Structura Acizilor Nucleici

Notiuni introductive
Genetica uman studiaza ereditatea si variabilitatea fiinelor umane. Ea este o stiinta
fundamentala si aplicativa, care are un rol major n teoria si practica medicala.
Genetica umana este o disciplina fundamentala deoarece studiaza structurile,
mecanismele si legile de baza ale stocarii, transmiterii si expresiei informaiei ereditare
pentru formarea, dezvoltarea si funcionarea organismului uman.
Genetica umana are un rol important pentru baza conceptuala a medicinii deoarece ofera
o noua perspectiva medicinii moderne, dominata de biologia moleculara a celulei,
genetica si imunologie.
Genetica umana este disciplina clinica deoarece studiaza relatia dintre ereditate si boala
sau, mai exact, rolul mutatiilor n producerea bolilor sau predispozitiei la boala.
Se cunosc peste 10.000 de boli determinate sau condiionate genetic, care afecteaza 5-8%
din nou-nascuti; ele au o mare diversitate si se regasesc n aproape toate specialitaile
medicale.
Genetica medicala - ca parte a geneticii umane - se ocupa de diagnosticul si ngrijirea
pacienilor cu boli genetice precum si de familiile lor, prin sfat genetic, diagnostic
prenatal, screening neonatal sau diagnostic presimptomatic.
Relatia genotip-fenotip
Prin genotip se intelege structura genetica unica si caracteristica unui individ, care se
stabileste n momentul fecundarii si ramane stabila n cursul dezvoltarii.
Prin termenul de fenotip se defineste totalitatea caracterelor manifeste si specifice ale
unui organism determinate de interactiunea genotipului cu mediul n care traieste acel
organism.Dependent de ereditate si mediu fenotipul este variabil, se poate schimba.
Relatia dintre genotip si fenotip isi dezvaluie ntreaga sa semnificatie atunci cnd este
analizata la nivel molecular. Termenul de genotip poate fi substituit prin nsasi substratul
material al genelor: molecula de ADN.
Caracterele fenotipice sunt determinate de proteine structurale (colagen, oseina, elastina,
hemoglobina, etc) sau enzime.
n acest fel relaia genotip - fenotip devine: ADN --- PROTEINE, se traduce prin ideea
fundamentala ca ADN detine si exprima informatia necesara pentru sinteza proteinelor, ce
constituie suportul biochimic al caracterelor ereditare ale organismului.
Relatia ADN - proteine
Expresia informatiei ereditare nu se face direct; ea este copiata prin procesul de
transcripie ntr-o molecula de ARNm, care trece n citoplasma , unde are loc sinteza
proteinei (translatie);Informaia genetica din molecula de ADN se poate transmite
(conserva) n succesiunea generatiilor, prin replicare semiconservativa, formndu-se
molecule de ADN identice; fiecare element si etapa a relatiei poate fi influenat de
mediu.

ADN. ARN
ADN -ul este molecula esentiala a vietii, care codifica si regleaza structura si functiile
celulare. Trasaturile (caracterele) ereditare se caracterizeaz prin capacitatea de a se
transmite de la o generatie la cealalta.
Setul complet de informatie genetica dintr-un organism poarta numele de genom
In 1865 Gregor Mendel a introdus pentru prima oara notiunea de gena/factor ereditar:
unitate de baza responsabila pentru detinerea si transmiterea a unei caracteristici unice.
Initial s-a crezut ca proteinele poarta informatia genetica, pna la mijlocul secolului XX,
cnd s-a descoperit ca ADN-ul este baza ereditatii, datorita faptului ca este capabil de
auto-replicare.
In anul 1953 James Watson si Francis Crick (premiul Nobel , 1962) au propus un model
al moleculei de ADN alcatuit din 2 catene polinucleotidice, legate complementar prin
bazele azotate, infasurate intr-o elice dubla, rasucita spre dreapta.
Acizii nucleici ndeplinesc doua functii biologice majore:
- transmit informaia ereditara de la o generatie la alta
- contin informatie pentru producerea de proteine specifice
ADN
Sediul principal al localizarii ADN-ului este nucleul celulelor.
Sediu secundar : mitocondriile
ARN
Diferitele tipuri de ARN sunt localizate n nucleu, citoplasma, mitocondrii, ribozomi.

