FENOMENE ONDULATORII
1. UNDE: GENERALITATI
In general putem considera ca o unda reprezinta o perturbatie care se propaga in spatiu, din
aproape in aproape prin intermediul unui camp cum ar fi: campul electromagnetic, campul fortelor
elastice, campul determinat de fortele de presiune dintr-un gaz etc. Ca exemplu, daca o particula a
unui mediu elastic este scoasa din pozitia de echilibru, printr-un mijloc oarecare, atunci ea determina
la randul sau parasirea pozitiei de echilibru si a punctelor vecine. Acest lucru se datoreaza fortelor
elastice prin care sunt legate intre ele particulele mediului respectiv. In acest fel, o perturbatiei
provocata intr-un punct al unui mediu elastic se propaga in intreg domeniul ocupat de acest mediu.
Dar, perturbatia care se propaga in spatiu este, in general, functie de locul din spatiu si de
timp si notand prin marimea perturbata, atunci:
(1)
numita functie de unda. Se observa ca poate fi atat o marime vectoriala ca: deplasarea
mecanica, intensitatea campului electric
sau magnetic
presiunea unui gaz, diferenta de potential etc.
Multimea punctelor din spatiu in care perturbatia, adica functia de unda are la un
moment datt0 valoarea constanta a:
(2)
formeaza o suprafata, numita suprafata de unda.
2. PROPAGAREA UNDELOR
Sa consideram o perturbatie descrisa prin functia ce se propaga intr-o singura directie si
anume, de-a lungul axei Ox. In acest caz:
(3)
In plus, admitem ca aceasta perturbatie se propaga cu o viteza constanta v, independenta de
legea de variatie in timp a functiei si neglijam, de asemenea, amortizarea perturbatiei in timpul
(6)
Aceasta relatie arata ca o perturbatie care se propaga in directia pozitiva a axei Ox cu
viteza v1 fara sa sufere amortizare, este descrisa printr-o functie de unda care depinde numai de
marimea (x - vt).
Ecuatia (6) poate fi scrisa si sub forma:
(7)
datorita faptului ca viteza v este constanta.
Din relatia (6.) rezulta ca un observator determina la un moment t aceeasi valoare a
perturbatiei , pe care o determina un alt observator la momentul t = 0, daca intre acestia exista
distanta vt. La fel, din (7.) rezulta ca un observator va determina intr-un punct de coordonata x o
=x-vt
(8)
Prin definitie, viteza de propagare a unui punct x de faza constanta este denumita viteza de faza.
Derivand (8.) in raport cu timpul, obtinem:
(9)
relatie din care rezulta ca viteza de faza, in acest caz, este tocmai viteza v de propagare a undei
de-a lungul directiei Ox, adica:
(10)
In mod asemanator se arata ca perturbatia care se propaga in directia negativa a lui Ox este
descrisa de o ecuatie de forma:
(11)
Un (caz) tip de perturbatii importante din punct de vedere fizic este cel al perturbatiilor periodice,
in care functia de unda (x,t) are proprietatea:
(12)
Dar, o unda periodica in timp este periodica si in spatiu, adica la un moment dat (t = ct),
functia ia aceeasi valoare cand x creste, sau se micsoreaza cu cantitatile vT, 2vT, ..3vT,..nvT
(13)
Marimea = vT, se numeste lungime de unda si reprezinta distanta dintre doua puncte succesive
pentru care functia are aceeasi valoare.
In cazul undelor de suprafata, functia de unda are forma:
(14)
De exemplu, astfel de unde pot fi generate pe suprafata apei cu un vi-brator rectiliniu de lungime
infinita
In cazul propagarii intr-o singura directie, variabilei x care intervine in functia de unda.
