Sunteți pe pagina 1din 3

RASPUNDEAREA STATELOR IN DREPTUL

INTERNATIONAL

In dreptul international contemporan, raspunderea statelor, precum si a altor subiecte de drept international,
intervine in doua situatii distincte:
1. raspunderea pentru fapte sau acte ilicite : este vorba despre incalcarea normelor de
drept international, conventional sau cutumiar
2. raspunderea pentru consecinte prejudiciabile, rezultand din activitati care nu sunt
interzise de dreptul international : este vorba de raspunderea pentru activitati licite
per se
In prim-plan se situeaza raspunderea statelor care, in calitate de subiecte principale ale dreptului international, au
capacitate deplina de a intra in raportul de drept international, in timp ce alte subiecte actioneaza in anumite limite.
Codificarea principiului privind raspunderea internationala a statelor a fost inscrisa pe agenda Comisiei de Drept
International inca din 1949, dar lucrarile propriu-zise au inceput mult mai tarziu, in 1961, dobandind o consistenta
semnificativa cu precadere dupa anul 1973.
Lucrarile Comisiei au relevat necesitatea examinarii si codificarii separate a celor doua tipuri de raspundere,
motiv pentru care din 1978 comisia a inceput examinarea separata a temei referitoare la raspunderea pentru prejudicii,
rezultand din activitati care nu sunt interzise de dreptul international.

Raspunderea pentru fapte ilicite

Conditiile necesare pentru existenta unui fapt ilicit

Comisia de drept international a retinut in proiectul de articole privind raspunderea statelor doua conditii. In
primul rand, o conditie de ordin subiectiv care consta intr-o conduita manifestata printr-o actiune sau omisiune, care
potrivit dreptului international, ii este imputabila statului. Pe cale de consecinta, raspunderea statului poate interveni
atat pentru desfasurarea unor activitati, cat si neadoptarea unor masuri de catre statul in cauza.
Cea de a doua este o conditie de ordin obiectiv care consta in incalcarea unor obligatii internationale a statului
printr-o conditie care ii este imputabila.
Pe langa cele doua conditii care sunt larg recunoscute, o parte a doctrinei si a practicii juridice afirma necesitatea
indeplinirii altor trei conditii pentru existenta unui fapt ilicit si anume:
culpa
prejudiciul/ dauna
legatura de cauzalitate

Imputabilitatea faptului ilicit

Faptele sau actele ilicite, din punct de vedere international, sunt savarsite de catre autoritatile publice statale sau
de catre persoane. Problema care apare este aceea daca faptele ilicite comise de catre autoritati statale sau persoane
pot fi imputate statelor angajand raspunderea acestora.

1. autoritatile statale
Statul actioneaza in sfera raporturilor internationale prin autoritatile sale
si ca atare, statului i se imputa in primul rand faptele organelor de stat efectuate de
acestea in calitatea lor oficiala.
Statul raspunde pentru faptele oricaror organe ale sale, fara distinctie,
indiferent ca este vorba despre organe legislative ale puterii executive ori
judecatoresti, sau daca este vorba despre organe de stat care actioneaza la nivel local.
2. persoanele care actioneaza in reprezentarea statului
In cazul in care o persoana sau un grup de persoane actioneaza in temeiul
unei misiuni primite de la un stat pe seama acestuia se considera ca faptele savarsite
trebuie imputate statului care incredinteaza o astfel de misiune si prin urmare, acestea
atrag raspunderea statului in cauza. (misiuni diplomatice, servicii consulare)
3. persoanele care nu actioneaza in reprezentarea statului
Actiunile unei persoane sau ale unui grup de persoane particulare, care
nu sunt savarsite in reprezentarea statului, nu sunt imputabile acestuia, si in
consecinta, statul nu raspunde pentru astfel de acte sau fapte.

Incalcarea unei obligatii internationale


- obligatii care intereseasa societatea internationala in ansamblul sau-In dreptul international clasic, nerecunoscandu-se distinctia dintre crime si delicte ca in dreptul intern, faptele si
actele ilicite ale statelor de incalcare a obligatiilor internationale erau considerate delicte internationale.
Interzicerea razboiului de agresiune a determinat considerarea acestuia drept crima internationala. Dupa
adoptarea Cartei ONU, dreptul international contemporan interzice razboiul de agresiune, recurgerea la forta sau la
amenintarea cu forta, precum si alte incalcari grave privind dreptul la viata al popoarelor si oamenilor.
Incalcarea unor astfel de obligatii (erga omnes) produce consecinte care se rasfrang in mod negativ asupra intregii
societati internationale, fapt pentru care sunt considerate crime impotriva pacii si crime impotriva umanitatii, in
sanctionarea lor fiind interesate toate statele. Comiterea unor asemenea crime atrage si raspunderea penala a
persoanelor fizice care le-au comis.
In proiectul de articole elaborat de Comisia de Drept International, crima internationala este definita ca acel fapt
ilicit din punctul de vedere al dreptului international, rezultat din violarea unei obligatii internationale atat de esentiala
pentru salvgardarea intereselor fundamentale ale societatilor internationale incat este considerata ca o crima de catre
societatea internationala in ansamblul sau.
Cu toate ca sfera obligatiilor erga omnes nu este specific determinata, iar recunoasterea lor poate avea atat efecte
pozitive cat si negative, sunt considerate ca intrand in aceasta categorie inclusiv organizatiile internationale care au
importante domenii:
a. mentinerea pacii si securitatii internationale, din care decurge obligatia de
interzicere a agresiunii
b. asigurarea dreptului popoarelor la autodeterminare, din care rezulta in mod
implicit obligatia care interzice stabilirea sau mentinerea prin forta a unei
dominatii coloniale

c. protectia fiintei umane din care rezulta obligatiile care interzic sclavia,
genocidul, torturile sau alte tratamente crude, inumane
d. asigurarea si conservarea mediului inconjurator, implicand obligatiile care
interzic poluarea masiva a atmosferei sau a marilor, la care trebuie sa se
adauge distrugerea stratului de ozon si altele.
Toate faptele sau actele ilicite, din punctul de vedere al dreptului international, care nu intra in aceasta categorie
sunt considerate delicte internationale.