Dogma centrala a geneticii

Propus de ctre Francis Crick n 1958 pentru a descrie fluxul informaiei genetice n
celul.Informaia depozitat n ADN este transferat ARN-ului (transcriptie), care mai
departe o transfer proteinelor (translatie)
Dogma Central propus de Crick a suferit numeroase revizii n ultimii 50 de ani.
ADN ARN
Transcriere

proteine

Translatie

transcrierea = transferul informatiei genetice de la ADN la ARN (sinteza de ARN pe

matrita de ADN)
translatie = transferul informatiei genetice de la ARN la proteinele functionale, a caror
secventa de aminoacizi este codificata n structura ADN-ului.
replicarea = transferul informatiei genetice de la celula mama la celulele-fiice prin
copierea ADN-ului parental cu formarea a doua molecule de ADN cu structura identica
ADN-ului parental

Dogma centrala revizuita

Recombinarea= rearanjarea materialului genetic
Mutaii/Reparare = lezarea ADN cu alterarea informaiei genetice/ corectarea leziunilor
ADN
Revers- transcrierea = transferul informaiei genetice de la ARN la ADN

Acizii nucleici
Acizii nucleici sunt polinucleotide (produsi de policondensarea unor uniti denumite
nucleotide).
Nucleotidele reprezinta unitatea monomerica a acizilor nucleici si sunt compuse din:
- o baza azotat heterociclica:
- purine: adenina (A) si guanina (G)
- pirimidine: citozina (C) si timina (T) pentru ADN
citozina (C) si uracil (U) pentru ARN
- o pentoz:
- dezoxiriboza (este prezenta n ADN)
- riboza (este prezenta n ARN)
- fosfat
Unitatea structurala fundamentala a ADN - dezoxiribonucleotidul
baza azotata + dezoxiriboza (la C1 al acesteia) = NUCLEOZID
grup fosfat + nucleozid (la C5 al dezoxiribozei)= NUCLEOTID
exista 4 tipuri de dezoxiribonucleotide care se vor deosebi numai prin baza azotata;
dezoxiriboza si gruparea fosfat sunt constante
PURINE A,G
PIRIMIDINE C,T,U
STRUCTURA PRIMARA ADN
polimerizarea nucleotidelor, in molecula de ADN se realizeaza prin legaturi covalente 3'5' fosfodiester, formate intre gruparea OH a C3 al dezoxiribozei unui nucleotid si restul
fosfat fixat la C5 al nucleotidului urmator
se formeaza o catena liniara neramificata, continua care reprezinta structura primara a
ADN.

STRUCTURA SECUNDARA A ADN

Mai toate tipurile de acizi ribonucleici (ARN) sunt formate dintr-o singura catena
polinucleotidica, n timp ce majoritatea moleculelor de ADN sunt alcatuite din doua
catene polinucleotidice, avnd astfel si o structura secundara. Asemenea molecule sunt
dublucatenare. Formarea unor molecule de acizi nucleici dublucatenare respecta o serie
de legi chimice, ce poarta numele cercetatorului care le-a descris prima oara Chargaff.

Legile lui Chargaff

Cele 2 catene polinucleotidice sunt complementare una faa de cealalta
unei adenine de pe una din catene i corespunde o timina pe cealalta catena, de care se
leaga prin 2 legaturi de hidrogen (A = T); adenina este complementara cu timina.
guanina este complementara cu citozina, de care se leaga prin 3 legaturi de hidrogen (G
C). Legaturile de hidrogen permise sunt: A = T si G C
n moleculele de acizi nucleici dublucatenare dar formate dintr-o catena ADN si o catena
ARN (asemenea molecule hibrid se formeaza de obicei n procesul de transcriere
genetica), adeninelor din catena ADN le corespund n catena ARN molecule de uracil(2
legaturi de hidrogen: A = U).
Intr-o molecula de acid nucleic d.c. purinele sunt n raport echimolar cu pirimidinele
Aceasta regula este o consecinta a primei legi. Astfel, daca oricarei A de pe una din
catene i corespunde o T pe cealalta catena si oricarei G i corespunde o C, atunci
numarul moleculelor de adenina este egal cu numarul celor de timina, adica A = T si,
respectiv, G = C.
De aici, prin adunarea celor dou ecuaii, se deduce: A + G = T + C
Deci, numarul purinelor dintr-o molecula de acid nucleic d.c. este egal cu numarul
pirimidinelor.
Cele doua catene polinucleotidice dintr-o molecula de acid nucleic d.c. sunt antiparalele
O catena polinucleotidica are doua capete: la un capat se afla carbonul din poziia 5
(C5) al unei pentoze, iar la celalalt capat se afla carbonul din poziia 3 (C3) al unei alte
pentoze.
In interiorul unei celule o asemenea catena polinucleotidica este sintetizata n aceasta
direcie: 5 3.
Cele 2 catene polinucleotidice ale unei molecule d.c. au orientare inversa una fata de
cealalta: capul 5 al fiecareia corespunde cu capul 3 al celeilalte (cele 2 catene sunt
antiparalele).

