Sunteți pe pagina 1din 8

1. Sistemul internaional de uniti n laboratorul medical (SI).

Aspecte
generale. Unitile si: n examinrile biochimice, morfologice .a. Legile de
recalculare.
In vederea evaluarii si interpretarii, rezultatele analizelor medicale se exprima prin
unitati de masura care pot fi cantitative si calitative.
Unitatile de masura calitative se noteaza cu diferite calificative: prezenta, absenta,
normala, crescuta, rara. frecventa, numeroasa ori prin expresia: negativ si pozitiv;
plusuri (- sau +-++++)
Unitatile de masura cantitative arata cantitatea de substanta analizata exprimata la
un mililitru (ml), la 100 ml sau la 1000 ml (litru) de produs analizat (sange, urina,
suc gastric etc).Substanta analizata este redata in grame (g). in miligrame (mg), in
micrograme (ug), in miliechilenti la litru (mEq/1), in moli (mol), in milimoli
(mmol), in unitati fotometrice (U.F.), in unitati intcmatioanle (U.I.) si in unitati
care poarta numele autorului care a descoperit analiza respecti, precum unitati Mac
Lagan (U.M.L.), unitati Bodanski (U.B.), unitati Karmen (U.K.), unitati
Wohlgemuth (U.W.) etc. Organizatia Internationala de Standardizare a propus
adoptarea de catre laboratoarele de analize medicale a noilor unitati internationale
de masura S.I. (sistemul international).
Conform acestui S.I., la care a aderat si tara noastra, se recomanda ca majoritatea
substantelor analizate sa se exprime in moli la litru (mol/l) sau in submultiplii
acestuia: milimoli la litru (mmol/1), care reprezinta a mia parte dintr-un mol/l, sau
in micromoli la litru (umol/1), care sunt egali cu a milioana parte dintr-un mol/l.
Pentru a inlatura astfel de confuzii, unitatile de masura ale analizelor medicale
sunt redate atat in sistemele clasice, cat si in sistemul international.

2. Diagnosticul de laborator al talasemiilor


Talasemiile sunt stari patologice caracterizate prin alterarea productiei de
hemoglobina, ca urmare a blocarii partiale sau totale a sintezei unuia sau a mai
multor lanturi polipeptidice de globina. Diagnosticul de laborator: Diagnosticul
se pune pe baza electroforezei (separarea componentelor unei solutii de
macromolecule sub efectul campului electric) hemoglobinei, care permite punerea
in evidenta a anomaliilor cantitative ale diferitelor sorturi de hemoglobina ale
subiectului.In
analiza
sangelui
periferic
se
evidentiaza
anemie+reticulocitoza,leucocitele crescute,cu deviere spre stanga,nr.trombocitelor
este normal, C%Hemoglobinei este usor scazuta,hematocritul scazut,Rezistenta

osmotica a eritrocitelor este crescuta,Continutul Fe seric este ridicat,.Sunt prezente


semne biochimice generale ale hemolizei(hiperbilirubinemie indirecta,
urobilinurie, scaderea continutului haptoglobinei).Eritrocitele au forma ,,trans in
tinta.Este pronuntata anizo si poikilocitoza. In mielograma se atesta hiperplazia
randului eritrocariocitelor.Procentul sideroblastilor este crescut.

3. Leucopoieza. Caracteristrica morfologic i funcional a leucocitelor.


Cinetica leucocitelor. Leucocitozele i leucopeniile.
Leucopoieza
Are loc in MO din celulele progenitoare a granulocitelor.
Mieloblast=> promielocit=>mielocit (se diferentiaza celule cu granulatii
specifice neutrofile, eozinofilele si bzofile) =>metamielocit=>granulocit cu
nucleu segmentat si nesegmentat.
Acest proces are loc timp de 10-13 zile. Granulocitul matur este retinut ca
rezerva in MO timp de 3-4 zile. Nr acestora in MO este de 10 ori mai mare ca in
circulatie.
Granulocitele nesegmentate- au nucleul alungit, grosolan, in forma de
bastonas, litera S, U. Citoplasma este acidofila si contine granulatii.
Granulocitele segmentate- cu cit celula este mai matura cu atit mi multe
segmente poate avea nucleul ( pina la 5 segmente). Deosebim granulocite
segmentate neutrofile , eozinofile ( citoplasma acidofila, granulatii portocalii,
nucleul are nu mai mult de 2 segmente), bazofile ( citoplasma este bazofila, cu
granulatii care sunt si pe nucleu, acesta avind forme neregulate,; bazofilele sunt
mai mici ca eozinofilele si neutrofilele)
Leucocitozele prezint o cretere a numrului de leucocite ntr-o unitate de volum
de snge mai mult de 10x109/l De cele mai deseori leucocitoza apare ca rezultat
al creterii numrului de neutrofile 90-95%; mai rar limfocite i foarte rar
eozinofile, monocite sau bazofile..Leucocitoza se atesta fiziologic (la
sugari,gravide) si patologic (boli infectioase,inflamatorii,leucemie,tumori).
Leucopenia
reprezinta scaderera nr.de leucocite mai jos de 4000mmc.Leucopenia fiziologica
(la varstnici,in stari postinfectioase)patologica(stari infectioase ex .febra tifoida,
parotidita epidemica, in afectarea maduvei hematogene(radiatii, medicamente ,
substante toxice
Rolul leucocitelor

