Sunteți pe pagina 1din 7

Tehnica comunicarii informatiei

NOTIUNI GENERALE DESPRE


TELECOMUNICATII
1.1.Procedee untilizate in telecomunicatii
Scurt istoric
-Transmisia semnalelor (mesajelor) la distanta mare a prezentat interes, mai ales
in situatii de razboi.
Ex :-sistemul grec cu faclii ;
-telegraful electronic ;
-conversia mesajelor in semnale electrice si invers ;
-procesul de codare al literelor ;
-alfabetul Mare ;
-utilizarea unei linii de transmisie pentru multe semnale simultane (u semnale)
-telefonia (1872)
-Prezenta zgomotelor de transmitere devine evidenta mai ales o dat cu aparitia
telefoniei. Un timp s-a crezut ca ecranuarea va fi o solutie. Solutia o reprezinta
prelucrarea numerica a semnalelor si transmiterea acestora pe canal, urmand ca la
receptie sa fie refacute in forma analogica de la intrare.
Omul i mijloacele de comunicaie;
medii de comunicare: telefonia, radiodifuziunea, televiziunea,
presa etc.
perfecionarea permanent a mijloacelor de comunicare
tendina: capacitatea indivizilor de a transmite sau de a primi
informaii de la parteneri aflai la orice distan.
Elementul comun al celor mai multe dintre actualele sisteme de
transmisiune este electrocomunicaia.
premizele apariiei i dezvoltrii: 1799 cnd Volta a descoperit
pila electric.
1837 Morse descoper alfabetul care-i poart numele
1844 se realizeaz prima linie pentru transmisiuni telegrafice.
Peste cca. 12 ani, n 1856 se ncepe instalarea primului cablu
transoceanic.
prim perfecionare remarcabil a acestor sisteme este adus n
1875 cnd Baudot concepe codul cu cinci impulsuri.
Transmisiunile telegrafice sunt simple, destul de fiabile dar
informaia transmis este srac deci transmiterea sunetelor.
Primele ncercri: 1870 de ctre Graham Bell.
patent i nfiineaz ntreprinderea Bell Telephone -1877.
Perfecionarea sistemelor de transmitere telefonic (ca i a altor
sisteme de comunicaie) - dezvoltarea electronicii.
descoperirea triodei de ctre Lee de Forest (1906)
prima transmisiune telefonic peste ocean (1915).

1960 cnd firma Bell Telephone introduce comutarea automat.


Comunicaiile fr fir (radio) s-au dezvoltat n paralel cu
comunicaiile pe fir (ghidate).
Bazele lor:
1820 Oersted - posibilitatea crerii unui cmp magnetic ]n
apropierea unor conductoare prin care circul curent;
1831 Faraday inducia electromagnetic.
naterea teoriei comunicaiilor radio: 1864 - Maxwell descoper
(teoretic) undele electromagnetice.
experimental peste circa 20 ani - 1887 - Hertz.
1891 - Marconi - prima transmisiune radio.
n continuare cele dou sisteme evolueaz n paralel, interfernd
permanent.
Din anii 1920 paralel cu telefonia pe fir se dezvolt i
radiotelefonia de utilitate public.
n prezent sistemele de comunicaii nglobeaz n egal msur
reele fixe i mobile.
Sistemul global de comunicaii devine tot mai complex; din 1962
se adaug o nou component: comunicaiile prin satelii.
Explozia informationala a determinat cresterea spectaculoasa a nevoilor de
comunicatie. Dezvoltarea transmitiunilor de date si constituirea retelelor de calculatoare
s-au sprijinit pe conceptele fundamentale ale teoriei informatiei.
Un sistem de transmisiuni de date este un ansamblu ordonat si organizat de
mijloace tehnice care asigura transmiterea datelor de la o sursa situata la distanta de
receptor.
Schema bloc a unui sistem de transmisiuni de date :