Legea complementaritatii bazelor (A-T,G-C)

In catena de ADN, pozitia unui nucleotid nu impune cu necesitate in vecinatatea sa
prezenta unui anumit alt nucleotid;pozitiile adiacente pot fi ocupate de oricare din cele 4
tipuri de nucleotide, fapt esential deoarece secventa nucleotidelor in lungul catenei de
ADN reprezinta informatia genetica codificata.
Insa secventa nucleotidelor unei catene determina cu necesitate secventa nucleotidelor
celeilalte catene. Deci cele 2 catene de ADN nu sunt identice, ci complementare si strict
codeterminate.
Legea complementaritatii bazelor (regula Watson - Crick) sta la baza mecanismelor prin
care se realizeaza functiile genetice ale ADN : transcriptia, replicarea, repararea

leziunilor, recombinarea precum si la baza tennicilor de analiza genetica.

Dublul helix al ADN (structura secundara)

Watson i Crick au decoperit c structura secundara a ADN este un dublu helix formata
din doua catene de ADN asociate prin mperecherea bazelor
Inelele glucidice legate prin resturi fosfat constituie scheletul extern al dublu helixului, n
timp ce bazele azotate hidrofobe sunt orientate spre interior si perpendicular pe axa
helixului.
ADN-ul uman conine aproximativ 3,5 x 109 perechi de baze.
Stabilitatea ADNdc este asigurat de:
- interaciunile hidrofobe dintre bazele azotate suprapuse (stivuite) de pe aceeai
caten
- legturile de hidrogen ce se stabilesc ntre bazele azotate de pe o caten i cele
complementare de pe cealalt caten.
Cele dou catene de ADN sunt antiparalele.
Conformatia B descrisa de Watson si Crick
Este conformatia ADN n conditii fiziologice regasita predominant n celule
Are helixul rotit spre dreapta
Bazele azotate formeaza ntre ele un unghi de rotatie de 36
Diametrul helixului este de 20
Distana dintre nucleotide este de 3.4
Numarul de baze azotate per rotaie completa de 360 este 10
Prezinta incizura mica si mare n care se realizeaza interactiuni cu proteinele, esentiale n
reglarea expresiei informatiei genetice
Structura moleculei de ADN este dinamica
Conformatia A
Este conformatia sub care ADN-ul se regaseste n conditii de hidratare scazuta sau n
prezenta unei concentratii crescute de cationi
Este regasita n duplexuri ADN-ARN
Are helixul rotit spre dreapta
Bazele azotate formeaza ntre ele un unghi de rotaie de 32.7
Diametrul helixului este de 23
Distana dintre nucleotide este de 2.6
Numarul de baze azotate per rotatie completa este 11
Incizura mare este adanca, iar cea mica este larga
Conformatia Z
Poate fi ntlnita n conditii fiziologice n regiunile din ADN bogate n C-G
Se pare ca acesta conformatie are un rol important n reglarea transcriptiei
Are helixul rotit spre stnga si conformatie n zig-zag
Bazele azotate formeaza ntre ele un unghi de rotatie de -30
Diametrul helixului este de 18

Distanta dintre nucleotide este de 3.7

Numarul de baze azotate per rotatie completa este 12
Prezinta o singura incizura minora ngusta, incizura mare fiind aplatizata

De la ADN la cromozomi
In eucariote ADN-ul este stocat n nucleu. Deoarece nu este suficient spatiu iar molecula
ADN-ului este extrem de mare (lungimea ADN de la o singur celula umana e 2m!!!),
ADN-ul trebuie compactat.
Exist 4 nivele de compactare a ADN care conduce la o scadere de 10.000 de ori lungimii
ADN.