Sunt celule diferentiate pentru a indeplini functia de aparare a organismului contra


agentivo patogeni si a toxinelor produse de acestia.Functiile acestora sunt
diferentiate, fiecare categorie de leucocite fiind specializzata intr-o anumita
actiune.
4. Anemiile hemolitice. Enzimopatiile. Diagnosticul de laborator
Anemiile hemolitice apar n urma hiperdistruciei eritrocitelor i constituie aproximativ
11% din numrul total al anemiilor. Pentru anemiile hemolitice sunt caracteristice
sindromul anemic i cel hemolitic ( se ntlnete numai n cazurile de anemii
hemolitice). El se afl la baza diagnosticului diferenial al anemiilor hemolitice de alte
grupe de anemii. Sindromul hemolitic clinic se manifest prin paloarea tegumentelor
cu icter, culoarea ntunecat a urinei, prezena n unele cazuri a splenomegaliei.
Enzimopatiile repr. anemiile hemolitice ereditare ca rezultat al dereglrii activitii
enzimelor eritrocitelor.Din ele fac parte: deficitul de enzime ale suntului
pentozelor,deficitul de enzime ale glicolizei anaerobe, dereglarii metabolismului
glutationului, dereglarii activitatii enzimelor care participa la utilizarea ATP.
Deseori enzimopatiile parcurg ocult, n unele cazuri hemoliza este moderat, rareori
sever. La pacienii cu hemoliz evideniat se depisteaz sindromul anemic i cel
hemolitic cu toate atributele lor clinice i de laborator. La majoritatea pacienilor se
constat splenomegalia.
Anemia cel mai frecvent este moderat (90-110 g/1). Eritrocitele n-au semne
morfologice caracteristice pentru aceste anemii ce ar contribui la stabilirea
diagnosticului. De obicei, la nceput se exclude restul grupelor de anemii hemolitice,
apoi se determin activitatea enzimelor, deficitul crora mai frecvent provoac
hemoliza.
Diagnosticul de laborator: hemoglobinemia
(anemie moderata 90-110g\l,),
bilirubinemie
din
contul
fractiei
indirecte,urobilinurie,
cresterea
%
stercobilinogenului,scaderea continutului haptoglobinei serice si de hiperproducere a
eritrocitelor ca(reticulocitoza, hiperplazia tesutului eritroid al maduvei oaselor.La
pacientii cu anemii hemolitice de lunga durata se dezvolta sindromul de colestaza
asociat cu fermentemia(Alat si Asat) si bilirubinemia directa.In cazuri de criza
hemolitica posibil semne de leucocitoza.
5. Erorile grave (grosolane), ntmpltoare (neprevzute), sistematice.
Prin eroare de masurare se intelege diferenta dintre valoarea obtinuta prin masurare
si valoarea sa adevarata(reala).

Erorile sistematice sunt acele erori ale caror cauze pot fi cunoscute si ale caror
valori pot fi determinate pentru fiecare caz in parte.
Erorile intamplatoare - sunt erorile care variaza la intamplare atat ca valoare cat
si ca semn, care, spre deosebire de erorile sistematice, nu pot fi stabilite in
prealabil. Cauzele aparitiei acesto erori pot fi: jocurile in lagare, in ghidaje,
frecarile si uzurile,pozitia diferita a piesei in timpul masurarii, deformatiile elastice
ale elementelor din componenta mijlocului de control etc. Aceste cauze sunt greu
sau imposibil de inlaturat.
Erorile grosolane (greselile) sunt acele erori care denatureaza cu mult rezultatul
masurarii. Se datoresc fie unei defectiuni in aparat, fie neatentiei si lipsei de
calificare a operatorului, fie schimbarii bruste a conditiilor de masurare etc. Pot fi
evitate prin inlaturarea cauzelor care le provoaca aparitia ( cauzelor aratate mai
sus).

