Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
OEPJ
OEPJ
7 octombrie 2014
Noiunea de justiie
Justiia are mai multe sensuri, precum cele din zona social, economic, filosofic, ns din
punct de vedere tehnic, cnd vorbim de justiie se desprind dou accepiuni:
1. Prin justiie nelegem funcia de a judeca, de a trana un litigiu ntre diferite subiecte de drept
(persoane fizice, persoane juridice), tranarea fcndu-se prin aplicarea legii n sens larg, la cazul
concret prezentat. Se spune c judectorul nfptuiete justiia. n cadrul acestei accepiuni,
justiia este o prerogativ suveran care aparine statului romn.
2. Prin justiie nelegem un ansamblu de instituii prin intermediul crora se nfptuiete actul de
justiie. Din aceast perspectiv, justiia este un serviciu public al statului. Pornind de la aceasta
accepie putem deduce c acest serviciu public are o structur bine definit n legislaie i
funcioneaz dup un set de principii.
Principiile justiiei
A. Justiia i nfptuirea acesteia reprezint monopol de stat. n societatea moderna, rolul
de a nfptui justiia revine statului. Aceasta regul are dou consecine:
1. Nicio alt autoritate dect instanele judectoreti nu poate nfptui justiia. Aceast nfptuire se
realizeaz n concret prin pronunarea unei hotrri judectoreti care are dou caracteristici: se
bucur de autoritate de lucru judecat (= dup ce o hotrre a fost dat, adevrul pe care l prezint
nu poate fi contestat) i are putere executorie (= l oblig pe perdant s fac ceva n raport cu
reclamantul).
2. Din moment ce statul are monopol, el este obligat s mpart justiia dac a fost solicitat n acest
sens. Dac judectorul este sesizat cu o cerere, el nu poate refuza pronunarea unei hotrri.
Judectorul este obligat chiar dac legea aplicabil este neclara, chiar daca nu exist interpretri n
lege.
Arbitrajul este reglementat prin Codul de Procedura Civil. n cadrul litigiilor
patrimoniale, dac prile sunt de acord, litigiul poate fi soluionat de o instan
arbitral. Excepia este relativ, deoarece dup pronunare prile se pot adresa
instanelor statale.
B. Accesul liber la justiie, avnd consacrare constituional. Acesta nu poate fi ngrdit de
lege. Pentru a avea acces la justiie este nevoie de un interes legitim, recunoscut de lege. De
reinut c statul are mai multe obligaii printre care: reglementarea mijloacelor procedurale
prin care justiiabilul s aib acces la o instan care s i soluioneze cauza ntr-un proces
echitabil i s ofere un termen rezonabil. Nu este interzis reglementarea unei proceduri
prealabile.
Prin acest termen se intelege = acele organe ale statului care au drept scop asigurarea serviciului
public al justitiei. Aceste organe au o reglementare atat la nivel constitutional, cat si la nivel legal,
atributiile si competentele acestora, fiind diferite, insa toate se integreaza in acest sistem judiciar.
Trebuie facuta distinctia intre sistem judiciar (organe judiciare) si sistemul judecatoresc (organele
puterii judec.). Sa retinem ca sistemul judiciar include sistemul judecatoresc, insa, pe langa organele
sistemului judecatoresc, sunt vizate si alte organe care asigura in bune conditii infaptuirea justitiei.
Organele sistemului judiciar sunt urmatoarele:
o Ministerul Justitiei
o Consiliul Superior al Magistraturii
o Inalta Curte de Casatie si Justitie
o Instantele Judecatoresti subordonate ICCJ
o Instantele militare
o Ministerul public
Unele structuri sunt incluse in diferite puteri ale statului, iar altele dintre ele au o pozitie in afara
acestor puteri. Astfel, Ministerul Justitiei este o structura in cadrul Guvernului Romaniei (Guvernul
= Puterea executiva, regl. in art 102 CR).
Inalta Curte de Casatie si Justitie + Instantele subordonate fac parte din puterea judecatoreasca,
fiind reglementate la articolul 126 din Constitutia Romaniei, cat si la nivelul legii (legea 303/2004,
legea 304/2004)
Consiliul Superior al Magistraturii are o pozitie atipica raportat la cele trei puteri judecatoresti, el
nefacand parte din niciuna dintre aceste puteri. Reglementarea lui este in articolul 133+134 din
Constitutia Romaniei, respectiv legea 317/2004. De retinut ca CSM-ul este garantul independentei
justitiei.
Ministerul public are o pozitie specifica din punct de vedere constitutional, este reglementat la art
131, 132 din Constitutie, cat si in legile 303/2004 si 304/2004. In principal functia acestuia este de
reprezentare a intereselor generale ale societatii, de aparare a ordinii de drept, a drepturilor si
libertatilor cetatenilor.
In cadrul acestui sistem judiciar vom folosi doua concepte: autoritatea judecatoreasca si puterea
judecatoreasca. Aceste concepte difera ca sfera de aplicare.
Potrivit art 1, alineatul 4, Statul Roman se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului
puterilor:
Legislativa
Executiva
Judecatoreasca
In art 1, alineatul 4, se vorbeste de puterea judecatoreasca. Totodata, sa retinem ca in capitolul 6
din Constitutie puterea judecatoreasca are titulatura de autoritate judecatoreasca. Acest capitol
reglementeaza instantele judecatoresti, in sectiunea 1, Ministerul Public, in sectiunea a 2-a si
Consiliul Superior al Magistraturii in sectiunea a 3-a.
Ministerul Justitiei
Acesta este o structura in cadrul Guvernului Romaniei, si, implicit, face parte din puterea
executiva, care este constituita din Guvernul Romaniei si Presedintele Romaniei.
Ministerul Justitiei este un organ de specialitate, al administratiei publice centrale, care are
personalitate juridica proprie si este condus de un ministru.
La nivelul Ministerului Justitiei sunt doua entitati egale, cu atributii diferite:
o Ministerul Justitiei
o Ministrul Justitiei - care conduce ministerul, dar are si atributii specifice, proprii.
Ministerul Justitiei trebuie sa asigure conditiile optime pentru infaptuirea justitiei. Chiar daca
poarta aceasta denumrie, mentionam fapul ca acest minister NU infaptuieste actul de justitie. El
asigura, in realitate, functionarea administrativa, manageriala a justitiei ca serviciu public.
In ultimii 10 ani, prin modificari legislative succesive, Ministerului Justitiei i-au fost luate o serie
de atributii in sfera justitiei, atributii care au fost preluate de CSM, ori de Ministerul Public, ori de
ICCJ. S-a conturat mai bine faptul ca aceasta structura apartine puterii executive, avand, in
realitate, o componenta politica fireasca.
Guvernul Romaniei este dat de rezultatul votului popular, este imaginea majoritatii politice din
Parlament, majoritate care si voteaza Guvernul; acesta are un rol politic, de a duce la indeplinire
programul de guvernare al majoritatii care l-a investit. In mod firesc, Ministerul Justitiei, ca parte
componenta a Guvernului Romaniei, trebuie sa duca la indeplinire acest program politic, pe latura
justitiei ca serviciu public. Din aceasta cauza, mergandu-se pe un trend european, Ministerul
Justitiei a fost eliberat de o serie de competente care interferau puternic cu actul de justitie.
Justitia nu trebuie sa aiba culoare politica.
Ministerul Justitiei, indirect, este politic. Acesta poate "influenta" actul de justitie, de exemplu,
in materie de buget al justitiei, a carui gestionare este facuta de Guvernul Romaniei, de Parlamentul
Romaniei, si, implicit, de Minister. Politica de salarizare tine tot de Ministerul Justitiei, iar prin
aceasta componenta pot fi gandite constrangeri mai mari/ mai mici. O dispozitie, din 2005, este
destul de criticata: Implicarea Ministrului Justitiei in procedura de numire a functiilor de conducere
de la nivelul Parchetului General.
Ministerul Justiei propune, CSM-ul da un aviz consultativ, iar Presedintele Romaniei numeste in
aceste functii publice.
Structura CSM-ului este expres prevazuta in Constitutia Romaniei, atat in ceea ce priveste numarul
membrilor, cat si in ceea ce priveste modalitatea de desemnare a acestora. In consecinta, prin legi nu
se poate schimba aceasta configuratie.
Numarul membrilor CSM este de 19 membri.
CSM-ul, ca functionare, activeaza ori in plen, cu toti membrii sai, sau poate activa in sectii, respectiv
sectia pentru judecatori a CSM-ului si sectia pentru procurori a CSM-ului. Atributiile CSM-ului sunt
diferite si sunt structurate pe plen, respectiv pe sectii. In plen participa toti, iar in sectiile CSM-ului sunt
numai magistrati.
In concret, sectia de judecatori a CSM-ului este compusa din:
2 judecatori de la ICCJ
3 judecatori de la Curtile de Apel
2 judecatori de la Tribunale
2 judecatori de la Judecatorii
Sectia de procurori a CSM-ului este compusa din:
1 procuror de la Parchetul General
2 procurori de la Parchetele de pe langa Tribunale
1 procuror de la Parchetele de pe langa Judecatorii
Atunci cand CSM-ul functioneaza in plen, in plenul CSM-ului poate participa (art 133, alin. 6) si
Presedintele Romaniei, situatie in care va prezida plenul CSM-ului fara, insa, a avea dreptul la vot in
cadrul acestui organism.
Pe baza raportului comisiei juridice a Senatului, in plen, Senatul Romaniei va valida lista cu cei
alesi pentru CSM.