Cum
, unde este versorul normalei la suprafata de unda, in acest caz functia de
unda are forma:
(15)
In cazul unui vibrator punctual si lichid omogen, suprafetele de unda sunt cercuri, undele se
numesc circulare, iar functia de unda are forma:
(16)
Pentru undele circulare, cel mai des intalnite in practica, functia de unda are urmatoarea
forma:
(17)
In cazul undelor sferice, functia de unda depinde de toate variabilele spatiale, adica:
(18)
Daca suprafetele de unda sunt plane, de exemplu generate de un vibrator plan si infinit,
generalizand relatia (15) rezulta urmatoarea forma a functiei (18).
(19)
Daca suprafetele de unda sunt sferice, undele corespunzatoare se numesc unde sferice, cu
urmatoarea forma a functiei de unda:
(20)
In functie de forma suprafetei de unda distingem unde elipsoidale, cilindrice etc.
3. ECUATIA UNDELOR
(21)
unde
(22)
este pulsatia undei, T perioada, iar frecventa undei. Deci, functia de unda poate fi scrisa sub
forma:
(23)
in care = vT este lungimea de unda, iar ecuatia (23.) este cunoscuta sub denumirea ecuatiei undei
plane, si care mai poate fi scrisa sub forma:
(24)
unde marimea
se numeste numar de unda. In ceea ce priveste marimea A ea
reprezinta valoarea maxima a functiei si reprezinta amplitudinea undei.
Deci, o unda sinusoidala se caracterizeaza prin amplitudinea A, perioada T, lungimea de unda ,
sau echivalent, viteza de propagarev. Marimea:
(25)
se numeste faza undei plane considerate.
1. Multimea tuturor punctelor din spatiu care au la un moment dat aceeasi faza, adica oscileaza
in faza, formeaza suprafata de unda. In cazul ecuatiei (25), suprafetele de unda sunt plane
perpendiculare pe directia de miscare Ox, fapt ce justifica, dealtfel, denumirea de unda plana. Cat
priveste viteza de propagare a suprafetei de unda ea este egala cu viteza v de propagare a undei,
de aceea v se mai numeste viteza de faza.
2. Doua puncte de pe directia de deplasare, de coordonate x 1 si x2 sunt in concordanta de faza,
sau sinfaza, daca fazele undei in aceste puncte difera prin 2K, K fiind un numar intreg. In acest
caz rezulta:
sau
(26)
3.
Cele doua puncte se numesc in opozitie de faza, sau contrafaza, daca fazele in aceste puncte
difera prin
adica:
sau
(27)
Pentru functia de unda (24) se poate folosi si exprimarea complexa:
(28)
unde reamintim are semnificatie fizica partea imaginara in cazul exprimarii functiei prin sinus, iar in
cazul exprimarii functiei prin cosinus partea reala, a expresiei (28).
3.2. ECUATIA DIFERENTIALA A UNDELOR
Din cele discutate pana acum rezulta ca in cazul propagarii undei intr-o singura directie functia de
unda are forma:
(29)
Sa calculam derivatele functiei in raport cu variabilele x, t:
(30)
(31)
, iar pulsatia
de unde rezulta:
(32)
Aceasta ecuatie poarta numele de ecuatia diferentiala a undei. Din teoria ecuatiilor diferentiale
rezulta ca solutia cea mai generala a unei asemenea ecuatii are forma:
(33)
si se exprima ca superpozitia a doua unde care se propaga in directii opuse.
Generalizand ecuatia (32) pentru cazul propagarii unei unde intr-un mediu omogen izotrop
nedispersiv si neabsorbant se obtine ecuatia:
sau
(34)
care reprezinta ecuatia diferentiala generala a unei unde.
=2
atunci ecuatia diferentiala a unei unde se poate exprima sub forma:
= 0
(35)
(36)
in care
iar
complexa, aceasta functie se scrie:
(37)
In cazul undelor sferice, provenite de la o punctiforma, ce se propaga in medii omogene si
izotrope, functia de unda depinde numai de variabilele r si t si ecuatia diferentiala (37) devine:
(38)
si fiind analoaga ca forma cu ecuatia (32.) admite solutii de forma:
(39)
Termenul
sursa, in timp ce termenul
converg catre sursa.
