Motto:

Fixeaza-ti in minte chiar de acum o regula si un ideal de purtare carora sa te conformezi

atat in singuratate cat si intre oameni, caci intelepciuna e a ta numai cand o dai altuia, astfel ea
este numai in tine.

Nicolae Iorga

CAPITOLUL I
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR

1. Aspecte generale privind sistemul osos

Aparatul locomotor este constituit din sistemul osos si sistemul muscular,
ambele asigurand sustinerea corpului si posibilitatea de deplasare.
Sistemul osos reprezita totalitatea oaselor din corp (aproximativ 200 la
numar) legate intre ele prin articulatii. El reprezinta partea pasiva a aparatului
locomotor.
Forma, structura si modul de legatura a oaselor pentru a forma scheletul
corpului uman, reprezinta expresia adaptarii la statiunea bipeda si locomotoare.

Datorita compozitiei chimice si arhitecturii substantei osoase, ele au

proprietatea de a rezista la:

presiune
2

tractiune

torsiune

Rolul oaselor in organism

1.

determina forma corpului, iarimpreuna cu articulatiile dintre ele,

asigura suportul partilor moi;

2.

participa la formarea cavitatilor de protectie a unor organe (cutia

craniana, canalul verteberal, cutia toracica, bazinul );

3.

sunt organe ale miscarii pentru ca pentru ca participa la formarea

articulatiilor si servesc capunct de insertie pentru muschi;

4.

maduva rosie (din epifizele oaselor lungi,din oasele late si scurte)are

rol in hematopoeza;
5.

deposit de substanta fosfocalcice, pe care organismul le poate

mobiliza la nevoie (sarcina).

2. Structura oaselor
Oasele sunt organe tari si elastice.In structura lor predomina tesutul osos.
Tesutul osos este cel mai dur si rezistent tesut mecanic conjunctiv. Tesutul
osos este un tesut conjunctiv metaplaziat.
TESUTUL OSOS ESTE FORMAT DIN:
-

celule osoase

substanta fundamentale

substanta osoasa

CELULA OSOASA numita in stadiul tanar osteoblast, iar in stadiul adult

osteocit, deriva din celula mezenchimala.
3

Osteocitele au forma ovala, turtita, cu numeroase prelungiri.

Ele sunt adapostite in mici cavitati stelate (fiziforme) sapate in substanta
endamentala, numita osteoplasta.
Din peretii osteoplastelor pleaca numeroase canalicule subtiri care se
anostomazeaza cu canaliculele osteoplastelor vecine.
Osteblastii au o bogata aactivitate secretorire, participand la formarea oscinei
si a unei fosfatoze. Osteoblastul se poate forma in osteoclast si invers.
Osteoclastul este o celula care intervine in procesul de formare a osului,
indeplinind rolul de distrugere si limitare a formarii tesutului, in functie de
necesitatile fiziologice.
Pe masura ce osteocitul imbatraneste, activitatea lui secretorie scade ca si
volumul sau.
SUBSTANTA FUNDAMENTALA a osului se compune din:
-

o parte organica

o parte minerala / anorganica

Componenta organica reprezita 34% si sete formata din oseina (substanta

secretata de osteoblaste).
Componenta minerala reprezinta 66% din substanta fundamentala si este
formata din minicristale de fosfat tricalcic la subrafata caruia sunt absorbite cristale
foarte fine de carbonat de Mg si carbonat Na.
TESUTUL OSOS formeaza scheletul corpului si reprezinta aparatul de
sustinere a partilor moi ale organismului; este totodata un important rezervor de
substante fosfocalcice.
In functie de structura si arhitectura sa, exista doua varietati de tesut osos:
-

TESUTUL OSOS COMPACT

TESUT OSOS SPONGIOS

TESUTUL OSOS COMPACT formeaza diafiza vaselor lungi, portiunea

externa a epifizelor si oselor scurte, lama externa si interna a oaselor late.
Pe sectiunea transversala, diafiza osului lung este formata:
-

in portiunea centrala de canalul medular

la exterior de periost.

Microscopic, substanta ososasa a diafizei, prezinta o serie de canale numite

canalele Havers, acestea contin:
-

capilare sanguine

terminatii nervoase

tesut conjunctiv lax in cantitate redusa.

In jurul canalelor Havers, substanta ososa este dispusa in lamele osoase

concentrice, in grosimea carora se gasesc osteoblase ce contin osteocitele.
Scheletul lameleorl este format din oseina si fibre de calogen paralele intre
lele. Fibrele de calogen din lamelele vecine au directii oblice, spiralate sau
circulare.
Aceasta structura asigura o deosebita rezistenta a osului.
Un canal Havers impreuna cu lamelele din jur formeaza osteonul / sistemul
Havers unitatea morfofunctionala a osului.
Intre sistemele haversiene se gasesc arcuri de lamele osoase, resturi de
osteoane rezultate in urma remanierii ososase, formand sistemele internaversiene.
TESUTUL OSOS SPONGIOS formeaza epifizele oaselor lungi, scurte si
late. Este format din lame osoase numite trabecule, alcatuite la randul lor din mai
multe lamele.
Lamelele osoase delimiteaza cavitati cu aspecte si marimi diferite, numite
areole, care dau osului aspect de burete.
Areolele si lamelele osoase sunt sisteme haversiene incomplete.
Areolele comunica intre ele si contin maduva osoasa.

3. Osteogeneza
Procesulde formare a osului se numeste osteogeneza.
Formarea scheletului osos caracteristic adultului, din scheletul cartilaginos al
embrionului si fatului, presupune un lung proces care se incheie in jurul varstei de
25 ani.
Osteogeneza este de doua tipuri:
1. OSIFICARE DE MEMBRANA / DESMALA, prin care in modelul
conjunctiv al osului, apar puncte de osificare care se intind in pete de ulei.
Celulele conjunctive se transforma in osteoblasti si secreta oseina. Prin
impregnare cu saruri de Ca, in prezenta fosfatazelor alcaline, se formeaza
osulprimar.
In faza urmatoare acesta va fi modelat prin procese de distrugere, de
remaniere osoasa sub actiunea osteoplastelor si a fostfatazei acide formandu-se
osul definitiv.
Acest tip de osificare este caracteristic oaselor cutiei craniene, oaselor fetei;
prin osificare de membrana se face cresterea in grosime a osului si se formeaza
calusul supa fracturi.
2. OSIFICARE DE CARTILAJ / ECONDRALA, prin care celullele
cartilaginoase se hipertrofiaza si degeneraeaza. Substanata fundamentala a
carilajului se distruge partial iar restul se va impregna cu Ca.
In fazaurmatoare, membrana care inveleste matricea cartilaginoasa a osului
(pericondru), pleaca muguri conjuctiva vasculari spre celulele cartilaginoase
distruse de osteogeneza.
Celulele acestui tesut devin osteoblasti si secreta oseina care se impregneaza
saruri de ca si formeaza osul primar.
In oasele lungi, mugurii conjunctiva vasculari formeaza canalul medular.
In ultima faza are loc distrugerea si remanierea osoasa, sub actiunea
osteoplastelor si se formeaza osul definitiv.
6

Acest tip de osificare este caracteristica majoritatii tipurilor oaselor corpului si

totodata se face cresterea in lungime a osului, la nivelul cartilajelor de crestere
(diafiza epifizari).
Este un proces general al organismului controlat de sistemul nervos care
coordoneaza activitatea mai multor factori:
-

mecanici;

endocrini (hormoni hipofizari, tiroidieni, sexuali);

vitamine (vitamina d);

enzimatici (fosfalozele alcalina si acida);

factori metabolici.

4. Morfologia oaselor
Formarea oaselor este adaptatata functiilor pe care leindeplinesc in organism.
Se impart in trei categorii:
-

oase lungi (humerus, radius,femur,tibie)

oase late (oasele calotei craniene, omoplatul)

oase scurte (oasele carpiene, tarsiene, vertebrele)

In canalul medular si canalele tesutului spongios se gaseste maduva oaselor

care se prezinta sub trei varietati:
a)

maduva rosie / hematopietica se gaseste in majoritatea

oaselor fatului si in oasele scurte ale adultului. Au rol in formarea gobulelor

sangelui in perioada de dezvoltare a osului, maduva rosie participa la procesul de
osteogeneza prin osteoblastii si osteoclastii diferentieti din celulele conjunctive
medulare. In fracturi intervine formarea calusului.
b)

maduva galbena se afla in toate oasele adultului, exceptie

osele late si scurte. Se caracterizeaza prin continutul de caelule adipoase, care ii

dau culorea galbena. Este un depozit al organismului.

c)

maduva cenusie se gaseste in osaele varstnicului. Este

formata preponderent din tesut conjunctiv si are rol de umplutura.

Maduva oaselor alcatuieste cu osul un intreg morfofunctional, avand aceeasi
inervatie si vascularizatie.
Periostul este o membrana conjunctiva care inveleste osul cu exceptia
suprafetelor articulare. Este bogat inervat si vascularizat. Prin stratul extern,
periostul participa la formarea osului, celulele sale transformandu-se in osteoblasti
atat in procesul de dezvoltare a osului cat si in cazul de fracturi, formand calusul.
Vascularizatia osului este asigurata de artere si vene.
Rolurile importante ale maduvei sunt:
1. participa la formarea tesutului osos n timpul osificarii, rol osteogen;
2. rol hematopoetic, contribuie la formarea elementelor figurate ale sangelui;
3. constituie un factor mecanic, diminuand greutatea oaselor;
4. ca orice tesut adipos serveste ca substanta de rezerva

5. Scheletul prezentare generala

SCHELETUL este alcatuit din vase grupate pe regiuni, formand elementul de
sustinere si de protectie ale diverselor aparate:
Scheletul axial (format din craniu coloana vertebrala) si scheletul toracelui
membrelor (superioare si inferioare).
SCHELETUL CAPULUI este format din oasele cutiei craniene (neurocraniu)
si oasele masivului facial (crescerocraniu).
NEUROCRANIUL (craniul cerebral) este alcatuit din optoase: patru
neperechi (frontal, etneoid, sfenoid si occipital) si patru perechi (doua parietale si
doua temporale fiecare cu detalii caracteristice).

VISCEROCRANIUL (splahnocraniu) este alcatuit din 14 oase diverse dintre

care doua neperechi: vomerul si mandibula si sase perechi: maxilar, zigomatic,
nazal, lacrimal, palatin si conca nazala inferioara.
SCHELETUL TRUNCHIULUI este format din piesele osoase ale coloanei
vertebrale, toracelui si bazinului osos.
COLOANA VERTEBRALA: formata din 33 34 vertebre suprapuse, avand
fiecare caracteristici speciale.Pe regiuni se disting

7 vertebre cervicale, 12

toracale, 5 vertebre lombare, 5 vertebre sacrale sudate intr-un singur os, osul sacru
si 4 sau 5 vertebre invaluate si sudate intre ele formend osul coccis.
SCHELETUL TORACELUI o componete a scheltului trunchiului este
format din coloana brocala, de care cele 12 perechi de coaste: primele 7 perechi de
coaste adevarate, 5 perechi de coaste false, dintre care 2 perechi sunt coaste
foltante.
Acestea la randul lor se articuleaza pe resa anterioara si mediana sternul
prin intermediul cartilajelor coastele exceptand coastele flotante (11-12).
SCHELETUL BAZINULUI cuprinde centura pelviana formata din cele doua
oase coxale, articulate posterior cu osul sacru (articulatia sacrailiaca), iar anterior
articulate intre ele prin semifiza pelviana. Bazinul (pelvisul) incheie terminal
cavitatea trunchiului. Osul coxal este format, prin sudarea la puberate a 3 oase:
ilium, ischium, puers unite prin cartilajul in Y, menajand intre ele si gaura obturata,
inchisa de membrana obturatoare. Prin fata lor interna contribuie la constituirea
foselor iliace si a stramtorii superioare a bazinului care formeaza limita intre
bazinul mare si bazinul mic pe fata lor externa si central aflandu-se o cavitate
scobita prin care se face articulatia cu capul femural.
SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR este alcatuit din piese osoase
proprii fiecrui segment.
Umarul este format din oasele centurii toracale (scapulare), clavicula care
fixeaza membrul superior de torace (articulatia sternoclaviculara) si scapula
(omoplatul) os plat de forma triungiulara.
9

Scapula se muleaza cu fata sa anterioara pe fata posterioara si superioara a

toracelui (unghiul sau inferior corespunde coastei a 12a si se articuleaza cu capul
numeral prin intermediul cavitatii glenoide.
Bratul prin osul humerus, se leaga prin extremitatea sa distala cu antebratul
care prezinta osul radius, iar medial vena in pozitia de sustinere a maine. Aceste
prin extremitatea distala se articuleaza oasele mainii: oase carpiene (8),
metacarpiene (5) si falange.
SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR
Membrul inferior are trei segmente:
-

coapsa, al carui schelet este format din femur;

gamba, al carui schelet este format din tibie si fibula;

piciorul, in scheletul caruia gasim tarsul, metatarsul si falangele

FEMURUL: este cel mai lung os din intregul schelet. El are un corp si doua
extremitati. Extremitatea superioara este formata din cap, gat si tromantere.
-

capul femurului are forma sferica si este orientat in sus si medial, se

articuleaza cu cavitatea cotiloida;

-

gatul femurului este aproape cilindric, lung de 6 cm si orientat de pas

in pas;
-

trahantrele sunt doua proeminente asezate la locul de unire a gatului

cu corpul.
La marginea superioare a gatului exista o proeminent mare cu contur
patrulater care prezinta trahanterul mare; pe parte dorsala a limitei dintre gat si
corp se gaseste o proeminenta mai mica care prezinta trahanterul mic. De la
trahanterul mare porneste spre trahanterul mic, creasta intreahanterica. Trahanterele
si creasta intrahanterica servesc pentru insertii musculare.
Corpul femurului are forma de prisma triungiulara si prezinta o curbura cu
concavitatea indreptata posterior. Cele trei fete sunt convexe si netede. Dintre
muchii numai cea posterioara prezinta caractere particulare si poarta denumirea de
linie aspra. In partea mijlocie, linia aspra se prezinta ca o creasta groasa;
10

extremitatea superioara este trifurcata, iarextremitatea inferioara este bifuracta. Pe

linia aspra se insereaza muschi ai coapsei. Extremitatea inferioara este alcatuita din
doua mase voluminoase ovoide, numite codili, un codil intern si unul extern. Pe
fata anterioara, codilii se unesc si formeaza o suprafata articulara forma de scripete,
trahela femurala care se articuleaza cu rahela iar pe fata posterioara, ei sunt
despartiti printr-o mare scobitura, incizura intercondiliana. Suprafata condililor
serveste pentru articularea cu oasele gambei.
OASELE GAMBEI:
Scheletul gambei este format din doua oase asezate paralel: tibia si fibula.
TIBIA - os lung situat in partea interna a gambei; este mai voluminoasa decat
fibula.
Prezinta un corp si doua extremitati.
Extremitatea superiaora este mai columnioasa decat cea inferioara, este
formata din doua tuberozitati, care sunt niste condili: condilul lateral si condilul
mediu.
Pe fata lor superioara condilii au suprafete articulare, cavitatile glenoide ale
tibiei care se articuleaza cu condili femurali. Pe partea anterioara a acestei
extremitati exista o proeminenta, tuberozitatea anterioara, pe care fixeaza tendonul
radelei. Corpul tibiei are forma de prisma triungiulara. Pe fata posterioara prezinta
o creasta care porneste din dreptul candilului lateral si merge in jos si medial; ea se
numeste linia oblica a tibieisi serveste pentru insertia muschiului sobar si tibial
posterior. Pe fata inferioara are o creasta foarte ascutita in partea ei mijlocie,
creasta anterioara.
Extremitatea inferioara este mai putin voluminoasa decat cea superioara. Ea
prezinta o fata articulara pentru trahelea astrogalului. La partea interna,
extremitatea inferioara se prelungeste sub forma unei apofize numita maleala
mediala, caresearticuleaza tot cu astrogalul. Pe fata laterala a acestei extremitati se
gaseste o fateta articulara, fibula.

11

FIBULA este cunoscuta si sub denumirea veche de paraneu. Este un os

lung, mai subtire decat tibia, asezat pe partea laterala a gambei. Prezinta un corp si
doua extremitati prin carese articuleaza cu tibia.
Extremitaea superioara se prezinta ca o ingrosare numita capul fibiei. Pe fata
superioara are o articulara pentru condilul lateral al tibiei, iar lateral de acesta este
apofiza piramidala, apofiza stibiala. Corpul fibulei este subtire si are forma de
prisma triunghiulara cu suprafete neregulate, pentru insertia muschilor.
Extremitatea inferioara formeaza maleala laterala si se prezinta ca o ingrosare
ovala, turtita lateral, care coboara sub nivelul extremitatii ionferioare a tibiei. Pe
fata mediala are suprafete articulare pentru tibie si pentru astrogal.
ROTULA os scurt, turtit, antero-posterior, (patela) asezat in partea
anterioara a genunchiului. Are forma aproximativ triunghiulara, prezentand o baza
si un varf. Pe suprafetele articulare de pe fata posterioara se articuleaza cu condilii
femurului iar pe ia se insera muschi si ligamente. Este cuprinsa in grosimea
tendonului, muschiul cvadicepsla nivelul genunchiului, din care cauza este
considerata un os sesanoid.
OASELE PICIORULUI
Piciorul este ultimul segment al membrului inferior, format di 26 de oase. Ca
si la man, oasele sunt asezate in trei grupe: tarusul, metatarusul si falangele.
TARUSUL format din 7 oase scurte, numite oase tarsiene, aceste oase sunt
mai mari si mai puternice decat oasele corpului datorita rolului pe care il au in
sustinerea greutatii corpului. Oasele tarsiene sunt dispuse pe doua randuri:
1.

