Iluminismul rominesc

Perioada literaturii romine vechi incepe in jurul anului 1400 citeva decenii dupa intemeierea
statelor feudale rominesti pina la mijlocul sec XVIII odata cu raspindirea in Europa a
operelor lui D Cantemir si odata cu inceputurile preluarii lor de catre preimii reprezentati ai
Scolii Ardelene. Iar perioada premoderna care dureaza pina in preajma anului 1830 odata cu
impunerea operei lui Iancu Vacarescu si cu ivirea (ferma) a primelor tendinte ale
romantismului rominesc.
Caracteristicile si particularitatile scrisului literaturii romine vechi de la inceput pina la jum
sec XVIII erau:
-

Specificul national si popular deosebit de pronuntat

Umanismul militant in sens patriotic
Cea dea treia trasatura caracteristica a lit romine vechi consta in tendintele de
sincronizare cu marile culturi europene de deschidere spre celelalte culture europene

Literatura romina veche se imparte in doua subperioade

1 slavona cu activitatea cronicarilor de lb slava Eftimie Macarie Dosftei Varlaam
2 romina cu activitatea marilor cronicari romini G Ureche I Neculce M Costin D Cantemir
Perioada lit romine vechi constituie cel dintii sic el mai important pas in lit nationala
Perioada premoderna a lit romine sa dezvoltat sub influenta a patru mari venimente social
politice. Aceste venimente au si dictat in mare parte tematica majoritatii operleor scrise in lit
nationala este vorba de:
1 azboiul ruso turc din 1812 care se incheie cu pacea de la Bucuresti in urma careia teritoriul
dintre Nistru si Prut numit Basarabia este rapit si alipit la Imperiul Rus
2 Revolutia sub conducerea lui Tudor Vladimirescu
3 Revolutia burgheza din Franta in 1848 care avea lozinca libertate egalitate si fraternitate si
care sa extins in intreag Europa ajungind si in Principatele romine
4 Ultimul mare eveniment care a influentat perioada data este Unirea Principatelor Romine
sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza din 1869
Principalele curente sis coli lit si cult ale acestei perioade sint :
Scoala Ardeleana
Iluminismul
Umanismul
Preromantismul
Clasicismul
Romantismul

Aceasta perioada este importanta prin faptul ca pune bazele literaturii culte rominesti
Manolescu spunea ca aceasta perioada este perioada de inmugurire a roadelor lit romine care
vor inflori in perioada marilor clasici si se vor coace in perioada interbelica si contemporana
Cel dintii current illuminist din cultura romineasca la constituit Scoala Ardeleana, miscarea
intelectualitatii di TRansilvania de la sf sec XVIII inceputul sec XIX aparuta ca urmare a
excluderii rominilor de la viata social politica conform actului cunoscut sub numele UNIO
TRIUM NATIONUM
Iluminismul este primul current cultural in cadrul careia sint infiintate scoli, elaborate
dictionare, presa tearu in lb nationala.
Reprezentatii Scolii Ardelene:
Samuil Micu, Gheorghe Sincai
Petru Maior
Ion Budai Deleanu
Legatura iluminismului European cu cel romenesc avea loc pe doua cai
-

Prin invatatura, tinerii plecind la studii peste hotare

Prin comert, se practicau relatiile de negustorie cu alte tari

Ion Budai Deleanu

Ion Budai-Deleanu este cea mai importanta personalitate afirmata in cadrul Scoliiardelene in a
doua jumatate a secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea.Personalitate
polivalenta, cu proiecte grandioase, realizate insa doar partial, in domeniulfilosofiei, al
istoriei, al literaturii, al dreptului, Budai-Deleanu ramane in istoria literaturii noastredrept
creatorul epopeii eroi-comice Tiganiada, singura opera de acest fel terminata, desi
proiectesimilare au avut si alti scriitori (Costache Negruzzi, Ion Heliade Radulescu,
DimitrieBolintineanu).
Alegerea Tarii Rominesti si a domniei lui Vlad Tepes ca loc sit imp de actiune a epopeii nu
este intimplatoare deoarece Vlad Tepes in viziunea lui Deleanu este modelul de domnitor pe
care trebuie sal aiba in vizor rominii. Iar Muntenia este aleasa ca sa nu dea de banuit
administratiei imperial.
Spre a nu folosi turcii drept iscoada pe tigani Vlad Tepes le da slobozie arme si mosii si le
fixeaza tabara la Spateni intre Barbatesti si Inimoara. Tiganii se aduna intre ALBA SI
Flaminda si Voda trece in revista cetele lor conduse fiecare de catre un voievod. Marsul spre
Tabara este interrupt de impotriviri si discutii asupra primejdiilor . Ca sa abata pe tigani din
drum Satana o fura pe Romica logodnica lui Parpangel si o duce la cetatea Neagra. Luinduse
pe urmele ei Parpangel ajunge la palatul vrajit si capata de mincare si de bau. Simte prezenta
Romicai care dispare indata casi ia valul. Imaginile cele mai impresionante sunt sugerate de
numele personajelor: Borosmindru-din maghiara boros ametit; Ciormoi de la tiganeste
coir hot; Gogoman prost; Butea bucata de carne; Parpangel tigan tinar; Purdea copil
de tigan.
Unle nume evoca elemente de flora fauna(bobul, brindusa) sau mincarruri indeletniciri.
Doua morive domina epopeea Tiganiada totul se construieste in jurul acestor 2 motive
traditionale; motivul drumului-spre un obiectiv ideal si motivul luptei prin care este afirmat si
verificat.

Motivul drumului- este alimentat mai putin de porniri spontane si materializat prin motice
administrative, in plus drumul este practice o goana in urma carului cu bucate iar lupta devine
o incaierare irationala o lupta cu oxchii inchisi. Esecul pare sa pindesca din umbra personajele
fie ca este vorba de cavalerii care au uitat de lupta in castelul vrajit al Satanei fie ca este
vorba de tiganii care in incaierarea finala au ratat sansa de organizare statala sis au intors de
unde au pornit.
In notele de subsol atribuie unor comentatori individualizati si caracterizati prin nume
profesie sau categorie social devin parte componenta a fictiunii literare. Din indicatiile de
literature cum trebuie sa lecturam ele devin o Aventura separate. Astfel comedia din subsol
dubleaza epopeea ironiei comica. Explicatiile filologice politice istorice ortigrafice sunt
atribuite unor personaje cel mai cunoscut dintre acestia fiind Mitru Perea commentator
universal pe cit de cunoscator pea tit de intelegator cu cititorul neavizat. Din comnetariile lui
Mitru Perea putem face portretul unui iluminst de la inc sec XIX spirit encyclopedic pasiune
pedagogica existent unui gust pentru satira mascata. Vocea lui Mitru Perea prietenul lui
Deleanu este una priveligiata deoarece materializeaza ipostaza de critic a autorului care se
ascunde si se joaca pe sine in acest personaj in egala masura real si fictive.
Cind comentariul filologic devine comedie filologica el este atribuit lui Filologus sau
Euridician care este un mare specialist in depistarea surselor istorice, filologice sau literare
alea operei.
Tiganiada este o opera complexa, o alegorie a sistemului politic din Transilvania
acelor timpuri, o parodia a miturilor crestine, o satira cu accente pamfletare ce are ca obiect
toate tarelesocietatii si ale omului in genere. Textul propriu-zis este precedat de un prolog si o
Epistolie inchinatoare catre un personaj imaginar, Mitru Perea, vestit cantaret.
Fiind lipsit de modele nationale, de protectori si prieteni literati, autorul se confeseaza
lainceputul textului hartiei deoarece, asa cum apare in subtext, Hartia e rabdatoare, caci
pedansa poti scrie ce vrei, bun si rau.

Trubadurismul liricii rominesti din 1780-1830

Sec al XVIII este in istoria TR o epoca cunoscuta sub numele de epoca fanariota. Dupa
dezastrul de la Stalinesti dupa plecare lui Cantemir in Rusia turcii renunta la domniile
pamintene sit rec la numirea domnitorilor recrutati din societatea greaca a Constantinopolului.
Lb greaca devenita lb saloanelor boieresti lasa urme si in voc lb romine in acelasi timp o
regasim si in lucrarile lit ale epocii. Se dezvolta lit istorica cronicarii reflecta in special
evenimetele social politice pe care le traiesc.
In ceea ce priveste conceptiile despre lume, scriitorii din acesata perioada cu toate diferentele
dintre ei sunt tutelati de gindirea religioasa. La sf sec poezia obisnuita pina atunci sa exprime
cuvinte de lauda la stema tarii sau la adresa domnitorului din porunca sau din cheltuiala cui se
faceau tipariturile mai toate religioase se desprinde de acesta tutela si incearca sa exprime
sentimente de dragoste pline de lamentatii lacrimi si juraminte. Atare versuri nu au fost scrise
pentru tipar ele reprezinta fragmente de ginduri si simtiri poetice spontane aducind in lit un
nou gen de poezie.
Poetii Vacaresti activitatea carora se desfasoara pe parcursul a trei sferturi de veac lasa o
mostenire literar insemnata. Ea reprezinta o schimbare nu numai de mentalitate dar si o
incercare de afirmare a spiritului nou modern in poezie.
Ienachita Vacarescu (1740?-1797)
A cunoscut lb greaca, latina, italiana, franceza, germana si turca. Ajuns la maturitate ocupa
locul de visternic si mare spatar. In 1787 isi tiparea la Rimnic si la Viena Observatii sau
Bagari de seama asupra regulilor si orinduielilor gramaticii rominesti. Ie. Vaca. Regret ca lb
romina nu avea nici gramatica nici dictionar. El era constient de importanta gramaticii pentru
realizarea unitatii limbii.
Aceasta gramatica ia servit in unele privinte drept model si lui I H Radulescu pentru
gramatica sa din 1828. Lucrarea contne un capitol Pentru poetica in care Ienachita incearca
sa defineasca unele notiuni de teorie literara redacteaza o istorie a preputernicilor imparati
otomani la care va lucre cu intreruperi 6 ani.Moare la 12 iunie 1797 in conditii neclare.
Practica scurte compuneri epigramice cu intelesuri didactice acuza vanitatea incredeera
nemasurate in propriile forte. Una dintre cele mai cunoscute piese lirioce cu o influenta a
modelului popular este Amarita Turturea. Tema acestei poezii a fost pusa in circulatie de lit
italiana de unde a trecut prin diferite filiere in lit noastra.
Alecu Vacarescu (1769- 1799)
Darul poetic a lui Ienachita a fost transmis si fiilor sai primul dintre acestia fiind Alecu.
Poeziile lui Alecu Vacarescu neau ramas intron volum intocmit de fratele sau Nicolae. Spre
deosebire de tatal sau care in poeziile sale era un moralist acesta din urma easte un poet
exclusive erotic. Ochilor femiii dragi le declara robie pe veci. Este un lyric authentic si in
pofida manierismului (folosirea mecanica a unor prodcedee artistice) versurile lui pun in
evidenta caracterul excesiv al sentimentului.
Nicolae Vacarescu 1785 -1825 a scris Durda
Cel deal doilea fiu a lui Ienachita nascut din casatoria acestuia cu Ecaterina Caragea a primit o
educatie aleasa in greaca si franceza. Avea un respect deosebit pentru talentul fratelui sau
vitreg si al tatalui sau. Mosteneste de la tatal sau nu numai mosiile din Vacresti si Baneasa,
casele de la Bucuresti ci si harul poetic. Desi a scris putin Nicolae nu e lipsit de vocatia lirica
modele lui in poezie sunt Anacreon si poate chiar Petrarca. Lirica lui oscileaza intre bine sir
au rai si iad, viata si moarte. Poes=zii reusite ii favorizeaza si tema Labilitatii sortie.

Enache Vacrescu (Iancu) 1792 1863 a scris primavera amorului.