reprezinta undele progresive sau directe, fiind undele care diverg din
reprezinta undele regresive sau inverse, fiind undele care
Un caz particular de unde sferice il constituie undele sferice sinusoidale, descrise prin functia de
unda:
(40)
a)
amplitudinea unei unde sferice descreste invers proportional cu distanta r fata de sursa;
b)
1. unde longitudinale, la care perturbatia este in directia de propagare a undei, adica functia
de unda este paralela cu normala la suprafata de unda; acest tip de unde se reprezinta ca
perturbatii ale unui suport material (undele acustice dintr-un mediu elastic);
2. unde transversale, la care perturbatia este dupa o directie perpen-diculara la directia de
propagare a undei, adica functia de unda este perpendiculara la versorul . Acest tip de unde
apare adesea fara suport material, exemplu in cazul undelor electromagnetice
a) Medii solide
In cazul particular al unei unde elastice longitudinale, care se propaga intr-un mediu elastic cu o
singura dimensiune, de exemplu o bara fixata la un capat, viteza de propagare a undelor longitudinale
este data de relatia:
(41)
, viteza de
v = 5 050 m/s.
In ceea ce priveste viteza de propagare a undelor transversale in solide, ea este data de o formula
analoaga cu ecuatia (41):
(42)
unde G este modulul de elasticitate transversal sau de forfecare. Modulul de forfecare G reprezinta
raportul dintre efortul unitar
, care produce o deformatia de forfecare si marimea unghiului de
forfecare (in radiani), care are expresia:
in SI, modulul G se masoara in N/m2, iar pentru majoritatea corpurilor solide omogene si izotrope, G =
0,4E.
Deoarece G<E, rezulta ca undele longitudinale se propaga in solide cu viteze mai mari decat cele
transversale.
b) Medii lichide
In mediile lichide se propaga numai unde longitudinale, iar formula vitezei de propagare a undelor in
lichide este analoga cu formula vitezei undelor longitudinale in solide, numai ca rolul lui E il joaca acum
modulul de compresibilitate. Acesta se defineste astfel: datorita unei presiuni exterioare dp (fig. 5.), un
volum de lichid V sufera o variatie dV proportionala cu V si dp.
(43)
Semnul - arata ca V scade cu cresterea presiunii si invers.
Deci, in medii lichide, viteza undelor longitudinale are expresia:
(44)
c) Medii gazoase
In mediile gazoase, la fel ca si in mediile lichide, se propaga numai unde longitudinale, iar
valoarea vitezei acestor unde depinde de faptul daca procesul de propagare a undei este izoterm sau
adiabatic, deci intalnim doua situatii:
1. Daca frecventa undei este mai mica, atunci in timpul procesului de propagare are loc un
schimb de caldura intre mediul gazos prin care are loc propagarea si mediul inconjurator.
Temperatura gazului ramanand constanta, procesul de propagare a undei poate fi considerat
izoterm. Din legea lui Boyle-Mariotte valabila pentru un asemenea proces: pV = const. se obtine
prin diferentiere:
sau
(45)
(46)
2. Daca frecventa undei este foarte mare, atunci procesul de propagare trebuie considerat
adiabatic, adica intre gaz si mediul inconjurator nu are loc schimb de caldura. Cum legea procesului
adiabatic este exprimata prin ecuatia Poisson,
(47)
deoarece
, unde M este masa moleculara a gazului, iar VM volumul molar, si tinand cont
de legea gazelor perfecte pentru un mol de gaz: pVM = RT, atunci relatia (47) se scrie:
(48)
Deci, viteza undei depinde de temperatura gazului, si anume variaza cu
. De exemplu,
pentru aer
(gaz ideal biatomic) aflat la temperatura t=20oC (T = 293 K), valoarea vitezei
de propagare este
Pentru simplitate sa consideram cazul unui semnal compus din doua unde sinusoidale de
pulsatii si deci frecvente foarte apropiate intre ele 1 si 2 care se propaga in aceeasi directie.