In randul 1 (proximal) sunt doua oase cele mai mari suprapuse:

astrogalul si calcaneul.
-

Astrogalul (talus) are forma neregulata si este asezat sub extremitatile

inferioare ale fibiei si fibulei deasupra calcaneului. El are fete articulare pentru
aceste oase si pentru osul scafoid. Pentru articularea cu tibia, pe fata superioara se
afla o parte lombata trahea astrogalului.

12

Calcaneul (calcanus) este cel mai mare os tarsian, este asezat sub

astrogal si are forma cuboida alongit antero-posterior. Pe fata superioara are o

fateta articulara pentru astrogal, iar prin fata anterioara se articuleaza cu osul
cuboid. Pe fata posterioara prezinta o ingrosare, tuberculul calcaneului, pe care se
insereaza tendonul lui Ahile
2.

In randul al II-lea (distal), se afla cubidul, la exterior scofoidul,

la interior inaintea scofoidului se afla trei oase cumiforme (I, II, III)
METATARUSUL esteformat din 5 oase metatarsiene. Un os metatatrsian
prezinta: baza,corp si cap. Prin baza se articuleaza cu osul tarsian corespunzator,iar
prin capcu falanga corespunzatoare. Oasele metatarsiene se numeroteaza de la I la
V, incepand din interior in exterior, astfel ca primul metatarsian este cel mai intern
corespunzator, iar al V-lea cel extern.
Considerate in totalitatea lor tarusul si metatarusul alcatuiesc o bolta, cu o fata
dorsala, convexa si una plantara, concava.
SCHELETUL DEGETULUI PICIORULUI este format din falange. Ele
sunt oase lungi, turtite darso-plantar. Fiecare falanga are o baza un corpsi un cap.
Falangele se numeroteaza incepand de la baza degetelor,degetul mare de doua
falange (1,2,3), in general falangele degetelor de la picioare sunt mai putin
dezvoltate decat falangele degetelor mainii. Baza primelor falange (1) se
articuleaza cu metatarsienele, corespunzatoare.

13

CAPITOLUL II
OSTEOMIELITA

2.1.

DEFINITIE SI GENERALITATI

Este o infectie hematogena a osului, produsa cel mai frecvent de stafilococul

auriu, localizata de obicei in metafiza oaselor lungi la copii si adolescenti.
Termenul de osteomielita indica alterarea osului, accentuand participarea
maduvei la procesul inflamator.

Pentru a scoate in evidenta afectarea primara pe cale hematogena a maduvei

osoase, unii autori, i-au dat numele de MIELITA ACUTA CONJUNCTIVA, iar altii
din contra, concentrandu-se asupra procesului distructiv osos propriu-zis o numesc
OSTEITA.

14

2.2.

ISTORIC

Boala a fost cunoscuta din timpul lui Hipocrate sub numele de Caria
spontana iar Pasteur (in 1880) arata etiologia ei ca fiind produsa de stafilococul
auriu denumit si furuncul al osului.
In general se apreciaza ca morbiditatea si mortalitatea datorita osteomielitei
sunt in continua scadere, estimandu-se ca posibile 5% complicatii dupa aceasta
afectiiune.

2.3.

PATOGENIE si PATOLOGIE

Din punct de vedere patogenic se poate admite o anomalie septica sau o

tromboza a vaselor nutritive ale osului
Osteomielita acuta se produce frecvent intre 5 si 15 ani, rar la adulti avand
ca agent etnologic stafilococul auriu sau alti germeni (streptococul, stafilococul
alb, pneumococul, colibacilul, bacilul Eberth).
Infectia osteomilitica ca proces infectios cu localizare exclusiv osoasa se
desfasoara in trei etape succesive:
1.

Initial se constata aparitia unui factor infectios primitiv;

2.

Invazia organismului dominata de manifestari generale;

3.

Fixarea germenului la nivelul osului si declansarea osteomielitei.

2.4. LOCALIZARE
Osteomielita poate afecta orice fragment osos, dar in general boala se
localizeaza la nivelul oaselor lungi (84,4%), femur, tibie, humerus, si mai rar la
nivelul oaselor late, (3,9%) craniu, omoplat si scurte (5,2%), vertebre, calcaneu.

15

Dintre oasele lungi cele mai afectate sunt: femurul si tibia (70%),localizari
constatate si de Trueta in anul 1951.

2.5.ETIOLOGIA
Agentul microbian care produce boala este cca in 90% din cazuri stafilococul
auriu, germen izolat de Pasteur in 1880in secretia furunculelor.
Ea poate fi produsa insa si de alti germeni: streptococul, stafilococul alb,
pneumococul, colibacilul, bacilul Eberth.
Inainte de descoperirea antibioticelor streptococulproducea 60% din
osteomielita sugarilor: in prezent in urma procesului de adaptabilitate,
loculstreptococului a fost luat destafilococul auriu.
Ponderea crescuta a osteomielitei data de stafilococ este explicata prin
prezenta stafilococului pe tegumente si mucoase in formalui saprofita.
Dar pentru producerea bolii este nevoie de o serie de factori predispozanti:
-

oboseala si efortul muscular;

starile carentiale, de subnutritie;

starile toxice;

scaderea rezistentei organismului;

varsta (sugar-adolescent).

CALEA DE PATRUNDERE:
Stafilococul ajunge la os pe cale hematogena, putand avea ca poarta de intrare
tegumentele si mucoasele, plagi infectate, furuncule, otita, stafilococi pleuropulmonari.
In cazul osteomielitei neonatale calea de patrundere este:
-

calea cutanata:

ombilicala:

perfuziile intravenoase:
16

perfuziile cu denudare venoasa

Se produce o bacteriemie cu localizare in metafiza oaselor lungi (brebul osos)

unde circulatia este lenta cu localizare frecventa aproape de genunchi si departe de
cot.
Trueta clasifica patogenia prin teriografie si examene anatomo patologice.

2.6.TABLOUL CLINIC
Debutul poate fi precedat de o stare de oboseala cu dureri osoase si articulare
vagi.Cel mai adesea,debutul osteomielitei acute este brutal si se manifesta prin
urmatoarele semne si simptome:
-

febra

frisoane

tahicardie

tahipnee

agitatie

oligurie

Palparea aparatului locomotor descopera o zona dureroasa; alteori durerea

este spontana si se accentueaza progresiv. Apare tumefactia locala, circulatia
colaterala, tegumentul este mai cald iar la palpare se poate decela o impastare.
Totodata declansarea osteomielitei induce impotenta functionala sau partiala a
membrului respectiv cu reducerea sau avolirea miscarilor in articulatiile invecinate.
PERIOADA DE STARE
Dupa o perioada de 3-4 zile de la debutul bolii,alaturi de semne si
simptomele persistente au loc modificari ale semnelor locale in sensul
exteriorizarii, supuratii catre partile moi:
-

durerea se intensifica

tumefactia devine evidenta

17

apare procesul osteogenetic de formare de os sub forma de straturi

concentrice.

2.7.DIAGNOSTICUL OSTEOMIELITEI
Examenul radiologic
Este singurul care precizeaza localizarea si intinderea leziunilor, eticheteaza
complicatiile si in timp urmareste evolutia si vindecarea sau aparitia recidivelor.
Primelemodificari radiologice isi fac aparitia numai dupa ce procesul
inflamator di tesutul medular se insoteste de afectarea tesutului osos, astfel incat in
primeledoua saptamani imaginea radiologiei este nemodificata. Totusi prin
radiografii comparative, in proectii identice se poate remarca cresterea densitatii
tesutului din vecinatatea metafizei osului interesat, expresie a edemului local

18

La 14-16 zile de la debut se pot observa in zona centrala a metafizei

modificari de resorbtie prin demineralizarea difuza, datorata hiperemiei din faza
incipienta a procesului inflamator, resorbtia se intinde catre diafiza.
Totodata se observa ca imaginea radiologica capata aspect neomogen prin
aparitia numeroase zone de osteoliza, neregulat determinate, ce confera in
ansamblu structurii aspect de os patat. La aproximativ 21 de zile de la debutul bolii
periostul care in mod normal nu poate fi evidentiat radiologic incepe sa devina
vizibil, sub forma unui lizereu opac ce cenzureaza osul la periferic, apoi apare o
dedublare a corticalei.
Aparitia imaginii de sechestru vizibila dupa cele doualuni de evolutie indica
cronicizarea osteomielitei. Zonele de rezortie neomogena incep sa se distinga
treptat portiuni de os mai dens, care reprezinta zone de necroza osoasa.
Sechesrele au forme simarimidiferite si sunt inconjurate de un lizeren clar,
zona ce constituie camera sechestrului si care depaseste cu mult dimensiuninle
zonei necrozate avand contururi dense,datorita modificarilor de osteogeneza
reactionala insotitoare.
Dupa inlaturarea sechestrelor osteomielita intra in faza de remaniere, osul
nou format laund aspectmai neregulat, mai dens imbracand diafiza sub forma unor
ingrosari, a unor hiperastoze.

DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
Debul infectios al osteommielitei acute,ca si semnele locale comune mai
multor afectiuni (durere, tumefactie, impotenta functionala), duc desseori la erori
de diagnostic .Mediul de evolutie si examenele paraclinice si proba terapeutica sunt
insa criterii importane de diagnostic diferential, utile in excluderea urmatoarelor
afectiuni:

19

1.

Sinovita traumatica acuta tranzitorie, in care semneleparticulare sunt

rapid regresive, iar starea generala nu este alterata.

2.

Entorsa, caracterizata radiologic uneori prin mici smulgeri osose la

nivelul insertiei ligamentelor, evolueaza fara febra si cedeaza la imobilizarea

gipsata. Se observa constant echimoza.
3.

Reumatismul articular acut in care durerile sunt migratoare, si se

accentueaza la mobilizarea articulatiei, ASLO crescut, streptococ b-hemolitic

prezent in exudatul faringian, raspuns favorabil la corticoterapie, penicilina,
aspirina.
4.

Artritele ce apar in cazulunor boli infecto-contagioase.

5.

Fracturi

subperiostale

sau

dezlipirile

epifozare

unde

elementul

anamnestic si examenul radiologicsunt tresante.

2.8. FORME CHIMICE

Osteomielita acuta poate imbraca tablouri chimice variabile, in functie de
varsta bolnavului, virulenta infectiei si factorii imunologici. In acest contrast se
descrie
a) forma toxica
Inca de la inceput, tabloul general este cel (mai) al unei infectii grave
stafilococice. Bolnavul prezinta temperatura 40 grade plus rapid filiform, facies
toxic, extremitati reci. Semnele locale sunt foarte reduse sau chiar absente, ele
neavand la dispozitie timpul necesar sa apara. Hemacueherile? Sunt pozitive.
Starea generala se altereaza rapid, bolnavul care la inceput prezenta delir, devine
adinamic, intra in stare de coma si subcomain cateva zile, chiar sub tratament
masiv cu antibiotice.
Este o forma intalnita inca si azi, care se grefeaza pe organismele torate,la
care puterea de aparare este depasita de virulenta germenilor.
20

b) forma septico-pioemica
Se insoteste de stare generala grava cu febra si frisoane repetate, marcand de
obicei alte localizari osoase sau viscerale, sub forma de supuratii metalostice. In
aceste cazuri se incrimineaza ca agent patogen streptococul.
c) osteomielita sugarului
Imbraca un tablou sensibil diferit in comparatie cu alte grupe de varsta,din
cauza particularitaii de reactivitate ale copilului in aceasta perioda de viata.
In primul rand trebuie subliniat ca poarta de intrare a germenilor poate fi
gasita la nivelul tegumentelor unde exista o stafilococie cutanata (plaga ombilicala,
ragade la nivelul cemisurii bucale) fie la nivelul cailor aeriene (faringo-amigdalite),
fie la nivelul tubului digestiv, bolnavul prezentand un episod diareic.
Rareori se intampla sa existe o stafilococie pleuro-pulmonara. In perioada
neonatala, un rol important este atribuit ensanguin transfuziilor si perfuziilor
efectuate in maternitati. In al doilea rand particularitatile de distributie vascularea
metafizo-epifizara, rezistenta redusa a osului la infectii canalele naversiene largi
explica sediul preferential epifizar al afectiunii, prinderea articulara si distrugerile
osoase.
Diagnosticul precoce al osteomielitei este greu de stabilit la un sugar a carei
simptomologie generala se rezuma la subfrebilitate si eventual la stagnarea curbei
ponderale. Semnele locale sunt deseori neobservabile. Singurele care atrag atentia
mamei sau a medicului imobilitatea unui membru, tipetele copilului lamobilizarea
membrului afectat.
Examenele radiologice sunt putin perturbate la aceasta varsta.
O alta particularitate consta in aceea ca intre debutul clinic si aparitia
leziunilor radiologice intervine doar in cateva zile si nu de 18-21 zile cum este la
copilul mare.
Daca la copii de varste prescolara sau scolara localizarea infectiei este
constant metafizara, la sugari epifiza poate constitui adesea sediul localizarii
initiale. Din aceasta cauzao serie de complicatii grave pot aparea chiar din primele
21

saptamani de boala. In acest cadru se inscriu artritele septice si dezlipirie epifizare,

mabele putand fi sursa unor luxatii, in special cand leziunea este localizata la
nivelul soldului.
Dificultatea diagnosticului face ca internarea sa se faca tarziu, copilul fiind
adus in starea de abces subperiostic, sau si mai des in stadiul de atrita evidenta
clinic (impostare, durere la imobilizarea articulatiei). Radiologic se constata deja
luxatia.
Boala poate fi poliastica si intereseaza oasele lungi, plate (craniu, bazin,
stern, coaste, vertebre), ca si oasele mici ale mainilor, impunand radiografia
intregului schelet.
Lipsa de cunoastere a bolii si implicit aplicarea tardica a unui tratament
complex duce la distructia cartilajului de crestere, cu diminuarea activitatii lui, ce
are drept urmare in timp, importante diferente de lungime a membrului afectat,
modificari de os, luxatii patologice, etc.
d) forma acuta grava a epifizelor profunde apare de obicei la sold,durerea
este localizata in regiunea fesiera, trahomeriana sau inghinala. Aceasta localizare
determina o impotenta functionala accentuata, caci produce intotdeuna artrita.
e) forme de osteomielita cronica de le inceput. In aceste forme episodul
acut de la inceput lipseste.
1.

FORMA HIPEROSTOZANTA si necrozanta localizata in special la

femur, la tibie se evidentiaza prin instalarea unor dureri surde, profunde pe care
repaosul le calmeaza. Durerile pot fi insotite de o stare subfebrila. Osul ingrosat la
palpare. Radiografia arata un proces de hiperostoza marcata care ingroasa osul. Din
cauza condensarii osoase sechestrele mici nu se vad, dar se elimina la treponare
odata cu puroiul care contine stafilococ alb cu virulenta redusa.
2.

ABCESUL CENTRAL BRODIE. Este tot o forma cronica care incepe

sa se intalneasca mai des, ca urmare a unor osteomielite mai mult sau mai putin
evidente, tratate de la inceput cu antibiotice. Sediul abcesului osos este de obicei in
22

oasele lungi (femur, humerus, etc.) Clinic semnul revelator este durerea in nocturna
in special. Radiografic se observa o cavitateclara, regulata delimitata de un centur
de condensare osoasa fara reactie periostica. Cartilajul de crestere ramane neatins.
Diagnosticul diferential trebuie facut cu chistul, tumora cu mieloplaxe, osteita
fibroasa, TBC, sarconeul osos, sifilisul, granulonul enzonofil. Tratamentul
treponatic, curatarea cavitatii.
3.

OSTEOMIELITA ALBUMINOASA este foarte rara intalnita datorita

unui stafilococ cu virulenta scazuta.

Apare sub forma unui abces subperiostic, cu reactie periostica mica.
Radiografic se confrunta cu imaginea de sarcom Ewing. Adeseori biopsia este
necesara pentru precizarea diagnosticului. La incizie se deschide o colectie de
lichchid vascos asemanator albusului de ou, de unde si denumirea de osteomielita
albuminoasa (Ollier).