Se naste la Bcuresti ramine orfan de tata la o virsta frageda. Prin 1804 este trimis la Viena
pentru asi face studiile aici cunoaste nu numai germana ci si franceza si italiana. Intors in tara
este exilat in judetul Buzau pentru unele pacate ale tineretii. A jucat un rol important in
organizarea primelor reprezentatii teatrale (primul spectacol in lb romina a fost Hecuba lui
Euripide 1819 Mertil si Cloe in 1816).
Reputatia lui Iancu de poet afirmat a crescut odata cu aparitia volumului Poezii Alese 1830
in acesta perioada se casatoreste cu Ecaterina Cantacuzino din Pascani cu care a avut 8 copii
Trece in nefiinta la 3 martie 1863 si pe mormintul lui si astazi poate fi citita inscriptia (Ioan
Alexandru Vacarescu parintele poeziei rumine)

Particularitatile romantismului rominesc. Introductie la Dacia Literara manifest

programmatic al curentului
Epoca destramarii feudalismului si a dezvoltarii capitalismului, epoca revolutiilor burghezodemocrate si a razboaielor pentru eliberare si independenta nationala, aduc in campul
literaturii un nou curent literar numit romantism. Aparut mai intai in Anglia, apoi in Germania
si Franta, la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, romantismul este
o miscare literara complexa cu tendinte adeseori contradictorii. In literatura universala cei mai
importanti scriitori romantici sunt: Byron, Kcats, Shelley, Shakespere- in Anglia, Novalis,
Chamisso, Heine in Germania, Lamartine, V.Hugo, Al.Dumas tatal, Stendhal in Franta,
Puskin, Lermontov in Rusia.
Romantismul romanesc prezinta caractere proprii, specifice conditiilor sociale si politice din
tara noastra. Mai intai trebuie remarcat faptul ca la noi, romantismul, cu toate ca predomina,
coexista alaturi de clasicism si realism. La scriitori ca Alexandrescu, Alecsandri, gasim,
alaturi de atmosfera romantica dominanta si elemente clasice sau realiste. In al doilea rand,
romantismul, in tara noastra, este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii
constiintei nationale. Romantismul romanesc apare ca o miscare unitara, cu un program bine
definit, care ridica literatura noastra de la incercarile minore ale Vacarestilor, la geniul
universal al lui Eminescu. n evolutia miscarii romantice din tara noastra, se pot distinge mai
multe etape. Intr-o prima etapa, preromantica, scriitori cum sunt Vasile Carlova, Heliade
Radulescu sau Gh. Asachi prezinta o literatura a ruinelor cu un usor regret fata de un trecut
eroic care poate servi ca exemplu al luptei prezentate in care visul, fantasticul si meditatia
primeaza.
O a doua etapa, momentul pasoptist propriu-zis, aduce o poezie lirica, militanta, patriotica si
vizionara, de evocare istorica, cu radacini adanci in bogatul filon folcloric, asa cum apare la
scriitori ca Balcescu, Bolintineanu, Alexandrescu, Russo, Kogalniceanu, Alecsandri sau la
ardeleanul Andrei Muresianu.
O a treia etapa postpasoptista cand burghezia realizeaza monstruoasa coalitie tradand masele
populare, duce la maturizarea estetica a romantismului, dar si la o reactie critica si pafata de
societate sau platitudini elegiace, pesimiste chiar, de refugiu in natura si mitologie, asa cum se
manifesta la genialul nostru poet Mihai Eminescu.
Principalele caracteristici ale romantismului romanesc pasoptist raman patriotismul si lupta
pentru realizarea idealului national, o constiinta militara cetateneasca, o inimoasa daruire si
slujire a poporului. Specificitatea romantismului romanesc se exprima in specii literare ca
doina si balada de inspiratie populara, meditatia si elegia, drama, legenda istorica si poemul in
versuri sau in proza si se concretizeaza in opere de aparte tinuta estetica si inalt mesaj
patriotic. Operele reprezentative pentru romantismul romanesc sunt: Poezii populare ale
romanilor, Coana Chirita la Iasi(Vasile Alecsandri), Cantarea Romaniei (Alecu Russo).
izvoarele de inspiratie, ca si temele operei literare sunt mult largite, dandu-se o atentie
deosebita traditiei populare, istoriei si folclorului, considerate ca manifestari specifice ale
genului popular; natura, cu totul ignorata in literatura clasica devine obiect de admiratie si
mide exprimare a sentimentelor. personajele sunt luate din toate categoriile sociale, cu
precadere oameni din popor sau care reprezinta interesele si lupta poporului. Scriitorii

romantici au aspirat cu totii la o fericire ideala. Romantismul apare ca un avant al genului

individual in cautarea Absolutului.

Dacia literara
Mihail Kogalniceanu este mentorul generatiei pasoptiste. El publica, in primul numar al
revistei iesene Dacia literara, articolul-program Introductie, considerat manifestul literar
al romantismului romanesc. Dacia literar, publicaie aprut la Iai, n 1840, sub redacia
lui Mihail Koglniceanu. Reflect preocuprile intelectuale i sensibilitatea unei epoci. Este
prima revist cu un program cultural clar articulat, stimulator i astzi... Periodicul a aprut la
19 martie 1840 i a fost interzis la 23 august, acelai an. Nu a fost reabilitat dect n 1990,
la 150 de ani de la... dispariie!
Programul, stabilit n Introducia semnat de Mihail Koglniceanu, preciza c va evita politica
i se va ocupa numai de literatura scris de romnii de pretutindeni. Introducia formuleaz
teoria specificului naional al literaturii i relev necesitatea seleciei operelor dup criteriul
valoric, crearea i promovarea unei literaturi originale fiind posibil prin ndreptarea poeilor
i prozatorilor spre trecutul istoric, spre creaia popular, spre peisajul natural i social al
patriei. Printre colaboratori: Vasile Alecsandri, Constantin Negruzzi, Alecu Russo, Grigore
Alexandrescu, Alexandru Donici .a.
La inceputul articolului axat pe evidentierea necesitatii unei literaturi originale si nationale,
Kogalniceanu prezinta activitatea gazetelor romanesti aparute anterior, fata de care Dacia
literara urmareste sa aduca un suflu nou, sugerat si de titlul revistei. Se respinge coloratura
locala si amestecul politicului, revista adresandu-se scriitorilor romani de pretutindeni pentru
a publica scrieri originale.
Acest articol program are o structura din 4 parti:
1. Intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul esthetic
2. 2. Afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literaturii romane:Talul
nostru este realizarea dorintei ca romanii sa aiba o limba si o literatura comnuna
pentru toti.
3. Combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre. TRaducerile nu fac o literature.
4. Promovarea unei literaturi originale, prin indicarea unor surse de inspiratie in
conformitate cu specificul national si cu estetica romantica

Costache Negruzzi Modelul narativ al nuvelelor negruzziene intre traditie si inovatie

Prozator, publicist, poet deschizator de drumuri in literature romina moderna, un classic al
romantismului, sa nascut la 12 aprilie in 1808 la Iasi, in familia boierului Negrut. Primele
incercari literarre ale lui Costache Negruzzi sint unele traduceri cum ar fi Salul Negru de
Puskin, de la Victor Hugo a tradus balade, a tradus deasemenea si Impresii de calatotrie de A.
Diuma.
Operele originale ale lui C Negruzzi si E Lovinescu se imparte in trei etape:
Nuvela romantic, nuvela istorica s scrisorile
Prima opera originala este poemul Aprodul Purice, urmat de intiia sa nuvela melodramatica
Zoe.
Opera lui Negruzzi respecta principiile literaturii pasoptiste avind ca sursa de inspiratie
folclorul si istoria nationala. Folclorul reprezenta pentru Negruzzi un important izvor de
cunoastere a traditiilor credintelor poporului romin, avind o insemnatte atit istoricodocumentara cit si artistica. In studiul Cintece populare a Moldovei publicat in Dacia Literara
clasifica pentru prima data cintecele populare rominesti admirindule muzicalitatea si
simplitatea subliiniid importanta specificului creatiei populare ca punct de plecare in crearea
unei literature nationale de valoare.
Nuvela romantic Alexandru Lapusneanu este cea mai importanta opera a lui Negruzzi.
Aceasta capodopera numita modest de catre autor scene istorice din cronicile Moldovei este
publicata in Dacia Literara si se bazeaza pe cronica lui Grigore Ureche mai prcis pe cea dea
doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu care apare in opera ca un tiran care comite acte
singeroase si produce suferinta fiind dominat de dorinta de razbunare. Nuvela se axeaza pe
conflictul dintre voievod si boieri care sunt pedepsiti pentru cea mai mica greseala.
Nuvela are un pronuntat character realist prin folosirea tuturor informatiilor oferite de
cronica lui Ureche Realismul este accentuat prin infatisarea personajului tip dintro perspectiva
obiectiva - tipul tiranului singeros si prin adoptarea unei maniere impersonale a naratiunii .
Compozitia riguroasa din 4 capitole avind fiecare cite un motto sugestiv : Daca voi nu ma
vreti, eu va vreau; Ai sa dai sama Doamna; Capul lui Motoc vrem, De ma voi scula pre multi
am sa popesc si eu. Respectarea etapelor de naratiune releva elementele clasiciste ale operei.
Antiteza domnitor crud prezenta femenina angelica, limbajul viu si plastic, gesturile patetice
reliefeaza aspectele romantic ale nuvelei.
Eugen Lovinescu spunea despre Costa Negruzzi : Insemnattatea acestuia e covirsitoare ca
vxsewftprozator , Pentru noi ca si pentru viitorime el va raminea creatorul nuvelei rominesti.
Negruzzi a mai scris: O alergare de cai, Despre limba romineasca, cele 32 de scrisori grupate
in ciclul Negru pe alb.

Arta poetica a legendelor lui Alecsandri

Vasile Alecsandri a considerat ca folclorul si istoria nationala ca surse de inspiratie,
dau nota de originalitate literaturii romane atat prin subiect, cat si prin expresie. In poezia de
inspiratie istorica, poetul roman preia tehnici stilistice si motive de la romanticii francezi si le
autohtonizeaza. Prelucrand motive din legendele populare romanesti, din care percepe o
anumita simbolistica, asumandu-si tehnici de configuratie a personajelor din literatura eroica
populara, Alecsandri creeaza in Legende un univers medieval proiectat in mit.
Impreuna cu ciclul Pasteluri , volumele Legende si Legende noua alcatuiesc
piatra de rezistenta estetica a liricii lui Alecsandri.
Balade ca Stefan-Voda si codrul sau Stefan-Voda si Dunarea(187?) au pregatit marele
poem istoric in 8 parti Dumbrava rosie. Aceasta legenda este cel mai important fragment
de epopee din literatura romana, superior din toate punctele de vedere fragmentelor de acelasi
fel ale lui Heliade si Bolintineanu ( Al. Piru, Surazatorul Alecsandri.). Acestui poem istoric di
eroic, Alecsandri i-a adaugat: Dan, capitan de plai; Cuza-Voda; Legenda ciocarliei; Legenda
randunicai.
Legenda rindunicii
Legendele cuprind o serie de lucrri cu ton epic, unele dezvoltnd subiecte istorice naionale,
altele, subiecte nchipuite.
Legenda Rndunici i Legenda Ciocrliei povestesc n frumoase versuri cum att una ct i
alta au fost nite ncnttoare "jumtate fete i jumtate flori", care s-au prefcut n
psri.Dan cpitan de plai e poate cea mai reuit. Figurile lui Ursan i a btrnului Dan ne
apar ca nite trsturi supraomeneti, luptele lor sunt din dome niul nchipuirii, dar ne plac, ne
entuziasmeaz prin modul cum sunt artate. Dumbrava roie este nfiarea luptei lui tefan
contra lui Albert, regele Poloniei, nvingerea polonilor i njugarea lor la pluguri, ca s are un
loc ce va deveni Dumbrava roie, adic pdurea sngelui. Cuprinde multe frumusei, dar nu
are destul proporiune. Partea introductiv, e prea lung, iar lupta (fondul real al poemei)
prea scurt, i figura eroului principal, a lui tefan ne apare mai mult n descriere dect n
aciune.
Dac Dan, cpitan de plai, poem homeric, se afl la
interferena n t r e i n s p i r a i a i s t o r i c i c e a p o p u l a r , Legenda Ciocrliei
i LegendaLcrmioarei sunt de inspiraie folcloric, unele dintre acestea fiind incluse n
ciclul Legende (17 poezii scrise ntre 1864 i 1875, majoritatea publicate n
Convorbiri literare). Legendele" lui V. Alecsandri au fost apropiate ctre Ch.
Drouchet i G. Clinescu de Poezia lui V. Hugo, cu Legenda secolelor.
I mpreuna cu ciclul pasteluri , volumele legende si legende noua alcatuiesc piatra de rezistenta
estetica a liricii lui alecsandri.
publicate succesiv, intre 1872 si 1874, legendele au caracter istoric, fantastic sau etiologic.
V. Alecsandri este unul din marii fauritori ai literaturii romane si moldovenesti,el ne lasa ca
mostenire o bogata si variata creatie literara.Opera lui Alecsandri este o oglinda,un ecou
puternic al tuturor marilor evenimente din viata poporului,din viata Moldovei.V. Alecsandri
scrie opere valoroase in toate domeniile ei,unul cel mai de pret si insemnate ca realizare
artistica este poemul eroic "Dumbrava Rosie",creat pe baza documentelor istorice si motivelor

folclorice.Alecsandri a studiat cronicile lesesti si letopisetile Moldovenesti pentru a reda

dramatica ciocnire dintre oastea lui Stefan ce Mare cu armata cotropitoare a regelui polon
Albert.Simburile poiemului e luat din legendele lui Ion Neculce si din "Descrierea Moldovei"
de Dimitre Cantemir.Autorul il completeaza cu o legenda populara, potrivit careea stejarii
Dumbravii Rosii sint sufletele de lesi, de oare ce fiind pusi in foc si arzind stejarii gem si
pling.Cunoscator adinc al folclorului, Alecsandrii a cautat sa pastreze inainte de toate
atmosfera baladelor si legendelor moldovenesti,privitoare la singeroasa lupta depe locul unde
sa arat cu lesii pamintul shi sa semanat ghinda, din care sa ridicat Dumbrava Rosie .
Caracterul romantic al poemului este accentuat de faptul c Vasile Alecsandri introduce
elemente de specific naional, cum ar fi cntecul popular: tefan, tefan, domn cel
Mare", folosete motivul comuniunii dintre om i natur i elemente de legend, ca semnul
crucii de lumin, din calea btrnului Matei Crj, eroul luptei finale. Romantic este i
pedeapsa, care o d tefan cel Mare i Sfnt polonilor. Ei sunt pui njug s are pmntul ca
boii i s semene o alt pdure n locul celei distruse. Glasurile ce se aud n aceast pdure
sunt un element fantastic, deci romantic, ca i semnele care-i prevestesc lui Albert dezastrul.
Vor trece sute de ani,dar nici odata nu va rasuna numele lui Mihai copilul,Toma Alimos,fara
ca ecoul sa vibreze :Alecsandri.Da!V.Alecsandri, capul poeziei romanesti este si autorul
acestei opere:Dan,capitan de plai. Opera 'Dan,capitan de plai' este o opera epica, ca specie
poem eroic, in care se imbiba istoria cu folclorul,realitatea cu fantasticul.Aici Dan
intruchipeaza sentimentul de patriotizm ce zace de secole in inimele fiecarui roman.Il
cunoastem pe Alecsandri ca un fantastic autor a multor pastele , dar iata ca in creatile sale
apare si un poem cu caracter legendar. Fiind un adevarat patriot a stiut sa ivedentieze spiritul
de patriotizm al poporului roman prin personajele pozitive:Dan, un batrin luptator ce locuieste
departe in stinci ca soimul singuratic;Ursan,om aspru pletos ca zbirul cu pieptul gros si lat .
In acest poem Alecsandri propagandeaza spiritul de patriotizm ,si ideea este ca poporul
roman si-a manifestat eroizmul in vremurile grele de subjugare cu scopul de a-si obtine
independenta .Titlul acestei opere are un sens direct ,unde Dan este un capitan al armatei
romane.