Avand in vedere faptul ca CSM-ul are un rol important, s-a prevazut expres (art. 18, alin. 4,
317/2004) ca validarea nu poate fi realizata de Senat decat daca se incalca legea, iar rezultatul sa
fie viciat.
Componenta CSM are la baza si un principiu al reprezentativitatii, persoanele din CSM fiind din toate
ariile judecatoresti.
Cariera magistratilor, respectiv sanctionarea acestora, este de competenta sectiilor CSM, sectii din care
fac parte numai magistrati, nu societate civila, nu reprezentanti de drept.
Aceasta structura si modul de desemnare sunt prevazute in Constitutia Romaniei. Orice schimbare a
acestei modalitati poate fi facuta doar prin revizuirea Constitutiei.
Atributiile CSM
Atributiile sunt prevazute intr-o forma sintetica in art. 134 din Constitutia Romaniei, si sunt detaliate in
legea 317/2004.
CSM-ul are reglementate o serie de atributii generale, potrivit menirii sale, atributii care ulterior sunt
preluate, conform legii, ori de plenul CSM-ului, ca structura, ori de cele doua sectii ale CSM-ului, cea de
judecatori si cea de procurori.
4. Functionarea CSM
luni, 27 octombrie 2014
08:00
Regulile privitoare la functionarea CSM-ului se regasesc atat in Constitutia Romaniei, respectiv art. 133,
art. 134 (Reguli generale), cat si in legea 317/2004 in art. 22, art. 29 din lege (Reguli speciale de
functionare).
Dupa finalizarea procedurii de alegere a membrilor CSM, acest organism trebuie convocat, sens in care
Presedintele ICCJ convoaca membrii alesi in sedinta de constituire a CSM-ului. In aceasta sedinta de
constituire sunt alesi Presedintele si Vicepresedintele CSM-ului si, de asemenea, in termen de 15 zile de
la constituirea CSM-ului se stabilesc, pentru fiecare membru permanent al CSM-ului, atributii specifice
pe domenii de activitate.
CSM-ul a fost gandit ca un organ cu activitate permanenta. In consecinta, si activitatea membrilor CSM
este permanenta.
Membrii CSM, pe perioada preentei lor in CSM, sunt "scosi" din activitatea curenta, ei revenind in
magistratura dupa finalizarea mandatului din CSM.
Potrivit art. 133, alin. (4), durata mandatului de membru al CSM-ului este de 6 ani.
Pe perioada in care indeplinesc functiile de Presedinte si Vicepresedinte al CSM-ului, si, de asemenea,
membrii CSM-ului, judecatori/procurori nu mai indeplinesc in fapt activitatea de magistrat, ei fiind
suspendati potrivit legii 317/2004. Dupa expirarea celor sase ani, aceasta suspendare da dreptul
magistratului sa se intoarca in magistratura pe acelasi loc. Cu alta cuvinte, exista o suspendare si o
rezervare de loc pentru cei alesi in CSM.
In privinta conducerii CSM-ului, aceasta este asigurata de un presedinte, respectiv vicepresedinte care
sunt alesi in Sedinta de Constituire de catre membrii CSM-ului, insa art. 24 din legea 317/2004 spune ca
acestia sunt alesi dintre judecatorii si procurorii [art. 3, litera a] care fac parte din sectii diferite.
Mandatul Presedintelui/Vicepresedintelui este de un singur an si nu poate fi reinnoit.
Presedintele si vicepresedintele sunt alesi de plen (toti cei 19 membri), cu votul majoritatii membrilor
acestuia, iar cvorumul de participare la sedinta trebuie sa fie de minim 15 membri.
Presedintele CSM are urmatoarele atributii:
Reprezinta CSM-ul in relatiile interne si internationale
Coordoneaza activitatea CSM-ului
Repartizeaza lucrarile in plen si sectii
Prezideaza lucrarile CSM-ului
Initiaza procedurile de revocare a membrilor CSM si de ocupare a posturilor vacante
Este cel care poate, potrivit legii/Constitutiei, sesiza CCR in vederea solutionarii conflictelor
juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice. Aceasta sesizare o mai pot face:
Presedintele Romaniei, unul dintre Presedintii celor doua camere ale Parlamentului sau primulministru al Romaniei.
Stabileste acei membrii CSM care pot fi consultati pentru elaborarea unor acte normative in
domeniul justitiei
Prezinta raportul anual de activitate, in plenul CSM, care se transmite si instantelor judecatoresti,
si care se si publica pe site-ul institutiei.
Exista o exceptie cu privire la conducerea sedintelor CSM: Atunci cand Presedintele Romaniei participa
la lucrarile plenului CSM, el va prezida aceasta sedinta, fara insa a avea drept de vot, din cauza faptului
ca Presedintele Romaniei nu este membru CSM.
CSM-ul functioneaza pe cele doua sectii, de judecatori si procurori, cu conditia sa existe, ca numar,
majoritatea membrilor din sectie.
Plenul CSM functioneaza cu cel putin 15 membri din 18. Si in plen, si in sectii, hotararile se iau cu
majoritate simpla din cei care sunt prezenti.
Legea instituie cateva limitari:
Presedintele ICCJ, Ministrul Justiei si Procurorul General nu au drept de vot atunci cand sectiile
CSM-ului indeplinesc rolul de Instante de Judecata in:
1. Domeniul raspunderii disciplinare a magistratilor
2. Domeniul sesizarilor referitoare la buna reputatie a judecatorilor si a procurorilor
3. Domeniul cererilor care privesc retinerea, arestarea, arestul la domiciliu si perchezitia
judecatorilor si/sau a procurorilor.
Partea politica nu intra si nu voteaza.
Cei doi membri ai societatii civile nu participa decat la plen, niciodata in sectii. De regula, sedintele
CSM-ului sunt publice, insa membrii CSM-ului pot hotari ca acestea sa fie, uneori, secrete, si, de
asemenea, sunt secrete sedintele CSM-ului in care se stabilesc cererile privind buna reputatie a
magistratilor, respectiv cererile care vizeaza acele masuri preventive (retinere, arestare samd.)
Hotrarile pronuntate se redacteaza in cel mult 20 de zile. Aceste hotarari se publica in Buletinul Oficial
al CSM-ului. In termen de 15 zile de la publicare, aceste hotarari pot fi atacate la sectia de contencios
administrativ si fiscal a ICCJ, urmand ca aceasta constestatie sa fie solutionata de ICCJ prin hotarare
definitiva.6t
5. Ministerul Public
luni, 27 octombrie 2014
08:46
Ministerul Public isi regaseste regementarea in Constitutie, art. 131 si art. 132, si in legea 304/2004.
Reglementarea este fireasca, atat la nivel Constitutional, cat si la nivel legal, avand in vedere ca art. 73,
alin. (3), litera l din Constitutie spune, printre altele, ca organizarea si functionarea Ministerului Public
trebuie reglementata prin lege organica.
Trebuie retinut faptul ca, in cadrul activitatii judiciare, Ministerul Public reprezinta interesele generale
ale societatii aparand ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor. Pornindu-se de la
denumirea acestei institutii (Minister public), s-a pus in discutie natura juridica a Ministerului Public. In
acest sens, opiniile din doctrina au oscilat de la a incadra Ministerul Public in categoria organelor care
exercita puterea judecatoreasca si intre a plasa aceasta institutie in zona puterii executive.
In cadrul primei opinii se merge pe ideea ca Ministerul Public este reglementat in Constitutie in capitolul
6, referitor la autoritatea judecatoreasca, insa aceasta opinie nu poate fi privita datorita a doua
argumente de text constitutional:
1. Art. 126, alin. (1): "Justitia se realizeaza prin ICCJ si celelalte instante stabilite de lege"
2. Art. 132, alin. (2): "Procurorii din Ministerul Public isi exercita activitatea sub autoritatea
ministrului justitiei."
Cele doua argumente fac incompatibila atribuirea competentei de a face justitie catre Ministerului
Public. Ministerul Public nu face justitie.
A doua opinie este mai intemeiata, insa Ministerul Public nu poate fi incadrat efectiv in puterea
executiva, desi are denumirea de Minister. In realitate, Ministerul Public se afla intr-o stransa conexiune
cu activitatea de infaptuire a justitiei, atat in cauzele civile, cat si in cauzele penale, insa procurorii nu au
aptitudinea de a solutiona conflicte ivite in viata sociala, aceasta atributie revenind exclusiv instantelor
judecatoresti.
Ministerul Public nu poate fi incadrat propriu-zis in puterea executiva, deoarece Procurorul General nu
este investit odata cu Guvernul, de catre Parlament, nu este ministru in Guvernul Romaniei. Modul sau
de numire este cu totul altul, iar PG nici nu se afla in subordinea primului-ministru sau a ministrului
justitiei, ci sub autoritatea acestora.
In ceea ce priveste organizarea Ministerului Public:
In Ministerul Public isi exercita activitatea procurorii.
Acesti procurori sunt constituiti in parchete.
Aceste parchete sunt organizate administrativ pe langa o instanta judecatoreasca:
o Parchetul de pe langa ICCJ (Parchetul General)
o Parchete de pe langa Curti de Apel (15)
o Parchete de pe langa Tribunale
o Parchete de pe langa Judecatorii
In ceea ce priveste aceste parchete, notam faptul ca au o structura compusa din Procuror sef, adjuncti,
sectii si birouri.