5. Esena procesului de cataliz. Formele moleculare multiple ale enzimelor.


Cataliza este un fenomen fizico-chimic in care viteza de reactie se modifica
in prezenta unor mici cantitati de diferite substante, denumite
catalizatori.Catalizatorii sunt substante de felul metalelor (Ni,Pt,Co,etc),
oxizilor, acizilor (HCl,etc), bazelor (NaOH, KOH,etc), sarurilor, etc., care
introduse in mediul de reactie in cantitati micisau foarte mici, modifica
viteza de reactie, , dar care la sfarsitul reactiei se regasesc in cantitatea
initiala fara sa fi suferit vreo transformare chimica.
Enzimele sunt catalizatori biologici, intensifica viteza reactiei chimice.
Pentru decurgerea unei reacii este necesar ca molecula de S i E s
contacteze ntre ele, pentru aceasta e necesar de contientizarea unei noiuni
ca:
Energia de activare este energia necesar tuturor moleculelor unui mol de
S, care la o anumit t pot s ating starea de tranziie : KJ/mol; kcal/mol,
E - micoreaz energia de activare ale reaciilor chimice. Cu ct mai mult
scade energie de activare, cu att mai eficient acioneaz catalizatorul, i cu
att mai mult se accelereaz reacia.
Procesul catalizei enzimatice poate fi divizat convenional n trei stadii:
1.Difuzia S spre E i legarea cu CA al E - formarea complexului ES.
2. . Transformarea complexului primar ES n unul sau cteva complexe
activate. La aceast etap are loc dereglarea legturilor S, ruperea lor sau
formarea noilor legturi n urma interaciunii grupelor catalitice ale E.

3. Desprirea produselor reaciei de CA al E i difuzia lor n mediul


ambiant (complexul EP disociaz n E i P).
Izoenzimele :sint forme moleculare multiple ale unei enzime ,ce se
deosebesc prin structura chimic i proprietile cinetice, dar catalizeaz
aceeai reacie chimic.. Izoenzimele difer ntre ele prin V max de cataliz,
prin sensibilitatea fa de modulatorii alosterici.Exemple:
1.Creatinfosfokinaza (CPK):
CPK M2: Muchi scheltic (miodistrofii)
CPK MB: Muchi cardiac (miocardiopatii)
CPK B2: Creier (ischemii cerebrale)
2. LDH (lactat piruvat)
Prezint un tetramer, alctuit din 2 tipuri de subuniti (H inim; Mmuchi) n diferite raporturi; codificate de gene diferite.
Raportul dintre aceste catene este diferit in fiecare izoenzima. La
electroforeza se separa 5 izoenzime: HHHH-inima; HHHM; HHMM;
HMMM; MMMM-muschi
Rolul acestor E consta in aceia ca ele faciliteaza adaptarea metabolismului in
diferite tesuturi.
Ex: in miocard predomina HHHH aceasta izoenzima este inhibata de ctre
piruvat deaceea orienteaz oxidarea piruvatului pe cale aeroba. Pe cind
fracia M4 este activat de catre piruvat i orienteaz transformarea
piruvatului pe cale anaerob spre lactat.

7. Transportul bilirubinei. Metabolismul stercobilinogenului i urobilinogenului.


In snge bilirubina se leag reversibil cu albuminele plasmatice i este transportat
spre ficat.
ntrnd n contact cu celula hepatic, bilirubina se detaeaz de albuminele
plasmatice, fiind fixat de anumite proteine din membrana celular notate Y
(nimit ligandin) i Z i transportat n interiorul celulei.
sub influena enzimei glucuroniltransferaza, localizat la nivelul microsomilor
celulelor hepatice, bilirubina se conjug cu acidul glucuronic. Se obin
bilirubinmonoglucuronidul i bilirubindiglucuronidul care la un loc poart numele
de bilirubina "conjugat". Bilirubina conjugat (direct) este hidrosolubil i este
apoi eliminat din hepatocite n canaliculele biliare printr-un mecanism de
transport energodependent.
Eliminat n intestin, bilirubina conjugat este supus aciunii microflorei
bacteriene. Sub aciunea unei b-glucuronidaze bacteriene n jejun i ileon are loc

hidroliza bilirubindiglucuronidului, iar bilirubina eliberat este supus unor reacii


de reducere succesive catalizate de reductaze produse tot de bacterii. Primul
compus obinut prin reducere este mezobilirubina (bilirubina + 4 H) i apoi
mezobilirubinagenul numit destul de impropiu urobilinogenul (mezobilirubina + 4
H), care trece apoi n stercobilinogen (urobilinogen + 4 H).
Urobilinogenul (mezobilinogenul) format n intestin se reabsoarbe parial
prin mucoasa intestinal i ptrunde n circulaia portal. Ajuns n ficat, particip
la formarea bilirubinei. O alt parte de urobilinogen este distrus la nivelul
ficatului.
Cea mai mare parte a bilirubinei se elimin ns prin fecale sub form de
stercobilinogen care oxidndu-se n stercobilin impim scaunelor culoarea brun
(cantitatea de stercobilin n decurs de 24 de ore oscileaz la subiecii normali ntre
50-280 mg).
O cantitate mica din derivaii de reducere ai bilirubinei resorbii n snge prin
peretele intestinal scap ciclului entero-hepatic i sunt excretai de rinichi sub
form de urobilinogeni sau corpi urobilinici n proporie de 0,6 mg/24 de ore.
Aceast cantitate crete atunci cnd scade capacitatea ficatului de a capta din snge
i de a distruge urobilinogenul, de aceea exagerarea urobilinuriei este un semn de
insuficien hepatic.