Dublul helix de
ADN se nfasoara
n jurul unui
octamer proteic
format din histonefiecare unitate de
ADN spiralata de
1,75 ori n jurul
unui compelx
histonic se numeste
nucleozom.
Histonele sunt
proteine bazice cu
masa moleculara
mica (max.
20.000), bogate n
aa bazici (Arg
pt.H2A, H2B si,
Lys pt H3, H4).
n jurul octamerului
histonic (H2A H2B
H3 H4)x2 este
spiralat ADN-ul
nucleozomic fomat din 140 perechi de baze.
Nucleozomii sunt legai ntre ei prin ADN internucleozomic sau ADN linker format din
30 perechi de baze).Histona H1 interactioneaza cu ADN linker, avnd rol n
superspiralizarea nucleozomilor.
Polinucleozomul seamana cu niste margele pe ata (=fibrile de cromatin de 10nm ).
Polinucleozomul se superspiraleaz pentru a forma structura de solenoid.
Solenoidul conine 6-7 nucleozomi per tur.Pasul e de 10nm, diametrul de 30 nm.
Solenoidul formeaz fibrele de cromatin de 30 nm.

Fibrele de cromatina se compacteaza si mai mult formand domenii n form de bucl.

- Aceste domenii n bucla sunt superspiralizate si organizate n structuri distincte numite
cromozomi.
- ADN -ul uman nuclear ( genomul) const n 23 perechi de cromozomi.

Organizarea ADN nuclear

Studiile au relevat faptul ca in general o gena este formata din 10000-20000 perechi de
baze azotate.In genomul uman exista aproximativ 21000- de gene care codifica proteine
Tipuri de ADN nuclear
a)functional - ADN codant (reprezinta 1,5-2% din genom)
- ADN noncodant (reprezinta 98-98,5% din genom)
b) ca preponderenta/repetare:
- ADN nerepetitiv
- ADN repetitiv - moderat repetitiv
- inalt repetitiv
ADN codant
Numarul de gene pentru proteine este mic comparativ cu marimea genomului si
complexitatea organismelor umane.Complexitatea organismului uman (avand in vedere
nr mic de gene) se explica prin 2 mecanisme:
genele umane produc mai multe proteine (proteomul uman este de 10 ori mai mare
decat nr de gene)
cresterea importanta a ADN necodant ce contine secvente de reglare complexa a
expresiei genice
Distributia genelor in cromozomi este inegala atat intre cromozomi diferiti cat si intre
regiuni ale aceluiasi cromozom,exista cromozomi saraci in gene - 13,18,X si Y si
cromozomi mai bogati in gene 17,19,22.
Regiunile subtelomerice sunt mai bogate in gene
Genele codante pot fi grupate in familii sau superfamilii pe baza asemanarii structurale
exonii sunt regiunile codante ale genelor care specifica fiecare anumite domenii
structurale si functionale ale proteinelor. Prin mecanisme complexe o gena produce mai
multe transcripte, deci mai multe proteine - nr mediu de transcripte/gena (ENCODE) :5,7
transcripte/gena
ADN noncodant
~ 98% din genomul uman este reprezentat de secventele ADN care nu codifica proteine,
fiind ADN extragenic sau intergenic. Cercetari recente au stabilit ca mare parte din acest
ADN (~85%) este transcris in anumite perioade sau circumstante in timpul vietii, unele
secvente au functie in reglarea sintezei proteice
Exista mai multe tipuri de ADN non codant:

ADNnc din structura genelor pentru proteine - cuprinde elementele reglatoare si

intronii
pseudogenele - secvente de ADN inrudite cu gene cunoscute dar care si-au
pierdut functia
genele ARN necodant - secvente de ADN transcrise in numeroase si diverse
molecule functionale de ARN necodant, care nu sunt translatate in proteine, dar
intervin in reglarea acestui proces sau in alte functii biologice importante; unele sunt
insa fara functie cunoscuta
secventele repetitive