Ambele structuri sunt in cadrul PG, in ambele sunt procurori, dar ei au atributii speciale in
functie de obiectul de activitate al respectivei structuri specializate.
In ceea ce priveste activitatea Ministerului Public, trebuie retinut faptul ca ea este organizata, in raport
cu dispozitiile Constitutionale, pe trei principii:
o Principiul egalitatii
o Principiul impartialitatii
o Principiul controlului ierarhic/subordonarii ierarhice
Principiul egalitatii
Procurorul actioneaza numai in conditiile legii, adica ori de cate ori sunt intrunite conditiile legale,
procurorul este obligat sa intervina prin mijloacele prevazute de lege. De asemenea, sa retinem ca
procurorul intervine, dar in raport si in limitele competentei sale, fiecare parchet avand o anumita
competenta data de lege, cu atat mai mult cu cat chiar Constitutia, in art. 131, spune ca Ministerul
Public trebuie sa asigure respectarea legii civile/penale.
Principiul impartialitatii
Acest principiu pleaca de la art. 16, alin. (2) din Constitutia Romaniei, care vorbeste despre
egalitatea in drepturi, in sensul ca nimeni nu este mai presus de lege. Plecand de la acest
principiu, procurorul, in activitatea sa, atunci cand intervine, potrivit competentelor pe care le are,
trebuie sa isi exercite atributiile cu obiectivitate, indiferent de calitatea persoanei vizate,
cercetate, sau de apartenenta sa sociala ori politica. De asemenea, potrivit aceluiasi principiu,
procurorul este obligat sa vecgheze ca si autoritatile publice sa aplice legea fara discriminari.
daca nu au fost respectate dispozitiile legale. Daca se intampla acest lucru, procurorul de caz se
poate adresa CSM-ului.
De asemenea, procurorul ierarhic superior poate sa suspende anumite acte ale procurorului de
caz, poate sa dispuna luarea unui dosar de la un procuror si atribuirea lui catre alt procuror, insa
toate aceste masuri pot fi cenzurate de CSM, daca este cazul, adica daca nu se respecta dispozitiile
legale.
Datorita acestui principiu, se poate afirma ca procurorul nu infaptuieste justitia, pentru ca el nu
este independent, ca judecatorul, fiind subordonat sefului sau.
6. Instantele de judecata
luni, 3 noiembrie 2014
08:01
Aceasta instanta este unica, are sediul in Bucuresti, are personalitate juridica proprie si are
urmatorul rol: asigurarea interpretarii si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante
judecatoresti, adica are rolul de a asigura practica unitara la nivelul tarilor.
ICCJ este compusa din judecatori (1 presedinte, 2 vicepresedinti, 4 presedinti de sectie si judecatori
simpli).
La nivelul ICCJ sunt constituite 4 sectii:
Sectia I Civila
Sectia a II-a Civila
Sectia Penala
Sectia de Contencios administrativ si fiscal
Tot la nivelul ICCJ functioneaza si magistrati asistenti, alaturi de compartimente auxiliare sau
administrative.
In materia competentei, trebuie retinut ca ICCJ are competenta atat in materie civila, cat si in
materie penala. In principal, avand in vedere ca ICCJ asigura interpretarea unitara a legii, specific
ICCJ sunt recursurile (in ambele materii). Insa, ICCJ judeca:
In prima instanta: in materie penala
In apel
Recursuri in civil si in penal
In proceduri speciale conferinte numai ICCJ:
o Recursul in interesul legii (Isi propune stabilirea aplicarii unitare a legii - pus pe rol cand
practica instantelor din teritoriu este neunitara)
o Pronuntarea unei hotarari prealabile/preeliminare (Atunci cand o cauza se afla in
ultima instanta, se poate sesiza de catre parti ICCJ, pentru a pronunta o hotarare
preeliminara cu privire la aplicarea unui text de lege)
Conducerea ICCJ
Este asigurata de Presedinte, Vicepresedinti si de Colegiul de Conducere.
Aceasta conducere a ICCJ, precum si in cazul celorlalte instante inferioare de judecata, are in
vedere numai partea administrativ-manageriala, si, in niciun caz, aceasta conducere nu poate
interveni in actul de justitie.
In dosare, judecatorul este independent si impartial.
Presedintele ICCJ reprezinta instanta suprema in relatii interne si internationale.
In ceea ce prieste colegiul de conducere, acesta este compus de Presedinte, Vicepresedinte si
9 judecatori alesi pe o perioada de 3 ani de Adunarea Generala a Judecatorilor ICCJ.
Atributiile colegiului de conducere sunt prevazute in art. 29, legea 304/2004 privind
organizarea judiciara.
Tot la nivelul ICCJ exista Adunarea Generala a judecatorilor, in care intra toti judecatorii,
avand 3 atributii:
o Aprobarea raportului anual de activitate al ICCJ
o Aprobarea bugetului (Propunere) ICCJ, cu avizul consultativ al Ministerului Finantelor
Publice
Alege cei doi membrii ICCJ in CSM, dupa procedura prevazuta in legea 317/2004
Curtile de Apel
In Romania sunt 15 Curti de Apel, care arondeaza intre 2-4 judete. De exemplu, Curtea de Apel
Craiova cuprinde judetele Dolj, Gorj, Mehedinti, Olt.
Tribunalele
Acestea se regasesc la nivelul fiecarui judet, respectiv unul la nivelul Municipiului Bucuresti. In
realitate, sunt 41.
Judecatoriile
Acestea se afla in fiecare judet si oscileaza intre 3-5 judecatorii per judetm, cu exceptii, de exemplu,
exceptia Municipiului Bucuresti unde sunt 6 judecatorii.
Instantele militare
In Romania avem:
4 Tribunale Militare: Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara;
1 Tribunal Militar Teritorial,a Bucuresti
1 Curte Militara de Apel, la Bucuresti
gaseste compunerea si atributiile in conformitate cu art. 49, alin. (2), legea 304/2004. Ca structura,
el difera de la instanta la instanta.
La nivelul instantelor judecatoresti, exista si o Adunare Generala a judecatorilor din acea instanta,
constituirea acestora respectand dispozitiile art. 50, legea 304/2004, iar competentele sau
atributiile Adunarii Generale sunt date de dispozitiile art. 51, legea 304/2004.
In privinta completelor de judecata de la aceste instante, in conformitate cu prescriptiile legii, au
componenta facuta de catre colegiul de conducere al instantei respective, la inceputul fiecarui an
calendaristic. Aceste complete sunt prezidate prin rotatie de catre unul din membrii acestora.
Componenta acestor complete nu poate fi schimbata decat in mod exceptional, avand in vedere
criteriile obiective stabilite de lege.
Aceste cauze primesc spre solutionare cauze, in mod aleatoriu, in baza unui sistem informatizat, iar
odata primita cauza, completul este obligat sa o solutioneze, sub aspectul continuitatii.
In privinta compunerii, sa retinem urmatoarele reguli pentru Curti de Apel, Tribunale, Judecatorii:
Cauzele care sunt in prima instanta sunt judecate de un singur judecator. De la aceasta
regula exista o exceptie prevazuta de art. 55 din legea 304/2004 si anume ca in litigiile privind
conflictele de munca si asigurari sociale, in prima instanta, completul se compune din 1
judecator si 2 asistenti judiciari (care participa la deliberari cu vot consultativ)
Apelurile se judeca in complet de 2 judecatori. Exista posibilitatea ca in urma deliberarilor sa
nu se ajunga la solutie, astfel ca, in consecinta, legea a prevazut, pentru acest complet,
completul de divergenta (=completul de dol initial, care nu a putut da o hotarare, in care mai
este introdus presedintele instantei respective sau vicepresedintele sau presedintele de sectie
sau judecatorul din completul divergenta)
Recursurile se judeca in complet de 3 judecatori.
7. Statutul magistratilor
luni, 3 noiembrie 2014
09:16
Nu exista un text legal care sa confere in mod direct calitatea de magistrat judecatorilor si
procurorilor, insa in art. 1 din legea 303/2004, este definita magistratura, in sensul ca magistratura
presupune doua componente:
1. Activitatea judiciara desfasurata de judecatori (pentru infaptuirea justitiei)
2. Activitatea derulata de procurori (in scopul apararii intereselor generale ale societatii, a
ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor cetatenesti)
Se poate observa ca magistratura este desfasurata atat de judecatori, cat si de procurori, finalitatea
actiunii acestora este diferita, unii infaptuind justitia, altii asigurand respectarea legii, astfel ca si
statutul celor doua entitati este diferit.
Acest regim diferit consta in urmatoarele:
Judecatorii numiti de Presedintele Romaniei (cei definitivi) sunt inamovibili, adica acesti
judecatori pot fi mutati prin transfer, delegare, detasare, promovare numai cu acordul lor si,
de asemenea, pot fi suspendati sau eliberati din functie numai in conditiile restrictive ale
legii. Cu alte cuvinte, inamovibilitatea este o trasatura unica a activitatii de judecator si
implica o puternica componenta referitoare la stabilitatea pe post a judecatorului. Aceasta
inamovibilitate se impune datorita faptului ca judecatorii infaptuiesc justitia, acestia fiind
obligati sa fie, potrivit legii, independenti, sa se supuna doar juridic, si sa fie impartiali.
Intrarea in magistratura
Intrarea in profesie presupune o admitere si o pregatire profesionala initiala care se intinde pana la
momentul promovarii examenului de definitivat. Potrivit noii reglmentari, intrarea in magistratura
se face exclusiv pe baza de concurs, bazat pe competenta profesionala, aptitudini si buna reputatie.