Pastelurile lui Alecsandri

Pastelurile reprezinta un registru de senzatii si imagini, in ele insele suficiente ca sa
defineasca pe pictor si pe muzician." (Serban CioculescU); O lirica a linistii si a fericirii
rurale, un horationism () un calendar al spatiului rural si al muncilor campenesti respective."
(G. CalinescU); Cea mai mare podoaba a poeziei lui Alecsandri, o podoaba a literaturii
romane indeobste." (T. MaiorescU).
Pastelurile sunt socotite de muli drept cele mai desvrite creaiuni ale lui Alecsandri. Ne
nfieaz natura cu toate frumuseile ei, natura vesel i plcut, iarna ca i vara, pe furtun
ca i pe senin. n natur el caut via, nu voiete linite, nemi care. Descripiile nu sunt
numai descripii de peisage; omul are un nsemnat loc n aceste minunate tablouri. Scenele
sunt reale, dar sunt numai vesele. Aa era firea lui, aa a vzut i simit. ranii
din Pastelurivor cnta, vor face glume, vor ndemna boii de la plug sau de la car, fetele vor
rde torcnd sau venind de la ap cu cofia, sglobii i ncnttoare; niciodat nu vom ntlni
gemete, nu vom avea pe ran plngnd de as primea silei, de lipsa hranei i a lemnelor. Mai
toate sunt cunoscute, ca Sfrit de toamn - Concertul n lunc - Plugarii - Iarna i altele.
Evident, dincolo de retorica peisajului pe care Alecsandri o pune n joc n pastelurile sale,
exist i un mecanism poetic al obiectivrii imaginaiei, de substanializare a viziunilor i de
materializare a sugestiei. Alecsandri e un poet ce surprinde, n tectonica universului, micrile
cele mai intime ale peisajului, ritmurile lumii supuse devenirii perpetue. Fr a medita prea
mult pe seama precaritii lumii, pe seama efemeritii fiinei umane n raport cu eternitatea
cosmosului, Alecsandri e, prin excelen, un contemplativ, un poet ce pune natura n gril
decorativ, transformnd peisajul ntr-o scenografie adesea graioas, dar uneori, cum se
ntmpl n Viscolul, i ntr-una apocaliptic. Exclus, la nceput, din natura dezlnuit, omul
i presimte, n finalul poeziei, reintegrarea n structurile universului, rentoarcerea n snul
unei naturi situat ntre elementaritate i fenomenalitate. Pe bun dreptate, cred, Nicolae
Manolescu observ c Lirismul Pastelurilor provine din emoia recluziunii, nicidecum din
contemplaia naturii. Recluziunea, retragerea ntr-un spaiu securizant e mecanismul afectiv
ce pune n micare imaginile marcate deopotriv de obiectivare i de sensibilitate
transfiguratoare ale pastelurilor lui Vasile Alecsandri.
Pasteluri:
Concertul n lunc
Oaspeii primverii
Lunca din Mirceti
La gura sobei
Miezul iernii
Bradul
Toamna estoare
Noaptea alb
Zilele Babei

Proza lui Alecsandri

George Calinescu afirma in Istoria Literaturii Romina ca proza reprezinta probabil cea mai
durabila parte a operei lui Alecsandri. Intradevar proza lui Vasile Alecsandri ne ofera
posibilitatea cunoasterii mai directe si mai profunde a personalitatii scriitorului. Alecsandri
prin excelenta este un memoralist. Predilectia pentru autobiografie a scriitorului are ca effect
imediat preponderenta monologului in operele sale. Desi uneori se deghizeaza in formele
literaturii de fictiune (Dridri, istoria unui galban) proza memoralistica isi manifesta calitatile
mai ales in relatia de calatorie directa (O plimbare in munti, Calatorie in Africa) Bogatia de
expresii caracteristica naratiunii este intretinuta continuu de oralitatea relatarii.
Proza lui Alecsandri capata relief si culoare prin alternarea paginilor narative cu cele
descriptive. Tudor Vianu il considera pe Vasile Alecsandri "intemeietor al peisajului literar".
Atat in proza cat si in pasteluri, Alecsandri nu se dovedeste a fi colorist; ceea ce remarca el in
natura este in principal alternanta lumina- umbra.
Prosa este titlul partii a III-a din Opere complete, editia Socec, din 1876. Se afla integrate aici
Suvenire din Italia, publicata in Dacia literara, Buchetiera de la florenta, Istoria unui galban,
Balta-Alba, Calatoria in Africa, studiul Romanii si poesia lor, acel Dictionar grotesc impotriva
stricatorilor de limba, precum si cele cinci biografii: Necolae Balcescu, Costache Filipescu,
Alecu Russo, Constantin Negruzzi, Prosper Merimee..
Dintre scrierile necuprinse in volumele publicate de Alecsandri, notabila este nuvela
romantica Dridri, partial aparuta in Revista contimporana. In unele surse ea apare ca fiind un
roman abia inceput, caracterizat de stilul de epoca. Mai mentionam savuroasa scrisoare care
I.Ghica, Porojan, publicata in Convorbiri literare, 1880.
"Buchetiera de la Florenta", opera sa de debut, este o prelucrare din literatura italiana si are
caracter romantic.
Sinteza dintre Occident si Orient, ce forma insasi structura intima a fiintei sale, Alecsandri o
realizeaza in spiritualul tablou al civilizatiei romane asa cum o vede un francez la "BaltaAlba".
Dupa o lunga calatorie in sudul Frantei, Spania, Africa, Italia, Austria, Germania, Anglia, scrie
memorialul de calatorie "Calatorie in Africa"; aceasta opera reveleaza nu numai un observator
social, dar si un pictor al naturii geografice, schitand repede un tablou de ansamblu.
Caracterizarea personajelor prin limbaj este utilizata atat in teatru cat si in proza.( "Calatoria
in Africa"- englezul Angel raspunde unei avalanse de intrebari prin laconicul O! ies! sau prin
exclamatia hau!).
Calitatea umorului il apropie de Negruzzi si de Kogalniceanu, avand darul de a relata fara a
obosi cititorul si de a amuza mai ales prin spontaneitate.

Dimitrie Bolintineanu- Modernitatea romanelor Manoil si Elena intre modelul

European si autohtonizare.
Activitatea literara
Opera lui Bolintineanu este deosebit de variata Scriitorul a publicat in cei 30 de ani de
activitate peste 50 de volume cuprinzind toate genurile si specile literare.
Debutul sau literar sta sub semnul romantismului, cultiva cintectul si elegia patriotica ,
legenda si balada istorica.
Romanele sale se nscriu n cerinele epocii, nelipsindu-le aa numita stangacie n
prezentarea evenimentelor i a personajelor, abund n scene care par ilare, care ne fac sa
zambim, dar care de fapt reprezint doar realitatea vremii.
Primul este Manoil, un roman epistolar, aparut n 1851, din care autorul public un
fragment n revista Romania literara, condus de Vasile Alecsandri.
Manoil este un erou romantic care pledeaz, la fel ca majoritatea protagonitilor
lui Bolintineanu, pentru valorile naionale i duce o lupt pentru biruina ideilor i cauzelor
sale. Mult mai reuit este romanul Elena, aparut in 1862. Aici personajele sunt mult mai
complexe i sunt analizate din punct de vedere psihologic. Romanul este structurat pe
capitole, i prezint povestea de dragoste dintre Elena, o fat frumoas, educat, i Alexandru,
un tnr intelectual proaspt ntors din strintate. Bolintineanu i apr, prin romanul su,
idealurile democratice. Personajele sale principale poart vocea lui, ele protejeaz literatura
romn, acuz demagogia politic i susin remedierea vieii ranilor. Romanul abund n
scene n care protagoniti apr, prin discusuri i pledoarii, idealurile n care cred i i arat
ncrederea i sperana c ara se ve schimba.
Romanele lui Bolintineanu se nscriu n romantismul epocii, dar au totui un caracter autohton
datorit militrii intense pentru valorile i cauzele naionale.

B P Hasdeu
A fost o personalitate de prima importanta a culturiii rominesti din cea dea doua jum a sec al
XIX . Ca scriitor lingvist, folklorist si istoric romin avind o intuitive si o eruditie de invidiat
vorbind peste 10 lb reprezinta un fondator in diferite domenii. A fost intemeietorul teoriei
circulatiei cuvintelor a analizat substratul autohton dacic a publicat documente importante
despre istoria rominilor a scris prima mare drama istorica din literature romineasca a
contribuit la imbogatirea lb literare.
Prin poezia lui Hasdeu se poate define spiritual unui romantic radical de un temperament
volcanic uneori violent A scris mai ales satire si balade in care se obserrva un continut bogat
de idei.Activitatea poetica a lui Hasdeu nu a fost apreciata de multi critici literari
contemporani autorului acesta polemizin dur cu membrii Junimiii pe marginea rolului
poeziei a teoriei fondului si a formei artei.
A trebuit sa treaca ani ca geniul si opera lui sa fie appreciate la justa valoare B P Hasdeu
ocupindusi locul de cinste in galleria inaintasilor nostri.
Personalitate enciclopedic, temperament plin de vitalitate, Hasdeu se situeaz printre acele
spirite polivalente culturale care, deopotriv, fascineaz i irit. Pentru c s-a risipit pe prea
multe planuri, concepndu-i proiectele la scar gigantic, el nu a reuit s finalizeze nici una
dintre marile sale lucrri. Lui i se atribuie meritul de a fi iniiat metoda editrii critice a
textelor din epoca medieval, metod pe care el nsui a aplicat-o, publicnd documente din
secolul al XVI-lea n Cuvinte din btrni (1878-1881)
Prima drama romantica de inspiratie istorica, "Razvan si Vidra" prezinta o viziune pasoptista
asupra trecutului, in spiritul ideilor "Introductiei" la "Dacia literara". Punctul de plecare l-a
constituit un articol al lui Balcescu despre Razvan-Voda, publicat postum in "Romania
literara" (1852).
Piesa apeleaza la o serie de conventii si teme cunoscute cititorului din literatura romantica
anterioara. Gasim astfel, in piesa, tema saracului imbogatit din intamplare care refuza bogatia,
a stapanului devenit robul robului sau, a celui umil si dispretuit care se ridica datorita
meritelor sale proprii, a razbunarii prin bunatate, etc. Pentru descrierea si realizarea scenica a
acestor situatii dramatice romantice, autorul utilizeaza procedee retorice, in general
declamative si bazate pe exagerari, pe o viziune hiperbolica a realitatii. Unul dintre cele mai
frecvente procedee este "repetitia", cu diversele ei variante: repetitia unui cuvant ("caci tu, tu
ai fost pricina..."), a unui grup de cuvinte la inceputul unei sintagme sau propozitii dintr-un sir
de acelasi fel ("Nici un sprijin, nici un reazam, nici un scut..."), repetitia unui cuvant prin unul
sau mai multe sinonime ("Si-l intinde, si-l anina, si-l agata.") sau reluarea unui cuvant de la
sfarsitul unui vers la inceputul urmatorului. Hasdeu imbogateste literatura romana cu un
personaj feminin de referinta, reflecand ideile inaintate ale autorului. Vidra este un personaj
complex, viguros, o femeie voluntara, ambitioasa, cu gustul maririi. Apartinand neamului
"acelui groaznec barbat/Care numai c-o-mvancire patru domni a rasturnat" ea infrunta energic
prejudecatile sociale si de rasa.
Celelalte personaje sunt impartite in doua "tabere" opuse, pe principul antitezei romantice.
Astfel Sbierea, Ganea, Basota sunt robii averii, ai autoritatii feudale subordonata marilor
latifundiari; iar la polul opus se afla luptatorii pentru libertate sociala, omenie, demnitate.