2.9. EVOLUTIA OSTEOMIELITEI

Se disting mai multe modalitati evolutive:
a) deschiderea spontana la exterior a abcesului subperiostal, urmata de
atenuarea simptomelor
b) reaparitia febrei si adurerilor dupa deschiderea spontana a abcesului
subperiostal.In acest caz poate fivorba de o durere insuficienta a focarului de
osteomielita, fie de extensia la diafiza a procesului inflamator, fie de aparitia unui
focarosos la celalat capat al osului (osteomielita bipolara), fie in sfarsit de o noua
localizare, pe un lat os, fie de o complicatie articulara/viscerala (pulmonara renala)
c) trecerea catre forma prelungita caracterizata prin perioade de acalmie,
intretaiate de perioade de acutizare.

23

d) cronicizare, sechestrele intretin un proces de sucuratie cronica cu formare

de fistule multiple in acest caz vindecarea se face foarte tardiv, dupa eliminarea
tuturor sechestrelor (spontan/chirurgical)

2.10. PROGNOSTIC
Prognosticul osteomielitei, acute este grav avand in vedere intensitate
infectiei, exista intr-adevar forme grave, fulgeratoare, in care cu tot tratamentul
instituit de urgenta copilul moare prin infectie generala. De la acest prognostic
serios fac abstractie formele alternante ale bolii care au un prognostic bun.
Prognosticul s-a ameliorat foarte mult de la introducerea in terapeutica a
antibioticelor. Mortalitatea care atingea 18-20% la sugari si 10% la adolescenti, a
scazut sub 2% dupa unele statistici.
Cu toate rezultatele remarcabile obtinute prin antibiotice si cu toate
camortalitatea a scazut considerabil, osteomielita ramane o afectiune foarte grava,
deoarece leziunileosoase isi continua evolutia lasand infirmitati de diferita grade.

2.11. COPMLICATII
Complicatiile si sechelele osteomielitei acute sunt de gravitate variata, in
functie de starea de rezistenta si nutritie, de virulenta germenului si deprecocitatea
stabilirii diagnosticului si instituirii tratamentului.
Complicatii generale metastoze distante:
1. osoase au drept consecinta aparitia de focare osteomielitice multiple ce
au acelasi aspect clinic radiologic si aceiasi evolutie;

24

2. viscerale sau seroase sunt posibile in general in forme pioemice. Pot

aparea astfel bronhopneumonii buloase, pleurezii purulente, pericordite din cauza
care examenul radiologic al toracelui este obligatoriu la bolnavul de osteomielita;
Abcesele cerebrale si seriale sunt relativ rar intalinite la bolnavii torati, cu
rezistenta generala mediocre.
Complicatii locale
1.

fractura pe os patologic este o complicatie ce survine formei grave

insotite de demineralizare intense in regiunile unde rezistenta mecanica este

minima;
2.

artrita, se intalneste destul de frecvent, putandu-se manifesta doar ca o

simpla reactie de vecinatate sau ca o artrita supurata, consecinta propagarii infectiei

de la focarul osteomielitic adiacent;
3.

luxatia patologica este o complicatie a artritelor ce intereseaza

articulatiile coxofemurale si scopulohumerale.

4.

afectarea cartilajului diafizo-epifizar cu posibilitatea exteriorizarii

diafizei prin efractia tegumentelor.

2.12. TRATAMENTUL OSTEOMIELITEI

Tratamentul osteomielitei acute este complex si se bazeaza pe urmatoarele
principii:
-

combaterea infectiei

marirerea reactivitaii organismului

imobilizarea segmentului afectat

interventie chirurgicala in focar

Mijloacele terapeutice sunt medicale, ortopedice si chirurgicale.

25

TRATAMENTUL MEDICAL
Inca de la internare bolnavului I se va institui un tratament de urgenta
administrat pe cale endovenoasa in cadrul careia pe primul plan se situeaza a doua
sau trei cazuri grave, trei antibiotice cu spectru larg si in special antistafilocice.
Pentru ca tratamentul cu antibiotice sa fie eficace trebuie respectate o serie de
criterii:
-

antibioterapia sa fie precoce

dozele zilnice sa fie destulde ridicate

tratamentul sa fie delunga durata, conform antibiogramei, pana la

normalizarea VSH.
TRATAMENTUL ORTOPEDIC
Se face prin imobilizarea in aparat gipsat si este parte integranta si
indispensabila acomplexului terapeutic al osteomielitei. Se imobilizeaza in mod
obligatoriu articulatia supra si subiacente piciorului osteomielitic.
Repausul segmentului afectat si cel al articulatiei vecine are urmatoarele
efecte: reduce activitatea musculara, diminueaza pericolul desiminarii, diminueaza
procesul inflamator local, creeaza conditii favorabile actiunii antibioticelor
administrate, suprima durerea si evita urmatoarele complicatii (fracturi, luxatii
patologice)
Imobilizarea se face precoce, din momentul diagnosticului, este prelungita pe
tot parcursul fazei acute a bolii.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Are ca scop evacuarea si drenarea colectiei purulentei. Cand abcesul
osteomielitic prezinta fluctuenta la palpare se practica o incizie larga, sub efectul
anesteziei generale si se evacueaza puroiul si sfocelele. Se face lavaj abundant cu
apa oxigenata sau cu o solutie antiseptica, se poate introduce de la caz la caz
26

antibiotic si sepun cateva fire rare de sutura tegument. Urmeaza reimobilizarea in

aparat gipsat si pansament zilnic prin fereastra in zona inciziei.
TRATAMENTUL OSTEOMIELITEI CRONICE
Daca din cauza depistarii tardive a bolii sau a unei forme cu virulenta
deosebita osteomielita se cronicizeaza, tratamentul va fi cel chirurgical, tratament
ce vizeaza indepartarea sechestrelor osoase ce intretin infectia.
Incizia se face la nivelul aratat de radiografie sau in locul unde exista fistula
ce dreneaza puroi din profunzime. Cu dalta si ciocanul se indeparteaza sechestrul
osos care uneori poate fi de o marime apreciabila si se cimenteaza cavitatea
restanta.

27

CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA
BOLNAVILOR

1. Rolul asistentei medicale in prevenirea osteomielitei.

Prevenirea infectiilor, stafilococice. Lupta impotriva surselor de infectie este
cea mai dificila, masurile vor incepe totusi de la acelasi stadiu al procesului
epidermic, prin depistarea clinica si bacteriologica

tuturor manifestarilor

stafilococice, dintre care cele supurative sunt cele mai periculoase.

Poate cazurile de infectii stafilococuce depistate trebuie luate in evidenta,
inregistrate ca orice boala transmisibila si isolate strict in camere individuale.
Pentru stabilizarea purtatorilor se folosesc metode de aplicare locala a unor
antibiotice, care sa nu fie necesare tratamentului antimicrobian pe cale generala al
bolnavului.
Se folosesc unguente cu locitrocina sau neomicina sau cu gramicin +
neomicina, care s-au dovedit eficace si care se pot aplica pe tegument.
Lupta impotriva cailor de transmitere este aceea care da rezultatele cele mai
sigure. Aceasta masura este cufundata in cea mai mare parte

cu aplicarea

minutioasa si stricta a tehnicii aseptice si a masurilor de dezinfectie si sterilizare.

In acest scop asistenta medicala va urmari evitarea contactelor infectate,
intre bolnavii sau purtatorii de stafilococ si persoanele receptive.
Masurile de igiena ale aerului vor urmari impiedicarea contaminarii acestuia
cu stafilococi din produsele uscate, din paturi, din cearsafuri contaminate cu
stafilococ.
Este necesara dezinfectia periodica in spatii inchise (formalizare) si o
ventilatie care sanu agite aerul. Foarte importanta este sterilizarea instrumentelor
medicale folosite si a obiectelor ingrijite (plosti, termometre, spatule).
28

Pentru protectia celor destul de receptivi (sugari, bolnavi cronici, batrani)

precum si bolnavi cu viroze respiratorii care predispun la suprainfectii
stafilococice, este necesara izolarea este necesara izolarea lor in camere cu cate
doua- trei paturi.
Asistenta medicala trebuie sa utilizeze rational si cu indicatii foarte stricte
antibiotice, corticoizi, care scad rezistenta la infectii si pastrarea unor medicamente
(antibiotice) de rezerva care nu vor fi folosite decat in infectii severe cu stafilococ
rezistent la antibiotice uzuale.
Asistenta medicala trebuie sa acorde bolnavilor profilaxia specifica si
vaccinurile si anatoxinele antistafilococice. Trebuie sa explice bolnavilor ca
expunerea prelungita la frig poate exocerba focare de infectie latenta.
Evitarea traumatismelor, evitarea factorilor care contribuie la aparitia
osteomielitei.

2. Rolul asistentei medicale in asigurarea conditiilor de mediu

In cadrul afectarii aparatului locomotor semnele si simptomele ce le intalnim
sunt:

durerea osoasa

impotenta functionala partiala sau totala a membrului respective cu

reducerea sau abolirea miscarilor in articulatiile vecine

tumefactie
In cazul osteomielitei, durerile osoase la inceput sunt vagi, starea generala

este alterata. Treptat durerile se accentueaza ceea ce duce la impotenta functionala

a membrului respectiv . Asistenta medicala are rolul de a sustine si incuraja
bolnavul si va reda increderea in propria persoana. Primul gest terapeutic va fi
imobilizarea in aparat gipsat, astfel obiectivele in ingrijirea unui astfel de bolnav
sunt:
-

creearea conditiilor optime de confort si siguranta

igiena generala si corporala

29

alimentarea bolnavilor

supravegherea starii generale, executarea examinarilor si tratamentelor

prevenirea complicatiilor

prevenirea escorelor.

prevenirea complicatiilor.

Interventiile legate de aceste obiective sunt:

1.
-

Creareaconditiilor optime de confort:

asigurarea unui pat special corespunzator afectiunii cele mai

corespunzatoare sunt cele cu scrumiera sau patul universal pentru tratament

osteoarticular care poate fi pozitiilor cerute de afectiune prevazut cu un utilaj
accesoriu: masa reglabila pentru alimente, citit, scris, sertar care ilocuieste
noptiera. In lipsa acestor paturi se vor asigura accesorii necesare: masa pentru pat
si rezematoare.
-

nu va fi asezat sub fereastra sau prea aproape de usa, intrucat ar fi

foarte dificila protejarea bolnavului contra curentilor.

-

saltea din material plastic cu structura de burette sau saltea alternanta

pentru a evita presiunea si macerarea zonei de contact (constituie un ajutor in

evitarea escorerlor dar nu poate ilocui masurile de prevenire ale escorelor)
-

este bine caacesti bolnavi sa fie amplasati in camere mici, linistite, sa

aiba totul la indemana: declansatorul aparatelor de semnalizare, lampa de pat

-

in caz de perturbarea functiilor sfincteriene este recomndabil ca

minerul sa fie asezat in asa fel ca bolnavul sa-l poate lua.

-

in functie de diagnostic si cauza imobilizarilor se vor asigura utilaje

auxiliare (agatatoare din metal sau confectiaonata din panza de care bolnavul sa se
poata prinde cu mainile si care sa-si permita anumite miscari simple).
2. Igiena corporala si generala
-

aerisirea salonului

30

curatenia asternuturilor si a lenjeriei de corp, schimbarea lor de cate

ori este nevoie

-

toaleta frecventa sub forma de lob partiale la pat, si se va avea grija in

cazul bolnavilor cu aparate gipsate ca acestea sa nu se imbine cu apa in timpul

taletei
-

igiena gurii, se va efectua dupa fiecare masa; de asemenea se va

urmari igiena mainilor la fiecare masa, igiena parului saptamanal.

Alimentarea bolnavilor:
-

alimentarea trebuie facuta la pat, activ si pasiv in functie de starea

bolnavului, asigurandu-i-se o pozitie cat mai comoda

-

asistenta va respecta cu strictete orarul meselor, servirea calda a

alimentelor si prezentarea acestora cat mai estetic

3. Supravegherea starii generale, executarea examinarii si a

tratamentelor
-

se urmaresc si se noteaza zilnic functiile vitale si vegetative (puls,

respiratie, temperatura, diureza, scaun, tegumente, mucoase). In cazul aparatelor

gipsate asistenta va urmari si semnala aparitia edemelor la extremitatile libere ale
membrelor
-

examinarile paraclinice, tratamentele vor fi executate la pat sau daca

nu este posibil bolnavul va fi transportat cu patul la serviciul respectiv.

4. Prevenirea escarelor
-

asistenta va verifica sistematic zonele expuse la excore, cunoscand

rapiditatea lor de aparitie

31

va acorda mare importanta schimbarii de pozitie asigurandu-se in

acelasi timp pozitia care sa nu jeneze cu nimic bolnavul; manevrele se executa cu

una sau doua personae, cu multa blandete
-

se vor aplica toate mijloacele de prevenire a escarelor. Se va sigura

zilnic masaj cu o durata de cel putin 10 minute si se va folosi orice ocazie

(tratament, asezarea plostilor, bazonetelor, schimbarea lenjeriilor pentru a realiza
actionarea circulatie prin masaj, frictiuni cu alcool urmate de pudraje cu talc)
-

bolnavului I se vor oferi la timp si in mod regulat urinar si plosca

pentru a nu murdari lenjeria.

5.Prevenirea altor complicatii

-

pneumoniile hipostatice se previn, prin ridicarea bolnavului in pozitie

sezanda si gimnastica respiratorie de mai multe ori pe zi

-

trombozele care apar datorita incetinirii circuitului sanguine se previn

prin masajul usor al membrelor si mobilizarea pasiva si activa a degetelor de la

picioare si maini, eventual a gambelor si a antebratelor
-

atrofierea muschilor si scaderea tonusului muscular al organismului,

in general vor fi prevenite prin frictionari cu alcool diluat, pe toata suprafata

corpului si prin masaj.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN DIAGNOSTIC

Asigurarea conditiilor adecvate unui examen clinic
Sarcinile asistentei medicale in pregatirea si asigurarea unui examen clinic
nmedical sunt urmatoarele:
- pregatirea psihica a bolnavului;
- adunarea, verificarea si pregatirea instrumentarului necesar;
- dezbracarea si imbracarea bolnavului;
32

- aducerea bolnavului in pozitiile adecvate examinarilor;

- asigurarea iluminarii necesare la examinarilecavitatilor naturale;
- deservirea medicului cu instrumente;
- ferirea bolnavului de traumatisme si raceala;
- asezarea bolnavului in pat dupa examinare si facerea patului.
Pregatirea psihica a bolnavului
Atitudinea ei fata de bolnav trebuie sa reflecte dorinta permanenta de a-l
ajuta; crearea climatului favorabil, atitudinea apropiata constituie factorii
importanti ai unei bune pregatiri psihice.
In preajma examinarilor de orice natura, asistenta trebuie sa lamureasca
bolnavul asupra caracterului inofensiv al examinarilor, cautand sa reduca la
minimum durerile.
Bolnavul nu trebuie indus niciodata in eroare caci altfel va pierde increderea
in noi.
Adunarea, verificarea si pregatirea instrumentarului necesar
Pentru examenul clinic medical, asistenta pregateste urmatoarele:
- stetoscopul si o bucata tifon pentru auscultatie directa;
- spatule linguale sterile;
- termometru cu faundoscop propriu;
- manusi sterile de cauciuc;
- ciocanul cu reflexe pentru luarea reflexelor osteo-tendinoase;
- un termometru;
- un creion-dermatograf pentru notarea pe piele a limitelor unor organe,
produse patologice, exudate pleurale;
- o tavita renala;
- instrumente speciale in unctie de natura examinarii;
- doua prosoape curate si sapun pentru spalarea mainilor.
33

Instrumentele vor fi verificate in ceea ce priveste starea lor de functiune,

apoi vor fi asezate pe o tava utilizata numai pentru acest scop si invelite intr-un
servet.
Dezbracarea si imbracarea pacientului:
Bolnavul nu trebuie sa stea complet dezvelit in fata oricarei examinari, insa
dezvelirea partiala a suprafetelor de examinat prin tragerea si rasucirea camasii la
gatul bolnavului spre exemplu, nu trebuie practicata caci aceasta poate ascunda o
serie de simptome importante.
Dupa terminrea examenului clinic bolnavul trebuie imbracat in rufaria de
spital.
Imbracarea si dezbracarea trebuie efectuate cu foarte mult tact si finete,
pentru a nu provoca dureri.
Aducerea bolnavului in pozitia adecvata examinarii
Asistenta medicala va avea grija ca, inainte de inceperea examinarii,
bolnavul sa-si goleasca vezica pentru ca globul vezical sa nu induca in eroare pe
medicul examinator.
Examinarea incepe prin luarea anamneziei. In acest timp bolnavul va sta in
pozitie comoda. Astfel inspectia generala se va face aducand bolnavul in deculat
dorsal.
Dupa ce a fost examinat bolnavul este ajutat de catre asistenta medicala sa se
imbrace. In tot acest timp, bolnavul va fi ferit de raceala astfel ca examinarea se va
face intr-o camera incalzita cu temperatura corespunzatoare, cu gemuri inchise.
Dupa terminarea examinarii clinice, bolnavul va fi asezat pe pat, in pozitia
preferata de el daca specificul bolii nu impune o alta pozitie.

