n prefaa la Ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginar (de V.

Voiculescu), Roxana
Sorescu deschide o ampl parantez dedicat relaiei dintre poet i Andr Scrima. Acesta din urm
a fost nu doar adversarul printelui meu spiritual (Bartolomeu Anania), cu care mprise, la
nceputul anilor 50, postul de bibliotecar al Patriarhiei, ci i cel mai misterios personaj pe care l-am
ntlnit n Romnia.
Om al contrastelor, genial clugr rtcitor, aflat mereu n trecere, acest poliglot i erudit
hermeneut al gnozei cretine (de la Apostolul Ioan, pn la Ioan cel Strin, rusul exilat la
Antim) i-a pus mereu n scen propria tain. Senzualitate transfigurat dup
alunecarea sub simuri, herald al tradiiei primordiale, pasionat de matematic i logic,
Printele Scrima a trit n propria legend, atent ntreinut.
Aromn cu snge srbesc, cetean francez, stipendiat al unei fundaii din Houston,
tritor n Liban i India, dar i intim al Romei catolice, secretar particular al Patriarhului
Ecumenic Athenagoras, cunosctor de arab i sanscrit, duh universal ntr-o capsul
renascentist a timpului, acest om aparte i-a fascinat pe cei care, la ntoarcerea lui n
ar, prin anii 90, au avut privilegiul de a-l asculta. L-am ntlnit de numai cteva ori,
ns i-am descifrat complexitatea postum, citindu-i crile publicate la Humanitas.
Merit s-l descoperii, dac tot ai avut rbdarea de a parcurge mica mea evocare.