Sunteți pe pagina 1din 100

r FT

. 0584
nnnnnn

W
***A
vsc-: www.cimec.ro
S U M A R
Pag.
POVESTE DIN IRKUTSK
Piesâ în doua parti
de A. ARBUZOV 1

T. Zamfir I N ÎNTIMPINAREA REPERTORIULUI V I I T O A R E I STAGIUNl 38


M. Alexandrescu ROADELE M U N C H COLECTIVE 40
Plorian Nicolau PUNCTE DE REPER Ï N ACTIVITATEA DE DOCUMENTARE A
SECRETARILOR LITERARI 45
* * * Î N V I Z I T À LA O A M E N I I DE TEATRU SOVIETICI...
De vorbâ eu regizorul D. D. Neleanu . . . 47

PORTRETE ŞI MARTURM

M. Radnev AURA BUZESCU . 52

PROBLEME $1 CAI ALE EFICIENŢEI ARTISTICE

I. Anislmova-Vulf EDUCÎND VIITORII ACTORI .... 59

CRON ICA

PI. Potrà PROSPETIMEA LUI CEHOV 62


Mira Ioslf U N PORTRET MEMORABIL tS
B. T. Rîpeanu COLABORARE NEÎMPLINITA - 6 8
Ion Cazaban DE CE N U M A I COMEDIA ? . 71
Eagen Nicoară A R M O N I A ÎNTRE RE3IZOR $1 INTERPRET . . . . 73
/ . Rusu ÎNTRE AUTENTIC ŞI LIPSA DE FIRESC 74
Al. Popovlcl PROLOG LA UM TEATRU PENTRU COPI I 76
Ion Chereji TN SPIRIT POPULAR 78
Minai Crişan CALITÀJI NEVALORIFICATE 80

URMĂRIND VIATA SPECTACOLELOR 81

TEATRUL DE PAPUŞI . . . . . . 85

TEATRUL DE AMATORI

Lucia Demetrius M A I MULTE PIESE SCURTE PENTRU ARTIŞTII AMATORI . . £8


Plorian Stănescu TEATRUL POPULAR DE AMATORI D I N RÀDAUTI . . . 89

Î N S EM N A R I 90

M E R I D I A N E

Ossia Trilling AL DOILEA FESTIVAL INTERNATIONAL DE TEATRU DE LA


DUBLIN 93
* * * TEATRUL CEHOSLOVAC Î N I960 95

C A R T I -R E V I S TE 96
Desene de Silvan

www.cimec.ro
pX 0534
Februarie

2
REVISTÀ LUNARA EDITATA DE MINISTERUL INVAŢAMINTULUI ŞI CULTURII 1960
SI DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.P.R. (Anul V)

POVESTE DIN IRKUTSK


PIESĂ ÌN DOUĂ PĂRŢI

de A. ARBUZOV
Tn romîneşte de EMMA BENIUC

Cunoscut spectatorilor nostri de tea-


tru, dramaturgul sovietic Alexei Arbuzov
este creatorul unor caractère dramatice
menite să ilustreze psihologia oamenilor
din „cea de a doua j u m ă t a t e a secolului
XX". Expresia îi aparţine scriitorului ìn-
suşi, şi ea ne sugerează universul spi­
ritual superior, propriu oamenilor contem-
porani din societatea comunista. Formarea
acestor oameni, marcarea momentului de
răspîntie care desparte tinereţea lor de
maturitate, dezvăluirea aspiraţiilor lor ce-
lor mai înalte, ca şi a căilor drepte ale
vieţii constituie tema de predilecţie a
dramaturgiei lui A. Arbuzov.
Inceputurile activităţii sale de d r a -
maturg le găsim în teatru. Actor şi regi-
zor. A. Arbuzov (şi-a făcut debutul în
1923, pe scena Teatrului „Marîinski" din
Leningrad, ca simplu figurant într-un ba-
let) a activât în multe colective teatrale,
stimulîndu-le, organizîndu-le, în perioada
primului cincinal. Tot atunci a început
s ă serie mici scenete agitatorice, pe care le regiza şi interpreta totodată pentru
..trenul agitatone" care străbătea regiunea Moscovei în munca politica inchinata
■eolectivizării agriculturii. P r i m a piesă care deschide ciclul dramaturgiei sale a
lost Clasa — dedicata „clasei în atac", care a instaurât puterea muncitorilor si
tàranilor. I-au urmat apoi. în decurs de aproape trei decenii : Şase iubiri. Cale
■■*/2

www.cimec.ro
lunga, Tania, Ani de pribegie, Căsuţa de la marginea oraşului, Oraşul visurilor
noastre — şi acum de curìnd, Ceasul al 12-lea şi Poveste din Irkutsk (aceasta
din urmă în recentă premiere la teatrele „Vahtangov" şi „Maiakovski" din Moscova).
Activist în mişcarea teatrale de amatori, secretar literar la Primul Teatri*
Colhoznic, conducător al unui colectiv teatral de front, organizator al unor stu-
diouri expérimentale, A. Arbuzov şi-a împletit necontenit munca creatoare cu
activitatea practică în jurul scenei, considerìnd participarea dramaturgului la
viaţa teatrului ca o condiţie fundamentală pentru eficienţa şi valoarea scrisului său.
Piesa Poveste din Irkutsk, pe care o prezentăm cititorilor nostri în tradu-
cerea Emmei Beniuc, este o vibrante imagine dramatică a forţei transformatoare
a eticii comuniste. îmbinînd soluţii din teatrul antic (corul) cu formula libera, mo­
derna, a folosirii timpului şi spaţiului, într-un limbaj expresiv, original, propriu
dramaturgiei sale, noua piesă a lui Arbuzov dezbate problème fundamentale pentru
definirea conştiinţei comuniste. Eroii, tineri constructori ai hidrocentralei de pe
rîul Angara, sînt simpli oameni sovietici. în traiul lor cotidian de muncă, de eroism r
de fapte aparent banale, intervin întîmplările eterne ale vieţii : dragostea, fericirea,
moartea. Unghiul sub care sînt privite şi rezolvate aceste veşnice problème ale
umanităţii aparţine principiilor societăţii fără clase. Dragostea puternică, purifica-
toare, a lui Serghei pentru uşuratica Valia o va înălţa sufleteşte, sentimentul soli-
darităţii cu oamenii din jur o va întări definitiv, ajutînd-o să trăiască după norme
socialiste de viaţă.

PERSONAJELE

Corul
Valia casieră la un magazin alimen­
tar, 25 de ani ;
Larisa vînzătoare la un magazin ali­
mentar, 34 de ani ;
Serdiuk Stepan Egoro- şeful de echipă al unui mare
vici excavator păşitor, 51 de ani ;
Serghei Serioghin şef de schimb, maistru meca-
nic al excavatorului păşitor,
26 de ani ;
Viktor Boiţov primul ajutor al mecanicului,
electrician, 25 de ani ;
Rodik al doilea ajutor al mecanicu­
lui, specializat in hidrome-
canică, 24 de ani ;
Denis lăcătuş gresor pe excavatorul
păşitor, 25 de ani ;
Afanasi Lapcenko muncitor auxiliar pe excava­
torul păşitor, 20 de ani ;
Zinka soţia lui Denis, betonista, 20
de ani ;
Maia sora lui Rodik, eleva în clasa
a zecea la Moscova, 17 ani ;
Niura ajustoare, 22 de ani ;
Chefliul ;
Fetiţa cu franzela ;
îngrijitoarea ;
Primul tînăr ;
Al doilea tînăr ;
Anton un băieţaş de vreo 9—10 ani ;
Lera prietena lui, de vreo 9 ani ;
Un trecător.

2
www.cimec.ro
PARTEA INTÎI

Pe un podium se află corul şi personajele CORUL : Vom începe cu sfîrşitul aces-


dramei. Cum fiecare e cufundat în gîndurile tei poveşti. E primăvară, plouă. Se
sale, s-ar cădea ca toti să fie aşe^aţi la
întîmplare, în atitudini variate şi cît mai înserează. P e malul Angarei, Valia
îireşti. stă îngîndurată pe un mie debarcader
Ar fi nimerit, bunăoară, ca cineva să atingă de lemn şi se î n t r e a b ă p e ce
uşor, dus pe gînduri, coardele unei chitare, d r u m s-o apuce de acum ìnainte.
de parca ar vrea să o acordeze. S-ar putea
ca dintr-un coït al scenei, eventual chiar din (Apare conturul unui mie debarcader
culise, să răzbată vag, în surdinâ, melodia de lemn, abia luminai de un felinar,
unui cîntec de leagăn, care în cursul actiunii
se va auzl în repetate rînduri. E însă nece- Unga care sta Valia îngîndurată.)
sar ca această muzică să aibă un caiacter cît — Intr-o clipă se va ivi şi Viktor.
mai spontan, mai natural.
— într-adevăr... iată-1.
Aşadar, toti vor sta cîteva clipe în tacere,
duşi pe gînduri. Apoi vor înoepe să vorbească. VIKTOR : Valia ! (Apropiindu-se de
ea.) De ce stai în ploaie ?
P R I M U L TÎNÀR : Să fie oare adevărat VALIA : Ce a r e a face ? !... (După o
că omul, atunci cînd iubeşte, se în- clipă de tacere.) Uite cum sclipesc
d r e a p t ă şi înfloreşte ca o planta la luminile de-a lungul barajului...
lumina ? Tare-i frumos.
O F A T À (pe gînduri) : Se întîmplă u n e - VIKTOR : A m auzit că în două săp-
ori. tămîni rîul Angara va fi stăvilit.
A L DOILEA TÎNÀR (o ia de mînà şi VALIA (confirma dînd din cap) : Şi
o priveşte) : Şi nu s-ar putea în- atunci, munca noastră s-a încheiat.
tîmpla oare ca forţa dragostei mele VIKTOR : Te duci acasă ?
să t e schimbe atît de mult, încît să VALIA : Da.
devii de nerecunoscut, să devii un V I K T O R : Să te conduc ?
om atît de minunat, încît nici eu în- VALIA : Nu.
sumi să nu te recunosc ? VIKTOR : De ce ?
FATA : Cine ştie ?... VALIA : Nu-i nevoie.
CORUL : l a t a ce s-a întîmplat pe m a - VIKTOR : Ai să te uzi pînă la piele...
lul rîului Angara, în apropiere de VALIA : Nu-i nici o nenorocire. (Uitîn-
oraşul Irkutsk : P e la mijlocul vea- du-se la el.) Vitenka... dragul meu...
cului al douăzecilea, prin părţile ace- Iţi mulţumesc.
lea se construia o uriaşă hidrocen- VIKTOR : P e n t r u ce ?
trală... VALIA : Priveşte... (H arată nişte banc-
— Şi acolo s-au întîlnit trei tineri. note pe care le ţine strîns în mînă.)
— Veţi judeca singuri dacă tinerii a- VIKTOR: Salarmi?...
ceştia erau buni sau răi, nu vrem VALIA : Da, primul... (Ochii i se umplu
să vă i m p u n e m părerea noastră, de- de lacrimi.) De-ar putea să afle şi
oarece avem cea m a i deplină încre- el... Cum s-ar mai bucura !
dere în judecata dumneavoastră. V I K T O R : Desigur...
— Povestea pe care o veţi auzi este... VALIA (lipindu-şi obrazul de mina
VALIA : Povestea mea, însăşi viaţa lui) : îţi mulţumesc.
mea. VIKTOR (cu duioşie) : Ei, ce-ţi veni ?...
SERGHEI : Şi a mea... VALIA (zîmbind pe neaşteptate) : Ştii,
VIKTOR (destul de brutal) : Ba şi a a m auzit că pe Volga, o fetişcană e
mea. şef de echipă pe un excavator păşi-
VALIA : Mă cheamă Valia. tor. Crezi că e cu putinţă ?
VIKTOR : P e mine, Viktor. VIKTOR : Cum să nu !
SERGHEI (îngîndurat) : I a r mie îmi VALIA : Vai !...
zicea Serghei. VIKTOR : Ce-i cu tine ?
LARISA (punînd mîinile pe umerii Va- VALIA (zîmbind) : Mi s-a prelins o p i -
liei) : Eu sînt prietena ei, dar în a- cătură de ploaie pe spinare.
ceastă poveste nu-i vorba despre VIKTOR : Se spune că excavatorul nos-
mine. Mă numesc Larisa... Din pa­ t r u va fi trimis la Bratsk... Tu n-ai
cate, eu nu joc decît un roi secundar. auzit ?
SERDIUK : Numele meu e Serdiuk. A m VALIA (brusc grăbită) : Ei, a m plecat...
trecut de cincizeci de ani, şi asta Trebuie să m ă due la creşă să-mi
nu-i nici o bucurie. (După o clipâ iau copiii.
de gîndire.) In această poveste au V I K T O R : Valenka...
mai jucat un roi şi alţii, d a r cu ei VALIA : Nu... să nu-mi spui nimic.
veţi face cunoştinţă mai tîrziu. VIKTOR : Niciodată ?

3
www.cimec.ro
VALIA : La re vedere !... (O ia la fuga.) CHEFLIUL : Nu cumva îţi închipui că
VIKTOR :Şi aşa, a luat-o la fuga, feli­ ai de-a face cu u n beţiv ? Te înşeli,
cita, cu ochii scaldati in lacrimi, lă- fetiţo. De cinci luni n-am luat un
sîndu-mă singur. strop in gură, tocmai de la Anul Nou.
CORUL : O iubeşti foarte mult ? VALIA : Şi acum vrei să-ţi scoti pìr-
VIKTOR (îngîndurat) : Nici eu nu-mi leala ?
dau prea bine seama de u n d e mi se CHEFLIUL : Se înţelege. Azi a m pri-
trage nenorocirea asta... mit veste tocmai din oraşul Zlatoust
CORUL : Nenorocire ? Poate, dimpo- că mi-a născut nevasta un fecior. Ei,
trivă, fericire ! fetelor, cum sărbătorim fericitul eve-
VIKTOR : Mai ştii ?... Oricum, azi nu niment ?
mai semăn cîtuşi de puţin cu zev- VALIA : Hai să dansăm ! (începe să
zecul de Vitia Boiţov de pe vremuri. cìnte şi ìl învîrteşte de cìteva ori
CORUL : Pesemne, totul a ìnceput ca şi cum ar dansa.) Şi acum, ferici-
acum doi ani, ìn seara aceea cìnd tule tata, la culcare !
te-ai dus împreună cu Serghei la bă- CHEFLIUL : l a spune, casieriţo, cum
cănioara u n d e lucra Valia... Mai ţii te cheamă ?
minte prăvălioara aceea de lîngă ba- VALIA : Valentina...
raca unde locuiaţi voi pe atunci ? CHEFLIUL : îţi mulţumesc, Valecika.
— l a t a şi mica băcănie de pe deal, la Iti mulţumesc... din toată inima. Iti
doi paşi de şantier. dai tu seama ce sărbătoare e astăzi
— Iat-o şi pe Valia, care pe atunci era pentru mine ?! Ei !... Haideţi să t r a -
casieriţă acolo. gem u n chef de pomină la Irkutsk !
— Uite-o şi pe colega ei, pe prietena VALIA (începe din nou să fredoneze
ei Larisa. E ora şapte seara, aşadar şi ìl mai învîrteşte de cìteva ori) :
ziua lor de muncă s-a ìncheiat. Şi cu asta, basta ! Hai, nu mai face
VIKTOR : ì n timpul acesta, Serghei şi pe grozavul, un pui de somn o să-ţi
cu mine l u a m masa la cantina şi prindă mai bine decìt u n chef.
aveam de gînd ca d u p ă aceea să por- CHEFLIUL : Iti multumesc, Valecika,
nim ìntr-acolo. mai ales in numele nevestei mele.
CORUL : Aşa a fost... Voi încă nu so- (Dà sa piece, dar se ìntoarce.) Nu-
siserăţi. mai de n-aş avea ghinionul să m ă
ìntìlnesc cu cineva pe drum, că de...
(Pe scena nu ràmin decìt Valia şi atunci tot o fac lata !... (Pleacă.)
Larisa, care ìnchid magazinul. Cerul e LARISA : De ce te ţii de şotii ?
senin şi soarele coboară spre asfinţit.) VALIA : Mai întrebi ? Fiindcă sìnt ve-
selă, iată de ce... Mă bucur că s-a
VALIA : Ce tìrziu se înserează acum. mai născut un băiat pe lume. (Rì-
Nu-i aşa. Larisa ? zind cu hohote.) Cum să nu-ţi para
LARISA : Dacă-i p r i m ă v a r ă ! Of, prea-s bine de aşa ceva ?
mici şi belciugele astea, e un chin
să viri lacătul prin eie. (Apare Serghei cu Viktor.)
VALIA : Bate şi tu cu o bucata de
lemn în lacăt. Stai, lasă-mă pe mine... VIKTOR : Bună seara, fetelor... Cum,
(Izbeşte de clteva ori cu un lemn ìn aţi şi ìnchis magazinul universal ?
lăcat.) Ei, ai văzut ? VALIA : la nu ne mai lua in rìs !...
LARISA : Bravo ţie ! (Imitìndu-l.) Auzi : magazinul uni­
VALIA (uitîndu-se împrejur) : Ţi se versal... Azi a m făcut vînzare mai
umple inima de veselie cînd priveşti dihai ca o alimentară din centru.
ìn jur. T a r e mi-e draga p r i m ă v a r a ! Cînd a aflat lumea că a m primit
scrumbii afumate, a dat năvală. A-
(Un chejliu se apropie grăbit de mica bia a m putut prididi.
băcănie.) VIKTOR : Să-ti fac cunoştinţă cu Ser­
CHEFLIUL : Ce vă grăbiţi, fetelor ? De ghei, şeful meu... Ţi-am vorbit de
ce închideţi prăvălia tocmai acum multe ori despre el.
cînd voiam şi eu să-mi c u m p ă r o sfi­ VALIA (dind abia atunci cu ochii de
d a de votcă ? Serghei) : B u n ă seara.
LARISA : A trecut de ora şapte... te-ai VIKTOR (către Serghei) : Asta-i Valia,
trezit cam tìrziu, cetăţene. m a r e meşter la învîrtitul manivelei,
CHEFLIUL (dojenitor) : Of, ce ţi-e şi la casa, bineìnteles. Iar dumneaiei e
cu femeile astea... (După ce s-a gìndit Larisa Petrovna, directorul general
o clipă.) Ce să m ă fac, fetelor, imi al tejghelei. Fete inimoase ca astea,
crapă buza după un strop de votcă. mai rar.
VALIA : N-ai auzit că magazinul e ìn- VALIA : Aşadar, d u m n e a t a eşti Ser­
chis ? ghei ?

www.cimec.ro
VIKTOR (cafre Volta) : Nu cumva... SERGHEI : Nu. Şeful nostru e taica
vă cunoaşteţi mai de mult ? Serdiuk... El conduce întreaga echipă,
VALIA : Din vedere... E u n client cre- eu nu r ă s p u n d decît de u n schimb,
dincios al magazinului nostru. sînt mecanic-şef.
SERGHEI : De nevoie, că de, mie imi LARISA : Nu prea arăţi d u m n e a t a a
place franzela bine coaptă, rumena, sëf.
iar la d u m n e a v o a s t r ă e de obicei cam SERGHEI : Aţi văzut vreodată de a-
palidă. proape excavatorul nostru E-Ş 75 ?
VALIA : Cred şi eu, multora le place Veniţi negreşit să-1 vedeţi... E gro-
franzela bine rumenită. Dar ia spune, zav, ridica dintr-o dată 10 metri
de ce m ă priveşti întotdeauna atît de cubi...
ciudat ? De parca te-aş fi jignit... LARISA : Văd că eşti t a r e încîntat
SERGHEI : Cum aşa ? (Cu un ton fi- de el.
rese.) Mă uit la d u m n e a t a fiindcă SERGHEI : Toatâ lumea e încîntată
te găsesc foarte frumoasă. de el.
VIKTOR : E h a r n i c nevoie mare, m u n -
(Urmează cîteva clipe de tacere.) ceşte cît paisprezece mii de oameni
la un loc.
VIKTOR : Halal şef de schimb... T r e -
buie să fii cineva ca să-i iei Valiei VALIA : E a d e v ă r a t că un mecanic-şef
piuitul ! pe excavator cîştigă bani frumoşi,
cîteva miişoare pe luna ?
(De băcănie se apropie o fetiţă de SERGHEI (după o pauză) : Să zicem.
vreo 13 ani, înfofolită într-o broboadă.) VALIA : Dar, să-mi fie cu iertare,
d u m n e a t a eşti încă holtei ?
FETIŢA : Aoleu, mătuşică, aţi şi închis
prăvălia ? SERGHEI : Da.
VALIA : Nu cumva ai vrea să stăm VALIA : Atenţie marita, Larisa. E rost
aici zi şi noapte ? Să te văd ce-ai de un logodnic cu bani ! (Incepe să
zice dacă ai învîrti atîtea ore la m a ­ cìnte şi să danseze.) Imi dai voie să
ni vela ca mine. te cuceresc ?
FETITA : Da' eu nu vreau decît o fran- SERGHEI (uitìndu-se la ea) : Iţi place
zeluţă de şaizeci de copeici, ne t r e - să dansezi ?
buie pentru chiftele. VALIA : De ce m ă ìntrebi ?
LARISA (furioasă) : Ştii că ai haz ! SERGHEI : Fiindcă ştii să dansezi fru-
Poftim, nici cînd ìnchizi magazinul, mos.
nu-ţi dau pace. VALIA : Nu cumva ţi-am şi căzut cu
FETIŢA : Azi vine bunica la noi la tronc ? Vitenka, dă-te la o parte, mi
cină, n-am nevoie decît de o fran- se p a r e că nu te mai iubesc.
zelută... VIKTOR (rîzînd) : Mare nevoie are el
VALIA : Na, ţine, că altfel nu-i chip de tine ? ! Serghei e o comoară de
să scap de tine. (Scoate din plasà o băiat, cum nu se mai află altul pe
franzeluţă şi i-o întinde fetiţei.) Ţi-o lume.
dau pe a mea. SERGHEI : Lasă fleacurile şi hai să
FETIŢA : Dar d u m n e a t a ce-ai să mă- mergem. La revedere, fetelor.
nînci ? VALIA (ştrengăreşte) : Să trăieşti şi
VALIA : Dacă manine, m ă îngraş şi nu să înfloreşti !
mă mai plac băieţii. Pricepi ? VIKTOR (către Valia, in şoaptă) : Vino
FETIŢA : Pricep. (la franzela.) Să-ti la club să dansăm, şi de acolo mer­
dau şaizeci de copeici ? gem la cinema, la ultima reprezen-
VALIA : Mai ìntrebi ? Oricum, sìnt taţie...
doua p a h a r e de sirop. VALIA (făcîndu-i cu ochiul) : Ne-am
FETIŢA (întinzîndu-i o rublă) : Dă-mi înţeles. (Serghei şi Viktor pleacă.)
restul, patruzeci de copeici. (După o clipă de tacere.) Hai să pie-
VALIA : Ţine treizeci... n-am mai mult. cam şi noi. (Intorcîndu-se spre ma-
Zece copeici sînt comisionul meu. gazin.) Rămîi cu bine pînă mîine di-
(Intorcindu-se spre Viktor.) Ai vă- mineaţă, dugheană scumpă ! Vai,
zut cum te îmbogăţeşti in comerţ ? Larisa, ce ameţită sînt... (Rezemîn-
FETIŢA : Mulţumesc, mătuşică... (O ia du-se de un copac.) Ce h ă r m ă l a i e a
la fugă.) fost azi la noi, m u l t a bătaie de cap
VALIA (striga după ea) : Ce fel de mă- a m avut cu scrumbiile acelea... Mor
tuşică-ti sînt eu ?... (Către Serghei.) de oboseală.
Va să zică, d u m n e a t a eşti mai m a r e LARISA : Dacă te fîţîi atîta şi nu-ţi
peste excavator ? tace gura o clipă...

www.cimec.ro
VALIA : Ce, îmi iei în nume de rău (Pe uliţă se apropie Denis cu o scri-
că sînt veselă ? Tinereţea e scurtă, soare în mina.)
iar după măritiş încep grijile. (Zîm- RODIK : De unde tot primeşti cores-
bind.) Ştii că are haz mecanicul a- pondenţă ?
cela !... DENIS : De la unitate. Nu mă uită pe
LARISA : Vezi să nu te îndrăgosteşti mine prietenii mei din armata. (In-
de el. cepe să rìda.) Aflaţi că am primit
VALIA : De asta îmi arde mie ? Nu-1 o veste mare, căpitanul meu a fost
dau eu pe Vitenka al meu pe ni- avansat maior. Straşnic om ! Nici nu
meni. mai găseşti pe lume altul mai deş-
LARISA : Ai dreptate. E o mîndreţe tept.
de băiat. RODIK : Să zicem ; desi, frăţioare, în-
teligenţa omenească n-are margini.
(Valla, Larisa, băcănioara, copacii SERGHEI (ieşind din baracă şi zărin-
du-l pe Lapcenko, se apropie de el) :
dispar deodată.) Ce-i cu tine, Afonia, iar zaci cu burta
CORUL : lata că vine Rodik. Şi el lu- la soare ?
crează pe excavator, e specialist în LAPCENKO : Nu zac, méditez.
hidraulică... Bun băiat. DENIS : Ştii, Serghei, capitanul meu a
fost avansat maior.
— De ce ai căzut pe gînduri, Rodik ? SERGHEI : Felicitarne mele... Azi,
Ţi-e dor de Moscova ? taica e mai furios ca oricìnd. Ce ne
RODIK : Se mai întîmplă... Oricum, e facem, Rodik ?
oraşul meu natal. Şi apoi, acolo am RODIK : Are să ne facă îndată o mu-
lăsat-o pe mama, ca şi pe cele două zică mai dihai ca fanfara militară.
surioare ale mele. Vai, cum mă mai DENIS : De ce o fi zăbovind atìta
răsfătau ! De aceea am şi fugit din Zinka ? Tare are să se mai bucure.
Moscova. Am vrut să trăiesc după VIKTOR (spălîndu-se pe dinţi la ciş-
capul meu, să-mi cîştig independenţa, tnea) : De ce, mă rog ?
doar asta e visul eel mai ademenitor DENIS : Mai întrebi... (Fluturìnd scri-
pentru orice băiat prea dădăcit. soarea.) Doar capitanul meu a fost
CORUL : Fără îndoială !... avansat maior. (Rodik pufneşte în
RODIK : îmi iau ìntotdeauna conce- rîs.) Zinka imparte cu mine toate
diul în preaj ma Anului Nou, caci bucuriile şi necazurile.
luna ianuarie la Moscova are un far- RODIK : Ştii care e norocul tău, fră-
mec deosebit. Cînd a Jung acolo, caut ţioare ? Că locuiţi séparât, fiecare în
să văd cît mai multe, ca să am ce-mi alta baracă. Cum o să vi se dea o
aminti un an întreg. In schimb, ce- camera, adio fericire casnică !
lelalte unsprezece luni trăiesc pe pi- SERGHEI : Ce primitiv judeci, Ro-
cioarele mele, ca un om indepen­ dion ! Nu ţi-e rasine să vorbeşti aşa
dent. (Aruncîndu-şi privirea îndă- despre femei ? Oricum, ai trait la
răt.) Sîntem cinci în schimbul nos­ Moscova, te pretinzi intelectual şi
tra şi locuim cu toţii împreună... In nu-ti şade bine.
baraca aceea de pe colina, chiar pe
malul Angarei. (Dinspre strada vine Serdiuk, foarte
CORUL : Dar pe banca de colo cine încruntat.)
stă tolănit ?
RODIK : Mă due să mă uit... (Zìm- SERDIUK : Nu lipseşte nimeni la a-
bind.) E Afanasi Lapcenko, lucrează pel ? Dar Lapcenko unde-i ? (Dà cu
tot în echipa noastră, ca muncitor ochii de el.) Iar zaci ? Hai, drepţi !...
auxiliar. Din pacate, e cam leneş... Mă mir cum nu ţi-ai tocit încă
(Se apropie de Lapcenko.) Iar stai pantalonii în fund. (Izbind eu pum-
tolănit, frăţioare ! nul în masă.) De ce nu-ţi bagi
odată mintile în cap ? Unde te crezi ?
LAPCENKO : Aşa-mi place mie. într-un sanatoriu de invalizi, sau pe
un şantier al comunismului ? Ţi-am
(Corul a disparut între timp. In fata făcut cinstea să te primi m printre
barăcii se aflà Rodik şi Lapcenko. À- noi şi tu nu vrei să creşti deloc... Nu
poi, în prag, apare Viktor.) cumva ai îndrăzneala să mă contra-
VIKTOR : Ce vreme minunată... (Dînd zici ? la spune, Serghei, cine-i dobi-
cu ochii de Lapcenko.) De ce-i fi le- tocul care 1-a adus pe excavatoral
nevind atìta, Lapcenko ? nostru ? De ce taci ? Răspunde, cine-i
LAPCENKO : Aşa^mi place mie. dobitocul ?

www.cimec.ro
SERGHEI : Dumneata... Ştii bine că VIKTOR : Ştii doar că sîntem în î n t r e -
d u m n e a t a I-ai adus la noi, taică. cere eu echipa lui Babkin şi i-am
SERDIUK {cétre Lapcenko) : Ai auzit ? luat-o înainte la toti indicii... Dar in­
dividui asta a mers pînă acolo cu
Ţie trebuie să-ţi mulţumesc că şeful neruşinarea, încît a început să ne
de schimb m ă face dobitoc faţă de spioneze în fel şi chip.
toată lumea. SERDIUK : Să spioneze ?... Ce vorbă-i
S E R G H E I : Vai de mine, taică, doar asta ?
dumneata însuţi te-ai exprimât aşa. VIKTOR : Pai, noi de ce a m ajuns la
SERDIUK (către Lapcenko) : Eu îţi asemenea rezultate ? Fiindcă schim­
vreau binele, şi drept mulţumire a m bul nostru a realizat cel mai scurt
ajuns un dobitoc în ochii tuturor din ciclu de excavare. Noi, la fiecare ìn-
pricina ta. (Abia stàpînindu-se.) De toarcere a lingurii, cîştigăm cîteva se-
ce credeţi că-mi ies eu din sărite ? cunde, şi astfel realizăm pe luna o
Fiindcă ţin la schimbul vostru. Doar mie de metri cubi în plus...
e u însumi a m făcut p a r t e din el, ca SERDIUK (întrerupîndu-l) : Mie să
mecanic... Abia de un an a m fost a- nu-mi tii conferi nte, zevzecule. Răs-
v a n s a t şef de echipă şi mi-a luat Ser- punde concret la ce te-am ìntrebat.
ghei locul la tabloul de comanda. VIKTOR : Pai, toemai asta este, că ho-
Viktor lucra pe atunci ca lăcătuş tomanul de Babkin vrea să ne p r i n d ă
gresor, dar uite că a terminât cursu- şmecheria... Dă mereu tìrcoale exca-
rile de calificare pentru electricieni vatorului nostru, ne tot urmăreşte,
ş i a ajuns prim-ajutor de mecanic. ba şi-a cumpărat chiar şi un binoclu,
Si apoi, să ne gìndim la Denis, ce afurisitul ! Azi, cînd m-am aşezat la
era el ìnainte ? Un fost tanchist, şi tabloul de comanda, 1-am văzut cum
atìt. Dar iată că în numai şase luni ne pîndea, ascuns după un m o r m a n
a ajuns un lăcătuş calificat... Oame- de pămînt. Ei, şi atunci, n-am fost
iiii astia, zie şi eu că au crescut. Era în stare să duc lingura pînă la des-
şi firesc, dacă au mers la pas cu tinatie şi, din întîmplare, s-a deschis
toemai deasupra tovarăşului Babkin.
construirea comunismului. Uită-te la
<ei, Lapcenko, şi uită-te şi la tine. Tu SERDIUK (càtre Serghei) : Tu ştiai d e
înţelegi deosebirea ? îţi dai seama pe isprava lui ?
«e maşină lucrezi ? E o adevărată SERGHEI : Ştiam.
m i n u n e creata de mintea omenească, SERDIUK : Şi cum ai reactionat ?
•o dovadă a geniului u m a n !... Iar tu, SERGHEI : Am tăcut.
in loc să te arăţi la înălţime, cum te SERDIUK : Atunci, vei primi o m u s -
p o r t i ? Ce preocupări ai ? Urmezi t r a r e din partea mea, tovarăşe şef
v r e u n curs de calificare, asculţi vreo de schimb.
■conferinţă, cauti să creşti prin stu- VIKTOR : Serghei nu spune adevărul.
diu individuai ? Nici pomeneală ! El n-a ştiut nimic.
Cum ai fost, aşa ai rămas. Un nă- SERDIUK : Aşa ?... Ai început să m ă
tărău. (După o clipă de tacere.) Ai minti, Serioja ? De mine vrei tu să-ti
de gînd să-ti bagi mintile în cap, aperi tovarăşii ? întrecerea în m u n c ă
ori ba ? este o metodă comunista, o treabă
cinstită, nu o şmecherie. (Càtre Vik­
L A P C E N K O : Am să mă străduiesc. tor.) Te avertizez pentru ultima oară,
SERDIUK : Atunci, să trecem la punc- iar dacă direcţia are să te tragă la
tul doi. Cine se afla la tabloul de răspundere, să ştii că n-am să-ti iau
comanda azi dimineată la zece ? apărarea. (Dupà o clipă de tacere.)
Şi chiar dacă a m s-o fac, n-am să
V I K T O R : Eu. pun suflet. De ce zîmbeşti, zevzecule ?
SERDIUK (càtre Serghei) : Dar tu unde Mîine ai să-1 aduci pe Babkin la voi
erai ? în cabina şi ai să-i scrii toate secre-
SERGHEI : A m fost chemat la biroul tele voastre în caiet, cu d e - a m ă n u n -
organizatiei. tul. De ce să firn hapsîni ? Să ne p a r a
S E R D I U K (càtre Viktor) : Va să zică, bine că avem din ce să d ă m şi al­
tu, zevzecule, te-ai dedat la acte de tura. (O zàreste pe Zinka Unga ba-
huliganism şi 1-ai acoperit eu pà- racà.) Ce-i tot faci semne ? Vezi bine
că discutenti lucruri serioase... Stai
mînt pe mecanicul Babkin ? (Lap­ deoparte şi aşteaptă-ţi bărbatul.
cenko nu se poate stăpîni şi pufneşte DENIS (neputîndu-se stàpini) : Zinka...
în rîs.) Tu, Lapcenko, ar trebui mai ştii, căpitanul meu a fost avansat
degrabă să plîngi. (Càtre Viktor.) Ce maior.
a i de spus ? ZINKA : Vai, ce bine !

www.cimec.ro
SERDIUK : Ce tot chiuiţi ? ! Stai cu- LAPCENKO : Săritoare ? Păi, tocmaî
minte, zvîrlugă ! Mai bine ascultă aici e răul. Credeţi că degeaba i s e
de ce pozne se ţine barbatili tău. spune „Valia-fîşneaţa" ?
DENIS : Eu, taică ? SERDIUK : Lapcenko, t e întreb pen­
SERDIUK : Dar cine a făcut ieri r e - tru ultima oară : ai de gînd să te
prezentaţia de circ cu cutiile de chi- faci om ?
brituri ? (Lapcenko rìde pe ìnfun- LAPCENKO : De, Stepan Egorìci... tea-
date.) Tu, Lapcenko, a r trebui să trul e în reparaţii, clubul în inven­
plîngi în hohote, în loc să rìzi. Ei, tar, aşa că n-am unde să m ă adăp la
ce-ai de zis, Denis ? izvoarele culturii.
RODIK : Stepan Egorìci, dà-mi mie SERDIUK (ieşindu-şi din sărite) : Auzi
voie să-ţi explic, doar eu a m fost cu ce nătărău, numai club îi lipseşte
initiativa... Să vezi, ieri cìnd a m in- dumnealui ! Dar o carte nu eşti in
t r a t în schimb, sectorul nostru nu stare să citeşti ? Te-ai gìndit vreo-
era încă pregătit, aşa că a trebuit să dată serios, ce are să se aleagă de
aşteptăm vreo zece minute, şi cum tine ? Dar la stele te-ai uitat vreo-
tot a v e a m timp liber, i-am propus dată cu atenţie, noaptea ? Ai ìncer-
lui Denis să se aşeze el la tabloul de cat m ă c a r să înveţi o limbă străină ?
comanda şi să încerce să ridice cu (Către Viktor.) Ei, ne-am înţeles, t e
lingura excavatorului o cutie de chi- duci la excavator !
brituri, dar cu condiţia să nu ia nici VIKTOR : Mă duc.
o mina de pămînt. SERDIUK (cu sfială) : Ascultă, Rodik.
SERDIUK : Zi aşa, nici o mina de pă- cînd ai să ai un moment liber, fă-mi
mînt ? semn şi mie... să încercăm împreună.
RODIK : Nici un dram. Numai cutia. ştii... giumbuşlucul acela cu chibri-
I-am şi a r ă t a t cum să procedeze. turile. (Càtre Lapcenko.) Tu să-ţi
SERGHEI : Rodik e neìntrecut la aşa bagi mintile în cap... (Pleacă in
ce va. grabă.)
SERDIUK (cu vâdit interes) : Şi Denis ZINKA (aleargă la Denis şi-l sărută) :
a reuşit ? Tu, felul întîi ce-ai mîncat ?
DENIS : Nu. Oricît m - a m străduit. E DENIS : Borş.
o treabă grea, taică. ZINKA : Mai bine luai supă cu tăieţei.
RODIK : De, se cere să mînuieşti ex- VIKTOR : Dar taica o fi ştiind vreo-
cavatorul cu artă. limbă străină ?
SERDIUK : P e n t r u asemenea năzbîtii, RODIK : Mă ìndoiesc, desi... ştiu că
ai merita şi tu o mustrare. (Aratìnd şi-a c u m p ă r a t un m a n u a l de limba
spre Denis.) Ca şi el, de altfel. franceză pentru studiu individual.
ZINKA (cu toată seriozitatea) : El, de ZINKA (către Denis) : Ce zici, facem
ce ?... De v r e m e ce n-a izbutit... o plimbare ? Să mergem departe, d e ­
SERDIUK : Tu să nu te amesteci, zvii- parte.
lugă. DENIS (privind-o zîmbind) : Fetiţa mea
ZINKA : Da' arţăgos mai eşti, taică. mica... (O ia de braţ şi amîndoi se
N-ar strica să te însurăm. îndreaptă spre rîu.)
SERDIUK : N-o să reuşiţi, au mai în- LAPCENKO (striga după ei) : A veti
cercat şi alţii... (Către Rodik.) Ştii grijă să nu vă mănînce lupul !
care e norocul tău ? Că a m eu o (Pleacă păşind agaie.)
slăbiciune pentru tine, fiindcă eşti
tobă de carte. (întorcîndu-se.) Si a- RODIK (după o clipă de tacere) : C e
cum, Viktor, dă o fugă pînă la ex­ boare placutà adie dinspre Baikal.
cavator. Sfătuieşte-te cu Viatkin şi (După o pauză.) Mă duc să-i scriu
puneţi la punct redresorul cu cupro- mamei... (Visàtor.) La Moscova.
xid, că azi a r e toane.
VIKTOR : Il meşteresc eu mîine, (Viktor şi Serghei rămîn singuri.)
taică... Astă seară a m făgăduit cuiva VIKTOR : Of, ce ţi-e şi cu sensori le
să m ă duc la cinematograf.
astea ! (O pauză.)
SERDIUK (înfuriindu-se) : Şi, mă rog,
cui... ai făgăduit ? SERGHEI : Ce, n-ai mai primit nici a
LAPCENKO : Bineînţeles, Valiei, ca- veste de la Leningrad ?
sieriţei de la băcănie. Şi cînd te gin- VIKTOR : Nu.
desti cu cîţi nu s-a dus dumneaiei... SERGHEI (coborind glasul) : Nu ff
la cinematograf, ca să zie aşa. trist, Vitia draga.
SERGHEI (tăios) : Isprăveşte, Lap­ VIKTOR (zîmbind cu amărăciune) :
cenko ! (După o pauză.) Valia este o
fată detreabă... bună, săritoare. Caraghios mai eşti, vrei să mă con-
solezi cu tot dinadinsul.