34

Rolul asistentei medicale in pregatirea pacientului pentru explorarea

radiologiaca a apartului locomotor
Traumatismele recente ale aparatului locomotor nu necesita o pregatire
radiologica de specialitate.
Daca bolnavii au hemoragii se va face hemostaza provizorie sau definitiva,
iar segmentul interesat se va imobiliza cu atele pentru a evita durerile inerente
transportului.
Pentru imobilizare, asistenta medicala va trebui sa evite materiale radiopace
cum sunt atelele Kramer confectionate din sarma de fier.
Acesti bolnavi, precum si cei cu afectiuni articulare dureroase, este bine sa
fie calmati cu substante analgezice.
Pozitionarea segmentelor bolonave se va face cu cea mai mare atentie.
Asistenta va asigura mentinerea pozitiei pentru examinare.
In cursul examenului radiologic aparatul locomotor, se poate in necesitatea
opacifierii tesuturilor osoase trata cu substante de contrast. Instrumentele si
materialele sterile vor fi pregatite asistenta din timp.
PREGATIREA SI ASISTAREA EXAMINARILOR PARACLINICE ALE
APARATULUI LOCOMOTOR
Simptomatologia clinica a bolilor aparatului locomotor este foarte variata:
totusi exista o asemanare simptomatica, chiar coincidenta clinica intre unele
imbolnaviri cu etiologie si patogenie foarte diferite, ceea ce subliniaza importanta
explorarilor paraclinice ale acestor imbolnaviri.
Explorarea morfofunctionala a aparatului locomotor in cursul imbolnavirilor
reumatismale are scopul:
- de

a stabili diagnosticul etiologic al suferintei segmentelor aparatului

locomotor;
35

- de a recunoaste unele reflexiuni osteo-articulare sau musculare ale unor

imbolnaviri generale in faza lor precoce;
- de a stabili capacitatea functionala a aparatului locomotor;
- de a urmari procesul reumatismal in cursul tratamentului.
Majoritatea probelor aparatului morfofunctionale ale aparatului locomotor
nu necesita o pregatire deosebita a conditiilor de mediu si nici a bolnavului. Pentru
unele din aceste explorari, avand insa un caracter inevaziv, este foarte importanta
pregatirea psihica a bolnavilor, pentru evitarea starilor de stres inutil.
EXAMENUL SANGELUI
Probele efectuate din sange in cursul afectiunilor reumatismale sunt de doua
feluri:
Probe nespecifice care atesta prezenta unui proces inflamator in organism,
gradul de activitate al acestuia, fara sa precizeze localizarea. Din aceasta categori
fac parte determinarea VSH, proteinei C reactiva, dozarea febrinogenului din
sange, determinarea alfa 2-globulinei si a crioglobulinelor si altele. Cu ajutorul lor
se poate urmari evolutia procesului inflamator, diagnosticul clinic sau alte mijloace
paraclinice de diagnostic.
Probe specifice pentru imbolnaviri reumoatismale, care de multe ori
confirma nu numai imbolnavirea reumatismala, dar dau indicii privind etiologia
sau patogenia procesului in cauza. Dintre acestea se utilizeaza mai frecvent:
- determinarea anticorpilor specifici antinucleari
- determinarea factorului reumatismal prin reactia Wale-Rose si aglutenarea
latexului
- punerea in evidenta a anticorpilor antistreptococici, antistreptolizina O
(ALSO), antidezoxiribonucleoza B,, antistreptolizina si antipoteine M
- cercetarea crioglobulinelor din sange
Recoltarea, etichetarea si trimiterea probelor de sange la laborator le executa
asistenta, dupa metodele obisnuite.
36

EXAMENUL LICHIDULUI SINOVIAL

Lichidul sinovial se recolteaza prin punctie articulara (partea a II-a). In
conditii obisnuite lichidul sinovial este clar, vascos, de culoare galbena, deschisa
care nu se coaguleaza. Pentru analiza lui sunt necesari 4-5 nul lichid.
Lichidul extras se examineaza macroscopic si se trimite la laborator pentru
examinari biochimice, bacteriologice, imunologice si morfologice.
La examenul morfologic se cere numararea elementelor celulare, examenul
calitativ al elementelor figurate precum si prezenta eventuala a unor cristale, a
caror natura da imediat cheia diagnosticului.
Asistenta, alaturi de instrumentele si materialele necesare pentru punctia
articulara, trebuie sa pregateasca recipientele de colectare, mediile de cultura
(insamantarea se face direct la locul punctiei), lame de sticla si eprubete curate si
sterile cu sau fara substanta anticoagulanta, in functie de examenle care pot fi
cerute de medic.
EXAMENUL ENDOSCOPIC AL ARTICULATIILOR
(ARTROSCOPIA) SI BIOPSIA SINOVIALA
Endoscopia cavitatilor articulare se face dupa principiile generale ale
endoscopiilor. In conditiile unei oseptii chirurgicale examinarea se face in anestezie
locala. Dupa o incizie de 3-4 mm. pe piele medicul introduce tubul endoscopului in
cavitatea articulara si apoi pentru a mari campul vizual, insufla aer in articulatie,
care indeplineste elementele ei. Claritatea endoscopului adesea este limitata de
procese artrozice inaintate, scleroza si retractia capsulei, sinorte hipertrofice sau
pachete adipoase.

37

Prin artroscopie se vizualizeaza suprafetele articulare, cartilajul hialin,

membrana sinorala, vasele sinoviale si eventualii corpi straini interarticulari. Se pot
decele sinovite reumatismale, mecanice, hipertrofice, leziunile cartilajului articular
si alte modificari intraarticulare.

EXAMINARILE RADIOLOGICE
Pentru examenul radiologic osteoarticular se subliniaza radiografia
conventionala si computer-tomografia.
Conditiile

de

pregatire

si

efectuarea

radiografiilor

osteo-articulare

conventionale sunt cunoscute. Totusi mentionam importanta indepartarii de pe

suprafata tegumentara a teritoriului examinat al alifiilor sau al oricarei substante
medicamentoase care pot contine elemente radiopace, care ar strica calitatea
imaginii radiografice.
Radiografia osteo-articulara reflecta:
- integritatea osului
- modificarile de densitate ososasa (osteoporoza, osteoliza)
- modificarile de suprafata (resorbtii corticale)
- spatiul articular care poate fi ingustat sau din contra, largit prin prezenta de
exudat
- deforamari articulare, dezaxari
- structura partilor moi, periarticulare, calcifieri in capsula articulara sau
subcutanate

38

ECOGRAFIA APARATULUI LOCOMOTOR

Ultrasunetele nu pot penetra prin osul intact, din acest motiv aplicarea
ultrasonografiei in reumatologie este limitata. In cazul proceselor osteo-periostale,
osul devine penetrant pentru ultrasunete. In aceste conditii se pot detecta unele
tumori osoase.
Cu ajutorul ultrasunetelor se pot urmari procesele de consolidare a fracturilor.
Transductorul ecografului nu realizeaza o cuplare electrica satisfactoare cu
suprafete cutanate ale articulatiilor din cauza configuratie lor anatomice. Din acest
motiv pentru explorarea membrelor, in loc de transductori obisnuiti, membrul
explorat se introduce intr-un vas cu apa, in care se gasesc sond emetoare. Cu
aceasta metoda se obtin sectiuni eco-scanografice din mm in mm, ceea ce asigura
studiul contracturilor musculare, hematoamele inchistate, modificarile in structura
intima a tendoanelor.
SCINTIGRAFIA OSTEO-ARTICULARA
Scintigrafia osteo-articulara se executa dupa principiile obisnuite ale
explorarilor cu radioizotopi, utilizand izotopii radioactivi ai elementelor Technetiu,
Galiu si Iridiu. Datorita afinitatii tesutului osos fata de fosfor, cu 99m TC difosfat
se pot identifica foarte precoce necrozele si tumorile osoase.

39

EXPLORAREA SISTEMULUI OSTEO-ARTICULAR PRIN

REZONANTA MAGNETICA NUCLEARA
Metoda rezonantei magnetice nucleare se bazeaza pe efectul de rezonanta al
ionilor de hidrogen, intr-un camp magnetic nuclear puternic. Modificarile
energetice rezultate din efectul de rezonanta sunt captate, amplificate si redate
imagistic. Diferentele de contrast intre diverse structuri anatomice sunt determinate
de continutul lor de ioni de Hidrogen in final de H 2O. Aplicatiile cele mai
valoroase ale metodei sunt in diagnosticul leziunilor discale si patologia coloanei
vertebrale. Cu ajutorul rezonantei magnetice, se pot identifica si alte leziuni
morfologice in faza inca neelucidata si radiografic.

40

ELECTROMIOGRAFIA
Explorarea

functionala

muschilor

beneficiaza

si

de

metoda

electromiografica.
Intrucat procesul se aplica intr-o masura mai mare la explorarea morfofunctionale a sistemului nervos, descrierea am cuprins-o in capitolul respectiv.

GENIOMETRIA
41

Prin geniometrie se intelege testarea mobilitatii articulatiilor. Determinarea

gradului de mobilitate a articulatiilor se face cu ajutorul geniometrului, aparat
simplu, care exprima unghiul de deschidere a miscarilor in grade.
Gradul de mobilitate a articulatiilor, citit pe cadranul geniometrului in grade,
raportat la valori normale ale articulatie resp[ective, exprima coeficientul
functional de mobilitate al articulatiei respective.

DIAGNOSTICUL OSTEOMIELITEI
VSH
Determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor
Daca o cantitate de sange recoltat cu substanta anticoagulanta este lasat un
anumit timp in repaus, se observa ca globulele rosii se aseaza pe fundul vasului.
Globulele s-au sedimentat, iar deasupra lor ramane un lichid galbui, plasma.
M
Sedimentarea globulelor poate sa se produca mai incet sau mai repede.
Variatiile vitezei de sedimentare depind in mare masura de diferitele fractiuni

42

practice din compozitia plasmei. Ea prezinta in cazuri de boala modificari

importante si ajuta la stabilirea diagnosticului.
Instrumente si materiale necesare:
Aparatul Westergreen cu tuburi proprii, solutie sterila de citrat de sodiu
3,8%, materiale necesare pentru o punctie venoasa (cu o seringa de 2 ml).
Materiale necesare pentru o punctie venoasa:
- 1 seringa sau mai multe
- ace de seringa
- garou
- alcool
- vata
- tavita renala
- cu piese sterile
- eprubete
TEHNICA: Se spala seringa cu solutie sterila de citrat de sodiu 3,8% si se
aspira in ac 0,4 ml din aceiasi solutie.
Se recolteaza prin punctie venoasa 1,6 ml sange astfel ca in seringa sa fie in
total 2 ml amestec.
Se agita de cateva ori pentru omogenizarea amestecului car4e este trecut
apoi intr-o eprubeta mica si uscata.
Se trece sangele in pipeta aparatului cu ajutorul unei pere de cauciuc, exact
pana la gradatia 0. Se aseaza pipeta cu varful pe dopul de cauciuc al stativului, se
ridica degetul de pe orificiul superior al tubului si se fixeaza in capacul cu arc.
Pe butonul arcului se fixeaza un bilet pe care este notat numele bolnavului,
ora si cand s-a pus pipeta in stativ.
Citirea rezultatului se face dupa 1-2 ore si la cererea medicului dupa 24 ore.
Rezultatul se da in mm. La foaia de observatie se vor trece: VSH = 2 mm/
Lh, 18 mm/Lh.
43

In caz normal, rezultatul dupa 1 ora este 3-6 mm la barbat si 4-8 mm la

femeie.
EXAMENE BACTERIOLOGICE
Hemocultura este punerea in evidenta a germenilor microbieni din sange,
prin insamantare pe medii de cultura.
Hemocultura se executa in caz de septicemii cu streptococ, cu stafilococi si
in alte boli infectioase.
Timpul cel mai potrivit pentru recoltare este inainte de a se fi dat bolnavului
medicamente chimice sau antibiotice.
Materialul necesar pentru recoltare este acelasi ca pentru orice punctie
venoasa, dar sterilizarea seringii trebuie facuta cu atentie si mai mare; se va folosi
o seringa mare luer de 20 ml montata cu ac sterilizata si o eprubeta mare. Pe gaura
acestei eprubete se va sprijini seringa, ferind astfel varful acului.
Eprubeta mare se astupa apoi cu un dop de vata si se acopera cu hartie.
Cantitatea de sange recoltat se apreciaza dupa numarul picaturilor: in general
100-180 picaturi. Se desprinde garoul si se scoate acul din vena.
Sangele pentru hemocultura poate fi recoltat si prin punctie arteriala.
Mediile de cultura folosite variaza dupa microbul pe care il cautam.
In cazul nostru pentru osteomielita, mediul de insamntare este
bulionul.
Cantitatea de sange necesara pentru o hemocultura este a 10-a parte
cantitatea mediului de cultura.

44

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN TRATAMENT SI INGRIJIRE

Rolul asistentei medicale in mobilizarea functiilor vitale
TENSIUNEA ARTERIALA se defineste ca viind presiunea exercitata de
sangele circulant asupra peretilor arteriali.
Factorii determinanti sunt: debitul cardiac, forta de contractei a inimii,
elasticitatea vaselor, vascozitatea sangelui.
Valoarea tensiunii arteriale fiind determinata in primul rand de forta de
contractie a inimi va fi mare in sistola, tensiunea arteriala maxima (sistolica) = 140
mm Hg si mai mica in diastola tensiunea arteriala minima (diastolica) = 80 Hg.
Diferenta dintre tensiunea arteriala si tensiunea arteriala minima are numele
de tensiune arteriala diferentiala avand deasemenea importanta diagnostica.
Scop: descoperirea modificarilor morfo-functionale ale inimi si
vaselor.

Materiale necesare:
- tava de instrumente medicale
- tensiometre cu mercur sau Hgometru
- stetoscop stauricular
- creion, pasta sau stilou cu cerneala albastra
- foaie de temperatura
45

- tampon de vata cu alcool.

Pregatirea materialelor:
- adunarea si transportul materialelor necesare la locul examenului
- controlul starii de functionare a instrumentelor si a aparatelor
Pregatirea fizica si psihica a bolnavului:
- se informeaza bolnavul asupra scopului investigatiilor
- se explica masurile necesare pentru o masurare corecta
- 15 minute repaus inainte de masurare, efectuarea masurarii se face dupa cel
putin 3 ore de la survenirea mesei.
Executia tehnicii propriu-zise (cu aparatul Riva-Roci):
- spalarea pe mini cu apa curenta
- se aseaza manometru (cel cu mercur) pe noptiera, intr-o pozitie fara
vizibilitate pentru bolnav
- se aplica strans manseta pe bratul bolnavului sprijinit in extensie
- cu mana stanga se fixeaza membrana stetoscopului pe artera humerala, sub
marginea inferioara a mansetei si olicala in urechi
- cu mana dreapta se pompeaza aer in manseta pneumatica cu para de cauciuc,
pana la disparitia zgomotelor pulsative
- privind manometrul, se decomprima progresiv aerul din manseta cu ajutorul
ventilului pompei de aer, pana cand se aude zgomotul pulsului si se observa
gradatia din momentul dat de zgomotul trecerii primei runde pulsative
- se memoreaza valoarea tensionala tensiunea maxima indicata de
manometru
- se continua decomprimarea si se memoreaza a doua valoare tensionala
tensiunea minima indicata de manometru
- se indeparteaza manseta de pe bratul bolnavului cu aparatul Pachou:
- se executa acele succesiuni de timpi
- citirea valorilor tensiuni arteriale se face pe cadranul manometrului Pachou
Reorganizarea locului de munca:
46

- se aseaza stetoscopul pe tava

- se aseaza bolnavul in pozitie comoda
- spalarea pe maini cu H2O si sapun
- se dezinfecteaza stetoscopul cu tampoane de vata cu alcool
Notarea grafica:
- se noteaza grafic in foaia de temperatura de culoare albastra (creion,
cerneala) hasurat
- se socoteste pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura o unitate de
coloana de Hg. Deasupra liniei groase se noteaza tensiunea arteriala maxima, iar
tensiunea arteriala minima dedesupt
Interpretarea rezultatelor (valori normale si patologice ale tensiunii arteriale)
in functie de varsta
1)

1-3 ani T.A.

maxima = 75-90

minima = 50-60
2)

4-11 ani T.A. maxima = 90-110

minima = 60-65

3) 12-15 ani T.A. maxima = 100-120

minima = 60-75
4) 20-50 ani T.A. maxima = 115 - 140
minima = 75-90
5) peste 50 ani T.A. maxima = 150
minima = 90
MASURAREA SI NOTAREA PULSULUI
Pulsul este unda pulsatila ce poate fi perceputa prin comprimarea unei artere
perceptibile pe planul osos dur produsa de sangele impins in artere in timpul
sistolei ventriculare.

47

Masurarea pulsului are ca scop obtinerea de informatii privind starea

anatomo-functionala a inimi si vaselor. Pulsul este mai accelerat seara decat
dimineata, creste frecventa la eforturi musculare, digestie si emotie.
Calitatile pulsului sunt: frecventa, ritmicitatea, amplitudinea si
volumul.