Aceasta admitere in magistratura, cat si pregatirea ulterioara initiala, se realizeaza exclusiv prin
Institutul National al Magistraturii (INM). Admiterea la INM se face cu respectarea principiului
transparentei si a egalitatii, singura forma fiind cea de concurs, neexistand o alta cale de intrare in
magistratura.
In magistratura pot intra atat persoane care nu au vechime juridica, cat si persoane cu o anumita
vechime juridica minima care intra direct pe post, insa tot cu examen la INM.
O persoana poate fi admisa la INM daca indeplineste urmatoarele conditii:
Cetatenie romna
Domiciliu in Romnia
Pe perioada cat un auditor se afla la INM, acestia au o serie de obligatii, iar incalcarea acestora
constituie abatere disciplinara; de ex.: este interzisa desfasurarea de activitati politice, exprimarea
convingerilor politice in public, interzise atitudinile nepotrivite la adresa colegilor, interzisa
absentarea nemotivata mai mult de 8 ore pe luna. Daca savarsesc aceste fapte, auditorilor li se
aplica o serie de sanctiuni disciplinare, dupa cum urmeaza: avertisment, diminuarea bursei cu 15%
pentru o perioada de la o luna la trei luni, diminuarea bursei proportional cu absentele nemotivate,
excluderea.
Magistratii stagiari
Dupa absolvirea INM, auditorii vor fi numiti in functiile de judecator sau de procuror stagiar,
moment in care incepe perioada de stagiatura in magistratura.
Judecatorii si procurorii stagiari sunt numiti in functie de catre CSM pe baza mediei generale
obtinute la sfarsitul fiecarui an de studiu la INM, respectiv media de la examenul de absolvire a INM.
Acesti magistrati stagiari nu pot fi numiti decat la judecatorii, respectiv la parchete de pe langa
judecatorii. Durata stagiului este de un an de zile. In aceasta perioada judecatorii si procurorii
stagiari au obligatia continuarii pregatirii profesionale sub coordonarea unui judecator ori procuror
din cadrul instantei ori parchetului desemnat de catre conducatorul institutiei respective.
Pe perioada stagiaturii judecatorii si procurorii stagiari deruleaza activitate specifica magistraturii,
insa competenta acestora este limitata, astfel ca:
Judecatorii stagiari judeca numai urmatoarele cazuri:
o Actiuni posesorii
o Pensii de intretinere
o Actiuni cu privire la inregistrari si modificari in registrele de stare civila
o Propriri
o Investirea cu formula executorie
o Luarea masurilor asiguratorii
o Litigii patrimoniale care au ca obiect plata unei sume de bani sau predarea unui bun in
cazul in care obiectul litigiului nu depaseste 10000 de lei.
o Plangeri contraventionale
o Ordonante de plata
o Reabilitare
o Constatarea gratierii ori a amnistiei
o Judecarea unor infractiuni pentru care legea prevede ca actiunea penala se pune in
miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate
Procurorii stagiari au dreptul:
o sa puna concluzii in instanta
o sa semneze si sa efectueze acte de procedura sub coordonarea unui procuror
o solutiile procurorului stagiar sunt contrasemnate de procurorul coordonator
Dupa parcurgerea stagiului de un an de zile, stagiarii sunt obligati sa se prezinte la examenul de
capacitate. Daca magistratul stagiar este respins la acest examen, mai are dreptul sa se prezine inca
o data. Daca nici a doua oara nu trece examenul, acest magistrat isi pierde calitatea de magistrat.
Examenul de capacitate se organizeaza de catre CSM prin intermediului INM. Acest examen consta
in sinteza, probe teoretice si practice si se finalizeaza printr-o nota obtinuta de magistratul stagiar.
Examenul este validat de CSM, iar rezultatele se publica in MO si se afiseaza posturile vacante de la
judecatorii si parchetele de pe langa judecatorii, in vederea alegerii acestora de catre magistratii
definitivi. Alegerea acestor posturi se face in ordinea mediilor de la examenul de capacitate, in
termen de 15 zile de la afisarea in MO.
Daca in acest fel magistratii care au promovat examenul nu fac optiunea, CSM le va acorda un post
din oficiu, iar daca refuza, acest refuz este asimilat de lege cu demisia din magistratura.
Numirea magistratilor
Dupa capacitate si dupa ce au facut optiunea pentru un post, judecatorii si procurorii trebuie numiti
in functie, aceasta fiind numirea definitiva in functie.
Numirea ca definitiv o face Presedintele Romaniei, la prounerea CSM. Presedintele poate refuza o
singura data, motivat, aceasta numire, iar daca CSM o reitereaza Presedintele este obligat sa
numeasca in functia respectiva.
In privinta numirilor, regula o reprezinta: Absolventii INM, care au devenit stagiari si care au
promovat examenul de capacitate.
In mod exceptional pot fi numiti in magistratura ca magistrati definitivi, pe baza de concurs, fostii
judecatori si procurori care au iesit din magistratura datorita unor motive neimputabile lor,
personalul de specialitate juridica asimilat magistratilor (avocati, notari, asistenti judiciari, consilieri
juridici, persoane care au indeplinit functii de specialitate juridica in cadrul Administratiei
Prezidentiale, Parlamentului, CCR, Av. Poporului pentru o perioada de cel putin cinci ani.)
Acestia, dupa ce sunt numiti de Presedintele Romaniei, parcurg o perioada de sase luni de pregatire
profesionala la INM, inainte de a-si incepe efectiv activitatea.
Dupa numire, magistratul in cauza va depune un juramant in fata magistratilor de la
instanta/parchet, iar refuzul depunerii juramantului atrage nulitatea numirii in magistratura.
Judecatorii numiti de Presedinte devin inamovibili, iar procurorii numiti de Presedinte se bucura de
stabilitate.
Promovarea magistratilor
Este de doua feluri:
Promovarea in functiile de executie (la Tribunale, CdA, ICCJ si la Parchetele aferente)
Promovarea in functiile de conducere (de la nivelul Judecatoriilor, Tribunalelor, CdA, ICCJ si la
Parchete)
Detasarea magistratilor este o atributie ce revine CSM-ului, presupunand mai mult decat o
delegare, inclusiv mutarea respectivului magistrat in afara sferei magistraturii.
Aceasta detasare se aproba de catre CSM cu acordul scris al magistratului, la alte instante ori
parchete, la CSM, la INM, la Ministerul Justitiei sau la unitatile subordonate acestuia, cum ar fi
Administratia Penitenciarelor, ori la alte autoritati publice sau chiar in functii de demnitate publica
numite.
Detasarea se dispune pe o perioada mai lunga decat delegarea, intre 6 luni si 3 ani, si poate fi
prelungita cu acordul scris al magistratului, pe o perioada de pana la 3 ani.
Atat delegarea cat si detasarea nu se pot face la instante de nivel superior celor la care magistratul
are dreptul sa functioneze potrivit legii.
Transferul magistratilor poate viza mutarea unui magistrat de la o instanta la o alta instanta, de la
un parchet la un alt parchet sau la o institutie publica. Transferul se aproba de catre CSM la
propunerea magistratului in cauza.
In cazul transferului, legea prevede ca, la cerere, se poate opera un transfer, fara concurs, din
procuror in judecator si din judecator in procuror, dar acest transport va opera cu respectarea
conditiilor de vechime impuse de lege. Acest transfer este finalizat si validat prin decret emis de
Presedintele Romaniei, la propunerea CSM-ului.
Pe perioada in care opereaza aceste mutari ale magistratilor, ei nu isi pierd calitatea de magistrati,
postul lor de baza ramanand rezervat, iar dupa incetarea acestei masuri temporare, ei revin pe
acese posturi, fara a fi necesar sa dea un concurs sau un examen. De asmenea, perioada mutarii
este considerata vechime si poate sta la baza promovarii.
Drepturile si obligatiile magistratilor sunt prevazute in mod expres si in mod derogatoriu in legea
303/2004, insa aceste drepturi si obligatii se completeaza cu dreptul comun in materie, in masura
compatibilitatii, un exemplu fiind drepturile si obligatiile prevazute in codul muncii.
Incalcarea acestor obligatii poate sa atraga trei tipuri de raspundere:
Raspundere administrativa/disciplinara
Raspundere civila
Raspundere penala
Trebuie facuta distinctia intre judecatori, care sunt inamovibili, si procurori, care se bucura de
stabilitate.
Inamovibilitatea judecatorilor este un drept complex din care rezulta toate atributele referitoare la
statutul judecatorilor, cu privire la transferul acestora, avansarea acestora, delegarea acestora,
detasarea acestora. Aceasta inamovibilitate, ca si stabilitatea de are se bucura procurorii, genereaza
si o protectie speciala in materie penala pentru magistrati, in sensul ca judecatorii si procurorii pot fi
perchezitionati, retinuti, arestati preventiv, arestati la domiciliu sau sub supraveghere numai cu
incuviintarea sectiilor CSM (de judecatori sau de procurori).
Prin exceptie, in caz de infractiune flagranta, magistratii pot fi retinuti ori perchezitionati, CSM-ul
fiind incunostiintat de indata cu privire la aceste acte de procedura.
Drepturile magistratilor
Aceste drepturi sunt proportionale cu statutul functiei pe care o indeplinesc, fiind o functie de
demnitate publica, iar aceste drepturi se clasifica in drepturi patrimoniale (evaluabile in bani) si
drepturi nepatrimoniale (per a contrario).
