Andre Bazin

Ce este cinematograful?
1. Pag 29-31 prefata trad Ervin Voiculescu: bazin distinge intre dou tendine opuse n
ceea ce privete limbajul filmului: pe de o parte creatorii care cred n imagine (adic
partizanii compoziiei plastice, a decorului i iluminrii expresioniste, ct i a
montajului tradiional), iar pe de alta cei care cred n realitate (Stroheim, Murnau,
Dreyer, Renoir, Wyler, Welles, Bresson i alii).
- primii intrevin asupra realitii pentru o analiz a ei, pentru a pune n valoare o idee
transformnd-o ntr-o aluzie prin care li se ghicete atitudinea. Este o interpretare
voi subiectiv.
- Ceilali vor s redea fotografic realitate fr a intervenii asupra ei dect prin tehnica
montajului prin intermediul crei duc mai departe povestea. Ei surprind o lume care
este n sensul existenialismului sartrian.
Nu sunt de acord se contarzice montajul (fie paralel reda simultaneitatea, accelerat
impresia vitezei prin cadre scurte, fie de atractii se aduga unei imagini obiective
semnificatii pe care in mod curent nu le are prin asocierea cu alte imagini analoage) este
un mijloc tehnic prin care se intrerupe fluxul realitatii in favoarea reflexivitatii prin tocmai
alegerea imaginilor care compun fimul. Este sartrian in sensul in care fiecare regizor
spune ceva despre sine insusi ca om si ca artist prin alegerile facute. Arta este fundamental
subiectiva. Numai prin folosirea tehnicii, inventicii a obiectivului camerei se creeaz
iluzia realitatii in obiectivitatea sa.
2. pag. 31 Nu pune in discutie subiectivitatea cinemaului ci contureaza doua atitudini
cinematografice care compun doua stiluri. n final, rezumnd AB spune c (a)tt prin
coninutul plastic al imaginii ct i prin resursele montajului, cinematograful dispune
de un ntreg arsenal de procedee pentru a impune spectatorului interpretarea sa proprie
dspre evenimentul prezentat.
3. pag 34 Dupa cel de al doilea razboi mondial cinemaul nu cunoaste noi formule
stilistice insa, cu aceleasi procedee si tehnici, se imbogateste repertoriul de subiecte
mai complex tratate care constituie genurile. Limbajul cinematografic a continuat s
fie folosit pentru nasterea unor productii ale natiunilor.
- de vazut daca stilurile nu se schimba
- neorealismul italian
- realismul poetic sau negru francez
- inflorirea cinemaului american genuri ca comedia americana, filme burlesti, film de
dans si music-hall, filmul politist i cu gangsteri, drama psihologic i de moravuri ,
westernul.
1. de cautat despre supraimpresiune.
2. pag 43 AB admite ca toate stilurile tributare realitatii (realismul, neorealismul) sunt o
iluzie, o dorinta de prezenta viata in continuitatea sa. Filmul sonor a pstrat
elementele eseniale ale montajului: descrierea discontinu i analiza dramatic a
evenimentului. La metafora i la simbol a renunat n favoarea iluziei reprezentrii
obiective. Continu cu o alt idee despre prezentarea subiectului Un surplus de
abstraciune devine posibil numai n raport cu un realism sporit al imaginii. Conchide
prin afirmaia c (...), pe timpul filmului mut montajul evoca ceea ce regizorul voia s
comunice, n 1938 decupajul descria, astzi (1955), n fine, se poate afirma c
regizorul scrie direct cu mijloace cinematografice. (...) Cineastul este nu numai
concurentul pictorului i al dramaturgului ci, n sfrit, egalul romancierului.
3.