Rezulta ca 1-2 este o marime infinitezimala. Presupunem ca cele doua unde au aceeasi
amplitudine, iar ecuatiile lor au forma:
(49)
Unda rezultanta are functia de unda:
(50)
Cum 1, 2, K1, K2 sunt apropiate ca valoare, putem scrie:
si
(51)
(52)
Aceasta ecuatie reprezinta o unda a carei amplitudine este modulata de functia cosinus (fig. 7.).
Viteza de deplasare a grupului celor doua unde, numita viteza de grup, reprezinta viteza de
deplasare in directia axei Ox a unui punct de amplitudine constanta, adica este determinata de
conditia:
(53)
Derivand (53) in raport cu timpul si tinand seama ca d si dK sunt constante, obtinem pentru
viteza de grup:
(54)
si
si
(55)
si din relatia (55.) rezulta ca viteza de grup este mai mica decat viteza de
2. Daca viteza de faza a undelor variaza invers proportional cu lungimea de unda, rezulta
fenomenul de dispersie anormala. Cum
viteza de faza vg>v.
Sa consideram cazul undelor longitudinale care se propaga intr-o bara elastica iar sub
actiunea unei forte exterioare F orientate de-a lungul axei barei, o sectiune oarecare S sufera o
deplasare longitudinala de marime
(56)
Cum in timpul deplasarii asupra sectiunii S actioneaza in sens invers deplasarii o forta elastica (F), egala si de sens contrar cu forta exterioara, in acest caz, puterea sau lucrul mecanic efectuat in
unitatea de timp pe care sectiunea S o transmite unei sectiuni vecine este:
(57)
Daca
atunci
unda
elastica
din
bara
este
sinusoidala,
adica
, obtinem valoarea
si tinand cont de aceste relatii, expresia (57) a puterii se
(58)
Deoarece
, formula vitezei undelor longitudinale in solide,
de sectiunea S unei sectiuni vecine are expresia:
, puterea transmisa
(59)
Sa facem cateva observatii referitoare la relatia (59).
1. Prezenta factorului
pozitiva, desi variaza in timp.
2. Cum puterea
depinde de (
si corespunde la o unda de energie.
asigura conditia ca
(60)
Se observa ca produsul Sv, reprezinta volumul in care s-a propagat energia undelor in unitatea de
timp (fig. 8.), astfel ca din relatia (60) se poate calcula densitatea medie de energie transportata de
unde prin bara:
(61)
(62)
Produsul
din relatia (62) reprezinta fluxul de energie prin unitatea de suprafata, adica
energia transportata de unda in unitatea de timp prin unitatea de suprafata. Aceasta marime
poarta numele de intensitatea undei:
(63)
Cum marimea
reprezinta viteza u maxima de deplasare a sectiunii S, atunci intensitatea
undei se poate exprima si prin relatia:
(64)
si
Aceasta afirmatie capata un sens fizic direct numai cand se considera o portiune oarecare
finita din spatiu si se completeaza conditiile care determina solutia ecuatiilor Maxwell cu
anumite conditii de frontiera pe marginea acestor portiuni. Daca un asemenea camp
electromagnetic este creat intr-o portiune limitata a spatiului, el se propaga in restul spatiului cu
o viteza finita, care in vid (spatiul liber) coincide cu viteza luminii
Propagarea campului electromagnetic are un caracter de unda care decurge din teoria campului
electromagnetic a lui Maxwell. Pentru a arata acest lucru sa consideram cazul unui mediu omogen,
izotrop si fara distributie volumica de sarcina, adica:
(65)
=0 (densitatea de curent).
(66)
si folosind proprietatea dublului produs vectorial
(67)
din ecuatia a II-a se obtine:
(68)
Primul termen este zero
(69)
In mod analog sa aplicam operatorul rotor ecuatiei II a lui Maxwell
(70)
Cum
(71)
si tinand cont de ecuatia I se obtine:
(72)
Primul termen este zero
(73)
Daca comparam ecuatiile (69) si (73) cu ecuatia diferentiala a undelor
(74)
rezulta ca pentru viteza de propagare a campului electric si campului magnetic este valabila relatia:
(75)
Deci, din ecuatiile lui Maxwell rezulta ca atat campul electric cat si campul magnetic nu sunt
localizate in spatiu, ci se propaga sub forma unor unde, cu aceeasi viteza
. Cele doua
unde se propaga, asadar, simultan in spatiu, coexista in fiecare punct din spatiu si reprezinta unde
electromagnetice.