In privinta acestor drepturi:
Magistratul are dreptul la o remuneratie (la salariu - stabilit in raport cu vechimea si cu
nivelul instantei in care functioneaza magistratul).
Magistratul are dreptul de a fi aparat de catre CSM in cazul in care ar exista acte care ar
afecta independenta sau impartialitatea actului de justitie.
Magistratul are dreptul la libera asociere in organizatii profesionale locale, nationale sau
internationale, in scopul apararii intereselor profesionale.
Magistratul are dreptul la masuri speciale de protectie impotriva amenintarilor, violentelor
sau a altor fapte care ii pun in pericol pe ei sau pe familia lor. Aceasta protectie se asigura la
cerere, de catre organele abilitate ale statului.
Magistratul are dreptul la despagubiri acordate de la buget pentru cazul in care viata,
sanatatea, ori bunurile magistratior sunt afectate de exercitarea atributiilor de serviciu, sau in
legatura cu aceste atributii.
Magistratul are dreptul la concediu, avand un concediu anual de 35 de zile lucratoare. Tot
referitor la concediu, este de precizat ca magistratii au dreptul la un concediu pentru studii de
specialitate, platit, cat si dreptul la concedii medicale.
Magistratul are dreptul de a inchiria o locuinta de serviciu pe parcursul indeplinirii calitatii de
magistrat, chiria fiind acoperita de bugetul Ministerului Justitiei. La pensionarea pentru limita
de varsta, titularul contractului de inchiriere, fostul magistrat, isi pastreaza drepturile locative
pe tot parcursul vietii, insa aceste locuinte nu pot fi cumparate de catre magistrati.
Magistratul are dreptul la decontarea anuala a unor deplasari (Magistratii beneficiaza anual
de sase calatorii in tara, dus-intors, la transportul pe orice cale, sau decontarea a 7,5l/100 km
pentru aceste calatorii.)
Magistratul are dreptul la pensie. Magistratii care au o vechime minima prevazuta in lege pot
beneficia de o pensie speciala, de serviciu, in cuantum de 80% din venitul brut din ultima luna
inaintea iesirii la pensie, in acest venit intrand si salariul, dar si sporurile primite la iesirea din
profesie.
Magistratul care are o vechime continua de 20 de ani in magistratura, la data pensionarii,
pentru motive neimputabile, o singura data beneficiaza de sapte indemnizatii brute lunare.
Magistratul are dreptul la reincadrare la magistratura, atunci cand magistratul iese la pensie
doreste la cerere sa fie reincadrat la aceeasi instanta sau la acelasi parchet.
Magistratul are dreptul de a fi decorat.
Obligatiile magistratilor
Magistratul este incompatibil cu orice alte functii publice sau private, existand doua exceptii:
o Magistratul poate fi cadru didactic in invatamantul superior
o Magistratul poate fi formator la INM/Scoala Nationala de Grefieri
Magistratii sunt obligati sa se abtina de la orice act de justitie atunci cand exista un conflict
intre interesul personal si interesul public al justitiei. NCPC, NCPP reglementeaza cazurile de
incompatibilitate.
Potrivit legii, magistratii sunt obligati sa dea anual o declaratie pe propria raspundere in care
sa mentioneze daca sotul, rudele, sau afinii pana la gradul 4 exercita o functie sau desfasoara
o activitate juridica, ori activitati de investigare sau cercetare penala, precum si locul de
munca al acestora.
Magistratii sunt obligati sa dea o declaratie pe propria raspundere cu privire la apartenenta
lor ca agent sau colaborator al organelor de securitate ca politie politica.
Magistratii nu pot fi lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai
serviciilor de informatii.
Raspunderea magistratilor
Atat judecatorii, cat si procurorii, in activitatea lor, pot sa raspunda sub mai multe forme. Exista o
raspundere civila, o raspundere discipliniara, si o raspundere penala. Aceste trei forme pot sa
coexiste.
Raspunderea civila
Magistratii, in activitatea lor, pot sa savarseasca anumite erori judiciare, situatie in care se
pune problema unei raspunderi civile in speta, respectiv o despagubire a persoanei care a fost
obiectul unei erori judiciare. Aceasta raspundere patrimoniala are la baza un principiu:
prejudiciul va fi acoperit de statul roman, adica, cu alte cuvinte, persoana vatamata va
solicita si va obtine despagubirea de la statul roman, si nu de la magistratul in cauza.
Aceasta raspundere civila difera in functie de tipul procesului in care s-a produs eroarea
judiciara. In procesele penale, codul de procedura penala prevede ca statul, prin Ministerul
Finantelor Publice, raspunde pentru repararea prejudiciului pricinuit in cazul unei condamnari
sau in cazul luarii unei masuri preventive pe nedrept.
In celelalte procese, adica in procesele civile lato-sensu, daca se produc erori judiciare,
aceasta despagubire se poate acorda numai daca in prealabil, prin hotarare definitiva, s-a
stabilit o raspundere disciplinara sau penala a judecatorului, respectiv a procurorului, daca
fapta este de natura a fi produs o eroare judiciara. In acest caz persoana vatamata va chema
in judecata tot statul, prin Ministerul Finantelor Publice, care ii va acoperi prejudiciul, si nu
poate sa cheme direct in judecata pe procuror sau pe judecator.
Dupa ce statul va plati efectiv despagubirea, art. 96, alin. (7), legea 303/2004, prevede ca
statul poate regresa impotriva magistartului vinovat numai daca magistratul a savarsit
eroarea judiciara cu rea credinta sau grava neglijenta. Acesti doi termeni trebuie interpretati
in conformitate cu art. 991, legea 303/2004: "Rea credinta este ipoteza in care magistratul a
incalcat cu stiinta normele de drept, urmarind sau acceptand vatamarea unei persoane; grava
neglijenta este cand magistratul nesocoteste din culpa, in mod grav, neindoielnic si nescuzabil,
normele de drept."
Este de retinut ca, in ceea ce priveste acordarea despagubirii, exista un termen de prescriptie
de 1 an de zile, atat pentru persoana care socilita despagubirea de la statul roman (termenul
se va calcula de la data hotararii definitive la care s-a produs eroarea judiciara), respectiv tot
un an de zile in cazul actiunii in regres a statului impotriva magistratului.
Raspunderea penala
Magistratii raspund penal atunci cand savarsesc fapte sanctionate de codul penal sau de legi
penale. In privinta raspunderii penale, este de retinut faptul ca avem, totusi, cateva derogari.
In primul rand, retinerea, perchezitia si arestarea magistratului nu se pot dispune decat cu
avizul sectiei CSM. De asemenea, magistratul poate fi anchetat in mod liber, neexistand nicio
interdictie in acest sens, iar in cazul in care a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva
sa, potrivit art. 62, legea 303/2004, acesta este suspendat din profesie. Aceasta suspendare
este dispusa de CSM, pe perioada suspendarii neplatindui-se magistratului drepturile
salariale. De asemenea, aceasta perioada nu este vechime in magistratura. Daca, ulterior, se
dispune scoaterea de sub urmarire penala, incetarea sau achitarea magistratului,
suspendarea inceteaza, magistratul fiind pus in situatia anterioara suspendarii, adica i se
platesc toate drepturile si recastiga vechimea in magistratura. In cazul in care este condamnat
definitiv, potrivit art. 65, legea 303/2004, de la data ramanerii definitive a hotararii de
condamnare, magistratul este eliberat din aceasta functie.
Raspunderea disciplinara
Forma de raspundere specifica profesiei de magistrat, care se activeaza in cazul in care
magistratul a incalcat indatoririle de serviciu sau a comis o fapta pentru care poate fi afectat
prestigiul justitiei. Adica, in concret, atunci cand magistratul a incalcat regulile referitoare la
obligatiile acestuia, incompatibilitatile, respectiv interdictiile prevazute de lege.
Legea prevede in mod expres situatiile care sunt considerate abateri disciplinare, situatii care
pot genera o raspundere disciplinara. Este de retinut ca sanctiunile disciplinare se aplica de
catre sectiile CSM-ului, dupa procedura discutata la CSM, potrivit legii 317/2004.
Abaterile disciplinare posibile sunt urmatoarele:
o Manifestari care aduc atingere prestigiului justitiei. (In timpul exercitarii functiei sau in
afara exercitarii functiei - adica conduita trebuie sa fie permanent exemplara)
o Incalcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilitati si interdictii. (Expres
prevazute)
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
Atitudini nedemne in timpul exercitarii functiei, atat fata de colegii din sistem,
judecatori si procurori, cat si fata de justitiabili sau fata de parteneri ori auxiliari ai
justitiei.
Manifestarea sau desfasurarea de activitati cu caracter politic sau, in exercitarea
functiei, exprimarea convingerilor politice.
Refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile sau actele de procedura
depuse de parti.
Refuzul nejustificat de a indeplini o indatorire de serviciu.
Nerespectarea de catre procuror a dispozitiilor date de procurorul ierarhic superior, in
scris si in conformitate cu legea.
Solutionarea cauzelor intr-un termen nerezonabil, abaterea producandu-se daca
magistratul, in mod repetat si din motive imputabile, intarzie solutionarea dosarului sau
efectuarea actelor de urmarire penala, incalcandu-se celeritatea.
Neindeplinirea obligatiei de a se abtine, in principal a judecatorilor, dar si a
judecatorilor, atunci cand legea prevede ca magistratul trebuia sa se abtina, adica acele
cazuri de incompatibilitate care il obliga pe magistrat sa formuleze declaratie de
abtinere.
