Drept roman

In anul 509, s a propagat republica romana care a durat pana in anul 27 i.hr.
In epoca republicii, pe plan social, a continuat sa se manifeste conflictul dintre
patricieni si plebei, dar in urma concesiilor succesive facute de patricieni in
secolul 3 i.HR., cele 2 categorii sociale s-au nivelat si nu mai dispun de criterii
sigure pentru a distinge intre patricieni si plebei. Cu atat mai mult cu cat intre
timp stravechile ginti in care erau org. Patricienii s-au descompus. Insa, pe fondul
dezvoltarii economiei de schimb au aparut noi categorii sociale. In primul rand,
au aparut nobilii si cavalerii.
Nobilii erau inalti magistrati ai statului, precum si urmasii lor si se
pronuntau pentru mentinerea si consolidarea institutiilor republicane. Pe cand
cavalerii erau oameni de afaceri, negustori si se pronuntau pentru instaurarea
unui stat centralizat, puternic, singurul in masura sa asigure ordinea atat de
necesara economiei de schimb.(ec de schimb in dez. Nu e posibila). Spre sfarsitul
republicii intre cele 2 categorii sociale s-a declansat un conflict care s-a finalizat
cu victoria cavalerilor si cu instaurarea Imperiului sub forma principatului.
O alta categorie sociala era formata din proletari. Cuvantul proletar vine
de la proles, iar proles inseamna copii. Proletarii erau oameni saraci care nu
aveau alta avere decat copiii. Ei traiau pe seama statului. Erau cetateni romani si
aveau drept de vot, iar voturile lor puteau fi cumparate si, de aceea, Caius Iulius
Caesar afirma ca, datorita masei parazitare a proletarilor, republica romana a
devenit o simpla forma, goala de continut. In aceasta epoca, sclavia a devenit
clasica, viata economica se intemeia, in principal, pe munca scalvilor.
Romanii aveau spirit expansionist dar si vocatie organizatorica( cucereau o
cetate, o ridicau la nivel inalt apoi cucereau o alta cetate.)
Uniune cu niveluri diferite.. nu va rezista , toate statele ar trebui sa aiba acelasi
nivel pentru ca uniunea sa reziste( UE).

Pe plan politic, in epoca Republicii, societatea romana era condusa de 3

organisme statale
-adunarile poporului
-senatul
-magistratii
Adunarile poporului erau in numara de 4. Comisia curiata, comisia
centuriata, Concilium plebis, Comitia tributa. Primele 2 adunari sunt mosteniri
din epoca regalitatii.
Concilium plebis era adunarea plebeilor care adopta hotarari denumite
plebiscite. Initial, plebiscitele erau obligaroii numai pentru plebei. Mai tarziu, s a

schimbat raportul de forte, ele au devenit obligatorii si pentru patricieni. Astfel,

patricienii au inceput sa participle si ei ca sa si apere interesele. Astfel, Concilium
plebis s-a transformat in Comitia tributa. O adunare la lucrarile careia participau
toti cetatenii romani organizati pe cartiere. Fiecare cartier dispune de un vot. Nr
cartierelor Romei a crescut pana la 35.
Senatul a devenit principalul factor de echilibru politic deoarece el
administra provinciile, administra tezaurul statului, coordona politica externa,
diplomatia si supraveghea respectaarea traditiilor si moravurilor poporului
roman. In acea epoca senatul nu avea atributiuni de ordin legislativ nemijlocite,
in sensul ca, hotararile sale nu aveau putere de lege. Totusi, el influenta procesul
de legiferare, intr. Legile votate de popor intrau in vigoare numai daca erau
ratificate de Senat.
Magistratii erau inalti demnitari ai statului care exercitau atributiuni
militare, administrative si judiciare. Erau alesi de popor, de regula pe termen de
un an. Magistraturile erau onorifice, acestia nu erau platiti pentru activitatea lor.
De asemenea, magistraturile erau colegiale , caci aceleasi competente erau
exercitate de cel putin 2 magistrati. Magistraturile nu erau organizate ierarhic,
dimpotriva, prin atributiile lor, magitratii romani s controlau reciproc. Unii
magistrati se bucurau de imperium ,iar altii de potestas. Imperium=drept de
comanda si desemneaza posibilitatea magistratului de a convoca poporul in
adunari si de a comanda legiunile romane. De imperum se bucurau consulii ,
pretorii si dictatorii. Potestas= dreptul de a administra. De potestas se bucurau
tribunii plebei, cenzorii, cvestorii. Magistraturile republicane nu au aparut
concomitent, ci intr-o anumita ordine, astfel, dupa alungarea ultimului refe,
Agvilius, poporul a ales 2 consuli care au preluat toate atributiunile laice ale
fostilor regi, incat, aparent, exercitau puteri nelimitate,dar in realitate , dupa un
an, dupa exp.magistraturii, ei deveneau simplii particulari si putea fi judecati de
popor pentru eventualele abuzuri. In 494 i.hr, plebeii au dobandit dreptul de a si
alege 5 tribuni, dar aveau dreptul de veto, in virtutea caruia puteau anula orice
act juridic de natura sa aduca vreo anumita atingere intereselor plbeilor .
Probabil in anul 443 i.hr., s-a creat cenzura. Initial, cenzorii efectua
recensamantul persoanelor si bunurilor din 5in5 ani in vederea stabilirii
impozitelor si supravegheau, impreuna cu sentaul, respectarea traditiilor si
moravurilor poporului roman, iar, mai tarziu, au preluat de la consuli dreptul de a
i numi si de a i revoca pe senatori.
In anul 367 a aparut pretura. Pretorii erau inalti magistrati judiciari caci ei
organizau judecarea proceselor private. Initial, ei organizau numai judecarea
proceselor dintre cetateni si erau denumiti pretori urbani, iar din anul 242 i.hr, au
aparut si pretori peregrini care organizau judecarea proceselor dintre cetateni si
peregrini. Cvestorii administrau arhivele statului si organizau strangerea
impozitelor. Edilii organizau politia Romei, aprovizionarea si organizau procesele
declansate in legatura cu actele juridice incheiate in targuri. Dictatura era o
magistratura cu caracter exceptioanal deoarece, in momentul de mare primejdie
romanii suspectau toate magistraturile si alegeau un dicatator pe termen de 6
luni care exercita intreaga putere in stat, iar daca pericolul nu era indepartat,
dicatatorul putea fi reales pe inca 6luni.
Spre sfarsitul republicii, pe fondul conflictului dintre nobili si cavaleri, s-au
declansat cele 4 razboaie civile. In acele conditii, Gaius Iuliul Caesar a incercat sa