Materiale necesare: ceas, pix rosu, foaie de temperatura rosie

Pulsul poate fi luat pe orice artera accesibila palpatiei, care poate fi
comprimata pe un plan osos: radiala, temporala, superficiala, carotida, humerala,
femurala, pelviana.
In practica curenta, pulsul se ia la nivelul arterei radiale din care motiv,
inlimbajul cotidian, prin puls intelegem pulsul arterei radiale.
Calitatile pulsului:
1. Frecventa pulsului, poate fi:
- lenta
- rapida
In conditii fiziologice, frecventa pulsului variaza dupa sex, varsta, inaltimea
corpului, efort, emotii, pozitia corpului, stari fiziologice.
In functie de varsta, frecventa pulsului variaza in felul urmator:
- la un nou nascut

130-140 batai pe minut

- la un copil mic

100-120 batai pe minut

- la 10 ani

90 -100 batai pe minut

- la 20 ani

60 - 80 batai pe minut

-de la 60 ani in sus

72 - 84 batai pe minut
48

2. Volumul sau amplitudinea pulsului, poate fi:

- mare
- mic
Volumul pulsului este determinat de cantitate a de sange pe care inima o
arunca in artere in cursul unei sistole.
Din acest motiv el va fi totdeauna de amlitudine mai mare cand inima
normala sau hipertrofiata lucreaza energic si nu este nici un obstacol in calea
sangelui
3. Ritmicitatea
Pulsul poate fi:
- ritmic
- aritmic
4. Tensiunea pulsului poate fi:
- dura
- moale
Ea este determinata de valoarea fortei de contractie a inimi. Apecierea
tensiunii pulsului se face prin aprecierea fortei necesare pentru comprimarea
arterei radiale.
5. Celeritatea pulsului reprezinta viteza de ridicare si de disparitie a undei
pulsatile, ceea ce reprezinta in fond viteza de efectuare a pulsatiei.
Sub acest raport pulsul poate fi:
- celer
- tard
Palpand un puls trebuie stabilit daca peretii arteriali nu reprezinta modificari
patologice.
Peretii arteriali isi pot pierde elasticitatea, pot deveni rigizi, prin incarcarea
lor cu saruri minerale de claciu, ingrosati, sinuosi.

49

Modificarile de amplitudine, tensiune si celeritate se vor interpreta in aceste

cazuri in functie de modificarile anatomiceale peretilor arteriali.
RESPIRATIA reprezinta procesul prin care se asigura aportul de O2 necesar
proceselor vitale ale organismului.
Respiratia include urmatoarele etape.
1.

Etapapulmonara, reprezentata de perioada in care aerul patrunde prin

caile respiratorii pana in plamani si se distribuie in alveolele pulmonare.

2.

Etapa sanguina reprezentata de schimburile de gaze dintre aerul

alveolelor si sangele din capilarele mici. Oxigenul din aerul inspirat este predat
sangelui, acesta debarasandu-se in acelasi timp de CO2 si H2O.
3.

Etapa circulatorie reprezentata de transportul O2 pana in tesuturi si a

CO2 de la tesuturi la alveolele pulmonare pentru eliminare.

4.

Etapa tisulara reprezentata de schimbul de gaze si tesuturi cu ajutorul

unui sistem complex, enzimatic, in urma caruia O2 este redat tesuturilor in vederea
asigurarii proceselor de ardere, iar CO2 este incorporat in sange cu scopul de a fi
eliminat prin plamani.
TIPURI DE DISPNEE:
Diferitele modificari ale respiratiei nu apar in general izolate, caci se
combina intre ele, manifestandu-se sub forma caracteristica a dispneelor.
Subiectiv dispneea se manifesta printr-o sete mai mult sau mai putin
accentuata de aer, iar obiectiv prin miscari respiratorii fortate.
Dupa frecventa, amplitudinea si ritmicitatea respiratiei, deosebim
urmatoarele tipuri de dispnee:
1.

Dispneea cu acelerarea ritmului respirator (tahipnee sau polipnee) se

inrautateste in toate cazurile de reducere a suprafetei respiratorii, in bolile cardiace.

2.

Dispneea cu rarirea ritmului respirator (bradipnee)

Ea poate fi determinata de deranjarea fazei inspiratorii sau a fazei expiratorii

a respiratiei.
50

Bradipneea se subimparte in:

- dispnee respiratorie
- dispnee inspiratorie
3.

Dispnee cu perturbare ritmica si periodica a respiratiei: In cadrul

acestui tip de dispnee respiratia isi pierde ritmul ei normal, insa modificarile care
caracterizeaza aritmia se manifesta dupa o periodicitate ritmica.
Deosebim mai multe forme de dispnee cu perturbare ritmica si periodica a
respiratiei:
- Dispneea Cheyne Stakes
- Dispneea Kussmaul
- Dispneea Bouchut
- Dispneea Bret
4.

Dispneea dezordonata apare atunci cand respiratia nu mai prezinta nici

o ridmicitate sau o periodicitate constatabila.

Miscarile respiratorii au amplitudini diferite, despartite de intervale inegale,
inspiratia si respiratia pot deveni sacadate, modificarile nu se repeta la intervale
determinate.
In cadrul acestui tip de dispnee, deosebim mai multe forme:
- Dispneea de efort
- Dispneea de repaus
- Dispneea paroxistica
- Dispneea accidentala
TEMPERATURA
Temperatura corpului uman se mentine constanta intre 36-37 datorita
procesului de termoreglare.
Masurarea temperaturii se face cu termometrul.
Tipurile de termometre utilizate in practica sunt diferite. Cel mai obisnuit
este termometrul maximal, numit si termometru medical.
51

TERMOMETRUL MAXIMAL utilizat in tehnica medicala este gradatdupa

scara Celsius. El este un termometru cu scara redusa de la 34,5 pana la 42, scara
variatiilor patologice ale temperaturii corporale umane.
Masurarea temperaturii cu termometrul maximal obisnuit se face in
cavitatile inchise sau seminchise pentru a obtine temperatura cea mai apropiata de
cea centarla. Astfel masurarea se poate face: in axila, in plica inghinala, in gura, dar
masurari mai precise se obtin in rect si vagin.
Inainte de masurare termometrul va fi controlat daca nu este stricat. Daca
avem termometre utilizate la mai multi bolnavi, ele vor fi spalate inainte de
intrebuintare.
Daca termometrul este utilizat numai la un singur bolnav ne vom multumi,
dupa scoaterea sa din solutia dezinfectata, de al scufunda in apa curata si de al
sterge.
Se va verifica daca coloana de mercur din capilar a fost redusa la nivelul
gradatiei minime dupa masurarea anterioara.
Scop: aflarea temperaturii.
Materiale necesare:
- tava de instrumente medicale
52

- termometre maximale
- creion, pasta sau stilou cu cerneala rosie
- foaie de temperatura
Pregatirea materialelor:
- adunarea si transportul materialelor necesare la locul examinarii
- controlul starii de functionare a termometrului
Pregatirea fizica si psihica a bolnavului
Bolnavul va fi informat asupra scopului investigatiei. I se vor explica
masurile necesare pentru o masurare corecta.
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN TRATAMENT SI INGRIJIRE
Reguli de administrare a medicamentelor:
Administrarea medicamentelor pune pe umerii asistentei medicale o foarte
mare responsabilitate. Greselile provenind din nerespectarea dozelor, a cailor de
administrare, administrarea unor medicamente alterate sau schimbarile de
medicamente pot da naster unor accidente grave, chiar fatale.
Din acest motiv la administrarea medicamentelor asistenta medicala va tine
seama de anumite reguli generale.
1.

Respectarea intocmai a medicametului prescris. Asistenta nu are voie

sa schimbe (tratamentul) medicamentul prescris cu un alt medicament cu efect

aemanator, fara aprobarea prelabila a medicului. Nu pot fi inlocuite intre ele nici
macar preparatele identice, care circula sub diferite denumiri.
2.

Identificarea medicamentelor administrate

Asistenta medicala va verifica eticheta de pe medicamente la preluarea

acestora, apoi inainte de administrare la scoaterea sau varsarea lor din ambalajul
respectiv. In afara de verificarea scriptica de pe etichete asistenta trebuie sa
recunoasca medicamentele dupa ambalare, consistenta, mod de cristalizare,
culoare, miros, gust, fluiditate.
53

Orice greseala poate fi inlaturata daca asistenta cunoaste bine medicamentele

cu care lucreaza si nu administreaza nici un fel de medicament asupra caruia are
cea mai mica indoiala.
3.

Verificarea calitatii medicamentului administrat

Decolorarea sau supracolorarea, precipitate, sedimente sau flacoane in

solutii, lichefierea medicamentelor solide, tulburarea sau opalescenta lor denota o
alterare a lor.
Medicamntele alterate nu vor fi administreate bolnavilor.
Prin alterare unele medicamente isi pierd din eficacitate, altele insa se
transforma in produse toxice, daunatoare organismului.
4.

Respectarea cailor de administrare

Efectul unor medicamente este legat de calea de administrare. Intensitatea

efectului depinde de calea prin care a fost administrat medicamentul.
Nerespectarea cailor de administrare duce la periclitarea efectului
medicamentelor, la efecte nedorite, contrarii precum si la complicatii locale la locul
injectiilor.
5.

Respectarea dozajului prescris

Odata cu identificarea medicamentelor se vor verifica si dozele prescrise.

Dozele notate in foile de observatie trebuie sa corespunda cu cele din condicile de
predare si cu adnotarile asistentei de la vizita.
Orice lipsa de concordanta va fi raportata medicului pentru a preciza doza
reala necesara.
6.

Respectarea orarului de administrare

Medicamentele vor fi administrate in ritmul prescris. Nerespectarea orarului

poate duce la fenomene cumulative si de intoxicatii grave sau la ineficacitatea
tratamantului.
Medicamentele se descompun sau se elimina in organism in anumite limite
de timp. Administrarea la intervale mai scurte decat timpul lor de eliminare duce la
cumulare de la doze terapeutice la doze toxice sau chiar letale.
54

7.

Respectarea somunlui bolnavului

Bolnavii nu vor fi desteptati din somnul fiziologic niciodata pentru

administrarea medicamentelor simptomatice, precum si pentru majoritatea celor
patogenice.
Stabilirea orarului de administrare

a medicamentelor care necesita o

concentratie continua in sange, trebuie facuta astfel incat, dupa posibilitati, sa fie
respectat somnul de noapte si de dupa masa.
8.

Evitarea incompatibilitatii dintre medicamente

Cand se administreaza mai multe medicamente deodata, asistenta isi poate

modifica munca prin turnarea solutiilor sau picaturilor diferite in acelasi pahar.
Numeroase medicamente devin insa ineficace sau chiar daunatoare prin
degradare, precipitare daca se amesteca cu altele.
9.

Administrarea imediata a medicamentelor deschise

Medicamentele injectabile nu se pastreaza in stare deschisa. Fiolele, odata

deschise, vor fi injectate imediat.
Medicamentele sterile, odata deschise se injecteaza, pe de alta parte
contactul solutiilor cu aerul poate sa scada eficacitatea medicametului.
10.

Respectarea ordinii succesive de administrare a medicamentelor

Asistenta va pastra o ordine precisa in administrarea diferitelor

medicamente. Medicatia va incepe cu administrarea tabletelor, solutiilor si
picaturilor, va continua cu injectiile si la sfarsit ovulele vaginale si supozitoarele.
11.

Luarea medicamentelor in prezenta asistentei

La bolnav nu trebuie sa ramana nici un medicament, ele vor fi administrate

personal de catre asistenta medicala.
12.

Servirea bolnavului spitalizat cu doze mici de medicamente

Bolnavul va primi deodata numai o doza unica pe care o va lua in prezenta

asistentei.
13.

Prevenirea infectiilor intraspitalicesti

55

La administrarea parenterala

a medicamentelor se vor pastra conditii

riguroase ale osepriei.

Pentru medicamentele injectabile va utiliza seringi si ace sterile, separate
pentru fiecare injectie chiar la acelasi bolnav.
14.

Lamurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise

Asistenta medicala va explica bolnavului ce anume asteapta medicul de la

aceste medicamente si in cat timp se va instala efectul lor. Va preveni bolnavul
asupra eventulelor manifestari secundare care se pot ivi in urma utilizarii
medicamentelor.
15. Raportarea imediata catre medicul sectiei a greselilor de administrare a
medicamentelor
Orice greseala de administrare se raporteaza imediat medicului care luand
cunostinta de greseala comisa, poate lua masuri pentru a preveni complicatiile.
Neraportarea in timp a greselilor poate atrage consecinte grave sau
chiar fatale.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA

Medicamentele sunt substante de origine animala, vegetala sau chimica
transformate prin operatii farmaceutice intr-o forma de administrare: comprimat,
fiola, supozitoare.
Calea orala
Pe calea orala se pot lua medicamente sub forma de tableta, capsula, fiola,
comprimat, siropuri.
Efectul medicamentelor este usor intarziat datorita absortiei mai lente
in sange.

56

In cazul osteomielitei am aplicat un tratament riguros bazat pe antibiotice,

solutii izotane si usoare analgezice.
Dintre acestea cele mai importante sunt:
1.

Eritromicina

2.

Rifamepicina

3.

Algocalmin

4.

Diazepam
Rolul asistentei medicale in tratament si ingrijire
Hidratarea organismului prin perfuzie

Calea intravenoasa este singura cale judicioasa pentru reechilibrarea

hidroionica si valemica a organismului.
Perfuzia intravenoasa picatura cu picatura poate fi utilizata pentru
urmatoarele scopuri:
- hidratarea si mineralizarea organismului in stari de dezechilibru hidromineral;
- administrarea medicamentelor in perfuzii continue si doze la care se
urmareste un efect prelungit;
- pentru completarea proteinelor sanguine in caz de hipo si disproteinemie;
- pentru alimentatia pe cale poreuterala;
57

- pentru perfuzia de sange.

Materiale necesare:
- trusa de perfuzat ambalata original
- benzi de leucoplast pentru fixarea acului sau a carmelei de plastic si a
tubului perfuzorului de pielea bolnavului
- o musama sau un prosop steril sub membrul in care se face perfuzia
- o tavita renala
- substanta de perfuzat
- tampoane de vata
- comprese
- garou
Pregatirea bolnavului
Administrarea intravenoasa a lichidelor se face in deculit dorsal in una din
venele bine vizibile si proeminente.
Se pot utiliza venele de la plica cotului, cefalica sau bazilica, vena safen
interna, venele maleolare etc.
Pregatirea bolnavului trebuie facuta cu multa putere de convingere, caci
durata mai indelungata a operatiei cere si o contributie mai mare din partea
bolnavului in ceea ce priveste mentinerea pozitiei corecte.

58

Membrul in care se face perfuzia se aduce in abductie fiind sprijinit pe o

masuta sau de o perna mai dura, acoperita cu o mausama sau cu un prosop steril.
Etape de executie
Aparatul montat si incarcat se evacueaza de aer si lichidul rece din tub, dupa
metode cunoscute.
Vom privi atent, dezinfectam locul punctiei, atasam garoul, identificam vena,
desfacem garoul.
Dupa ce vena s-a evidentiat suficient, se face punctia venoasa pentru a
monta perfuzia. Cu degetul mare de la mana stanga se imobilizeaza pielea la 2-4
cm sub locul unde se face punctia iar cu restul mainii se intinde pielea segmentului
de membru unde se face punctia si se tine imobilizat membrul respectiv. Acul
adaptat la perfuzor se tine in mana dreapta si se inteapa pielea in vena astfel:
a)

in primul rand se inteapa pielea deasupra locului care este fixat de

policele stang;
b)

se introduce usor de-a lungul peretelui anterior al venei, oblic catre

vena, pana cand se simte ca a fost intepata vena;

c)

se patrunde in lumenul venei, se incarca vena pe ac si se continua

inaintarea in lumenul ei, inca 2-3 cm avand grija sa nu iasa prin peretele opus.
Apoi se deschide imediat prestubul pentru a permite scurgerea lichidului din
rezervor in vena. Dupa ce s-a verificat daca perfuzia lichidului se face fara
obstacol, asistanta va fixa cu benzi de leucoplast pavilionul acului si portiunea
imediat vecina a tubului de pielea bolnavului.
Vieza de curgere a lichidului perfuzat se regleaza prin ridicarea rezervorului
la o inaltime de 1 m si cu ajutorul prestubului in asa fel incat numarul picaturilor sa
corespunda cu cantitatile care trebuiesc sa se administreze.
Operatia de schimbare trebuie sa se petreaca in timp cat mai scurt pentru ca
sangele refulat prin ac sa nu se coaguleze.

