Sunteți pe pagina 1din 5

7.2.1.

Noţiunea contractului de agenţie

Prin Legea nr. 509/2002 s-a reglementat statutul juridic al agenţilor comerciali permanenţi, care
reprezintă o categoric specială de intermediari în activitatea comerciale. Instrumentul juridic pe baza
căruia aceşti agenţi îşi desfăşoară activitatea de intermediere este contractul de agenţie. Aşadar, la
contractele tradiţionale de intermediere în activitatea comercială (contractul de mandat, contractul de
comision şi contractul de consignaţie) s-a adăugat şi contractul de agenţie.
Regimul juridic al contractului de agenţie678 este reglementat de Legea nr. 509/2002 care, aşa
cum rezultă, are ca bază o directivă a Uniunii Europene. Legea nr. 509/2002 se completează cu
dispoziţiile Codului comercial privind contractul de mandat comercial şi, în temeiul art. 1 C. com., cu
dispoziţiile Codului civil referitoare la contractul de mandat.
Reglementarea Legii nr. 509/2002 nu se aplică activităţii persoanelor care acţionează ca
intermediar în cadrul burselor de valori şi al pieţelor reglementate de mărfuri şi instrumente financiare
derivate şi nici activităţii persoanelor care au calitatea de agent sau broker de asigurări şi reasigurări. \
De asemenea, reglementarea nu se aplică în cazul activităţii realizate de un agent ca serviciu
neremunerat [art. 2 alin. (1) din Legea_ nr. 509/2002],Legea nr. 509/2002679 privind agenţii comerciali
permanenţii, în pofida denumirii pe care o poartă reglementează, mai degrabă, regimul juridic al
contractului de agenţie, decât statutul persoanei care exercită cu titlu profesional activităţile specifice
agentului comercial, contrar a ceea ce ne sugerează, ad litteram, titlul legii.
Cu toată aceasta inadvertenţă terminologică, dintr-un început trebuie să remarcăm că actul
normativ citat constituie o binevenită măsură legislativă, expresie a efortului şi a preocupării pentru
finalizarea reformei instituţional-juridice, inclusiv prin implementarea în dreptul românesc a unora dintre
instituţiile cele mai importante, utilizate în dreptul altor state cu care agenţii economici din ţara noastră
întreţin relaţii comerciale.
Doctrina de drept al comerţului internaţional defineşte contractul de agenţie ca fiind acea
convenţie prin care o persoană - numită agent - se obligă, contra unui comision fix sau procentual, să
negocieze şi/sau să încheie afaceri comerciale in numele şi pe socoteala altei persoane - numită principal
-faţă de care, însă, nu este subordonat in nici un fel, acţionând în mod independent.
Putem observa ca, astfel privit, contractul de agenţie se apropie mult de mandatul comercial,
astfel cum este acesta reglementat în dreptul roman, datorită reprezentării specifice. Pe de altă parte,
reprezentarea nu este privită cel puţin în dreptul anglo-american ca fiind de esenţa agenţiei; agentul poate
acţiona în contul principalului fie nomine alieno, fie nomine proprio, conform (şi în limitele)
împuternicirii primite. In acest ultim caz, când agentul acţionează în nume propriu, este evidentă
apropierea agenţiei faţă de contractul de comision, cu care se aseamănă până la identitate. Tn sfârşit, pot
fi identificate şi asemănări cu contractul de antrepriză, în măsura în care privim obligaţia de a negocia cu
potenţialii parteneri de afaceri ai principalului ca pe o obligaţie de rezultat, îndeplinită pe riscul propriu al
agentului care acţionează în mod autonom.
Trăsătura particulară care distinge, în mod esenţial, agenţia de mandat şi comision se referă
aşadar, la conţinutul contractului: în timp ce ultimele tipuri de contracte au ca obiect încheierea de acte
juridice (iar operaţiunile materiale au doar un caracter accesoriu sau conex), agenţia are ca obiect
principal îndeplinirea de operaţiuni comerciale -negocierea afacerilor - şi uneori încheierea de acte
juridice.
în acest context, nu putem fi de acord cu681 părerea exprimată recent în doctrină, conform căreia
agentul comercial care doar negociază încheierea unor contracte pe seama comitentului - fără a participa
la încheierea lor este un mandatar fără reprezentare^ pentru motivul că mandatul presupune aşa cum am
arătat mai sus, îndeplinirea de acte juridice, fie ele şi nomine proprio. Or, negocierile comerciale nu pot fi
privite ca acte, ci doar ca operaţiuni (fapte) juridice.
