n toate societile au existat i vor exista legturi ntre prini i copii, mamele se ocup n special de copii la vrste
mici, n toate societile copiii vor considera prinii responsabili de necesiti, reuite i insuccesele lor. Relaiile ntre
prini i copii presupun un mecanism deosebit, filtrat social, ele au la baz statuarea comunicrii n care se
realizeaz un model, un pattern de conduit. n cadrul acestor relaii prinii ncearc i de multe ori muli dintre ei
reuesc s socializeze copiii, contribuie la modificarea i perfecionarea stilului de interrelaionare din copilrie;
ambele pri ale ecuaiei au nevoie de deprinderi, abiliti sociale pentru facilitatea intercomunicrii.
Exist desigur studii privind forma i mrimea familiilor, exist studii privind familiile dezorganizate, influena divorului
asupra atmosferei i formrii trsturilor psihosociale ale minorilor, sunt numeroase cercetri privind copiii adoptai,
privind copiii aflai n plasament familial, privind cupluri cu sau fr copii - pentru a enumera doar cteva din cele mai
frecvente preocupri n domeniu.
Drepturile copilului sunt precizate clar intr-o Conventie ratificata de majoritatea statelor
de pe glob. Documentul a fost adoptat la 20 noiembrie 1989 de catre Adunarea
Generala a Natiunilor Unite si reprezinta un set de standarde si obligatii universal
valabile in ceea ce priveste ingrijirea si ocrotirea copiilor.
Mare parte dintre prevederile instituite de acest document au fost transpuse si in
legislatia noastra nationala, prin Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea
drepturilor copilului.
Conform acestui act normativ, copiii au dreptul la protectie si asistenta in realizarea si
exercitarea deplina a drepturilor lor.
Raspunderea pentru cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului revine in primul rand
parintilor, acestia avand obligatia de a-si exercita drepturile si de a-si indeplini
obligatiile fata de copil tinand seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
De asemenea, copilul are dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii sale. Concret,
copilul este inregistrat imediat dupa nastere si are, de la aceasta data, dreptul la un
nume, dreptul de a dobandi o cetatenie si, daca este posibil, de a-si cunoaste parintii si
de a fi ingrijit, crescut si educat de acestia.
Parintii aleg numele si prenumele copilului, insa, ulterior, copilul are dreptul de a-si
pastra cetatenia, numele si relatiile de familie, fara nicio ingerinta.
"Daca se constata ca un copil este lipsit, in mod ilegal, de elementele constitutive ale identitatii
sale sau de unele dintre acestea, institutiile si autoritatile publice sunt obligate sa ia de urgenta
toate masurile necesare in vederea restabilirii identitatii copilului", se mentioneaza in actul
normativ mentionat.
Potrivit Legii nr. 272/2004, copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii
sale intime, private si familiale.
"Este interzisa orice actiune de natura sa afecteze imaginea publica a copilului sau
dreptul acestuia la viata intima, privata si familiala", se mentioneaza in documentul citat.
avute n vedere i dispoziiile legii speciale n materie, anume Legea nr. 272/2004
privind protecia i promovarea drepturilor copilului (Legea nr. 272/2004), care
afirm prevalena principiului interesului superior al copilului n toate demersurile
i deciziile care privesc copiii, ntreprinse de autoritile publice i de organismele
private autorizate, precum i n cauzele soluionate de instanele judectoreti (art. 2
din Legea nr. 272/2004).
Interesul superior al copilului este punct de reper i atunci cnd exist nenelegeri
ntre prini asupra modului de ndeplinire a ndatoririlor printeti; n aceast
ipotez, instana de tutel are autoritate de a decide cu privire la exerciiul
drepturilor i ndatoririlor printeti, cu ascultarea prinilor, a copiilor, dup caz,
precum i n funcie de concluziile raportului de anchet social.
n materia ascultrii copiilor, NCC introduce o noutate, n sensul c poate fi ascultat
i copilul care nu a mplinit vrsta de 10 ani, dac instana de tutel consider acest
lucru necesar n justa soluionare a cauzei. Mai mult, textul legal consacr dreptul
copilului de a fi ascultat, precum i importana opiniilor copilului, ce urmeaz a fi
luate n considerare, raportat la vrsta i gradul su de maturitate (art. 264 NCC
Ascultarea copilului).