8. Principiile de baz a metodelor de cercetri biochimice: analiza cromatografic


absorbia de distribuire, cromatografia pe schimbtori de ioni, gel-filtraie.
CROMATOGRAFIA
Metodele cromatografice reprezint sisteme utile n analizarea unei mari varieti
de substane chimice. Dintre domeniile de aplicare : controlul de calitate,
purificarea produselor, cercetarea fundamentala.
Exist 3 moduri de clasificare a metodelor cromatografice. Prima i cea mai
folosit este bazat pe mecanismele de retenie modul n care substana de
analizat interacioneaz cu faza staionar. n acest mod de clasificare,
cromatografia poate fi de 5 tipuri:
1. Cromatografia de absorbie
Aceast tehnic este bazat pe competiia pentru substane de analizat neutre dintre
fazamobil (lichid sau gaz) i faza staionar.

2. Cromatografia de partiie
Tehnica este bazat pe competiia pentru substanele neutre ntre faza mobil
(lichid saugaz) i un lichid neutru sau o faz staionar de tip lichid .
3. Cromatografia pe schimbtori de ioni
. Separarea n cromatografia pe schimbtori de ioni este obinut prin afinitatea
diferit a ionilor din soluie pentru gruprile ionice de sens opus din faza
staionar.
4. Cromatografia de excludere dimensional
Tehnica este bazat pe principiul sitei i mai este cunoscut sub denumirea gelfiltrare .n aceast tehnic, particulele fazei staionare posed pori de diferite
dimensiuni astfel nct moleculele mari sunt excluse.
5. Cromatografia de afinitate
Tehnica este bazat pe specificitatea biologic unic a interaciunilor ligandreceptor (mecanismul cheie-yal). Separarea are loc dup ce macromoleculele
devin specific dar nu ireversibil cuplate ligandul.

9. cercetarea biochimic a licvorului (glucidele, cloridele, bilirubina). Importana


diagnostic.
Deosebirea esenial a particularitilor chimice dintre LCR i plasma sangvin
const n concentraia foarte mic a proteinelor n lichid (aproximativ de 200 ori),
considerabil mai mic a colesterolului, glucozei i mai mare a clorului.
.Concentraia proteinelor n LCR obinut prin puncia lombar crete n procesele
inflamatorii (meningite, encefalite, mielite), afeciuni organice ale SNC, tumori.Se
determina prin reactia Pandy (Pe o sticl de ceas, situat pe hrtie neagr se
ntroduce 1 ml reactiv, la marginea picturii se adaug 1-2 picturi de lichid
cefalorahidian.Dac reacia este pozitiv n locul de contact al reactivului cu LCR
apare o opalescen care apoi se transf. n tulburare. Pentru notarea rezultatelor se
folosete sistemul cu 4 plusuri) Reacia este pozitiv n: meningite, boli infecioase
(tifos, pneumonie), paraliza progresiv, tumori ale mduvei spinrii
Determinarea clorului. Dozarea clorului poate fi realizat prin metoda de titrare
sau la analizator pentru electrolii.Valori normale 115-125 mmol l.Concentraia
clorului este sczut n meningite, n special n cea tuberculoas. n principiu
micorarea nivelului clorului n LCR asociaz strile de scdere a concentraiei

glucozei (Glicorahia i clorurorahia).Creterea nivelului clorului n LCR nu are


semnificaie patologic.
Determinarea glucozei. Deteminarea glucozei n LCR se face dup metode
similare pentru glucoza n snge. n acele cazuri cnd n LCR sunt prezente
leucocite i bacterii, pentru activitatea lor ele la fel utilizeaz glucoza din lichid i
concentraia ei scade. Valori normale. 2,8 3,9 mmol l
Valorile sczute se observ n: toate meningitele i tumori ale SNC. Modificarea
glucozei prezint un indiciu important n aprecierea evoluiei spre vindecare a
meningitelor seroase, n special a celor vorotice i tuberculoase.
Bilirubina-apare din cauza hemolizei sau cind icterul este sever.Atunci bilirubina
directa si indirecta apare in LCR intr-o concentratie dintre o zecime si o sutime fata
de cea plasmatica.