59

Prin perfuzia intravenoasa picatura cu picatura se pot administra nu numai

lichide hidratante, ci si solutii alimentare cu valoare calorica inalta, solutii
medicamentoase, seruri imune.
Tratamentul perfuzabil al osteomielitei
Cuprinde:
- complex de vitamine antiinfectios
- tratament antibiotic si anume: oxacilina, gentamicina, eritromicina
- asigurarea unei hidratari corespunzatoare perfuzabile

60

CAPITOLUL IV
STUDII DE CAZ

CAZUL CLINIC Nr. I

Proces de ingrijire pe perioada
20.04.2016-26.04.2016

CULEGEREA DATELOR

1. Prezentarea medicala
Domnul C. J. in varsta de 60 ani cu domiciliul in strada Soldat Ilie Mihai,
nr. 3, Constanta se prezinta la camera de garda a spitalului clinic de Urgenta pe
data de 8.04. 2016 pentru internare cu diagnosticul de trimitere de OSTEITA
FEMUR DREPT, prezentand urmatoarele:
- durere coapsa dreapta
- abces fistulizant femur drept
Bolnavul locuieste impreuna cu sotia sa si cei doi copii inter-un apartament
cu 3 camere in conditii decente de viata.
Din antecedentele personale reiese ca bolnavul mentioneaza ca probleme
patologice:
- TBC osos operat in 1990
- adenom de prostata in 2007

- neaga hepatita, alergie la medicamente.

61

Antecedentele meredocolaterale fiind fara legatura cu boala actuala.

Din istoric se pot mentiona urmatoarele:
Pacientul a fost operat in sectia noastra, in

data de 15.03.2016 pentru

granulom de fir dupa artrodeza de sold drept (2000).

In luna aprilie pe cicatricea post-operatorie apare o fisura cu eliminari
sangvinalente, ulterior purulente, bolnavul prezentand totodata durere, febra si stari
de oboseala.
EXAMEN CLINIC
- stare generala buna
Sistemul ganglionar: ganglioni nepalpabili, nedurerosi
Tegumente si mucoase: normal colorate
Aparatul respirator: torace normal comformat, anepliatii costale simetrice,
vibratii vocale transmise bilateral, sonoritate pulmonara normala, murmur
vezicular drept
Aparatul cardiovascular: zona precordiala de aspect normal, soc apexian in
spatiul v intercostal stang, zgomote cardiace ritmice.
TA = 100/60 mm Hg
AV = 76 b/min
Aparatul digestiv: abdomen suplu cu respiratie, splina, ficat in limite normale,
tranzit intestinal prezent.
Aparatul neurogenital: loje renale libere, mictiuni fiziologice
Aparatul loco-motor:
Subiectiv:
Durere coapsa dreapta
Obiectiv:

62

Bolnav in decubit dorsal la planul de examinare. Membrul pelvin drept are o

scurtare aparenta de aproximativ 8 cm pe rama segmentului femural.
Pe fata interna a coapsei si soldului drept cicatrice post operatoriela
aproximativ 22 cm.
Pe fata postero-externa a coapsei, cicatrice post-operatorie de aproximativ 6
cm.
In treimea medie, orificiu fistulos cu eliminari sero-purulente.
Mobilitatea activa si pasiva la nivelul soldului drept abolita.
Pentru investigarea starii generale se relizeaza urmatoarele examene
biochimice si hematologice:
Data

Denumirea

analizei
10.04.20
1.
16

Rezultat

WBC

5.1. 10/mm

2.

RBC

10/mm

3.

HGB

13.0 g/dl

4.

HTC

40.7 %

5.

TGO

23 U/L

6.

TGP

13 U/L

7.

Glicemie

100 mg/dl

La data de 10.04.2016 se recolteaza secretia plagii in vederea realizarii

examenului bacteriologic.
Rezultatul indica: absenta oricarui germen.
II. Procese de ingrijire evaluarea asistentei in cea de a doua zi de la
internare, am preluat spre ingrijire bolnavul C.J. in varsta de 60 de ani cu
diagnosticul de internare oseita femur drept dupa ce la data de 15.03.2016 a suferit
o interventie pentru granulom de fir dupa artrodeza de sold drept realizata in 1990.
63

Conform afirmatiilor pacientului in luna aprilie apare pe cicatricea

postoperatorie o fistula cu eliminari sangvinolente, ulterior purulente.
Coreland datele anamnestice cu cele ale examenului obiectiv se poate afirma
ca pacientul are alterata functia de mobilitate, aceasta prezentand impotenta
functionala la nivelul membrului drept si dureri.
Tegumentele sunt alterate la nivelul cicatricii operatorii prin prezenta fistulei
cu eliminari sero-purulente.
Pacientul prezinta modificarea comfortului, ceea ce duce la tulburarea
somnului.
Functia respiratorie si circulatorie se mantine in limite fiziologice, fara
modificari. Pacientul prezinta mictiuni fiziologice si tranzit intestinal.
Analizand datele provenite de la examenul obiectiv si din culegerea datelor
pot afirma ca pacientul are alterate urmatoarele nevoi:
1.

NEVOIA DE A SE MOBILIZA

Probleme:
- dureri la nivelul coapsei
- impotenta functionala
- risc de infectie
Diagnostic de ingrijire:
- alternarea mobilitatii prin prezenta procesului infectios grefat si cicatrice
post operatorie manifestata prin impotenta functionala la nivelul membrului drept.
- disconfort legat de prezenta infectiei manifestat prin durere si secretii
purulente
Obiective:
- pacientul sa nu mai prezinte dureri
- remiterea procesului infectios
- sa se mobilizeze in limite normale
Interventii:
- se administreaza medicatia prescrisa
64

- se invata pacientul exercitii de mentinere a tonusului muscular.

2.

NEVOIA DE A AVEA TEGUMENTE INTEGRE SI CURATE

Probleme:
- dezechilibrul integritatii tegumentelor
- carente de igiena
- tumefactia femurului drept
Diagnostice de ingrijire:
- alterarea tegumentelor prin prezenta cicatricei operatorii
- prezenta sechelelor
Obiective:
- pacientul sa prezinte tegumentele curate si integre
- remiterea procesului infectios
Interventii:
- se realizeaza toaleta locala
- se schimba si se supravegheaza pansamentul
- pacientul sa beneficieze de o igiena corespunzatoare in 24 h
3.

NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI

Probleme:
- alterarea modului de a dormi
- anxietate
- imposibilitatea de a se destinde
Diagnostice de ingrijire:
- discomfort legat de prezenta infectiei manifestata prin durere si secretii
purulente
- alterarea modului de a dormi legat de durere, tumefactie, greturi, varsaturi
manifestat prin insomnie
Obiective:
65

- pacientul sa se odihneasca corespunzator

- sa beneficieze de ore odihnitoare (8-10 h/24 h) in 48 h
Interventii:
- asigurarea unui climat corespunzator prin aerisirea camerei cu o temperatura
constanta si umiditate
- schimbarea lenjeriei de pat si corp
4.

NEVOIA DE A SE ALIMENTA SI HIDRATA

Probleme:
- dificulatate in a se alimenta si hidrata
- greturi
- varsaturi
Diagnostice de ingrijire:
- alterarea starii de nutritie legata de procesul infectios manifestat prin greturi,
varsaturi, anorexie
- tulburari digestive
Obiective:
- inlaturarea greturilor
- sa fie menajat fizic si psihic
- echilibrare hidroelectrolitica
Interventii:
- administrarea medicamentelor necesare pentru inlaturarea greturilor
- efectuez bilantul intrari iesiri pe 24 h
- apreciez gradul de tolerare al alimentatiei
- servesc pacientul cu alimente prezentate atragator
5.

NEVOIA DE A-SI MENTINE TEMPERATURA CORPULUI IN

LIMITE NORMALE
66

Probleme:
- cresterea temperaturii peste limite normale
- risc de suprainfectii
- potential de dezhidratare
Diagnostice de ingrijire:
- alterarea somnului datorita febrei
- dezechilibru nutritional cantitativ si calitativ datorat procesului infectios
- diminuarea procesului infectios
Obiective:
- sa nu mai prezinte modificari ale tegumentelor si ale mucoaselor
Interventii:
- asigur conditiile de mediu din salon
- aplic comprese reci si pungi cu gheata la nivelul femurului
- hidratez bolnavul cu cantitati mici si dese de lichide

67

1.

NEVOIA DE A SE MOBILIZA

Definitie: A misca si a avea o buna postura sunt o necesitate a fiintei vii de a fi in miscare, de a-si mobiliza toate partile
corpului prin miscari coordonate, de a pastra diferite parti ale corpului intr-o pozitie care sa permita eficacitatea functiilor
organice.
Problema

diminuarea
mobilitatii

Sursa

Manifes

de

tari de

dificultate
Fizic:

dependenta
-

Diagnostic
de ingrijire

Obiec
tive

Interventii
Autonom
Deleg
e

- alterarea

Evaluar
ea

ate

- evaluez

impotenta

functiilor de

disparitia

gradul de

proces

functionala la

mobilizare legat

infectiei

dependenta in

infectios

nivelul

de prezenta

satisfacerea

functionala

piciorului

procesului

nevoii

picior drept

drept

infectios la

-realizez

Diazepam

20.04.2

1 tb.

016impotenta

-fistula

nivelul

toaleta locala cu

post

membrului drept

cloramina

operatorie

pe cicatricea

alcool si

21.04.2016

operatorie

betadine

- stare

manifestata prin

- ajut

generala buna

impotenta

pacientul in

-afebril

functionala

efectuarea

-secretii

toaletei generale
-

68

la nivelul
fistulei

pozitionez
- disconfort
-

Psihic:

alterearea starii

de confort

anxietate

Social:

prezenta de

-lipsa

secretii

de cunoastere

pacientul in

datorat prezentei

neliniste;

22.04.2016

secretiilor, durerii

crearea unei

si anxietatii

stari optime

pozitie antalgica

prezenta
moderata de

-linistesc

de confort

secretii

pacientul cu

- durere

privire la

mobilitate

evolutia bolii

partiala

recuperata

modalitatilor

Obiecti

de

v in curs de

autoingrijire

realizare

2.

NEVOIA DE A AVEA TEGUMENTE CURATE SI INTEGRE

Definitie: A fi curat, ingrijit, a-ti proteja tegumentele si mucoasele sunt o necesitate pentru a-ti mentine o tinuta decenta si
pielea sanatoasa, asa incat aceasta sa-si pota indeplini functiile.
Problema

- alterarea
integritatii

Sursa

Manifes

de

tari de

dificultate
Fizic:

dependenta
-secretii

- fistula sero-purulente

Diagnosti
c de ingrijire

Obiecti
ve

Interventii
Autonom
Deleg
e

- alterarea
integritatii

pacientul sa

69

- asigur
conditiile de

Evalua
rea

ate
Diazepam

20.04.2
016

tegumentelor

la nivelul

tegumentelor

prezinte

mediu adecvate

plagii

intreruperi ale

prin prezenta

tegumente

acordarii

operatorii

continuitatii

fistulei

curate si

ingrijirilor

tegumentare

manifestata prin

integre

-realizez

toaleta locala si

Psihic:
anxietate

secretii seropurulente

pacientul sa

pansamentul in

Social:

nu devina

conditii aseptice

sursa de

- invat

1 tb.

- fistula
-secretii

21.04.2
016
- stare
generala buna

insuficienta

infectii

pacientul

-afebril

cunoasterii

nozocomiale

necesitatea unei

-secretii

de sine si a

necesitatilor

pacientul sa

igienice ale

nu prezinte

organismului

escare

toalete

seropurulente

riguroase

la nivelul

- schimb
pozitia in pat a
bolnavului ori
de cate ori este
nevoie
-realizez

22.04.2016
-pacient
afebril
-stare
generala buna

masaj la nivelul

secretii

zonelor de

purulente

presiune

70

fistulei

3.

NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI

Definitie: Este o necesitate a fiecarei fiinte umane de a dormi si a se odihni in bune conditii, timp suficient astfel incat sa-I
permita organismului sa obtina randamentul maxim.
Problema

- alterarea
starii de confort

Sursa

Manifes

Diagnos

de

tari de

tic de

dificultate
-proces

dependenta
-dureri

ingrijire
-

infectios

Obiective

e
-

insuficeienta de
somn si odihna

disconfort

diminuarea

gradul de

legat de

discomfortului

alterare a nevoii

anxietate

-ajut la

Evalua
rea

ate
Diazepam

20.04.2
016

1 tb.

pacientulprez

procesului

diminuarea

inta dureri

infectios

durerilor prin

care il

manifestat

refrigerarea la

impiedica sa

prin dureri

nivelul plagii

doarma

insomnie

- evaluez

disconfort
prezenta

- are

Interventii
Autonom
Deleg

- vorbesc
-

-pacientul

cu pacientul

insuficienta
de somn

alterarea

sa beneficieze

incercand sa

somnului si

de ore suficiente

diminuez

odihnei

de somn si

anxietatea

datorita

odihna

71

-are

-invat

21.04.2
016

discomfortulu

pacientul sa se

i si anxietatii

relaxeze

manifestata

gandindu-se la

prin insomnie

ceva placut
-realizez
inanite de

insomnie
pacientul
prezinta
anxietate

culcare toaleta
generala pentru
relaxarea
muschilor

22.04.2
016
pacientul
doarme putin
anxietate
diminuata

72

4.

NEVOIA DE A SE ALIMENTA SI HIDRATA

Definitie: Oricarui organism ii este necesar sa ingereze si sa absoarba alimente de buna calitate si in cantitate suficienta
pentru a-si asigura dezvoltarea, intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine energia indispensbila unei bune functionari.
Problema

Deficit de
alimente si
lichide

Sursa

Manifes

de

tari de

dificultate
Social:

dependenta
-

Diagnos

Obiective

tic de

Interventii
Autonome
Delegate

ingrijire
- nutritie

-sa fie

- invat

dezechilibrata

echilibrat din

bolnavul sa

-metro-

-lipsa

greutate in

fondurilor

asigurarea

punct de vedere

efectueze

-irplex

materiale

rezervelor

hidro-

exercitiile

- calciu

Psihic:

zilnice

electrolitic in 24

cavitatii bucale in

alimentare

fiecare zi

anxietate

iritabilitate

-pacientul

- efectuez

sa nu mai fie

bilantul intrari-

anxios in 24 h

iesiri pe 24 h

73

Evaluarea

clopramid

gluconic

Obiectivul
unu realizat

Alimente

Social:

- servesc

necorespunzatoa

slabicune

alimentatia

-bolnavul sa

paciantul cu

re

imposibilitate

musculara

necorespunzat

beneficieze de

alimente

oare are

un aport

prezentate

legatura cu

lichidian si

atragator si

imposibilitate

alimentar

impreuna

a de a-si

suficient

alcatuim regimul

a de a-si
procura
alimentele
necesare

oboseala
-scadere
ponderala

procura

Obiectivul
doi realizat

alimentar

alimente
Greturi,
varsaturi

Social:
- aport

-scadere
in greutate

- bolnavul

- sustin

tulburari

sa se hidrateze

bolnavul si il

lichidian-

digestive

corespunzator

incurajez oferinu-

alimentar

legate de

pentru a avea o

I un mediu de

insuficient

hidratare

stare de bine in

securitate

insuficienta,

24 h

-servesc

anorexie

pacientul cu

manifestata

alimente

prin scaderea

prezentate

in greutate

atragator

74

Obiectiv
trei realizat

5.