O altă deosebire ar fi independenţa pronunţată de care se bucură agentul în îndeplinirea
obligaţiilor sale, independenţa diminuată în cazul celorlalte doua contracte prin instrucţiunile primite de la
mandant, respectiv comitent, şi abolită total în cazul contractului individual de muncă.
După unii autori contractul de agenţie comercială poate fii interpretat în două feluri şi anume un
contract apropiat ca specific juridic de contractul de mandat sau un contract de sine stătător fără să fie nici
un fel de nevoie de a se corobora cu contractul de mandat comercial .în continuare voi prezenta prima
variantă şi anume contract de sine stătător.
Contractul de agenţie este contractul prin care o parte, denumită comitent, împuterniceşte în mod
statornic cealaltă parte, denumită agent, să negocieze afaceri sau să negocieze şi să facă afaceri în numele
şi pe seama comitentului, în schimbul unei remuneraţii.
7.3.2.Forma contractului de agenţie
Potrivit art. 18 din Legea nr. 509/2002, contractul de agenţie încheiat pe o perioadă determinată
sau nedeterminată, inclusiv modificările şi adăugirile ulterioare, poate fi probat numai prin înscris,
indiferent de valoarea acestuia, atât în raporturile dintre părţi, cât şi faţă de terţi. Prin urmare, contractul
de agenţie se încheie în formă scrisă. Condiţia formei scrise este necesară şi pentru modificarea şi
completarea ulterioară a contractului.
Aşa cum prevede legea, contractul de agenţie poate fi probat numai prin înscris, indiferent de
valoarea contractului. Aceasta cerinţă a legii priveşte atât raporturile dintre părţi, cât şi faţă de terţi.
De vreme ce contractul nu poate fi probat decât prin înscris, înseamnă că forma scrisă prevăzută
de lege este ceruta ad probationem şi nu advaliditatem. 1 Absenţa înscrisului nu afectează existenţa
contractului , ci proba existenţei sale (instrumentam).
Este adevărat că, în caz de litigiu, în absenţa înscrisului, imposibilitatea dovedirii
contractului echivalează, practic, cu inexistenţa contractiffi^|^mjp§plwIiTl8?ffi!
părţi, cât faţă de terţi. %\ INTERNELOR

7.4. Efectele contractului de agenţie


în privinţa efectelor contractului de agenţie trebuie să avem în vedere particularităţile acestui
contract de intermediere. Ca orice contract, contractul de agenţie produce efecte între părţile contractante;
el dă naştere unor obligaţii în sarcina agentului şi a comitentului.
Pe lângă obligaţiile agentului şi comitentului Legea nr. 509/2002 reglementează şi anumite
efecte ale contractului de agenţie faţă de terţi.
7.4.1. Efectele contractului în raporturile dintre agent şi comitent
Legea nr. 509/2002 reglementează obligaţiile care revin părţilor din contractul de agenţie.
Obligaţiile agentului şi comitentului fac obiectul art. 5 şi 6 din lege.
Având în vedere specificul contractului de agenţie, normele care reglementează obligaţiile
părţilor au un caracter imperativ. în acest sens, art. 9 din lege prevede că părţile nu pot deroga prin
convenţie contrară de la dispoziţiile art. 5 şi 6 din lege.
Acelaşi specific al contractului de agenţie impune un comportament exigent din partea părţilor
contractante în executarea obligaţiilor contractuale. In acest sens, Legea nr. 509/2002 prevede ca in
îndeplinirea obligaţiilor care le revin agentul şi comitentul trebuie să acţioneze cu buna-credinţă şi
diligenta unui profesionist [art. 5 alin. (2) şi art. 6 alin. (1)]. Aceasta înseamnă că agentul şi comitentul
răspund pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale, indiferent de forma şi gradul culpei (art. 1540 C.
civ.).
7.4.2.0bligaţiile agentului.
Principalele obligaţii ale agentului sunt reglementate de art. 5 din Legea nr. 509/2002:
a) Agentul este limitat să îndeplinească obligaţiile care decurg din împuternicirea
primită din partea comitentului.
Agentul trebuie să acţioneze în conformitate cu instrucţiunile primite şi în scopul realizării
intereselor comitentului.