www.cimec.ro
SERGHEI : Tu I-ai iubit foarte mult ai lui vor muri de foame. Şi iată-I
pe tatăl tău ? pe bietul italian rătăcind pe strazile
VIKTOR : De ai şti ce om m i n u n a t Romei, în căutarea bicicletei.
era, bun, vesel... ca şi marna... In- — In micul cinematograf din clubul
totdeauna găsea ceva hazliu să-i po- de pe malul Angarei rulează asta
vestească, şi ea rìdea din toată seară un film strain. La cîţiva paşi,
inima. Avea un rìs atìt de voios. Şi mii de oameni muncesc construind
azi imi mai r ă s u n ă în urechi rîsul pentru ei înşişi, în timp ce pe écran
ei. (După o pauză.) Cînd s-a prăpă- se desfăşoară suferinţe necunoscute
dit mama, a m crezut că tata are de ei, aproape de necrezut.
să-şi piardă minţile... P e u r m ă însă, — Serghei urmăreşte în tacere fil-
a întîlnit-o pe femeia aceea... şi s-a mul. Nici prin gînd nu-i trece sa
schimbat eu totul. De cînd trăieşte ia mìna Valiei, să i-o mîngîie la adă-
cu ea, nu-1 mai recunosc, a devenit postul întunericului. Şi totuşi, ea aşa
u n om posomorît, veşnic înspăimîn- e obişnuită.
tat, răutăcios... (După o clipă de gin- — Muncitorul nu şi-a găsit bicicleta.
dire.) l a t a în ce hai poate schimba Filmul s-a sfîrşit.
dragostea pe un om. — Cumplită e viaţa muncitorului
SERGHEI : Să nu crezi aşa ceva. Nu italian !
te lăsa stăpînit de gîndul ăsta, fiindcă
nu duce la nimic bun. Auzi ? (Apare grădiniţa de Unga cinemato­
VIKTOR : Ai dreptate, e un gînd pri­ graf. Reprezentaţia abia s-a terminât.
me] dios. (Privindu-l în faţă pe Ser- Din megafon răsună un cîntec răguşit.
ghei.) Ei, nu mai încerci să mă con- Publicul se împrăştie. Valia şi Serghei
solezi ? stau in picioare Unga o banca.)
SERGHEI (zîmbind, scoate din buzunar VALIA : Ei, îţi mulţumesc că ai venit.
un pachet de napolitane) : Vrei nişte Transmite-i salutari lui Viktor. (O
napolitane ? Sînt eu fructe. clipà de tacere.) Filmul n-a fost prea
VIKTOR : Vreau. (în timp ce mănîncă, plicticos.
se simt foarte aproape unul de altul.) SERGHEI : Vrei să te conduc ?
Să ştii că-s gustoase. Tare aş vrea să VALIA : Nu, nu-i nevoie. In faţa casei
ştiu cum le umple. Trebuie să fie noastre se a d u n a băieţii. Mi-e să nu
destul de complicat. Din copilărie rida de dumneata.
m-au interesat invenţiile tehnice cax'e SERGHEI : Dar dacă te-ar însoţi Vik­
uşurează viaţa omului, cum ar fi, tor, ar rìde şi de el ?
bunăoară, umbrela... Cine o fi năs- VALIA : Nu. Dar prima data 1-au şi
cocit-o şi în ce fel ? Ce bun ar fi bătut. Pe d u m n e a t a însă nu te-au
acum un p a h a r de sirop... Ei, mă mai văzut. Lor nu le place că vor-
duc. Cu taica nu-i de glumit. (Scoate besc cu mai multi.
nişte bilete din buzunar.) Fă-mi un SERGHEI : Dar dumitale... îţi place ?
bine, du-i biletul ăsta Valiei, mă aş- VALIA : Fireşte. Nu apuci să te plic-
teaptă la cinema, la reprezentaţia de tiseşti. (După o clipă de tacere.) Eu
la ora nouă. Explică-i situaţia. Iar m ă plietisese foarte repede de oa­
celălalt bilet ţi-1 dau ţie... Nu-i fatâ meni.
rea, crede-mă.
SERGHEI : Cum aşa ?
SERGHEI (şovăind) : Oare n-ar fi mai VALIA : Nu ştiu nici eu. Dar aşa se
bine să se duca Rodik ? întîmplă. Ştii, deunăzi a fost la noi
VIKTOR : Mi-e teamă... (Făcîndu-i cu un lector care a ţinut o conferinţă
ochiul.) Rodik prea e cavaler de ca­ despre literature. „Tovarăşi, zicea.
pitala. (Uitîndu-se la Serghei.) Nu, trebuie să imitati pe eroii din cărţi.
mai bine du-te tu. (Pleacà.) Fiecare dintre voi, zice, trebuie să-şi
aleagă un erou şi să se poarte ca el.' 1
Eu 1-am ascultat şi mi-am ales.
(Serghei se uită la bilete. apoi zìm- SERGHEI : Pe cine ?
beşte.) VALIA : Ai auzit vreodată la radio
CORUL : Unui muncitor italian i s-a opera .,Carmen" ? l a t a eroina pe
furat bicicleta. F ă r ă bicicletă, el nu care mi-am ales-o.
mai poate munci, îşi pierde slujba SERGHEI : Eu cred totuşi că sfatul lec-
şi r a m i n e din nou şomer. torului era ca fiecare să-şi aleagă
— Muncitorul italian are soţie şi un cite un erou pozitiv drept exemplu
băieţel şi, dacă nu-şi găseşte bicicleta. de urmat.

www.cimec.ro
V A L I A : Şi d u p ă părerea dumitale, SERGHEI : Ba da. (Pune bomboana
Carmen nu-i o eroina pozitivă ? Aha, în gură.)
vezi că taci ? Oare compozitorul a r VALIA : Vàd că eşti curajos.
fi compus o muzică atît de frumoasă, SERGHEI : Dar ce credeai ?
dacă ea a r fi fost u n personaj n e - VALIA : De ce nu vii niciodată la
gativ ? (Il priveşte dojenitor pe Ser- dans ?
ghei.) Şi acum, la revedere. E tìr- SERGHEI : Nu prea apuc. A m cam
ziu... multe sarcini. Sînt s e c r e t a m i organi-
SERGHEI : La revedere. (Se aşază pe zaţiei de comsomol şi cîte şi mai cìte.
banca.) Apoi, trebuie să mai şi studiez.
VALIA : Nu încape îndoială că d i n t r e
(Valla -face cîţiva paşi, apoi se ìn- toţi cunoscuţii mei, d u m n e a t a eşti
toarce şi-l vede pe Serghei şezînd.) eel mai conştient. (Zîmbind.) Părinţii
VALIA : De ce nu t e duci acasă ? dumitale trăiesc, desigur.
S E R G H E I : A m chef să mai stau puţin SERGHEI : Da. Locuiesc destul de a-
ai ci. proape, la Ceremhovo. T a t a e şef d e
VALIA : E plăcut aici. Uite, se vede şi echipă la mina de cărbuni, iar m a m a
podul de la Irkutsk şi gradina p u - nu-i decît o gospodină t a r e detreabă.
blică. (După o pauză.) Dumitale ţi-a Cum nu-i prea departe pînă acasă,
plăcut filmul ? m ă duc să-i văd din două în două
S E R G H E I : Foarte mult. Mie, în ge­ duminici.
neral, îmi plac filmele italieneşti. îţi VALIA (deodata, eu un ton aspru) :
a r a t a foarte convingător suferinţele Tatăl meu a fost marinar, Serghei.
poporului italian, frămîntările lui... SERGHEI : A fost ?
După aceea, parcă îţi dai şi mai VALIA : Da. S-a prăpădit.
bine seama de superioritatea orîn- SERGHEI : Dar mama... trăieşte ?
duirii noastre, de tot ce-ţi oferă viaţa VALIA : Dacă trăieşte ori ba, pentru
la noi. m i n e nu-i m a r e deosebire.
"VALIA : D a r filmele noastre sovietice SERGHEI (uitìndu-se la ea) : Va să
nu-ţi plac ? zică, n-ai pe nimeni.
S E R G H E I : Cum să nu ! Şi la noi exista VALIA (după o pauză) : Ce te face să
filme bune. De m u l t e ori însă eie crezi ? (Zîmbind cu tilc.) Dacă vrei
vor să-mi explice lucruri pe care le să ştii, Serioja, a m o fetiţă.
ştiu prea bine. Ce rost a r e să m ă SERGHEI : O fetiţă ?
convingă pe mine, de ceea ce eu VALIA : Da, a m dat-o la cămin. Aşa
însumi sînt în stare să conving pe stau lucrurile, Seriojenka ! Ti-e mila
altii ? de m i n e ?
VALIA : Spui nişte lucruri foarte in- SERGHEI : Nu, de ce mi-ar fi ?... (După
teresante. Numai că nu le prea înţe- o clipă de tacere.) Va să zică, d e
leg. Ce leat eşti ? aceea eşti casieriţă la băcănie. Şi-ţi
place munca asta ?
S E R G H E I : Nu mai sînt chlar atît de
tînăr. împlinesc treizeci de ani în VALIA : Nu-i mai rea decît alta. A m
curînd... Peste p a t r u ani. încercat destule. Şi într-o a l i m e n t a r e
ai a n u m i t e avantaje.
VALIA : Va să zică, ai douăzeci şi şase
de ani ? Şi totuşi, nimeni nu ţi-ar SERGHEI : Care ?
da mai mult de douăzeci şi doi. VALIA : Să lăsăm asta. Cine vrea să
SERGHEI : Da. Mă ţin destul de bine. ştie prea multe, îmbătrîneşte repede.
VALIA : Uite, mai a m o bomboană. (O pauză.) Nu ştiu ce a m astăzi că
E de ciocolată... Vrei s-o î m p ă r ţ i m ? nu m ă simt în apele mele. Aşa-i că
A m să muse j u m ă t a t e , iar cealaltă nu-s atît de veselă ca de obicei ?
ţi-o las dumitale. SERGHEI : Eu n - a m de u n d e să ştiu
SERGHEI : Mulţumesc. şi mie îmi plac cum eşti de obicei.
bomboanele de ciocolată. VALIA : Şi asta e adevărat. Aflâ că
VALIA : De ce te uiţi aşa lung la ea ? sînt m u l ţ u m i t ă de firea mea. Bine a r
SERGHEI : Ai mìnjit-o cu ruj de fi să găsesc un băiat cu o fire ase-
buze... mănătoare. M-aş îndrăgosti la n e b u -
V A L I A : Şi asta t e supără ? nie de el ! (După ce i-a aruncat o
SERGHEI : Nu prea văd de ce m-ar privire lui Serghei.) D u m n e a t a n-ai
bucura. Doar e vopsea. fost niciodată însurat ?
V A L I A (după o clipă de tacere) : Aşa SERGHEI : Ba a m fost... Dar de ce
sîntem noi, proaste, n e vopsim bu- rîzi ?
zele... De, Serioja, fiecare fata vrea VALIA : Nu ştiu nici eu... Şi unde ţi-e
să placa. Ei, ce faci, n-o mănînci ? acum nevasta ?

10
www.cimec.ro
SERGHEI : Nu mai ştiu de ea de cìnd cepi ? Dar ìi e dor de taică-său şi
ne-am despărţit. suferă. Pe maică-sa vitregă însă n-o
VALIA : De ce v-aţi despărţit ? poate ierta... (După o clipă de ta­
SERGHEI (dus pe gînduri) : Pesemne, cere.) Ştii, uneori rosteşte în somn
fiindcă nici unul dintre noi n-avea numele dumitale... da, da, crede-mă.
nevoie de ajutorul celuilalt. (Scuzìn- Mi-ar părea bine să-1 iubeşti, Valia,
du-se parca.) Se vede că n-a fost o că nici el nu are pe nimeni... afară
dragoste adevărată. de dumneata. Chiar dacă e cîteodată
VALIA (încet) : Dar în general, exista cam repezit, să nu i-o iei în nume
aşa ceva ? de rău...
SERGHEI : Ce anume ?
VALIA : Dragoste adevărată. (Doi tineri se apropie de banca.)
SERGHEI (după un timp) : Trebuie să PRIMUL TÎNÀR : la te uită cine şade
existe. pe banca ! Ea e, Valicika noastră.
VALIA (încet) : Bine ar fi. AL DOILEA TINAR : Ce zici, şme-
SERGHEI (care n-a înţeles-o) : Ce ai chere ? A agăţat un nou cavaler. E
spus, Valia ? data naibii Valia-fîşneaţa.
VALIA : Uneori e îngrozitor... să n-ai PRIMUL TÎNÀR (către Serghei) : Mă
pe nimeni. blegule, ce-i tot ţii discursuri ! Ea-i
SERGHEI (după o pauză) : Dar Viktor ? deprinsă cu altceva, nu cu vorbe
VALIA (tăios) : Ce am eu cu Viktor ? goale.
(O pauză.) Ştii ceva, Serghei, mai AL DOILEA TÎNĂR : Aici ţi-ai găsit
bine povesteşte-mi ceva despre dum- să te aşezi, în văzul lumii ? Du-te
neata... dar să fie adevărat. Vezi bine cu ea la întuneric, nu-ţi fie teamă,
că eu flecăresc tot timpul, iar dum- că n-o să facă nazuri.
neata abia scoţi un cuvînt.
SERGHEI : Ce aş putea să-ţi povestesc ? (Serghei se ridica încet şi-i trage o
Sînt un om foarte obişnuit. Singurul palma răsunătoare pe obraz celui de
amănunt interesant din biografia al doilea tînàr.)
mea e că m-am născut în Siberia. De (După ce s-a dezmeticit.) Hai, şme-
ce zîmbeşti ? Se ştie doar că în cea chere, că aici nu-i de noi.
de a doua jumătate a secolului al PRIMUL TÎNÀR : Hai. Asta nu-i în
douăzecilea, noi, cei din Siberia, avem toate minţile.
de jucat un roi de seamă. Centrul de
greutate al ţării noastre se depla- (Pleacă amîndoi.)
sează încoace, crede-mă... Incă acum
două sute de ani, Lomonosov a VALIA (după o tacere prelungită) :
spus : „Siberia va spori simţitor forţa Iartă-mă, Serioja. (O ia la fuga.)
Rusiei !"... Şi iată că noi avem feri- (Serghei se uită în tacere după ea.)
cirea să trăim tocmai în această
vreme... CORUL : Noaptea a coborît pe nesim-
VALIA : Mai bine, povesteşte-mi ceva ţite peste rîul Angara. Luminile se
despre dumneata, Serioja... că despre sting pe rînd la ferestre. Şi dinspre
Siberia am auzit eu destule. Ciudat apă adie uşor o boare plăcută şi ră-
om mai eşti... Spune, lucrezi de mult coroasă. Ce tîrziu s-a făcut ! Şi Valia
pe şantierul hidrocentralei ? tot nu s-a întors acasă... De aceea,
SERGHEI : De peste doi ani... chiar de pesemne, nu poate dormi nici Larisa.
la ìnceput. Am terminât foarte de- LARISA (din cor) : Treizeci şi patru
vreme şcoala tehnică şi de atunci lu- de ani. Oare la treizeci şi patru de
crez pe excavator. în curînd se îm- ani omul e bătrîn ? Oare, nu mai are
plinesc opt ani. E un stagiu, nu nimic de aşteptat de la viaţă ?
gluma ! Ce-i drept, mai întîi am lu- CORUL : Dar cînd Valentina se va în-
crat pe excavatoare Celiabinsk, care toarce, Larisa n-are s-o întrebe ni­
sînt nişte jucării în comparaţie cu mic. Şi la fereastra lor lumina se va
ale noastre, care au o capacitate de stinge numaidecît. De ce n-o fi chip
zece metri cubi. Aici 1-am cunoscut să adoarmă Larisa ? Afară este o
pe Viktor, şi ne-am ìmprietenit lu- noapte calda de vara...
crînd împreună. Ştii desigur că a LARISA : Oare, la treizeci şi patru de
avut o viaţă grea. Maică-sa a mûrit, ani viaţa ţi s-a încheiat ?
taică-său s-a căsătorit cu alta... Din CORUL : Dar peste cîteva zile, într-o
pacate, marna lui vitregă s-a dove- sîmbătă, pe înserate, se vor duce
dit o femeie rea. După război, ai lui amîndouă să se plimbe de-a lungul
s-au întors la Leningrad, iar el a Angarei. Şi vor poposi acolo unde
rămas aici, a îndrăgit Siberia, pri- taigaua ajunge pînă la malul apei.

//
www.cimec.ro
(Pe malul Angarei, Valla şi Larisa LARISA (pe neaşteptate) : Ştii, in 22
stau intinse sub un copac cu mîlnlle iunie au pierit toţi ai mei la Minsk.
sub cap. Se înserează.) VALIA (coborind glasul) : Să-ţi mai
torn ?
LARISA : Stăm amîndouă culcate la LARISA : Toarnă-mi.
malul apei şi fiecare se gîndeşte la VALIA : Iar eu dau pe gît ultima p i -
ale ei. Valentina, probabil la Viktor, cătură, şi cu asta basta.
iar eu deapăn amintiri din copilărie,
din tinerete. Mi-amintesc ìndeosebi LARISA : Ai auzit că Liza s-a întors
de cerul înalt şi albastru din acea ieri de la m a t e r n i t a t e ?
dimineaţă de duminică. Era ìn 22 VALIA : Ce i-o fi trebuit copil ? A r e
iunie 1941... băiat sau fata ?
VALIA : Larisa... Hai să ne mai scal­ LARISA : O mîndreţe de băiat. L - a m
danti o data. văzut, dar n-am îndrăznit să-1 iau in
LARISA (fâră să se miste) : Bine. brate. Şi are nişte ochi, ca două
VALIA : De ce eşti aşa de scumpă la mure. îţi vine să-1 mănînci !
vorbă astăzi ? VALIA : Mai a m o sticlă de bere.
LARISA : Mă gîndesc. LARISA : Ajunge.
VALIA : La ce ? VALIA (după o pauză) : Şi acum, o r
LARISA : La ceea ce nu se va mai să primească o locuinţă separata ?
întoarce niciodată.
VALIA : Şi a n u m e ? LARISA : F ă r ă îndoială. Nu ştii că
LARISA : La copilăria mea. Piotr al ei e mereu evidenţiat in
VALIA : Ce-ţi veni ? muncă ?
LARISA : Aş vrea să iau viaţa de la VALIA : N-ai de ce s-o invidiezi... n-o
ìnceput. să mai ştie decît de scutece, de albie.
VALIA : Să mergi iar la şcoală ? Mare de lighean, de ţucal !...
chilipir ! LARISA : Judeci aşa, Valentina, n u ­
LARISA : Proasta mai eşti, Valia. mai fiindcă tu nici nu poţi visa P-
VALIA : Asta nu mi-a mai spus-o ni- astfel de fericire.
meni. Şi, mă rog, pentru ce sìnt VALIA (cu nepăsare prefăcută) : Ei,
proasta ? aş ! Crezi că dacă vreau, nu pot a-
LARISA : Vezi tu, cìntecul meu s-a vea un copil ? Mare scofală ! Ştii.
sfîrşit. Tu însă n-ai decît douăzeci şi Larisa, deunăzi i-am spus unui băiat
cinci de ani. că a m un copil. L-am minţit, fiindcă
VALIA : Nu înţeleg ce vrei să spui. prea se p u r t a ciudat eu mine.
LARISA : Gîndeşte-te mai bine, Valen­ LARISA : Of, prostuţo... Ce-ţi veni ?
tina, şi ai să înţelegi... Desi... ìn ziua VALIA : Eram curioasă să văd cum a r e
de azi nu-i tocmai uşor să te m a ­ să reacţioneze.
riti. LARISA : Limbută mai eşti !
VALIA : Mie, cu reputaţia mea, imi VALIA : Nu te contrazic. (Se ulta la
va fi cu atìt mai greu. (Se infurie.) ceas.) la să vedem cìt a r a t a ceasul
Şi totuşi, dacă aş vrea, m-aş marita. meu elveţian. A trecut de şapte... In
Mai sînt destui proşti pe lume ! Dar curînd trebuie să a p a r ă şi Vitia al
mi-e teamă că a m să mă plictisesc. meu.
(Izbucnind in ris.) De ce nu te m a ­ LARISA (după o pauză) : îl aştepţi cu
riti tu, in loc să mă ìndemni pe nerăbdare ?
mine ? VALIA : Cu el nu te plictiseşti nici-
LARISA : Pentru mine-i prea tìrziu. odată.
Pesemne că logodnicul meu a fost ìn-
gropat undeva pe lîngă Berlin. (Citeva clipe de tacere.)
VALIA : Cum, ai a v u t u n logodnic ?
LARISA : Probabil, numai că nici n-am LARISA (pe neaşteptate) : Of, nu mă
apucat să ne ìntìlnim. plac defel.
VALIA (oftind) : Da, războiul... Hai să VALIA : Ce-are a face !... Important e
mai bem o bere, Larisa, că de, mìine să le piaci băieţilor.
e duminică. (Destupă o sticlă de LARISA : M-am făcut rea, invidioasă...
bere.) Tie, a m să-ţi torn in cană, iar VALIA : Vezi-ţi de treabă !... Stai mai
eu a m să beau din sticlă... Hai să bine să-ţi povestesc ceva... Azi a m
ciocnim. Noroc, tovarăşă... Să trai m primit prin poştă o scrisoare. De la
şi să ìnflorim ! un necunoscut. (Scoate un plie din
LARISA (dupà ce bea) : E încă rece... buzunar.) Uite-o.
VALIA : Pai am ţinut-o in apă. LARISA : Şi ce serie ìn ea ?

12
www.cimec.ro
VALIA (citeşte) : „Omul nu poate trai VALIA : Ţi-e dor de taică-tău ?
pe lume fără un rost şi fără un tel, VIKTOR (după un moment de şovă-
Valia. Şi nu exista m u l ţ u m i r e mai ială) : Las' că se descurcă el şi fâră
m a r e decît să contribuì prin faptele mine.
taie la înfrumuseţarea vieţii celor VALIA : Dar de-acasă nu ţi-e dor ? De
din j u r u l tău. l a t a de ce nu poti fi Leningrad ?
niciodată fericit de unul singur. îţi VIKTOR : Eu aici mă simt acasă, pe
doresc numai bine". malul Angarei.
LARISA : Asta-i tot ? VALIA : Mi se p a r e că n-o poti suferi...
VALIA : Ţi se pare prea puţin ? pe maică-ta vitregă.
LARISA : Dar cine ţi-o fi trimis scri- VIKTOR (după o pauză) : Cine ţl-a
soarea ? Nu bănuieşti ? mai spus şi asta ?
VALIA : H a b a r n-am cine a scris-o, VALIA : Bănuiesc.
tot ce ştiu e că o citesc mereu ca VIKTOR : Mi-e mila de tata.
o proastă. (După o pauză.) Dar ce VALIA : Spune, Vitenka, e adevărat că
rost a r e ? (Rupe deodată scrisoarea.) în somn rosteşti numele meu ?
Luati-vă zborul, hîrtiuţe !... VIKTOR : Atîta a r mai lipsi !
LARISA : Ce te-a apucat ? VALIA (dupà un moment de tacere) :
VALIA : Află că eu ştiu cine mi-a tri­ Ne p l i m b ă m azi cu barca ?
mis scrisoarea. VIKTOR : Nu pot. Taica a convocat
LARISA : Cine ? pentru astă-seară la ora opt toată b r i -
VALIA : Cineva... cam năstruşnic. gada la o şedintă. Trebuie să găsim
noi metode de muncă.
(Pe mal apare Viktor. Se apropie, VALIA : Aşadar, s-a zis cu seara de
fără să se grăbească, de cele două astăzi. A m fi putut să stăm şi noi
fete.) mai tîrziu, că mîine-i sărbătoare.
VIKTOR : Las' că ne scoatem noi pìr-
VIKTOR : Salut lucrătorii din comerţ. leala alta data... (Se sărută îndelung.)
Ce mai faci, Larisa Petrovna ? VALIA (tace cìteva clipe, apoi tncepe
LARISA : Destul de bine. N-am de ce să rìda) : Ştii, Vitka, a m hotărît să
m ă plìnge. m ă mărit.
VIKTOR : Nu te pripi... Cu cine ?
(Se ridica şi se ìndreapta ìncet spre VALIA (înfruntîndu-l) : Fie şi cu tine.
mal.) La u r m a urmei, de ce nu ?
VALIA : Incotro ai pornit-o ? VIKTOR : De... Ar fi de tot hazul.
LARISA : Mă due să mă plimb puţin VALIA : Ce ti se p a r e atìt de hazliu ?
pe malul apei. (Pleacă.) VIKTOR : Lasă fleacurile... De ce să
VIKTOR : De ce a şters-o ? ne legăm la cap dacă nu ne doare ?
VALIA : Vrea să a r a t e că a r e tact. Oare, nu-i mai a m u z a n t aşa ? (O ìm-
(După o pauză.) Bei un p a n a r de brăţişează.) Am să tree mai tîrziu pe
bere ? la tine... Dar vezi s-o expediezi pe
VIKTOR : Da... pupăza aceea la cinematograf, la ul­
VALIA : Ce se mai aude ? tima reprezentaţie.
VIKTOR : A m primit noul pian de VALIA : Bine.
muncă al excavatorului nostru. P e n - VIKTOR : Spune-i că rulează un film
tru ca barajul să se t e r m i n e la timp, grozav... Ne-am înţeles ?
trebuie să ne încordăm din toate pu- VALIA : Ne-am înţeles.
terile şi să sporim r a n d a m e n t u l . VIKTOR : Ca întotdeauna. (O mîngîie
VALIA (rîzînd) : Mi se p a r e că ap\ine
steaua voastră !... pe obraz.) Am şters-o, că de nu, o
VIKTOR : Ei aşi ! Las' că găseşte Se­ păţesc cu taica. (Pleacâ.)
rio jka o soluţie. Cu el nu mi-e frică ! VALIA (singură) : Ar fi de tot hazul.
VALIA : Tu veşnic îi dai zor cu Se- (Larisa vine dinspre malul apei.)
riojka al tău. Da' ce, eşti copil, nu
eşti în stare să judeci cu capul tău ? LARISA : Ei, v-aţi spus tot ce aveaţi
VIKTOR : De ce eşti astăzi aşa a r ţ ă - pe suflet ?
goasă ? N-o mai recunosc pe Vali- VALIA (eu gîndul aiurea) : Ca întot­
cika noastră ! deauna.
VALIA : Lasă asta, mai bine mănîncă LARISA : Uite că a asfinţit şi soarele.
u n păstrăv prăjit. Sînt proaspeţi. (O pauzà.)
i-am c u m p ă r a t azi cu Larisa de la VALIA : Ciudat mai e şi Vitia asta !...
piaţă. Valentina, zice, hai la oficiul stării
VIKTOR : Ce ciorbă grozavă de peste civile să ne cununăm.
ştia să facă maică-mea. LARISA : Serios ?

/•:>'
www.cimec.ro
VALIA : Serios, Larisa ! Spune, unde VALIA : Ei vezi ? (O îmbrăţişează.)
aveai de gînd să te duci diseară ? Treci la bucatane, Larisa, şi clăteşte
LARISA : La cinema. La ultima re- vasele astea.
prezentaţie. LARISA : Dă-le încoace. (la vasele din
VALIA : N-are rost. mina Valiei şi iese din camera.)
LARISA : De ce ? VALLA (se duce la oglindă şi se pri-
VALIA : Am auzit că filmul e plic- veşte) : Ei, Valia, Valia, acum e mo-
ticos. mentul sa le dovedeşti tuturor cine
. eşti.
(Scena se întunecă, doar comi e lu- (Se aude o bătaie în uşă.) Intra !
minat.) SERGHEI (intra) : Bună ziua, Valia...
Am primit biletul dumitale şi am ve-
CORUL : în faţa casei taie se joacă nit.
nişte copii ciufuliţi, hazlii de ţi-e VALIA : Bine ai făcut.
mai mare dragul. Iacă unuia i-a in- SERGHEI : Drept să-ţi spun, m-a mirat
trat o ţeapă în deget, altul exami- foarte mult invitaţia dumitale. Doar
nează un gîndac, al treilea dă o pal­ nu ne-am mai întîlnit după întîm-
ma celui de-al patrulea. Tu treci pe plarea aceea din faţa cinematografu-
lîngă ei şi nici unul nu aleargă la lui.
tine strigînd „marna !" VALIA : Azi e ziua mea.
— Seara, găseşti casa pustie şi dimi- SERGHEI : Aşa... De ce nu mi-ai spus ?
neaţa n-are cine să te trezească. VALIA : Dinadins. Fiindcă nu vreau
— La vecinii tăi s-a stricat aparatul să cheltuieşti bani pentru mine.
de radio. Vasiliok, cum s-a întors de SERGHEI : Ei, asta-i... (Zîmbind.) Ştii
la muncă, s-a apucat să-1 repare, fă- doar că am bani destui.
cînd un tărăboi nemaipomenit... dar VALIA : Tocmai de aceea. înseamnă
nevastă-sa-i încîntată că Vasiliok al că nici măcar n-ai fi făcut un sacri-
ei se pricepe la toate. Noaptea tirziu, ficiu.
cìnd se ìntorc de la plimbare, se iau SERGHEI : Dar, de ce... nu mi-ai tri-
la ceartă şi apoi, ca să se ìmpace, se mis vorbă cu Viktor să vin ?
tot giugiulesc. Poftim, iar se sa­
nità !... VALIA : Am vrut să-i fac o surpriză.
— Tu te-ai întors în odaia pustie şi Eşti doar eel mai bun prieten al lui.
nimeni n-are să te trezească de di- Nu-i aşa ?
mineaţă. SERGHEI : Desigur.
VALIA : Uite, dumneata mi-ai spus că
(Camera celor două fete de la cămin. el mă iubeşte foarte mult... Mi-ai
E duminică. Larisa şi Valia pun masa.) spus, ori ba ?
SERGHEI : Da, am spus.
LARISA : Tu i-ai spus lui Viktor că VALIA : Bine, atunci dă-mi cuvîntul
ai să-1 inviţi şi pe Serghei ? de onoare că n-ai scornit-o dum­
VALIA : Nu, va fi o surpriză. Doar azi neata... De ce taci ? Hai, curaj, mai
e ziua mea şi invit pe cine ìmi place. amăgeşte-mă o data.
LARISA : Of, Valentina, mi se pare SERGHEI (şovăitor) : Asta e părerea
că ai pus ceva la cale. mea. Valia.
VALIA : Nu mă mai judeca atìta ! VALIA : Dar alta parere (zîmbind
Află că m-am hotărît să mă mărit. ironie) nu mai ai ? (După o clipă
LARISA : Te ţii de şotii. de aşteptare începe să rìda.) Bine,
VALIA : la te uită, oricui ìi pomenesc laşă... Acum, mă reped pînă la bu­
de măritiş, mă ia în rîs. La urma ur- catane să-i dau o mînă de ajutor
mei, ce-mi pasă mie ? Dacă vreţi să Larisei. (Iese în fuga.)
rîdeţi, n-aveţi decît. Mie mi s-a urît
cu singurătatea. Da' ce, sînt eu mai (Serghei examinează cu inter es camera
prejos decît altele ? fetelor. Se aude o bătaie în uşă şi intra
LARISA : Parca spuneai că Viktor... Viktor.)
te-ar fi cerut în căsătorie.
VALIA : Dacă nu m-a cerut, are să VIKTOR : Serghei ?... Ce cauti tu aici ?
mă ceară. Dar mi-e teamă să nu mă SERGHEI : M-a invitât Valia, voia
ràzgîndesc eu şi să mă mărit cu altul. să-ţi facă o surpriză.
LARISA : De fapt, tu nu iubeşti pe VIKTOR (izbucnind deodată în rîs) :
nimeni... la te uită... E grozavă ! Pe cînd ve-
VALIA : Ce e aia aragoste ? Tu ai neam încoace, mă gîndeam ce-am să
cunoscut-o vreodată ? mă fac toată seara cu două zîne... Şi
LARISA : Am cunoscut-o, dar nu-mi cînd deschid uşa, dau de tine. Orice
aduc aminte dacă aievea sau în vis. s-ar spune, e o comoară de fata.

www.cimec.ro
SERGHEI (după o clipă de tacere) : VALIA : Atunci, poate ne faci dum-
Viktor, aş vrea să te ìntreb ceva... neata o expunere asupra situaţiei in­
VIKTOR : Zi ! ternationale. Ştiu că te pricepi la aşa
SERGHEI : Nu prea înţeleg ce senti- ceva.
mente ai tu faţă de Valia. SERGHEI (zìmbind) : Văd că n-ai
VIKTOR : Ei, ce sentimente... Imi place. uitat !... Zilele trecute, am ţinut în-
Şi încă foarte mult. tr-adevăr la căminul de fete un ré­
SERGHEI : îţi place ? férât urmat de discuţii despre situaţia
VIKTOR : Fireşte, e tare veselă. Şi actuală din Franta. îmi amintesc că
apoi dansează... nici nu-ţi închipui mi-ai trimis un bilet în care îmi
cum... Ca să nu mai vorbesc de toate scriai : „Explică mai amănuntit cauza
celelalte. scăderii natalitătii în Franta..." Măr-
SERGHEI (zarina in mina lui Viktor turisesc că din prima clipă am fost
un pacheţel) : I-ai adus un cadou ? convins că biletul venea de la dum-
VIKTOR : Acum cîtva timp îi dădea neata, Valia.
tîrcoale un fotograf. Poate n-ai să mă VALIA : Atunci, de ce nu mi-ai răs-
crezi, Seriojka, umblam năuc... (Zîm- puns ?
bind ironie.) îmi venea să plîng, nu SERGHEI (sincer) : Nu-mi venea la în-
alta. demînă să intru în amănunte asupra
SERGHEI : Ar trebui să te ìnsori cu ea. scăderii natalitătii... în fata unui au-
VIKTOR : Nici gìnd. N-am chef să-mi ditoriu féminin.
pun juvăţul de gît. încă nu mi-a ve- VALIA : Va să zică, n-ai avut curaj.
nit vremea ! (După o pauză.) Şi apoi, SERGHEI (rîzînd) : într-adevăr, n-am
pe socoteala Valentinei prea se spun avut curaj.
multe. Eu unul, nu iau în seamă bîr- VALIA : Vezi numai să nu te înfumu-
felile... Ce-i drept, Valia este o fata rezi pentru că primeşti biletele de la
inimoasă, numai că eu în general nu fete. Află că şi eu primesc scrisori.
prea am încredere... în muieri, Ser- VIKTOR (izbucnind în rîs) : Scrisori
ghei. Sînt răutăcioase din fire, desi de multumire din partea cumpărăto-
toate se prefac că sînt bune. Una mai rilor ?
bine, alta mai rău. (O pauză.) De I-ai VALIA : Să zicem. Nu credeti ? Pot
vedea pe taică-meu, cum i-a schilo- să vi le şi citesc. Ce parere ai, Se­
dit sufletul femeia aceea. (la chitara, rioja ? (Aduce un teanc de scrisori.}
care e atîrnată pe perete.) Să vă citesc ?
SERGHEI (zìmbind) : Mie unul, mi-e SERGHEI : Citeşte.
destul să-mi amintesc de marna, ca VIKTOR : Hai, dă-i drumul, să avem
toate femeile să-mi para minunate. de ce rìde.
VIKTOR : Norocul tău... (ìncepe sa VALIA (citeşte) : „Mă gìndesc mereu
cìnte, acompaniindu-se din chitară.) la dumneata, desi nici nu ştii cine
(Intra Valia şi Larisa. Se opresc în prag sînt. Drumul pe care ai pornit în
să asculte cìntecul lui Viktor.) viată, Valia, e greşit, foarte greşit,
fiindcă nu-ti pasă nici de dumneata,
LARISA (ìncet) : Ce frumos cînţi, Vitia. nici de oamenii care te înconjoară.
VIKTOR : îmi pare bine că-ţi place. în vremurile noastre, e ruşinos să
Să-ţi trăiască prietena, Larisa Pe- trăieşti aşa. Gîndeşte-te cît ar fi de
trovna ! (li ìntinde Valiei cadoul.) dureros dacă ai ìntelege acest lucru
Poftim, Valicika. prea tìrziu". (li priveşte pe toţi, pe
VALIA : Cavaler ca ìntotdeauna, Vi­ rînd.) Ei, spuneţi, să nu-ti dea lacri­
tia... (Işi pune la gît fularul dăruit de mile ?
Viktor.) VIKTOR : Cine o fi putînd să-ti serie
SERGHEI : îtf sta foarte bine, Valia. aşa ceva ?
VALIA : Numai Serioja nu mi-a adus VALIA : Un binevoitor necunoscut.
nimic. LARISA : Trebuie să fie iar vreo năz-
SERGHEI : Bine, dar eu... drăvănie de-a ta...
LARISA : Lasă, lasă, să nu mai vor- VALIA : Ba te înşeli amarnic ! Ascul-
bim despre asta, Serioja. (O pauză.) tati mai departe... (la o alta scrisoare.)
Ce-ar fi să ne încercăm norocul la „Te rog, nu te supăra pe mine că îţi
cărţi ? scriu iar. Mi se pare că eşti foarte
SERGHEI : După părerea mea, ca să singură. Dar nu cumva să te impaci
joci cărţi, trebuie să fii un prost fără cu această situale, Valia. Cu nici un
pereche. prêt. Nici nu ştii cît aş vrea să te
LARISA : Cum aşa, de ce ?... ajut..." (Uitìndu-se la Serghei.) Nu-i
SERGHEI : Fiindcă oricum viaţa e aşa că e înduioşător, Serioja ?
prea scurtă. (Serghei tace.)