Sanctionata formularea unor cereri repetate, nejustificate, de abtinere intr-o cauza,
cereri care au ca efect tegiversarea judecatii.
Nerespectarea secretului deliberarii (pentru judecatori).
Nerespectarea confidentialitatii dosarului in care efectueaza ancheta (pentru procurori).
Absente nemotivate de la instanta sau de la parchet. (Aceste absente trebuie sa se
produca repetat si trebuie sa fie nemotivate, afectand buna desfasurare a activitatii de
la instanta, ori de la parchet).
Imixtiunea in activitatea altui coleg magistrat, judecator, ori procuror.
Nerespectarea, in mod nejustificat, a masurilor administrative dispuse de conducatorul
instantei sau al parchetului.
Folosirea functiei de magistrat pentru a obtine un tratament favorabil din partea
autoritatilor, in vederea obtinerii a unor solutii favorabile, pentru sine sau pentru
apropiatii magistratului, interventie care ar crea o discriminare intre magistrati si
cetateni, care nu sunt magistrati.
Nerespectarea in mod grav sau repetat a regulilor privitoare la distributia aleatorie a
cauzelor.
Impiedicarea activitatii inspectorilor judiciari, prin orice mijloace. Activitatea de
inspectia judiciara este la CSM, acesti inspectori judiciari verificand activitatea
judecatorilor si a procurorilor, tocmai pentru a concluziona daca au incalcat, sau nu,
legea.
Participarea directa, sau prin interpusi, la jocuri de tip piramidal, jocuri de noroc sau
sisteme de investitii pentru care nu este asigura transparenta fondurilor.
Lipsa totala a motivarii hotararilor judecatoresti sau a actelor procurorului.
Utilizarea de expresii inadecvate in cuprinsul actelor judiciare , ori situatii in care
motivarea este vadit contrara rartionamentului juridic, de natura sa afecteze prestigiul
justitiei sau demnitatea functiei de magistrat.
Nerespectarea deciziilor Curtii Constitutionale, ori a recursurilor in interesul legii, date
de ICCJ.
Exercitarea cu rea credinta sau grava neglijenta a functiei de magistrat, cele doua
concepte fiind reglementate ca atare in legea 303/2004.
Ori de cate ori se constata una dintre aceste ipoteze de abateri disciplinare intervine, in mod
corelativ, sanctiunea aferenta. Aceste sanctiuni sunt prevazute expres de lege, legea oferind
si un criteriu de aplicare a lor, si anume proportionalitatea sanctiunii in raport cu gravitatea
abaterii disciplinare.
Sanctiunile sunt urmatoarele:
o Avertismentul.
o Diminuarea salariului cu pana la 20% pe o perioada de la o luna la sase luni.
o Mutarea disciplinara pe o perioada de pana la un an, la o alta instanta sau parchet. In
cazul acestei mutari disciplinare, judecatorul nu mai poate invoca inamovibilitatea.
o Suspendarea din functia de magistrat, pe o perioada de la o luna la sase luni,
suspendare care vine in conformitate cu art. 62, lit. (c), legea 303/2004, perioada
nereprezentand vechime in magistratura si fiind nesalarizata.
o Excluderea din magistratura, conform art. 65, lit. (e), legea 303/2004.
Aceste sanctiuni disciplinare se acorda de catre CSM, de catre sectia abilitata, hotararea
disciplinara data de CSM putand fi atacata de magististrat, cu recurs, in termen de 15 zile de
la comunicare, la ICCJ, iar aceasta, in completul de 5, solutioneaza in mod definitiv cauza.
Avocatii sunt la fel de necesar procesului civil/penal precum judecatorii, procurorii, grefierii sau alti
participanti.
Din acest punct de vedere, avocatii sunt considerati in doctrina parteneri ai justitiei.
Aceasta profesie este o profesie juridica, si nu judiciara, ei nu fac parte din sistemul judiciar. Este o
profesie distincta, cu o reglementare speciala, dupa cum urmeaza:
1. Legea nr. 51/1995, privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
2. Statutul profesiei de avocat, statut care este adoptat de UNBR, ultima sa modificare
intervenind in 2013, prin hotararea 769/2003. Acesta este publicat in Monitorul Oficial.
3. Codul deontologic al avocatilor, in realitate fiind cel european (reglementare comuna tuturor
tarilor UE), adoptat ca atare de catre UNBR in 2007, prin decizia 1486/2007.
Avocatii asigura o aparare calificata a persoanelor fizice si persoanelor juridice straine, ori de
cetatenie/nationalitate romana. Acest drept la aparare este un drept constitutional, fiind
reglementat la nivelul art. 24 din Constitutia Romaniei, actul fundamental garantand acest drept.
Conform Constitutiei, dreptul la aparare este garantat pe tot parcursul procesului civil/penal. Partile
pot fi asistate ori reprezentate de un avocat ales, ori de unul din oficiu. Exercitarea avocaturii,
respectiv calitatea de avocat respecta o serie de reguli impuse de reglementarea anterior amintita.
Astfel, profesia de avocat este libera si independenta cu functionare si organizare autonome.
Plecand de la acest principiu, trebuie sa retinem ca avocatura are la baza cinci principii de
functionare:
Principiul legalitatii
Conform acestui principiu, avocatura poate functiona numai in baza legii si a
Constitutiei Romaniei. Pot fi avocati numai cei pervazuti de legea 51/1995, organizati in
structurile prevazute de legea 51/1995, adica barouri de avocati si UNBR.
Orice alta structura in afara acestora este nula de drept, aspect prevazut in art. 1, alin.
(3), legea nr. 51/1995.
Tot conform acestui principiu, avocatii pot sa desfasoare numai activitatile prevazute
expres de lege, in formele consacrate de lege. In realitate, prin reglementarea legala
aplicabila avocatura este un monopol, ea neurmarind regulile specifice unei activitati
comerciale, de profesionist, ci, la fel ca justitia, care este un monopol de stat, si
avocatura este un monopol al unor structuri anume prevazute de legiuitor.
Tot datorita principiului legalitatii, avocatii pot sa dea consultatii sau sfaturi juridice, sau
pot asigura reprezentarea numai in limite legii.
Principiul independentei
Avocatii sunt liberi sa isi aleaga organele de conducere, iar odata alese aceste organe,
atat la nivel central, cat si la nivel local, ele nu sunt subordonate nimanui, nici CSM-ului,
nici Ministerului Justitiei, nici Ministerului Public, nici unei alte autoritati. Acestea sunt
independente. De asemenea, profesia de avocat este, prin lege, acceptata a admite
norme subsidiare legii, in speta statutul avocatilor, statut ce urmeaza sa consacre o
serie de drepturi si obligatii cu privire la aceasta profesie.
Tot conform acestui principiu, avocatii au un sistem de pensii propriu, care deroga de la
sistemul public de pensii. De asemenea, avocatii nu sunt supusi unui control din partea
statului roman. Controlul va fi realizat numai de catre structurile abilitate ale profesiei
de avocat, fiind o profesie care se autocenzureaza si se autocontroleaza.
Pe langa aceste principii consacrate in doctrina mai exista si alte principii care decurg din primele, si
anume:
-> Principiul demnitatii si onoarei profesionale, Principiul monopolului exercitarii avocaturii,
Principiul cofraternitatii, Principiul respectului reciproc intre avocati, Principiul servirii atat a
interesului public, cat si al interesului privat.
Avocatul este obligat sa isi desfasoare activitatea numai in una din formele prevazute expres de
legea nr. 51/1995, iar pe de alta parte, avocatul este liber sa isi aleaga oricare dintre aceste forma,
el putandu-le schimba pe parcursul carierei, insa legea il obliga sa isi exercite profesia numai intr-o
singura forma.
Formele de exercitare ale profesiei sunt urmatoarele:
Cabinetul individual de avocatura
Cabinetele asociate
Cabinetele grupate
Societatile civile profesionale de avocatura cu/fara personalitate juridica
Societatea cu raspundere limitata din avocatura, ca forma complexa de exercitare a profesiei
Aceste forme sunt similare formelor de exercitare a activitatilor comerciale. Aceste structuri sunt
structuri specifice numai avocaturii, iar temeiul de drept al acestora este exclusiv in legea nr.
51/1995 si in statutul profesiei de avocat. Aceasta reglementare distincta s-a impus datorita
specificului activitatii avocatului si rolului acestuia, anume de partener al justitiei. De asemenea,
vom vedea ca aceste forme in care isi exercita activitatea avocatul nu exclud ca respectivul avocat
sa isi poata exercita si o alta calitate, de exemplu, de asociat sau actionar in societati comerciale,
adica avocatul este obligat sa isi aleaga una dintre aceste forme numai in cadrul profesiei de avoca.
In afara profesiei, atata timp cat legea ii permite, poate sa aiba si alte calitati.
Aceste structuri au o procedura de constituire anume prevazuta si ele sunt inregistrate si luatein
evidenta ca atare de catre baroul din care avocatul face parte, existand un tablou al acestor forme
de exercitare.
Cabinete asociate
Aceste cabinete individuale se pot asocia in scop logistic sau administrativ, adica in scopul exercitarii
in comun a profesiei , in vederea crearii unor facilitati tehnico-economice, cum ar fi partea de it,
sediul, birotica, secratiatul samd.