instaureze , fatis, despotia de tip oriental, dar tentativa sa a esuat, a fost

asasinat. Asa se face ca, Octavian, nepotil sau, a initiat o serie de reforme prin
care a creat aparenta ca institutiile republicane continua sa functioneze, dar in
realitate a concentrat intreaga putere in mainile sale. In acest scop, el a
determinat senatul sa-l aleaga consul si tribun pe viata. Totodata, el a fost
proclamat princeps( primul dintre egali) , precum si Imperator Caesar Augustus.
Imperator= comandant glorios al legiunilor romane, caesar= urmas demn al lui
Caesar, augustus= sfant, demn de a fi venerat.
Organizarea de stat intordusa de Octavian a fost denumita principat si a
durat din 27 pana la 284.( Octavian Augustus a fost cel mai mare om de stat al
tuturor timpurilor pentru ca a cunoscut natura umana, nu-i poti cunoaste pe
oamnei daca nu-i cunosti)
In epoca principatului, pe plan social, s-a adancit si mai mult
o=prapastia dintr cei bogati si cei saraci. In documentele vremii cei bogati erau
denumiti honestiores, iar saracii erau denumiti humiliores, cei mai umili.
Totodata, au inceput sa se manifeste primele semne ale decaderii sistemului
sclavagist, dovada ca a aparut o noua categorie sociala formata din colonii.
Initial, pe vremea lui Octavian augustus, colonii erau oameni liberi care luau in
arenda marile terenuri. Obligatiile lor erau stabilite prin contracte de locatiune, ei
fiind denumit coloni voluntari. In secolul 2 au aparut si colonii siliti, deoarece unii
prizonieri de razboinu mai eru transformatiin sclavi ,ci in coloni. Iar incepand din
secolul 2 au aparut colonii servi care erau legati de pamantul pe care il munceau.
Pe plan politic statul era condus de principe , senat, magistrati.
Principe era, in sens formal, un magistrat, dar, de fapt, putea conduce de
unul singur. Atributiile senatului au slabit, deoarece atributiile sale, denumite
senatus consulte, au devenit obligatorii. Dar in realitate , Senatul devenise o
simpla anexa a politicii imperiale. Vechile magistraturi au continuat sa
functioneze, dar cu timpul, atributiile lor au fost restranse si, au aparut noi
magistraturi subordonate fata de principi.
Dupa anul 284 s-a instaurat Dominatul. In epoca dominatului, pe plan
social, mari proprietari funciari, denumiti potentiores, exercitau pe domeniile
lor . De asemenea, au aparut castele sociale oprganizate pe criterii religioase,
profesionale sau etnice. Sclavia a ajuns in ultimul stadiu al decaderii.
Pe plan politic, imparatul a devenit dominus et deus= stapan si zeu( dupa
edictul de la milan stapan si dumnezeu). In realitate, statul era condus de un
consilium(5,6,7 pers) Consistorium principis, in subordinea caruia se afla un urias
aparat de stat birocratizat. Senatul Romei a decazut la nivelul senatelor
municipale, iar vechile magistraturi au devenit simple functii decorative.
Pe planul structurii de stat, dupa anul 395, statul roman a fost impartit
definitiv in Imp Roman de Apus si IMP R de Rasarit. Imp roman de apus a
supravietuit pana la 476 cand Roma a fost ocupata. Imp roman de Rasarit pana
la 565, moartea lui Iustinian, cand s-a bizantinizat. Astfel, pe plan economic,
relatiile sclavagiste au fost inlocuite cu relatii de tip feudal. Pe plan cultural,
limba latina a fost inlocuita cu limba greaca.
Paralel cu ist statului roman s-a desfasurat si istoria dreptului roman care,
poate fi periodizata in 3 mari epoci -epoca veche

