze
confuzii in gandirea consumatorilor cu privire la originea sau provenienta reala a alimentului;
i) instructiuni de utilizare, atunci cand lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzatoare a
alimentelor;
j) concentratia alcoolica pentru bauturile la care aceasta este mai mare de 1,2% in volum;
k) o mentiune care sa permita identificarea lotului;
l) mentiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse, prevazute in anexa nr.
1a).

De asemeni conform aceleiasi Norme prin ingredient se intelege orice substanta, inclusiv aditivii, utilizata
la producerea sau la prepararea unui aliment si care va fi continuta si de produsul finit ca atare sau intr-o
forma modificata.
In schimb nu sunt considerate ingrediente si urmatoarele:
1. aditivii a caror prezenta intr-un aliment este datorata exclusiv faptului ca au fost continuti in unul sau in
mai multe ingrediente ale acestuia si cu conditia ca acestia nu isi mai indeplinesc functia tehnologica in
produsul finit;
2. aditivii utilizati ca auxiliari tehnologici;
3. substantele folosite in cantitati strict necesare ca solventi sau ca suport pentru aditivi ori pentru arome
In Anexa nr. 1 a Normei mai sus mentionate, este prevazuta lista alimentelor scutite de obligatia indicarii
ingredientelor. Acestea sunt:
1. Fructele si legumele proaspete, inclusiv cartofii, care nu au facut obiectul unei curatari, taieri sau altor
tratamente similare
2.
Apele
carbogazoase
in
a
caror
denumire
apare
aceasta
caracteristica
3. Otetul de fermentatie care provine in mod exclusiv dintr-un singur produs de baza si care nu a suferit
adaugarea nici unui alt ingredient
4. Branzeturi, untul, laptele si smantana fermentata, in masura in care nu au suferit decat adaugari de
produse lactate, enzime si culturi de microorganisme necesare fabricarii sau de sare, in cazul branzeturilor,
altele
decat
cea
proaspata
sau
topita
5. Produsul constituit dintr-un singur ingredient, atunci cand:
a) denumirea comerciala a acestuia este identica cu cea a ingredientului; sau
b) denumirea comerciala permite identificarea clara a naturii ingredientului.

De asemeni este prevazuta si lista cuprinzand ingredientele care trebuie sa fie inscrise cu
denumirea categoriei lor, urmata de numele specific sau de codul numeric C.E.:
1. Colorant
2. Conservant
3. Antioxidant
4. Emulsificator
5. Agent de ingrosare
6. Gelifiant
7. Stabilizator
8. Potentiator de aroma
9. Corector de aciditate
10. Acidifiant
11. Antiaglomerant

12. Amidon modificat

13. Indulcitor
14. Agent de afanare
15. Antispumant
16. Agent de glazurare
17. Saruri de topire
18. Ameliorator (de faina)
19. Agent de intarire
20. Agent de umezire
21. Agent de incarcare
22. Gaz de propulsare

9. Impactul asupra sanatatii

Conform prof. univ. dr. Sebastian Dumitrache: Aditivii specificati in Ordinul 975/1998 nu sunt periculosi si
nu afecteaza sanatatea consumatorilor daca sunt respectate doua conditii: sa fie utilizati numai in alimentele si
bauturile mentionate in Ordin, si in produsele respective sa nu depaseasca limita maxima admisa.
Organizatiile mondiale de sanatate au facut deja o lista cu cei mai periculosi aditivi prezenti in produsele
alimentare. Majoritatea tarilor care ii folosesc sunt constiente de nocivitatea lor si fac, sau au facut deja, demersuri
legislative pentru a-i scoate de pe piata.
E123 - este interzis in Statele Unite ale Americii si in fostele state sovietice. Se gaseste in bomboane, jeleuri,
dropsuri mentolate, branzeturi topite si creme de branza. Este considerat cel mai puternic cancerigen dintre aditivi.
In aceeasi categorie face parte si E 110, care intra in componenta dulciurilor, mai ales a prafurilor de budinca
colorandu-le intr-un galben atragator, apetisant, cunoscut si sub numele de apus de soare.
E 330 - produce afectiuni ale cavitatii bucale si are actiune cancerigena puternica. Se gaseste in cele mai multe
sucuri
care
se
afla
in
comert.
E 102 - este un alt colorant care se gaseste in dulciuri, mai ales in budinci. Are de asemenea actiune cancerigena.
Aceasta lista a fost realizata cu ajutorul unui raport intocmit de Oficiul Consumatorilor din Piata Comuna
Europeana. Lista nu este completa, urmand a se face cercetari pentru descoperirea altor aditivi nocivi.
In Romania au existat multe cazuri in care sanatatea populatiei a fost pusa in pericol. Sunt de referinta cazurile in
care colorantii din vopselele de oua erau toxici sau alcoolul din otet era un adevarat pericol pentru stomac.
In SUA, anumite substante al caror efect nociv a fost demonstrat in anumite studii, fie asupra animalelor de
laborator, fie chiar asupra omului, continua sa fie considerate sigure cu conditia ca ele sa se gaseasca in cantitati
de 100 de ori mai mici decat doza la care apare efectul advers. Pentru substante cu efect toxic direct (sulfitii) aceasta
masura poate fi considerata suficienta, insa nu si pentru substantele cu efect cancerigen, al caror efect este uneori
cumulativ, in functie de mcanismul de actiune. Consumul repetat, in doze sub limita impusa, al mai multor substante
care actioneaza prin acelasi mecanism poate duce in final la aparitia cancerului.
Studiile care ar putea demonstra aceste efecte sunt facutre pe animale de laborator, finalizarea lor durand ani
intregi. Concluziile acestora nu pot fi intotdeauna extrapolate pentru organismul uman. Din pacate, nu a fost
adoptata o decizie oficiala privind interzicerea folosirii indiferent de doza a aditivilor alimentari dovediti nocivi.