Pentru un mediu de permitivitate
undei electromagnetice are valoarea:
si permeabilitate
, viteza de faza a
(76)
, obtinem valoarea:
(77)
care reprezinta valoarea vitezei luminii in vid, adica valoarea cunoscuta a vitezei luminii. Rezulta
ca lumina reprezinta un sistem de unde electro-magnetice.
Tinand cont de relatia (77), relatia (76) devine:
(78)
Aceasta relatie poate fi scrisa si sub forma:
(79)
Si cum
numit indice de refractie al mediului respectiv si egal cu raportul dintre viteza
luminii in vid (c) si viteza (v) a luminii prin mediul considerat, rezulta:
(80)
7. ENERGIA TRANSPORTATA
DE UNDELE ELECTROMAGNETICE
Una dintre solutiile importante ale ecuatiei undei o constituie solutia sub forma de unda
plana. In acest caz, la orice moment, vectorii campului au aceeasi valoare in toate punctele
oricarui plan perpendicular pe directia de propagare a undei. Daca se alege axa Ox drept directie
de propagare, atunci
si
unda plana are forma:
(81)
unde
este
(82)
iar operatorul se reduce la expresia:
(83)
Daca directia de propagare nu este Ox, ci o directie oarecare de versor
operatorul este:
(84)
Pe baza relatiei (65) ecuatiile III si IV ale lui Maxwell devin:
, atunci
(85)
Rezulta ca vectorii
si
sunt perpendiculari pe , adica pe directia de propagare a
undei. Deci, undele electromagnetice plane sunt unde transversale. Se poate arata ca si undele
electromagnetice sferice sunt transversale si deci undele electromagnetice sunt unde transversale.
O alta proprietate importanta a undelor electromagnetice este aceea ca vectorii
perpendiculari intre ei si impreuna cu alcatuiesc un triedru drept (figura 9., a).
Rotind pe
spre
si
si
, rezulta:
(86)
Analog,
(87)
Ecuatiile I si II din (65) devin in acest caz:
(88)
sunt
Cum
, rezulta:
adica
(89)
Rezulta, din relatia (89), ca vectorul
adica
si
In plus, deoarece
rezulta:
(90)
si
au aceeasi
(91)
si energia campului magnetic corespunzator
(92)
Pentru densitatile de energie corespunzatoare acestor doua componente ale campului
electromagnetic, rezulta expresiile:
(93)
Densitatea de energie totala a campului electromagnetic este suma dintre densitatea de energie a
campului electric si cea a campului magnetic:
(94)
, densitatea de energie
(95)
Intensitatea undei electromagnetice, adica energia ce
trece prin unitatea de arie in unitatea de timp, este:
(96)
sau
. Vectorul
, numit vectorul lui
Poyting, are marimea egala cu intensitatea undei
electromagnetice si este orientat in sensul directiei de
propagare a undei electromagnetice (fig. 10.).
Aplicatii
1. O sursa aflata intr-un mediu elastic emite unde plane
de forma
undelor longitudinale produse este
Figura 4.10
. Lungimea de unda a
.
b). La ce distanta se afla doua puncte ale caror oscilatii sunt deplasate cu
fata de sursa si ce
Rezolvare:
a).
(1)
(2)
Rezulta:
(3)
b).
2. O radiatie electromagnetica care se propaga in vid sub forma unei unde plane are amplitudinea
campului electric
Sa se determine:
a). Amplitudinea campului magnetic
b). Densitatea de volum a energiei electromagnetice
c). Modulul vectorului Poynting
Se cunosc:
Rezolvare:
a).
(1)
rezulta
b).
c)
(2)