Incadrarea acestei drame in curentul romantic se poate motiva prin mai multe caracteristici:
. sursa de inspiratie o constituie istoria, cu evenimentele ei neobisnuite (inlocuirea unor
domnitori, lupte, tradari) si cu modificarile pe care le comporta destinul unor personaje;
. personajele de exceptie: Razvan este apasat de prejudecata originii sale, are un temperament
infocat, generos, puternic, dar si labil (in fata Vidrei); la randul ei, nepoata lui Motoc este
frumoasa, energica, ambitioasa, visatoare de marire;
. destinul personajelor principale (alcatuit din marire si decadere);
. antitezele; (Razvan/Sbierea);
. culoarea de epoca;
. specia literara (drama fiind proprie romantismului);
. conflictele puternice.
Prin toate aceste calitati, drama istorica "Razvan si Vidra" de Bogdan Petriceicu Hasdeu,
ramane o lucrare de referinta in literatura romana .
Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric i om politic, Hasdeu a
fost una dintre cele mai mari personaliti ale culturii romne din toate timpurile.
Destinul uman in Razvan si Vidra
Rzvan este personajul principal in aceast dram. Apare ca un personaj excepional, pus in
imrejurri excepionale, igan dezrobit, cu virtui remarcabile, robit a doua oar va deveni un
luptor pentru dreptate social.
Destinul lui Rzvan este cel al unui erou romantic, de excepie. El va cunoate de-a lungul
celor cinci cnturi bucuria mririi, dar i amrciunea cderii. Este pasional, inflcrat,
energic, activ, hotrit i inreprinztor, ii furete idealuri mari umane: dreptate social i
libertate individual. Sub impulsurile Vidrei, care i-a injectat, pictur cu pictur patima
mririi, el va fi animat de ambiia puterii; de a deveni domn pe scaunul Moldovei.
Preuind libertatea, Rzvan prefer treangul dect s fie iari rob, relevnd demnitatea
uman (ntins la spinzurtoare!/ omul om s fie slobod, dect rob, mai bine moare). Fiind
fcut hatman, in timpul noului domn Aron-Vod i dndu-i-se un loc in divan pnetru
calitile sale vestice de vajnic lupttor comploteaz, dorind tronul Moldovei. Trdat, el nu
reuete dect o clip, deoarece inlarea coincide cu cderea (Am biruit i mor!). Coincidena
romantic stranie se produce, alturi se afl cadavrul lui Zbierea, amndoi sunt supui
destinului fatal-morii. In ultima clip, Rzvan este cuprins de marosmul deertciunii: praf,
pulbere i cenu; uitam c viaa e o punte dintre leagn i mormnt!.
Scris in limbaj poetic-dramatic, cu elemente populare i de culoare local-istoric, drama
Rzvan i Vidra configureaz dimensiunile unei literaturi dramatice de inspiraie istoric,
cu implicaii filosofice.
Vidra
Vidra este nu numai eroina principala si de exceptie a dramei "Razvan si Vidra", ci si un
personaj de referinta din literatura romana. Personaj complex, Vidra este o prezenta feminina
de exceptie, cu o puternica vointa, viguroasa, energica, clocotind de viata si foarte ambitioasa.
insetata de marire, Vidra stimuleaza orgoliul si energia latenta ale lui Razvan, folosind
modalitati variate. Patima pentru bani care-1 stapaneste pe Sbierea este un exemplu pe care
Vidra i-1 da lui Razvan, o pilda demna de urmat pentru evolutia personajului in drumul lui
spre marire: "Vezi! invata de la dansul patima ce vrea sa zica!/ O! daca si tu, Razvane, ai simti

asa de tare/ Mandra patima de-a creste tot mai mare si mai mare". Ca un adevarat strateg,
Vidra adopta cele mai eficiente tactici de impulsionare si ambitionare spre marire ale
barbatului pe care-1 iubeste cu inflacarare; atunci cand Razvan este fericit ca a fost inaintat la
gradul de capitan in oastea leseasca, ea isi manifesta dezamagirea, reprosandu-i ca se
multumeste numai cu atat ("Capitan? Ce mare treaba! Capitanu-i o furnica! o jucarie! E un
covrig^") si-1 dispretuieste pentru ca-i lipseste "setea de-a merge-hainte", amenintandu-1 cu
dispret: "Fugi! Mi-e mila si mi-e jale! Mic, tot mic si iarasi mic/ () Eu te las! Te las,
Razvane!". Vidra este o femeie viteaza, curajoasa si se arunca in lupta alaturi de Razvan fara a
se teme de moarte, asa cum o descrie Hatmanul lesesc: "Acea femeie viteaza/ Ce te-nsoteste-n
razboaie, infrunta moartea, vegheaza/ Pe campul de batalie, in rand cu ostasii mei,/ Pe careades ii intreceMinune dintre femei!".
Ambitia si setea ei de marire n-au limite si atunci cand Razvan ajunge domnitorul Moldovei,
ea ii ureaza entuziasmata: "Tu sa legi intr-o cununa toate tarile, romane,/ incat de la Marea
Neagra pan-la falnicul Carpat/ Sa nu domnesti ca un Voda, ci ca Razvan-imparat!".
Energica, vulcanica, ferma si iubitoare, cu o vointa si o tenacitate iesite din comun, Vidra a
fost asemanata cu eroinele antice pentru echilibrul interior si discretia cu care-si suporta
suferinta, reiesite din scena mortii barbatului pe care 1-a iubit cu toata fiinta ei: "Nu vezi ca-i
moarta si Vidra? N-a zis un singur cuvant/Nici o vorba, nici un tipat privind pe Razvan ca
moare !" (VulpoI).
Referindu-se la acest personaj feminin incarcat de forta si energie, Eugen Lovinescu vede in
Vidra o eroina "manata de ambitie: o femeie ce-si face din barbat un brat, pentru a-si realiza
nesatul stapanirii si spiritul de initiativa, amestec din Doamna Chiajna si din Lady Macbeth".

Nicolae filimon
Nicolae Filimon (1819-1865) este primul scriitor realist din literatura romana, introducand
descrierea exacta a unei epoci si a caracterelor ei, guvernata de un principiu moralist, potrivit
caruia binele invinge raul.
Ciocoii vechi si noi"Ciocoii vechi si noi" este primul roman realist din
literatura romana: Dinu Paturica e un nou Julien Sorel, folosind insa
metode mult mai veroase pentru escaladarea scarii sociale. Romanul,
balzacian prin structura, prin tipologia personajelor si prin viziunea
scriitorului omniscient, se adreseaza tuturor noilor veniti, unei noi paturi
sociale, cocotate in ierarhia sociala prin frauda, prin ruinarea si aproprierea
averii stapanilor. Romanul lui Nicolae Filimon ne introduce intr-o lume de
inceput de secol al XlX-lea, crepusculara, plina de intrigi, de lupte pentru
parvenire, duse in jurul unor acareturi, mosii si functii ale unei tari pustiite,
pline de oameni mercantili, cu porniri rapace, pusi pe capatuiala prin orice
mijloc, fara scrupule. Epoca fanariota, ajunsa in roman la asfintit, este
perioada cea mai lipsita de stralucire din istorie, fiind plina de jafuri,
masacre si lupte pentru putere dirijate din afara tarii, din inima putreda a
Imperiului Otoman. in "Ciocoii vechi si noi" sensul demersului scriitprului
este de a demitiza istoria, pentru ca epoca infatisata se inscrie in sfera
banalului, a lumii lipsite de perspective, supuse puterilor trecatoare,
perfide si aservite numai interesului material. Filimon foloseste surse
istorice putine, iar incercarea de literarizare a istoriei este, intr-o oarecare
masura, ineficienta, personajele sale nefiind animate de idealuri inalte, ci
de scenariile subtile ale unor intrigi financiare si de dobandire a puterii, in
contextul bulversant al dominarii fanariotismului. La un alt capat se afla
personajul dezvoltat de proza realista, personaj care cunoaste o dezvoltare
mai mult sau mai putin uniforma de a lungul textului. n crearea
caracterului scriitorul se va inspira din realitatea cotidiana. Puternicul simt
al observatiei probat de autorul realist dezvolta un cult pentru detaliu si
pentru ntmplarea semnificativa. George Calinescu vede n realism
oglindirea fenomenalului sub speta ideologicului [] metoda care pune
arta n concordanta cu realul. De aici decurg o serie de trasaturi specifice
prozei realiste: lipsa idealizarii, atitudinea critica fata de societate (Nicolae
Filimon Ciocoii vechi si noi, stilul uneori solemn si impersonal, interesul
pentru amanuntul plasticizant (descrierea fidela a interioarelor, arta
alcatuirii portretelor), preocuparea sub forma unei obiectivitati lucide
pentru social.
Plasandu-le pe un fundal social realist, Nicolae Filimon isi construieste personajele antitetic
(procedeu specific creatiei romantice), in concordanta cu intentia de a educa, opunand

personajele negative -; Dinu Paturica, Chera Duduca, Chir Costea Chiorul -; personajelor
pozitive -; Gheorghe, banul C., Maria. In final scriitorul isi sanctioneaza ferm personajele,
sfarsitul spectaculos aducand izbanda binelui.
Este evident faptul ca la Filimon realismul se intersecteaza cu romantismul, insa
preponderenta au elementele realiste: critica sociala realizata de scriitor in Dedicatie si
Prolog, obiectivitatea stilului si crearea tipologiilor.
Ciocoii vechi si noi este primul roman tipologic, cu eroi complecsi. Prin Dinu Paturica,
tipul ciocoiului, al arivistului epocii zugravite de Filimon, scriitorul deschide drum romanelor
lui Duiliu Zamfirescu si Ion Marin Sadoveanu, care completeaza seria tipologica a arivsitului.
Romanul lui Nicolae Filimon are o puternica tenta moralizatoare, accentuata in final, care
vine ca o argumentare a proverbului romanesc: Dupa fapta si rasplata.
"Ciocoii vechi si noi" este primul roman realist din literatura romana deoarece, se prezinta
metode veroase pentru escaladarea scarii sociale. Romanul, realist prin structura, prin
tipologia personajelor si prin viziunea scriitorului omniscient, se adreseaza tuturor noilor
veniti, unei noi paturi sociale, urcata in ierarhia sociala prin frauda, prin ruinarea si
aproprierea averii stapanilor. Romanul lui Nicolae Filimon ne introduce intr-o lume de inceput
de secol al XlX-lea, crepusculara, plina de intrigi, de lupte pentru parvenire, duse in jurul unor
acareturi, mosii si functii ale unei tari pustiite, pline de oameni mercantili, pusi pe capatuiala
prin orice mijloc, fara scrupule. "Ciocoii vechi si noi" un roman realist profund, cu note de
proiectie spre modernitate, spre deschiderea operei prin interventia autorului omniscient in
comentariul textului.
Romanul este realist fiindca scriitorul adopta o atitudine critica fata de realitatea sociala
pedepsindu-i pe cei rai si rasplatindu-i pe cei care duc o viata morala. Tema, eroii, conflictele,
subiectul sunt luate din viata sociala. Scriitorul se documenteaza ca * functionar la arhivele
statului si trateaza stiintific elaborarea romanului ca Balzac.
El introduce tehnica colajului adica reproduce documente ca: scrisori, acte, socotelile din
registre, pentru a intari nota de autentic.
Structura narativa este simpla, liniara, dar are unele digresiuni inutile, ca in capitolele care
trateaza viata teatrala. Evolutia eroilor pozitivi ca Banul C, fiica sa Maria, vataful Gheorghe
este slab urmarita. Analiza psihologica si tipizarea, cu care surprinde bine pe arivisti sunt, in
cazul eroilor pozitivi, ineficiente. Acestia sunt scheniatici si neconvingatori.
Elementele romantice ca serenadele unui calemgiu facute Cherei Duduca, idila dintre vataful
Gheorghe si fiica banului C, Maria, casatoria noaptea a lui Dinu Paturica cu Chera Duduca si
conflictul cu Andronache Tuzluc in biserica sunt putine si fara importanta in economia
romanului, ca si cele clasiciste. Clasicismul se face simtit prin finalul moralizator, prin
trasaturile genaral-umane ale eroilor pozitivi mai ales.
Romanul este realist si va constitui un punct de inceput al romanului romanesc alaturi de
romanele lui Dimitrie Bolintineanu Manuil si Elena, al lui Mihail Kogalniceanu Tainele
inimii. El este o profunda analiza a societatii fanariote in mecanismele ei esentiale, este o
imagine a unei lumi, care deja disparuse la jumatatea secolului al XlX-lea, cand a fost scris
romanul. El arata cauzele care au dus la prabusirea societatiifeudale si la impunerea
reformelor realizate de Alexandru loan Cuza.