Aceste aspecte si altele au determinat Asociatia Consumatorilor Americani sa propuna urmatoarele

recomandari:
-

mentionarea aditivilor utilizati pe ambalajul produsului

interzicerea nitratilor si nitritilor de sodiu, ale caror efecte sunt dovedite

repunerea in cercetarea tuturor aditivilor alimentari, chiar si a celor folositi de zece ani.

Efectele aditivilor alimentari asupra sanatatii consumatorilor sunt inca insuficient cunoscute mai ales in ce priveste
influenta in timp (efecte mutagene...). Numai studii de lunga durata si experiente efectuate pe un numar mare de
subiecti ar putea aduce date precise. totusi cercetatorii au rteusit in buna parte sa puna in evidenta relatii intre cauza
si efecte. Cu toate acestea se mai continua utilizarea unor aditivi toxici-prin reducerea dozei admise de ex. nitritii si
nitratii de la 12mg% la 7mg%. Cercetatorii din Uniunea Europeana se pot insela in privinta unor aditivi si astfel apar
in comert unele produse ce contin substante toxice. A spune, insa, ca E-urile sunt un pericol total in alimentatie ar
fi alarmist si neadevarat. Folosirea aditivilor in cantitati mari ar periclita in primul rand calitatea produsului, iar
oricare producator doreste ca alimentul sau sa se bucure de un loc cat mai bun pe piata. Consumul de aditivi in
cantitati bine stabilite nu afecteaza organismul. Pentru o mai mare siguranta a cetatenilor ar trebui ca autoritatile sa
asigure fonduri pentru dotarea laboratoarelor. Astfel s-ar evita even-tualele surprize neplacute din partea
producatorilor interni sau externi. Pana atunci este bine ca atunci cand mergeti la cumparaturi sa cititi cu atentie
numele ingredientelor inscriptionate pe ambalaj, iar daca aveti nelamuriri, sa va adresati comerciantului sau direct la
Oficiul pentru Protectia Consumatorului.
In Romania se poate vorbi si de o lipsa de educatie in domeniul alimentatiei. In momentul in care populatia
ar avea cunostinte de nutritie, legislatie sau cum functioneaza etichetarea alimentelor, ar putea alege un produs cu
ingredientele dorite. Educatia unei alimentatii sanatoase ar trebui facuta in familie, la gradinita, scoala si prin massmedia. Starea de sanatate a populatiei este o problema nationala. Statul ar trebui sa intervina mai mult in problema
alimentatiei, sa nu se ajunga la o imbolnavire in masa, pentru ca atunci statul cheltuie mai mult in sistemul sanitar.
Iar costurile de tratare a bolilor sunt mult mai mari decat cele de preventie", argumenta directorul Institutului de
Chimie Alimentara.

