Mihail Savoveanu este o personalitate complexa a literaturii romane, impunandu-se ca povestitor,

novelist si romancier in perioada interbelica. Acesta este unul dintre cei mari povestitori descriptivi, serie
deschisa de Ion Creanga si continuata de Liviu Rebreanu, Marin Preda.
Autor al unei opere ample, Savoneau a exersat toate speciile epicii : schiita (Un om necajit),
povestirea (Fantana dintre plopi), nuvela (Nada florilor) si o multitudine de romane precum Neamul
soimarestior, Baltagul, Fratii Jder. Nu a ignorat nicio categorie de cititori, de la cel inocent, caruia i
se adreseaza Dumbrava minunata, pana la lectorul initiat in mitologie, hermetism (Creanga de aur),
deoarece a surprins in operele sale bogatia sufleteasca si atitudinea etica exemplara a oamenilor din
popor, pe care unii ii considerau drept niste aparitii elementare.
Opera literara Baltagul, publicata in anul 1930, este un roman realist-specie literara a genului
epic, in proza de intindere mare, cu un numar ridicat de personaje antrenate intr-o actiune complexa,
avand un conflict puternic si mai multe planuri narative. Prin multitudinea aspectelor infatisate, romanul
ofera o imagine ampla asupra vietii.
Romanul Baltagul a fost considerat una dintre cele mai reusite scrieri ale lui Mihail Sadoveanu,
inca de la aparitie. Criticii literari au remarcat profunzimea romanului, generozitatea acestuia in
diversitatea codurilor de lectura pe care le permite, fiind interpretat ca roman mitic, monografic, de
dragoste, al initierii, al familiei si, nu inultimul rand, ca roman cu intriga politista.
Romanul, scris in saptesprezece zile, de M. Sadoveanu reconstituie o lume ce apartine unui mod
arhaic de viata, in care sentimentele izbucnesc puternic, iar taranului i se car barbatia si taria de caracter.
Romanul este structurat pe doua coordonate fundamentale: aspectul realist, ilustrat prin naratorul obiectiv,
omniscient si omniprezent, povestirea care se face la persoana a lll-a, multitudinea segventelor narative si
mai ales celor descriptive (descrierea de peisaje si portretizarile personajelor) si aspectul mitic, ilustrat
de : gesturile simbolice ale Vitoriei Lipan, aspectele religioase crestine si pagane, cautarea adevarului intrun adevarat labirint, aspectele traditionale prezentate de-a lungul calatoriei- cumetrie, nunta, ritualul de
imormnatare, parastasul etc.
Fiind un roman, tematica este complexa, Mihail Sadoveanu prezentand atat viata sociala a
taranilor din nordul Moldovei, cat si realizarea dreptatii prin aflarea adevarului. Roman al perioadei de
maturitate, marile teme sadoveniene se regasesc aici: natura, miturile, iubirea, intelepciunea. Totodata, din
punctul de vedere al personajului Ghiorghita Lipan, romanul poate fi interpretat ca un buildingsroman.
Structura tripatita a romanului se impune chiar de la prima lectura, cele saisprezece capitole
grupandu-se prin raportare la dinamica eroinei in care actiunea este prezentata prin tehnica inlantuirii
(evenimentele fiind relatate in ordine cronologica), secventele narative impletindu-se cu cele descriptive
sau dialogate. O prima parte (capitolele de la I la VI) ofera datele proprii expozitiunii si configureaza
intriga, asadar Vitoria se pregateste de plecare; in partea a doua (capitolele VII-XIII), se deruleaza
drumul, cautarea urmelor, iar in ultima parte (capitolele XIV-XVI), dupa descoperirea ramasitelor lui
Nechifor Lipan, in deznodamant, se impleteste dreptatea.
Titlul, despre care Ion Negoitescu observa ca ar putea simboliza justitia vindicativ imanenta,
desemneaza un instrument prin care se realizeaza dreptatea, Baltagul fiind un topor cu doua taisuri. De
remarcat este ca in roman acelasi baltag (a lui Nechifor) indeplineste doua functii. Baltagul tarului
Ghiorghita se pastreaza neatins de sangele ucigasilor.