15
www.cimec.ro
VIKTOR : Te pomeneşti că ţi le-or fi (Valia se apropie de Serghei şi-l pri-
trimiţînd baptiştii ! veşte lung.)
VALIA : Şi acum să vă citesc şi ultima LARISA : Pe el să-1 laşi ìn pace, Va­
epistola. (Citeşte.) „Ah, Valicika, raza lentina, auzi ?
mea de soare, dă-1 incoio pe Viktor al VALIA (rar şi apăsat) : De ce să-1 las
dumitale şi mărită-te mai bine cu în pace ?
mine..." LARISA : Fiindcă nu-1 iubeşti.
43ERGHEI : Asta nu-i adevărat... Scri- VALIA : De unde ştii tu ? (Cu ironie.)
soarea aceasta ai născocit-o. După ce ne căsătorim, voi avea des-
V A L I A : Dar de unde ştii d u m n e a t a ? tul timp să-mi dau seama dacă-1 iu­
(Intorcindu-se spre Viktor.) Ai auzit besc sau ba. Bani are, şi n-am să
ce sfaturi mi se dau ? Dar eu m-aş mă plietisese cu el.
m a r i t a mai degrabă cu tine, Vitia, LARISA : Eu nu mai stau cu tine, m ă
nu cu el. Tu ce zici ? mut la T a m a r a . Mă îngrozeşti, Valia !
VIKTOR : Trăsnită mai eşti ! (lese in grabà.)
LARISA : Isprăveşte, Valentina ! VALIA (după un moment de tacere) :
VALIA : Să fie oare adevărat ce mi-a Tu ce mai ai de spus ?
spus Serghei, că tu rosteşti noaptea SERGHEI : O să l u ă m fetiţa ta de la
in somn numele meu ? cămin... ca să firn î m p r e u n ă toti trei.
VIKTOR : Lasâ glumele ! VALIA : N-am nici o fetiţă. Totul a.
V A L I A : S-ar putea să mă fi minţit... fost o scorneală de-a mea. Totul, p r i -
tocmai el, prietenul tău eel mai bun ? cepi ? Şi acum pleacă, vreau să r ă -
(Se uită la Viktor.) Vrei să-ţi spun. mîn singură...
Seriojenka, de ce dă înapoi ? Cînd ai SERGHEI (în şoaptă) : Nu pot trăi fără
o reputaţie ca a mea, nu se grăbeşte tine. Asta e adevărul.
nimeni să te ia de nevastă. Mai ţii VALIA : Pleacă... te rog.
minte ce spuneau despre mine der-
bedeii aceia in seara cînd a m fost (Serghei iese ìncet din camera. Valia
împreună la cinematograf ? se trìnteste pe pat si izbucneste in plìns.
SERGHEI : N-ai dreptate... Cine ia ìn Treptat, camera Valentinei se întunecă,
seamă nişte derbedei... Spune-i şi iar pe podium apar Serdiuk şi corul.)
tu, Viktor... SERDIUK : Desi am un n u m e ucrai-
VALIA : li iei a p ă r a r e a ? Să iei apă- nean, patria mea e Siberia.
rarea unui prieten e într-adevăr un CORUL : Ce fel de om eşti tu, Stepan
gest nobil, n-am ce zice. Vezi bine Serdiuk ?
însă că prietenul dumitale tace chitic. SERDIUK (după ce se gîndeşte puţin) :
Şi acum, plecaţi de aici cu toţii ! Azi Pot spune că sînt un om fericit.
nu mai serbăm ziua mea de naş- CORUL : Şi ìn ce consta fericirea ta ?
tere, cu atìt mai mult cu cît a fost SERDIUK (după un timp, dar cu toatà
doar o farsa. Eu m-am născut ìn au­ convingerea) : Mi-am găsit rostul ìn
gust... Ce mai tura-vura, a m vrut să viaţă şi sînt mulţumit.
mă distrez pe socoteala voastră. CORUL (de parca l-ar mustra) : Bine,
SERGHEI : Sensori le acelea eu le-am dar trăieşti singur cue.
scris, Vitia. SERDIUK : Ce să fac dacă femeile nu
VIKTOR : Tu ? se uită la mine ?
SERGHEI (sincer) : Eu o iubesc pe Va- CORUL : Dar tu ai iubit vreodată ?
lia. O iubesc foarte mult. (Cétre Va­ SERDIUK : Mi s-a ìntìmplat.
lid.) Nici nu ştiu cum a m să pot trai CORUL : Pe cine ?
de acum înainte dacă nu primeşti să UN GLAS DE FEMEIE : P e mine...
fii soţia mea. Zău că nu ştiu. Ne-am întîlnit la Magnitogorsk, pe
LARISA : Nu aduce anul ce aduce şantier, in timpul primului cincinal.
ceasul. Uriaşa construcţie era de-abia la ìn-
ceput. Şi nici nu se poate povesti de
SERGHEI (către Viktor) : Eu nu i-aş cîte greutăţi ne izbeam... Ţineam
fi mărturisit niciodată, Vitia. dacă tu unul la altul, dar după doi ani 1-am
nu dădeai înapoi. întîlnit pe Andriuşa. Era omul eel
VALIA (către Viktor) : Auzi ? Şi acum mai bun din lume. Ne-am căsătorit.
pleacă de aici. n-am nevoie de tine. Şi a m avut trei copii. Ştiu că ai su-
Pleacă ! ferit foarte mult, Stepanuşka, d a r ce
VIKTOR : Cum ?... Vorbeşti serios ? să fac, inimii nu-i poti porunci. Acum
VALIA (tăios): Du-te, V i k t o r ! nu mai sînt tînără, a m şi nepotei, şi
VIKTOR : Asta n - a m s-o uit. (lese farà totuşi seara, din cînd în cînd, îmi
grabă.) amintesc de prima mea dragoste...

www.cimec.ro
SERDIUK (dus pe ginduri) : Pesemne VIKTOR (cu glasul sugrumat) : Nu-1
că eram prea aspra, că nu ştiam să treaba ta.
fiu duios... DENIS : La armata, pentru una ca
CORUL : Dar de cea de-a doua a r a ­ asta... ştii ce ai păţi ?
goste îţi mai aminteşti ? VIKTOR : Taci din gură !
SERDIUK : Da, n-am putut s-o uit. DENIS : Ti-ar trage maiorol meu un
UN GLAS DE FATA TÎNÀRÀ : Eu am perdaf... să-1 ţii minte.
fost. Mă numeam Ksana. Cînd a iz- LAPCENKO : Taica !
bucnit războiul, am plecat pe front
ca sanitară. Eram încă o fetiţă. Ne-am (Aproape in aceeaşi clipă, usa se des-
întîlnit în 1943. El era duios şi neìn- chide cu zgomot şi in prag apare Ser­
fricat. Războiul ne-a apropiat unul diuk.)
de altul şi am trăit împreună zece SERDIUK (după ce aruncă o privire
zile în aceeaşi cazemată. La despar­ furioasă băieţilor, se aşază pe un
tire, i-am făgăduit să-i scriu. Cînd scăunel) : Bravo, vitejilor, frumoasă
ne-am luat rămas bun, ochii lui erau ispravă aţi făcut ! (Toţi tac abătuţi.)
plini de lacrimi. Dar eu n-am apucat Halal schimb frantaş !... Voi, care
să-i scriu nici un rìnd, caci la două n-aţi avut nici o abatere timp de un
ceasuri după ce ne-am despărţit, am an ! (Bate cu pumnul in masă.) Cît
fost ucisă. El crede poate că 1-am timp n-a funcţionat excavatorul ?
înşelat, că 1-am uitat, dar eu am RODIK : Două ceasuri.
mûrit... Lîngă mine a explodat un SERDIUK : Două ceasuri ! (începe să se
obuz şi totul s-a sfîrşit. plimbe furios prin baracă.) Zece mii
SERDIUK : Nu, femeile n-au ţinut la de oameni au stat degeaba timp de
mine. Si totuşi, nu mă simt singur. o sută douăzeci de minute, din pri-
Tin la toţi băieţii de pe excavator, de cina giumbuşlucurilor voastre ! Din
parca ar fi feciorii mei. Iar cei din ce cauză s-a oprit excavatorul ? Ei ?
schimbul lui Serioj a îmi sînt mai Ce vă uitaţi unul la altul ?
dragi decît toţi. RODIK : S-a defectat redresorul cu
(Apare baraca in care locuiesc băieţii. cuproxid.
E noapte. Rodik şi Denis şed la masă. SERDIUK : M-am lămurit. Va să zică,
La fereastra dinspre strada apare Lap- e vina electricianului.
cenko.) VIKTOR (fără să ridice capul de pe
perno,) : A mea, taică.
CORUL : Priveşte, Stepan, e noapte, SERDIUK : Si stai tolănit pe pat, tova-
tîrziu, şi ei încă nu dorm... răşe electrician ? Numai cînd te apro-
— Nu cumva s-a întîmplat vreo neno- pii tu de un motor, ar trebui să zbìr-
rocire ? nîie. Să te vedem, ai curaj să te uiţi
— Dar unde-i Serghei ? Unde-i Viktor ? în ochii mei, zevzecule ? (Viktor se
SERDIUK : Nu ştiu. Eu am fost azi la ridica într-un cot şi-şi întoarce fata
Sliudianka, ca să-1 văd pe tata. Mă spre Serdiuk.) Cum, plîngi ? Asta mai
due numaidecît acasă... Să se fi în­ lipsea, să boceşti ca o muiere ! Cum
tîmplat vreo nenorocire ? ai putut comité o asemenea negli-
(Comi şi Serdiuk dispar treptat.) jenţă ?
LAPCENKO : Hei, băieţi... Ce «e aude ? VIKTOR : Am fost beat.
DENIS : Nimic. SERDIUK : Ce tot îndrugi ? Pînă acum
LAPCENKO : Viktor nu s-a ìntors ? n-ai avut astfel de apucàturi... Şi, mă
DENIS : Nu. rog, cu ce prilej ţi-ai băut mintile ?
LAPCENKO : Nici Serghei n-a venit VIKTOR : Lasă întrebările, taică. N-am
încă ? de gînd să-ţi răspund.
DENIS : Nu. SERDIUK : Dar Serghei unde-i ?
LAPCENKO : Ne-am ars, fraţilor ! LAPCENKO (retrăgîndu-se spre uşă) :
RODIK : Şi încă rău de tot. Se plimbă cu Valia, casieriţa, pe ma-
LAPCENKO : Nici taica nu s-a ìntors ? lui Angarei.
DENIS : A plecat la Sliudianka. Dar şi VIKTOR (furios la culme) : Tu să taci !
cînd s-o întoarce, o să ne tragă o SERDIUK : Linişte ! Să-mi răspunzi tu,
săpuneală !... Rodik. Dar să vorbeşti limpede şi
răspicat. De ce a intrat dihonia ìntre
LAPCENKO : Parcă-1 şi aud. (Priveşte voi ?
îndărăt.) Uite că vine Viktor. RODIK : Nu-s prea multe de spus. Ser­
(Intra Viktor şi, fără să se uite la ghei şi Viktor s-au certat din pricina
nimeni, se trînteşte pe pat, aşa cum e, unei fete. E vorba de Valia, casieriţa,
îmbrăcat în hainele lui cele mai bune.) pe care o ştie toată lumea... Dar să
DENIS : Unde ai fost ? lăsăm asta, nu vreau s-o caracterizez.

— Teatri! 1 nr. 2 17
www.cimec.ro
Viktor nu s-a putut stăpîni, şi ieri la ea. Poţi să spui că nu e aşa ? Nu.
s-a luat la h a r ţ ă cu Serghei. Azi a Dovadă că taci... Uite, taică, vezi b i n e
venit la lucru... nu tocmai limpede că tace. (Se apropie de Viktor.) Hai
la cap şi drept u r m a r e a unei ne­ să d ă m totul uitării... De dragul n o s -
gligente condamnabile, s-a produs tru, al tuturor, te rog să r ă m î n e m
avaria... (Către Viktor.) Aşa-i ? prieteni.
V I K T O R : Aşa-i. (Viktor tace.)
RODIK : Aş vrea să vă mai spun ceva... Aşadar, duminică în 15... Vă rog din
In echipa noastră, domnea pînă acum suflet să veniti cu toţii. Faceti aşa
o atmosfera cît se poate de priete- ca sa se simtă fericită în ziua aceea,
nească. Şi ce să vezi, a fost deajuns m ă c a r în ziua aceea. Doar nu vă
să treacă o fustă pe lîngă noi, ca cer m a r e lucru !... (Se uită deodată
totul să se năruie. Eu ţin foarte mult încruntat la ceilalţi.) Dar dacă
la surorile mele, şi pe m a m a o iubesc vreunul dintre voi va îndrăzni să
din toată inima, însă de femei ca spunà u n singur cuvînt r ă u despre
a t a r e prefer să m ă ţin cît mai de­ ea... va avea de-a face cu mine. N - a m
parte. Drept să vă spun, a m fost chiar să i-o iert toată viata... Va fi vai de
foarte m u l ţ u m i t că aici în Siberia, el!
prezenţa femeilor se simte parca mai
puţin decît în marile oraşe. (Baraca dispare. Răsună încetişor o
DENIS : Pînă aici, Rodion ! Nu-ţi per­ melodie, ori poate e numai zgomotuì
mit să vorbeşti astfel despre femei... ploii ce cade pe acoperis. Treptat apare
(în prag apare Serghei.) chipul Valiei şezînd pe pat. Corul o
LAPCENKO : Serioja !... înconjoară.)
SERDIUK : Tacere ! Iacă a a p ă r u t şi CORUL : Nu dormi, Valia ? Toată n o a p -
şeful de schimb. tea a plouat cu găleata. Dinspre Bai­
SERGHEI (uitîndu-se buimac la toţi) : kal, vînturi furtunoase de v a r a alungă
Da... da... (Se îndreaptă spre patul nori grei spre Angara. î n curînd se
său, se aşază pe el şi, zîmbind, ramine face ziuă. Ziua de duminică 15 iulie...
cu ochii pierduţi în zare.) Da... da... — E ultima noapte pe care o petreci
da... singură în această camera.
SERDIUK : Asta ce o mai fi ? — Ce te aşteaptă în viaţa cea nouă,
SERGHEI (zîmbind) : Da... da... necunoscută, care începe mîine ?
SERDIUK : Il vedeţi ? P a r c a a r fi lu­ VALIA (în şoaptă) : Nu ştiu.
natic, apucat. (Se duce la Serghei şi-l CORUL : Ce faci, Valentina, gîndeşte-te
zgîlţîie.) Mă, omule, eşti mecanic-şef, bine... Ştii că nu-1 iubeşti...
ori vreo făptură picată din luna ? VALIA (încetişor) : Oare nu-1 iubesc ?
SERGHEI : Cum, taică, te-ai şi ìntors Cine ştie ? Nici eu nu-mi dau seama.
de la Sliudianka... Dragostea... De fapt, ce este dragos-
SERDIUK : Mai şi zîmbeşti, lunaticule ? tea ? î n ce consta ? Cine îmi poate
SERGHEI : Te rog să ne ierţi, p e m i n e spune ? (Cu incordare.) De ce oare
şi pe Viktor. îţi dau cuvîntul meu mi s-a întipărit în m i n t e ziua cìnd
că aşa ceva n-o să se mai întîmple. 1-am văzut pentru p r i m a oară pe Se­
VIKTOR : Să nu vorbeşti în numele rioja ? S-a apropiat de m i n e şi mi-a
meu ! întins douăzeci de copeici p e n t r u o
SERDIUK : Uşor mai iei lucrurile, t o - cutie de chibrituri... I a r pe u r m ă ,
varăşe mecanic-şef. cìnd a m făcut cunoştinţă, a m fost
SERGHEI : Nu, crede-mă că nu le iau convinse din p r i m u l m o m e n t că îmi
deloc uşor, mai aies că sînt destul va s p u n e n e a p ă r a t ceva cu totul n e -
de complicate. Poate că ea acum nu obişnuit, ceva extraordinar.
mă iubeşte, d a r voi face totul ca să CORUL : Ciudat...
simtă un sprijin în mine... Şi voi VALIA : Continuam, din obişnuintă, să
izbuti. In cele din u r m ă , tot a p r i - m ă întîlnesc eu Viktor, d a r gîndul
mit. Duminică 15 iulie facem nunta. mi-era la Serghei, numai la el m ă
Peste zece zile. Să veniţi cu toţii, gîndeam... Cu cîtă n e r ă b d a r e aştep-
băieti, să veniţi negreşit... t a m scrisorile lui, căci ştiam bine că
RODIK : Cum ? el mi le serie.
VIKTOR (apropiindu-se de Serghei) : CORUL : Va să zică, I-ai îndrăgit ?
Pleacă în alta parte, Serioja... Las-o VALIA : Poate... ba nu... nu mai ştiu
pe Valentina în pace !... Te rog prie- nici eu.
teneşte : pleacă de aici ! CORUL : Nu ştii ? Şi totuşi vrei să fii
SERGHEI : Nu, a c u m nu mai plec. I a r soţia lui ?
faţă de tine, Viktor, sînt cu conştiinţa VALIA (categorie) : Da. Vreau. De ce
împăcată. doar tu însuţi ai r e n u n ţ a t n-aş vrea ? Serghei e atìt de bun...

www.cimec.ro
Si apoi mi s-a urît ingrozitor cu sin- SERGHEI : Să-ţi fac cunoştinţă cu
gurătatea. Vai, cît sînt de obosită... prietenii mei... cu tovarăşii mei de
Ce silă mi-e de toate gitimele care se muncă.
fac pe socoteala mea. Cu ce-s eu mai MAIA : Eu sînt Maia, sora lui Rodik...
prejos decìt aitele ?... Lîngă el a m Ieri a m sosit de la Moscova... A m
să m ă simt bine, nu-i aşa ? trecut acum ìn clasa a zecea şi a m
CORUL : Dar Viktor ? venit să-mi petrec vacanţa la fratele
meu. N - a m fost încă niciodată la o
(Prin semiìntuneric se conturează vag nuntă, înţelegi ? Imi dai voie să te
figura lui Viktor.) s ă r u t ? (O sărută pe Valentina.)
VIKTOR : Ai uitat, Valia, că a m venit SERGHEI : Să mergem... (Se aude un
aseară la tine ? Dar tu n-ai crezut tunet.) la te uită, ploaie cu soare...
ce ţi-am spus. (Se apropie de Valia Nu mai înţeleg nimic !
şi-i spune aproape in şoaptă.) Iar- SERDIUK : Deschideţi umbrelele !
tă-mă, Valia...
VALIA : N - a m de ce să te iert.
VIKTOR : Nu pot trai fără tine... Hai PANTOMIMA
să plecăm de aici... Dacă vrei, sînt Nuntaşii tree in cortegiu pe strada,
gâta să ne şi căsătorim... Totul a r e cu umbrelele deschise, ocolind băltoa-
să fie aşa c u m vrei tu. cele, ìn sunetul muzicii.
VALIA : Acum e prea tìrziu, Vitia. P o -
vestea noastră s-a încheiat. Rămîi cu CORUL : Ce alai vesel !
bine... (E iar singură.) — U n d e s-or fi ducînd aşa grâbiţi ?
CORUL : Se luminează de ziuă, Valia... — Şi încă pe ploaie...
Priveşte afară. Ce dimineaţă ploioasă. — Cum, nu ştiţi, oameni buni, că la
— E duminică... în 15 iulie. marginea oraşului Irkutsk exista o
VALIA : De ce mi se strìnge inima ? casă fermecată : intri în ea burlac şi
Mi-e teamă... Prietenii lui mă vor ieşi de acolo însurat. Ca-n poveşti,
condamna. Ne vor ìntoarce spatele nu-i aşa ?
cînd ne vor întîlni. Vom rătăci sin- — Mai încape vorbă ? Doar e sin-
guri pe strazi... Iar trecătorii vor gura instituţie u n d e ţi se eliberează
rìde in u r m a noastră... Nu se poate. un document semnat şi parafât, prin
trebuie să fug de aici... care se certifica în mod oficial că
CORUL : E prea tìrziu. Auzi ? Bate eşti fericit, şi a n u m e din ziua, luna
cineva la uşă. E Serghei... Dacă te-ai şj^ anul cutare.
hotărît, deschide uşa şi dă-i mina. — Din nefericire însă, unii oameni
VALIA : M-am hotărît ! (Cu glas tare.) uită că în casa aceea nu se a d m i t
Tu eşti, Serghei ? nici hotărîri pripite, nici calcule reci.
GLASUL LUI SERGHEI : Eu sînt ! — I a r dacă ai uitat acest lucru, eşti
(Se aude muzică de orgă. Corul o imediat pedepsit. Iesi de acolo la b r a ţ
imbraca in grabă pe Valentina ìntr-o cu o femeie, fără să bănuieşti m ă c a r
rochie alba de mireasà.) cum te-ai nenorocit ! Ce păcat că nu
sînt inventator. Ştiţi ce aş inventa ?
VALIA : Intra, Serioja. Un a p a r a t prin care să se constate
(In prag apare Serghei, puternic lu­ cît e de trainică dragostea celor doi
minai de soare.) candidati şi, în funcţie de rezultat,
să li se p e r m i t ă sau să li se inter-
SERGHEI : A m venit să te iau ! ! ! zică să se căsătorească.
VALIA : Afară e soare ? — Oare, nimeni d i n t r e d u m n e a v o a s -
SERGHEI : Da, a stat ploaia. t r ă nu-i în stare să inventeze u n ast-
VALIA : Mergem ? fel de a p a r a t ? Tare ar fi necesar,
SERGHEI : O clipă, Valia, să vină şi oameni buni !...
ceilalti... — Dar să nu ne întindem la vorbă,
ca să nu întîrziem la ospăţul din noua
(Muzica de orgă încetează şi aproape locuinţă a Valiei şi a lui Serghei.
numaidecit se aud sunetele limpezi şi Oaspeţii au urat fericire tinerei p e -
grave ale unui acordeon. Lîngă Serghei rechi, au mîneat şi au băut după
apar deodată Denis şi Zinka, Serdiuk. pofta inimii, aşa încît m ă t e m că
iMpcenko, Rodik cu sora lui, Maia, şi noua nu ne-a mai r a m a s nimic.
doi-trei tineri necunoscuţi din echipa
care lucrează pe excavator. Unul din- (Apare o camera in care petrecerea
tre ei cìnta din armonica, iar altul il este în toi. Nuntaşii şed în jurul mesei
acompaniază la chitară. Toţi au bu­ şi cìnta un cîntec Siberian, tărăgănat,
chete de fiori in mina.) acompaniaţi de acordeon. Nu sint voci

19
www.cimec.ro
d e oameni beţi, ci voci limpezi şi grave. (Intra Viktor, care-şi roteşte încet
La sfîrşit se lasă o tacere, deoarece fic­ privirea in jurul mesei, apoi se uită
care e cufundat în gîndurile pe care i lung la Valentina şi se apropie de ea.)
le-a stîrnit cîntecul.)
VIKTOR (încet) : Iţi doresc să fii fe-
SERDIUK : Cîntecul îţi trezeşte tot- ricită.
deauna amintiri. VALIA (aproape în şoaptă) : Vitia !
MAIA : Sau iscă visuri de viitor... VIKTOR : Primeşte acest inel... (îi în-
DENIS : A fost un cîntec frumos, care tinde darul) drept amintire.
îţi stîrneşte m u l t e gînduri. (O pauză.) VALIA : Mulţumesc.
LAPCENKO : Eu personal, aş propune VIKTOR (se apropie de Serghei, îl îm-
să mai mîncăm ceva, doar masa nu brăţişează, îl sărută şi îl bate afec-
s-a terminât încă. tuos pe spinare) : Acum, sîntem iar
RODIK : Ce ziceţi ? Cred că propune- prieteni.
rea trebuie adoptată.
(Cineva începe să cìnte la acordeon
(ìncep cu toţii să mănînce plini de un dans popular rusesc.)
veselie.)
SERDIUK : la să vedem, cine se-ncu-
ZINKA : Linişte !... De ce faceti atîta metă !
gălăgie ?... Lăsaţi-mă să spun şi eu VALIA : Larisa ! Cine mai ştie să joace
ceva. (Zgomotul se potoleşte întru- ca ea ? Hai, Larisa... nu te làsa r u ­
cîtva.) Tovarăşi ! Noi, betoniştii de la gata !
baraj, u r m ă r i m cu m a r e atenţie m i -
nunatele realizări aie excavatorului (Larisa se ridica de la masă şi în­
vostru. Noi ştim că nu-i glumă să cepe să danseze eu însufleţire, cu foc,
lucrezi pe un excavator păşitor şi că din toată inima.)
aveţi nevoie de odihnă, de îngrijire,
d e dragoste şi de h r a n ă cît mai VIKTOR (cu glasul sugrumat) : la da-
bună... In aceste condiţii, rolul soţiei ţi-vă la o p a r t e !... Lioşa, zi-i un cîn­
este deosebit de important. De aceea tec mai domol, d a r cu măiestrie !
şi fac apel la dumneata, Valia, să nu
uiţi nici o clipă acest lucru. (Viktor face la început cîţiva paşi
RODIK : Pentru h r a n a cît mai bună ! mai domoli, apoi dìnd brusc capul pe
Ura !... spate, începe să joace aprig, cu despe­
rare vădită. Ceilalţi chiuiesc, striga şi
(Rîd cu toţii, ciocnesc, aşa că pro- bat din palme atît de tare, încît aproape
testele Zinkăi sînt acoperite de larmă.) nu se mai aude acordeonul. Iar atunci
cìnd Larisa şi Viktor sfîrşesc dansul,
LAPCENKO : Bate cineva la uşă ! aplaudă cu toţii îndelung şi cu însu-
(Se lasă tacere.) fleţire.)
VALIA : Intra... ZINKA : Bravo. Larisa, ai fost la înăl-
LARISA (din prag) : Mă primiţi ? ţime !...
VALIA (alergînd la ea) : Larisa... ai DENIS : Nici cu Vitia nu mi-e ruşine.
venit !... LAPCENKO : Asta joc !...
LARISA : Nu eşti supărată pe mine ? VIKTOR (aparte) : Te-am pierdut, Va­
VALIA : Eu te rog să mă ierţi. Şi să lentina.
nu mă judeci greşit. Ne-am înţeles ? SERDIUK (càtre Larisa) : Acum se cu-
LARISA : Cele relè să se spele... (Se vine să bem în sănătatea dumitale.
îmbrăţişează.) Straşnic mai joci ! P a r c a ai fi o fla-
VALIA : Hai, faceţi cunoştinţă. E La- cara.
risa, prietena mea. LARISA : Ei, acum n-au mai r ă m a s
SERDIUK (cu însufleţire) : Mai întîi decît tăciunii...
să-i aplicăm o sancţiune pentru în- SERDIUK : Cìnd te gîndeşti că a m
tîrziere. (îi oferă Larisei un pahar cincizeci de ani ! De ce nu te-am cu-
plin, pe care ea il soarbe dintr-o în- noscut mai devreme ?
ghiţitură.) Bravo ! Aşa zie şi eu. (Re- LARISA : Ce i m p o r t a n t e are, tovarăşe
comandîndu-se.) Serdiuk Stepan Ego- Serdiuk ? Mai devreme ori mai tìr-
rovici. Te rog să şezi lîngă mine. ziu...
LAPCENKO : Bate cineva la uşă. Alţi MAIA : Să ştii, Valia, că n-am să uit
oaspeţi întîrziaţi. niciodată ziua de astăzi. Eu nu-s de­
cît o şcolăriţă şi pe cìnd e r a m la
(Se lasă iar o tacere incordata.) Moscova, t a r e doream să ştiu ce
viată duce Rodik al nostru aici, ce
VALIA : Intra ! fel de prieteni are. De altfel, la pie-

20
www.cimec.ro
care, m-a rugat şi marna să aflu tot. nu exista decît seara de astăzi si
tot... Să mă ierţi că vorbesc atîta, mi noaptea pe care o veti petrece î m -
se p a r e că a m b ă u t cam multicel... preună.
Dar nu-i nimic, fă-te că n-ai băgat (Melodia valsului se stinge.)
de seamă. Stau şi m ă uit la d u m -
neata şi m ă gîndesc ce m a r e sărbă- — Valinka ! — Serioja !... Aţi auzit
toare e o nuntă, cît de fericită tre- cum s-a închis usa de la i n t r a r e ? A
buie să fii. Cum să nu te bucuri la plecat şi ultimul musafir. Aţi r ă m a s
gîndul că poţi să dăruieşti în între- singuri...
gime, celui pe care-1 iubeşti, sufle-
tul tău curat şi proaspăt ca rochia (E noapte. în camera nu se mai afla
asta alba de mirească... De ce plîngi ? decît Serghei şi Valia.)
Nu se cade să plîngi, Valia. Uită-te VALIA : Cît e ceasul ?... Atîta a m d a n -
mai bine la Serioj a. Nu vezi cum te sat, de parca se învîrteşte pămîntul
iubeşte, cum te soarbe din ochi ? Nici cu mine...
nu ştii cît te invidiez că eşti atît de SERGHEI : E u n u şi j u m ă t a t e .
fericită... (O îmbrăţişează pe Valia.) VALIA : S-a şi făcut noapte ? (ìncepe
sa rìda.) Auzi ce ì n t r e b a r e ? Vai, cît
(Acordeonul intonează un vais vechi. sînt de proastă ! (O clipă de tacere.)
Cîteva perechi încep să danseze.) Serioja... cum o c h e a m ă pe marna ta ?
SERGHEI : Polina.
SERGHEI (se apropie de Valia) : Nu VALIA : A m s-o iubesc foarte mult. O
plînge, Valia, lasă, n-are rost să să-ti p a r a bine ?
plîngi !... SERGHEI : Fireşte.
VALIA : De-aş putea, Serioja... VALIA : Şi pe surorile tale. Ai două,
SERGHEI : Ai să poti. Ai să uiţi tot nu-i aşa ?
ce-a fost... SERGHEI : Da.
VALIA : Crezi ? VALIA : P e a m î n d o u ă a m să le iubesc.
SERGHEI : Sînt sigur. Dar crezi că eu a m să le plac lor ?
VALIA : îţi mulţumesc, Serioja... (Il SERGHEI : Foarte mult.
îmbrăţişează.) VALIA : Ştii, atîta vin a m băut, şi aş
tot vorbi... Vrei să mai stăm d e
(încep şi ei să danseze.) vorbă ?
SERDIUK : Hai, daţi-vă la o parte, to- SERGHEI : Cum să nu !
varăşi. Acum dansează tinerii căsă- VALIA : Iacă, m ă tot întreb de ce nu
toriţi. m-ai s ă r u t a t niciodată ?
SERGHEI (în şoaptă) : A m să te sărut.
(Perechile se dau în lături. Doar mi- VALIA (tot în şoaptă) : Cînd ?
rele şi mireasa mai dansează un vais SERGHEI : Cînd ai să te trezeşti.
lent. Cu mina sprijinită uşor pe urna- VALIA : Ca în baletul „Frumoasa ador­
mi lui Serghei, cu capul làsat pe spate, mita". Cred că muzica e de Ceai-
Valia pare gâta să cada la fiecare pas. kovski.
copleşită de duioşia şi dragostea ce-i SERGHEI : Da.
umplu sufletul.) VALIA : A m ascultat-o la radio. (Se
ghemuieşte într-un fotoliu.) Ce-i
CORUL : Valsul pe care 1-au dansât la drept... mi-e u n somn, de abia tin
n u n t a lor... nu-1 vor uita niciodată. ochii deschisi. E caraghios, nu ?
Vor trece ani, m u l t e li se vor şterge Dragul meu, să nu-mi mai spui n i ­
din amintire, d a r această melodie mic. Mă simt atît de fericită. Doar
simplă, uşoară, le va aduce veşnic sînt nevasta ta... Aşa-i că nu visez ?
a m i n t e de acea seară îndepărtată. Şi ce drăguţi au fost prietenii tăi cu
— Chiar dacă se vor despărţi, chiar mine... Dacă adorm, n-ai să te superi,
dacă va pieri unul dintre ei, chiar Serioja ? (El o ia în braţe ca pe un
dacă flacăra unei noi iubiri le va lu­ copil.) De s-ar face mai repede d i -
mina calea, orice s-ar întîmpla, de mineată. Atunci ai să m ă săruţi, nu-i
cìte ori vor auzi acest vais, îşi vor aşa ?... Dă-mi batista...
aminti unul de celălalt şi un sim- SERGHEI : Ce faci ?
ţămînt de recunoştinţă şi de fericire VALIA : Vezi bine, m i - a m şters bu-
le va incalzi inimile. zele. N-a mai r ă m a s nici u r m ă de
ruj. Şi te rog, te rog din suflet, mîine
(Oaspeţii dispar unul cìte unul, farà dimineaţă să nu te mai terni de n i ­
să-şi ia rămas-bun.) mic.
— Acum însă, cînd acest vais nu a SERGHEI (o aşază pe pat) : Şi acum
devenit încă o amintire, pentru voi dormi.

www.cimec.ro
V A L I A : Uite că a m adormit de-a bi- nunchi $i se uită cu atenţie la ea. Co­
nelea... A m şi început să visez. P a r c a rul trage încet în fata lor o perdea alba
ne-am plimba amìndoi cu barca... (In şi uşoară ca o rochie de mireasă.)
şoaptă.) Numai ceva să-mi mai spui, CORUL (foarte ìncet) : Ce ploaie, plouă
Serioja : aşa-i că noi n-o să ne des- de parca ar vrea să spele întreg pă-
p ă r ţ i m niciodată. că o să firn tot- mîntul !
deauna împreună, pînă la adînci bă- — P r i n faţa caselor curg şuvoaie
trîneţi ? zglobii, care curăţă totul în cale,
SERGHEI : Pina la moarte. luìnd cu eie gunoiul şi m u r d ă r i a din
VALIA : Ce bine... ajun.
— Ploaia împrospătează pămîntul.
(Se aude din nou orga din depărtare.
Valia adoarme. Serghei se lasă în ge- CORTINA

PARTEA A DOUA
Se aude în surdină o melodie care aminteşte SERGHEI (ìncurcat) : Aşa-i de cìnd lu-
de un cìntec de ieagăn. Lumina cade asupra mea. băiete. Dar pe tine cum te
lui Serghei, care sta cu mîinile în buzunare, cheamă ?
tăcut şi dus pe gînduri. Ceva mai departe
se află corul. BAIEŢAŞUL : Anton. Eu a m venit aici
de la Celiabinsk.
CORUL (cu faţa spre sala) : Mai ţii SERGHEI : Tu ce-ai vrea să te faci
minte prin ce ai trecut atunci ? Au cînd ai să fii mare, frate Anton ?
venit s-o ia in zori şi tu te-ai zbuciu- BAIEŢAŞUL : Doctor.
mat toată ziua... SERGHEI : Şi de mult te-ai hotărît ?
— Nu-ţi mai găseai locul, gìndul BAIEŢAŞUL : De sîmbăta trecută. î n a -
ti-era numai la ea, şi mereu alergai inte, voiam să m ă fac călător, ca să
la telefon şi ìntrebai : Ei, ce se a u d e ? mă plimb peste tot. Ştii, la noi în
Da' spuneţi-mi odată... curte stă o fetiţă care nu vrea să
— Cum ai lăsat lucrul, fără să treci creadă că Charlie Chaplin exista cu
măcar pe acasă, ai fugit acolo şi te-ai adevărat.
plimbat neliniştit pe sub ferestre, cu SERGHEI (gîndindu-se la aie lui) : Se-
inima strìnse de grijă şi spaimă. Şi rios ?
pentru a suta oară ai pus timid a- BAIEŢAŞUL : Ei, şi acum, îţi urez să
ceeaşi întrebare infirmierei de ser­ se t e r m i n e eu bine. (îi întinde mina
vi ciu... lui Serghei.)
SERGHEI (ìncet si timid) : Ei, ce face SERGHEI : Cine te-a învăţat să spui
sotia mea ? Nici o veste ? Nimic aşa ?
nou ? BAIEŢAŞUL : Bunica. Dacă vezi pe ci-
CORUL : Iti aminteşti ? Chiar aşa s-au neva, zice, şezînd pe banca aceea,
petrecut lucrurile... să-i urezi să se t e r m i n e eu bine.
SERGHEI : Să-i spui bunicii că-i m u l -
(Serghei merge pe strada, se opreşte tumesc.
în dreptul unei usi, ridica ochii spre BÂIEŢAŞUL : Bine, a m să-i spun.
ferestre, apoi se aşază pe o banca şi aş- (Pleacă.)
teaptă tăcut. Apare un băieţaş de vreo
zece ani şi se apropie de Serghei.) (Serghei se ridica şi se apreste în
dreptul unei ferestre. Pe uşă iese o în-
BAIEŢAŞUL (după ce-l priveşte un grijitoare.)
timp) : Aştepţi să ţi se nasca băiatul ? ÎNGRIJITOAREA : Serioghin !
SERGHEI : Bine a r fi să fie băiat. SERGHEI : Da, eu...
BAIEŢAŞUL : Ştii, eu locuiesc peste ÎNGRIJITOAREA : Hai, vino să-ţi vezi
drum. P e banca asta stau mereu oa- visul cu ochii.
meni ca dumneata. M-am obişnuit SERGHEI : Va să zică, s-a terminât eu
să-i văd aşteptînd. Unii îmi dau şi bine.
bomboane. INGRIJITOAREA : Te aşteaptă o sur-
SERGHEI : Din pacate, eu n-am. priză, hai... (Pleacă.)
BAIEŢAŞUL : Nu face nimic. Ştii cîţi
copii mici au ieşit din casa asta... Ò (Serghei aleargă după ea în casa.)
mie ! CORUL : S-a născut un om !
SERGHEI : Asta e bine.
BAIEŢAŞUL : Ciudat lucru... Deodată (Se aude clinchetul înduioşător al
rasare un om care pina atunci nici unor jucării cu zurgălăi pentru copii
n-a fost. mici.)