Aceast asociere se face sub forma unui contract scris, se inregistreaza la barou, insa, specific este ca,
din punct de vede profesional, cabinetele asociate isi pastreaza caracterul personal, adica isi
pastreaza individualitatea in relatia cu clientii.
In acest caz, denumirea consacrata de lege este: "Numele-tuturor-titularilor cabinete de avocat
asociate".
In aceasta asociere fiecare cabinet va avea patrimoniul sau, avocatii din aceste cabinete asociate
au clientela proprie, existand totusi o interdictie, si anume aceea ca aceste cabinete asociate nu pot
sa reprezinte clienti cu interese contrare. De altfel, daca unul dintre asociati se opune, un cabinet
din asociere nu poate lua un anumit client. Aceasta asociere nu are personalitate juridica proprie.
Cabinete grupate
Aceste cabinete se pot grupa, insa diferenta fata de cabinetele asociate este una de clientela. In
acest caz nu se formeaza o forma de exercitare a profesiei, cum este in cazul cabinetelor asociate,
dica cabinetele grupate sunt mai individuale, in sensul ca fiecare isi angajeaza clientela "dupa capul
ei".
Aceasta reunire a cabinetelor grupate se face exclusiv pe interese economice, pentru optimizarea
costurilor, individualitatea fiecareui cabinet fiind mai individualizata decat la cabinetele asociate.
Aceasta societate poate fi constituita de cel putin doi avocati defintivi aflati in exercitiul profesiei.
Acesti avocati pot face SRL-uri din avocatura chiar daca ei sunt implicati in alte forme de exercitare
a profesiei de avocat. Legea spune ca pe perioada in care acesti avocati sunt intr-un SRL din
avocatura ca asociati, celelalte forme de exercitare a profesiei, din care faceu parte, isi inceteaa
activitatea.
SRL-ul din avocatura are personalitate juridica proprie, alaturi de un patrimoniu propriu. Pentru a se
constitui valabila aceasta societate, trebuie incheiat un contract constitutiv care se inregistreaza la
barou, SRL-ul existand, din punct de vedere juridic, de la data inregistrarii.
Acest SRL actioneaza ca un tot din punct de vedere juridic, adica, obligatia si raspunderea acestei
societati sunt garantete cu patrimoniul propriu al societatii, fiecare asociat raspunzand in limita
acordului social din societate.
Acest patrimoniu al societatii se constituie din capitalul social initial, care este, potrivit statutului,
minim 10000 de euro, care poate fi aport in numerar, bunuri sau clientela, cat si patrimoniul ulterior
inceperii activitatii SRL-ului.
Aceasta societate poarta denumirea urmatoare: "Numele a cel putin unuia dintre asociati, urmat de
expresia Societate Profesionala de Avocati cu Raspundere Limitata".
Fiind vorba de parti sociale, se pune problema daca aceste parti sociale pot fi preluate sau cesionate
catre terti. Plecandu-se de la specificul activitatii avocatului si de la calitatea acestuia de partener,
trebuie sa retinem ca aceste societati pot functia numai cu avocati ca asociati, in sensul ca
transmiterea partilor sociale se poate face numai intre avocati definitivi aflati in exercitiul profesiei.
De asemenea, nu pot inra in aceste societati persoane care nu au calitatea de avocat.
Aceste societati sunt supuse formelor de transformare a persoanei juridice, adica lichidare, fuziune,
absorbtie, divizare, dar conditia este ca in urma acestor forme de transformare, sructura asociatiilor
sa fie tot cea de avocat.
In cadrul SRL-ului din avocatura vor functiona avocatii asociati, avocatii colaboratori, avocatii
salarizati in cadrul profesiei. Raporturile de munca sunt diferite: In cadrul avocatului colaborator
avem un contract de colaborare prevazut expres in legea 51/1995, iar in cazul avocatului salarizat in
cadrul profesiei avem un contract de salarizare.
Orice avocat din aceste societati pot sa incheie conventii de colaborare cu experti sau specialisti, in
condiile legii. Ceea ce este interzis este ca formele de organizare a profesiei sa angajeze diferite
persoane cu studii juridice superioare pe alte posturi decat cele de avocati colaboratori ori de
avocati salarizati in cadrul profesiei juridice.
Baroul de avocati
Un avocat exista si isi poate desfasura activitatea specifica profesiei de avocat numai daca este
inscris intr-un barou, barou care este membru al UNBR.
Baroul de avocati este constituit din toti avocatii (stagiari sau definitivi) dintr-un judet sau din
Municipiul Bucuresti. In consecinta, vom avea 41 de barouri judetene.
Baroul are personalitate juridica proprie, data prin legea nr. 51/1995. De asemenea, are
patrimoniu propriu, dar si buget propriu. Bugetul baroului se constituie prin taxele si cotizatiile
avocatilor, din alte surse legale, iar patrimoniul baroului, conform legii (art. 50, alin. (4), legea nr.
51/1995) va fi folosit, in principal, pentru scopul acestuia, adica organiarea si exercitarea
avocaturii, dar, de asemenea, poate fi folosit si in alte activitati producatoare de venituri pentru
barou, in conditiile legii si ale statului.
Acest barou de avocati are organe de conducere si acestea sunt:
o Adunarea generala
Aceasta este organ colectiv din care fac parte toti avocatii din barou cu drept de
exercitare a profesiei, adica nu fac parte din AG cei incompatibili.
Atributiile AG sunt cele prevazute in art. 52, alin. (2) din legea 51/1995 si acestea
vizeaza, in linii mari, masurile dispuse pentru exercitarea profesiei in baroul
respectiv. De asemenea, AG are competente elective, alegand decanul (mandat de
patru ani - maxim 2 mandate. Trebuie ales dintre avocatii din baroul respectiv cu
minim 10 ani vechime in profesie), consiliul, membrii comisiilor.
AG desemneaza membrii delegatiei pentru congresul avocatilor si are competente in
materie de buget al baroului judetean.
In ceea ce priveste functionarea AG, este de retinut faptul ca ea se reintruneste, de
regula, anual, insa poate fi si extraordinara. Persoanele care pot convoca AG regulile: art. 53, legea nr. 51/1995, iar in ceea ce priveste desfasurarea AG - regulile:
art. 54, legea nr. 51/1995. [Majoritatea avocatilor trebuie sa fie prezenti pentru ca
Consiliul baroului
Acesta este format din 5-15 membri, in functie de dimensiunea baroului, regulile
privind numarul fiind desemnate in statutul profesiei. Acestia sunt alesi de AG,
avand mandat de patru ani, care poate fi reinnoit de ori cate ori.
Vechimea pentru membrii consiliului trebuie sa fie de minim 8 ani in profesie.
Decanul si prodecanul fac parte din consiliu.
Competentele consiliului sunt prevazute la art. 56, alin. (2), legea nr. 51/1995.
Consiliul are o competenta executiva. Acesta adopta hotarari, hotarari in ceea ce
priveste respectarea legii si a statutului profesiei, in materie de evidenta a avocatilor
(tabloul avocatilor), in materie de control profesional, intrare in profesie, stare de
incompatibilitate, transferul in cadrul profesiei si alte competente prevazute in lege.
Decanul baroului
Este persoana aleasa de AG a baroului respectiv, prin vot secret, pentru un mandat
de patru ani, mandat ce poate fi reinnoit o singura data.
In aceasta calitate, decanul reprezinta baroul, in raport cu orice entitate juridica. El
convoaca si prezideaza consiliul. De asemenea, are competente in ceea ce priveste
cererile de asistenta juridica gratuita. El poate sa atace deciziile comisiei de
disciplina sau deciziile consiliului baroul.
Decanul este ordonator de credite la nivelul baroului, executand bugetul acestuia in
limitele aprobate de Adunarea Generala. De asemenea, se pronunta pe restituirea
de onorarii sau reducerea acestora, la solicitarea clientului nemultumit de prestatia
avocatului.
Decanul este ajutat de prodecan, numai la Baroul Bucuresti fiind si 2 prodecani.
Consiliul UNBR
Comisia permanenta
Compusa din 15 membri (5 din Bucuresti + 10 din tara). Mandatul este de patru ani
si poate fi reinnoit de ori cate ori este necesar.
Are urmatoarele atributii:
o Organul executiv al consiliului UNBR.
o Duce la indeplinire hotararile congresului si hotararil econsiliului.
o Asigura executia bugetara a UNBR.
o Are atributii in ceea ce priveste examenul de intrare in profesie si de
definitivat.
Comisia permanenta este condusa de Presedintele UNBR si functioneaza in prezenta
majoritatii membrilor sai.
Presedintele UNBR
Conduce comisia permanenta si are urmatoarele atributii:
o Reprezinta UNBR in raport cu entitati juridice.
o Incheie conventii in numele UNBR, cu aprobarea consiliului.
o Semneaza hotararile, atat ale consiliului, cat si ale comisiei.
o Are competente in ceea ce priveste relatia cu celelalte autoritati judiciare.
o Supravegheaza relatia dintre barouri , respectiv intre barouri si uniune.
Pe langa aceste organe de conducere, la nivelul UNBR functioneaza o comisie centrala de cenzori
si o comisie centrala de disciplina.
De retinut care structuri sunt locale, care sunt nationale, caracterul structurilor, cine pune in
aplicare hotararile, modul de convocare si de functionare a acestor structuri si componenta lor.
Desi este o profesie liberala, totusi profesia nu este absolut libera, adica nu orice licentiat in drept o
poate exercita. Dobandirea calitatii de avocat se face in conformitate cu legea nr. 51/1995.