Junimea
"Junimea" este o grupare cultural, iniiat de tineri intelectuali entuziati ca Petre Carp,
Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi, avnd ca mentor pe Titu Maiorescu. Printr-o
bizar dar sugestiv coinciden, Titu Maiorescu avea, la iniierea societii "Junimea" (1863),
exact vrsta lui Mihail Koglniceanu atunci cnd a creat micarea cultural "Dacia literar",
adic 23 de ani.
Societatea cultural "Junimea" a luat fiin la Iai n 1863 i a avut dou direcii principale:
una literar i alta cultural. Pentru a promova ideile "Junimii", se nfiineaz, tot la Iai, la 1
martie 1867, revista "Convorbiri literare", n care se vor publica i principalele opere ale
scriitorilor de valoare ai epocii.
Etapele "Junimii":
1863-1874 - activitatea s-a desfurat la Iai i a fost important mai ales prin caracterul ei
polemic n domeniul limbii, al literaturii i al culturii. Se promoveaz n aceast perioad
principii estetice i sociale;
1874-1885 - se consolideaz "o nou direcie" n literatura romn, prin apariia operelor de
maturitate ale lui Eminescu, Creang, Caragiale, Slavici;
dup 1885 - "Junimea" mpreun cu revista "Convorbiri literare" se mut la Bucureti.
Activitatea junimitilor se canalizeaz n aceast perioad ctre preocupri universitare,
cptnd un caracter academic. n aceast etap, junimitii se intereseaz de dezvoltarea altor
domenii ale vieii culturale, neabordate pn acum i anume filozofia, istoria, geografia. Ca
urmare, se public primele studii de istorie (A.D.Xenopol - "Istoria romnilor", n 14 volume)
i de filozofie (Vasile Conta).
Obiectivele "Junimii":
rspndirea spiritului critic;
ncurajarea literaturii naionale;
neatrnarea intelectual apoporului romn;
originalitatea culturii i a literaturii romne;
crearea i impunerea valorilor naionale;

educarea oamenilor prin cultur (culturalizarea maselor), eforturile lor ndreptndu-se spre
receptarea i nelegerea culturii de ctre popor;
unificarea limbii romne literare;
Manifestrile "Junimii", organizate cu scopul concretizrii obiectivelor:
Educarea publicului prin "preleciuni populare" , reuind s impun o mentalitate junimist n
epoc, fr dogme i s dezvolte spiritul oratoric pe care l considerau o art.
Unificarea limbii romne literare ncepe prin propunerea junimitilor privind nlocuirea
alfabetului chirilic cu cel latin, propunere exprimat nc din 1860. n acest sens, Titu
Maiorescu public articolul "Despre scrierea limbei romne" (1866), n care susine toate
ideile junimiste privitoare la limb: ortografia s& fie fonetic, nlocuirea alfabetului chirilic cu
cel latin, respinge etimologismul susinut de paoptiti, propune normarea limbii (introducerea
de reguli gramaticale). Ca urmare a efortului lor, Academia Romn aprob i oficializeaz
aceast scriere pentru ntreaga ar.
Interesul pentru literatur se manifest nc de la nfiinarea societii i a revistei. nc din
1865, junimitii emit ideea publicrii primei antologii de poezie romneasc pentru colari, iar
n primul numr al revistei "Convorbiri literare", Titu Maiorescu public studiul "O cercetare
critic asupra poeziei de la 1867", care l va consacra definitiv ca ndrumtor i critic literar. n
domeniul literaturii, privind poezia, se vorbete deja despre eminescianism, este apreciat
Vasile Alecsandri i se pune accent pe poezia popular; n proz, se remarc n mod deosebit
Ioan Slavici i Ion Creang; n dramaturgie, cel mai valoros este Ion Luca Caragiale.
Tudor Vianu a definit n "Istoria literaturii romne moderne" fenomenul cultural junimist,
pe care 1-a caracterizat prin identificarea trsturilor dominante: "spiritul filozofic", "spiritul
oratoric", "gustul [..".] clasic i academic", "ironia" i "vestita zeflemea junimist", "spiritul
critic".
v n concluzie, esena cultural junimist nsumeaz spiritul filozofic i oratoric, spiritul clasic
i academic, ironia s: spiritul critic
Titu MAIORESCU
Titu Maiorescu a fost mentorul Junimii, critic literar, eseist si filozof. Contributia lui Titu
Maiorescu este foarte importanta in domeniul limbii, al literaturii, al esteticii si al filozofiei.
Varietatea preocuparilor sale l-a facut pe criticul literar Nicolae Manolescu sa afirme, ca
domeniul de activitate a lui Titu Maiorescu este toata cultura.
Prin combaterea mediocritatii, a lipsei de talent, Titu Maiorescu a facut o necesara opera de
salubrizare si ierarhizare a valorilor. El a desfasurat o activitate de indrumator al culturii si a
literaturii romanesti intr-o perioada cand acestea erau amenintate de impostura si noua
valoare.
Contributia lui Titu Maiorescu in domeniul limbii este deosebita si tine de Introducerea
alfabetului latin in locul celui chirilic, Folosirea ortografiei fonetice: Fiecare cuvant se scrie
cum se pronunta, Combaterea etimologismului, imbogatirea vocabularului cu neologisme,
Combaterea stricatorilor de limba etc.
Parerile in domeniul limbii si-au dovedit valabilitatea. in 1880-1881 Academia romana aproba
sistemul ortografic propus de Titu Maiorescu pentru intreaga tara. Astfel junimea si Titu
Maiorescu au constituit un factor important al unificarii limbii romane literare moderne.
In domeniul literaturii Titu Maiorescu a dovedit intuitie, bun gust si simt al valorilor.
in domeniul culturii Titu Maiorescu si junimistii pledau pentru ridicarea fondului autohton la
inaltimea formelor imprumutate.

Titu Maiorescu defineste conditiunea ideala si materiala a poeziei. Conditiunea ideala

cuprinde totalitatea sentimentelor, emotiilor, pasiunilor exprimate de poet. Conditiunea
materiala cuprinde cuvintele, exprsiile, figurile de stil prin care poetul isi exprima
sentimentele.Criterile dupa care Titu Maiorescu isi realiza critica literara se vroiau exclusiv
estetice.in societate Titu Maiorescu era un mentor, lansand si sustinand nume care s-au inscris
in istoria literaturii. In calitate de critic, Titu Maiorescu a fixat terminologia de specialitate in
critica si estetica;analizele pe care le-a facut operelor lui Eminescu, Caragiale, Sadoveanu,
Goga vor fi exacte si pertinente(adevarate), dar in teoriile generale estetice el va ramane intrun taram depasit, acela al "artei pentru arta".
Ca mentor spiritual al Junimii si critic literar , a pus in valoare cele mai representative figure
ale literaturii romine: V Alecsandri, M Eminescu, I L Caragiale, O Goga, M Sadoveanu etc.

Mihai Eminescu
Greu se gasesc cuvinte pentru a-l descrie asa cum trebuie pe poetul Mihai Eminescu. Sunt
insa si certitudini. Geniul sau literar, creatia sa fara egal, nu pot fi negate. Viata grea pe care a
dus-o, plina de privatiuni, nu poate fi contestata. Felul in care a ars, cu versuri de foc, modul
in care s-a stins, nu se pot contrazice. Iar sfarsitul i-a fost crud si l-a transformat intr-o figura
tragica a existentei romanesti.
Inc de la primele poezii Mihai Eminescu a surprins contemporaneitatea cu genialitatea sa
liric,n care cuprinde la un loc ntreaga spiritualitate romneasc,regsindu-se aici sufletul
poporului,al srmoilor i al viitorimii. Dragostea lui Eminescu pentru folclorul romnesc este
vizibil n toate poeziile sale ,transparnd prin toi porii creaiei i simirii lirice
Opera lui Eminescu, poet al visului cosmic si mitologic, isi are locul propriu nu numai in
literatura romana, ci si in cea universala. Generatiile in succesiunea lor isi transmit ca pe o
datorie sacra convingerea, ca Eminescu este cel mai mare poet national. Referindu-se la
valoarea creatiei eminesciene din punctul de vedere a relatiei natioanal universal George
Calinescu afirma: fiind foarte roman, Eminescu este un mare poet universal.
Venere si Madona
Titlul poeziei denumeste inca de la inceput antiteza,figura de stil intalnita la nivelul intregului
text. antiteza dintre cele doua tipuri de femei:Venere tipul femei adulterine ce e frumoasa, dar
infidela sotului, iar Madona este considerata femeia ideala pentru ca este casta,pura,sfanta.
Poetul vine cu proiectia femei ideale a iubitei. Predomina imagini artistice create cu ajutorul
comparatiilor,inversiunilor si al epitetelor duble"tanara si dulce veste". Poezia este structurata
pe o antiteza romantica ce persista si la nivelul versurilor(demon-sfanta)dispretul este
principalul sentiment al aceste secvente lirice.
Tema poeziei este dragostea, sentimentul de veneratie p e c a r e p o e t u l i l a d u c e
i u b i r i i v a z u t i n m a i m u l t e i p o s t a z e : femeia terestra(normala), femeia inger si
femeia demon. Esteo poezie specifica varstei adolescentine prin marturisirea unoroscilatii

sufletesti. Aceasta poezie infatiseaza iubirea perfecta in ochii unuiadolescent care o poate
asocia cu ceva divin, supranatural.
Intunericul si poetul
Poetul isi descrie stradania de scritor cu multa darauire de sine, traieste intro continua
stradanie poetica, pentru ca Tu crezi ca eu egeaba mam scoborit din stele, purtind pe
fruntemi raza natiunii mele Poetul e vesnic infratit cu stradania si suferinta, daca e sa gindim
la rece intradevar poetul e ceva trecator trecator prin lume strain si efemer, nu e decit o stafie
ce cinta iesita din mormint, si asta toate pentru ca noi oamenii sintem de piatra si nu admiram
frumosul,prea tirziu ne dam seama de pierderea unor oameni de valoare. De asta si poetul e
trecator prin lume ca un strain desi noi sintem straini fata de el.

Epigonii
Poezia se structureaz pe o antitez, element caracteristic romanticilor antiteza trecutprezent. i tot de la romantici mprumut Eminescu, elogierea trecutului n comparaie cu
prezentul deczut.
Poezia debuteaz printr-o strof n care autorul face o avocare global a operei de dinainte , pe
o tonalitate euforic, superlativ.
Imaginea trecutului este paradisiac. Eminescu nu face economie de epitete i
metafore.Persist ecouri din poezia naintasilor dar apar i accente eminesciene.
Strofa I poate fi considerat ca un fel de preludiu al unei apologii, a unei laude nemsurate.
Cnd privesc zilele de-aur a scripturelor romne,
M cufund ca ntr-o mare de visri dulci si senine
Si n jur parc-l colind dulci si mndre primveri,
Sau vd nopti ce-ntind deasupr-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori n frunte, verzidumbrvi cu filomele,
Cu izvoare-ale gndirii si cu ruri de cntri.
Vd poeti ce au scris o limb, ca un fagure de miere,
Reprezinta manifestul literar al poetului , deoarece Eminescu exprima crezul sau artistic.
" Epigon " = urmas nedemn al unui inaintas ilustru . Eminescu se incadreaza pe sine in randul
epigonilor , chiar prin aceasta poezie se distinge de contemporani.

Numai poetul
Una din seriile de poezii in care autorul decrie trecerea timpului,si menirea omului de creatie,
subliniind treceerea ireversibila a timpului si a lumii, si subliniind stradania poetului.
Scrisoarea a II
Poetul subliniaza faptul ca arta s-a degradat tot atat cat si gandirea, intr-un fel care jigneste pe
artistul adevarat. S-au degradat relatiile public-autor, evident in favoarea acelui ,,soi ciudat de
barzi", care si ei instaureaza o ordine a non-valorii, s-au degradat si telul artistului clasic,
gloria, si obiectul principal al liricii, iubirea. Eul liric este cel care se revolta impotriva
necunoscatorilor tainelor artei, ale vietii, si prin actul sau poetic face lumina in sertarul mintii
acelora.Considerandu-se indreptatit de a contura lumii o noua infatisare, invesmantata cu

rodul mintii creatoare, eul poetic cugeta la starea actuala a umanitatii necizelate si cu ajutorul
demersului literar al intrebarilor retorice ii destainuie cititorului motivul framantarilor sale
launtrice "de ce pana mea ramane in cerneala, ma intrebi?".Cu acest enunt interogativ poezia
isi croieste drum spre mistuirea tuturor neintelegerilor create de atitudinea energica a poetului
de a disipa sursele incertului, ale inesteticului, ale ascunsului.
Ce spune, n esen, acest poem? C poezia este rodul unor stri interioare adnci, a unor
doruri vii i patimi multe, cum spune poetul n Criticilor mei, a unei sacre taine a sinelui,
un act grav n care aspru este drumul ctre expresia pur.

Semnificatia modelului cosmologic platonician in structura discursului eminescian

Poezia eminesciana parcurge trei etape: prima etapa in con- sonanta cu viziunea romantica de
la 1848 este fondata pe un model cosmologic platonician si are ca erou liric preferat copilul. A
doua etapa marcata de gandirea lui Schopenhauer dezvaluie caracterul iluzoriu al armoniei
lumii, este obsedata de problemele de sens ale existentei umane intr-o lume tentata sa rezolve
aceasta criza intr-o maniera romantica. Ultima etapa a creatiei eminesciene abandoneaza
modelul cosmologic platonician pentru unul de tip Kantian. Capitolul al II-lea: trateaza
universul paradisiac corespunzator modelului cosmologic al lui Platon si relatia dintre poezia
eminesciana si cea a generatiei de la 1848. Cu tenta erotica in stil Alecsandri (De-as avea) sau
Bolintineanu (O calatorie in zori), satirica (Junii corupti), patriotica (Ce-ti doresc eu tie, dulce
Romanie) sau istorica (Horia), poezia lui Eminescu reia motivul lumii ca substanta divina a
lumii, insa, se ataseaza mai ales vizionarismului pasoptist care se exprima in constituirea
idealului national si politic pe conceptia mesianica asupra rolului pe care-l are de indeplinit
poetul. Bardul emines-cian este reincarnarea poetului profet al pasoptistilor si el ia chiar,
adesea infatisarea poetilor generatiei precedente. Vocatia poeziei nu e placutul ci sublimul
deoarece se vrea cantarea profetica ce concureaza si stapaneste natura si natura umana
dezlantuita: Astfel iti e cantarea, batrane Heliade, Cum curge profetia unei Ieremiade, Cum se
razbun-un vifor zburand din nor in nor. Ruga-m-as la Erato, sa cant ca Tine, barde, De nu in
viata-mi toata, dar cantecu-mi de moarte Sa fie ca Blesteme -Ti sa-l cant, apoi sa mor.
Osciland intre Dumnezeu si Satana, intre credinta si blestem Muresanu (Andrei Muresanu,
erou national si poet al desteptarii neamului devenit eroul faustic al uneia dintre cele mai
frumoase poeme dramatice eminesciene) e un spirit torturat, dar mantuit totusi de sentimentul
apartenentei sale la o comunitate nationala greu incercata, nu insa invinsa. La 1871, bardul
este inlocuit printr-o fiinta demonica. Blestemul demonic alterneaza cu rugaciunea si vechiul
bard redevine vocea ce va celebra destinele eroice ale unui popor martirizat: Vad cerul lan
albastru sadit cu grau de stele, El imi arata planul adancei intocmele Cu care-si misca sorii. In
samburul de ghinda E un stejar. (...)