Sursa de date :-genereaza in sistem impulsurile electrice. Informatia continuta in


fluxul de date poate veni de la un calculator, telefon, teleimprimator, camera video,
dispozitiv de telecomanda, etc.
Trasnmitatorul opereaza asupra fiecarei secvente de biti corespunzand unui mesaj
elementar, transformand-o intr-un semnal electric.
Canalul de comunicatie poate fi : cablu, fibra optica, linia de microunde,
rediorelee, satelit, etc.
Receptorul opereaza transformarea inversa a semnalului receptionat.
Refacerea datelor de interpretarea mesajului trebuie sa fie corecta desi semnalul
receptionat nu este identic cu cel transmis.
Codarea este operatia prin care secventa de date {xi} obtinuta de la o sursa se
transforma intr-o seventa codificata {xci}, astefl incat fiecarui mesaj al sursei, i se
asociaza o secventa de impulsuri conform unui alfabet de codificare cadrul realizeaza o
corespondenta intre fiecare mesaj de k biti transmis de la sursa si o secventa de n biti, de
transmis in linie.
Decodarea este operatia inversa codarii, asociaza fiecarui bloc de n biti, un mesaj
de K biti.
Modulatia este procesul prin care informatia numerica continuta in biti codificati
{xci} este transferata asupra unui semnal puratator cu caracteristici convenabile (putere,
frecventa etc.) propagarii prin mediul de transmisie utilizat. Purtatorul este in general un
semnal sinusoidal sau rectangular. Modulatia poate fi : liniara (MA), exponentiala, de
frecventa, de faza.
Demodulatia este procesul prin care semnalul modulat, receptionat
la iesirea din canalul de telecomunicatii, este transformat intr-o secventa de biti
corespunzatoare mesajului codificat.
Interfetele de la emisie si receptie au rolul de adoptare a semnalului modulat la
canalul de comunicatie.
Calitatea sistemului de transmisiuni depinde de modul in care se obtine
aproximarea datelor transmise {xi} prin datele receptionate { x i }. Aprecierea calitatii
sistemului se face utilizand uramatorii indicatori :
1- probabilitatea de eroare (rata erorilor)
2- viteza de transmisie
3- pierderile de energie
4- banda relativa de frecvente
Primul indicator defineste calitatea aproximarii datelor transmise cu cele
receptionate, iar celelalte trei depind de parametrii canalului de telecomunicatii.
1.2. Transmisiuni de date in banda de baza
Semnalele ce reprezinta datele pot fi impulsuri modulate in amplitudine, numite
semnale in banda de baza, au un spectru de frecvente care include frecventele foarte joase
si ocupa o banda de frecvente mult mai mare decat banda telefonica vocala.
Transmiterea lor se poate face in banda de baza sau, si prin modularea unui
purtator de frecventa adecvat aleasa.
Transmiterea prin cabluri coaxiale, fibre optice permite transmisia unor semnale
cu frecventa mult mai mare decat frecventa limita a unui canal telefonic vocal, mai ales

ca urmare a dezvoltarii perifericelor rapide si a generalizarii interconectarii


calculatoarelor.
Semnalele in banda de baza sub forma de impulsuri dreptunghiulare au un spectru
de frecvente ce ocupa teoretic o banda infinit de larga. Se doreste eliminarea
componentelor zgomotului si cele de diafonie care au frecvente in afara benzii ce contine
cea mai mare parte a energiei semnalului. De aceea este important sa se determine cat de
mult poate fi limitat spectrul semnalului si care sunt efectele nedorite ale acestei limitari.
Schema bloc a unui sistem de transmisiuni in banda de baza :

{an} simbolul si amplitudinea impulsului corespunzator la momentul t=nT


x(t) raspunsul sistemului de transmisiuni la un impuls de amplitudine unitara
I(t) semnalul de la iesirea filtrului de receptie
I t a n x t nT z t ,