22
www.cimec.ro
CORUL : S-a născut un om... Ba nu, doi Viktor se uită la copil, apoi la Valia.
omuleţi. Dupa ce a aşezat copilul in càrucior,
— Sînt frăţior şi surioară. Părinţii Serghei se apropie de micul Anton şi-i
le-au şi ales numele, Feodor şi Le- stringe mina, de parca i-ar mulţumi.
nocika. Tot alaiul porneşte spre casa. In
— Gemenii Serioghin... Vor p u r t a frunte merge Serghei cu Valia, impin­
hăinuţe de aceeaşi culoare şi căciu- gind impreunà càruciorul, iar ceilalţi
liţe albe la fel. La început, chiar şi vin în urma lor.-La un colţ de strada,
părinţii îi vor confunda mereu. Viktor ramine in urma prietenilor sài,
— î n aceeaşi zi vor merge pentru farà sà-l observe nimeni. Sta în loc, îşi
p r i m a oară la şcoală, ţinîndu-se de ridica gulerul şi se uità in tacere dupà
mînă, cu buchete de fiori, aceşti vii- grupul care se îndepărtează. lata cà a
tori oameni... ràmas singur. Si deodatà, melodia ve-
— Să u r ă m aşadar fericire şi succès selà, cintata de o vioarà şi de o man-
lui Fedia şi Lenocikăi, să le fie dru- dolina inceteazà.
mul in viaţă uşor şi neted.
CORUL : Ce-i cu tine, Vitia ?
(Din clădire iese Serghei. Nici nu se VIKTOR : S-a întunecat viaţa mea.
poate spune cìt e de fericit.) (Dispare în intuneric.)
SERGHEI : Nici nu se putea mai bine... (Ràsunà un cìntec de leagàn, cintat
nici că se putea... E grozavă, Valia la vioarà. Treptat, apare figura slab
mea ! luminata a Valiei, aplecatà peste lea-
gànul gemenilor, care dorm.)
(Serghei îmbrăţişează pe primul tre- CORUL (supàrat) : Linişte !... Nu tul-
càtor care-i iese in cale şi o ia la fuga. buraţi somnul acestor mici cetăţeni.
Se aude o melodie simplă cintata de o Ei trebuie să doarmă mult, ca să
vioarà şi de o mandolini.) crească...
CORUL : l a t a că a venit şi ziua pe — Dumneavoastră sînteţi oameni în
care o aşteptai cu atîta nerăbdare, a toată firea, puteţi să vă culcaţi şi
sosit în sfîrşit momentul să-ţi aduci mai tîrziu. n-aveţi nevoie de atîta
fami lia acasă. somn... Faţă de copii trebuie să daţi
— Doar acum nu mai eşti singur. dovadă de mai multa înţelegere.
s-a înmulţit familia Serioghin. — Lăsaţi-i să doarmă, că de, abia au
— Hai, du-te ! Prietenii te aşteaptă împlinit o lună.
în strada. — Ba nu, două.
— Ba chiar trei. Sst, mai încet, au
nevoie de somn, ca să prindă puteri.
PANTOMIMA Deocamdată, fraţii Serioghin nu-s de-
cît nişte oameni în miniatura.
ìntreaga echipà a excavatorului (Cîntecul de leagàn inceteazà.)
merge pe strada, îndreptîndu-se spre
maternitate ; fiecare are in mina cite CORUL : Bate cineva la uşă... Dar Va­
un pachet cu daruri. în frunte merge lia a aţipit şi ea.
Serghei, impingind un cărucior dublu. — Trebuie s-o deşteptăm. Trezeş-
pentru gemeni. La colţul străzii se ala- te-te, Valia !...
tura grupului şi Larisa împreună cu VALIA (tresàrind) : Ce-i ?... Cine e a-
Zinka. Ninge. Dar sintem in aprilie, şi colo ?
e ultima zăpadă, ninsoarea mieilor.
Crupul se opreşte in dreptul bandi (Valia aleargà sa deschidà usa. Ser­
Unga care sta Anton, ca un ìnger pà-~ ghei intra în odaie, care abia acum se
zitor al acestor locuri. Serghei se apro- lumineazà.)
pie de el şi-i dà o punga cu bomboane.
Din clàdire iese Valia, sfioasă şi Seri­ SERGHEI : Copiii dorm ?
citi, însoţită de ìngrijitoare. Serghei ti VALIA : Da. (In şoaptă.) Vezi să nu
ìntinde un buchet de fiori. Ea il sà- faci zgomot.
rută şi-i pune in braţe un copil pe care SERGHEI : Sînt grozav de obosit... (Se
Serghei il culcă cu grijă in càrucior. apropie de cei doi copii care dorm.)
Toţi ceilalţi o îmbrăţişează pe Valia şi Ce caraghios e Fedia...
o felicita. Ingrijitoarea ii dà lui Ser­ VALIA (revoltatâ) : De ce ţi se p a r e
ghei celàlalt copil. Serghei se apleacà caraghios ?
peste càrucior, ca să-i fac loc, şi-i dà SERGHEI : Se face tot mai rotofei, în-
o clipà copilul lui Viktor, să-l ţină. cepe să semene eu un burghez.

23
www.cimec.ro
VALIA : Da' de unde !... Nu ţi-e SERIOJA : De ce ? Doar nu e chiar
foame ? atìt de bătrîn.
SERGHEI : Ba da, grozav. VALIA : Depinde cum o iei. (După o
VALI A (aducîndu-i de mìncare) : Hai. clipà de tacere.) Viktor de ce nu mai
mănîncă. vine pe la noi ?
SERGHEI : E gustoasă mîncarea. SERGHEI : Treaba lui.
VALIA : P u n e mai multa smîntînă in VALIA (cu sfială) : Serioja...
ciorbă. SERGHEI : Ce-i ?
SERGHEI : Ce-ai făcut azi ? VALIA : Tu eşti omul eel mai bun din
VALIA : N - a m huzurit. Cu doi ţînci lume.
nu mai pridideşti. SERGHEI (îmbrăţişînd-o) : Valiuşa...
SERGHEI : Ştiu. (Mănîncă.) Ai citit azi (După o pauză.) Dar ia spune, tu nu
în gazetă declaraţia lui Adenauer ? te plictiseşti acasă ?
VALIA : Nu... Lenocika are nişte bu- VALIA : N-am timp să m ă plictisesc.
buliţe roşii pe burtică. Crezi că ar SERGHEI : Mai ai puţină răbdare. In
trebui s-o duc la doctor ? curînd o să d ă m copiii la creşă şi
SERGHEI : Poate n-ar strica. tu o să te poti duce la învăţătură
VALIA : Nici nu ştii ce bucurie e pen- sau la muncă.
t r u mine să m ă duc cu ei la con- VALIA (după o clipà de gìndire) : Şi
trolul medicai. Ai nostri sìnt cei mai mă rog, tu unde vrei să mă trimiţi ?
voinici, nici un alt jcopil nu se com­ SERGHEI : Eu te-aş sfătui să lucrezi
p a r a cu ei. Feodor abia a ìmplinit la beton. Astăzi, betonul a r e o i m ­
trei luni şi nu-i cu nimic mai prejos portante covîrşitoare.
decît alţii de şase luni. M-am con­ VALIA : După părerea mea, pînă şi să
vins cu ochii mei. Iar Lenocika, ştii învîrteşti manivela la casa e mai in-
cît e de inteligentă ? Mi-a spus-o teresant.
chiar doctorul : „Ai o fetiţă, zice, SERGHEI : Ai un fel ciudat de a j u -
foarte isteaţă..." Chiar aşa a zis : deca. (Cu însufleţire.) Ce-i trebuie
„foarte isteaţă". omului, ca să fie fericit ? Ca munca
SERGHEI : Lenocika e tare dulce. pe care o face să-1 depăşească şi să-1
VALIA : Compot vrei ? înalţe cît de cît...
SERGHEI : Vreau. A m să-1 manine cu VALIA : Cum vine asta ?... Nu pricep.
o chiflă, aşa imi place mie. SERGHEI : Eh, nu ştiu cum să te fac
VALIA : Poftim... E rumenită bine. să întelegi... Nu găsesc cuvinte... Vezi
SERGHEI : Va să zică, îţi mai aduci tu, atunci cînd omul face o muncă
aminte ? adevărată, productive, folositoare cît
VALIA (sărutîndu-l în creştet) : Hai, mai multor oameni, el însuşi devine
mănîncă. eu timpul mai bun, mai valoros.
SERGHEI : Valicika, ce-ar fi să-ţi cum- (Drăgăstos.) Dar dacă nu vrei să lu­
păr o bicicletă ? crezi la beton, vino la noi pe exca­
vator. La început, ca muncitor a u -
VALIA : Ce rost are ? xiliar... mai tîrziu poţi u r m a totodată
SERGHEI : Să te plimbi şi tu. şi un curs serai de calificare. Dacă
VALIA (rîzînd) : Ce idei năstruşnice îţi vei dovedi aptitudini, poţi să ajungi
tree prin minte. ajutor mecanic... ba chiar ceva mai
SERGHEI : Să-ţi spun o noutate, Valia. mult ! A m auzit că pe un şantier de
S-ar putea ca excavatorul nostru să pe Volga, o fetişcană e şef de echipă
ìnceteze lucrul un timp. pe un excavator păşitor... Şi tu poţi
VALIA : Cum aşa ? avea un viitor la fel de frumos. Nu
SERGHEI : Reductorul are nevoie de crezi ?
o reparaţie temeinică, şi apoi trebuie VALIA (furioasă) : Bine. Dacă ţii ne-
să-i înlocuim lanţurile de la benă. E apărat să-mi cîştig pîinea, a m să m ă
o t r e a b ă serioasă, cere timp, nu întorc la băcănie. Acolo m ă c a r vine
gluma, dar noi sîntem în întrecere lume cunoscută, nu te plictiseşti !
şi n-avem o clipă de pierdut. SERGHEI : Cum poti vorbi aşa, Va­
VALIA : Imi ìnchipui ce furios trebuie lia ?
să fie Serdiuk, cum s-o fi zbătînd, VALIA : Nu striga, ai să trezeşti copiii.
săracul. SERGHEI : Ce să fac, dacă judeci atìt
SERGHEI : In general e t a r e frămîntat de uşuratic !
în ultima vreme. VALIA : Dumnealui, m ă rog, nu-i con-
VALIA : De cînd s-a îndrăgostit de vine să aibă nevastă casieriţă !...
Larisa. (începe să rìda.) S-a făcut Unde mai pui că la casa puteam să
de pò veste, şeful tău, Serio jenka. cîştig cît voiam.

24
www.cimec.ro
SERGHEI : Ce face ?... (Apare poarta unei grădiniţe. in fund
VALIA : Da' ce-ţi închipuiai, că t r ă i a m se zăreşte o casa nouă, cu etaj. Serghei
n u m a i din leafă ? Asta s-o crezi tu ! şi Valia stau in picioare Unga o banca.)
Unuia îi dai zece copeici lipsă la rest, VALIA (se uită la Serghei şi continua
altuia, douăzeci... P e n t r u client e un să povestească) : Dacă aş fi ştiut ce
fleac, în schimb, eu m ă alegeam nenorocire avea să se întîmple, 1-aş
seara cu o s u m ă frumuşică. fi strîns în b r a ţ e şi nu 1-aş fi lăsat
SERGHEI (izbucnind) : Valia !... (înce- să piece... d a r c u m p u t e a m bănui ?
tişor) Valicika... (O mîngîie pe par.) Doar era o dimineaţă ca toate cele-
VALIA : Iartă-mă, Seriojenka ! (Cade lalte, n u m a i că era foarte cald... o
in genunchi înaintea lui.) Iartă-mă... zăpuşeală neobişnuită. (Adresîn-
SERGHEI : Ce faci, Valia... (O ridica du-i-se lui Serghei.) Mai bine ai mai
şi o îmbrăţişează cu duioşie.) Se fi dormit puţin, că tot e duminică.
poate ?... SERGHEI : E prea cald, Valia, a m chef
VALIA : Vezi tu, seara sînt îngrozitor să mă scald.
de obosită. Copilaşii îmi dau atîta de VALIA : Ţi-ai luat m ă c a r un prosop ?
furcă peste zi... şi apoi trebuie să-ţi SERGHEI (arătîndu-i-l) : Nu vezi ?
gătesc şi ţie de mîncare, să spăl, să VALIA : Serioja... Ce zici, îmi sta bine
deretic... iar tu, în loc să m ă înţe- rochiţa asta ?
legi, m ă umileşti, vorbindu-mi despre SERGHEI : Grozav.
fata aceea de pe Volga... Cum să nu VALIA : Serioja, t a r e aş vrea să-ţi
m ă doară ?... cumperi o haină de piele.
SERGHEI (mingîind-o pe par) : N-o să SERGHEI : Dacă ţii tu, d a r nu acum.
se mai întîmple... hai, nu plînge. Eu mai tìrziu.
sînt un prost, fireşte... Dar te iubesc V A L I A : A r fi m a i bine acum. Te-ar
grozav de mult, Valia, de aceea ţi-am p r i n d e de minune. (Il îmbrăţişează.)
vorbit aşa. SERGHEI : Fii cuminte. Uite că v i n e
VALIA (zîmbind printre lacrimi) : Serdiuk.
Chiar grozav ? VALIA : Cît de ţanţoş calca.
SERGHEI : Nu m a i plînge. De-ai şti
c u m aş vrea să nu curgă niciodată o (Apare Serdiuk, mai elegant ca de
lacrima din ochii tăi... Oamenii t r e ­ obicei.)
buie să fie fericiţi. Asta e adevărul.
Mai ales aceia care construiesc comu- SERGHEI (cu şiretenie) : La noi vii,
nismul... Bunăoară, noi amìndoi. (O taică ?
ia in braţe şi o culcà pe divan.) SERDIUK (simţind ironia) : Nu, ma
Dormi puţin, eşti t a r e obosită. Las' p l i m b a m şi a m trecut doar pe aici.
că spai eu toate vasele, şi în casa SERGHEI (abia stăpînindu-şi risul) :
a m să fac curăţenie de o să stră- Aşa?!
lucească totul. N-avea nici o grijă, SERDIUK : P a r c a a m auzit că şi Larisa
dacă se trezeşte Lenocika sau Fedia, P e t r o v n a s-a m u t â t de curìnd aici.
te chem numaidecît. Acum însă, SERGHEI : Mi se p a r e că la ea te duci,
cauta să adormi cît mai repede, nu că prea eşti proaspăt ras, fercheş.
te mai frămînta... SERDIUK : Doar e duminică azi.
SERGHEI (politicos) : Iartă-mă, cra­
v a t a asta ai cumpărat-o de la maga-
(Valia adoarme şi treptat camera se zinul universal ?
cufundă in ìntuneric.) SERDIUK : Ştii ceva, măi şef d e
CORUL : Dar iată că vine şi ziua pe schimb... văd că aveai de gînd să t e
care n-ai s-o uiţi niciodată. duci la scalda, nu vreau să te reţin.
— Valentino ! SERGHEI : A m t i m p destul.
VALIA (apropiindu-se incet) : Da... SERDIUK : Mi-am găsit beleaua cu
CORUL : Era în ziua de 30 iulie. Dis- tine. (Farà prea multa convingere.)
de-dimineaţă. A m şi eu treburile mele. (Serghei şi
Valentina rid.) Lasă, şef de schimb,
că îţi arăt eu ţie ! (2l ameninţă cu
(Valia îşi acoperă fata cu miinile.) degetul.) Ne socotim noi. (Se apro-
CORUL : Iţi aminteşti cum a început pie de casa.)
ziua aceea ? SERGHEI : A p a r t a m e n t u l trei, taică.
VALIA : Mă sculasem cu noaptea în SERDIUK : Ştiam, n - a m nevoie de ìn-
cap. Inainte de a pleca de-acasă, Se­ d r u m ă r i l e tale.
rio j a s-a oprit la poartă şi m-a luat (Intra in casa.)
de mînă... SERGHEI (rìzind) : Ştii că are haz !

25
www.cimec.ro
VALIA : Las' că pe vremuri, nici tu VIKTOR : Nu pot s-o uit pe Valia. Nu
nu erai mai breaz. Ce, ai uitat ? pot, pricepi ? (Cîteva clipe de tacere.)
Cînd te cauta omul, veneai la ba­ Nu mai ştiu ce să m ă fac. Tu ce-ai
carne, cica după chibrituri. (Striga face în locul meu, Serghei ? (Zîmbind
deodată.) Vai de mine, să ştii că mi-a eu amărăciune.) Cînd te văd, mi-e
dat laptele în foc !... (Fuge in casa.) t e a m ă de mine însumi. Te urăsc, Se-
rioja. P e tine... care mi-ai fost eel
(Pe drumul care duce spre riu apar mai bun prieten.
un băiat şi o fetiţă. Băieţaşul are în SERGHEI (cu un tremur în glas) : De
mina o undiţă, iar fetiţa o găleţică.) ce spui că a m fost ? Eu şi acum îţi
sînt prieten...
SERGHEI (recunoscînd băieţelul) : A, VIKTOR : Nu. Prietenia noastră s-a
vechiul meu prieten. să trăieşti !... rupt pentru totdeauna. (După o
BAIEŢAŞUL : Bună ziua. Şi eu te-am pauzà.) N-ai ce-i face. A m să plec.
recunoscut. (Către fetiţă.) Ştii, d u m - Plec de tot. Mă duc la tata, la Le­
nealui i s-au născut deodată doi copii. ningrad. Pînă la u r m ă , va trebui să
FETIŢA : Interesant. mă obişnuiesc şi eu marna vitregă.
BAIEŢAŞUL : Ce-ţi fac copiii ? Bine ? (Nu-şi mai poate ascunde deznădej-
SERGHEI : Cresc văzînd cu ochii. Dar dea.) A m r ă m a s singur pe lume.
tu, Anton, t e mai faci doctor, sau SERGHEI : De ce vorbeşti aşa ? Uiţi
te-ai răzgîndit ? de taica ?... De Rodik... de Denis...
BAIEŢAŞUL : î n c ă nu. Acum ne du­ Cum se poate să ne părăseşti ? A-
cerci la pescuit. du-ţi a m i n t e de perioada de şoc din
SERGHEI (arătînd spre fetiţă) : Dar primul an, de nopţile cînd m u n c e a m
ea cine-i ? p e brìnci... Prietenia noastră s-a în-
BAIEŢAŞUL : O prietenă. O cheamă chegat la greu ; crezi că se poate
Lera. Mai ţii minte ? Ţi-am povestit rupe cu una, cu două ?
despre ea. Nici azi nu crede că Char­ VIKTOR : Eu speram că o să-mi treacă
lie Chaplin exista cu adevărat. şi a m să mă liniştesc. Că a m s-o uit,
FETIŢA : Fireşte că nu cred. şi gata. Dar nu-i chip !... (Cu glasul
BAIEŢAŞUL (triumfător) : Ei, vezi ? sugrumat.) Tu mi-ai luat-o.
SERGHEI : Asta-i grozav ! Ei, ce zi- SERGHEI (dupa un timp) : Vrei să
ceti, m ă luaţi şi pe m i n e la pescuit ? spui că o iubeai pe atunci ?
BAIEŢAŞUL : Mai ìntrebi ? A m şi o VIKTOR : Crezi că nu ?
plută. Eu a m meşterit-o. SERGHEI (convins) : Cînd iubeşti, nu
SERGHEI : Atunci, haidem. te porti aşa.
VIKTOR (după un moment de gîn-
(Serghei ia copiii de mînă şi por- dire) : Ai dreptate. Àsta-i adevărul.
neşte către rîu. Pe drum se întîlnesc (Tăios.) Rămîi cu bine !... N-o să n e
cu Viktor.) mai vedem niciodată... Să fii fericit.
VIKTOR : Noroc. încotro ? (O ia la fuga.)
SERGHEI : Mă duc să m ă scald. SERGHEI (strigînd după el) : Vitia !...
VIKTOR : Da... e t a r e cald. VALIA (vine în fuga din casa) : încă
n-ai plecat ? Ce bine ìmi pare... (Cu
(Tacere.) şiretenie.) Voiam să-ţi spun ceva
foarte important.
SERGHEI : Luaţi-o înainte, copii, că SERGHEI (zîmbind) : Serios ? Iacă, t e
vă ajung eu din u r m ă . ascult.
BĂIEŢAŞUL : Dar să nu ne păcăleşti. VALIA (încetişor) : Te iubesc foarte,
foarte mult, Serioja... Ştii de ce ? Cu
(Copiii pleacă.) cìt te cunosc mai bine, ìmi dau
SERGHBI : Veneai la noi ? seama că nu te cunosc ìndeajuns,
VIKTOR : Nu. mereu descopar ceva nou la tine. P r i ­
cepi ?
SERGHEI : Ce-i cu tine ? P a r c a nu eşti
în apele tale. SERGHEI : Ciudat om mai eşti, Valen­
VIKTOR : Serghei... tina ! (O sărută.)
SERGHEI (punìndu-i mina pe umăr) : VALIA : El m ă săruta şi eu il t i n e a m
Eu. de m î n ă şi-1 tot priveam... P e atunci
nu ştiam că-1 văd p e n t r u ultima oară,
(Viktor dà la o parte mina lui Ser­ că pentru ultima oară ţin mîinile lui
ghei de pe umărul său şi ridica de- calde ìntr-ale mele şi privesc in
odată pumnul, gata să-l lovească.) ochii... Că peste o clipă va pleca şi
nu se va întoarce niciodată. Ò, de-aş
SERGHEI : Vitia, ce te-a găsit ? fi ştiut !... Dar aşa, i-am spus d o a r

26
www.cimec.ro
atît (către Serghei) : Ai grijă sa nu VALIA : Nu, a plecat. (După o clipă
pierzi prosopul. de tacere.) De ce nu mai vii pe la
SERGHEI : Bine ! (Pleacă în fuga.) noi ?
VALIA : Eu m - a m uitat d u p ă el, cum VIKTOR (făcînd pe grozavul) : Sînt
alerga la vale. L-am văzut cum a prea ocupat, Valicika.
ajuns din u r m ă doi copii ç.i au cobo- VALIA : Dar de ce ai slăbit aşa ?
rît î m p r e u n ă spre rîu. Pe u r m ă m - a m v VIKTOR (cu veselie pre)acuta) : De
aşezat pe bancă şi a m stat aşa un^> multe ori uit să şi manine.
timp, d a r la un moment dat m i - a m VALIA (privindu-l cu atenţie) : P a r c a
zis : oare, n-ar fi mai bine să-mi ter- te-ai făcut mai chipeş.
min treburile pina se întoarce Se- VIKTOR : Chipeş de n-am pereche.
rioja ?... VALIA : Cu cine te duci acum la dans ?
VIKTOR : M-am lăsat de dans.
(Valia întinde pe o sfoară, la uscat, VALIA : Cum aşa ?
o cămaşă de a lui Serghei şi doua tri- VIKTOR : Nu mă mai tin pingelele.
couri. Din casă ies Larisa şi Serdiuk.) VALIA (după o clipà de tacere) : Voiai
LARISA : încotro să mergem, Stepan să-i spui ceva lui Serghei ?
Egorovici ? VIKTOR : A m venit să-mi iau r ă m a s -
SERDIUK : Să mergem pînă la baraj. bun, că plec. Rămîi cu bine.
LARISA : De ce ? Azi e duminică. VALIA : Unde pieci ?
SERDIUK : Vreau să văd ce se mai VIKTOR : La Leningrad.
a u d e eu excavatorul nostru. Trebuie VALIA : P e mult timp ?
să intre în reparaţie. VIKTOR : Depinde. Să vedem cum mi-o
LARISA (oftînd) : Bine, dacă ţii nea- plăcea acolo. A m să mă plimb pe bu-
părat, să ne ducem. levardul Nevski, pe malul Nevei, şi
SERDIUK : Iar deseară plecăm la Sliu- cînd a m să stau rezemat de parapet,
dianka. Ce zici ? Vreau să te cu- a m să-mi aduc a m i n t e cum ne plim-
noască şi tata, să se bucure şi el. b a m noi doi pe malul Angarei.
LARISA : Ce vîrstă a r e bătrînul ? VALIA : Vorbeşti... cam ciudat.
SERDIUK : Şaptezeci şi cinci de ani. VIKTOR : Uite, în clipa asta stau şi
E pescar şi lucrează într-un artel. E m ă ìntreb : Valentina, oare ìntre noi
încă sănătos tun. Şi azi a r fi în stare a fost o dragoste adevărată, ori ba ?
să treacă A n g a r a înot. Sînt sigur că VALIA : Nu, Vitia. N-a fost ceva se-
a r e să-i p a r a t a r e bine cînd te-o ve- rios... Ne-am plimbat împreună,
dea. Aoleu ! (Se ascunde după uşă.) ne-am distrat, a m rîs şi atît.
LARISA : De ce te-ai speriat aşa ? VIKTOR : Şi rezultatul a fost jalnic.
SERDIUK : Nevasta şefului de schimb ! Acum e limpede.
Uite-o colo, întinde rufe la uscat. VALIA : De, Vitenka, gîndeşte-te ce în-
LARISA : Şi pentru atîta lucru ţi-a semna veselia mea de atunci. Era
sârit inima din loc ? doar goana d u p ă distractii ieftine !
SERDIUK : De, Larisa... nu uita că a m Crezi că degeaba mi se spunea „Va-
cineizeci şi unu de ani. lia-fîşneaţa" ? Şi totuşi, Serioja m-a
LARISA : Ce-are a face ? iubit cu adevărat... M-a luat de n e ­
SERDIUK : Mi-e t e a m ă să nu rìda lu- vasta. Şi dragostea lui m-a schimbat,
mea de mine. a făcut din mine u n om. (Dumirin-
LARISA : Deocamdată, nu văd de ce du-se deodată, se uită lung la Vik­
a r rìde. Nici m ă c a r nu m-ai cerut tor.) Să nu te superi.
în căsătorie. Abia după aceea poate VIKTOR (cu nepăsare şi veselie pre-
că a r e să aibă lumea de ce ride. (O j'ăcută) : De ce m-aş supăra ? Ce-a
striga pe Valia.) Bună dimineaţa, fost, a trecut.
Valicika ! (Din casa se aude muzica ce se trans­
VALIA : Aţi pornit la plimbare ? mite la radio. In gradina, intra Ro-
LARISA : Stepan Egorovici m-a poftit dik, care se apropie de Viktor şi de
la restaurant, iar deseară vrea să Valia şi se opreşte Unga ei, fără să
mergem la dans. Nu mai ştiu cum spunà un cuvìnt. in jurul podiumului
să fac faţă la atîtea invitatii. apare corul.)
SERDIUK : Eşti data naibii, d u p ă cum
văd. (Către Valia, scoţîndu-şi şapca VALIA : Bună ziua, Rodik... Il cauti
şi salutînd-o.) Să trăieşti ! (Pleacă pe Serioja ? Nu-i acasă.
împreună cu Larisa.) RODIK : Ştiu.
VALIA (uitîndu-se după ei) : Cara-
ghioşi mai sînt ! (Apare Viktor. Dă (Corul se apropie in tacere.)
cu ochii de el.) Vitia, noroc ! VALIA : Aşteaptă-1 putin. Trebuie sa
VIKTOR : Serghei nu-i acasă ? se întoarcă numaidecìt.

27
www.cimec.ro
RODIK : Bine. SERDIUK (cu teama) : Uite-1 pe Viktor,
şade chiar în prag...
(Tac cu toţii. Corul se mai apropie cu LARISA : De ce te fereşti de toată
un pas de personaje.) lumea ? P a r c a ai fi u n scolar.
VALIA : Ce ţi s-a întîmplat, Rodik ? SERDIUK (càtre Viktor, cu un ton
RODIK : Nimic. mieros) : Uite, băiete, ce pantaloni
VALIA (zîmbind deodată) : Cum vine i-am c u m p ă r a t tatei. Iti plac ?
Serioja, b e m cîte un ceai şi mai stăm VIKTOR : Cum ? (Se uită aproape cu
de vorbă. R a m i n e şi Viktor cu noi... urà la Serdiuk.)
Vrei, Rodik ? M ă due să p u n ceaini- CORUL (incet) : Lasă-1 în pace, S t e p a n
cul pe foc... Mă întorc într-o clipă. Egorovici.
(Fuge in casa.) — Acum nu se poate vorbi cu el.
(Corul înconjoară pe Rodik şi pe — Taci ! De ce nu înţelegi ?
Viktor.) (Valia şi Rodik ies din casa. Corul
face o mişcare către Valentina.)
VIKTOR (încet) : Spune, ce-i cu tine ?
RODIK : Dar cauta să te stăpîneşti. VALIA (adresxndu-se corului) : Unde-oi
Vitia... Să nu-ţi pierzi capul, auzi ? fi pus căciuliţa ? (Dà deodată cu ochii
VIKTOR : Vorbeşte odată ! de cămaşa lui Serghei, se opreşte şi
RODIK (in şoaptă) : Serghei s-a ìnecat. se uită lung la ea.) Hai, Rodik. (Plea-
că amîndoi.)
(Cineva din cor ridica mìinile dez- VIKTOR (ridicîndu-se de pe trepte) :
nădăjduit. Corul ramine incremenit.) Să ai grijă de copii, Larisa. (Càtre
VIKTOR : Şi n-a fost nimeni prin a p r o - Serdiuk) Ştii, taică... s-a ìnecat Ser­
piere să-1 salveze ? ghei.
(Rodik clatină din cap.) SERDIUK (scoate un ţipăt) : Nu s e
VIKTOR (după o pauză) : Cum s-a în­ poate...
tîmplat ? VIKTOR : L - a m pierdut pe Serghei.
(Corul face o mişcare, apoi ramine (Pleacă în grabă.)
iar incremenit.) (Larisa intra tăcută în casa. Serdiuk
RODIK : Un băietaş şi o fetiţă pes- o urmeazà. Corul se împrăştie pe scena,
cuiau pe o plută înjghebată de ei... ocupînd-o în întregime, apoi se opreşte
P l u t a s-a răsturnat, iar prin a p r o - şi ramine multa vreme incremenit. Pe
piere nu era nici ţipenie de om. drum, tree două fetiţe cu fiori în mînă>
Serghei s-a a r u n c a t în a p ă să-i sca­ îngînînd un cîntec vesel. Corul ramine
pe... întîi a scos fetiţa la mal, apoi nemişcat. Decorni înfăţişează acum ma-
s-a întors după băieţaş... d a r nu 1-a lui Angarei. Pe potecă merge un tre-
mai găsit. Se vede că a trebuit să-1 cător.)
caute mult t i m p sub apă şi 1-au pă- TRECÀTORUL : ...deşi în curînd se
răsit puterile... Atîta a mai apucat, lasă seara, soarele mai mîngîie duios
să azvîrle copilul pe plută... Dar el... frunzele îngălbenite ale copacilor.
Băietaşul a scăpat cu viaţă. Azi după m a s ă a m plecat cu o şa-
VIKTOR : Vai, Rodik... lupă de la Irkutsk, a m vizitat şan-
(Corul nemaiputînd indura parca in- tierul hidrocentralei, m - a m p l i m b a t
cordarea, se retrace cu citiva paşi.) pe malul Angarei şi tot mergînd
aşa, a m ajuns pînă aici, la marginea
RODIK : Trebuie s-o a n u n ţ ă m pe Va­ noului orăşel muncitoresc. A m auzit
lentina. că, acum vreo zece zile, în locul a-
VIKTOR : Nu, nu-i spune nimic ! cesta s-a ìnecat un tînăr. Văd in vale,
RODIK : Aşa ceva nu se poate ascunde. pe povîrnişul de la marginea apei,
VIKTOR : E adevărat. cinci barbati, pesemne nişte m u n c i -
RODIK : Du-te la ea... spune-i tu. tori, şi o fata. Şed pe iarbă, tăcuţi,
VIKTOR : Eu nu pot. nemişcaţi, parca fiecare a r fi cufun-
RODIK : Trebuie... Du-te, Vitenka. dat in gìndurile sale. La ce s-or fi
VIKTOR : Nu pot. gìndind, oare ? Lîngă ei, pe o basma
RODIK : Atunci, a m să-i spun eu. (Intra colorata, zăresc o sticlă de vin şi o
in casa.) mica gustare. Cel mai in vîrstă a ì n -
(Corul face o mişcare spre Viktor, ceput să toarne t u t u r o r vin în cani,
care stă abatut. Apoi Viktor se uită în numai fetei nu. După ce beau, rămîn
jur, se îndreaptă spre casa, se aşază pe iar tăcuţi. Aş vrea să tree mai d e ­
trepte şi începe să plîngă. Corul intinde parte... d a r nu pot. De ce mi-or fi
mìinile spre el, ca şi cum ar vrea să-l trezit interesul oamenii aceştia ? l a t a
consoleze. Dinspre uliţă se apropie La- că au început să vorbească. Despre
risa şi Serdiuk, care se întorc acasă.) ce oare ? Trag cu urechea, d a r nu

28
www.cimec.ro
reuşesc să prind nici u n cuvînt. Şi VIKTOR (după o clipă de gindire) :
mai jos, chiar la malul apei, o fe- M-am răzgîndit.
meie a început să spele rufe. Unul ZINKA (repezindu-se iar) : Nu se des­
d i n t r e bărbaţi a zărit-o, a şoptit ceva p a r t e el niciodată de voi, credeţi-mă
celorlalţi şi cu toţii se uită în jos, pe mine. Nu-i el aşa om...
spre rîu, fără să mai scoată nici un SERDIUK : I a r îţi vîri nasul u n d e nu-ţi
cuvînt. Ce legatura o fi între ei ? De fierbe oala, morişcă ?
ce oare m ă preocupă atîta oamenii DENIS : Si dumneata, prea eşti aspru
aceştia ? Pesemne, s-a trezit în mine cu ea, taică...
vechea mea pasiune de a observa SERDIUK : Femeia, dacă n-o ţii din
oamenii, pasiune pe care a cultivat-o scurt, ţi se urea în cap.
şi profesiunea mea ! De aceea, nu mă ZINKA : Acum, pesemne, vorbeşti din
pot desprinde de aici, tot stau şi m ă proprie experienţă, tovarăşe Serdiuk.
uit, în nădejdea că voi izbuti să sur- SERDIUK (serios) : Ce-ai spus ? (Dupa
prind ceva care să-mi dezvăluie tîl- ce chibzuieşte o clipă.) Hai, stai cu-
cul acestei scene... minte. (Càtre Viktor.) La ce te tot
uiţi?
(Apare tabloul pe care trecătorul l-a VIKTOR : Iat-o colo pe Valia, spala
descris înainte. Serdiuk a turnat toc- rufe. (Privesc cu toţii într-acolo, farà
mai vin în cani. Viktor, Rodik, Denis să scoatà un cuvînt.)
şi Lapcenko şed tăcuţi în jurul lui.
Zinka s-a aşezat ceva mai departe LAPCENKO : Spala nişte cămăşuţe de
de ei.) copii.
RODIK : Stepan Egorovici, aş avea o
SERDIUK : Credeţi oare că omul care propunere... Cred că nu-i nevoie să
munceşte dispare odată cu moartea l u ă m pe nimeni în schimbul nostru.
lui ? (Cu înflăcărare) Nu. Trăieşte Noi p a t r u o să m u n c i m cìt cinci. Nu-
mai departe prin faptele sale. A m i n - meşte-1 pe Viktor şef de schimb, De­
tirea lor nu se şterge niciodată. în nis să devină ajutor de electrician, eu
comunism, moartea nu va mai înspăi- r ă m î n cu problemele de hidraulică,
mînta pe nimeni, o vor zdrobi faptele iar Lapcenko să fie lăcătuş gresor,
omului, care atunci vor fi de o mie că destul a lîncezit în rezervă. Aju-
d e ori mai m ă r e ţ e decît ale noastre. toare nu ne trebuie, ne descurcăm
Serghei a fost mai aproape decît ori- singuri. Socotesc că astfel echipa
care dintre noi de timpul acela, fiind- noastră va avea dreptul să primească
că a trăit ca un om, a muncit ca un mai departe şi salariul celui de-al
comunist şi a m u r i t ca un erou. A- cincilea om din schimb.
mintirea lui să ne lumineze veşnic SERDIUK : Stai !... Ai pornit-o bine,
sufletele. (Ciocnesc cu toţii şi beau Rodion, d a r ce ai vrut să spui la
în tacere.) Azi se împlinesc două săp- u r m ă n-am înţeles. Ce rost au cinci
tămîni de atunci. Noi sìntem datori salarii la p a t r u oameni ? la l ă m u r e ş -
să ne gìndim la viitor. Serghei zace te-ne şi pe noi.
în pămînt, d a r noi trebuie să m e r - RODIK : Ştii doar, Stepan Egorovici,
gem mai departe. P e umerii nostri că pensia pe care o primeşte Valia
apasă o m a r e răspundere. (După o de pe u r m a lui Serghei e destul d e
clipă de tacere.) Excavatorul nostru mica, şi cît a trait el, familia lui n-a
iese acum din reparaţie, dar ne lip- dus lipsă de nimic... Valiei a r e să-i
seşte un om. Să hotărîm ce facem. vină greu să-şi restrìnga toate chel-
RODIK : Nu cred că a r fi cazul să tuielile dintr-o data. lata de ce pro-
l u ă m pe cineva dinafară. p u n să-i d ă m Valentinei cel de al
ZINKA (intrìnd pe neaşteptate în vor- cincilea salariu. ca şi cum Serghei
bă) : Aşa mi-a spus şi mie Denis a- a r lucra în continuare pe excavator.
seară...
SERDIUK (ameninţător) : l a r te a m e s - DENIS (apropiindu-se de Rodik) : Ce
teci nepoftită în vorbă, morişcă ? om detreabă eşti tu, Rodion... eşti
un tovarăş minunat.
JLAPCENKO : Pe tine, doar de dragul
bărbatului te-am luat cu noi, aşa că ZINKA : Bravo, Rodik ! (Se duce la el
stai deoparte şi taci. şi-l îmbrăţişează.)
SERDIUK : Lapcenko, fii la locul tău ! SERDIUK : Cine ti-a dat cuvìntul ? I a r
(După o clipă de tacere.) Tu ce zici. te repezi, zvîrlugă !...
Viktor ? Parca voiai să pieci ? ZINKA : Pài, n - a m spus nimic... Iar
DENIS : Nu-1 lua în serios, taică. Nu-şi că 1-am sărutat pe Rodik, înţeleg să
părăseşte el tovarăşii. se supere el (arata spre Denis). Aici
SERDIUK (către Viktor) : Mai pieci, n-ai d u m n e a t a cadere să te a m e s -
ori ba ? teci !

29
www.cimec.ro
DENIS : Puteai să te mărgineşti la cu- VALIA (absenta de parca nici nu i-ar
vinte, fireşte... dar acum ce să mai vedea) : B u n ă ziua.
zie ! (O trage de ureche.) SERDIUK (stingherit) : Ai spălat rufe ?
SERDIUK : M-am l à m u r i t care e pă- VALIA : Da. Am t e r m i n â t şi voiam să
rerea majorităţii. (Către Viktor.) Dar mă due acasă.
de ce taci, Viktor ? SERDIUK : Şi vii tocmai pina aici ca
VIKTOR : Mă supun majorităţii. să speli rufe ?
SERDIUK : Preiei conducerea schim- VALIA : Aici e apa mai curata.
bului ? SERDIUK : Dar copiii cu cine i-ai lă-
VIKTOR : Dacă m ă ajutaţi cu toţii. sat?
SERDIUK : Dar tu ce zici, Lapcenko ?... VALIA : Vede Larisa de ei.
N-ai să faci echipa de ruşine ? SERDIUK : Şi cu banii cum stai ?
LAPCENKO : De ce n-ei fi avìnd nici VALIA : Deocamdată mai am.
un pie de ìncredere ìn mine, taică ! SERDIUK : Si mai tìrziu, ce ai de gìnd
P a r c a nici n-aş fi om, zău aşa. Ori- să faci ?
cum, ìn ultima vreme, mi-a mai ve- VALIA : Nu ştiu, taică.
nit şi mie mintea la cap. (Arătînd SERDIUK : Imi p a r e bine că-mi spui
spre Denis.) Dar de el nu se î n t r e a b ă şi tu aşa. (După o clipă de tacere.)
nimeni dacă n-o să se ìnfumureze ? Să ţii minte un lucru : toate in viaţă
N-au trecut nici doi ani de cìnd era au un început şi un sfîrşit. E foarte
muncitor auxiliar şi acum iată-1 elec­ dureros că-i aşa, d a r e şi ìmbucu-
trician. rător.
DENIS : Tu vezi-ţi de tine... Ei, ce te-ai VALIA (încet) : Eu nu mai aştept n i -
burzuluit ? Eh, ce bine ţi-ar prinde mic de la viaţă.
armata... SERDIUK (sever) : N-ai dreptul să gin-
VIKTOR : Taică... desti aşa.
SERDIUK : Ce-i ? VALIA : De ce ?
VIKTOR : Aş vrea să spun ceva ìn le­ SERDIUK : Ai copii.
gatura cu Valentina. VALIA (chibzuind) : Poate că ai d r e p -
SERDIUK : Te ascult. Ei, de ce taci ? tate... Cred că a m să m ă ìntorc la
Te-ai răzgîndit ? băcănie.
VIKTOR : Da. SERDIUK : Uite ce a n o t a n t echipa...
SERDIUK : De ce ? Să facă şi m u n c a lui Serghei şi să-ţi
VIKTOR : Fiindcă n - a r e rost. dea ţie tot salariul lui. Î1 vei primi
SERDIUK : Cum vrei. (Dupa ce sta o ca şi ìnainte.
clipă pe gìnduri.) Zinka ! VIKTOR (cu fata la public) : Valia
ZINKA (bucuroasă) : Prezent ! tace... Ce tacere apăsătoare ! Oare de
SERDIUK : Da o fuga pînă la Valen­ ce aş vrea să refuze ? De ce ţin atìt
tina şi adu-o ìncoace. de mult s-o facă ? Cum aş vrea să
ZINKA : A m înţeles ! (Porneşte ca din spună : „Lăsaţi-mă in pace, n - a m ne-
puşcă.) voie de banii vostri". Tare aş dori
să spună aşa.
(De pe malul riului se aude cìntecul VALIA : Vă mulţumesc. (Schiţind un
„La marginea oraşului Gorki, in cartie- zîmbet.) Mulţumesc...
rul muncitoresc".)
(Malul apei şi oamenii care se aflau
VIKTOR : Cìntecul acesta îi plăcea lui pe el, dispar. Nu mai ramine decît sus,
Serghei. pe potecă, trecătorul care priveşte în
SERDIUK : Ei, ce-aţi amuţit cu toţii ? depărtare.)
VIKTOR : Despre ce ai vrea să vor- TRECÀTORUL : Aşadar, pina la u r m ă ,
bim, taică ? tot au chemat fata. Dar ce-or fi vor-
SERDIUK : Ce-ar fi să ne mai poves- bit ìntre ei, n-am izbutit să aflu. l a t a
tească ceva Denis despre maiorul că s-au ridicat cu toţii şi pleacă, fic­
lui? care cufundat in gìndurile sale. Nu­
DENIS : Acum nu mai e maior, săp- mai eu a m r ă m a s pe loc şi mă tot
ìntreb, de ce nu-mi pot lua gìndul
t ă m î n a trecută a fost avansat loco- de la oamenii aceştia ? Ce s-o fi p e -
tenent-colonel. trecut ìntre ei ? (După ce chibzuieşte
RODIK (zìmbind) : Numai cìnd afli că o clipă.) Te pomeneşti că a fost o
cineva a fost avansat, iti dai seama discuţie banală, că au vorbit despre
cum trece vremea... fleacuri. Poate că numai mie, care
i-am u r m ă r i t de departe, mi s-a p a ­
(Apare Zinka, urinata de Valia, care rut o discuţie importantă... Şi totuşi,
duce un lighean cu rufe.) cum te poţi înşela uneori...