Mihai eminescu Imparat si proletar

1. Poemul transpune conceptia poetului despre sensul devenirii istorice.
2. Cezarul intruchipeaza figura ganditorului profund, in timp ce proletarul are ca avantaj
actiunea.
3. Cele doua arhetipuri (cezarul si proletarul) sunt elementele evolutiei, prin rolul lor
antinomic.
Poemul este creat pe tema zadarniciei idealurilor intr-o lume supusa mortii.
Poemul cuprinde patru tablouri. In primul tablou, un proletar rosteste un discurs agresiv si
incitator despre nedreptatile sociale. El ii indeamna pe confratii sai sa distruga societatea, sa
sfarame tot ce arata mandrie si avere si peste ruine sa construiasca piramide uriase si o lume
in care placerile sunt egal impartite.
Tabloul al II-lea il infatiseaza pe imparat plimbandu-se pe malul Senei. El mediteaza asupra
conditiei sale de varf mandru al piramidei sociale, stiind ca in lume domneste nedreptatea,dar ca aceasta este o problema de nerezolvat, mai precis, constituie insasi esenta lumii.
Tabloul al III-lea prezinta imagini de revolta generala. in Paris izbucneste revolutia: plebea
proletara incendiaza, ridica baricade, isi dezlantuie furia.
Ultimul tablou cuprinde meditatia filozofica a cezarului. Detronat, imparatul reflecteaza
asupra conditiei omenesti; el stie ca dorinta si marirea sunt cele doua atribute esentiale pentru
fiinta omeneasca. Unii ajung stapani, altii - sclavi. Toata zbaterea omeneasca devine zadarnica
intr-o lume incerta care ar putea fi doar visul eternitatii neclintite.
Poemul imparat si proletar prezinta nemultumirile adanci ale fiintei omenesti in doua ipostaze
extreme: plebeul sarac si sceptic si varful mandru al piramidei sociale - imparatul. In
amandoua situatiile omul este nemultumit de sensul vietii. Pentru proletar, nefericirea are
origini sociale; el isi resimte conditia de sclav cu furie si se amageste cu vise utopice, in timp

ce pentru imparatul intelept amaraciunea este de ordin filozofic. Cele doua perspective asupra
vietii sunt cuprinse in doua formule compozitionale distincte: discursul retoric al proletarului
si meditatia cezarului. Ambele tipuri discursive sunt specifice romantismului si exprima
patosul revolutionar si, respectiv pesimismul contemplativ al fiintei romantice.
Discursul proletarului se completeaza cu scenele revolutionare, cu actiunea care vine sa
rezolve nemultumirea proletara. Cele doua tablouri, primul si al III-lea, exprima calea cea
simpla pe care se intemeiaza evolutia: protestul rostit si distructia. Alcatuit dupa schema tipica
a oratoriei contestatare, discursul din primul tablou constituie un rechizitoriu al conditiei de
sclav.
Nedreptatile de tot felul sunt puse pe seama celor bogati, iar solutia pentru starea de
nemultumire este ca societatea impartita in stapani si servitori sa fie distrusa. Imperativele
insurgentului sunt fara drept de replica: Zdrobiti oranduiala cea cruda si nedreapta / Ce lumea
o imparte in mizeri si bogati! Totul trebuie distrus: palatele, statuile, dar si arta, pentru ca
exprima idealurile lumii nedrepte, trebuie sfaramate. Aceasta viziune apocaliptica, venita din
furia umilintei, nu ilustreaza nicidecum conceptia lui Eminescu, ci exprima doar o extrema a
nemultumirii omenesti, anume cea universal valabila in situatii de criza sociala. Poetul se
regaseste mai degraba in meditatia cezarului, care crede in predestinare. Pentru el, oamenii se
nasc pregatiti pentru o conditie sociala, caci lumea este impartita in rai si buni, in saraci si
bogati, in invinsi si invingatori: Se petrifica unul in sclav, altu-mparat. Ideea revine obsesiv in
textele eminesciene, confirmand teza de mai sus; astfel, in poemul Gemenii, regele alungat
spune: Ei! lumea-i impartita in prosti si in sireti,/ Iar patimiilor rele viclenii le dau pret.
impotriva acestei evidente nu se poate lupta.
Cezarul din acest poem apare in tabloul al doilea doar ca ganditor patruns de acelasi adevar
ineluctabil ca si proletarul, de altfel, si anume ca lumea este guvernata de un principiu rau:
Convins ca voi el este-n naltimea-i solitara /Lipsita de iubire, cum ca principiul rau,/Nedreptul
si minciuna al lumii duce frau. Dar, spre deosebire de proletarul care crede cu naivitate intr-o
lume a egalitatii si a fericirii mitice, imparatul este convins ca rostul omenirii este de a trai sub
opresiunea destinului, in acelasi ritm implacabil ca al loviturilor de ciocan: Istoria umana in
veci se desfasoara / Povestea-i a ciocanului ce cade pe Hau.
Si cezarul, si proletarul cauta cai de a iesi dintr-un univers nemultumitor: pentru proletar
exista calea razvratirii, pe cata vreme pentru intelept nu este decat aceea a intelegerii. in a
doua ipostaza, bantuit de fantoma regelui Lear, cezarul amanunteste rostul lumii in termeni
schopenhauerieni. Lumea profana, opresata de clipa cea repede, se deruleaza in virtutea unei
dorinte originare. In viziunea lui Schopenhauer1, lumea este o reprezentare subiectiva, iar
materia nu este decat o minciuna adevarata. Esenta fiintei este vointa, iar corpul reprezinta
manifestarea ei nemijlocita. Motorul intregii existente il constituie egoismul, vointa
individuala de devenire, idee care se regaseste intocmai in meditatia cezarului: Al lumii-ntregulsambur, dorinta-i si marirea /in inima oricarui i-ascuns si traitor... Dar, ca si filozoful
german, Eminescu se intoarce la sursele acestei idei, la scrierile hinduse. Dorinta originara
(kama) este un dat general si prin el se manifesta fiinta. in acest sens, existenta se traduce
printr-un singur arhetip transformat prin rematerializari modelate de timpul fiintei: Si-n toata
omenirea in veci acelasi om. Dorinta ia forme variate, dar ele apartin vietii globale.
In aceasta lume trecatoare, viata seamana cu o pedeapsa, omului neramanan-du-i decat
consolarea ca existenta materiala nu este decat un vis al eternitatii. Atitudinea de dezamagire
pesimista vine tot din filozofia schopenhaueriana: pentru filozoful german, fericirea este doar
un vis; oamenii se nasc pentru a fi devorati de tristete. De aceea, in viata individuala
optimismul nu este decat o nerozie2. Pe aceasta idee se intemeiaza, in general, atitudinea
artistului romantic, torturat de limitele destinului omenesc, si cu precadere cea eminesciana.
Cugetarea cezarului reprezinta un raspuns subtil la intrebarile proletarului. Revolta acestuia
nu modifica prin nimic sensul general al lumii. Acel memento pe care viseaza sa il aseze pe

frontispiciul istoriei nu schimba esenta lumii si nici nu instaureaza vremile-aurite. Si actiunea

proletarului, si meditatia imparatului fac parte din aceeasi proiectie efemera a eternitatii.
Confortabil si ademenitor, gandul cezarului nu este chiar atat de pesimist precum pare la
prima vedere: Cand stii ca visu-acesta cu moarte se sfarseste,/ Ca-n urma-ti raman toate astfel
cum sunt, de dregi /Oricat ai drege-n lume - atunci te oboseste /Eterna alergare... si-un gand
te-ademeneste:/ Ca vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi. Asadar, nimic din ceea ce se
intampla nu conteaza cu adevarat, caci este doar un vis, doar o intrupare venita din eternitate.
De aceea, omului ii ramane privilegiul cugetarii, care il fereste de dorintele nemarginte si de
ispitirea formelor. in metamorfoza generala exista un singur mesaj important: intelesul iacelasi la toti dat.
mprat i proletar sintetizeaz principalele tendine ideologice ale epocii, modul n care
poetul devine militant social, participant la marile confruntri de idei, realiznd o poezie
social, angajat, ca ecou al evenimentelor sociale, ca emanaie a contiinei sociale.

Ciclul Scrisori chintesena operei poetice eminesciene: arta compoziiei, spectrul

viziunilor, varietate tematic.
Marile resurse ale gndirii social-estetice a lui Eminescu, conceptia despre lume si viata a
poetului, protestul sau romantic mpotriva scepticismului contemporanilor, mpotriva falselor
idealuri si valori sau a lipsei totale de idealuri, indignarea poetului, revolta lui romantica
viciilor incurabile care urteau pna la desfigurare fata societatii contemporane lui si gasesc
o expresie artistica desavrsita n cele cinci "Scrisori eminesciene. Aparitia "Scrisorilor
constituie un moment de cotitura revelatoare n creatia poetica eminesciana. Ele apartin
acestei perioade de maturitate artistica deplina a poetului, cnd geniul sau creator evolueaza
vertiginos catre "Luceafar
Eminescu realizeaz un ciclu de cinci scrisori:
SCRISOAREA I prezint viziunea romantic asupra condiiei umane n raport cu universul, n
general, icondiia omului de geniu, n special;
SCRISOAREA II prezint tnrul geniu n formare prin lectura marilor filosofi i n
confruntarea cu oameniimruni
SCRISOAREA III prezint antiteza dintre trecut i prezent: personajele simbol al
trecutului: Mircea iBaiazid; personajele simbol al prezentului: politicienii liberali;
SCRISOAREA IV I V prezint problematica iubirii, eros n criz ntr-o lume n
criz (femeia e nedemn deaspiraiile brbatului vzut n ipostaza geniului).
Scrisoarea I este un poem filozofic cu o structura romantica, el abordeaza teama nasterii,
evolutiei si a unei previzibile stingeri ale sistemului cosmic. Aici Eminescu abordeaza tema
romantic a cugetatorului genial dintro alta perspectiva decit cea intilnita in Imparat si proletar
sau decit cea desavirsita in Luceafarul.
Scrisoarea a II

Conceptia eminesciana asupra poeziei si asupra menirii creatorului este exprimata in

"Scrisoarea II" Poetul subliniaza faptul ca arta s-a degradat tot atat cat si gandirea, intr-un fel
care jigneste pe artistul adevarat. S-au degradat relatiile public-autor, evident in favoarea
acelui ,,soi ciudat de barzi", care si ei instaureaza o ordine a non-valorii, s-au degradat si telul
artistului clasic, gloria, si obiectul principal al liricii, iubirea. Eul liric este cel care se revolta
impotriva necunoscatorilor tainelor artei, ale vietii, si prin actul sau poetic face lumina in
sertarul mintii acelora.Considerandu-se indreptatit de a contura lumii o noua infatisare,
invesmantata cu rodul mintii creatoare, eul poetic cugeta la starea actuala a umanitatii
necizelate si cu ajutorul demersului literar al intrebarilor retorice ii destainuie cititorului
motivul framantarilor sale launtrice "de ce pana mea ramane in cerneala, ma intrebi?".Cu
acest enunt interogativ poezia isi croieste drum spre mistuirea tuturor neintelegerilor create de
atitudinea energica a poetului de a disipa sursele incertului, ale inesteticului, ale ascunsului.
Ce spune, n esen, acest poem? C poezia este rodul unor stri interioare adnci, a unor
doruri vii i patimi multe, cum spune poetul n Criticilor mei, a unei sacre taine a sinelui,
un act grav n care aspru este drumul ctre expresia pur.
Scrisoarea a III
Tema este exaltarea trecutului glorios si critica prezentului decazut adica o abordare in
perspectiva romantica a temei istoriei. Ideea este ca adevaratul patriotism se exprima prin
lupta pentru apararea fiintei nationale, prin afirmarea constiintei nationale. Compozitia este
romantica fiindca se bazeaza pe o antiteza, insa este alcatuita din patru tablouri dupa un modei
clasicist.
Scrisoarea III este un model al stilului eminescian, care se caracterizeaza prin claritate,
acuratete, concizie, conceptualizare, functionalitatea figurilor de stil, expresivitate, modele
creative romantice, sintagme-modul adica unice, cuvinte-modul care au cu sensuri noi
muzicalitate, rime rare, aliteratii, asonante, repetitii, interogatii retorice, dialoguri.
Opera are doua parti care pun in antiteza romantica imaginea unui veac de aur"imaginii
degradata moral a societatii contemporane poetului.