(1)

unde z(t) zgomotul aditiv in canal la momentul:


t = KT + t0 , unde t0 este timpul de propagare prin sistem
I KT t 0 a n x ( KT nT t 0 ) z ( KT t 0 )
n

I ( KT t 0 ) I K

I K a n x K n z K
n

(3)

Raspunsul sistemului corespunzator aK

an x K n z K
Se obtine I K a K x0
n

(4)

Unde se obtine o eroare de decizie daca :

n K

x K n z k x0 d

(5)

unde d reprezinta cuanta de conversie numerica ;

(2)

n K

x K n z k

reprezinta interfata simbolurilor si se datoreaza dilatarii in timp a

raspunsului sistemului la fiecare impuls particular a k ca urmare a limitarii spectrului de


frecventa.
Zk- reprezinta efectul zgomotului.

1.2.1. Eliminarea interferentei simbolurilor prin alegerea formelor caracteristicilor


spectrale ale sistemului. (NYQUIST)
Raspunsul x(t) al sistemului la un impuls este mai usor de determinat in domeniul
frecventa decat in domeniul timp, de aceea este util ca si conditiile pentru lipsa
distorsiunilor sa se exprime in domeniul frecventa.
Eliminarea interferentei se poate face doar daca x n=0 pentru orice n 0, adica
x(t)=0 pentru toate momentele de sondare diferite de t 0. Pentru transpunerea lor in
domeniul frecventa
F x t X

x t e

j t

dt

(6)

reprezinta transformata Fourier a semnalului x(t) analogic.


Pentru determinare X() corespunzatoare x(t) la valorile sondate (estimate) la
intervale egale de timp se aplica teorema esantionarii conform careia daca X() este
nenula in banda frecventelor ()N aceasta se determina din valorile lui x(t) fondate la
intervale :

1
t
; cu : f N N
2 fN
2
1
X ( )
2 fN
X ( ) 0

x (t ) x
n

n
n x( 2 f )e
N

jn
2 fN

pentru ||N

pentru ||>N
n sin 2 f N t n

2 f N 2 f N t n

unde intervalul T

1
2 fN

fN

(7)

(8)

interval Nyquist
1
2T

frecventa Nyquist

Daca x() este limita la frecventa Nyquist 1/2T valorile x(nT) vor determina unic
pe x(t). In realitate transformata Fourier X() este limitata la o frecventa f 0 mai mare
decat aceasta (frecventa Nyquist) si se obtin o infinitate de transformari Fourier X()
care corespunde aceleasi succesiuni de valori sondate {x n} si din acest punct de vedere
sunt echivalente.
Caracteristica X() data de realatia (7) poarta numele de caracteristica Nyquist
echivalenta. Valorile x(nT) se determina:

x nT

1
2

X e

jnT

(9)

Si efectuand aceasta integrala pe portiuni egale cu banda de frecvente Nyquist (-n,n) se


obtine :

1
x nT
2

N ( 2 K 1)

X e

jnT

(10)

N ( 2 K 1)

de unde rezulta:

1
x nT
2

X 2 K e

j nT

(11)

Din aceasta relatie se obtine legatura dintre xe() de banda minima si celelalte
x() corespunzatoare acelorasi valori x(nT).
X e ( ) X ( 2 K N )
K

X e ( ) 0

pentru ||N

(12)

pentru ||>N

T , N

X e

0, N

t
T
x (t )
t
T
De unde se poate deduce x(0)=1 si x(nt)=0. oricare ar fi n 0. Daca se impune
sin

restrictia X ( ) 0 pentru 2 N
simplificata :

2
T

. Se obtine o caracteristica x() mult

Daca latimea de banda a canalului este mai mica ca N este imposibil sa se


elimine interfetele simbolurilor. De aici si limitarea vitezei de modulatie v
f0 fiind frecventa limita superioara a benzii utilizabile.

1
2 f0 ,
T