Obligaţiile care îi revin trebuie aduse la îndeplinire personal de către agent sau prin prepuşii săi.
Legea nr. 509/2002 permite însă substituirea agentului cu o altă persoană. In acest sens se prevede că
executarea împuternicirii prin substituirea agentului, în tot sau în parte, cu subagenţi este supusă
prevederilor Codului civil.
b) Agentul este obligat să procure şi să-i comunice comitentului informaţiile privitoare la
regiunea sau regiunile stabilite în contract, care îi interesează pe comitent pentru exercitarea contractului
de agenţie şi, pe un plan general, pentru desfăşurarea activităţii sale comerciale. Aceste informaţii pot
avea ca obiect cererea şi oferta privind bunurile şi serviciile oferite de comitent, preţurile practicate,
operaţiunile comercianţilor concurenţi etc.
c) Agentul este obligat să îndeplinească împuternicirea în condiţii cât mai avantajoase pentru
comitent. în acest sens, legea impune agentului obligaţia de a depune diligenta necesară pentru negocierea
sau, după caz, pentru negocierea şi încheierea contractelor care fac obiectul împuternicirii, în condiţii cât
mai profitabile pentru activitatea comitentului.
d) Agentul are obligaţia să respecte în mod corespunzător instrucţiunile rezonabile primite
din partea comitentului. Prin instrucţiuni rezonabile trebuie să înţelegem instrucţiunile care se înscriu în
limite normale, obişnuite, în activitatea de intermediere comercială în baza unui contract de agenţie,
în executarea acestei obligaţii trebuie să se ţină seama de caracterul imperativ, indicativ sau
facultativ al instrucţiunilor;
* instrucţiunile imperative au un caracter obligatoriu; ele exprimă un ordin al comitentului,
care trebuie respectat întocmai.
* instrucţiunile indicative au caracter de îndrumare, de orientare în executarea împuternicirii
de către agent.
* instrucţiunile facultative sunt instrucţiunile a căror aplicare este lăsată la
aprecierea agentului.
e) Agentul este obligat să ţină evidenţa operaţiunilor comerciale efectuate în baza
Împuternicirii comitentului. Evidenţa operaţiunilor comerciale se ţine într-un registru special al agentului.
Dacă agentul acţionează pentru mai mulţi comitenţi, evidenţa trebuie ţinută în partide separate pentru
operaţiunile care îi privesc pe fiecare comitent.
f) Agentul are obligaţia să păstreze în condiţii corespunzătoare bunurile primite din partea
comitentului. Bunurile şi eşantioanele primite de agent de la comitent ca mostre pentru negocieri sau,
după caz, încheierea unor contracte cu terţii, trebuie depozitate în condiţii care să păstreze însuşirile lor,
pentru a nu prejudicia „imaginea" comerciantului comitent.
în cazul în care agentul lucrează pentru mai mulţi comitenţi, bunurile şi eşantioanele primite de
la aceştia trebuie depozitate astfel încât să permită identificarea celor aparţinând fiecărui comitent.
g) Agentul este ţinut să îndeplinească orice altă obligaţie stabilită în contractul de
igenţie sau prevăzuta de lege.
7.4.3. Obligaţiile comitentului
Obligaţiile principale ale comitentului sunt prevăzute de art. 6 din Legea nr. 509/2002689. '
a) Comitentul are obligaţia să pună la dispoziţia agenţilor mostre, cataloage, tarife
şi orice alte documente referitoare la bunurile şi serviciile pe care le oferă spre
valorificare, prin perfectarea unor comenzi. în negocierea sau, după caz, negocierea şi
încheierea contractelor cu terţii, agentul foloseşte mostrele, cataloagele, tarifele şi orice
alt material documentar pus la dispoziţie de comitent.
în acest caz, legea prevede obligaţia comitentului de a pune la dispoziţia agentului, în timp util şi
într-o cantitate corespunzătoare cataloagele, tarifele etc. necesare pentru îndeplinirea împuternicirii.
b) Comitentul este obligat să furnizeze agentului informaţiile necesare executării
contractului de agenţie. Condiţiile în care trebuie să acţioneze agentul sunt stabilite în
contractul de agenţie. Pe lângă acest cadru general, aducerea la îndeplinire a
împuternicirii poate să necesite şi anumite informaţii concrete, pe care comitentul trebuie
să le pună la dispoziţia agentului.