,,Scrisoarea IV si ,,Scrisoarea V (Dalila), izvorte din aspiratia neistovita a poetului catre o

iubire ideala, satirizeaza si deplng njosirea sentimentului de iubire, lipsa de sinceritate n
manifestarea acestui sentiment nobil, pe care femeia superficiala si frivola l degradeaza,
mercantilizndu-l ca pe o marfa.
n aceste doua ,,Scrisori, geniul este privit n raporturile lui cu dragostea, cu femeia. Si n
aceasta situatie, geniul ramne nenteles si nefericit, aspirnd spre un ideal mereu contrazis de
realitate.

Luceafarul dorul de absolut

Criticii literari vd n Luceafrul o cheie de bolt a universului poetic eminescian. ntlnim
toate marile teme, motive ale creaiei marelui poet: geniul, dragostea, natura, demonul, titanul,
filozofia, cadrul nopturn, elementul neptunic.
Luceafrul rmne un model de depire al gndirii mitice prin gndire filozofic.
Pornind de la un basm popular, Mihai Eminescu investete materialul folcloric cu idei
filozofice (Schopenhauer, Kant, Hoegel) i realizeaz un poem alegoric pe tema soartei
nefericite a geniului.
Luceafarul e un poem romantic pe tema destinului omului de geniu.Eminescu exprima in
Luceafarul starea sa de spirit ca personalitate de geniu intr_un mediu ostil,incapabil a se ridica
la inaltimea lui. este geniul mitului romnesc, iar legenda Luceafarului este mai mult dect
alegoria propriei existente de poet a lui Eminescu , este totodata simbolul unei istorii, pe care
el o reconstituia poetic n poezia mitului romnesc, pentru a-i da astfel prestigiul unui destin.
Poem romantic, construit pe tema destinului omului de geniu ntr-o lume marginita si
meschina, incapabila de a-l ntelege si otila acestuia, "Luceafarul" este, n acelasi timp, un
poem desavrsit al iubirii ideale, pe care poetul a cautat-o cu sete nespusa toata viata,
naltndu-se nspre ea necontenit ca o vapaie din propria-i mistuire.
Cit despre idea de mit personal atunci cea mai potrivita este interpretarea poetului isusi
insemnata pe fila 56 a manuscrisului:In descrierea unui voiaj in tarile romane,germanul
K.povesteste legenda Luceafarului.Aceasta este povestea.Iar intelesul alegoric ce i-am dat
este ca daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii,pe de alta
parte aici pe pamant nici e capabil a ferici pe cineva,nici capabil de-a fi fericit.El n-are
moarte,dar n-are nici noroc.

Motivul erosului in lirica eminesciana

ROS s. n. 1. dragoste, iubire; (spec.) dragoste senzual; motiv erotic n literatur
Lirica eminesciana imbina sentimentul dragostei pentru fiinta iubita cu adoratia fata de
frumusetile naturii, caci starea sufleteasca ia nastere , se implineste sau se consuma intr-un
decor mirific, de basm.
Ingemanate mereu, natura si iubirea se constituie intr-o singura tema in care spatiul poetic
primeste valoare filosofica si este caracterizat de emotii puternice si sentimente profunde.
Desi sunt aproape inseparabile, fiecare dintre aceste doua teme comporta o suita de motive,
semnificatii si ipostaze proprii. Cultivarea cu predilectie a simbolurilor iubirii si naturii este
unul dintre elementele decisive in integrarea liricii eminesciene in curentul romantic literar.
Dragostea cunoaste dimensiuni de la suferinta, iubiri pierdute ("Si daca...", "Floare albastra",
"Lacul", "Pe langa plopii fara sot...") si dragoste fara speranta ("De cate ori iubito", "Daca
iubesti fara se speri", "Sara pe deal"), la dragoste implinita ("Calin, file de poveste", "Poveste
teiului", "De ce te temi"). Iubirea la Eminescu reprezinta mai mult un ideal, o aspiratie in
lirica de tinerete, mai tarziu transformandu-se intr-un sentiment dual, fericire dublata de
rautate, pentru ca in final sa se ajunga la sentimentul iubirii pierdute, al dezamagirii profunde
si al descurajarii totale.
Intalnim astfel femeia in diferite ipostaze.
Femeia de salon, corupta, meschina si rea (Scrisoarea V), care nu intelege aspiartiile
barbatului, cocheta, adulterina.
Femeia eros, ingenua, femeia copil, femeia indragostita, senzuala ispititoare ce conoteaza
placerea. Elementul feminin este puternic legat de planul teluric, spiritualul nu ii este accesibil
si ii este aproape inutil.
Eminescu este un mare poet al iubirii. De la "Dorinta", "Lacul, "Sara pe deal, "Floare
albastra" si pana la "De cate ori, iubito ..."

sau "Pe langa plopii fara sot..."

, poezia lui ii inalta iubirii un templu stralucitor si fascinant, in care bucuria si suferinta,
voluptatea si durerea, visul si dorul de dragoste, iradiaza intregul univers al imaginarului
eminescian. In literatura universala s-au scris mii de pagini inchinate iubirii, Eminescu insa a
facut din iubire un mit pe care l-a proiectat pe ecranul eternitatii si l-a pus in relatie cu
uranicul; si a aruncat peste frumosul vis neimplinit valul diafan al melancoliei.
Poezia eminesciana a naturii si iubirii este unica si tot ceea ce se include in aceasta va ramane
intre valorile literaturii noastre si de acum inainte.

Proza eminesciana
Proza lui Mihai Eminescu nu sa bucurat de o receptare atit de rapida ca poezia insa trebuie de
evidentiat faptul ca Proza lui Eminescu reprezinta in evolutia prozei romanesti un moment de
discontinuitate in continuitate, in sensul ca inaugureaza doua coordonate fundamentale:
filozofica si fantastica intr-o proza anchorata de la inceputurile ei pe o solida dimensiune
realista. Aria prozei eminesciene este variata, mergand de la romanul social si istoric (Geniu
pustiu) la nuvela fantastica si filozofica (Sarmanul Dionis) sau pana la fiziologii, evocari
realiste (La curtea cuconului Vasile Creanga;Aur, marire si amor; Mos Ionsif; Parintele
Eronache Chiselita), pana la basmul cult (Fat-Frumos din lacrima).
Din punct de vedere al tehnicii, al compozitiei, se remarca varietatea acestor proze; astfel
Geniu pustiu poate fi considerat un jurnal romantic, La aniversara este in fond o schita
Sarmanul Dionis se bazeaza pe ambiguizarea discursului narativ, etc. Proza eminesciana
aduce o problematica noua, o tipologie diferentiata, o tehnica compozitionala, variata; chiar
daca nu se ridica la valoarea poeziei, ea are o valoare in sine, autonoma, care ii impune
originalitatea nu numai in literatura romana ci si in proza romantica universala.Einescu cultiva
o proza de idei a carei principala caracteristica este vibratia intelectuala data de dezbaterea
unor probleme fundamentale al existentei umane: viata, dragoste, moarte, misterul genezei,
migratia sufletelor, etc.
Substratul filozofic, ideatic al prozelor este evident, fie sub forma unui preambul filozofic, fie
sub forma unor simboluri filozofice dezbatute in conitinutul nuvelei.
Proza lui Mihai Eminescu reprezinta inceputul prozei fantastice romanesti. Prin prozele sale
Eminescu prezinta atat viata reala, cat mai ales lumea inchipuirilor sale.
Fantasticul este prezenta in mai multe ipostaze:
a.) fantasticul erudit in Avatarii faraonului Tl
b.) fantasticul popular in Fat-Frumos din lacrima
c.) fantasticul macambru in Iconostaz si fragmentariu

Dimensiunea realista
Eminescu a avut in totdeauna un adanc simt al realului; chiar si in aventurile lor onirice
personajele fac consideratii sociale, politice, morale.
Unele proze au valoarea unor fiziologii in care Eminescu se dovedeste un bun observator al
societatii timpului sau si un talentat portretist: Aur, marire si amor, La curtea cuconului Vasile
Creanga, Portretul lui Ermalachie Chisarita.
Dimensiunea romantica
Proza lui Eminescu este esential romantica prin problematica, teme, motive, structura,
tipologie, mijoace de realizare, astfel intalnim:
fantasticul, oniricul, cosmicul, neptunicul, iubirea-pasiune, istoria, natura, creatia, populara,
geniul, demonul, titanul, timpul, luna, peisajul romantic, motivul umbrei, viata ca vis,
metempsihoza, etc. Tipologia este destul de bogata, variata.
In majoritatea prozelor Eminescu pune problema geniului, a oumului superior, care traieste
drama inadaptarii. Majoritatea eroilor eminescieni sunt inadaptati romantici, care traiesc
profund drama nepotrivirii dintre ideal si real, dintre vis si realitate. Acesti inadaptati
superiori, dezamagiti de societatea in care traiesc, sunt spirite rebele, demonice, faustiene,
obsedate de absolutul cunoasterii si al iubirii.

Amintiri din Copilarie de Ion Creanga

n viaa fiecruia dintre noi primii pai n descoperirea tainei cititului au constituit-o povetile
lui Ion Creang; iar primul exemplu de copil - complex, dar totui att de universal - nu poate
fi altul, dect Nic, personajul principal din Amintiri din copilrie, de Ion Creang.
Creanga este un reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare; al sufletului
moldovenesc intre romani; al sufletului taranesc intre moldoveni; al sut fletului omului de la
munte intre taranii moldoveni".
Opera lui literara este alcatuita din povesti (Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Punguta
cu doi bani, Daniia Prepeleac, Povestea porcului, Povestea lui Harap Alb, Fata babei si fata
mosneagului), povestiri (Acul si barosul, Inul si camesa, Mos Nechifor Cotcariul) si din
cartea, constituita ca un roman ce urmareste formarea unui personaj, Amintiri din copilarie.
Cartea cuprinde o imagine luminoasa a vietii satului, a obiceiurilor si a traditiilor poporului,
avand in centru intamplarile si peripetiile lui Nica a lui Stefqn a Petrii, de cand "a facut ochi"
si pana cand ajunge la Iasi, scos cu gre,u din lumea satului, "ca ursul din barlog". Din cartea
lui Creanga se desprinde o puternica dragoste fata de popor, de viata si de obiceiurile satului
moldovean. Amintiri din copilarie ramane, sub acest aspect, o vasta monografie a satului de
munte din Moldova.
Ion Creanga manuieste cu pricepere monologul si dialogul, intamplarile sunt inscenate parca,
iar autenticitatea trairii merge pana la identificarea cu personajele, pentru ca autorul regizeaza
scenele sau participa la "jucarea" lor.
Lumea rurala este privita din interior, din perspectiva eroului narator aflat la varsta copilariei,
iar uneori la maturitatea reflectiei si a nostalgiei. Nica se autocaracterizeaza cateodata, dar
modalitatea principala de construire a personajului ramane rostogolirea formidabila de
intamplari prin care trece sau la care este martor. Autorul-povestilor interpreteaza
evenimentele intr-un monolog neobosit si incitant totodata (de aici caracterul liric - naratiunea
lirica - din Amintiri).

Opera urmareste, prin nararea faptelor si a intamplarilor, procesul de formare a lui Nica,
precum si evolutia lui spirituala in relatiile cu mediile sociale pe care le strabate.
Amintiri din copilarie este capodopera care-1 asaza pe autorul ei intre marii prozatori ai lumii:
Flaubert. Turgheniev, Dickens.
Evocarea copilariei se face din - perspectiva departata a maturitatii. Consecinta cea mai
izbitoare a acestei atitudini este calitatea stilului , vag nostalgic si de o mare caldura
sufleteasca, apartinand unei fiinte intelegatoare, inzestratacu un limbaj de o uluitoare
autenticitate si de o rara savoare lexicala.
Creanga este o fiinta joviala si sociabila, care rade din inima, rade spre a starni hazul. Rasul
lui nu pedepseste, e semn al dragostei de oameni.
"Amintiri din copilarie" reprezinta opera de maturitate artistica a lui Creanga, dovedind un
scriitor pe deplin format, cu un stil rafinat si cu o exceptionala capacitate de fixare a unui
univers uman necunoscut pana atunci in literatura romana.
Cartea este un "roman" al varstei inocente si al formarii, al modelarii umane. Proiectata in
spatiul unui sat moldovenesc de munte de la mijlocul secolului trecut, copilaria nu reflecta
numai dominantele varstei, ci si specificul mediului ambiant. De aceea, "Amintiri din
copilarie" este si o evocare a satului traditional, un tablou fidel al unei lumi traind in spiritul
obiceiurilor fixate printr-o existenta multimilenara.

Real i fabulos n povetile lui Ion Creang.