-epoca clasica
-epoca postclasica
Epoca veche a durat de la fondarea statului pana la fondarea Principatului
regalitatea si rpublica
Epoca clasica a durat de la 27i.hr pana la 284- Princpiatul
Epoca postclasica de la 284 la 565 Dominatul
Insa, aceasta periodizare este artificiala, are caracter de scoala, caci, in
realitate, inst juridice romane nu pot fi incadrate mecanic in una dintre cele 3
epoci, in fapt inst juridice au aparut in epoca veche, au ajuns la apogeu in epoca
clasica si au decazut in epoca postclasica.
De aceea, in expunerea accentul pe fizionomia inst juridice din epoca
clasica.

Partea I
IZVOARELE DREPTULUI PRIVAT ROMAN

I.

Notiunea izvoarelor dreptului.

Conceptul de izvor de drept este utilizat in literatura juridica de specialitate cu 3

sensuri
In primul sens, izvoarele dreptului desemneaza totalitatea conditiilor materiale
de existenta care determina un anumit tip de reglementare juridica. Acele
conditii materiale de existenta sunt denumite izvoare de drept in sens
material.
In al doilea sens, izvoarele dreptului desmneaza documentele pe baza carora
putem reconstitui fizionomia unor institutii juridice sau sisteme de drept . Toate
acele documente sunt denumite surse sau izvoare de cunoastere a dreptului.
In al treilea sens, izvoarele dreptului desemneaza totalitatea procedeelor prin
intermediul carora normele sociale dobandesc valoare juridica si sunt
transformate in norme de drept. Toate aceste procedee sunt denumite, fie forme
de exprimare a dreptului, fie izvoare formale de drept.
In epoca veche, izvoarele formale ale dreptului privat roman au fost
-obiceiul
-legea

-edictele magistratilor
-jurisprudenta
In epoca clasica la aceste 4 izvoare s-au adaugat Senatus consultele si
constitutiunile imperiale
In epoca postclasica izvoarele formale de drept au fost. Obiceiul si
Constitutiunile imperiale

II.

Obiceiul(mos maiorum)

Obiceiul este cel mai vechi izvor al dreptului roman si era denumit de catre
romani mos maiorum sau obiceiul mostenit din batrani. Obiceiul se formeaza
In epoca prestatala, obiceiul nu a avut avut obicei juridic. Nu exista statul
care sa l impuna . Nu exista stratificare sociala, interesele membrilor societatii
erau comnue , incat, obiceiurile erau respectate de bunavoie. Mai tarziu, dupa
fondarea statului, anumite obiceiuri, acelea care erau convenabile si utile celor
ce detineau puterea politica au fost sanctionate de stat.( au devenit obligatorii,
erau impuse prin forta d ecosntrangere a statului si, astfel, s-au transformat in
obiceiuri juridice sau norme ale dreptului nescris). Multa vreme obiceiul juridic a
fost unicul izvor de drept la romani, obiceiurile nu erau cunoscute de popor ci
erau tinute in secret de pontif.
Spre sfarsitul republicii insa, odata cu dezvoltarea comertului, vechile
obiceiuri au devenit ,in buna masura, inaplicabile, iar functiile lor au fost preluate
de izvoare mult mai evoluate sub aspect juridic. Ex, legea, edictele mag.,
jurisprudenta. Totusi, obiceiul a continuat sa fie izvor de drept si in epoca clasica
, de mar einflorire a dreptului privat roman, dovada ca, potrivit lui Sallius
Iulianus, un mare jursconsult din vremea lui Hadrian, obiceiul exprima vointa
intregului popor roman si indeplineste nu numai o functie creatoare, ci si una
ambrogatoare. Pe de alta parte, in epoca clasica romanii tolerau obiceiurile
popoarelor din provincie daca nu veneau in conflict cu principiile fundamentale
ale dreptului privat roman. In epoca postclasica, pe fondul decaderii generale a
societatii romane, obiceiul si-a redobandit importanta de odinioara imbogatinduse cu elemente ale obiceiurilor din provincii