30
www.cimec.ro
(Se face întuneric, apoi apare corul CORUL : Serdiuk şi Larisa au venit să
din ce in ce mai luminat.) bea un ceai cu tine.
VALIA : Nici nu-ţi închipui cît sînt de
CORUL : Cìnd un orti se stinge din caraghioşi. Se iubesc grozav şi totuşi
viaţă, şi lucrurile lui dispar pe rìnd se ceartă tot timpul. Serdiuk a po-
de la locul lor. Peste cìteva luni, ni- vestit ce mai e nou pe excavatorul
mic din casa nu mai aminteşte de
cel ce-a locuit odinioară în ea. tău. Ştii, acum aşa i se spune, exca­
vatorul lui Serghei... De cìnd s-a mu-
— In locuinţa Valiei, însă, totul a iat pămîntul de atîta ploaie, au multe
rămas ca ìnainte. Nimic n-a fost clin- greutăţi. Serdiuk zice că e curata ne-
tit din loc. Numai deasupra canape- norocire. Află că toţi tovarăşii tăi
lei atîrnă acum o fotografie mare
de-a lui Serghei. Valia s-a dus anume de muncă vin să mă vada.
la Irkutsk, la fotograful de pe strada CORUL : Numai Viktor nu dă pe la
Marx cu o fotografie de-a lui să o tine. De ce oare.?
mărească. VALIA : într-adevăr, de ce ? (După o
— în camera e linişte şi cald. Copiii clipă de tacere.) Da, uitasem să-ţi
dorm de mult, nu se aude decìt ti- povestesc tocmai lucrul cel mai im­
căitul pendulei dintr-un colţ. portant. Astăzi a fost pe la mine bă-
— Ai avut o zi grea azi, Valentina, ieţaşul acela, Anton. îţi mai aduci a-
eşti obosită ? minte de el ? A venit eu maică-sa...
VALIA : Foarte obosită. Ai văzut ce jucării drăguţe au adus
copiilor ? Şi Anton îi tot dădea zor
(E singură în camera. A terminât de că vrea să se facă doctor. E tare
spalat vasele şi a pus la loc sterga­ drăguţ... (După o pauză.) lata tot ce
mi.) s-a întîmplat astăzi. (Cu caldura.)
Dragul meu, ascultă-mă, tu eşti sin-
VALIA : S-a mai ìncheiat o zi ; pot, în gurul meu prieten... Mi-e greu fără
sfîrşit, să mă odihnesc şi eu puţin. tine, Seriojenka, iubitul meu, mi-e
(Se aşază pe canapea şi priveşte por- tare greu ! Dar cìnd încep să depăn
tretul lui Serghei.) Acum, să-ţi po- amintiri, parca mi-e mai uşor. Parca A / 5 '
vestesc ce s-a întîmplat peste zi. Stai mă mai înseninez şi eu... —-^
să-mi aduc aminte. Oare ce am fa- UN GLAS DIN COR : Valicika, ce-ar
cut astăzi ? fi să-ţi cumpăr o bicicletă ?
CORUL : De dimineaţă ai dat o fuga VALIA : Ce rost are ?
pînă la piaţă... UN GLAS DIN COR : Să te plimbi
VALIA : Da, şi pe urmă am dus copiii şi tu.
la policlinică, la control. Să fi văzut VALIA (rîzînd încetişor) : Ce idei năs-
ce mofturi a făcut Fedia acolo. E truşnice îţi tree prin minte...
tare nervos, de cînd mă căznesc să-1 UN GLAS DIN COR : Ai citit azi în
înţarc. Nu se dă bătut nici în ruptul gazetă declaraţia lui Adenauer ?
capului... Ce-i drept, doctorul 1-a lău- VALIA : Nu.
dat. Zice că în curînd o să-i iasă UN GLAS DIN COR : Tu nu te plic-
dinţii. Lenocika, în schimb, a în- tiseşti ?
ceput să mănînce cu atîta poftă, de VALIA : N-am timp să mă plictisesc.
n-o mai recunoşti. Da, împlinesc opt (Ingrijorată.) în curînd vine iarna,
luni. E o vîrstă serioasă, nu gluma. Serioja, şi pe urmă o să vină pri-
Azi, mîine, or să fie oameni în toată măvara, vara... Ce o să-mi aducă
firea, nu-i aşa ? După ce au ador- viitorul, spune ? Gîndul acesta mă
mit, m-am dus repede pe malul An- frămîntă tot mai des... Pe ce drum
garei să spai rufe. Numai că n-am s-o apuc în viaţă, Seriojenka ? (Fără
prea avut noroc. Deodată a ìnceput să-şi mai răspundă.) Of, cît sînt de
să plouă cu găleata, ştii, şi am ajuns obosită. N-am făcut mare lucru pe
acasă udă pînă la piele. Şi ce vînt ziua de azi, şi cît sînt de obosită...
aspru a suflat azi dinspre Baikal ! (O vioară cìnta în surdină cîntecul
A smuls şi ultimele frunze din co- de leagăn cunoscut. I se alătură mai
paci... S-a şters, aşadar. pînă şi amin- întîi voci de femei, apoi voci de barbati,
tirea verii. De, ce să faci, e şi timpul, care-l îngînă tot în surdină, fără cu-
doar am intrat în noiembrie. Pe vinte.)
drum am trecut pe lîngă club si a-
fară era un afiş care anunţa că astà- VALIA (gâta să aţipească) : Alergi, te
seară e dans. Aşa m-am mirât... Auzi, zbaţi, şi fiecare zi e la fel ca cele-
dans... Tare ciudat mi s-a parut. In­ lalte. Şi tu tot alergi, alergi...
cerane? să-şi mai aducă aminte.) Stai UN GLAS DIN COR : Dormi puţin, că
puţin.jTe s-a mai întîmplat azi ? tare eşti obosită. Las' că spai eu toate

www.cimec.ro
vasele, şi in casa a m să fac curăţenie, Petrovna, ca să poată dormi liniş-
de o să strălucească totul. N-avea tiţi.
nici o grijă, dacă se trezeşte Leno-
cika sau Fedia, te chem numaidecit. (Apare camera Valiei, care toemai
Acum însă, cauta să adormi cit mai pune masa, împreună cu Larisa.)
repede, nu te mai frămînta... ZINKA : la spuneţi, fetelor, cînd a
CORUL : Valia doarme, iar ìn timpul spus Serdiuk că soseşte cu t r u p a lui ?
acesta dinspre Angara suflă vîntul LARISA : P e la şapte şi j u m ă t a t e , zvîr-
aspru de toamnă. î n apropiere, sună lugă.
sirene. ZINKA (izbindu-şi palmele una de
— Valia doarme, iar schimbul de alta) : Vai de mine, e aproape şapte !
noapte se îndreaptă prin ploaie către LARISA : N-avea grijă, o să firn gata
excavator... la timp. (Către Valia.) De ce ai că-
— Doarme în pătucul lui şi Anton, zut pe gìnduri, Valia ?
care vrea să se facă doctor ; d o a r m e VALIA : Mă gîndeam şi eu, aşa...
şi prietena lui, Lera, care nu crede (O pauză.)
că Charlie Chaplin exista în adevăr. ZINKA : Cîte tacîmuri să pun ?
— Serdiuk se trezeşte deodată, în LARISA : P e n t r u toată echipa şi pen­
puterea nopţii, chinuit de gîndul cà t r u noi trei.
a îmbătrînit... Nu mai poate să a- VALIA : P e n t r u Viktor să nu puneţi
d o a r m ă şi pînă dimineaţa răsfoieşte tacîm. Ştiti doar că el nu vine nici-
manualul de limba franceză. odată pe la mine.
DENIS (din cor) : Iar Zinka şi eu mine ZINKA : De ce oare ?
d o r m i m duşi în noua noastră locu- VALIA : Vitia e un băiat vesel, lui nu-i
inţă. Ea şi-a rezemat capul de u m ă - plac oamenii tristi.
rul meu, iar eu o ţin strîns î m b r ă - ZINKA : A m auzit că va fi premiat.
ţişată, de parca m-aş teme că dimi- Nu ţin minte dacă e vorba să p r i -
neata n-am s-o mai găsesc lîngă mească o medalie sau n u m a i un p r e -
mine. miu în bani.
LARISA (uitîndu-se la Valentina) : De
ZINKA (din cor) : Nici huruitul motoa- ce eşti aşa posomorîtă ?
relor de pe b a r a j , nici şuieratul stri­ VALIA : Mi-e viaţa pustie.
dent al locomotivelor prin noapte nu LARISA (în şoaptă) : Cu timpul ai să
ne t u l b u r ă somnul. Noi dormim a-
dînc, legănaţi de vise senine... uiti...
VALIA : Nu, la altceva m ă gîndeam.
VIKTOR (din cor) : Numai de mine nu E greu să trăieşti doar eu preocu-
se lipeşte somnul ! les în strada şi pări m ă r u n t e , fără un tel mai înalt.
rătăcesc pe uliţele pustii ale cartie- Ştii, uneori m ă cuprinde groaza.
rului muncitoresc. Paşii mă poartă ZINKA (continuînd să pună masa) : A -
pînă pe sub ferestrele Valiei, dar flati, fetelor, că Lapcenko al nostru
n - a m să bat la uşa ei... Cîte nopţi s-a îndrăgostit.
n-am stat aici ore ìntregi, ca apoi LARISA : Serios ?
să mă ìntorc la fel de a m ă r î t acasă... ZINKA : Zău aşa. Să vedeti ce costum
CORUL : Dar iată că noaptea e pe sfìr- grozav şi-a cumpărat...
şite. încep să mijească zorii. După VALIA (zîmbind) : Lapcenko ?
toamnă va u r m a iarna, şi apoi va fi ZINKA : De, ce să-i faci, calca şi el
din nou p r i m ă v a r ă . pe u r m e l e şefului său. (Âruncă o pri-
— l a t a că a venit şi luna aprilie ! vire Larisei şi pufneşte în rîs.)
Afară e încă frig, bate vîntul, şi to- LARISA : De Serdiuk al meu să nu t e
tuşi e primăvară. Ultimii fulgi de legi, fetito. (Serios.) E u n om şi j u -
zăpadă se topesc numaidecît la mătate.
soare ! ZINKA (fîstîcindu-se) : Dar n-am spus
ZINKA (eu un aer solemn, încinsă cu nimic rău despre el... (Cu sfială.) A r
un şorţ peste rochia de sărbătoare
şi eu un teanc de farfurii în mina) : fi vremea să ne poftiţi la nuntă.
Azi sîntem în 30 aprilie şi la noi e LARISA : Nici gînd... „Dacă m ă însor,
m a r e sărbătoare !... Feodor şi Leno- zice el, o să afle toată lumea că m - a m
cika împlinesc un an. Vă dati seama îndrăgostit la bătrîneţe. Mie nu mi-e
ce eveniment e asta ? Va fi un ade- îngăduit să m ă fac de rîs."
vărat ospăţ. Vine toată echipa de pe ZINKA : Da' ruşinos mai e ! (Cu mîn-
excavatorul lui Serghei. Că de, ge- drie.) P e mine, cînd m - a m îndrăgos-
menii sìnt un fel de fini ai tuturor...
(Confidential.) Ştiţi unde-s copilaşii tit de Denis, doi ani m-a persécutât...
acum ? I-am dus in camera Larisei VALIA : Larisa...
LARISA : Ce-i ?

32
www.cimec.ro
"VALIA : Ce zici, să vin din nou să lu- totuşi, n-a fost numai un vis... Totul
crez la băcănie, cu tine ? s-a petrecut aievea, Valia ! Ţii minte
LARISA : Cu mine ? Acum e cam tîr- cum ne plimbam împreună pe malul
ziu, Valia. Eu m-am hotărît să urmez Angarei ? Cum sclipeau stelele pe
cursul de calificare pentru betonisti. cer ?
VALIA : Cum aşa ? VALIA : Taci.
LARISA : Da, ca să scap de gura lui VIKTOR (privind-o cu teamâ) : îl mai
Serdiuk. Să vezi cum mă muştrulu- iubeşti încă ? (Valia dă din cap zìm­
ieşte. (Imitînd glasul lui Serdiuk.) bind.) (în şoaptă.) Iartă-mă !
„Toată lumea îşi ridica nivelul, ma­ VALIA : Să nu mai vorbim despre
rnai tu stai pe loc !" asta.
2 I N K A (izbucnind in ris) : Grozav ìl
imiţi !... (lese din odaie.) (în timp ce-şi aprinde o ţigară, lui
LARISA : Drept să-ţi spun, Valentina, Viktor H tremură mîinile. Valia, stin-
. şi eu vreau să ìncep alta viaţă... să gherită, îşi face de lucru eu paharele
am şi eu o perspective... (lese şi ea.) de pe masă.)
VALIA (uitìndu-se la nişte bani pe o
măsuţă.) : Mi-au adus leafa lui Ser- VIKTOR (fără să se clintească din loc) :
ghei... (Zìmbind cu amărăciune.) Nu Acum plec. Trebuie să mă duc... Ce
întîrzie niciodată... (in prag apare mult a trecut de cînd n-am mai vă-
Viktor. Urmează o tacere prelungită.) zut-o. P e atunci n-avea cutele acelea
în colţul gurii. Aşadar, tot îl mai iu-
Tu, V i t i a ? beşte pe Serioja... Nici rochia acea-
VIKTOR : Da, eu. De ce te-ai speriat sta nu i-o cunoşteam... Chiar acum
aşa ? mă ridic şi plec. Nu, nu pot... E în
VALIA : Nu m-am aşteptat să vii. zadar.
VIKTOR : Uite că am venit totuşi. Te
superi ? VALIA (fără să facă nici o mişcare) :
VALIA : Nu. Ciudat, foarte ciudat, va să zică de
VIKTOR : Am sosit împreună cu taica. aceea n-a venit atîta timp. De la
El a rămas la copii... (După o clipă moartea lui Serioja... n-a mai îndrăz-
de tacere.) Feodor seamănă leit cu nit să treacă pe aici. E foarte schim-
Serghei. (ìi ìntinde Valiei un pachet.) bat. Are eu totul alta privire. Oare
Le-am cumpărat cîteva jucării... cum eu omul asta dansam eu pe vremuri
m-am priceput şi eu. în parc ? Nu, a devenit ait om. De
VALIA : De ce stai îmbrăcat ? Scoa- ce n-o fi scoţînd nici un cuvînt ? Ce
te-ţi haina şi aşază-te. Afară tot mai tacere apăsătoare ! Bietul Vitia !
ninge ? VIKTOR (după o pauză) : Cum o mai
VIKTOR : Chiar dacă ninge, tot se duci ?
simte că a venit primăvara. (Işi ro­ VALIA (ca şi cum s-ar mira ea însăşi) :
teate ochii prin camera.) E plăcut la Iacă, trăiesc.
tine. (Se aşază pe canapea.) îţi făgă- VIKTOR : Ţi-e urît ?
duisem să plec de aici. îţi aminteşti ? VALIA : Uneori. (După o pauză.) Parca
Dar nu m-am ţinut de cu vînt. Te odată cu viaţa lui Serioja, s-a stins
rog să mă ierţi. şi viaţa mea.
VIKTOR : Cum poti vorbi aşa ?
(O pauză.) VALIA : Nu trebuie să-ţi fie mila de
mine. Am şi eu bucuriile mele, de
V A L I A (ìncet) : De ce n-ai venit măcar văduvă. Trebuie să-mi cresc copiii,
o data pe la mine ? să le fac un viitor fericit...
VIKTOR : Nu ştiu să spun cuvinte de VIKTOR : Dar tu ? La viaţa ta nu te
consolare. gîndeşti ? Faci curăţenie, vezi de gos-
V A L I A : Oricum, puteai să vii. podărie, de copii, şi atìt. Oare nu-i
VIKTOR (cu un tremur în glas) :
Mi-era teamă să dau ochii cu tine, prea puţin, Valia ?
Valia. VALIA : La ce mi-ar trebui mai mult ?
V A L I A : Vitia, ce vorbe sìnt astea ? (Zìmbind cu amărăciune.) De foame
VIKTOR (nu se mai poate stăpîni) : nu mor, bani, mulţumită vouă, a m
Crezi că te-am uitat ? Nu. Oriunde destui...
ìmi ìntorc ochii, parca te văd pe tine, VIKTOR (izbucnind) : Vrei să-ţi spun
Valia. Şi eu mi-am închipuit că a adevărul ? Nu-mi pare bine că ai pri-
fost doar o simplă distracţie, o gluma, mit banii aceştia. Da, Valia, ai fa-
d a r m-am înşelat... Ştiu, eu însumi cut rău...
sînt vinovat de toate, singur mi-am VALIA : La asta nu m-am aşteptat.
distrus fericirea. (Deznădăjduit.) Şi Cum aşa ?

3 . — Teatrul nr. 2 33
www.cimec.ro
VIKTOR : Din copilărie mi-a fost silă SERDIUK : Te-ai scrìntit, frate ?
de binefaceri. P e vremuri, tu erai ZINKA : Ce vorbe-s astea, Vitia ?
mîndră, curajoasă... Nu te mai recu- RODIK : Ar trebui să-ţi fie ruşine !
nosc... VIKTOR : Tu să taci, Rodion ! Tu, cu
VALLA : Zi, zi înainte... sentimentalismul tău de intelectual,.
VIKTOR : Ai ajuns să te întreţină i-ai călcat în picioare demnitatea d e
alţii. om...
VALIA (privindu-l oarecum mirata) : DENIS : Ce tot vorbeşti, Vitia ?...
Văd că şi tu te-ai schimbat, Vitia. RODIK : Asta-i prea de tot, frate.
VIKTOR : De cìnd te iubesc, m-am
schimbat. (Intra Lapcenko însoţit de Niura.)
VALIA : Te-ai făcut rău. nesimţitor... LAPCENKO (vesel) : Bună seara. Să
VIKTOR : Măcar de-ar fi adevărat ! ne trăiască micuţii !... Vă prezint pe
VALIA : Da, te-ai înrăit, eşti îngrozi- Niura, ajustoare la centrala. O fata
tor de r ă u !... extraordinară.
LARISA (intrînd) : De ce vă certaţi ? NIURA (stînjenită) : Bună seara.
VALIA (tulburată) : P e n t r u u n fleac... LAPCENKO (către Niura) : Să-ţi fac
LARISA : Du-te la copii, Valia, că Ser- cunoştinţă cu echipa mea. Nişte
diuk n-o mai scoate la capăt cu ei. şoimi, unu şi unu, şi nişte prieteni
F ă r ă tine nu vor să adoarmă. cum nu mai găseşti pe lume.
(Valia dă din cap şi fuge din camera, VIKTOR : Isprăveşte odată, Afonia, că.
farà să spună un cuvìnt.) nu ne arde de palavrele tale...
DENIS : De ce nu spui nimic, taică ?
Bravo, bàiete. şase luni nu te-ai ară- Ai auzit doar ce susţine Vitia.
tat şi acuma ai venit să faci scan­ SERDIUK : A m să-i răspund n u m a i -
dal ? decît. (il dă la o parte pe Lapcenko.
VIKTOR : Tu nu ţii la ea ! care a rămas uluit.) Nu înţeleg ce
LARISA : Asta-i b u n ă ! tot îndrugi. Lămureşte-mă.
VIKTOR : Nimeni nu ţine la ea. VIKTOR : Noi, atunci, nu ne-am gîndit
LARISA : Ce-i cu tine, ai ìnnebunit ? decît la Serghei, la copiii lui... Dar
ce, Valia nu e şi ea om ?
(Intra Serdiuk, Rodik, Denis, apoi dà LAPCENKO (blajin) : Staţi, fraţilor...
buzna înăuntru Zinka.) SERDIUK (furios) : Fugi de aici, L a p ­
LARISA : Tovarăşe Serdiuk, vezi de-ţi cenko !
domoleşte şeful de schimb. Se repede NIURA : Şi mai pretindeai că nu e x i s t a
la oameni din cer senin. (lese din pe lume prieteni mai buni ca voi...
odaie.) Putin mai lipseşte să nu vă încăie-
SERDIUK : Ce-i cu tine, Viktor ? rati !
VIKTOR (posomorît) : Nimic... VIKTOR : Tu nu pricepi, Rodion, c a
ZINKA : Dar Lapcenko unde-i ? nu-i faceti un bine cu banii vostri^
RODIK : Lapcenko al nostru s-a retras că de fapt o înjosiţi ? Eu nu mai pot
din societate. suporta situaţia asta !
DENIS : L-am văzut în faţa cinemato- RODIK (calm) : Pesemne ^ ă tu judeci
grafului. O aştepta desigur pe Niuro- prin prisma intereselor taie, Vitia.
cika lui. VIKTOR : Ce-ai spus ? (Ridica un scaun
RODIK : Da, Vitia, numai noi amìndoi şi dă să-l lovească pe Rodik cu el.)
a m r ă m a s singuri cue. NIURA (înspăimîntată) : Astîmpăra-
SERDIUK : Ce vrei să zici, nu cumva ti-vă, băieţi !
faci aluzie la mine ? VIKTOR (lăsînd scaunul din mînă) :
VIKTOR (deodată tăios) : Hai, aşeza- Da, într-adevăr, sînt interesat. (Aşe-
ţi-vă cu toţii şi să vorbim pe şleau. zîndu-se pe scaun.) Fiindcă o iubesc
Destul m - a m luat după voi. Acum pe Valentina.
aj unge ! NIURA (in şoaptă) : Vai, dragii de ei...
ZINKA : într-adevăr, parca nu-i ìn VIKTOR : De ce m-aş ascunde de voi...
toate mintile... doar voi sìnteti familia mea, aşa că
VIKTOR : Tu nu te amesteca, zvìr- vreau să ştiţi tot ! N-am fost ìn stare
lugă ! Noi acum discutăm serios. să-mi păstrez fericirea... De ce ?
SERDIUK : Linişte ! Şeful de schimb Fiindcă a m fost u n om de nimic, u n
a r e cuvìntul. zevzec. Drept u r m a r e , Valentina s-a
VIKTOR : Eu cred că nu procedăm măritat cu Serghei. Nu-i nimic, mi-am
bine cu Valentina, taică... De ce să-i zis atunci. A m s-o uit... Dar n - a m
d ă m bani ? P e n t r u că sta cu braţele izbutit. Chiar după ce a născut co­
încrucişate, în loc să muncească ? piii, după ce a devenit marna, tot n u

34
www.cimec.ro
m i - a m putut lua gîndul de la ea. Imi P r o p u n e r e a lui a pornit din adìncul
spuneam că eu aş fi putut să fiu în inimii. P e atunci, Valentina trebuia
locul lui Serghei, da eu !... M-am gîn- să simtă sprijinul nostru, apoi şi co-
dit să fug de aici, ca să n-o mai văd, pilaşii erau prea mici. Acum însă,
d a r n - a m fost în stare. Mi-era de- cred că ai dreptate, Viktor. (Către
ajuns s-o ştiu aproape, altceva nici Rodik.) Sper că tu nu eşti supărat
nu m a i voiam l a t a care e interesul pe el ?
meu, Rodion, a c u m înţelegi ? RODIK : S u p ă r a t ? De ce ? (Sincer.)
Pai, a r e dreptate.
(O tacere prelungită.) SERDIUK (adresindu-se celorlalţi) : Voi
RODION : Iartă-mă, Vitia. ce credeti ?
NIURA (in şoaptă cotre Lapcenko) : DENIS : A găsit o solutie m i n u n a t â
Voi întotdeauna faceti aşa ? şeful de schimb. Nici maiorul meu.
LAPCENKO : Cum, adică ? care acum de altfel e colonel, n - a r
NIURA : Vă împărtăşiţi toate secre- fi găsit u n a mai bună.
tele? LAPCENKO : Se putea să nu pome-
LAPCENKO : P e cît putem. nească şi de maiorul lui ?
VIKTOR (dînd abia acum eu ochii de ZINKA : Ţie, Lapcenko, nu-ţi strică
Niura) : Dar ea cine mai e ? niciodată să ti se amintească de un
LAPCENKO : V-am spus doar că e om ca maiorul.
Niura, ajustoare la centrala. NIURA : Ce ai cu Lapcenko, de-1 iei
VIKTOR (obosit) : De ce ai adus-o în- peste picior ?
coace ? SERDIUK : Of, femeiuştile astea, de la
LAPCENKO : Fiindcă o simpatizez... o vreme, u n d e te ìntorci, numai de
A m adus-o ca să faceti cunoştinţă. eie te izbeşti.
NIURA (cu sfială, către Viktor) : Bună LARISA (intrînd) : Nu cumva la m i n e
seara. făceai aluzie ?
VIKTOR (luind-o spontan pe după SERDIUK (furios) : Da, şi la tine. Ce,
umeri) : Ei, bine ai venit p r i n t r e noi, crezi că dacă te iubesc, trebuïe să-ţi
Niura ! cad în genunchi şi să m ă port eu
NIURA : Eu te cunosc de mult... Acum mănuşi ?
doi ani, a m dansât î m p r e u n ă u n vais. LARISA (fericità) : î n sfîrşit... a spus-o
VIKTOR (cu un zimbet vag) : Se poate, fata d e toată lumea.
Niura. (Deodată izbeşte furios cu SERDIUK : Ei şi ?... Aici sîntem în fa-
pumnul in masă.) Nu !... Nu vă mai milie şi r à m î n e între noi. (Stă un mo­
las nici în ruptul capului să-i dati ment pe gînduri.) Cum să-i aducem
bani de pomană. Datorită lui Serghei, la cunoştintă Valentinei propunerea
ea a devenit un om întreg, şi eu a m noastră ?
ajuns s-o respect.
SERDIUK : Dar copilaşii... la ei nu te (Valia apare în prag.)
gîndeşti ?
VIKTOR (hotărîndu-se in cele din VIKTOR : Dă-mi voie, taică, s-o anunţ.
urmă) : Taică, s-o l u ă m pe Valentina Acum, după ce v - a m mărturisit tot,
la noi pe excavator. nu mai a m de ce să m ă sfiesc. La-
SERDIUK : Nu se poate. Ce ştie ea să să-mă pe mine să-i spun.
facă? VALIA : Ce vrei să-mi spui, Vitia ?
VIKTOR (entuziast) : La început o să
facem noi şi m u n c a ei, şi ea o să pri- (Se întorc eu toţii spre Valentina.)
vească n u m a i . Cu t i m p u l o s-o şi ìn- VIKTOR (cu hotărîre) : A venit vremea
v ă t ă m cîte ceva. î n t r - u n an de zile să trăieşti pe picioarele tale, Valia.
va avea o meserie. Şi atunci va tine Vino să lucrezi cu noi pe excavator.
casa din banii cîştigaţi de ea, şi nu O să te î n v ă ţ ă m să munceşti, ai să
primiti de pomană. Se va simti şi ea te alegi cu o meserie. Cea mai fru-
un muncitor la rìnd cu ceilalti. moasă dintre toate.
SERDIUK (grav) : Adineaori, cìnd VALIA (după o clipà de tacere) : M-am
strigai în gura m a r e că o iubeşti, eu, dumirit. Văd că îţi u r m ă r e ş t i planul
drept să-ti spun, nu prea te-am luat cu îndărătnicie, tovarăşe şef d e
în serios. Acum însă e cu totul alt­ schimb. (Zîmbind ironie.) Numai că
ceva... (îl îmbrăţişează pe Viktor.) O nu înteleg, cu ce drept te îngrijeşti
iubeşti cu adevărat. de soarta mea. (Către Serdiuk.) Mul-
VIKTOR : Taică... tumesc pentru propunere, d a r prefer
SERDIUK : Să ştii însă că fata de Ro­ să m ă descurc singurà. (la banii şi-i
dile ai fost nedrept cìnd i-ai strigat pune pe masa in fata lui Serdiuk.)
că este u n intelectual sentimental. F ă r ă binefăcători. (Uitîndu-se la toţi.

35
www.cimec.ro
pe rind.) Credeţi că nu sînt în stare ? VALIA : îţi mulţumesc, dar n-are rost,
Voi pleca de aici ! Mai sînt şi alte n-o să se mai întoarcă. Il cunosc prea
oraşe în ţară. bine. (Uşa se deschide şi apare Vik­
DENIS (izbucnind) : De ce ne jigneşti ? tor in prag.) Cum ?... Te-ai ìntors ?
De ce? VIKTOR : Nu te-ai aşteptat, aşa-i ? Nu
VALIA : Nu-mi place şeful vostru, os- mă cunoşti atît de bine cum îţi în-
tas, prea e răzbunător. (Se apropie chipui, Valentina. (Se apropie de ea.)
de Viktor şi-l priveşte in ochi.) Văd N-am să te părăsesc niciodată. Dacă
că el nu uită şi nu iartă nimic. pieci, am să vin după tine. Şi am să
VIKTOR : Ei, Valentina... (Se îndreaptă te găsesc oriunde te vei duce. Dar
spre uşă şi îşi imbraca scurta.) Ră- nu mă sili să mă despart de prie-
mîneţi cu bine ! (lese repede.) tenii mei, Valia, ajută-mă să rămîn
SERDIUK (încet şi abătut) : Valia, Va­ cu ei... Vezi tu, eu răspund acum de
lla... excavatorul lui Serghei, de schimbul
RODIK (apropiindu-se de Valia) : Eşti lui. Pe fiecare nit, pe fiecare şurub
nedreaptă... Nici nu ştii cît te iu- al inasinii a curs sudoarea noastră.
beşte... (Coborînd glasul.) Te iubeşte Ştii, maşina are şi ea suflet şi o ìn-
cu adevărat. drăgeşti ca pe un om ; departe de
ZINKA (repezită) : Rău ai făcut, Valia, ea n-am să pot trai, n-am să pot fi
foarte rău... De ce I-ai jignit pe Vi- fericit... Uite, te rog în genunchi, nu
tia ?... mă lăsa să-mi trădez tovarăşii, să
VALIA : De ce ?... Tu ştii de ce, Serio- devin un nemernic în ochii lor.
jenka ? VALIA (apropiindu-se de el) : Ce faci ?
Cum se poate, Vitia ?
(Camera şi oamenii se cufundă a- VIKTOR (stăruind cu înverşunare) :
proape in ìntuneric, numai chipul Va- Ascultă-mă, vino să lucrezi cu noi pe
lentinei ramine luminat.) excavator. Uită că te-am jignit, că te
VALIA : Şi aşa mi-e destul de greu iubesc, uită tot ! E doar excavatorul
fără tine, îngrozitor de greu. înco- lui Serghei, care ne-a fost atît de
tro s-o apuc ?... Nu mai ştiu, m-am drag şi nouă, şi ţie. El nu mai e
ìmpotmolit de tot... printre noi, dar noi, şi tu şi eu, avem
răspunderi faţă de viaţă.
UN GLAS DIN COR : Nu plìnge. De-ai CORUL : In timp ce toţi aşteaptă răs-
şti cum aş vrea să nu curgă niciodată punsul Valentinei, sus, în camera La-
o lacrima din ochii tăi... Oamenii tre- risei, dorm copilaşii lui Serghei, Feo-
buie să fie fericiţi. Asta e adevărul. dor şi Lenocika.
Mai ales aceia care construiesc co-
munismul. Bunăoară, noi amìndoi. (Scena se întunecă. Se aude iar me­
Ce-i trebuie omului ca să fie fericit ? lodia cunoscută a cìntecului de leagăn,
Ca munca pe care o face să-1 depă- îngînată farà cuvinte, de cor.)
şească şi să-1 înalţe cît de cît...
VALIA : Cum vine asta ?... Nu pricep... CORUL : Ei dorm legănaţi de vise pe
UN GLAS DIN COR : Ei, nu ştiu cum care noi, oamenii mari, nu le mai
să te fac să înţelegi... nu găsesc cu- visăm de mult.
vinte... Vezi tu, atunci cînd omul face — Fedia visează o floricică galbenă.
o muncă adevărată, productive, fo- Pentru prima oară în viaţă vede ră-
lositoare cît mai multor oameni, el sărind la picioruşele lui o astfel de
însuşi devine eu timpul mai bun, mai minune nebănuită.
valoros. Dar dacă nu vrei să lucrezi — Iar Lenocika visează mingea al-
la beton, vino la noi pe excavator. bastră pe care i-a dăruit-o Anton,
La început, ai să lucrezi ca muncitor băietaşul care vrea să devina doctor.
auxiliar... Mai tîrziu poţi urma tot- ACTORUL CARE A INTERPRETAT
odată şi un curs serai de calificare... ROLUL LUI SERGHEI : Eu îi invi­
Am auzit că pe un şantier de pe diez pentru visele lor, pentru copilă-
Volga, o fetişcană e şef de echipă pe ria lor, şi mai eu seamă pentru ziua
un excavator... cînd vor deveni majori... Cum se va
VALIA : Serioja !... schimba lumea pînă atunci ! Ce gra­
dina minunată va fi atunci întreg
(Toată scena se luminează puternic. pămîntul, pe care va infiori comu-
Valia e din nou în camera ei, ìncon- nismul făurit de noi.
jurată de prieteni.) CORUL : Şi acum, în pragul acestui
SERDIUK : Cheamă-1 înapoi pe Viktor, viitor minunat, ei visează o ciudatâ
cheamă-1, Valia. floare galbenă şi o micuţă minge al-
RODIK : Vrei să mă duc eu după el ? bastră.