Ion Creang trebuie s fi ascultat primele poveti tot la gura sobei, n Humuleti, de la prini
sau de la oamenii locului. n anii maturitii, dup ce ncercase povestiri didactice pentru a fi
incluse n manualele colare (Pcal, Ursul pclit de vulpe i Poveti) Creang povestete de
dragul comunicrii cu oamenii. Nu realizeaz ca Petre Ispirescu sau ali culegtori de basme
contemporani o prelucrare de basme populare, o ndreptare a acestora. Creang rmne
aproape de izvorul folcloric, dar l supuse unei prefaceri radicale care poart pecetea
originalitii sale, a jovialitii care l caracterizeaz. Pornete de la schemele narative
statornicite prin tradiie, dar nu se afund n fantasticul celor mai multe dintre basmele
poporului. Altfel spus, el umanizeaz fantasticul sau, cnd mpinge prin hiperbol realul spre
fantastic, realizeaz mai degrab grotescul, n maniera pe care o utiliza n secolul al XVI-lea
umanistul francez Franois Rabelais. Marele nostru povestitor nu a deteriorat sensul cel mai
plin de adevr etern omenesc, de nvminte al izvoarelor, ci l-a mprosptat, l-a nuanat prin
sintetizarea unor motive dintre cele mai felurite, dar complementare, prin documentare
prodigioas, datorit strvechii, autohtonei vorba ceea, prin apropierea trmului fabulos de
cel real.
Toat aceast oper e scldat de umor care nu are nimic forat, fiind izvort din
inim, ceea ce confer o not optimist, fortifiant.
Garabet Ibraileanu spunea: Marele nostru povestitor nu a deteriorat sensul cel mai plin de
adevr etern omenesc, de nvminte al izvoarelor, ci l-a mprosptat, l-a nuanat prin
sintetizarea unor motive dintre cele mai felurite, dar complementare, prin documentare
prodigioas, datorit strvechii, autohtonei vorba ceea, prin apropierea trmului fabulos de
cel real.
Toat aceast oper e scldat de umor care nu are nimic forat, fiind izvort din
inim, ceea ce confer o not optimist, fortifiant.

Poate de aceea Ion Creang a preferat termenul de poveste, mai aproape de ntmplrile reale,
celui de basm, n care fabulosul este preponderent.
Interesant este Prefaa la Povetile mele:
Iubite cetitorule,
Multe prostii i fi citit de cnd eti.
Cetete, rogu-te, i ceste i unde-i ved c nu-i vin la socoteal, i pana n mn i d
i tu altceva mai bun la ival, cci eu atta m-am priceput i atta am fcut.
Autoriul
La toate spuse mai adaugam geniul su verbal, faptul c gsete n mod fericit
cuvntul ce exprim adevrul i cedeaz n mod uimitor iniiativa cuvintelor, Creang
dovedete c stpnete pe deplin secretul Povestitorului de vocaie.
Ca o trasatura distincta, la Creanga, elementele fantastice apar in simbioza cu cele reale. De
fapt, realul devine predominant in contactul cu fantasticul, asigurand astfel naratiunii o
dinamica surprinzatoare si un pitoresc neasteptat. In realitate, inovatiile lui Creanga au, in
structura basmului, un efect umoristic.

Eticul si esteticul in nuvelele lui Ion Slavici

Eticul si esteticul isi au obarsia in conceptia autorului ca Binele, Adevarul si Frumosul sunt
valori complementare care se justifica si se explica reciproc. Aceste valori sunt o expresie a
nazuintei omenesti spre o viata desavarsita.Cu toate ca frumosul are o valoare autonoma, el isi
are adevaratul sens doar in concordanta cu valorile morale. Adevarta arta trebuie sa inglobeze
atat eticul cat si esteticul, caci Slavici a inteles arta ca un mijloc de perfectionare morala a
oamenilor.
Caracterul eticist al scrierilor sale, exprimat prin tendinta oamenilor de a formula judecati
asupra oamenilor si faptelor. Arta trebuie sa fie morala si sa se inspire din adevarurile vietii.
Morala e, insa, rezultatul gandirii unui popor si Slavici crede ca "poporul roman gandeste
frumos si gandirea frumoasa apare intr-o forma frumoasa". Deci frumosul din plan estetic
corespunde binelui din plan moral, iar uratul corespunde raului. Asadar, frumosul e rezultatul
binelui, iar binele e fondul frumosului.
Slavici nu si-a creat personaje dupa retete eticiste si dupa rigide principii morale. Eroii lui
Slavici descind din viata reala, dar si din basmul popular, la care marele prozator si-a facut
ucenicia literara. Din izvoarele folclorice care dau eroilor din basme puteri miraculoase si-a
extras Slavici ntile lui nuvele si o anume viziune morala asupra lumii cuprinsa de armonie,
frumusete si omenie.
Eroii lui Slavici sunt framntati cnd savrsesc raul si, dimpotriva simt satisfactia faptelor
bune. Lica Samadaul din Moara cu noroc simte mereu mustrarea constiintei pentru faptele lui
rele si, uneori traieste adevarate chinuri. Faptele rele si au grave consecinte :Hubar, din Mara,
e sugrumat de Bandi, fiul sau nelegitim, tocmai cnd are loc instalarea fericirii n caminul
Persidei. Lica Samadaul si curma zilele ntr-un mod napraznic, Safta, mama lui Hutu
din Budulea Taichii, ispaseste pacatul de a-si fi parasit sotul prin suferinta ce i-o produce
drzenia propriului copil. Alteori, copiii sunt cei care ispasesc pacatele parintilor, cum se

ntmpla cu Iorgovan din Padureanca. Asa cum Slavici i-a pedepsit pe eroii lui vinovati, i-ar fi
pedepsit viata si codul nescris al eticii romnesti.
Scriitorul nu s-a rezumat numai la penalizarea viciilor, a raului, ci a cautat sa afirme binele,
prezentnd n finalul altor scrieri oameni de virtute, care au obtinut multumirea sufleteasca
spre care au aspirat : Popa Tanda, Hutu, Mara. Maretia tragica consta tocmai din ncercarea de
salvare a umanitatii, caci din aceasta perspectiva a ntelegerii complexitatii omului, Slavici nu
a creat nici un personaj n totalitate negativ, nici chiar Lica Samadaul, acest "geniu al raului".
Tezele eticiste au totala "acoperire artistica, fiind, ca atare absorbite de valoarea literara a
lucrarii, aceasta echivaleaza cu subsumarea eticului de catre estetic"

Ioan Slavici romancier.

Autorul Marei si scrie romanele pornind de la conceptia ca n centrul acestora trebuie sa stea
"un om energic, constant si tare", "care sa darme muntii". Slavici a scris sapte
romane: Mara 1894 (n volum va aparea abia n 1906), Luca, 1902, Manea 1905 - ultimele
doua reunite n volumul Din batrni, Corbei 1906 - 1907, Din doua lumi 1908 - 1909,Cel din
urma armas 1923 si Din pacat n pacat n 1924 - 1925.
Primul roman al lui Slavici, Mara este si cel mai reusit, impunndu-se ca una din cartile de
capati ale prozei noastre.
Romanul "Mara" prezinta istoria unei femei din Ardeal, care, prin harnicie si perseverenta,
obtine o pozitie sociala privilegiata in arealul negustoresc al locului. Mara Barzovanu, "prima
femeie capitalist din literatura romana" (Nicolae-Manolescu), nu este insa o femeie fericita: ea
munceste din greu, strangand ban cu ban, pentru a-si propulsa copiii intr-o sfera a vietii mai
lipsita de grija zilei de maine. Dezideratul sau se implineste, fiind de fapt singura conditie de
supravietuire intr-o lume impartita in saraci si bogati.

Romanul Mara este creat in buna traditie romantica, aducand un univers populat de personaje
care traiesc cu intensitate, aflate sub guvernarea pasiunilor. Actiunea urmareste trairile
incrancenate ale eroilor, fiind marcata periodic de secvente dramatice care vin ca niste lovituri
de teatru: prima intalnire dintre Persida si Natl, confruntarea dintre acesta si tatal sau, fuga la
Viena, inrolarea lui Trica, uciderea lui Hubar. Mara este un fel de emblema a acestei lumi
pentru ca evolutia ei, de asemenea sinuoasa si marcata de pasiuni puternice, se afla in acord
cu actiunea dramatica a romanului.

Romanul "Mara e printre primele romane romanesti care are un singur fir epic reunind insa
mai multe familii: familia Marei, vaduva cu doi copii, o familie de credinta ortodoxa; familia
lui Hubar, de credinta catolica; si apoi si alte familii cu care acestia intra in relatii.
Romanul lui Slavici se apropie de mitul medieval prin motivul iubirii ca destin. Finalul difera
de cel al miturilor Antichitatii, dar in esenta la fel de dramatic. Scriitorul isi propune sa creeze
un roman realist si merge mai departe cu povestea. Astfel iubirea coupe de feudre se
tansforma intr-un destin, pe care cei doi tineri indragostiti il accepta.
"Mara este si un roman social, un roman realist prin tematica, evocarea vietii provinciale,
ce utilizeaza tehnica biografiei anterioare. Romanul prezinta traditiile din zona: parcursul
profesional pe care il au de indeplinit tineriii care isi aleg o anumita meserie prin prisma
personajel Natl si Trica, culesul viilor, targul de toamna de la Arad, verboncul.
Prin urmare "Mara este un roman complex, iar George Calinescu afirma: "Pentru epoca in
care a aparut "Mara trebuia sa insemne un eveniment si astazi. Privind inapoi, romanul
acesta apare ca un pas mare in istoria geniului. Cu mult inaintea lui Rebreanu, Slavici
zugravise puternic sufletului taranesc de peste munti cu atata dramatism incat romanul e
aproape o capodopere. Nuantand aceeasi idee, Gheorhe Munteanu spune:Mara este o
capodopera in hainele Cenusaresei.

Ion Luca Caragiale comediile

Cel mai mare dramaturg romn, Ion Luca Caragiale a fost neles de critica literar att ca un
scriitor realist, interesat de social i de epoca n care triete, ct i ca un scriitor clasic, un
observator al naturii umane. De altfel, aceast ambivalen este specific teatrului comic
dintotdeauna, chiar nainte de naterea clasicismului sau a realismului. Adrian Marino afirm
de fapt, c prin interesul ei pentru actualitate, comedia deschide drum realismului, dar
fundamentele ei sunt, am putea deduce noi, clasice. Piesa O scrisoare pierdut (1884) este
reprezentativ pentru aceast ambivalen. O scrisoare peirduta este o capodoper a genului
dramatic, reunind trsturile eseniale ale acestei specii literare. Astfel,opera strnete rsul
prin surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situaii neateptate, cu final
fericit. Personajele sunt inferioare din punct de vedere intelectual i social.Comedia are un
fundament conflictual, realizat prin contrastul dintre aparen i esen.
Diferitele forme ale comicului(de situaie,de moravuri,de limbaj,de nume) contribuie la
satirizarea unor defecte omeneti, piesa prezentnd aspecte din viaa politic i de familie a
unor reprezentani corupi ai politicianismului romnesc. n primul rnd, structura
comediei,prin rigurozitatea sa, confirm ceea s-ar putea numi clasicismul ei. Dar prin unele
aspecte care fixeaz totul ntr-un spaiu familiar nou, capt o dimensiune realist. n
ansamblu, timpul i spaiul sunt vag menionate: aciunea comediei este plasat n capitala
unui jude de munte,n zilele noastre, adic la sfritul secolului al XIX-lea, n perioada
campaniei electorale, ntr-un interval de trei zile. Modurile de expunere au un rol important n
oper. Prin intermediul dialogului, personajele i dezvluie inteniile, sentimentele, opiniile.
De asemenea, tehnica bulgrelui de zpad utilizat n spatele acestui dialog, prezint evoluia
actiunii dramatice. Oralitatea stilului susine caracterului autentic al comediei (gesturi,
mimic, intonaie, accent, pauz).

S-a spus c una din principalele trsturi ale originaliti lui Caragiale st n faptul c
personajele sunt prototipuri de imbecili, desigur nu vorbim de acei imbecili din natere, ci de
acei indivizi care au ctigat imbecilitatea n mediul social care le-a imprimat un anume
automat de gndire, un comportament ilogic i absurd din punctul de vedere al unui om cult,
inteligent.Amuzamentul pe care l provoac provine de la ticul verbal ,,fix , de aceea el poate
spune n virtutea ineriei, ,,zece trecute fix i chiar ,,1821 fix. Pentru a contura mai puternic
personajul su Caragiale nsoete toate apariiile n scen ale lui Farfuridi de un fel de dublu
su n persoana lui Iordache Brnzovenescu, care este o persoan lipsit de individualitate,
servind numai de reflector i totodat de umbr pentru ascendentul i patronul su politic.
Ion Luca Caragiale (1852 -1912), dramaturg si prozator, a fost un observator lucid si ironic al
societatii romanesti din vremea lui, un scriitor realist si moralizator, un exceptional creator de
oameni si de viata. Comediile sale - "O scrisoare pierduta", "D-ale carnavalului", "O noapte
furtunoasa" si "Conu Leonida fata cu reactiunea" - ilustreaza un spirit de observatie necrutator
pentru cunoasterea firii umane, de aceea personajele lui traiesc in orice epoca prin vicii,
impostura^ ridicol si prostie. El foloseste cu maiestrie satira si sarcasmul, pentru a ilustra
moravurile societatii romanesti si a contura personaje dominate de o tara (defect - n.n.) morala
reprezentativa pentru tipul si caracterul uman. intrucat Caragiale a dat viata unor tipuri umane
memorabile, unor tipologii unice in literatura romana, Garabet Ibraileanu afirma ca
dramaturgul face "concurenta starii civile", iar Tudor Vianu considera ca formula artistica a
lui Caragiale este "realismul tipic". Caragiale a avut intentia de a contribui la indreptarea
moravurilor sociale, fiind adeptul cugetarii clasice, "ridendo castigat mores" ("rasul indreapta
moravurile" - n.n.), idee pe care o afirma el insusi, convins fiind ca "nimic nu arde mai rau pe
ticalosi decat rasul".