Asemenea informaţii sunt necesare, mai ales, în cazul unor schimbări conjuncturale ale activităţii
comerciale în regiunea sau regiunile care privesc sfera de activitate a agentului. Aducându-i-se la
cunoştinţă aceste schimbări, comitentul este obligat să dea agentului instrucţiunile necesare, precum şi să-
i furnizeze informaţiile de care are nevoie pentru îndeplinirea mandatului său.
Comitentul este obligat să-1 informeze pe agent şi în cazul unor modificări privind activitatea
comercială a comitentului. Legea obligă pe comitent să îl înştiinţeze pe agent într-un termen util atunci
când va prevedea că volumul operaţiunilor comerciale va fi sensibil inferior celui pe care l-ar fi putut
anticipa în mod normal.
în sfârşit, comitentul este obligat să-1 informeze pe agent în timp util, potrivit naturii operaţiunii,
despre acceptarea, refuzul ori neexecutarea unei operaţiuni comerciale negociate sau, după caz, încheiate
de agent.
c) Comitentul are obligaţia să plătească agentului remuneraţia cuvenită. Plata remuneraţiei
trebuie făcută în condiţiile stabilite în contractul de agenţie sau o cele prevăzute de lege.
în cazul în care prin contractul de agenţie părţile au convenit plata unui comision cu titlu de
remuneraţie totală sau parţială, comitentul este obligat la plata comisionului dacă sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute de art. 12-17 din Legea nr. 509/2002.
Comitentul este obligat la plata comisionului şi, corelativ agentul este îndreptăţit să primească
comision pentru o operaţiunea realizată pe durata existenţei contractului de agenţie, dacă sunt îndeplinite
următoarele condiţii: operaţiunea este încheiată ca urmare a intermedierii agentului; operaţiunea este
încheiată, fără intermedierea agentului, cu o terţă persoană care a fost procurată anterior de acesta drept
client, cu condiţia ca aceasta operaţiune să aibă o natură similară celei încheiate anterior cu acel client;
operaţiunea este încheiată cu un client dintr-o regiune determinată sau care face parte dintr-un grup de
persoane determinat, pentru care agentul a primit împuternicire exclusivă prin contractul de agenţie (art.
12 din lege).
Comitentul este obligat la plata comisionului, respectiv agentul are dreptul să primească
comision şi pentru o operaţiune încheiată după încetarea contractului de agenţie, dacă sunt îndeplinite
condiţiile legii: operaţiunea s-a încheiat într-un termen rezonabil de la data încetării contractului de
agenţie, iar încheierea ei se datorează în principal activităţii prestate de agent în cursul duratei
contractului de agenţie; comanda terţului a fost primită de comitent sau de agent anterior încetării
contractului de agenţie (art. 13 din lege).
Daca agentul este înlocuit, noul agent nu arc dreptul la comision, dacă acesta se cuvine potrivit
legii, agentului iniţial. Totuşi, comisionul se împarte între agentul iniţial si noul agent dacă din
circumstanţele concrete rezultă că este echitabil ca acel comision să se împartă între cei doi agenţi (art.
14.din lege).
Potrivit legii, obligaţia de plată a comisionului se naşte la data la care se îndeplineşte una din
următoarele condiţii: comitentul îşi execută obligaţiile contractuale faţă de terţa persoană; comitentul ar fi
trebuit să îşi execute obligaţiile contractuale potrivit convenţiei sale cu terţa persoană; terţa persoana îşi
execută obligaţiile contractuale.
Legea prevede, fără a se putea deroga în detrimentul intereselor agentului, că obligaţia se naşte
cel mai târziu la data la care terţa persoană îşi execută obligaţiile sau ar fi trebuit să le execute, dacă
comitentul şi-ar fi executat în mod corespunzător obligaţiei sale (art. 15 din lege).
Comitentul datorează comisionul şi pentru operaţiunile încheiate, dar la a căror executare părţile
au renunţat. în aceste cazuri se aplică în mod corespunzător regulile privind naşterea obligaţiei de plată a
comisionului.
Legea prevede, tară putinţa de a se deroga în detrimentul intereselor agentului, că dreptul la
comision al agentului nu se stinge dacă operaţiunea încheiată între comitent şi terţa persoană nu se
execută datorită unor circumstanţe imputabile comitentului.