36
www.cimec.ro
(Şi iată că apare din non conturul VALIA (zimbind) : Mi s-a prelins e»
micului debarcader de lemn. In lu­ picătură de ploaie pe spinare.
mina tulbure a felinarului se zăresc VIKTOR : Se spune că excavatorul
Viktor şi Valia. Plouă.) n o s t r a va fi trimis la Bratsk... Tu
n-ai auzit ?
VALIA : Vitenka... dragul meu... Iti VALIA (brusc grăbită) : Ei, a m plecat...
multumesc. Trebuie să m ă due la creşă să-mi iau
VIKTOR : P e n t r u ce ? copiii.
VALIA : Priveşte... (li arata nişte banc- V I K T O R : Valenka...
note pe care le ţine strîns în mina.) VALIA : Nu... să nu-mi spui nimic.
VIKTOR : Salariul ?... VIKTOR: Niciodată?
VALIA : Da, primul... (Ochii i se um- VALIA : La revedere ! (O ia la fuga.)
plu de lacrimi.) De-ar putea să afle VIKTOR : Şi aşa, a luat-o la fuga, fe-
şi el... Cum s-ar m a i b u c u r a ! ricită, cu ochii scaldati in lacrimi,
VIKTOR : Desigur... pierzîndu-se în ìntuneric. Va primi
VALIA (lipindu-şi obrazul de mina oare vreodată să devină soţia mea ?
lui) : Iti mulţumesc. Cine ştie !... Dar nu vreau să a n t i ­
cipez, asta-i de a c u m alta poveste...
VIKTOR (cu duioşie) : Ei, ce-ţi veni ?... Aceasta se ìncheie acum, in clipa
VALIA (zimbind pe neaşteptate) : Ştii, cînd stau ìn mijlocul d r u m u l u i şi m ă
a m auzit că p e Volga o fetişcană e uit d u p ă ea, gîndindu-mă cît de mult
şef de echipă pe u n excavator. Crezi o iubesc.
că e cu p u t i n ţ ă ? CORUL : Cu bine, Viktor, să fii feri-
VIKTOR : Cum să nu ! cit ! (Adresindu-se publicului.) Po-
VALIA : Vai !... vestea noastră s-a ìncheiat.
VIKTOR : Ce-i cu tine ? CorwZ trage cortina

www.cimec.ro
T. Z.amfir
ÎN ÎNTÎMPINAREA REPERTORIULUI
VIITOAREI STAGIUNI

Gindindu-ne la perspectivele repertoriului viitoarei stagiuni, aim rasfoit lista


de recomandări întocmita de Direcţia Teatrelor, care se şi află în momentul de
faţă la dispozdţia teatrelor. Am găsit acolo numeroase titluri noi care merita să fie
reţinute şi altele mai vechi care aşteaptă de multa vreme să fde luate în evidenţă,
titluri care formează laolaltă expresia unui program de perspective multilateral.
Ţinînd seama de structura repertoriului în curs, care răspunde cu mai multa efi-
cienţă sarcinilor educative ale teatrelor, se cuvine să căutâm încă de pe aoum te-
meiurile reale ale echilibràrii viitorului repertoriu ìn sensul largirli şi adìncirii
sferei sale de cuprindere a actualităţii şi ìn vederea conturării unor Unii directoare
care să asigure fiecărui teatru o personalitate distinctă.
Socotim iniţiativa Teatrului Municipal — de a alcătui pentru o stagiune un
repertoriu de piese originale — demnă de atenţia tuturor teatrelor. Un astfel de re­
pertoriu (dacă de la intenţie s-ar ajunge la realizare practice) ar fi în măsură să
contribuie nu numai la popularizarea celor mai izbutite lucràri ale dramaturgilor
nostri, dar — ceea ni se pare tot atìt de important — şi la stimularea lor directe,
în ultima vreme au fost promovate unele lucrări ale autorilor locali din regiuni,
dar eie sînt încă departe de a constitui un fenomen caracteristic pentru mişcarea
noastră teatrale, atît datorită faptului că nu se bucură şi de interesul celorlalte
colective (Nedeia inimilor de Radu Theodoru. Nuntă mare de Simon Magda), cît şi
faptului că de cele mai multe ori nici măcar nu prezintă temeiurile unui astfel de
interes (Dialog în parc de Teofil Buşecan). Pe de alta parte, unele lucrări promovate
in Capitala ajung tìrziu pe scenele teatrelor din regiuni, desi acestea continua să
se plîngă de lipsa pieselor originale sau, pur şi simplu. nu le acordă însemnătatea
cuvenită (ca de pildă piesei Ferestre deschise de Paul Everac). Nu putem şti de
pe acum care vor fi lucrările noi ale anului 1960 ; ne vom îngădui însă să reco-
mandăm teatrelor cu toată caldura piesele lui Paul Everac Ferestre deschise şi Ex-
plozie întîrziată, ale lui Dorel Dorian Secunda 58 şi Dacă vei fi ìntrebat, piese care
dezbat cu o deosebită ascuţime dramatică problème legate de formarea conştiinţei
de clasă în mediul muncitoresc şi intelectual, şi, în acelaşi timp, să atragem atenţia
asupra pieselor inspirate din viaţa satului : Vlaicu şi feciorii lui de Lucia Demetrius,
Nuntă mare de Simon Magda, care analizează la rìndul lor cu pătrundere psihologică
procesul de maturizare al ţăranului. Intensificînd eforturile pentru crearea unei
dramaturgii valoroase, atît teatrele cît şi autorii, prin stabilirea unor raporturi de
reciproca exigenţă şi principialitate, vor putea contribuì cu maximum de randa-
ment la înmulţirea sugestiilor de faţă.
în ceea ce priveşte dramaturgia sovietica, considerarti că teatrele beneficiază
acum de o mai mare varietate de titluri, in màsura să acopere cele mai diverse
teme şi aspecte caracteristice revoluţiei socialiste. Drama eroica axată pe reconsti-
tuirea atmosferei revoluţionare a anilor furtunosi ad insurecţiei armate şi războiului
civil, sau picsa agitatoricà legata de problemele desăvîrşirii construcţiei socialiste şi
ale combaterii spiritului mic-burghez, aşteaptă artiştii entuziaşti care să le trans-
pună în imagini scenice vibrante, pline de fantezie şi forţă mobilizatoare. N-ar fi
timpul să se reia şi de cètre alte teatre, ìntr-o montare accesibilă celor mai îndrăz-
neţe căutări şi inovaţii creatoare. Trenul blindât de Vsevolod Ivanov, Baia, Ploşniţa
şi chiar Misterul Buff de Maiakovski ? Nu merita oare să fie văzute şi de spectatorii
din regiuni piesele lui Leonid Leonov : Caleaşca de aur, lnvazia, Un om obişnuit, care
vorbesc ìn imagini emoţionante despre omul sovietic şi lupta lui pentru fericire ?
Dintre piesele mai noi ale scriitorilor sovietici, cele mai multe aduc ìn lumina exigen-
ţelor contemporane, problème de o deosebită semnificaţie educativa. Amintim cìteva :
Poveste din Irkutsk de Alexei Arbuzov, care tratează despre frumuseţea morală
a tineretului sovietic, Nilo, de A. Salìnski — o pagina tragica — şi Fefe şi băieţi de
L. Maliughin, o pagina veselă despre entuziasmul şi patriotismul tinerilor com-
somolişti, Cercul de foc de P. Boriskov şi Piine şi trandafiri de A. Salìnski, evocări
dramatice ale luptei comuniştilor pentru victoria revoluţiei şi consolidiarea puterii

38
www.cimec.ro
•sovietioe, Fiul rătăcitor de E. Rannet, o pledoarie despre superioritatea morală a
omului sovietic, Scurtă convorbire de V. Levidova, care pune problema educaţiei
comuniste a tineretului, Continuarea legendei de M. Micaelian şi O. N. Efremov,
Pasărea de piairă de Maliarevski, Dragostea Anei Berezko de V. Pistolenko, pre-
cum şi piese mai vechi, ca Jurnalul Nataşei Sokolova de Ţak şi Kuzneţov, Inima
nu iartă de A. Sofronov, Prietenul meu de Pogodin, Zări necuprinse de N. Virta etc.
Enumerarea poate fi continuata, dar ne oprim aici, convinsi că înseşi teatrele o vor
face eu mai mult spirit de investigate novatoare.
Sîntem pentru promovarea aeelor piese care dezbat în lumina concepţiilor
progresiste problemele de viaţă ale omului contemporan. Sîntem pentru promova­
rea îndrăzneaţă a tuturor aeelor lucrări, care — pe un conţinut de idei înaintat —
atestă o înaltă măiestrie artistica şi oferă oamenilor de teatru premisele lărgirii sferei
lor de cunoştinţe şi preocupări. De aceea, ni se pare că în activitatea consiliilor artis-
tice ar trebui discutate, mai des şi mai atent, lucrările contemporane ale scriitorilor
-din tarile de democraţie populară şi din occident, întrucît revendicările spectatorilor în
această privinţă se cer satisfăcute cu maximum de exigenţă. Unele lucrări nu sînt
încă reprezentate, desi eie figurează pe lista de recomandări de doi-trei ani, aitele
rămîn în repertoriul permanent al aeelor teatre care le-au reprezentat în premiere
pe ţară fără să intre şi în atenţia şi evidenta scenelor surori (amintim la întîmplare :
Ciu Yuan de Go Mo-jo, Taifunul de Tao Yui, Diplomata de Peter Karvas, Adevărul,
numai adevărul, de J. P. Sartre). Portofoliul teatrelor se poate îmbogăti şi cu o serie
de piese care demască vicisitudinile sistemului de exploatare capitalist, fie printr-o
replica satirica (Nud cu vioară de Noel Coward), fie printr-o replica de profunde
rezonante tragice (Diamante negre de F. Hary, Soldatul Piccico de A. Nicolai, Po-
goară lama de Maxwel Anderson, Joe Hill de Barrie Stavis).
Am insistât asupra dramaturgiei contemporane, deoarece ni se pare că aici
criteriile de selectionare functionează, în general, mai mult sau mai puţin ane-
voios decìt acolo unde se întîlnesc nume si opere consacrate. Ne vom peiTnite însă
să cerem artiştilor nostri ca şi in ceea ce priveste prezentarea clasicilor să mani­
feste ceva mai multa initiativă şi diversitate, pentru a oferi publicului spectator
posibilitatea cunoaşterii cat mai deplime a comorilor culturale ale trecutului. Nu
ştim în ce rnăsură consiliile artistice au în vedere un pian de perspectivă în pro-
gramarea clasicilor, care să asigure unui număr consecutiv de stagiuni o anumită
continuitate. Cert este că aid criteriile de selectionare ar trebui împrospătate în
sensul cuprinderii judicioase a celor mai reprezentatìve opere care au dăinuit veaeuri
de-a rîndul şi al abordării cu curaj a unor piese negli j ate pe nedrept pina acum.
Stagiunea trecută a adus pe scenele teatrelor Municipal şi Satu Mare două
versiuni ale capodoperei shakespeareene Hamlet ; nu este cazul sa discutăm aied
•oportunitatea acestor încercăini, ci socotim că este de datoria tuturor teatrelor sa
apeleze şi la alte lucrări ale geru'ului de la Stratford, diintre care cel putin dramele
istorice sau celelalte mari tragedii aşteaptă de mai multa vreme să vada luminile
rampei într-o concepţie contemporană.
Intr-o oareoare măsură, constatarea este valabilă şi pentru alti autori clasicd.
De pildă, aşteptăm cu nerăbdare premierele unor texte cunoscute numai din lec­
ture ca : Somov şi alţii, Dostigaev şi alţii de Maxim Gorki, Roadele învăţăturii,
Puterea intunericului de Tolstoi, Prea multa minte strică de Griboedov etc. De ase-
menea, sîntem îndreptătiţi să cerem extinderea preferinţelor oamenilor de teatru
şi asupra unor lucrari aproape uitate în paginile istorie! teatioilui univei"sal ca :
Cezar şi Cleopatra, Casa inimilor sfariniate de Bernard Shaw, Mizantropul, Tar­
tuffe de Molière, Un duşman al poporului, Stîlpii societăţii de Ibsen, Fintino, tur-
melor, Ţăranca din Getaffe de Lope de Vega ş.a.m.d.
Nu ne-aim propus să reconstituim aici în rezumat lista de recomandări îintoo
mită de Direcţia Teatrelor. Ne^am propus să arătăm pe marginea acestei liste,
în ce dii'ecţie ar trebui să se ìndrepte cu precădere atenţia consiliilor artdstice în
elabora-rea repertoriiloi- lor pe viitoarea stagiune, pentru a asigura acestora o extin-
dere a sferei tematice şi a rezonant^lor educative, în sensul promulgat de profilul,
specificul şi ritmul actualitătii. Perspectivele sînt larg deschise.
www.cimec.ro
ROADELE MUNCH COLECTIVE
SPECTACOLUL „BRIGADA La DE CAVALERIE" ÎN DISCUŢIA REALIZATORILOR LUI, LA
TEATRUL „C. NOTTARA"

Speotacolul cu aoeastă pdesă a lui Vsevolod Vîşnevski mu iese din cômpul obis-
nuit numai prin faptul că a primit premiul I la Concursul tineretului, mici prin
faptul că şi iregizorul a primât, în parte, distincţii. Ci, în primul rind, prin prilejul
de afionmare a unui colectiv constient că numai prin omogenitate, primtr-o rnumcă
armonioasă în spirit colectiv, se pot realiza spectacole de o calitate deosebită. De
aceea ne-flm şi adresat celor ce alcătuiesc distributia Brigăzii I-a de Cavalerie spre
a dezbate eu ei problemele, ideile şi gîndurile care i-au animât în aducerea pe
scena a acestei piese deosebit de valoroase dar şi dificdle.
Regizorul Radu Penciulescu a luat cel dintîi cuvîntul, expunînd clar obiec-
tivele pe care le-a urmărit în desfăşurarea repetiţiilor şi în cristalizarea spectacolului
a cărui direcţie de scena o semnează.
„Din prima clipă, am ireţinut că cea mai importanta problema în aducerea
acestui text pe scena este aceea a iredàrii suflului ei revolutionar. Această problema
a déterminât problema montani, decorul şi formula de desfăşurare a piesei. în
aceasta privinţă, împreumă cu scenograful Toni Gheorghiu, am fost de acord să
suprimăm pe cît posibil căderile de cortina, care ar fi segmentât spectacolul. După
cum se ştie, această lucrare a lui Vîşnevski este alcătuită din 36 de episoade con-
ţinînd o înlănţuire de fapte şi evenimente pe care spectatorul trebuie sa le urmă-
rească cu respiraţia tăiată. Aşadar, orice fel de pauză ar fi împiedicat această trans-
mitere, această legatura directă a scenei cu sala, lucru pe care 1-am considérât
esenţial. De aceea, în materie de decor, în afară de practicabilul fix, ne-am ima­
ginât următoarele elemente seenografice care să diferenţieze fiecare ciclu în parte :
în prolog, lanţul rigid de puşti, aşezate perpendicular pe scena, iar deasupira dira-
pelul ţarist cu dragonul — acesta era semmul ciclului prim al piesei.
De asemenea, am vrut oa in cadrul acestui ciclu străbătut de un fior tragic
— chiar dacă înlăuntrul lui exista o serie de momente comice — să redau totuşi,
ca pe o nota dominanta, o anume rigiditate, o crispare a oamenilor, o comportare
a lor care să evoce un anume grad de marionetism. în această parte a spectaco­
lului, nu trebuie să întrezărim universal lor sufiletesc decît din privili sau gesture
mărunte. Pentru că în tot acest eddu, nu vedem decît ostasi cu genunchdi lipiţi,
în poziţie rigida ; un singur puimn strains, ţinînd în el doi dinţi scoşi de un ofdţer,
iese din această atmosfera de nediferentiere şi devine un simbol. Individuali'tăţile
trebuie să se piardă într-o masă de oameni care acţionează aproape rnecanic, pentrn
că aşa îi voia ţarismul. în momentul rostirii rugăciunii, puştile care alcătuiesc un
fel de fundal al scenei capata proporţii, devenind ca nişte gratii de puşcărie. Şi
această imagine finală, cred că determina foarte clar caracteristicile prologului.
Stimi cu toţii că primul război mondial a fost preludiul evenimentelor revo-
luţionare şi al căderii regimului ţarist. De aceea, în cel de-al doilea ciclu al spec­
tacolului, am lăsat ca element scenografie dominant, acelaşi drapel ţarist, cu acelaşi
dragon, dar sfìsiat acuim şi cu ghiarele lăsate în jos. în fundul scenei, se vede
sìrima ghimpată, ruptă şi ea, iar peste această sîrmă ghinnpată începe să se facă o
legatura între soldaţii ruşi şi cei nemţi, semnifdcînd sentimentul internaţionalis-
mulud proletar, ilustrat pregnant de faptul că soldaţii nemţi nu trag în soldatul
Sîsoev, pedepsit să stea deasupra tranşeelor îin poziţie de drepţi.
în epdsodul al treilea, care este deosebit de important din punot de vedei'e
al evoluţiei confLictului dramatic şi al personajelor, accentui cade pe limpezirea
conştiinţelor. Pentru a sublinia această idee, am proiectat pe fundal norii furtunilor
care s-au abătut asupra Rusiei între februarie şi octombrie 1917 şi am trecut, în
jurul practicabilului fix, o sîrrnă ghimpată, ruptă şi contorsionată. Acesta este mo­
mentul înoercării forţelor, momentul maximei âncordări. De aci înainte, persona-
jele piesei încep să se desfăşoare amplu. Zăgazurile s-au spart. Apare o lume noua,
o nouă conştiinţă, apare Comunistul.

40
www.cimec.ro
In ciclul al patrulea, cdclul formami Brigăzii de Cavalerie şi al luptelor duse
de ea, apare ca element de simbol, drapelul roşu. Mai îintîi tiimid, apoi creste
odată cu eveninientele şi evoluează, devenind măreţ şi plan de grandoare. Pustole
din primul ciclu al piesei stau aoum aplecate, şi ìn fiecare vìrf de baionetă, apare
un steguleţ roşu. Puştile acestea au devenit acum apărătoarele unei realităţi.
Am căutat să pun în antiteză două momente importante şi semniificative aie
pdesei : momenful rugăciunii, din prolog, şi momentul „apelului", cînd se cânită
lnternationala. în primul moment, totul este o formalitate, un gest, un act me-
canic, care se produce sub semnul oprimării. în scena „apelului", se degajă o at­
mosfera de entuziasm şi elan revoluţionar, odată cu intonarea Internaţionalei.
Cîntecul capata acum o alta valoare, el exprima o convingere şi un sens.
Epilogul piesei se desfăsoară sub semnul vremii noi, care străjuieşte destinul
oarnenilor noi ai epocii sovietice. Drapelul rosu se desfăşoară cuprinzător peste în-
tregul fundal al scenei.
Desigur, acestea sìnt elementele de cadru pe care, împreună cu scenograful
Toni Gheorghdu, am înţeles să le alegem ìn montarea acestei paese. Problema d e
bază însă a speotacolului, asupra căreia mi-am concen,trat principala mea preocu-
pare, a fost aceea a determinami chipului eroului în această piesă, care, de fapt,
nu are eroi singulari, pentru că eroul principal al ei este masa. Chipul acesteia este
alcătuit din chipurile nenumărate de cazaci, soldaţi, ofiţeri, ţărani etc., etc. Fiecare
dintre aceştia, de la primul pina la ultimul figurant, subliniază o trăsătură, aduce
o comtribuţie la determinarea chipului complex al acestei mase. Destinul tuturor
se înlănţuieşte, formînd destinul rnasei.
De aceea, ereionarea fiecărui chip este un lucru foarte important, şi am căutat
să aflu şi să obţin de la dnterpireti expxesia tuturor mobilelor susfleteşti, am căutat
să determin universul sufletesc al fiecărui ipersonaj. Lucrul acesta a fost eu atît
mai dificil de realizat, eu cît, datordtă faptului că majoritatea zdrobitoare a perso-
najelor tree destul de meteoric prin scena, actordi erau adesea înclinaţi să rezolve
repede şi ou mijloace irneddate, saroina ce le revenea. Dar treaba asta se manifesta
ca atare, doar în perioada de începiut a repetiţiilor piesei. încetul eu încetul, inter-
preţii au fost invitati, mu atît de mine, cît mai aies de respectivele personaje, să
treacă la adîncdirea trăsăturilor lor. Si astfel, lucruri care la început par eau a fi
deosebit de simple, au aparut pe parcurs din ce în ce mai grêle şi mai complicate.
Unii dintre actori au început să ma caute şi în afara^ repetiţiilor, pentru a se inte­
resa de aspeotele şi problemele pe care personajele lor începeau sa le ridice tot
mai abundent. Şi aşa, zi de zi, fiecare dintre interpreti a început, pe mesura ce-şi
lămurea importanţa şi universul personajului pe care~l avea de întruchipat, să-şi
aducă contribuţia.
Problema cea mai delicata din punctul de vedere al conturării personajelor
mi s-a parut a fi, ìn primul rìnd, aceea a Povestitorului, mai aies in ce priveşte
poziţia lui faţă de spectacol şi faţă de sala. Din acest punct de vedere socot necesare
unele lămuriri şi aş vrea să subliniez satisfacţia pe care am avut-o, de a mă
fi făcut înteles pe deplin de către interpretul Povestitorului, Dinu Ianculescu.
Autorul ne spune despre Povestitor că este conştiinta şi memoria, este inima
noastră. Este deajuns să dăm citire acestei indicatii a autorului, ca să vedem cît
de amplu se desfăşoară persona]ul acesta de-a lungul piesei. El este acela care a
trăit toate evenimentele, dar le comunica acum privite cu ochii contemporaneitătii.
El este omul care coboară spre noi, cei din sala, şi ne vorbeşte de la inimă la
inimă, şi nu de la tribuna. De aceea, am fost de parere că acest personaj trebuie
să apară deosebit de divers, că trebuie să fie patetic, pentru că patetice sînt înseşi
evenimentele despre care vorbeşte. Povestitorul trebuie să fie eroic, pentru că eroice
au fost faptele, eroici au fost oamenii. Cronicarul trebuie să ne redea datele epocii
respective. El trebuie să fie omul cu mintea limpede, care să desprindă concluziile
logice, pentru că aşa au fost eie desprinse de viaţâ însăşi. lata de ce Povestitorul
este un personaj de desfăşurare ampia. întrucît el cuprinde şi relatează evenimente
de răscruce, pe care piesa lui Vîşnevski le cheamă în memoria oamenilor, pentru
că ea se desfăşoară între anii 1913—1929, ba chiar mai mult, ea cuprinde eveni­
mentele pînă in 1960. Aceasta, pentru că, desi terminata ìn 1929, piesa — prin Poves­
titorul ei — ni se adresează nouă, oamenilor de azi, care avem o anumită poziţie
fata de evenimentele care se produc în piesă."

41
www.cimec.ro
Ceea ce ni s-a parut a fi lucrul cel mai important din discuţia pe care ani
purtat-o cu colectivul de interpreti ai piesei Brigada I-a de Cavalerie a fost faptul
că titularii rolurilor de o mai mare ìntindere, ca şi cei ai unor roluri cu totul epi-
sodice, au cu toţii clar ìn minte semnul sub care respectivele personaje trebuie să
evolueze ìn scena şi contribuţia pe care eie trebuie s-o aducă la crearea climatului
piesei. Dinu Ianculescu, Povestitorul din piesă, a făcut mai mult decît să interpre-
teze acest important personaj. el 1-a studiat, a dezbătut problemele rolului sub toate
aspectele care i s-au ivit, le-a dezbàtut cu regizorul şi cu colegii sai de distribuţie,
a căutat să-şi afle participarea la fiecare moment şi, pe deasupra, să afle acea
poziţie deosebită pe care o are el în piesă.
„Stînd de vorbă cu regizonul — mărturisea interpretul — am înţeles că trebuie
să mă pătrund şi eu de acest suflu revoluţionar al piesei şi că personajul meu tre­
buie să fie : inima. memoria şi conştiinţa noastră a tuturor. Dar lucrurile erau
nespus de greu de realizat, cu atìt mai mult cu cìt mi-am dat seama că personajul
acesta are o diversitate de planuri. o varietate de emoţii. Trăirea lui este foarte
intensa, pentru că el participa la tot zbuciumul, la toate bucuriile şi necazurile, la
biruinţele şi momentele grêle aie Brigăzii I-a de Cavalerie. Mi se puneau, aşadar,
de la bun început, problème grêle, care m-au stimulât să caut şi să înţeleg profund
■destinul dramatic şi contribuţia acestui personaj la transmiterea mesajului piesei
lui Vîsnevski. Am discutât, m-am frămîinitat şi am avut momente de mare înoer-
care. Sînt recunoscator regizorului, care arătîndu-rni o încredere nelimitată, mi-a
dat prilejul să găsesc în mine acele forte care să mă conduca la cît mai deplina
■cuiprindere a acestui personaj. Aim făcut tot ce mi-a stat în putintă, desi nu ştiu
dacă am făcut tot ce cerea acest personaj. Pentru mine însă, el ìnseamna o depa-
şiire, de care sînt ccnştient, a propriului meu navel artistic."
In privinţa lui Sîsœv, personajul care cuinoaşte în piesă cea mai ampia desfă-
şurare şi cea mai radicala transformare, discutale au fost deosebit de utile şi de
piilduitoare. Radu Penciulescu sublinia ìn expunerea lui că, după părei*ea sa, marea
•dificultate ìn redarea acestui personaj .provine din faptul că „Sisoev nu apare ca
un revoluţionar gâta făcut, o schema de om, ci este urmărit în toate etapele con-
ştiinţei lui, realizate artistic la un nived superior".
Interpretul acestui roi, Boris Ciornei, nu a fost nici el mai puţin frămSntat în
aducerea acestui personaj pe scenă. Discuţiile pe care lena avut în itimpul repeti-
tiilor nil s-au terminât poate nici astazi, pentru că în ìntìlmàrea pe care am avut-o
■cu colectivul, eie s-au dovedit încă prezente şi fertile. Pentru câ Boris Ciornei are
încă de descoperit cite o itrasăţoiră mai tainică, dar nu neirnp or tanta, a acestui com­
plex personaj, ceea ce face ca "de la un spectacol la altul. să vină cu cîte ceva nou,
care să îmbogăţească şi să întregească şi mai mult chipul lui Sîsoev.

furie Darie (Mitrei), Jean Lorin (Soldatut flegmatic) şi Mihat


Dogarti (Primal telefonisi)

42
www.cimec.ro
„Am făcut — spunea Boris Ciornei — tot
■ce a gîndit regizorul şi am făcut şi tot ce am
gîndit eu. Şi amîndoi ne-am apropiat, solidar,
de gîndul autorului. Cred, de altfel, că aceasta
este şi metoda de colaborare dintre actor şi re-
gizor. Am înţeles că autorul n-a dorit să facă din
Sîsoev un erou. Şi m-am ferit şi eu de acest
lucru. Am căutat, pe de alta parte, să imprim
personajului, din capul locului, o anume tristeţe,
în prima parte a piesei. Pentru că aceasta era
singurul lucru pe care avea voie să-1 aibă atunci.
I-am dat deci acea tristeţe, dar odată cu aceasta
şi o nota de înţelepciune, pentru că Sîsoev are
înţelepciune. Am căutat apoi să imprim per­
sonajului acel haz popular, reţinut şi discret, cu
ajutorul căruia îşi depăşeşte momentele de re-
striste. Odată cu cea de a doua parte a evo-
luţiei sale în piesă, apare problema conştiinţei
lui, mai precis, a clarificării conştiinţei lui, lu­
cru care mi-a pus problème noi şi totodată şi
mai greu de soluţionat. Pentru ca, în sfîrşit, în
ultima parte a piesei, Sîsoev să fie un om nou.
un om creat de Revoluţie, un om sovietic. Aci,
mi s-a adus obiecţia că personajul, aşa cum il
redau eu, apare cu o oarecare blazare, cu o oa-
recare tristeţe. Aceasta pentru că, în primul
rìnd, el este mai bătrîn decît ceilalţi din sce-
nele finale ale piesei. Am socotit că el are voie
să fie mai bătrîn, pentru că nu toţi au trecut
prin ceea ce a trecut el."
Sîsoev este totuşi, în această ultima parte
a piesei, puţin cam monoton, şi această remarcă
am făcut-o şi noi interpretului, întrebîndu-1 dacă
nu ar fi oportun să caute a-i afla o expresie
mai luminoasă, pînă în finalul spectacolului. In­
vitala noastră s-a dovedit a fi prompt primită
de interpret, care a şi găsit momentul pe baza
căruia să dea o alta expresie şi participare a
personajului Sîsoev, în scena finală.
Nu mai puţin frămîntat de problemele
unui personaj eu o întindere destul de mica în
ansamblul piesei s-a dovedit a fi actorul Lu­
dovic Antal, interpretul lui Ivan Kostrov.
„Ivan Kostrov mi-a pus problème dificile,
poate pentru că, de multa vreme, nu am apărut
în roluri de o mai mare întindere, poate pentru
că mai comod în a ataca problemele unui personaj,
am considérât la început că acest roi nu mi s-ar
putea potrivi. Ceea ce m-a impresionat, însă,
este faptul că, pentru prima oară de cînd sînt
în teatru, am lucrat cu un regizor care are
ordine în idei, ştie din capul locului ce vrea şi
ce trebuie să spună şi, datorită lui, strădania
mea a putut să duca la crearea unui personaj
care să capete pe cît posibil dimensiunile ade-
vărate pe care le are în piesă şi le-a avut în
realitatea istorică."

Boris Ciornei (Ivan Sisoev), Amza-


Pellea (Bolşevicul) şi Constantin
Codrescu (Rănitul)

43
www.cimec.ro
Pentru Gheorghe Gîmă, prima revelaţie a fost textul, clar ddin punctul de
vedere politic şi ideologie şi mdnunat ca realizaire artistica. Iar irolul său „zugră-
veşte în chip foarte spiritual pe ţărainul rus, ostaş al Marii Revoluţii ddin Octombrie".
Ca să-i alle acestui persona] important, desi episodic, proporţiile şi complexitatea,
interpretul a căuitat să înţeleagă cît mai bine romanul şi filmul Kociubei.
Amza Pellea era pentru prima oară în fata unui rol in care era chemat să
redea un bolşevic. „Am vrut să dau acestui personaj acea hotărîre calmă şi liniş-
tită, iar esenţa individuala a personajului am pus-o într-o replica, cînd răspunde
unui ofiţer alb la întrebarea : «Cu cine am onoarea ?», «Cu comandantul unui re­
giment al lui Budionìi»-."
Tînărul actor Mihai Dogaru, care deţine în această piesă două roluri, fiind
alternativ Povestitor şi Soldat, a adus în discutie o precizare foarte importantă în
legatura cu stabilirea momentului cruciai al piesei. El a arătat că „momentul acesta
de răscruce se află înainte de finalul primed parti a spectacolului, în care oamenii
merg in şiruri nesfîrşite spre Ţarîţin. Este un moment de mare importanţă, pentru
că ceca ce ne interesează pe noi este să reţinem momentul în care omul discerne ce
drum trebuie să aleagă în aceste clipe de mare cotitură. Iar în spectacolul nostra,
accentui principal cade pe acest moment, care devine astfel foarte pregnant."
Din întreaga discuţie am reţinut ca pe un leit-motiv preocuparea participan-
ţilor de a sublima climatul deosebdt in care s-a desf'ăşurat pregătdrea acestui spec-
taool. Regizorul Ianis Veakis spunea în acest sens : „Aş vrea să subliniez momentul
în care Brigada I-a de Cavalerie a fost aleasă pentru a fi pusă în scena la noi.
Era după apariţia articolului din „Contemporanul". In consiliul artistic şi în colec-
tivul teatrului au existât multe discuti! în legatura cu oportunitatea unei astfel
de încercări. Au fost şi multe îndoieli. Ţin să subliniez că tovarăşul Anta! sustinea
un lucru foarte just atunci cînd spunea că punerea în scena a acestei piese a afir-
mat maturitatea fiecărui actor în parte şi a colectivului în întregime".
Este un punct de vedere pe care a ţiirut, de altfel, sk-i sublinieze şi Radu Du-
năreanu, atunci cînd spunea că „succesul acestui spectacol a pornit de la precizia
concepţiei regizorale" ; 1-^a marcat cu deosebită pregnantă şi Starnate Popescu, atunci
cînd afdrma : „Pregătirea acestui spectacol a dat teatrului prilejul să demonstreze
potenţialul artistic al colectivului şi consider că, pentru prima oară la Teatrul „Not-
tara", s-a realizat o omogenitate a echipei de interpreti în jurul preocuparii de a
Bluji farà precupetire un text. E timpul însă să ne gìndim ce vom face de acum
înainte. Spectacolul cu Brigada I-a de Cavalerie trebuie să însemne un punot
de plecare".
în acelaşi spirit s-a exprimât şi directorul teatrului, Chiril Economu, atunci
cînd a ţinut sa sublinieze că in aducerea pe scena a Brigăzii I-a de Cavalerie s-a
manifestât adeziunea colectivului, dragostea lui pentru această piesă, sentiment
care i-a călăuzit pe toti, făcînd astfel ca spectacolul să dobîndească succesul pe care
1-a inregistrat, însemnînd în acelaşi timp un certificat de maturitate pentru Tea­
trul „C. Nottara".
Mircea Alexandrescu

www.cimec.ro
Florian Nicolai*

PUNCTE DE REPER IN ACTIVITATEA


DE DOCUMENTARE A SECRETARILOR
LITERARI
Prezenţa activa în laboratorul de creatie al teatrului este una din sarcinile
de bază ale secretarului literar şi ale colaboratorilor săi. Alături de promovarea
dramaturgiei originale, documentarea în problemele de repertoriu şi în problemele
de creaţie pe care le ridica fiecare spectacol al teatrului este un important aspect
al activităţii secretariatelor literare. Felul în care se desfăşoară munca de documen­
tare trebuie să oglindească atît justa orientare ideologica a secretariatelor literare,
■cît şi temeinica lor pregătire de specialitate. Cerinţele oamenilor nostri de teatru în
ceea ce priveste documentarea riguroasă în problemele de creaţie au crescut foarte
mult, iar secretarli literari trebuie să fie pe deplin conştienţi de faptul că sìnt datori
să le împlinească, să nu rămînă în urmă faţă de exigenţele întocmirii şi realizării
repertoriului, în condiţiile actualei etape de dezvoltare a artei noastre teatrale. Ei
trebuie să înţeleagă că vremea cînd mulţi dintre actori se mulţumeau cu lectura
piesei — şi unii dintre ei chiar numai cu aceea a rolului respectiv — a trecut de
tnult, că astăzi documentarea nu mai este considerata o „erezie artistica", ci, dim-
potrivă, o necesitate. Şi dacă în cadrul secretariatelor literare ale unora din teatrele
noastre s-au făcut progrese în această privinţă, multe din secretariatele literare ale
teatrelor noastre nu înţeleg pe deplin importanţa acestei ìndatoriri.
Studiul în vederea propunerilor de repertoriu trebuie să constituie o preocu-
pare permanentă a secretarului literar, caci numai astfel se poate îralătura imipro-
vizaţia. Dar multe secretariate literare înteleg să se preocupe, în legatura cu pro-
punerile de repertoriu, numai cu două, trei săptămîni înainte de termen, ca şi cum
aceasta ar fi o muncă „de sezon", iar unele numai atunci cînd data trimiterii
propunerilor de repertoriu s-a apropiat sau chiar... a trecut ! Caci, altfel, cum să
ne explicăm revenirile unor teatre asupra repertoriului fixât la ìnceputul stagiunii,
cererile de ìnlocuire a unei piese prin alta, pe motiv că pentru prima nu au cutare
sau cutare interpret, adică de fapt pentru motivul că piesele respective au fost
propuse fără a fi studiate, şi aceasta chiar in cazuil pieselor clasice, care ar fi
putut să fie cercetate din timp şi pe ìndelete (Teatrul de Stat din Timişoara, Tea-
trul „C. Nottara", Teatrul de Stat din Oradea, Teatrul Tineretului).
In colecţia „Fondului literar" au fost publicate, tocmai pentru a se ìnlesni
studierea pieselor în vederea includerii lor în repertoriu, peste o sută de piese
Tomîneşti, lucrări din dramaturgia universală şi cea contemporană — din care
foarte multe nu au fost încă reprezentate — şi. cu toate acestea, se întîmplă foarte
des ca trei sau patru teatre „să se bată" pentru o aceeasi piesă, despre care au
„auzit" că ar fi foarte bună şi mai ales că ar fi potrivită cu „profilul" teatrului
respectiv ; de unde, desigur, s-ar putea deduce ca profilul acestor teatre este
acelaşi, chiar cînd el ar trebui să fie diferit. Şi în acest timp, piesele puse la dis-
poziţia teatrelor prin colecţia amdntdtă zac probabil prin bibliotecile secretariate­
lor literare.
Un al doilea aspect important al muncii de documentare il constituie pregă-
iirea materialului de specialitate în legatura cu pdesele care urmează să intre în
repetiţie ; secretariatele literare sìnt datoare sa ìnlesaieasca munca de documen-

45
www.cimec.ro
tare a regizorilor, a aotordlor şi a pictorilor-scenografi, punîndu-le la dispoziţie
bibliografii precise şi accesibdie, procuôndu-le articolele, studiile sau monografiile
despre pdesa respective, să se îngrijească de traducerea umor materiale importante
pentru interpretarea textului respectiv, să procure date, fotografii, schiţe de decor,
in legatura cu rnontărdle altor teatre, ale piesei care urmează să intre in repeti-
ţde etc. Acest material nu trebuie adunat la ìntìmplare, ci pe baza unei juste
orientari ìn problemele spectacolului respectiv, rostul lui fdind să înlesnească regd-
zorului şi ìntregului colectiv, cristalizarea viziunii regizorale şi a interpretării rolu-
rilor. La primele repetaţii la masă, oa şi pe parcursul repetdţiilor, secretarul literar
trebuie să dezbată, împreună cu regizorul şi actorii, problemele spectacolului ìn
legatura mai ales cu justa ìntelegere a textului. Fireşte că aceasta nu înseamnă
deloc că secretarul literar trebuie să se substituie directorului de scena, să elaboreze
concepţia regizorală, caci se întîmplă şi astfel. Dar sìnt cazuri cìnd secretarul literal'
lasà pe seama directorului de scena nu numai concepţia regizorală, dar chiar si
documentarea propriu-zisă, socotind că nu-i revine nici o sarcină şi nici o răspun-
dere ìn ce priveste justa ìntelegere a textului şi a modului In care problemele
piesei sìnt reflectate in speotacol.
Cum altfel, decìt printr-o absenta a secretarului literar din laboratorul de
creaţie al teatrulud, se poate ìntìmpla ca ìn unele spectacole clasice să se vădească
lipsuri serioase, legate de înţelegerea greşită a tematicii piesei, de acceptarea unor
interpretări depăşite şi de ignorarea contributiilor critice şi a unor experienţe see-
nice noi, care fără îndoială ar fi ajutat regia să se orienteze mai temeinic in pro­
blemele spectacolelor respective (Hamlet — Teatrul Municipal ; Hamlet — Teatrul
Maghiar de Stat din Satu Mare ; Maria Stuart — Teatrul de Stat din Sibdu şi Tea­
trul National din Oluj).
Ìn sfìrsit, este de dorit de asemenea ca, dupà fiecare premieră, seoretardatul
teatrului să întocmească un dosar documentar care să cupnindă textul pdesed, caietul
de regie, sonitele de decor, materialul tradus, fotografii şi cronicile apărute ìn
presa, pentru a fi pastrat in biblioteca documentară a teatrului. Existenţa unei
asemenea arhive documentare este de mare însemnătate, atìt pentru schimbul de
experienţă între teatre, cît şi pentru a putea sluji cercetătorilor care studdază dez-
voltarea mişcării noastre teatrale.
De asemenea, unele teatre se mulţumesc să aştepte trimiterea unor piese noi
farà a pomi eie in căutarea acestora. Secretariatul literar are datoria de a gasi şi stu­
dia acele piese care corespund profilului şi posibilităţilor teatrului respectiv, acele
piese care să pună sarcini noi colectivului şi să-i dea posibilitatea de a aduce :
aspecte inedite de viaţă şi de cultura in faţa publicului.

www.cimec.ro
ÎN VIZITĂ LA OAMENII
DE TEATRI) SOVIETICI...
DE VORBÀ CU D. D. NELEANU DESPRE SEMINARUL REGIZORILOR, DESPRE SPECTACOLE
SI OAMENI DE TEATRU DIN MOSCOVA SI LENINGRAD

în ultimele zile aie anului trecut si în primele zile aie acestui an, a avut loc
la Moscova, din iniţiativa şi sub auspicale Teatrului M.H.A.T., o întîlnire a regi-
zorilor din tarile socialiste. La această întîlnire s-au dezbàtut, în cadrul unui se­
minar şi după vizionarea cîtorva spectacole, o serie de problème privitoare la arta
regizorală actuală. Regizorul D. D. Neleanu şi artistul emerit Radu Beligan au
reprezentat tara noastră la lucrările acestui seminar, care s-a dovedit a fi deosebit
de fructuos — prin concluziile lui — şi pentru dezvoltarea mişcării noastre teatrale.
Ne-am adresat lui D. D. Neleanu, rugîndu-l să ne împărtăşească unele pareri
în legatura cu cele văzute şi discutate la Moscova şi Leningrad.