ADN nerepetitiv
- Este reprezentat de secvente de ADN care nu se repeta in genom (60%)
- o mica parte din ADN nerepetitiv de la nivel genic se gaseste in exoni, iar restul este
necodant si se afla in introni si in regiunile extragenice.
ADN repetitiv
- o secventa nucleotidica de o anumita lungime se poate repeta de mai multe ori in
molecula de ADN a unei celule
- 50% din ADN-ul noncodant consta din secvente de ADN repetitiv reprezentat de
secvente nucleotidice care se repeta de mai mult de 20 de ori per genom
ADN inalt repetitiv = este reprezentat de secvente de ADN foarte scurte repetate in
tandem. Formeaza aproximativ 10% din genom. Repetarile in tandem reprezinta
repetari adiacente ale unei secvente formate din 2 sau mai multe nucleotide si nu sunt
transcrise in ARN. E de 2 tipuri:
- ADN satelit format dintr-un numar mare de repetari in tandem, se pot gasi in regiuni
heterocromatice, pericentromerice si la nivelul telomerelor si reprezinta un subtip de
ADN alfa-satelit cu rol de legatura a heterocromatinei centromerice
- VNTR (variable number tandem repeats)/SSR (simple sequence repeats)
ADN moderat repetitiv
Este reprezentat de secvente scurte de ADN si reprezinta 35% din genom
Unele secvente de ADN repetitiv se gasesc doar intr-un loc pe un anumit cromozom,
altele sunt dispersate in intregul genom, iar altele se gasesc la nivelul intronilor.
Majoritatea secventelor moderat repetitive sunt transcrise in ARN si formeaza frecvent
familii de secvente inrudite, unele cu functie cunoscuta : pentru ARNr, ARNt, histone,
receptori olfactivi; altele cu functie recent identificata (de exemplu secventele SINEs sau
LINEs) .

ARN noncodant
ARNnc formeaza 4/5 din transcriptom,este reprezentat de :
ARN cu functii clasice in sinteza de proteine (ARNr,ARNt, ARNsn, ARNsno si ARN

telomeraza)
ARN cu functii exclusiv reglatoare :
- secvente scurte/mici (20-100 nucleotide)(ARNmi, ARNsi, ARNa,ARNti
- secvente lungi/mari (peste 200 nucleotide) ARN Ln sau ARNlinc
Tipuri de ARN
ARN mesager = se sintetizeaza in nucleul celulelor si reprezinta copia secventelor
codante ale unei gene. ARN mesager precursor sufera un proces de maturare nucleara
ce cuprinde 2 procese distincte - modificarea extremitatilor ARNm precursor (care
creste stabilitatea acestuia) si procesarea ARNm precursor (decuparea ARN intronic
si legarea ARN exonic).
ARN de transfer = exista mai multe tipuri de ARNt fiecare tip poarta unul din cei 20
de aminoacizi. Are o conformatie speciala, specifica functiei sale. Reprezinta 10-15%
din cantitatea totala de ARN celular. Prezinta 3 bucle mari, fiecare cu un alt rol. Intre
2 bucle mari se afla o bucla mica. Are rol in decodificarea materialului genetic si
formarea lantului polipeptidic
ARN ribozomal = intra in compozitia ribozomilor si ajuta la desfasurarea sintezei
proteice (translatiei). Se asociaza cu proteinele formand un monosom, iar prin unirea
a 2 monosomi se formeaza un ribosom la nivelul caruia se va desfasura sinteza de
proteine
ARN mic nuclear ARNsn = este implicat in procesarea altor clase de ARN cum
ar fi ARN-ul matur sau in reglarea factorilor de transcriptie.
ARN mic nucleolar ARN sno = se gasesc in nucleoli avand diferite functiiparticipa la biogeneza si maturarea ARNr sau ARNt si la reglarea matisarii
alternative ale unor gene
microARN = sunt molecule mici de ARN (21-22 nucleotide), cu rol in reglarea
genica, blocand translatia sau stimuland degradarea ARNm
ARN XIST = este implicat in inactivarea unui din cei 2 cromozomi X la sexul
feminin.
ARN din particulele de recunoastere a semnalului ARN srp - (80-500
nucleotide);fixeaza polipeptidele in curs de sinteza si le dirijeaza in diferite
compartimente celulare (RE).
ARN - telomeraza ARNtel - implicata in replicarea telomerelor, avand activitate
de revers transcriptaza care adauga secvente repetitive la ADN telomeric
ARN interferent - cu rol in reglarea genica, blocand translatia sau degradand
ARNm
ARN antisens - este transcris de pe catena opusa a unei gene si interactioneaza
fie cu promotorul genei fie cu ARNm formandu-se o structura bicatenara care va fi
degradata enzimatic.
ARN necodant lung cu rol in reglarea genica