NEVOIA DE A-SI MENTINE TEMPERATURA CORPULUI IN LIMITE NORMALE

Definitie: Mentinerea temperaturii in limite normale este o necesitate a organismului de a conserva o temperatura la un grad
aproximativ constant pentru a-si mentine o stare de bine.
Problema

Hiperterm
ie

Sursa

Manifes

Diagnos

de

tari de

tic de

dificultate
Fizic:

dependenta
-febra

ingrijire
-

-proces
infectios

Obiective

Interventii
Autonom
Deleg
e

-scaderea

alterarea

febrei
-

Ringer 500

camera aerisita

ml

mobilitatii

corpului ca

asigurarea

urmare a

confortului

procesului

necesar

nivel axilar si la

infectios

bolnavului

plici

manifestat

-aplic

Obiecti
-

comprese reci la Glucoza 500

- schimb

prin febra de

pozitia

tip septicemic

bolnavului la
fiecare 24 h

75

bolnavului o

temperaturii

rea

ate

- asigur

reducerea

Evalua

ml
Algocalmin

vul unu
realizat

Modificar

Psihic:

ea starii de
confort

anxietate

oboseala

- sa

anxietate

beneficieza de

-cefalee

legata de

confort psihic si

slabiciune

sa se diminueze

manifestata

anxiatatea

slabiciune

Obiecti
vul doi

prin alterarea

realizat

starii de
Potential

Psihic:

de deshidratare

anxietate
-stres

neliniste
disconfort
-refuz
lichidian
transpiratie

confort
-ptential

- sa fie

-hidratez

de

echilibrat hidro-

bolnavul cu

deshidratare

electrolitic

cantitati mici si

Obiecti

dese de lichide

v trei realizat

legat de

-sa

anxietate,

beneficieze de

stres

un aport

manifestat

lichidian

prin refuz
lichidian

Nevoia fundamentala

Manifestari de

Obiective

Interventii autonome

1. Nevoia de a se imbraca

independenta
- capacitatea fizica,

-mentinerea fortei

-il invat sa-si aleaga

si dezbraca

mobilitatea articulara, tonus

musculare

76

singur imbracamintea si

muscular, maturitate
psihosociala

-schimbarea lenjeriei de
corp ori de cate ori este nevoie

accesoriile corespunzatoare
-il invat exercitii fizice si
posturi pentru mentinerea

2. Nevoia de a comunica
cu semenii

- functionare adecvata a
organelor de sunet

-sa-si mentina integritatea

mijloacelor de comunicare

-debit verbal: usor, ritm

3. Nevoia de a-si practica
religia

-captarea increderii in

moderat, limbaj clar, precis

-pacientul participa la
slujbe religioase

echipa de ingrijire
-respectarea convingerilor

preocupat in vederea relizarii

utilizeze mijloace specifice de

exprimare a sentimentelor
- sa fie receptiv
-determin pacientul sa-si

care sa-I permita efectuarea

exprime propriile convingeri si

actiunilor religioase

valor

-citeste carti si reviste

4. Nevoia de a fi

tonusului fizic
-invat pacientul: sa

religioase
-integritatea psihica

Pacientul trebuie sa:

-pacientul manifesta

- sa-si continue

ambitie in relizarea activitatilor

activitatile conform varstei si

specifice varstei sale

aptitudinilor sale

-il orientez spre acele

activitati corespunzatoare
-il stimulez pentru a
obtine performanta dorita

-sa-si cunoasca in
continuare resursele
5. Nevoia de a se recrea

intelectuale
-planificarea impreuna cu

- scaderea starii de
incordare

pacientul a activitatilor

-capacitatea fizica buna

recreative

-dezvoltarea psihologica
si emotionala optima

-asigurarea conditiilor
necesare realizarii acestor
77

-pacientul este multumit

6. Nevoia de a invata cum

sa-si pastreze sanatatea

activitati
Pacientul trebuie:

-dorinta si interesul de a
invata

- sa cunoasca norme de

-acumularea de

mentinere a sanatatii

cunostinte

- sa cunoasca date despre

boala sa

78

-organizez activitati de
educatie pentru sanatate
-informez cu privire la
boala

CAZUL CLINIC Nr. II

Proces de ingrijire pe perioada
20.04.2016-26.04.2016

CULEGEREA DATELOR

1. Prezentarea medicala
Domnul P.Z. in varsta de 19 ani, domiciliu in str. Brancoveni, nr. 14,
Constanta se prezinta

la sectia ortopedie la spitalul clinic de urgenta cu

diagnosticul de osteomielita acuta metafiza inferioara femur drept in ziua de

14.04.2016.
La internare bolnavul prezinta:
- tumefactie a genuchiului drept si coapsa dreapta in treimea inferioara
- inapetenta, grturi, varsaturi
Istoricul bolii:
Bolnavul a fost internat in perioada 3.03.2016 11.03.2016 la spitalul
Grigore Alexandrescu din Bucuresti pentru tumefactie, durere, impotenta
functionala.
In urma analizelor efectuate, rezultatul hemoculturii a iesit pozitiv cu
stafilococ auriu stabilinu-se diagnosticul de osteomielita acuta metafiza inferioara
femur drept.
In timpul spitalizarii a urmat un tratament de ameliorare a bolii fapt pentru
care nu a fost incizat, astfel ca se transfera pe sectia de ortopedie a spitalului

79

jedetean de Urgenta pentru continuarea tratamentului de specialitate a leziunii de

osteomielita treimea inferioara femur drept.
Antecedente heredo-colaterale mama decedata
Antecedente personale
- fiziologice nu avem date
- patologice hepatita tip B
La internare bolnavul prezinta la examenul general:
- tegumente palide;
- mucoase umede;
- fauere curate;
- tesut conjunctivo-adipos normalo reprezentat;
- torace normal conformat;
- zgomote cardiace ritmice 80 b/ minut, TA= 110/65 Hg;
- rinichi nepalpabili, mictiuni spontane;
- orentat temporo-spatial.
Examenul aparatului locomotor
La inspactie: In deculat dorsal cu membrele inferioare in extensie se constata o
discreta tumefactie a genuchiului drept care are reliefuri osoase.
La palpare: Se constata discret soc ratulian iar metafiza inferioara a femurului
este dureroasa la presiune.
Flexia, extensia genuchiului sunt posibile. Nu se incizeaza, se imobilizeaza in
aparat gipsat pelvipedias drept.
II. Proces de ingrijire

80

Am preluat in ingrijire in cea de a doua zi de la internare pe bolnavul P.Z. in

varsta de 19 ani cu diagnosticul de internare ostomielita metafiza inferioara femur
drept.
Din discutiile cu el, am constatat ca pacientul este comunicativ, putin anxios
fiind speriat de boala sa, orientat temporo-spatial si prezinta urmatoarele constante
biologice:
- repiratie ritmica asimetrica, cu o frecventa de 17 rep/ min
- tensiune arteriala = 110/65 Hg
- temperatua = 38,4 C
Bolnavul este purtator al unui aparat gipsat la nivelul femurului drept si
prezinta o tumefactie la genuchiul drept si coapsa dreapta in treimea inferioara cu
recomandare de repaus la pat, impotenta functionala, adaugandu-se si tulburari
digestive (greturi, varsaturi, inapetenta).
Bolnavul are un somn neodihnitor datorita starii de hipertermie, a mediului
necunoscut, conditii impuse de spitalizare.
Analizand datele subiective si obiective, rezultatele examenului clinic si
paraclinic, bolnavul prezinta urmatoarele probleme de ingrijire:
- postura inadecvata
- imobilizarea in atele gipsate
- anxietate
- dificultate in a se alimenta si hidrata

1.

NEVOIA DE A SE MISCA SI A-SI MENTINE O POSTURA

ADECVATA

Probleme:

81

- dificultate in mobilizare
- alterarea starii de confort
Diagnostic:
- dezechilibrul mobilitatii fizice
- durere
- tumefactie
Obiectivul:
- bolnavul sa se poat mobiliza
- sa nu prezinte complicatii
- sa aiba o stare de confort
Interventii:
- efectuarea exercitiilor fizice
- pozitionarea bolnavului in pozitia antologica pentru evitarea durerii
2.

NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI

Probleme:
- stare de insomnie
- imposibilitatea de a se destinde
- alterarea somnului
Diagnostic de ingrijire:
- discomfort legat de prezenta tumefactiei
- alterarea modului de a dormi legat de durere

82

Obiective:
- sa se odihneasca corespunzator
- sa beneficieze de ore odihnitoare
Interventii:
- asigurarea unui climat corespunzator unui somn odihnitor
- schimbatul lenjeriei de corp si de pat

3.

NEVOIA DE A SE ALIMENTA SI HIDRATA

Probleme:
- dificultate in a se alimenta si hidrata
- greturi
- varsaturi
Diagnostic de ingrijire:
- alterarea starii de nutritie legata de procesul infectios
- anorexie, greturi
Obiective:
- inlaturarea greturilor
- sa fie menajat fizic si psihic
Interventii:

83

- efectuarea toaletei bucale in fiecare zi

4.

NEVOIA DE A-SI PASTRA TEGUMENTELE CURATE

Probleme:
- alterarea integritatii tegumentelor prin aparitia tumefactiei
Diagnostic de ingrijire:
- carente de igiena
- mucoase uscate
- durere
Obiective:
- sa fie echilibrat fizic si psihic
- sa nu mai prezinte complicatii
Interventii:
- pacientul va fi echilibrat hidroelectrolitic
- realizez un pansament in conditii aseptice
- realizez toaleta locala

84

1.

NEVOIA DE A SE MISCA SI A AVEA O BUNA POSTURA

Definitie: A misca si a avea o buna postura sunt o necesitate a fiintei vii de a fi in miscare, de a-si mobiliza toate partile
corpului prin miscari coordonate, de a pastra diferite parti ale corpului intr-o pozitie care sa permita eficacitatea functiilor
organice.
Problema

Dezechili
brul mobilitatii
fizice

Sursa

Manifes

de

tari de

dificultate
Fizic:

dependenta
-durere

Diagnosti
c de ingrijire

Obiecti
ve

Interventii
Autonom
Deleg
e

- sa nu

-bolnavul

dezechilibrul

mai prezinte

sa efectueze

prezenta

tumefactie I n

mobilitatii

durere si sa se

exercitii printr-o

aparatului

treimea

fizice legat de

siminueze

crestere gradata

gipsat

inferioara a

prezenta

procesul de

a miscarilor in

femurului

aparatului

inflamatie

functie de

drept

gipsat

oboseala
slabiciune

-sa nu

toleranta pentru

manifestat prin

mai prezinte

satisfacerea

durere,

complicatii in

nevoilor

tumefactie a

24 h

femurului drept

Evaluarea

ate
Rifam
picina
oxacilina
Obiectivul unu
realizat

Dificultate
de a ramane in

Fizic:
-lipsa

limitarea

dificultate in a

pacientul sa se

asigurarea

pozite

de cunoastere

amplitudinii

ramane in

poata

paciantului o

functionala

miscarii

pozitie

mobiliza

pozitie corecta

modalitatilor

functionala

singur in

de folosire a

legata de lipsa

putine zile

mijloacelor

de cunoastere a

ajutatoare

modalitatilor de

o posura

pacientului la 2

pentru

folosire a

adecvata

deplasare

mijloacelor

Potential
de accident

Psihic:

-astenie

anxietate

-sa aiba

ajutatoare
-potential

schimbarea

-incurajez

bolnavul sa

bolnavul in

legat de

aiba o forta

mentinerea

anxietate

musculara

tonusului

pierderea

manifestat prin

pastrata in 24

muscular

echilibrului

pierderea

neliniste

echilibrului

-sa fie

astenic,

echilibrat

neliniste,

psihic in 3 zile

slabiciune
musculara

87

realizat

pozitiei

de accident

slabiciune

Obiectivul doi

-comunic
eficace cu
bolnavul

Obiectivul trei
realizat

2.

NEVOIA DE A-SI PASTRA TEGUMENTELE SI MUCOASELE INTEGRE

Definitie: A fi curat, ingrijit, a-ti proteja tegumentele si mucoasele sunt o necesitate pentru a-ti mentine o tinuta decenta si
pielea sanatoasa, asa incat aceasta sa-si pota indeplini functiile.
Problema

Dificultate

Sursa

Manifes

de

tari de

dificultate
Fizic:

dependenta
-

Diagnosti
c de ingrijire

Obiecti
ve

Interventii
Autonom
Deleg
e

ate
-ajut

a de a-si

- durere

mucoase

ddificultate in

pacientul sa

pacientul in

mentine

uscate

asigurarea unei

prezinte

efectuarea

igiene adecvate

tegumente si

toaletei zilnice:

tumefactiea

legata de

mucoasele in

fata, gat,

femurului

procesul

24 de ore

membre

drept

osteomielitic

tegumentele
curate

tumefactie
-proces
osteomielitic

-carente
de igiena

pacientul sa
beneficieze de
o igiena
corespunzatoa
re in 24 ore

88

Evaluarea

Obiectivul unu
realizat

Alterarea

Fizic:

echilibrului
hidroelectrolitic

intoleranta
digestiva

a la efort

-evaluez

tegumente

integritatii

pacientul sa

starea de

modificate

tegumentelor

fie echilibrat

deshidratare si

-greturi

legat de

hidroectrolitic

asigur un aport

intoleranta

in 24 h

suplimentar de

varsaturi

Intolerant

-alterarea

digestiva

manifestat prin

prevenirea

greturi,

deshidratarii

lichide

Psihic:

-astenie

varsaturi
-

in 24 h
-

- teama

intoleranta la

bolnavul sa

intimitatea

effort legat de

beneficieze de

bolnavului

pierderea

o stare de

imaginii de sine

confort

bolnavul sa-si

manifestat prin

necesara

schimbe

astenie,

refacerii in 3

atitudinea

neliniste,

zile

pierdere
imaginii de
sine

neliniste
disconfort

disconfort

-sa fie
echilibrat
psihic in 3 zile

89

Obiectivul doi
realizat

-asigur

-ajut
Obiectivul trei
realizat

3.

NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI

Definitie: Este o necesitate a fiecarei fiinte umane de a dormi si a se odihni in bune conditii, timp suficient astfel incat sa-I
permita organismului sa obtina randamentul maxim.
Problema

Dificultati

Sursa

Manifest

Diagnos

de

ari de

tic de

dificultate
Fizic:

dependenta
-cantitate

ingrijire
-

Obiective

Interventii
Autonome
Delegate

-durere

si calitate

tulburari al

inlaturarea

bolnavului o

se odihni

-stres

necorespunzato

somnului

durerii, stresului

camera curata

are de somn si

legat de

-bolnavul

odina

durere, stres,

sa prezinte un

hipertermie

echilibru al
functiei
termoreglarii

90

ea

-asigur

in a dormi si a

hipertermie

Evaluar

-aplic pungi
cu gheata

Obiectiv
ul unu realizat

Epuizare

Social:
-lipsa
de cunoastere
a mijloacelor
de relaxare

Dezechili
bru psihic

-restrictie
in miscari

-stabilesc

paciantului

impreuna cu

confortului

privind tehnici

bolnavul un

prin lipsa de

de destindere si

program de

cunoastere a

relaxare

exercitii

aparatului

modalitatilor

-sa

gipsat

de relaxare si

beneficieze de o

destindere

stare de confort

-stare de
disconfort
-prezenta

-teama

-neliniste

-stres

-educarea

modificarile

Psihic:
anxietate

fizic si psihic
eliminarea

bolnavul lasanu-l

psihic legat de

anxeitatii

sa-si exprime
temerile

stres,

-stabilim un

manifestat

program de somn

prin tema si
neliniste

91

ul doi realizat

-comunic cu

dezechilibru
anxietate,

Obiectiv

Obiectiv
trei realizat

4.

NEVOIA DE A SE ALIMENTA SI HIDRATA

Definitie: Oricarui organism ii este necesar sa ingereze si sa absoarba alimente de buna calitate si in cantitate suficienta
pentru a-si asigura dezvoltarea, intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine energia indispensbila unei bune functionari.

92

Problema

Deglutitie
dificila

Sursa

Manifes

Diagnos

de

tari de

tic de

dificultate
Fizic:

dependenta
-febra

ingrijire
-

-proces
infectios

Obiective

Interventii
Autonome
Delegate
-rehidratez

deglutitie

inlaturarea

pacintul cu

disfagre

dificila in

febrei si

cantitati mici de

legatura cu

transpiratiei in

lichide reci

procesul

12 h

transpiratie

-ii

Anxietate

Psihic:
neacceptarea
bolii
-teama

-Glucoza
200 ml
-Ringer

manifestat

numar de 2000-

-Ca

prin febra si

3000 calorii/zi

-Vitamina

Obiectivul
unu in curs de
realizare

500 ml

C 500
-bolnavul

-evaluez

de a se

anxietate rin

sa nu mai fie

starea psihica a

alimenta

neacceptarea

anxios in 24 h

bolnavului

neliniste

9%

administrez un

-refuz

-stare de

-NaCl

infectios

disfagre

Evaluarea

bolii, teama

-ajut

prin

bolnavul sa

de schimbare

schimbarea

recunoasca

a modului de

modului de

anxietatea sa fata

viata si a

viata

de problemele

climatului

manifestata

sale

Obiectivul
doi realizat

prin refuz de
a-si asigura un
aport
Aport
insuficient de

Social:
-

alimente fata de

schimbarea

nevoi

modului de

-lipsa de
alimente
-izolare

nutritional
-aport
insuficient de

- sa

-educ

nervi, legat de

cunoasca
93
importanta

pacientul privind
un raport suficient

dezechilibrul

valorilor

de lichide si

Obiectiv
trei realizat

CAZUL CLINIC Nr. III

Proces de ingrijire pe perioada

20.04.2016-26.04.2016

CULEGEREA DATELOR

1. Prezentarea medicala

Domnul V.S. in varsta de 16 ani, domiciliu in Str. Carpati, Nr. 3, Constanta, se

interneaza prin garda ortopediei chirurgicale al spitalului clinic de Urgenta pe data
de 20.04.2016. pentru internare cu diagnosticul de osteomielita glezna stinga la 72
de ore, punandu-se diagnosticul de osteomielita acuta metafiza distala, tibia stanga in
ziua de 19.06.2016.
Bolnavul locuieste impreuna cu parintii intr-un apartament cu doua camere in
conditii decente de viata.
La internare bolnavul prezinta
Febra,
Frisoane
Facies vultuos
Faringe superemic
Durere la nivelul gleznei stangi

94

Istoricul bolii
Bolnavul afirma ca in urma cu trei zile au inceput dureri la nivelul gleznei
stingi, fiind insotite de cresterea temperaturii, frisoane repetate, fapt ce-l determina
sa se prezinte la camera de garda ortopedie-chirurgicala

Antecedente heredo-colaterale - fara importanta

Antecedente personal - fiziologice - nu avem date
- patologice - rubeola
La examenul clinic obiectiv si subiectiv, bolnavul prezinta:

tegumente palide uscate, potential de deshidratare

mucoase uscate, fanere curate

tesutul conjunctiv adipos normal reprezentat

torace normal conformat, MV prezent bilaterar, 17 resp/min., zgomote

cardiace ritmice 78 batai/min ., T A 130/60mmHg

-

abdomen suplu, mobil cu respiratia, tranzit intestinal prezent

rinichi nepalpabil, mictiuni spontane nedureroase

bolnavul este orientat temporo-spatial

Examenul local stabileste modificari inflamatorii ale pieli, iar metafiza

distala tibiei stangi se poate palta un abces profund sub periost care ulterior se
deschide chirurgical, se evacueaza si se face lavaj cu apa oxigenata din abundenta iar
glezna se va imobiliza in aparat ghipsat cu fereastra.