Ţin să vă spun — ne-a mărturisit regizorul D. D. Neleanu — că contactai


pe care 1-am avut cu arta teatrale sovietica in cele trei săptămîni (desi prea pu-
ţine) petrecute în Uniunea Sovietica, mi-a îngăduit să constat o mare varietate
şi bogăţie de stiluri în teatre, prezenţa unor personalităţi animatoare, interesante
şi complexe, o seamă de teatre cu profiluri bine definite, ce-şi urmează drumul
spie desăvîrşirea artistica.
Seminarul, ca atare, a fost axât în jurul dezbaterii teoretice a unor pro­
blème de estetica, în jurul problemelor privind partinitatea în artă şi combaterea
revizionismului. Au fost de asemenea analizate unele spectacole mai importante.
Au făcut expuneri o seamă de oameni de teatru şi critici dramatici, printre care :
Razumnîi, Skatercikov, Ţak, Karaganov. Expunerile au fost completate cu dis-
cuţii, cu vizionări ale unor spectacole, cu repetiţii ale M.H.A.T.-ului, cum şi prin
urmărirea examenelor scolii de teatru a M.H.A.T.-ului.
Dezbaterile la seminar au pus în lumina unele aspecte ale unor problème
pe care le considerăm „de căpătîi" pentru orice creator pe tărîm artistic într-un
stat socialist, şi discutarea lor a avut darul să demonstreze, o data mai mult,
unitatea de nezdruncinat ce domneşte în sînul creatorilor în lumea socialista.
Intîlnirile pe care le-am avut, apoi, cu oamenii de teatru şi discuţiile purtate
cu ei ne-au deschis, ìntre altele, calea spre înţelegerea nivelului superior la care
a ajuns măiestria scenica în Uniunea Sovietica. Aşa, de pildă, criticul dramatic
Karaganov, explicìnd diversitatea stilistica şi varietatea de expresie scenica pe
care le are azi teatrul sovietic, ne spunea ìntre altele că arta sovietica din ultima
vreme a luat o mare amploare şi a cunoscut succese deosebite, sub influenţa
Congreselor al XX-lea şi al XXI-lea, şi că unul din aceste succese ar fi însăşi pro-
filarea interesantă a unora din teatre. Dacă teatrele au început să se deosebească
de M.H.A.T. chiar şi în privinţa stilului, ne-a arătat Karaganov, legile de bază au
rămas totuşi aceleaşi — cele stabilite şi sintetizate de Stanislavski. Nici unul din-
tre marii artisti care vin să inoveze, să găsească drumuri noi in arta sovietica,
nu se poate, aşadar, rupe de metodele de creaţie stanislavskiene. Dimpotrivă, şi
le însuşeşte temeinic, străduindu-se să duca mai departe, la desăvîrşire, flacăra lor.
Pe de alta parte, regizorul Ohlopkov, cu care de asemenea am avut o foarte
interesantă întîlnire, recunoscînd adevărul ştiinţific şi artistic al formării actorului
după sistemul Stanislavski, afirma în acelaşi timp că mijloacele de exprimare ale

47
www.cimec.ro
■actorului sînt potrivite cu specificul fiecărui teatru, al fiecărei scoli. In această
privinţă, faptul că M.H.A.T.-ul îşi are propria lui şcoală de teatru, este menit să-i
asigure unitatea de metodă şi de stil, lucru ce transpare evident în toate spec-
tacolele lui.
Un foarte interesant punct de vedere ìn problema contemporaneităţii, 1-am
aflat în întîlnirea cu profesorul şi regizorul Markov de la M.H.A.T., care s-a referit
In principal la opera lui Cehov şi la noul fel de interpretare a acesteia, astăzi.
„Lui Cehov — spune Markov — nu-i sînt caracteristice sentimentele mă-
runte. El iubea oamenii, dar nu ìn felul in care a fost înţeleasă de multe ori dra-
.gostea lui perrtru oameni, prin contemplarea suferinţelor omeneşti, prin înţelege-
rea tristeţii şi nostalgiei lor. Ci, dimpotrivă, el iubea oamenii şi vorbea despre
oameni cu asprime. Cehov — socoteşte Markov — are un umor real, deplin, şi
«ìicidecum o umbra de umor, care cade pe planul al doilea sau al treilea."
De aceea, profesorul Markov este de parere că în Trei surori aproape trei
■sferturi din text trebuie să-1 facă pe spectator să rìda.
Nu trebuie să ne temem de rìs, de umor, dar să arătăm în acelaşi timp
tot dramatismul vieţii omeneşti. Aceasta urmărea Cehov şi el izbuteşte să ìmbine
de minune in opera sa aceste două extreme. El considera Livada de visivi o co-
medie veselă şi spunea că spectacolul M.H.A.T.-ului era lipsit de veselie, de umor,
■era prea întins şi nu avea ritm. Găsea că acest spectacol trebuie jucat ìn trei
sferturi de oră. Bineînţeles, el exagéra conştient, dar tinzînd să arate ce ritm viu
trebuie să aibă spectacolele lui, ìn general.
S-a încercat să se considère — ne-a spus mai departe profesorul Markov —
■că Livada de vişini ar putea fi socotità o comédie uşoară. Şi acest lucru este greşit.
Factura pieselor lui Cehov este complexé şi dificilă. S-a vorbit foarte insistent
■despre importanţa planului al doilea. Acest al doilea pian, pus ìn lumina pentru
prima oară de Nemirovici-Dancenko, este acea cantitate uriaşă de experienţă de
viaţă ce se ascunde înapoia cuvintelor textului, şi despre care autorul n-a vorbit
niciodată in mod deschis. Opera lui Cehov este din acest punct de vedere cu totul
-singulară, caci ideea ce o defineşte este tocmai acest dedesubt, acest subtext, de
•care trebuie să ţinem seamă permanent.
Cît priveşte limbajul operei cehoviene, interlocutorul nostru, profesorul şi
•regizorul Markov, a avut de făcut de asemenea unele precizări, printre care aceea
•ça Cehov a scris într-o limbă plină de pozie, chiar dacă textele sînt elaborate în
proză. Această poezie, a subliniat profesorul sovietic, determina caracterul de
poem în proză al pieselor lui. Nici un moment, limbajul cehovian nu este natu­
ralist, ci numai poetic. După ce a subliniat că opera lui Cehov este plină de ac-
ţiune, Markov a făcut o analiză a piesei Trei surori, pentru a sublinia „o parti-
>cularitate a ei".
Aşa, de pildă, în Trei surori, avem de-a face, în realitate, cu trei piese dis­
tincte, înmănunchiate însă strîns într-una singură. Astfel, prima piesă ar fi axatâ
în jurul destinului luì Andrei, al dragostei lui pentru Nataşa şi în jurul episodului
părăsirii ei. A doua ne înfăţişează soarta Irinei, dragostea ei pentru Tuzenbach,
rămînerea ei în singurătate, speranţele şi distrugerea acestor sperante atunci cînd
Tuzenbach moare. Cea de a treia piesă abordează soarta Maşei, relaţiile ei cu
Verşinin.
Profesorul Markov ne-a arătat că Cehov a legat aceste trei piese cu acţiuni
•diverse, făcîndu-le să conveargă către un drum comun, unind aceste trei destine
într-unul singur şi conducîndu-le pe un singur făgaş. Marele merit al lui Cehov
«ste de a fi izbutit să întrepătrundă atît de bine aceste trei acţiuni diferite, ìncìt
«na farà alta nu poate trai in mod izolat.

48
www.cimec.ro
După ce a făcut şi alte analize, ca de pildă a pieselor Unchiul Vania şi
lÀvada de vişini, lectorul nostru a subliniat cît de dinamice sînt textele cehoviene
şi cum predispun actorul, nu la contemplare, la tristeţe şi inertie, ci la un dina-
mism care face ca personajele să trăiască foarte viu. De aceea, regizorul s-a ridicat
împotriva interpretării lipsite de ritm şi presărate cu pauze uriaşe, împotriva unei
aşa-zise interpretări „cehoviste", şi a pledat pentru punerea în scena a operei ceho­
viene într-un mod viu, plin de ritm şi de viaţă, cu preocuparea de a urmări per­
manent tema piesei şi tema fiecărui persona j , spre a do vedi astfel că Cehov era
el însuşi plin de viaţă, de clocot lăuntric, posesor al unui umor puternic.
Am avut eu însumi prilejul să văd spectacolul eu Livada de vişini aşa cum
se prezintă astăzi pe scena şi pot spune că este o demonstraţie ideala de revitali-
zare a spectacolului cehovian. Sînt momente ca acela în care actorul Lukianov,
interpreţul lui Lopahin, striga triumful burgheziei care începea să înlăture mo-
şierimea, ca şi acela în care el intra în posesia livezii, momente ce sînt redate
farà vulgaritate, fără stridente. Personajul ajunge aci să domine întreaga scena, în
timp ce într-un colţ, Ranevskaia —- înfrîntă şi cu lacrimi în ochi — exprima decă-
derea clasei sale. Desi Lopahin, cìnd sta de vorbă cu Ranevskaia. vădeşte o oarecare
compătimire, atunci cìnd ìnvinge, devine crud.
De altfel, la M.H.A.T., am putut confrunta în practice părerile lui Markov.
Am stat de vorbă şi cu Livanov şi cu Stanìtin, la repetiţia cu Pescăruşul, la care
am asistat. Am înţeles şi mai limpede din cele văzute acolo, ca şi din discuţii, că
ei se străduiesc să interpreteze ìntr-un fel nou pe Cehov, că acest efort, această
preocupare este a ìntregului colectiv al M.H.A.T.-ului, că profesorul Markov a
îzbutit în această privintă — a încercării de a descoperi sensuri noi în opera lui
Cehov — o sudare a ìntregului colectiv.
La Leningrad, am avut prilejul să stăm de vorbă cu regizorul Akimov de la
Teatrul de Comédie. Una din cele mai interesante problème pe care le-am dezbătut
cu el a fost aceea a muncii duse în teatrul său cu tinerii dramaturgi. Acest teatru
a organizat un cenaclu, în care ìntregul colectiv lucrează cu tinerii autori, de
fapt un grup de vreo 12 tineri care s-au intégrât aproape cu totul în viaţa tea-
trului, urmărind să-i cunoască toate „secretele", problemele şi nevoile.
Akimov ne-a spus că el însuşi, alături de ìntregul colectiv, lucrează şi ve-
ghează la creşterea muncii acestor tineri, asistìnd la analizarea şi discutarea in cadrul
colectivului, a lucrărilor pe care ei le propun a fi jucate. Rezultatul acestei munci
ìncepute acum doi ani este lansarea unor piese ca Fotoliul 16 sau Scurtă convor-
bire, precum şi a altor cinci comedii sovietice, dintre care unele se joacă şi în
alte ţări. Exista un paradox, ne spunea Akimov : „Dacă în domeniul ştiinţei, eel
care ştie îi învaţă pe cei ce nu ştiu, în teatrul nostru, cei care nu ştiu să serie,
pot să-i înveţe să serie pe alţii, şi în acest sens, noi ne străduim să aflăm ce vrea
scriitorul nostru să spună şi să-1 ajutăm să facă acest lucru cît mai bine".

L-am întrebat pe regizorul D. D. Neleanu ce spectacole a văzut la Moscova


în acest timp, dacà a avut discuta cu realizatorii lor, eu membrii colectivului de in­
terpreti, şi dacà ne poate face unele generalizări.
Am văzut printre altele Bătălie în mars şi A treia, patetica, la M.H.A.T.,
unde am putut remarca încă o data, tendinta permanente a M.H.A.T.-ului, de a
pătrunde în adîncurile textului şi de a crea personaje eu o psihologie complexé,
puternică, de a individualiza cît mai pregnant chipul eroilor. în peisajul teatral
moscovit, aceasta dă o nota particulară Teatrului M.H.A.T. Faptul de a fi putut
să văd Bătălie în mars pe două scene, la M.H.A.T. şi la Mossoviet, mi-a îngăduit

«. — Teatrul nr. 2 49
www.cimec.ro
constatari foarte utile in ce priveşte stilul de muncă al celor două teatre. Aşa, de
pildă, Mossovietul, pornind de la dramatizarea aceluiaşi roman, alege ca pivoţi
ai spectacolului alte momente decìt M.H.A.T.-ul, insistìnd de pildă asupra scene-
lor din pare sau asupra momentelor lirice ale tinerilor. La M.H.A.T., toate aceste
momente tree pe planul al doilea, eroii apărînd în schimb mai complex trataţi şi
purtînd idei distincte. De aceea, la M.H.A.T. am putut vedea o mai profundă
traire a eroilor.
Spectacolul M.H.A.T.-ului este pus in scena de un tînăr regizor, Maniukov,
care a fost ajutat în cursul montani de către artistul poporului Stanîţin, precum
şi de ìntregul colectiv. De altfel, ţin să remare o preocupare, foarte evidentă la
M.H.A.T., aceea a promovării tineretului. Dar şi aceasta se face mergìnd tot pe
stilul M.H.A.T.-ului, pe modul lui de a pregati spectacolul. Se observa însă aci,
din plin, un suflu nou, care vine să stimuleze ìntregul colectiv. Pe această linie,
întîlnirea cu Kedrov a fost interesantă. Regizorul M.H.A.T.-ului a ţinut să ne spună
că în ultima vreme au intervenit inovaţii chiar şi în durata de pregătire a unui
spectacol. Astfel, se pune accentui pe aducerea mai grabnică pe scena a piesei, prin
scurtarea perioadei de sedere la masă la numai cîteva zile. în felul acesta se ajunge
la realizarea unui spectacol în trei-patru luni, în maximum şase luni la textele
cele mai grele. Kedrov ne-a dat şi un exemplu, spunînd că el nu s-a ìncumetat
să monteze Pescăruşul în trei luni, lucru pe care, în schimb, s-a oferit să-1 facă
artistul poporului Stanîţin.
Am căutat, din vizionarea spectacolelor, să-mi dau seama de profilul teatrelor
moscovite şi am putut constata că la Moscova, în profilarea teatrelor, se ţine seamă
cu osebire de felul cum regizorul şi colectivul găsesc că au ceva de spus ìntr-un
chip originai, în privinţa textului. Profilul ìncepe deci de la înţelegerea aceasta
a unui text dramatic. Şi aci, faptul — de care pomeneam şi mai sus — de a fi
văzut unele piese montate pe mai multe scene mi-a fost de mare ajutor spre a
putea să discern ce anume diferenţiază aceste teatre. Am văzut, de pildă, Po-
veste din Irkutsk de Arbuzov pe scena Teatrului „Vahtangov", în regia lui Eugen
Simonov, primul regizor al teatrului. Am putut să revăd apoi piesa la Teatrul
„Maiakovski", în regia lui Ohlopkov (de altfel, această piesă se află la ora actuală
in repetiţie la alte două-trei teatre, ìntre care şi M.H.A.T.).
M-a interesat să văd cum a înţeles textul şi cum a conceput imaginea scenica
Ohlopkov, şi cum a făcut acest lucru Eugen Simonov. La „Vahtangov", Simonov a
adus textul în scena pe o linie de mare sobrietate şi simplitate ; la „Maiakovski",
Ohlopkov 1-a înţeles şi 1-a exprimât printr-o abundenţă de mijloace de expresivi-
tate scenica, uneori în afara necesităţilor textului. Simonov realizează spectacolul
pe turnantă, deasupra căreia se înalţă un „drum al vieţii", o potecă de lemn, care
porneşte din fundul scenei şi se ridica pînă la aproximativ trei metri deasupra ei.
Prin rotirea acestei fumante şi a acestui „drum al vieţii", se aduc în fata publi-
cului, situate de fapt sub „drum", decorurile cerute de text, care sìnt foarte stilizate
şi sugestive, şi care apar însoţite de proiecţii pe fundal evocìnd locul de muncă,
şantierul, un excavator etc. în general, se folosesc elemente de decor foarte eco-
nomice dar foarte sugestive, în ciuda aparenţei de zgîrcenie de mijloace.
La „Maiakovski", Ohlopkov a înţeles să plaseze în fundul scenei, în stìnga şi
în dreapta, doua piane uriaşe, iar lîngă prosceniu, alte două. Prin mi j locul scenei
trece „drumul vieţii". în fundul scenei, patru şiruri de scaune, ocupate de actori
şi de public. Din „drumul vieţii" porneşte un podium care coboară în fosă. Peste
fosă e construit un podeţ cu balustradă, pe care se joacă ; apoi, peste scaune porneşte
un fel de punte japoneză prin sala. Aci, în ciuda unei simplităţi care ţine de faptul
că lipseşte decorul aglomerat, avem în realitate de-a face cu o aglomerare, deoarece

50
www.cimec.ro
predomina elementul tehnic. Mi-am putut da seamă că ceea ce-1 caracterizeazà
pe Ohlopkov este un temperament tumultuos şi o fantezie debordante, dar că
regizorul nu elimina ìntotdeauna lucrurile de prisos spre a realiza o reală simplitate.
Din vizionarea ambelor spectacole cu această piesà, am înţeles că textului lui
Arbuzov îi convenea mai mult o montare simplă, aşa cum s-a realizat la „Vah­
tangov". Lucru care nu convenea, pe de alta parte, unei piese cum este Aristocraţii
de Pogodin, de pildă. Caci, a trata piese diferite în acelaşi fel, cred că este greşit,
întrucît nu se sezisează spiritul şi specificul piesei. Nu pot contesta, totuşi, unitatea
stilistica ce exista la Teatrul „Maiakovski". Actorii se comporta unitar eu prezen-
tarea plastica a spectacolului. Ei vin în scena cu mult temperament şi cu o mare
fantezie, încadrîndu-se astfel mediului plastic printr-un anumit patos, aş spune,
grandilocvenţă. Aşa încît, nu s-ar putea afirma că actorul joacă altfel decît cadrul.
Ceea ce, în ultima analiză, ne poate duce la constatarea că echipa Teatrului „Maia­
kovski" îşi spune un punct de vedere propriu în privinţa oricărui text.
Teatrul „Vahtangov", pe de alta parte, se caracterizeazà printr-o linie dina­
mica şi suplă în interpretare şi montare, prin simplitate şi sobrietate, prin folosirea
cu mare economie a mijloacelor de expresie. De aceea, la acest teatru, textele sînt
înţelese în mod foarte interiorizat. punîndu-se accentui mai mult pe elementul
psihologic al personajului. Acest lucru 1-am putut constata cel mai bine în spec­
tacolul eu dramatizarea Idiotului după Dostoïevski. La „Vahtangov", spectacolul
merge exploatînd filonul de aur, de conţinut, al acestei capodopere, în timp ce pe
scena Teatrului de Dramă din Leningrad, condus de Tovstonogov, Idiotul nu izbu-
teşte să se ridice la o prea mare altitudine artistica. Din această opera a lui
Dostoïevski, din acest uriaş material de viaţă, Teatrul „Vahtangov" a izbutit să
scoată factorul esenţial, determinant. Griţenko, în rolul lui Mîşkin, a realizat un
personaj plin de nobleţe sufletească, de modestie, timiditate, cu o mare caldura şi
eu o mare puritate morală, şi care intra în conflict cu mediul, cu societatea aris­
tocratica în care trăieşte. De aceea, nebunia care-1 cuprinde pe Mîşkin este rezul-
tatul inadaptării la acest mediu corupt, cu care intra în conflict şi nu poate realiza
un compromis moral, lucru care pînă la urmă îi pricinuieşte o adîncă frămîntare
şi dezechilibrul din care nu mai poate ieşi.
Tovstonogov, pe de alta parte, a ìncercat o dramatizare proprie. Iar în spec-
tacol, a realizat un Mîşkin care, ieşit din spital, este încă bolnav, gesticulează dez-
ordonat şi ciudat, are reacţii stranii faţă de oameni, ce denota o lipsă de echilibru
sufletesc. De aceea, ca o concluzie, nebunia lui este actul firesc al unui om bolnav,
iar cauzele sociale care-I fac să fie victimă, rămîn palide. Se poate spune că Tov­
stonogov a luat materialul operei dostoievskiene, încercînd să-1 privească doar prin
aspectul psiho-patologic.
lata, aşadar, cîteva reflecţii pe marginea spectacolelor pe care le-am văzut
la Moscova şi Leningrad, fără să izbutesc să cuprind toată bogăţia de manifestări
teatrale, nici măcar a unuia din cele două mari oraşe sovietice. înainte de a ìn-
cheia, aş vrea să subliniez că actuala stagiune se caracterizeazà printr-o mare di
versitate de spectacole, interesante şi pilduitoare, care reflectă o viaţă artistica pro-
fundă şi complexé. Şi n-aş putea ìncheia mai cu folos decît urîndu-le oameniloi
nostri de teatru — de la tehnicieni pìnà la actori şi regizori — sa ia contact în numàr
cìt mai mare cu experienţa teatralà sovietica, pentru a învăţa direct de la sursà.
www.cimec.ro
■UI0UG su u u n i i u

M. Radnev
AURA BUZESCU

„Personajul interprétât mă urmareste ca o umbra, imi produce insomndi... Seri


de-a rîndul, replicale se întretaie in minte ca o înorucişare neobosită de spade, iar
ìn fine, cìnd am speotacol, nu sînt preocupată decît de roi. Sînt prima la cabina şi
mainte de a intra în scena, recdtesc în întregime toată piesa..." ; „Rolul Anuţei (din
Ion — n.r.) nu e ndcd mare, nici ceea ce se cheamă un roi ©ras. E însă un roi foarte
greu. De aceea îmi place să-1 joc..." ; „Numai rolul bine studiat, numai creaţia ade-
varata contează"...
Munca îndîrjită, probitatea absolută faţă de profesiunea pe care şi-a ales-o
caracterizează — după cum reiese şi din aceste cîteva declaraţii făcute în decursul
anilor — întreaga carieră artistica a Aurei Buzescu. Artista adaugă însă la
această muncă şi un simţ înnăscut al scenei. Ochii mari, expresivi, glasul catifelat
şi muzical dau artistei un farmec deosebit. Dar Aura Buzescu a devenit „actriţa
superioară multelor şi marilor ei calităţi" (aşa cum foarte adevărat spunea Lucia
Demetrius într-un medalion închinat ei), deoarece nu s-a limitât la însuşirile sale
naturale — fapt destul de frecvent ìn lumea actorilor —, ci s-a străduit toată viaţa
să le completeze prin studierea asiduă, minuţioasă, a personajelor ìntruchipate.
Din 1914, cìnd a débutât, şi pînă astăzi, irealismul a fost crezul ei artistic
fundamental, dominanta princdpală a oreaţiei sale. Cine şi-ar mai amanti astăzi de
Ofelia din Hamlet, de Hedwiga din Rata sălbatică, de Margareta din Faust, de
Elisabeta din Maria Stuart, sau de Lavinia din Electra — ca să pomenim numai

52
www.cimec.ro
cîteva din rolurile jucate mai de mult — dacă interpretarea acestor personaje nu
s-ar fi caracterizat printr-un profund realism ?
Retorismului searbăd, teatralismului găunos, şarjei ridicole, care bîntuiau în
teatru în timpul regimului burghezo-moşieresc, Aura Buzescu — alături de alţi
mari actori ai nostri — le-a opus întotdeauna trăirea organica, sincera, a rolului,
îmbinată cu o mare sobrietate a mijloacelor de expresie.
în adevăr, cercetînd cronicile consacrate pieselor ìn care Aura Buzesou a jucat
ìnainte de eliberarea ţării de sub jugul fascist, constatam — ìn ce priveste arta ei
interpretativa — frecvenţa termenilor edificatori ca : simplitate, forţă dramatică,
interiorizare, economie de gesturi, armonie. „Sensibilitate, duiosie, putere drarna-
tică, toate redate cu o simplitate clasică, au impresionat profund" (ìn Rata sălbatică
de Ibsen). „D-na Aura Buzesou a dat adâncime tragediei Anei, ìmitr-o impresionantă
reţinere de gesturi" (în Ion — dramatizare de M. Sorbul după romanul lui Liviu
Rebreanu). „Interpreta s-a evidenţiat printr-o sensibilitate extraordinară şi o admi-
rabilă interiorizare a personajului" (in Mirra de Alfieri). „Armonioasă, clară, calma,
cu o economie de gestori, cu sdmplicitate de glas — avea chemarea stranie, depor­
tata şi imperioasă a iubirii. O .transfigurare actoricească emoţionantă"... (cronica de
Mihail Sebastian la Karl şi Anna de L. Frank).

* * *

După 23 August 1944, ìnnoirea teatrului nostru, modificarea structurale a


repertoriului, fundamentarea realismului ìn interpretare au ìnsemnat pentru fiecare
actor o cotitoră decisiva în cariera lui. Chemarea partidului, adresată oamenilor de
artă, de a reda in imagini veridice noul conţinut al realităţilor noastre, nu putea
să găsească decìt ce! miai amplu ecou in conştiinţa unei actriţe care şi-a făcut din
exprimarea adevărului, din oglindirea fidela a vieţii — crezul ei artistic. Talentol
Aurei Buzescu a putut, într-adevăr, să ajungă in anii acestia la o maxima infiorare,
deoarece metoda sa de creaţie — trăirea vie, organica, a rolului — şi-a căpătat
autentica prétoire.
încadrîndu-se, de la ìnceput, in procesul de transfortmare al teatrului nostru,
Aura Buzescu a ştiut în acelaşi timp să-şi îmbogătească mijloacele de expresie,
mai cu seamă după însuşirea experientei dnovatoare a teatrului sovietic şi cu pri-
lejul interpretării personajelor noii dramaturgii revoluţionare.
Interpretînd-o pe Maliutina, instructoarea de partid din piesa lui Alexandr
Stein O chestiune personale, Aura Buzescu ne-a oferdt astfel un model de înţele-
gere justă a structurii sociale şi umane a unud personaj. Particulairitătile jocului
ei, care i-au adus in decursul ìndelungatei sale cariere atìtea izbìnzi aiiàstice, şi
anume puternica interiorizare, desăvîrşita sobrietate, maxima concdziune a gestu-
rilor, logica stringente a mişcărilor, i-au servit de asta data la redarea virtuţilor
superioare ale personajului. Nimic nu putea sluji mai bine .reliefarii nobleţei morale,
înţelepciunii şi modestiei eroinei, decìt mijloacele de expresie ale unei artiste care
nu ştie ce e emfaza, retorismul şi granddlocventa gesturilor. O Maliutina zugrăvită
cu abuz de mişcări, cu ostentaţie, ar fi anulat mesajul piesei, caci in intenţia auto-
rului, personajul activistei de partid înitruchiipează, in cel mai înalt grad, calităţile
deosebite ale comuniştilor. Puterea de convingere a Maldutinei, ascendentul ei moral
asupra celor din jur izvorăsc din .tactul şi înţelegerea cu ca.re ştie să aprecieze orice
situaţie, din fermitatea înţeleaptă cu care-şi apără opiniile. Intransigenţa ei nu e
rigida ; dimpotrdvă, ìntreaga sa fiinţă, fiecare gest, fiecare rnişcare respira imensa
drago&te fata de oameni, marea ei caldura sufletească. în numele acestei dragoste,
Maliutina e necruţătoare ou drnpostorii, laşii şi carderiştii, cu toţi ced care nu s-au
dezbărat de moravurile tirecutolui. Datorită Aurei Buzescu, întregul tablou — sin-
gurul de altfel in care apare — a căpătat o elevaţie deosebdtă. Remarca autorului
piesei asupra interpretei este edificatoare : „In limitele unui roi destul de scurt, a
ştiut să redea cu o extraordinară fdneţe şi putere de convingere, personajul acti-
x'dstei de partid, cu toată umanitatea lui" (sublinierea noastră).
Cu aceeaşi economie de mijloace, cu aceeaşi simplitate a dat viaţă Mariei
Buznea din piesa Anii negri de Aurei Baranga şi N. Moraru. Personajul acesta
are două scurte apardţii : prima, la ìnceput, ìndeplinind cìteva marunte obligaţii
casnice, şi a doua, aproape de sfîrşit, in scena confiruntării cu inspectorul de poliţie,
cìnd rosteste doair cìteva cuvinte. Din cìteva repldci însă, Aura Buzescu a creat
o prezenţă care domina spectacolul. Prezenta, socotea Charles Dullin, înseamnă să

53
www.cimec.ro
Aura Buzescu (Doamrta So-
kolova) şi Marietta Decu-
lescu (Sofia) In „Cei din
urmă" de Maxim Gorki —
Teatrul National „I, L. Ca-
rugiole"

umpli spaţiul scenic, să devii absolut necesar. E o calitate discreta, care emana
din suflet, iradiază, impune. în scena confruntării, artista şi-a dovedit prezenţa in
special prin „monologul ei interior". încercînd s-o convingă să-şi reounoască fiul,
inspectorul vorbeste tot timpul, e cìnd mieros, cìnd ameninţător. Maria Buznea tace
însă tot timpul şi nici atunci cìnd e adus fiul ei, nu spune vreun cuvînt ; aceeaşi
tacere şi cìnd aude, din camera alăturată, cuoi e maltratat. Abia la aflarea vestii
morţii lui, scoate un strigăt ìngrozitor, de disperare. Trebuie să ounosti in profun-
zime lumea interioara a personajului ìntruchipat, trebuie să intri pe deplin in
„pielea" lui, pentru ca să exprimi, doar prin intermeddul mimicii, aşa cum face
Aura Buzescu in această scena, o variata gamă de idei şi sentimente. Chipul expresiv
al artistei, pe care se puteau citi minia, groaza, cumpldta durere, a fost mai eloc-
vent decìt un tarent de cuvimte. Iar strigătul ei, de un dramatism zguduitor, nu
suna in nici un fel a neputinţă : dimpotrivă, suna ameninţător la adresa societătii
ce-şi permitea să comită asemenea fărădelegi.
Un rol asemănător detine actualmente Aura Buzescu in pdesa lui Maxim Gorki,
Cei din urmă. Fata de „cei din orma", fata de acesti ultimi exponenti ai unor
clase descompuse, Sokolova are un mare ascendent, izvorìt din conceptia ei ìna-
intată asupra rosturilor omului in societate. Artista a izbutit pe deplin să sublinieze
nobletea morală a personajului, creìnd un contrast elocvent in tre lumea Sokolovei
şi cea a Kolomiitevilor. Sobră, reţinută in mişcări şi gestori, ea impune, din mo-
mentul in care ìncepe să vorîsească, prin tăria convingerilor sale, exprimate atìt
de laconic in cuvintele : „toti oamenii cinstiti din Rusia sînt revoluţionari". Inter­
preta Sokolovei a stiut sa ne arate că înaltul piédestal moral pe care se află eroina
n-o izolează de lumea înconjurătoare, ci, ddmpotrivă, o face mai sensibile la dra-
mele petrecute in societate. Modul bestiai, de pildă, in care Ivan Kolomiitev îşi tra-
tează fiul o doare, îi xăneşte propria demmitate de marna. Ca şi Maria Buznea,

54
www.cimec.ro
Aura Buzescu (Văduva Bohn)
, şi Victor Moldovcui (Tînărul
Bohn) în ,,Cel din Dan-
gaard" — Teatrul National
.,,/. L. Caragiale"

eroica marna din Anii negri, chipul Sokolovei ne-a devenit apropiat prin omenia
şi generozitatea sufletească, dăruite de interpreta.
Complexitatea şi plenituddnea cu care actriţa a ìntruchipat aceste figuri lumi-
noase, le-arn regăsit, pe alt pian, şi ìn interpretarea unor personaje demne de
dezaprobarea noastră. A spune că, jucînd roluri negative, a évitât schematismul şi
simpliiicarea, este piea puţin. Ea a reuşit să redea esenţa socială a acestor per­
sonaje, relevînd ìntreaga personalitate, cu multiple faţete, a eroinelor interpretate.
Pe doamna Bohn, mica moşieriţă din piesa Cei din Dangaard de Martin An­
dersen Nexò, Aura Buzescu a ìntruchipat-o ©a pe o femeie cu reale însuşiri, un
fel de Vassa Jeleznova, care, oricìt de „corectă" ar fi ìntr-un anume sens, nu poate
depăşi limitele intereselor ei de exploatatoare. Se indignează sincer cînd fiul său
se poartă urìt cu unul din argaţi, ajuns infirm în urma bătăii primate de la soţul
ei, pe fata din casa o tratează cu bunăvoinţă, escrocheriile şi falsurile comise de
acelaşi fiu le condamna vehement, fără ipocrizie. Dar toate aceste „calităţi" ale ei
au o limita precisa, limita intereselor de clasă, de posesoare a unei ferme, pentru
care nimic nu este mad important decît menţinerea dominaţiei absolute asterà pro^
prietăţii. Exemplul eel mai concludent îl oferă modul în care actriţa a redat ati-
tudinea moşieresei faţă de primul ei argat — Per. Simpatia doamnei Bohn faţă de
■el are motive bine determinate : însuşirile incontestabile ale lui Per sînt recunos-
cute doar în măsura în care-i folosesc pentru a dirija treburile gospodărdei şi a
potoli revendicările celorlalţi argaţi. După o discuţie cu Per, în care ou lacrimi în
ochi îl implora să n-o părăsească, reamintindu-i tot ce a făcut pentru el, pJeacă
din camera ; ìn privirea dispreţuitoare pe care i-o aruncă în imomentul cînd acesta
era ìntors cu spatele, ni s-a dezvăluit dintr-o data trufia nemăsurată a proprie­
t a r y de ferma, pentru care argatul, oricìt de „mărinimos" s-ar fi purtat cu el, tot
servitorul ei ramine. Interpreta 1-a ajutat astfel pe spectator să înţeleagâ că n-are

55
www.cimec.ro
de ce sa regrete sfîrşitul doamnei Bonn : declinili acestei mici proprietare rurale
nu se datorează numai trufiei şi egoismului sau, ci unor cauze social-economice
obiecţive — e vorba de apariţia mani propoetăţi capitaliste la sate — dar odată
cu ddspariţia ei, se împuţinează numărul exploatatorilor care, sub niantia virtuţii si
a onestităţii, îşi urmăresc foarte precis meschinele lor interese de clasă.
In rolul Suzanei Manea-Voineşti, descendenta unei vechi familii boiereşti
(din piesa Luciei Demetrius Arborele genealogie), Aura Buzesou a conturat por-
t-retU'l unei femei aprige, notante, cu o voinţă de fier, izbutind să secata în evi­
dente personalitatea compdexa a acestei boieroaice. Fiul Suzanei e un tînăr savant,
apreciat de regimul democrat^popular, care i-a acordat excelente condiţii de viaţă
şi lucru. Fiind mereu lîngă el, martora permanentă a activităţii acestui tinăr cinstit r
dornic să contribuie cu toate forţele lui la dezvoltarea ştiinţei, ar avea posibilitatea
să se încadreze în ritmul noii societăţi, să înţeleagă procesele transformatoare
petrecute în jurul ei. La un moment dat, cuceriţi de personalitatea Suzanei, sîntem
tentati să credem că un asemenea ora îşi va urma totuşi fiul, va sprijini, alături
de al, noua orìnduire. Dar actriţa ştie totodată să strecoare cu subtilitate unele
accente care ne .permit să ìntrevedem tara fundamentală a acestei femei : egoismul
feroce, orgoliul bolnav. Cu cìt apreedem mai mult inteligenţa şi forţa Suzanei, cu
atît condamnăm nimicnicia scopurilor ei, mediul decrepit şi falsa armonie în care
se complace. Egoismul, lipsa oricarui sàmtamìnt social, dorinţa nestăpînită de a fi
ascultata îi întunecă min'tea, ìi restrìng orizontul. Prin jocul ei profund nuanţat,
interpreta a izbutit sa ne facă să înţelegem declinul ipersonajului : infatuarea ire-

Aura Buzescu (Maria Buz-


nea, G. Calboreanu (Mihai
Buznea) si Ion Finteşteanu
(Puiu Gheorghian) în „AniC
negri" de A. Baranpta şi N.
Moraru — Teatrul National'
„I. L. Caragiale"
www.cimec.ro
Aura Buzescu (Elisabeta) in
„Maria Stuart" de Schiller
— Teatrul National din
Bucureşti

mediabilă, egocentrismul Suzanei Manea-Voineşti — consecinţe, desigur, ale originii


sale sociale — o izolează in cele din unmă de tot ce e sănătos şi in plină dezvol-
tare, ìnchizìnd astfel lumii pe care o reprezintă, orice perspectìva de dăinuire.
Biruinţele artistìce repurtate de Aura Buzescu ìn interpretarea repertordului
contemporan, ìn ultimii ani, autenticitatea si convingerea cu care a conturat profilul
unor eroine de tip nou, revoluţionare, cì.t şi luciditatea critica manifestata in demas-
carea sugestivă a unor figuri ale vechii lumi, se datorează nu numai măiestriei
sale, ci şi faptului că însuşirilor ei artistice deosebite li s-a adăugat — aşa cum-
arătam înainte — înţelegerea esenţei sociale a personajelor. Această capacitate de
intruchipare la nivelul contemporaneităţii, artista a demonstrat-o şi in interpretarea
unor roluri din teatrul clasic.
Modul ìn care a redat-o pe _£oneral din Regele hear de Shakespeare ne-a
dovedit că Aura Buzescu a înţeles trăsătura esenţială a tragicului Shakespearean :
lupta acerba între forţele luminoase ale umanismului şi cele ìntunecate ale despo-
tismului feudal.
Rìnd pe rìnd, de la scena tronului, cìnd cu dulcegarie prefăoută şi modestie
afectată ameţeşte inima credula a tatălui, trecînd apoi la scena cu Edmund — unealta
ultimelor ei fărădelegi — in care devine marea curtezană ce seduce, şi culminìnd
cu strigatele de neputinţă din final, cìnd Goneril pierde tot ce spera să aibă, Aura
Buzescu a ştiut să redea gama complexé a unei iiinţe posedate de pasiunea nimi-
cirii, a unui geniu al răului. Odată cu natura sociale a conflictului, actriţa a intuit
deosebit de bine speoificul eroilor shakespeareend, complexitatea lor sufletească,
manifestata prin treceri rapide de la un sentiment la altul. Fara a uza de efecte
„tari", de dezlănţuiri expilozive, cu sobrietatea-i binecunosoută, cu jocul ei concen­
trât, Aura Buzescu a desfăşurat înaintea noastră varietatea faţetelor personajului
Shakespearean. în scena cu Edmund, ea este femeia pătimaşă, calda, captivantă,
pentru ca imediat după aceea, in confruntarea cu Albany, cìnd Goneril il împroaşcă
cu tot veninul ocărilor ei ©rosolane, femeia plină de vrajă să se transforme sub
ochii nostri ìntr-o stìncà a disp<retului şi urii.
Ìn ultimii ani, Aura Buzescu ne-a dăruit şi alte oreaţii care vor ramine,
desigur, multa vreme in memoria spectatorilor. Sonia din Unchiul Vania sau Olga
din Trei Surori i-au prilejuit sondarea adìnourilor solfieteşti ale eroinelor ceho-
viene. Rostite de Aura Buzescu, cu vintele Olgăi din finalul piesei : „Dragele mele
surori, viaţa noastrâ nu s-a sfîrşit ! Incă puţin, şi vom şti de ce trăim", au avut
o rezonanţă profundă, au transmis semnificatiile tulburătoare ale profeţiei auto-

57
www.cimec.ro
rului. Fidelă interpreta a dramaturgiei originale, artista a creionat ìn linii pre­
cise, ferme, chipul savantei din Iarbă rea de Aurei Baranga, redìindu-ne convin-
gător ìnaltul nivel de conşt iintă al acestei femei. Pe marna îndurerată din Hanul
de la răscruce de Horia Lovinescu nu ne-am putea-o ìnohipui altfel decìt sub tra­
saturile dure, de o expresivitate intensa, ale actriţei, care ne-a oferit o creaţie
tragica impresionantă.
La capătul acestor consideratili asupra artei interpretative a Aurei Buzescu,
am putea fi întrebaţi : ìn ce consta trăsătura esenţială, distinctive, a jocului ei,
graţie căreia o recunoaştem de la primele replica ?
Credem că amprenta specifica a creaţiilor ei o dă modul adînc interiorizat în
care-şi concepe rolurile. Personajele făurite de interpreta nu conving prin mdşcare
dezinvoltă sau gesticulaţie abundentă, ci prin sobrietate şi reţinere. S-ar putea
spaine ca pentiru dnterpretarea fiecărui roi, actriţa ddspune de un bogat capital de
idei şi sentimente, pe care-1 cheltuieste însă cu mare economie.
Perspectiva lăuntracă asupra rolurilor ex,plică şi identìficarea artistei cu per­
sonajele create. în teatrul romînesc sînt puţine acriţe comparabile cu Aura Bu­
zescu ìn privinta oontopdrii cu personajele interpretate. Maliutóna, doamna Bonn
sau Goneril trăiesc mult timp in memoria noastră, pentru că interpreta, dăruin-
du-li-se total, a izbutit să le confere însăşi plenitudinea vieţii.
* * *

Aura Buzescu este nu numai o artista în plină desfăşurare a talentului ei, ci


şi un om care s-a intégrât in mersul impetuos al societăţii. Iat-o luìnd cuvìntul de
la ìnalta tribuna a congreselor păcii, iat-o împărtăşindu-şi in presa şi simpozioane
vasta ei experienţă, iat-o in nobila postura de profesoară, de educatoare a tinerei
generaţii. Cine-i cunoaşte dragostea şi conştiinciozitatea cu care îşi urmăreşte elevii
mult timp după absolvirea institutului, cine-i cunoaşte pasiunea pe care o pune in
îndrumarea lor, chiar dacă unii din ei sînt aproape „nume consacrate", va aprecia
conştiinţa înaintată a artistei, manifestata deopotrivă şi pe scena şi in viaţa sodala.
Artista a poporului — suprema distinoţie cu care statuì nostru onorează oa-
menii de anta — Aura Buzescu se află in plana putere creatoare, preţuită mai
mult ca ndciodată in trecut.

www.cimec.ro
PROBLEME SI CAI ALE EFlCIFNŢEI ARTISTICE

Irina Anisimora-Vulf
maestri* emerit al artei din R.S. F.S.R.