Pentru a intra in profesia de avocat trebuie sa fii membru al unui barou din tara.
O persoana poate fi membru daca indeplineste urmatoarele conditii:
Are exercitiul drepturilor civile si politice.
Sa fie licentiata a unei Facultati de Drept acreditate.
Sa nu fie nedemn pentru exercitarea profesiei.
Sa fie apt din punct de vedere medical pentru exercitarea acestei profesii.
Pe langa aceste conditii, statutul prevede ca persoana trebuie sa aiba si cetatenia romana.
Cetatenii straini (altii decat cei din Uniunea Europeana) isi pot exercita profesia de avocat in Romania,
dar ei terbuie sa indeplineasca anumite conditii, el neputand pune concluzii in fata instantelor
judecatoresti sau in fata altor organe judiciare. Ei sunt obligati sa se inscrie intr-un tablou special, la
nivelul unui barou, si trebuie asa indeplineasca celelalte conditii impuse de lege.
In ceea ce priveste nedemnitatea, aceasta are interpretare restrictiva, interpretare data in concret de
legea nr. 51/1995. Aceasta este o conditie prealabila primirii in avocatura si trebuie verificata la
momentul intrarii in profesie.
Nedemn este:
Cel condamnat definitiv, prin hotarare judecatoreasca, cu inchisoare la o infractiune
intentionata de natura sa aduca atingere profesiei (Infractiunea trebuie sa fie cu intentie, nu din
culpa; Fapta pentru care a fost condamnat trebuie sa aduca atingere prestigiului profesiei).
Cel care a savarsit abuzuri, constatate prin hotarare judecatoreasca, prin care au fost incalcate
libertati si drepturi fundamentale ale omului sau a savarsit abateri disciplinare grave sanctionate
cu excluderea din profesie.
Primirea efectiva in profesie presupune regula conform careia aceasta intrare se face numai in baza
unui examen organizat de UNBR, examen la nivel national, sustinut in cadrul INPPA. Comisia de
examen este nationala (formata cu precadere din avocati, cadre didactice universitare, care au minim
10 ani vechime in profesia de avocat). Acest examen are o metodologie si o tematica unitara,
nationala, in prezent constand intr-un test grila.
Acest examen isi pastreaza caracterul national si in cazul in care el este sustinut prin intermediul
centrelor teritoriale ale INPPA.
De la regula de intrare cu examen in avocatura exista o singura exceptie: Pot intra fara examen
judecatorii de la ICCJ si judecatorii romani care au avut un mandat la instatele internationale.
Odata luat examenul, exista o perioada de stagiu obligatoriu, avand o durata de 2 ani de zile.
In perioada de stagiu, avocatul trebuie sa isi desfasoare activitatea sub indrumarea unui avocat
coordonator care trebuie sa fie un avocat definitiv, cu o vechime de cel putin 6 ani in profesie si care se
bucura de o reputatie profesionala nestirbita. In aceasta perioada, avocatii stagiari pot urma cursuri de
master care sunt luate in considerare la bifarea pregatirii initiale.
Pe perioada de stagiu, avicatul stagiar este obligat sa desfasoare si cursuri de pregatire profesionala la
INPPA, iar la sfarsitul acestei obligatii va da examenul de aboslvire care ii va oferi calitatea de avocat
definitiv.
Stagiul se poate suspenda in caz de lipsa motivata din profesie, ori in cazuri fara culpa avocatului
stagiator.
Avocatul stagiar poate sa dea examenul de definitivat de maxim 3 ori. Daca nu il trece, el va fi exclus
din profesia de avocat.
Acesti avocati stagiari au niste limitari, la fel ca si magistratii stagiari. Ei pot pune concluzii numai la
judecatorie, si pot sa exercite asistenta in fata oricaror altor institutii decat instanta de judecata.
Este o obligatie expres prevazuta in art. 23, alin. (2), aceea de a participa la formarea initiala din cadrul
INPPA. Avocatul coordonator este obligat sa il lase pe avocatul stagiar pentru lucrarile din cadrul
INPPA.
Dupa parcurgerea acestei perioade de stagiu urmeaza definitivarea in profesie.
Aceasta se poate realiza numai in baza unui examen organizat de UNBR prin intermediul INPPA.
Tematica este nationala, unitara, iar acest examen presupune doua aspecte: o lucrare profesionala
practica (caiet de practica - care implica verificarea cunostintelor practice ale candidatului) si un
examen grila care presupune spete.
Exista derogari in privinta stagiului (art. 20, alin. (5), legea nr. 51/1995):
Cel care a promovat examenul de primire in profesie si a indeplinit functia de judecator,
procuror, notar, consilier juridic timp de 5 ani dobandeste calitatea de avocat definitiv fara
sustinerea examenului de definitivat, cu conditia promovarii examenului de definitivare din
profesia din care a venit. Legea spune ce aceasta regula se aplica si persoanelor care au
indeplinit functii de specialitate juridica in aparatul Parlamentului, Administratiei Prezidentiale,
Avocatului Poporului etc.
Art. 20, alin. (7): Avocatul stagiar care a exercitat cel putin un mandat de parlamentar, primar,
viceprimar, consilier judetean, consilier local dobandeste, la cerere, calitatea de avocat definitiv.
Incompatibilitati si interdictii
Aceste cazuri trebuie respectate dupa intrarea in profesie, pe perioada exercitarii profesiei. In
realitate, aceste incompatibilitati si interdictii asigura independenta profesiei de avocat, respectiv
pastrarea demnitatii si a prestigiului corpului profesional.
Aceste cazuri exista si trebuie respectate de la momentul intrarii in profesie pana la momentul iesirii
din profesie.
Incompatibilitati
Art. 15 din lege sustine ca aceasta profesie este incompatibila cu activitatea salarizata in cadrul
altor profesii decat cea de avocat singura exceptie fiind de activitati si functi ididactice in
invatamantul juridic superior.
Incompatibilitatea cu ocupatiile care lezeaza demnitatea sau independenta profesiei de avocat
sau bunele moravuri.
Exercitarea nemijlocita de fapte materiale de comert. Textul trebuie interpretat in sens restrictiv,
prin fapte nemijlocite neintelegandu-se calitatea de asociat intr-un SRL sau intr-o SA. In aceasta
calitate, avocatul nu poate fi administrator al societatii, presedinte al consiliului de administratie,
membru in comitetul de directie al unei SC. El nu poate fi asociat intr-o societate comerciala in
nume colectiv, nu poate fi o persoana fizica autorizata.
In schimb, avocatul poate fi asociatul actionar, poate fi membru intr-un consiliu de administratie
al unei SC pe actiuni sau SRL, dar trebuie sa aduca la cunostinta baroului.
Aceste incompatibilitati genereaza o abatere disciplinara care se poate finaliza cu orice sanctiune
disciplinara prevazuta de lege. Ele sunt verificate de consiliul baroului, fiind una dintre atributiile
acestuia. Daca se constata un caz de incompatibilitate, se fac propuneri potrivit legii si statutului.
Potrivit legii, sunt considerate activitati compatibile cu profesia de avocat functiile de deputat,
senator, consilier local. Totusi, avocatul deputat sau senator are o serie de interdictii de a lua
anumite cauze in litigii de coruptie, droguri, criminalitate organizata. De asemenea, calitatea de
avocat este compatibilita cu activitatea literara sau cu cea de arbitru, mediator, conciliator,
negociator, consilier fiscal. (Art. 16)
Aceste cazuri de incompatibilitate sunt limitativ prevazute in lege si in statut.
Interdictii
In materia avocatilor parlamentari (deja mentionate + nu pot pleda in cauze civile impotriva
autoritatilor statale).
De asemenea, exista o interdictie si pentru avocatii care au provenit din alte profesii judiciare,
respectiv daca au provenit dintre judecatori si procurori. Aceasta interdictie este prevazuta de
art. 20, alin. (8) din lege, adica avocatii fosti magistrati nu pot pune concluzii la instantele unde
au functionat, iar fostii procurori, ori cadrele de politie, la unitatea unde au functionat, timp de 5
ani de la incetarea functiei respective.
Aceasta interdictie nu se aplica formei de exercitare a profesiei in care este avocatul respectiv,
adica societatea in are se afla avocatul nu are legatura cu interdictia, ci doar avocatul propriuzis.
Suspendarea
Nu determina incetarea calitatii de avocat.
Cazurile de suspendare sunt prevazute in art. 58:
Cazurile de incompatibilitate
Cazul interdictiei de a profesa, interdictie data printr-o hotarare penala sau disciplinara
Neplata contributiilor profesionale catre UNBR, Barou, CAS
La cererea scrisa a avocatului
In caz de incompatibilitate, avocatul va fi trecut la cerere, sau din oficiu, pe tabloul avocatilor
incompatibili care nu mai au drept de exercitare a profesiei, insa el ramane avocat, avand celelalte
obligatii, dar nu poate exercita profesia.
In perioada suspendarii, plata cotelor catre barou, UNBR si CAS sunt, si ele, suspendate.
Daca avocatul exercita profesia pe perioada suspendarii, aceasta este considerata de lege ca fiind o
abatere disciplinara grava care poate duce la excluderea din profesie. De asemenea, in cazul in care
avocatul este suspendat din profesie, el este obligat ca in termen de 15 zile sa isi asigure substituirea in
toate cauzele pe care le avea pe rol.
Suspendarea se dispune din consiliul baroului din care face parte avocatul respectiv.