Romanul este structurat in saisprezece capitole cu actiune desfasurata cronologic, urmarind

momentele subiectului. Prima parte (capitolele I- al VI-lea)- framantarile Vitoriei in asteptarea sotului si
pregatirile de drum- include expoitiunea si intriga. In expozitiune se prezinta satul Magura Tarcaului si

imaginea Vitoriei care, stand singura pe prispa, mediteaza la vremea petrecuta cu sotul ei. Femeia este
ingrijorata deoarece acesta a plecat dupa oi la Dorna, dar nu s-a mai intors. Intriga se declanseaza in
apropierea sarbatorilor, Gheorghita se intoarce de la Cristesti si Vitoria hotaraste sa plece impreuna cu el
la Dorna pentru a-l gasi pe Nechifor, femeia incepe pregatirile pentru lunga calatorie: ii face un baltag lui
Gheorghita, umbla pe la preot si vrajitore, vinde marfa stransa pentru a fac rost de bani si lasa casa in grija
argatului Mitrea.
Partea a doua (capitolele al VII-lea alXIII-lea ) cuprinde desfasurarea si releva drumul parcurs
de Vitoria si fiul ei, Ghiorghita, in cautarea lui Nechifor Lipan. Femeia si Ghiorghita pornesc la drum
alaturi de negustorul David, iar a doua zi acestia ajung la Calugareni. Ramasi singuri, cei doi ajung la
Farcasa unde il intelnesc pe subperfectul Balmez care cerceta diferite pricini. La Borca asista la o
cumatrie, iar la Cruci la o nunta. La Vatre Dornei, Vitoria afta ca sotul ei a cumparat 300 de oi si le-a
impartit cu inca doi gospodari. Ajungand spre Suha, Vitoria afla ca turma era insotita de doi oameni :
Calistrat Bogza si Ilie Cutui. Femeia il gaseste oe cainele Lupu in gospodaria unui om din Sabasa. Cu
ajutorul cainelui, munteanca descopera intr-o rapa ramasitele lui Lipan, in dreptul Crucii Talienilor.
Partea a treia (capitolele al XIV-lea al XVI-lea) prezinta sfarsitul drumului: ancheta politiei,
inmormantarea, parastasul lui Nechifor Lipan si pedepsirea ucigasilor. Coborarea in rapa si veghe
nocturna a mortului marcheaza maturizarea lui Ghiorghita, dovedita de infaptuirea actului de dreptate la
parastas. Punctul culminant este momentul in care Vitoria reconstituie cu fidelitate scena crimei,
surprinzandu-i chiar si pe ucigasii Ilie Cutui si Calistrat Bogza. Primul isi recunoaste vina, insa al doilea
devine agresiv. Este lovit de Ghiroghita cu baltagul lui Neghifor si sfasiat de Lupu, facandu-se astfel
dreptate. Deznodamantul is surprinde pe Bogza, care-i cere iertare femeii mortului si-si recunoaste
fapta.
Timpul derularii actiunii este vag precizat, prin repede temporale: aproape de Sf. Andrei, in
Postul Mare, 10 Martie. Cadrul actiunii este satul Magura Tarcaului, zona Dornelor si a Bistritei, dar si
cel de campie, Cristesti, in Balta Jijiei. Fiind un roman realist, pentru veridiitate, traseul urmat de Vitoria
impreuna cu Ghiorghita, pe urmele lui Nechifor contine toponime existente pe harta.
Capodopera sadoveniana poate fi interpretata ca roman social, mitic, initiatic sau de dragoste intro mai mica sau mai mare masura. Daca la aparitie a fost judecat exclusiv ca roman mitic si abia mai tarziu
ca roman social, o daca cu provocarea calinesciana- o adevarata nuvela politieneasca- se deschide
drumul spre o interpretare moderna, care se bazeaza pe pluralitatea perspectivei critice.
La interpretarea de roman mitic invita atat mottoul cat si evidenta asemanare cu Miorita.
Lucrurile sunt insa ceva mai complicate, pentru ca in Baltagul viziunea este cosmica. Din balada autorul a
preluat miezul diegetic pe care a construit o poveste. Oierul Nechifor Lipan este ucis de doi tovarasi,
pentru ca are oi mai multe, apoi este cautat de sotie. Dar substratul mitologic este mult mai adanc,
facandu-se trimiteri la: mitul mortii si renasterii naturii, mitul lui Isis si Osiris, totemul, legatura cu natura,
credinta si superstitie.
Mitul mortii si al renasterii naturii, vine prin Miorita, dintr0un mit al cabirilor. Lipan moare
toamna (pe la Samedru) si este gasit primavara, cand Ghiorghita va fi gata sa ii ia locul, reincepand un
ciclu.