95

Dupa drenarea abcesului sub periost si dupa imobilizarea in aparat ghipsat,

bolnavul afirma ca durerea a mai diminuat fiind afebril, TA = 130/60mmHg, puls
78 batai/min., satrea generala fiind satisfacatoare.
I se efectueaza pansamente in conditii aseptice, piciorul ramanand in aparat
gipsat pina la vindecare.

II. Proces de ingrijire evaluarea asistentei

Am preluat spre ingrijire in cea de a treia zi de la internare pe bolnavul V.S in

varsta de 16 ani cu diagnosticul de internare osteomielita meatafiza distala tibia
stanga, bolnavul prezentand cu trei zile inainte de internare un sindrom infectios cu
febra, frisoane, facies vultos, faringe hiperemic, cu greutate in deglutitie, impotenta
functionala la nivelul gleznei stangi, cu semne de imfamatie locala.
Din discutia avuta prin culegerea datelor, bolnavul nu poate preciza motivele
care au determinat modificarile la nivelul gleznei neaducandu-si aminte de nici un
tarumatism minor.
Inca de la internare se punctioneaza zona tumefiata aspiranduse o secretie
purulenta si in urma radiografiei se pune diagnosticul de osteomielita, iar
simtomatologia generala are ca punct de plecare abcesul de la nivelul superiostului.
Ca urmare acestui fapt se poate aprecia un risc de alterare al tegumentelor, o
mobilitate redusa

membrului, mai mentionez efectuarea drenajului abcesului

superiostic si montarea de aparat gipsat cu fereastra impunand tehnici de ingrijire

atat asupra aparatului gipsat cat si a plagi a tubului de dren de la nivelul abcesului
cu obligativitatea de respectare a regulilor de asepsie pentru prevenirea
complicatiilor si stoparea procesului infectios.

96

Bolnavul prezinta un grad de dificultate in alimentatieprin greutatea in a

inghiti, legat de hiperemie faringiana cat si prin imobilizare in aparat ghipsat,
restrictia in miscari.
Se mai poate aprecia o stare de discomfort, anxietate, neliniste, durere prin
prezenta aparatului ghipsat a tubului de dren cu ore de odihna nesatisfacatoare.
Procesul infectios local cu afectarea generala a stari si descarcarea toxinelor
microbiene in singe determina o crestere a temperaturi corpului, bolnavul prezentand
dificultate de a se autoingriji. Este adaptat la mediul spitalicesc, colaboreaza cu
personalul medical facandu-si noi cunostinte, ascultand muzica, citeste reviste.
Evaluand si apreciind datele culese pot evalu ca probleme de ingrijire
urmatoarele:
-imposibilitatea de a se deplasa,
-dificultatea de a se alimenta si hidrata,
-ore de somn si odihna insuficiente,
-incapacitatea de a-si acorda ingrijiri igenice,
-dezechilibru in procesul termoreglarii.

Diagnostic de ingrijire
1.

Dificultate de a se misca legat de prezenta aparatului gipsat manifestat

prin intoleranta la effort

2.

Dezechilibru nutritional cantitativ si calitativ datorita procesului

infectios manifestat prin febra, frisoane, faringe superemic, facies vultos.

3.

Alterarea somnului datorita febrei, durerilor, anexietati manifestat prin

teama, neliniste.

97

4.

Deficit de autoingrijire legat de prezenta aparatului gipsat manifestat

prin oboseala, slabiciune musculara, intoleranta la activitate.

5.

Dezechilibru in procesul termolegrari legat de proces infectios

manifestat prin tegumente si mucoase uscate, facies vultos, faringe superemic.

Pacientul are perturbate urmatoarele nevoi:

1.

Nevoia de a se misca si a-si mentine o postura adecvata

2.

Nevoia de a-si pastra tegumentele si mucoasele integre si curate

3.

Nevoia de a dormi si a se odihni

4.

Nevoia de a se alimenta si hidrata

5.

Nevoia de a-si mentine temperatura corpului in limite normale

98

1. NEVOIA DE A SE MISCA SI A AVEA O POSTURA ADECVATA

Definitie: A misca si a avea o buna postura sunt o necesitate a fiintei vii de a fi in miscare, de a-si mobiliza toate partile
corpului prin miscari coordonate, de a pastra diferite parti ale corpului intr-o pozitie care sa permita eficacitatea functiilor
organice.
Problem
a
Imposibili
tatea de a se
deplasa

Sursa de
dificultate

Manifest
ari de

Fizic:

dependenta
-prezenta

- prezenta
aparatului gipsat

Diagnostic de

Obiective

ingrijire

Interventii
Autonome
Deleg

Evalu
area

ate
-dificultate de

- pciaentul sa

-observ si

puburilor de

a se misca legat de

nu devina sursa de

masor la fiecare

dren

prezenta aparatului

infectii

15: facies, puls,

-greutate

gipsat, manifestat

nozocomiale pe

TA, respiratie

prin intoleranta la

perioada de

-controlez si

effort, greutate in

spitalizare

verific tuburile de

ivul unu

dren

realizat

in deplasare
intoleranta la

deplasare

-urmarirea

efort

functiilor vitale a

-asigur

tuburilor de dren

bolnavului o

-sa aiba forta

pozitie

musculara

confortabila si

pastarata

aplic pungi cu
gheata la nivelul
gambei stangi

99

Oxacilina
Gentamicina
Obiect

Restrictie
in miscari

Fizic:
-lipsa de

-limitarea

-restrictie in

-educatia

-efectuez

amplitudinii

miscari prin lipsa in

bolnavului privind

exercitii pasive

cunoastere a

miscarii cu

cunoastere a

folosirea

apoi active in

modalitatilor de

scaderea fortei

mijloacelor

mijloacelor

functie de

folosire a

musculare

ajutatoare pentru

auxiliare pentru

toleranta fizica a

mijloacelor

deplasare,

deplasare:

pacientului

ajutatoare pentru

manifestat prin

bastoane, carje

deplasare

scaderea fortei

pozitia la fiecare

musculare

2 ore masand

-schimb

Obiect
ivul doi in
curs de
realizare

zonele predispuse
Risc
potential
si actual
de accidente

-risc de

Psihic:

-teama

- anxietate

-neliniste

accident legat de

nu mai fie anxios

eficace cu

-durere

anxietate manifestat

si sa fie echilibrat

bolnavul si il

prin teama,

psihic in 24 ore.

incurajez

neliniste, durere

-pacintul sa

la escare
-comunic

vorbinu-I despre

ivul trei

evolutia

realizat

favorabila a bolii

100

Obiect

2.

NEVOIA DE A-SI PASTRA TEGUMENTELE SI MUCOASELE INTEGRE SI CURATE

Definitie: A fi curat, ingrijit, a-ti proteja tegumentele si mucoasele sunt o necesitate pentru a-ti mentine o tinuta decenta si
pielea sanatoasa, asa incat aceasta sa-si pota indeplini functiile.
Problema

Incapacita
tea de a-si

Sursa

Manifes

de

tari de

dificultate
Fizic:

dependenta
-

oboseala

c de ingrijire
-deficit de

ve

Interventii
Autonom
Deleg

-sa

-ajut

poata sa

bolnavul sa-si

legat de

devina

efectueze

independent

toaleta zilnica

identice

aparatului

slabiciune

prezenta

personale

gipsat

musculara

aparatului

-sa

pe regiuni

gipsat

prezinte

incepand cu

intoleranta la

manifestat prin

tegumente si

ochii si

activiatate

slabiciune

mucoase

terminand cu

musculara,

integre

membrele

oboseala, durere

Evaluarea

ate

autoingrijire

prezenta

-durere

Obiecti

acorda ingrijiri

Diagnosti

Obiectivul unu
realizat

intarirea
tonusului

Risc

-risc de

muscular
-

-asigur o

prezenta

suprainfectie

educatia

camera linistita

Social:

complicatii si

-lipsa

suprainfectii

de cunostere

tuburilor de

prin lipsa de

pacientului

cu o lenjerie de

a regulilor de

dren

cunoastere a

privind

pat si corp

regulilor de

regulile de

igiena

igiena
101

igiena
elementare

restrictie in

-controlez
zilnic zonele

Obiectivul doi

miscare

elementare prin

elementare in

predispuse

prezenta tubului

24 ore

escarelor si

fistulizare

Anxietate

Psihic:
-izolare
-mediu
necunoscut

iritabilitate

de dren a

efectuez cu

fistulizarii si

bolnavul

restrictie in

exercitii usoare

miscare
-anxietate

de mobilizare
-discut cu

legat de mediul

diminuarea

bolnavul despre

necunoscut

anxietatii in

boala sa si il

modificarea

manifestata prin

24 ore

incurajez in

starii de

modificarea

legatura cu

confort

starii de confort,

asigurarea

iritabilitate

confortului

realizat

evolutia bolii

Obiectivul trei
realizat

psihic

3. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI

Definitie: Este o necesitate a fiecarei fiinte umane de a dormi si a se odihni in bune conditii, timp suficient astfel incat sa-I
permita organismului sa obtina randamentul maxim.
Problema

Sursa

Manifest

Diagnos

de

ari de

tic de

dificultate

dependenta

ingrijire

Obiective

102

Interventii
Autonome
Delegate

Evaluar
ea

Dificultati

Fizic:

-cantitate

-asigur

in a dormi si a

-durere

si calitate

tulburari al

inlaturarea

bolnavului o

se odihni

-stres

necorespunzato

somnului

durerii, stresului

camera curata,

are de somn si

legat de

-bolnavul

odina

durere, stres,

sa prezinte un

il asez cat mai

hipertermie

echilibru al

confortabil

manifestat

functiei

prin somn

termoreglarii sa

cu gheata la

neodihnitor

beneficieze de

nivelul gleznei

10 ore de somn

stangi

hipertermie

linistita, aerisita si

Obiectiv
ul unu realizat

-aplic pungi

pe noapte
Epuizare

Social:
-lipsa
de cunoastere
a mijloacelor
de relaxare

-restrictie
in miscari

-educarea

-stabilesc

modificarile

paciantului

impreuna cu

confortului

privind tehnici

bolnavul un

prin lipsa de

de destindere si

program de

cunoastere a

relaxare

exercitii fizice in

aparatului

modalitatilor

-sa

limita tolerantelor

gipsat

de relaxare si

beneficieze de o

-administrez

destindere si

stare de confort

inainte de culcare

reclasare cu

fizic si psihic

un pahar cu lapte

-stare de
disconfort
-prezenta

restrictie in

cald

miscari

103

Obiectiv
ul doi realizat

Dezechili
bru psihic

Psihic:

-teama

-neliniste

anxietate
-stres

-comunic cu

dezechilibru

eliminarea

bolnavul lasanu-l

psihic legat de

anxeitatii

sa-si exprime

anxietate,

temerile si il ajut

stres,

sa gandeasca

manifestat

pozitiv

prin tema si

-stabilim un

neliniste

Obiectiv
trei realizat

program de somn

4.NEVOIA DE A SE ALIMENTA SI HIDRATA

Definitie: Oricarui organism ii este necesar sa ingereze si sa absoarba alimente de buna calitate si in cantitate suficienta
pentru a-si asigura dezvoltarea, intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine energia indispensbila unei bune functionari.
Problema

Sursa
de dificultate

Manifes

Diagnos

tari de

tic de

dependenta

ingrijire

Obiective

104

Interventii
Autonome
Delegate

Evaluarea

Dificultate
in se aliment si
hidrata

Fizic:

-greturi

-proces

infectios osos

varsaturi
anorexieatie

alimente si
lichide

Social:
-lipsa

-greutate

inlaturarea

bolnavului cuburi

de nutritie

greturilor,

de gheata, lichide

-Viplex

legat de

varsaturilor,

reci (sucuri,

-Calciu

procesul

anorexiei in 24

ceaiuri, supe)

infectios

ore

pentru

-sa fie

anorexie,

menajat fizic si

varsaturilor si

greturi,

psihic in timpul

stimularea

varsaturi

varsaturii

apetitului

-nutritie

-sa fie
echilibrat hidr-

bolnavul sa

fondurilor

nevoilor

din lipsa

electrolitic in 24

efectueze toaleta

materiale

zilnice

fondurilor

ore

cavitatii bucale in

alimentare

materiale cu

anxietate

iritabilitate

fiecare zi dupa

greutate de a-

sa nu mai fie

masa cu musetel si

si asigura

anxios in 24 ore

Glicerina Boraxata

nevoile

-efectuez

alimentare

bilantul interri-

zilnice,

iesiri pe 24 ore

iritabilitate

105

Obiectivul
unu realizat

gluconic

-invat

dezechilibrata

-pacientiul

clopramid

indepartarea

in asigurarea

Psihic:

-Metro-

alterarea starii

manifestat prin

Deficit de

-administrez

Obiectivul
doi realizat

Greturi,

Social:

varsaturi

-aport

-scadere

-apreciez

tulburari

sa se hidrateze

gradul de toleranta

lichidian si

digestive

corespunzator

al alimentelor

alimentar

legate de

pentru a ave o

-sustin

insuficient

hidratare

stare de bine in

bolnavul si il

insuficienta,

24 ore

incurajez

anorexie

in greutate

-bolnavul

anorexie,

-sa nu mai

Obiectiv
trei realizat

oferindu-I un

manifestate

prezinte

mediu de

prin scaderea

tulburari

securitate

in greutate

digestive in 12

- servesc

ore

pacientul cu
alimete prezentate
atragator

Nevoia
fundamentala
1. Nevoia de a respira
si a avea o buna circulatie

Manifestari de
independenta
Pacientul are:

Obiective

Interventii autonome

Pacient independent sa-

Observ si notez zilnic

-16 resp./ min

si pastreze in continuare

in foaia de observatii: puls,

-TA =110/65 mm Hg

independenta

tensiune, respiratie

Evaluare
Obiectiv
realizat

-puls = 80 b/min
2. Nevoia de a
elimina

Bolnavul are mictiuni

Bolnavul sa-si mentina

Notez numarul de

spontane nedureroase, scaun

functia renala si digestiva

mictiuni si scaune in foaia

prezent in fiecare zi

normala

de observatii

106

Obiectiv
realizat

3. Nevoia de a se
imbraca si dezbraca

4. Nevoia de a-si
mantine temperatura

Pacientul este

pericolele
6. Nevoia de a fi
ocupat si de a se realiza
7. Nevoia de a
actiona conform propriei
credinte
8. Nevoia de a se
recrea
9. Nevoia de a invata
cum sa-si pastreze
sanatatea
10. Nevoia de a
comunica

Incat pacientul sa-si

independent in satisfacerea

independenta si aparatul

aleaga singur accesoriile si

acestei nevoi

muscular integru

imbracamintea

Temperatura corpului
normala la 36,4

corpului in limite

5. Nevoia de a evita

Sa-si mentina

Bolnavul este optimist si

are incredere in personalul
medical
Integritate psihica,
dezvoltare armonioasa, ambitie
Bolnavul participa la
activitati religioase
Bolnavul participa la
activitati recreative
Acumulare de cunostinte
suficiente
Bolnavul comunica
eficient cu familia si echipa de

Pacientul sa continue

corespunztoare
Sa consume lichide in

masurile ce trebuiesc aplicate

functie de temperatura

in functie de temperatura

mediuluiambiant si sa

mediului ambiant

poarte imbracaminte

Bolnavul isi mentine in

continuare integritatea psihica
Sa continue efectiv
activitatile si aptitudinile
conform varstei
Bolnavul sa-si mentina
convingerea religioasa
Bolnavul sa fie
preocupat de scopurile sale
Sa cunoasca norme de
mentinere a sanatatii
Bolnavul sa-si mentina
acesta independenta

ingrijire
107

adecvata
Observ satrea psihica
si comunic cu acesta
-Preocupez bolnavul
in orice activitate care il
intereseaza
Observ interesul
pentru activitatile religioase
ale pacientului
Observ interesul

Obiectiv
realizat

Obiectiv
realizat

Obiectiv
realizat
Obiectiv
realizat
Obiectiv
realizat
Obiectiv

pentru activitatile recreative realizat

ale bolnavului
Organizez activitati de
educare si sanatate
Urmaresc
comportamentul bolnavului

Obiectiv
realizat
Obiectiv
realizat

108

BIBLIOGRAFIE

1.

Tehnica ingrijirii bolnavului Carol Mozes

2.

Principiile medicinei interne,Vol. I Harisae

3.

Ortopedii si Traumatologie mica enciclopedie

4.

Boli infectioase Prof. Dr. Mircea Chiotan

5.

Cursuri nursing Maria Szabo

109