în cazul unei executări parţiale din partea terţei persoane, agentul este îndreptăţit numai la plata
unei cote-părţi din comision, proporţională cu suma încasată de comitent (art. 16 din lege).
Comisionul trebuie plătit agentului cel mai târziu în ultima zi a lunii care urmează trimestrului în
cursul căruia sa născut obligaţia de plată, respectiv dreptul la comision al agentului (art. 17 din lege).
d) Comitentul este limitat să îndeplinească orice altă obligaţie care îi revine potrivit contractului
şi dispoziţiilor prevăzute de lege.
7.4.4. Efectele faţă de terţi
Potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 509/2002, comitentul îl împuterniceşte pe agent să negocieze
anumite acte juridice cu terţii pentru comitent sau să negocieze şi să încheie anumite acte juridice cu
terţii, în numele şi pe seama comitentului.
în primul caz, contractele se încheie direct şi nemijlocit între comitent şi terţi. Rolul agentului
este găsirea terţilor interesaţi şi negocierea condiţiilor viitoarelor contracte pe care comitentul Ie va
încheia personal cu terţii.
Dacă, primind înştiinţarea agentului privind o anumită operaţiune negociată, comitentul nu
comunică în timp util terţului, direct sau prin agent, acceptarea sa, operaţiunea se consideră abandonată şi,
deci, contractul nu se va încheia, (art. 7 din lege). In al doilea caz, contractele se negociază şi se încheie
de către agent, în numele şi pe seama comitentului. în virtutea regulilor mandatului, prin încheierea
contractelor între agent (mandatar) şi terţi se stabilesc raporturi juridice directe între comitent (mandant)
şi terţi. Aceasta înseamnă că obligaţiile născute din aceste contracte se execută de către comitent si terţi
(predarea mărfii şi plata preţului).
întrucât în cele două cazuri, raporturile juridice se stabilesc, în mod diferit, între comitent şi terţi,
înseamnă că acel contract de agenţie, care a stat la baza perfectării raporturilor juridice dintre comitent şi
terţi, nu produce nici un efect faţă de terţi. Cu alte cuvinte, din contractul de agenţie nu se nasc raporturi
juridice între agent şi terţi.
Trebuie arătat însă că Legea nr. 509/2002 cuprinde anumite dispoziţii privind executarea
obligaţiilor din contractele încheiate în temeiul contractului de agenţie şi în care este implicat agentul. Ele
se referă la plata preţului şi la reclamarea viciilor bunurilor sau serviciilor.
7.4.5. Plata preţului bunurilor şi serviciilor.
în toate cazurile, deoarece raporturile juridice se stabilesc între comitent şi terţi, plata preţului
bunurilor şi serviciilor oferite de comitent se face de către terţi direct
comitentului.
Potrivit art. 1541 C. civ., mandatarul este obligat să remită mandantului tot ceea ce a primit în
puterea mandatului, chiar dacă nu s-ar fi cuvenit mandantului.
în temeiul acestor dispoziţii legale, se poate spune că, în cazul în care agentul a negociat şi
încheiat un contract cu terţul, în numele şi pe seama comitentului, plata preţului de către terţ se poate face
şi agentului, cu obligaţia acestuia de a remite suma de bani comitentului.690
Articolul 8 din Legea nr. 509/2002 derogă de la dispoziţiile art. 1541 C. civ„ precizând că
agentul nu poate, fără împuternicire specială, să primească plata din partea terţului.
De asemenea, agentul nu poate, în absenţa unei împuterniciri speciale, să acorde reduceri sau
amânări pentru creanţele comitentului.
7.4.6. Reclamarea viciilor bunurilor sau serviciilor.
Stabilindu-se raporturi juridice directe intre comitent şi terţi, reclamaţiile terţilor privind viciile
bunurilor şi serviciilor comitentului trebuie remise comitentului.
Articolul 8 alin. (2) din Legea nr. 509/2002 prevede însă că agentul poate primi reclamaţii
referitoare la viciile bunurilor sau serviciilor. Totodată, agentul poate solicita orice măsuri de asigurare în
interesul comitentului (de exemplu, constatarea viciilor, în condiţiile stabilite în contract, efectuarea
remedierilor etc).
Despre primirea reclamaţiilor şi măsurile luate, agentul este obligat să-1 înştiinţeze pe comitent.