Printre organismele care reglementeaza si controleaza calitatea produselor pe care le mancam se afla
Ministarul Sanatatii si Familiei, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, Directiile de Sanatate
publica, Institutul de Chimie Alimentara, care se ocupa strict de cercetarea stiintifica in domeniul
alimentelor si avizarea lor.
Revenind la controversatul cod E", profesorul Gheorghe Mencinicopschi a declarat ca in
alimentatie sunt folosite in mod curent cateva mii de E-uri, intr-o circumstanta sau alta. Unii aditivi
alimentari dispar, altii sunt descoperiti. Multi dintre acestia au fost interzisi in Statele Unite ale Americii,
tarile Uniunii Europene si statele din fosta Uniune Sovietica, insa continua sa fie folositi la noi. Lista E"urilor toxici sau cancerigene cuprinde cateva zeci de astfel de substante. Un exemplu este E 102, care
reprezinta tartrazina, un colorant galben, produs chimic periculos pentru sanatate, cu un efect alergen la
anumite persoane. Cel mai des este intalnit in sucurile asa-zis naturale, prajituri si alte dulciuri, margarina.
Un alt aditiv este regasit in spatele lui E 130, bleu de antrachinona, produs chimic interzis pe pietele
Uniunii Europene dupa 1977, suspectat ca produce boli foarte grave. Un alt exemplu este E 321 cunoscut
ca butilhidroxitoluen (BHT), un produs chimic, antioxidant, care este periculos, deoarece creste
colesterolemia. Un alt produs, din aceeasi clasa, este butilhidroxia-nisol (BHA), care este un antioxidant
fenolic folosit pentru a impiedica oxidarea (rancezirea) lipidelor din alimentele bogate in grasimi animale.
Din 1987 s-a dovedit efectul lui cancerigen la animalele de laborator, dar nu s-a putut proba ca acest efect
se manifesta si la om, astfel incat este si acum mentinut pe lista GRAS a US-FDA. Acest lucru a fost facut
cunoscut opiniei publice, efectul fiind evitarea produselor care contineau acest component si, mai mult, a
dus la scaderea de sase ori a utilizarii BHA-ului in Statele Unite ale Americii in urmatorii ani. Produsul este
folosit acum pe piata romaneasca si se gaseste in margarine, creme sau maioneze. Exemplele pot continua
cu zaharina, dovedita ca fiind cancerigena dupa ce animalele de laborator pe care s-au facut testele s-au
imbolnavit de cancer la vezica. Desi nu s-a putut proba ca are efect asupra organismului uman, in acord cu
clauza Delaney, iar FDA a propus Congresului American interzicerea folosirii ei inca din 1977, dar decizia

finala fiind inca asteptata. Printre alte substante folosite ca aditivi alimentari se numara sulfitii
(conservantii), care pot produce reactii alergice la unele persoane si, in plus, sunt folositi de multe ori in
produsele din carne, in scopul de a reface culoarea rosie a alimentelor, dand astfel o falsa impresie de
prospetime. Practica de asemenea interzisa in SUA. O alta categorie o reprezinta nitritii care, in principiu,
nu au efecte toxice directe, dar in combinatie cu unele substante existente in alimente (amine), produc
nitrozamine, familie din care fac parte multe substante dovedite cancerigene. Pentru a impiedica aceste
reactii se pot adauga alti aditivi, ducand la un lant vicios al folosirii lor. Lista alimentelor care ar trebui
evitate, pentru ca au in componenta acesti aditivi alimentari este atat de mare, incat ar necesita pagini
intregi pentru enumerarea lor. Printre alimentele de baza inalt procesate chimic, ce contin aceste substante,
se numara: mezelurile, margarinele, supele instant, sucurile, branza topita, maionezele, dressingurile pentru
salate, sosurile si o gama larga de dulciuri. Prin mediile care se ocupa de cercetare circula o lista cu toate
E"-urile cu un risc foarte ridicat, publicata de Clinica de Oncologie Infantila din Dsseldorf. Aici sunt
trecuti aditivii suspecti a fi toxici, periculosi, cancerigeni sau care pot produce boli grave

10. Concluzii

In mod clar folosirea aditivilor alimentari, acele substante adaugate in produsele alimentare cu scopul de a le
modifica sau crea anumite proprietati, a facilita anumite operatii de prelucrare si a asigura o anumita stabilitate in
timp, duce la scaderea costurilor de productie si a pretului produsului finit, la cresterea termenului de valabilitate al
alimentelor. Pe de alta parte studiile au evidentiat efectele negative ale folosirii indelungate ale unor aditivi. In acest
scop, in Romania ca si in alte tari ale lumii s-au luat masuri de protectie a consumatorului, masuri ce constau fie in
interzicerea folosirii unor aditivi sau in impunerea unei restrictii privind doza folosita. Legislatia din Romania este
criticata intrucat desi permite utilizarea numai a 201 aditivi din cei 301 aditivi acreditati conform normelor CEE,
permite utilizarea unor aditivi care au fost interzisi in tari ca Japonia, Suedia, SUA, Austria, Norvegia, Anglia. La
aceasta nemultumire se adauga si relativa ineficienta a aplicarii amenzii de 100 mil. lei pentru gradul ridicat de risc
la care au fost expusi consumatorii si care nu a dus la eradicarea practicilor incorecte. Dupa cum remarcam intr-un
capitol anterior nu a fost pe deplin lamurita nici problema cumularii in acelasi deplin a mai multor aditivi.
Evitarea produselor ce contin aditivi alimentari este aproape imposibila. In aceste conditii este necesara o
reactualizare a legislatiei romanesti, tinandu-se cont de normele Organizatei Mondiale a Sanatatii. In ceea ce
priveste continutul, dozele in care acesti aditivi sunt folositi trebuie respectate normele in vigoare, iar respectarea
acestora trebuie verificata de organismele cu importante raspunderi in acest domeniu.

Source: http://www.popeanga.go.ro/comert/referate/aditivi.htm