EDUCÎND VIITORII ACTORI'


Problema învăţămânituhii teatral în ţara noastră, în Undunea Sovietica, preo-
cupă intens pe toţi oamenii de teatru. E şi firesc ca atenţia artistilor din generaţia
vîrstnică să fie îndreptată asupra educării tineretulud nostru teatral, întrucît de
rezolvarea acestei problème depinde nu numai prezentul, ci şi viitorul teatru­
lui nostru.
Este necesar ca sistemul de învătămint să fie astfel organizat încît să satis-
facă şi exigenţele actuale aie poporului faţă de oamenii de teatru, dar să prevadă
şi să asigure în acelasi timp şi cerintele zilei de mîine. în faţa noastră, profesori
şi pedagogi ai institutelor de teatru, se ridica astfel o serie de problème serdoase
şi pline de răspundere pe care ne strădudm să le rezolvăm teoretic şi practic în
activitatea cadrelor şi a asociaţiilor de cercetări ştainţifice, atrăgînd în această
muncă pe studenti şi pe tinerii aspiranti.
Folosdnd materialul acumulat prin activitatea Institutului de Stat de Artă
Teatrale „A. V. Lunaciarski" din Moscova (G.I.T.I.S.), unde ruerez de mai mulţi
ani ca docent la catedra de regie, voi încerca să înfăţişez în cele ce urmează, cum
concepem şi cum traducem noi în viată această importantă opera.
Institutul ,.A. V. Lunaciarski" are următoarele facultăţi : actorie, regie, cri­
tica teatrală, balet, precum şi secţia de comédie muzicală. Facultatea de actorie,
pe lîngă formarea viitoarelor cadre de actori ad teatrului rus, şi-a laut sarcina să
pregătească şi cadi'ele necesare popoarelor statului nostru multinational. De aceea,
în afară de secţia rusă, ea dispune şi de o serie de studiouri nationale, ca : turkmen,
adîghei, başkir, eston etc. în felul acesta „Ghitis" — aşa cum se intitulează prescurtat
institutul nostru — trimite anual în toate raioanele, chiar şi în cele mai îndepăr-
tate ale urdaşei noastre ţări, pe absolvenţii săi. Aotori, regizori, critici teatrali,
maestri de balet — iată armata oamenilor de teatru pe care ìi creste „Ghitis".
Anul 1958—1969 este deosebit de important pentru istoria dezvoltării peda­
gogici teatrale. Este vorba de posibdlitatea apropierii de viaţă a studenţilor nostri,
In vederea îmbogătirdi artei lor cu mijloacele cele mai corespunzătoare unei dez-
văluiri profunde a contemporaneităţii noastre. Ni se părea extrem de important
să alcătuim un sistem de educaţie prin care cunoştinţele teoretice, predate la
•diferite discipline speciale, să poată fi verificate practic în teatre.
Reorganizarea învăţămîntului superior a constituit pentru institutele noastre
teatrale o măsură necesaxă, care ne-a ajutat să rezolvăm o serie întreagă de pro­
blème concrete. Publicarea articolului Pentru o strînsă legatura a literaturii şi
artei cu viaţa poporului, precum şi cuvîntările lui N. S. Hrusciov, ţinute la cel
de-al III-lea Congres al scriitorilor şi în staniţa Veşenskaia, ne-au dat curaj în
modul de a pune şi de a rezolva problemele la care ne gìndeam. Catedrele noastre
au trecut la revizuirea programei fiecărei facultăţi şi, astfel, activitatea institu­
tului a fost înnoită in cursul anului trecut.

* Articol soris pentru reviita „Teatrul".

59
www.cimec.ro
Aş vrea să vă prezint pe scurt sohimbărdle care au avut loc în metodele
de înivăţămîint, oprdndu-aiiă mad mult asupra experienţei faoultăţii de regie, unul
din domeniile de mare răspundere din viaţa teatrului, care necesită cea mai se-
rioasă pregătire a cadrekw. . -
Vechea programă a acestei facultăţi prevedea următoarele posibilităţi prac­
tice de apropdere de munca teatrului :
1. In anul III, studentii luau contact ou munca atelierelor unui teatru de
frunte din Moscova, cunoscînd activitatea personalului tehnic atît la repetiţiile din
timpul zilei cît şi seara, la spectacole. Pentru aceasta se numea un conducător,
ales din teatru, de cele mai inulte ori inspeotorul de scena, care ajuta grupul
de studenti ce i-a fost încredinţat, să folosească cît mai productiv această cu-
noaştere.
2. In semestrul doi al anului IV, studenţii erau repartizaţi la diverse teatre
din Moscova, astfel încît participînd la repetiţiile unuia sau altuia dintre maestri,
să poată studia metodele lui de regie. Dar această practice, ou toate că era legata
profesional de munca teatrului, ìi determina pe studenti să se transforme în sim-
pli contemplatori ai activităţii regizorilor şi actorilor.
3. Abia în ultimul an — anul V — ìnainte de ìnceperea cursurilor (prevă-
zute la 1 noiembrie), se realiza aşa-numita practice studenţească, „prediplomă".
Studentii erau tramisi în acele orase în care aveau de montât mai tìrziu specta-
colele lor de diploma, pentru a cunoaste colectivul teatrului, lucônd în calitate
de asistenti de regie la spectacolul în ours pe care îl pregătea teatrul.
Această importantă activitate practică este utilizata şi astăzi de institutul
nostru. Cu cinci ani în orma, ea nu era prevăzută şi studentii erau trimişi să mon-
teze primul lor speotacol de diploma ìntr-un colectiv pe care nu-1 ounosteau în
prealabil. Noua programă pune în mod curajos pe primul plan problemele prac-
ticii studentilor, fără a diminua prin aceasta importanta cunostintelor teoretioe,
pe care fiecare student trebuie să şi le însuşească într-un institut de învătămiânt
superior.
în mod concret, aceste schimbări apar astfel : cunoaşterea muncii atelierelor
tehnice ale unui teatru din Moscova se face în primul semestru al anului ; aceasta
e însoţită de participarea directă a studentilor la activitatea teatrului scolar al
„Ghitisului". Acest teatru reprezintă pentru noi o mare cucerire şi un mare ajutor
practic ; în eel de-al doilea semestru al anului II, studentii facultătii de regie
lucrează la teatrul scolar în calitate de electricieni, costumieri, muncitori de scena
şi asistenti de regie, participînd la repetitive şi spectacolele absolvenţilor facultătii
de actorie ; în anul III, se păstrează în semestrul întîi posibilitatea de a cunoaşte
munca marilor regizori din Moscova, dar cu o activitate obligatorie pe lîngă aceşti
regizori, ajutîndu-i atît pe linie organizatorică, cît şi pe linie de creaţie.
în al doilea semestru al anului III, studenti îşi fac practica lucrînd eu
colectivele de aimatori, montînd în mod independent diverse spectacole mai simple
ou cerourile dramatice, sau pregătind spectacole eu membrii coleotivelor de artisti
amatori din uzine, fabrici şi întreprinderi.
Cursurile anului IV încep la 1 noiembrie ; în septembrie şi octombrie studentii
lucrează în cadrul diferitelor teatre din Provincie, în calitate de asistenti de regie.
în sfîrşit, în anul V se mentine, ca şi pînă acum, practica de diploma, despre
care am vorbit mai sus, în acele teatre în care peste cîteva luni studentii vor avea
de montât — autonom — primul lor spectacol, spectacolul de diploma.
Toate etapele acestor practici se controlează şi se affla sub observatia per­
manente a maeştrilor-pedagogi ai anului respectiv, la cursul de regie şi la cursul
de măiestrie actordcescă.

60
www.cimec.ro
Nu cred că e cazul să mai vorbesc deapre utilitatea acestui sistem de edţi-
caţie a tinerdlor regizori, cînd însăşi programa prevede legatura neintreruptă a
teoriei cu praotica. în prirnii tred ani de studdi, fără a se rupe de institut (de-
oarece planul de învăţământ este astfel întocmit încît praotica se îmtodnă ou stu-
diile teoretice şi ou leoţiiile de regie şi măiestrie aotoricească), studentul verifica
în teatru cunoştinţele căpătate în institut, iar ceea ce dobîndeşte în urma acestei
pràotàci constituie o baza teoretica a lecţiilor şi discuţiilor ţinute la institut.
Ultimai doi ani de studii îi oferă studentului posibilitatea de a-şi încerca forţele
în muinca independentă depusă în oadrul unui anumit colectiv de teatru şi de a
verifica ulterior, în disouţiile ou pedagogii, impresdile aoumulate acolo. Studenţii
se întorc astfel ou dordnta fierbinte de a rezolva ou ajutorul maestrilor lor, nuone-
roasele problème pe care le ridica praotica.
Datorită lărgirii şi varietăţii forimelor de praotică, studentii nu se îmohis-
tează între pereţii institutului. Ei au posdbilitatea să ounoască caraoterul spécifie
al diiferitelor teatre şi oraşe în care au fost repartizati pentru praotică şi să se
apropie, în munca de pregătire a artiştilor amatori, de oameni cu alte profesiuni
si specific de muncă. în felul acesta, programa îi ajută pe studenti în pregătirea
lor profesională, cît mai temeinică, şi îi apropie de viaţă.
Noi considerăm, totusi, că pentru a pătrunde mai adînc în viaţa şi creaţia
poporului nostru, este necesară realizarea unor condiţii suplimentare, care să con-
tribuie la înfăptuirea acestei sarcini.
Una din aceste condiţii ar fi vizitarea colhozurilor sau sovhozurilor din re-
giunea Moscovei de către studeniţii anului I la începutul anului scolar, pe ternien
de trei săptămîni sau o luna, dar nu în ©alitate de simpli visitatori sau turisti,
ci în cali tate de tinere ajutoare la stringerea recoltei, ajungînd astfel să ounoască
viaţa prin activitatea comiună.
O alta oondiţie, la regie şi rnăiestrie aotoricească, se refera la con.tin.utul
lucrării alese de student şi acceptate de profesori, lucrare care reprezintă munca
studenţilor în anul I. Ideea lucrami prop use de student trebuie să fie un résultat
al observaţiilor personale de viaţă şi nicidecum inspirata din literature sau dintr-o
simplă asociatie de idei referitoare la teatru.
Seleoţionînd şi elaborînd canavaua subiectului, studentii vor avea sarcdna
aprofundarii mediului pe care îl reflectă studiul (uzina, fabrica, instituţia, colho-
zul), în care scop se vor organiza vizite şi excursii determinate de procesul munoii.
Asemenea întîlniri îi vor face pe studenti să privească realitatea eu o atenţie spo-
rită şi să fie extrem de permeabili. Impresiile astfel culese vor servi drept ma­
terial pentru primele lor creaţii. Extrem de importantă este în aceastâ privdnţa
organizarea, în cadmi institutului, a unor ântîlniri şi discuţii ou oameni de dife­
rite profesiuni, din diferdte ramuri de pi*oductie, adică cu acei care determina,
prin descoperirile şi munca lor, caracterul măreţ al mişcării noastre impetuoase
spre comunism.
Nu considerăm că fomiele muncii ediucative gasate de noi sont perfeote şi
epuizează toate posibilităţile «unei reflectări cît mai complete a sarcinilor teatrului
zilelor noastre. Fără îndoială că aceste forme se vor dezvolta şi îmbogăţi, pe mă-
sură ce însăşi viaţa va sugera noi rezolvări.
In artă nu exista şi nu pot exista forme închistate ; stagnarea şi comodi-
tatea duc arta la pieire. Nu vor stagna deci nici preocupările noastre în vederea
descoperirii celor mai bune metode de educare a tineretului teatral. Noi credem
că linia pe care o urmăm este bună şi că rezultatele trebuie să justifice speran-
ţele noastre.
Sîntem convinsi că schimbul nostiii de mîine va fi format din oameni bine
pregatiti, pătrunşi de ideea că sarcinile pe care le ridica contemporaneitatea pot
fi rezolvate numai într-o strînsă legatura cu viaţa popoinilui, pătrunzînd în toate
domeniile realităţii înconjurătoare, sezisînd tendinţele de dezvoltare şi măreţia fap-
telor realizate de minunaţii nostri oameni în activitatea lor oreatoare.
www.cimec.ro
QQQO3DQ0

Scena din adul III

PROSPEŢIMEA LUI CEHOV


T e a t r u l National din laşi : Unchiul Vania de A. P . Cehov
/
Premiera : 22 ianuarie. Regia : Radu Stanca (Sibiu). Decorurl : Al. Olian. Dlstribuţia : George
PopovicI (Serebreakov) ; Carmen Barbu (Elena) ; Adina Popa (Sonia) ; Anny Braeski (Voiniţkaia) ,
Ion Schimbischi (Unchiul Vania) ; Aurei Vizitiu (Astrov) ; Neculai Veniaş (Teleghin) ; Marioara
Davidoglu (Marina).

Cehov a fost rănit şi jignit ìn adìncul existenţa ei de prizonieră..." I n fata aces-


omeniei lui de efectele orinduirii de vio­ tei situaţii, scriitorul — deopotrivă cu alti
lenta exploatare şi opresiune sodala din inteleotuali lucizi ai epocii — şi-a p u s m e -
Rusia sfîrşitului de v e a c al XIX-lea. Elle reu chinuitoarea ìntrebare cernîşevskiană :
i-au i m p r i m â t o m a r e şi p e r m a n e n t ă tri- ce-i de făcut ? Simţea că nu-i deajuns să
steţe, care şi-a lăsat pecetea p e ìntreaga constati, că nu-i deajuns nidi m ă c a r să
lui activitate de scriitor. „Toate i n d u r i l e urăşti, ci că i m p o r t a n t e să găseşti soluţii
— serie Elisa Triolet — toate sentimentele, p e n t r u a schimha, p e n t r u a transforma
toată opera lui Cehov sìnt ale u n u i o m existenţa. Mai m u l t deoît în proză, Cehov
care ura reacţiunea, structura socială a a d e m o n s t r a t această tendinţă în teatru,
t i m p u l u i său, forţa seculară care sechestra d u p ă cum observa şi George Călinescu :
poporul rus, înfometat, copleşit de vodcă şi „Scriitorul reia în teatru toate constatarile
de necazuri, care îl menţinea în promis- sale a s u p r a societătii burgheze, teoria plic-
cuitate şi ignoranţă. El ura imensul lagăr tiselii, d a r a c u m dă soluţu p e n t r u viitor,
d e concentrare, care era Rusia ţaruliui face opera de vizionar. Teatrul său e al
A l e x a n d r u IH, c u nobilii sai privilegiati unui revoluţionar curajos şi abil" (subi. n.).
făcînd poliţia unei mase s u g r u m a t e de Intr-adevăr, Cehov e curajos fiindcâ —

62
www.cimec.ro
pentru a ne limita doar la Unchiul Vania armonie cu « n e însuşi şi idei ou mediul ;.
— transforma scena într-o tribuna publică nicà unul nu e pe dephn reaKzat. In fic­
de pe care rosteşte adevăruri denunţătoare care exista un profond contrast între apa-
ale ordinii burghezo-moşiereşti, ca aces- renţă şi esenta, între realitate şi aspiraţie,
tea : „...viaţa e plicticoasă, idioată, mur- între posibilităţi şi fapte. Vania ar fi „pu-
dară... Trage la fund, viaţa asta !" ; „Nu tut fi un Dostoïevski sau un Schopenhauer",,
mai exista raporturi directe, curate, libere, cel puţin îşi simţise cîndva resurse de acest
faţă de natura şi de om !" ; „...harta (a fel, dar nu e decît un înăcrit administrator
judeţului, desenată de Astrov — n.n.) arata de moşie, care vinde produse la tîrg, în
o degenerare progresivă şi neîndoielnică, rînd ou culacii ; Astrov e mai activ, chiar
căreia îi mai trebuie vreo zece-cincispre- pe linia lui organica de dezvoltare, totuşi
zece ani ca să fie completa (...) E o de­ — la 36 sau 37 de ani — e un sceptic,
generare pricinuită de trîndăvie, ignoranţă, un amar ; Elena Andreevna e frumoasă
inconştienţă, cînd omul îngbeţat, flămînd, pe dinafară, dar goală lăuntric ; Sonia,
bobiav, pentru ca să-şi păstreze rămăşi- din contra, are multa frumuseţe sufle-
ţele vieţii şi să-şi scape copiii, se apucă tească, dar e urîtă la chip ; profesorul
instinctiv, necugetat, de orice, numai să-şi Serebreakov e un „balon de săpun", a
potolească foamea şi să se încălzească. strălucit cîndva, dar fără nici o acoperire
Distruge totul, fără să se gîndească la reală. Nici un om ìntreg, nici o viaţă
ziua de mîine... Aproape totul s-a distrus. pe care să n-o roadă viermele ratării, al
In schimb nu s-a creat încă nimic...", tristeţii sau al goliciunii spirituale,
ş.a.m.d. La vremea lor, datele îndrăzneţe lata, foarte sumar, cìteva din semnifica-
furnizate de Cehov trebuie să fi înehegat ţiile care se ascundeau sub faimosul „nu
un tablou de o înfiorătoare actualitate. Eie s-a întîmplat nimic", cu care critica lite-
rămîn chiar şi pentru noi un document rara burgheză a préférât — conform inte-
grăitor asupra unei stari de lucruri nespus reselor ei — .să-1 eticheteze pe Cehov.
de dramatice, astăzi absolut depăşită. Teatrul lui Cehov nu e însă o perpetua
Pe de alta parte, Cehov s-a dovedit şi negare. Sînt personaje — ca Astrov, Sonia
abil, prin modalitatea estetica la care s-a sau ca însuşi Vania — străbătute de un
oprit în teatrul său : „Trebuie oa viaţa să dor aproape disperat de dreptate, de fru-
fie redată aşa cum e, şi oamenii aşa cum mos, de armonie, aceasta ìn ciuda fap-
sînt în realitate, fără artificii". E aceasta o tului că eie nu şi-au putut dobîndi, ìn
profesie de credinţă realista a scriitoru- societatea in care trăiesc, echihbnil nece-
lui ? Fireste că da, însă poate fi şi mai sar. Puse in legatura cu un viitor ni»
mult. Caci, cine ar putea afirma că dra- prea îndepărtat, aspiraţiile devin pre-
maturgia cehoviană se reduce la „... o simţiri, previziuni, nu numai in limi
dramă în care oamenii vin şi pleacă, plîng, mari, ci şi ìn arii circumscrise, cum ar
vorbesc despre cum e vremea, joacă fi Campania de împădurire sau controlul
cărţi..." ? Dimnotrivă, adevărata semnifi- climei — astăzi realizate pe scară larga,
caţie, toată greutatea de idei stau tocmai ìn Uniunea Sovietica. Cìt de actual ră-
dineolo de acest enuaiţ. „Nu s-a întimplat sună asemenea cuvinte : „...cînd tree p e
niniic", păreau a spune „comediile" şi lîngă pădurile tăranilor pe care le-am s<-ă-
„scenele din viaţa de la ţară" (Unchiul pat de la tăiere, sau cînd aud freamăftul
Vania), iar oamenii — mai ales „căpăţînile lăstărişului sădit eu niîinile mele, simt
goale ale publioului", oum scria Gorki — că şi clima e oarecum în stăpînirea mea
plecau de la spectacol fără să-şi dea seama şi că dacă (...) omul va fi fericit cât de
că fuseseră „contaminati" prin arta meşte- cìt, asta o sa fie puţin şi meritul meu...*
şugită a doctorului Anton Pavlovici. Ca puţini alţii, Cehov a „văzut" timp ti­
Intr-adevar, ca acţiune, pe scena oeho- rile transformatoare ce se apropiau, şi a
viană nu se întîmplă aproape nimic şi de «•omunicat ìn piesele sale ceva din esen­
obicei totul continua să deourgâ aşa cum ta lor, dobîndindu-şi astfel dreptul ceta-
a început, chiar după ultima cadere de ţeniei de onoare ìn contemporaneitatea
cortina. Dar dacă nu s-a ìntìmplat nimic noastră.
memorabil, s-a spus foarte mult, s-a trait Stanislavski scria că „piesele lui Cehov
răscolitor, decisiv. Ca ìn Unchiul Vania, sìnt pline de mişcare, nu însă din punct
de pildă. Ar fi greşit să simplificăm şi s-o de vedere al desfăşurării lor exterioare, ci
considerăm doar „procesul intelectualului al unui dinamism launtric, dedesubtul
mediocru, tiran şi egoist" (G. Călinescu) ; inactivitatii oamenilor prezentaţi de el se
piesa e o reflectare complexă şi ascuţită a ascund complicate acţiuni lăuntrice". I a r
destrămării societăţii burghezo-moşiereşti ceva mai departe, adăuga : „Greşesc ce»
ruse de la sfîrşitul secolului trecut, prin ce se încăpăţînează să joace, să reprezinte,
descentrare, prin dezarmonizare progre- ìn piesele lui Cehov. In aceste drame tre­
»vă. Nici un personaj nu e în deplină buie să fii, adică să trăieşti".

63
www.cimec.ro
Âdinâ Popa (Sonia), Aurei
Vizitiu (Astrov) şi Ion
Schimbischl (Vania)

" '' ' '

Radu Stanca, regizorul Unchiului Vania des tuia toare insis tenta in anaHza rolurilor,
la laşi (invitât de la Sdbiu), şi-a fixât mo- e cert că speotacolul a rămas în parte
dalitatea spectaoolului în emblema ceho- datornic faţă de întreaga bogătie de sem-
viană : „fără artificii", şi din acest punct nificaţii a figurilor pe care e chemat să
de vedere a i/.lmtit. De fapt, in spectacol le pună în valoare. Reamintind formu-
n-a mijit nici o înicercare de suprapunere larea lui Stanislavski, nu s-a ,,trăit" cu
regizorală în afara piesei, nu s-a recurs suficientă intensitate.
la nici un artificiu de montare, de comun Limitìndu-ne la ceea ce s-a realizat, tre-
acord cu scenograful Al. Olian. buie să remarcăin — încă o data — ţinuta
Am asistat la o regie limpede, simplă, de „National" a întregii reprezentaţii,
mereu atentă la vaiolile dialogului, care limpezimea mişeării scenioe şi, în parte, a
a organizat cu bună cumpănire scenica raporturilor dintre eroi. Spectacolul — aşa
mişcarea, veghind tot timpul la unità- cum 1-ain văzut — a avut o evoluţie cres-
tea de expresie a verbului şi gestului. cîndă de la act la act : a început des-
Dar nu tot din ceea ce a fost d a r regi- lînat, fără o orientare precisa a repucilor,
zorului s-a transmis cu aceeaşi claxitate şi pentru a canata tot mai multa pregnanţă,
necesitate interpreţilor. Vrem să spunem tot mai multa precizie de atmosfera, de
«ă, în colaborarea dintre regizor şi actori, acjiurte, de dialog. Aurei Vizitiu (Astrov),
nu s-a ajuns la o perfectă „centrare" a care ìn primul act a apărut descumpănit,
personajeior, fie dintr-o insuficientă ana­
lizzi comună a rolurilor, fie din pricina .şi-a echilibrat ulterior interpretarea, dîndu-i
limitelor înseşi ale eelor distribuiti. De siguranţă şi uneori vigoare expresivă, ca
fapt, aici pare să rezide şi limita specta­ în scende cu Vania şi cu Sonia din actul
oolului : ìn caraoterizarea incompleta, par- II, unde a avut „tristeţea veselă" ceho-
ţială, a eroilor. Vania a fost prea puţin viană, în dialogali cu Elona (HI) şi ìn
jneditativ şi amar, prea violent şi viguros: final. Aproapc aceeaşi evoluţie a marcat
Elena a fost mai mult deşteaptă şi mai şi Ion Schimbischi (Vania), care s-a. „infil­
puţin fascinantă ; Astrov a fost luminos ili t" efectiv cu personajul ìn finalul actu-
şi bun, dar n-a avut grăuntele necesar de lui III, ìn scende cu Serebreakov, unde
„neruşinare şi cinism" ; Serebreakov a toată amărăciunea aoumulată ìu ani de
apărut de-a dreptul cuimsecade, strain de /ile şi toată nervozitatea creata de pre-
retorica şi falsa strălucire ce trebuia sà-1 zenţa Elenei rabufnesc cu putere. Pentru
lumineze. Eroare de distribuţîe sau ncìn- Elena Andreevna, Carmen Barbu nu are

www.cimec.ro
toate datele, dar a încercat să suplineasca rondat ou lidelitate lini a simplă si firească '
In mod inteligent pe cele absente şi, în a regiei : ficcare din cede patru decoruri
bună niăsură, a izbutit. Lenea Elenei, a fost conceput pe un desen précis, desi
golul ei sufletesc, lipsa de orizont şi de nu viguros, potrivit cu continutul piesei,
tinta, sensu! ei de figura episodica — însoţind cu discreţie jocul actorilor. Ne
acestea au fost mereu concretiaate de întrebăm, totuşi, dacă soluţia aleasă —
interpretarea aotriţed. George Popovici aceea de a crea, în perdele, spaţii vaste
(Serebreakov) şi-a tratat personajul cu şi mult aer — e cea mai potrivita speci-
prea inulta clemenţă. I-a dat o anumită ficului „inclus", „lăuntric", al dialogului
distincţie exterioară, dar s-a ferit să-i dez- cehovian. Credem că nu. Efortul de a
văluie micimea de caracter, esenta de circumscrie mai fenm aria acţiunilor sce-
parazit social şi intelectual, care a distrus nice ar fi dus la o sporită valorificare a
douăzecişicinci de ani din viaţa lui Vania. sensurilor piesei. Aşa cum au fost, deco-
Am aderat în ìntregime la personajul rurile n-au supărat ca linie şi culoare,
ìntruchipat de Neculai Veniaş (Teleghin) : în sohimb au lăsat impresia unei derogări
actorul nu 1-a ştirbit întru ninne, nici de la stilistica cehoviană.
chiar în ştiinţa de a cìnta la chi tara. In încheiere, am mai adăuga că priu
Foarte aproape de rol, Adina Popa (So­ renunţarea la artificii, regia a înţeles să
nia) a vorbit şi s-a mişcat convingător, renunţe şi la aşa-zisul „cehovism", adică
şi-a dozat bine accentele de caldura sau la spectacolul văzut ca o expresîe numai
de deznădejde, şi doar în final i-a lipsit — de atmosfera, de pauze, de plictâs. S-a
«lupa opima noastră — doza necesară de jucat, dimpotrivă, în ritm ascendent şi la
ironie amara, în locul căreia s-a strecural o intensitate remarcabilă în scenele dra-
prea multa şi nu suficient de candida matice, aşa cum cere claritatea textului.
ìncredere in „viaţa luminoasă de dincolo Ceea ce, desigur, a contribuit la rezonanţa
de mormìnt". Discreta şi elegantă, poate destul de proaspătâ şi nu lipsită de multe
prea elegantă, prezenţa Annyei Braeski ori de vigoare a textului cehovian, a cărui
(Maria Voiniţkaia), şi nu destul de con­ înţelegere regizorală a pornit de la o justă
vulsa asupra roslurilor ei, aceea a Ma- evaluare de semnificaţii.
rioarei Davidoglu (Marina).
Scenografia lui Alexandra 0litui a se- Florian Potrà

UN PORTRET MEMORABIL
Teatrul Municipal : Mamouret de Jean Sarment

Premiera : 23 ianuarie 1960. Regia : George Teodorescu. Decoruri : Gh. Ştefănescu — N. Savin.
Costume : Elena Forţu. Distribuţia : Lucia Sturdza Bulandra (Celine Mouret) ; Mircea SeptilicJ
<Esprit) ; Valy Voiculescu Pepino (Victorine) ; Zoe Anghel Stanca (Eloise) ; Ion Manta (Antoine) ;
Emilia Manta (Armandine) ; Paul Sava (Ferdinand) ; V. Ronea (Horace) ; V. Florescu (Alphonse) :
Sorin Gabor (Monseniorul Mouret) ; Lucia Mara — Gilda Marinescu (Marie Josephe) ; Vasilica
Tastaman (Estelle) ; Anca Vereşti (Giselle) ; Dan Damian (Laurent) ; Ion Teodorescu (Guillaume) :
Andrei Georgescu (Léonard) ; Lazăr Vrabie — D. Cumitrescu (Francoeur) ; Flavia Buref (Grazielle) ;
Octavian Cottescu (Preotul) ; Dumitru Diunitru (Jurnalistul) ; Emil Giuan (Prefectul) ; Virginica
Popescu (Sora de caritate) ; Simion Hetea (Ofiterul) : Mircea Blok (Fotograful) ; Traian Marinescu
(Notarul) ; Nae Ştefănescu, Gh. Novac, Traian Petrut, Geo Dimitriu (Consiliari).
In alte roluri : Puiu Hulubei. Aurora Şotropa, Gh. Iorgulescu, Ioana Cocea, Al. Martinescu,
Cornelia Lazăr Turian, Ileana Mîndrilă, Mircea Gogan, Jeanine Elefterescu, Robert Ulrich, Aura Ră-
dulescu, Gh. Petreanu. Rodica Suciu, Emil Reisenauer, Cici Manoliu, Isabela Gabor, Paul Sbrentea.
Teodora Mitulescu.

Un han datind din 6©colul 16, cu o nioravurilor ipocrite care acoperă sub
firma nevinovată, costume jumătate bur- masca dragostei filiale şi a altor onorabile
gheze, jumătate ţărăneşti, amintind epoca sentimente — cupiditatea, interesele venale
„regelui burghez", dantele din sipetele ale unui clan familial. Petrecerile de fa­
bunicii, panglici tricolore, pahare cu cidru... mille se sfîrşesc cu căsătorii obligatorii
Toate aceste elemente pitoreşti, parfumate ìntre veri pentru păstrarea neatinsă a ca-
cu puţină istorie a Franţei, slujesc de pitalului, interesele băneşti, socotelile, afa-
altfel la ìnfierarea rapacităţii burgheze, a cerile înorîiul în apa calculului roce, egoist.

S. — Teatrul nr. 2 65
www.cimec.ro
Scena din act ti l II

orice sentiment. In acest decor sordid, Spectacolul Teatrului Municipal prilejai-


grosolan, cîteva accente ale unei dragoste ieşte artistei poporului Lucia Sturdza Bu-
curate, o adiere a vieţii de boema — landra, în rolul bătrînei Mamouret, o cre-
adusa de trecătoarea trupă a unui ciré aţie de profunzime, o ìntruchipare scenica
— de\"in pentru Sarment sinonime cu eva- subtilă, bogată în nuanţe.
darea eliberatoare, tonifiantă, se confundă De la prima ei apariţie în scena, marea'
cu idealul unei alte vieti. actriţă a sugerat interferenţa dintre cele
Dacă piesa lui Jean Sarment — amin- două planuri distincte aie tratării perso­
tind o întreagă dramaturgie franceză de na jului. Considerata de cei din jur drept
acest gen dintre cele două războaie — un obieot de muzeu însufleţit, ea lasă să
trezeşte interesul spectatorului de azi, a- dăinuie, o clipă doar, această impresie.
ceasta e datorită pei^sonajului principal, Mamouret apare sprijinită de Adrstnica eï
celui care dă de altfel şi titlul piesei. fiică, se arată preocupată exclusiv de masa
Mam' Mouret, centenara, străbunica celor ei de seară, răspunde mecanic cu reve­
147 de membri ai familiei, cu prilejul săr- rente din alt secol curiozitaţii turiştilor,
bătoririi festive a secolului de viaţă scurs dar imediat zvìcnirile nervoase ale mìini-
in trai onest şi strict conventionalism, să- lor, privarile inteligente, vii, sclipind de
vîrşeşte o acţiune penibilă pentru familie mlnie, trădează imensa ei silă pentru circut
— un lei de parodie a unei piese de din jur. Cu o spirituală insinuare, Lucia
Bernard S haw din seria „neplăcutelor" : Sturdza Bulandra îi încadrează într-un
denunţînd practicile venale, compromisurile ridicol grotesc pe ceilalţi, disimuMndu-şi sub
morale, falsul puritanism, ipocrizia celor aparentă naivitate, luciditatea şi saroasmul.
din jur, Mamouret spulberă mitul onora- In scena interviului cu întrebări stupide^
bilităţii familiei bui-gheze şi, sacrificîndu-şi luat de presa din Paris, ca şi in scena
cu îndrăzneală demnitatea, nledează pen­ „lecţiei" preotului, Mamouret răspunde co­
tru frumuseţea sentimentelor, pentru dra- ree*, aşa cum a fost şi este dăscălită, nu-
gostea dezinteresată, pentru dreptul la fe- mai o lucire şireată în privire, o prefă-
ricire. Chiar dacă nu sîntem de părerea cută mişcare de supunere lasă să se ghi-
exprimată în programul de sala al Teatrului cească adevăratele ei pareri. Satira irumpe
Municipal, după care „Bătrîna Mamouret cu atît mai violent, eu cît personajul «re
întrevede proiectată pe viitor o lume nouă aerul că nu satirizează pe nimeni.
şi kberă...", trebuie să-i recunoaştem piesei Treptat, diferenţa de planuri se aocen-
lui Jean Sarment meritili de a ne fi oferit tuează tot mai nuanţat, mai subtil, pînă
un admirabil portret dramatic, precum şi cînd — în scena mare a denunţării ipo-
o satiră corosivă la adresa luinii burgheze. criziei şi convenţionalismului burgbez — se

www.cimec.ro
releva transant adevărata, singura, înfăţi- plină de «til, interpretare, rcgiei (G. Teodo-
çare a personajului. Atunci, sfidînd eu rescu) îi revenea în acelaşi timp sarcina
omagistrală forţă întreaga familie Mouret, schiţării fundalukii grotesc compus din fa-
bătrina susţine pledoaria aspră, simplă, a milia Mouret, a creării atmosferei stupide,
omului din popor care iubeşte viaţa. In meschine, a clanului, légat de stricte inte­
această scena capitala, interpreta a desfă- rese financiare. Ion Manta (Antoine) a
şunat întreaga gamă a ironiei, de la aluzia conturat în Unii sigure, venalitatea pro-
înţepătoare la hohotul de ris copios. Forţa prietarului „Mielului alb", grosolănia nedi-
personajului întruchipat de Lucia Sturdza simulată a burghezului nerafinat, nede-
Bulandra rezultă şi din profunda şi ele- prins cu subtilităţi, desi oîteodată efortul
ganta exprimare a lirismului său. Motivul interpretului de a privi cu ochi critic per-
liric, ca să spanem aşa, al rolului îl repre- sonajul şi de a-1 realiza printr-o linie uşor
zintă circuì. Mamouret îl iubeşte, fiindcă caricaturala a fost prea vizibil şi în con-
în tinereţe, el a adus în viaţa ei banală, secinţă mai puţin artistic. In alte roluri
plină de îndatoriri matrimoniale şi conve­ de „Moureti", V. Ronca (Horace) a scliiţat
niente mic-burgheze, parfumul evadării, a- cu un umor discret nerozia timida a pre-
tracţia tulburătoare a nonconformismului. tendcntului la titlul de „psiholog" al fami-
In scena întîlnirii nocturne cu Francoeur, liei ; şi Paul Sa va (Ferdinand), margini-
Lucia Sturdza Bulandra a relevât ou deose- rea pretenţioasă a primarului^farmacist
bită fineţe tinereţea sufletească a bătrînei care — dupa buna tradiţie a lui Homais
doamne, subliniind cu un haz duios, dorul — îşi împodobeşte meschinele „principii"
ei după o viaţă lipsită de prejudecăţi, aspi- cu vorbe mari. Ion Teodoresou, în rolul
raţia ei fierbinte către indeplinirea feri- tînărului Guillaume, a realizat convingàtor
cirii, dacă nu pentru ea, pentru strănepoata acest personaj, imprimìndu-i o mas**ă a
Marie-Josephe. prostiei ìmbuibate. Vasilica Tastaman (Es­
Detaşînd în prim-plan portretul lui telle) şi Anca Veresti (Giselle), cu toatc că
Mamouret, în această inteligentă, fină, au depus stăruinţe vizibile pentru interpre-

Lucia Mara (Marie-Josephe)


şi Lazăr Vrabie (Frati'
coeur)
www.cimec.ro
ta rea uşuraticolor şi preţioaselor donmi- rea prin contrast boem a vieţii îmbîcsite
şoare Mouret, viitoare matxoane şi eie, nu de prejudecăţi şi a mărginirii clanului
au izbutit să imprime personajeìor expresia Mouret, Flavia Buref i^a dat un alt con-
ridicola care trezeste hazul, lipsind astfel tur, nedorit de text, înlocuind în mod
compoziţia lor de vervă satirica. Mircea ostentativ poezia cu un cinism ieftin şi
Şeptilici (Esprit) şi Vali Voiculescu-Pepino îndoielnic. Unda de lirism a piesei a
(Victorine) dau savoare spectacolului în fost însă din plin valorificata şi sensibil
două roluri de virtuozitate actoricească, interpretata de jocul proaspăt al Luoiei
contribuind la sublinierea prin contrast a Mara (Marie-Josephe), care a adus pun­
spiritului neobosit, aser, al centenarei tate în pasiune şi a redat cu caldura chiar
Mamouret. Toată această lume — în sînul replici mai banale. După cum, scăderile de
căreia fcrebue încă relevate personaje ca ordinili tonalităţii de ansamblu a spectaco­
Preotul (Octavian Cottescu), Episcopul (So- lului sìnt compensate de decorurile su-
rin Gabor), Prefectul (Emil Giuan), Ofi- gestive, armonioase, semnate de G. Ştefă-
ţerul (Simion Hetea), Alphonse (V. Flo- nescu — N. Savin. Arborele genealogie al
rescu), Axmandine (Emilia Manta) şi Mouretilor, emblemele pretenţioase şi ridi­
Eloise (Zoe Anghel) — nu contine sufici- cole ale „Mielului alb", poezia prăfuită,
entă culoare satirica, nioi destulă additate desueta, a dantelelor au ilustrat cu ironie
pentru a se realiza un tablou pregnant şi fina şi aluzii discrete, climatul specific
^olent-demascator al moralei burgheze, cu piesei franţuzeşti. Regretăm numai că ma-
toate că actorii ce interpretează respectivele nevrarea greoaie a decorurilor a contribuit
personaje ar răspunde datelor cerute de în seara premierei la ìncetinirea ritmului
roluri. Regia a tratat cu destulă neutrali- spectacolului, de altfel caracterizat în ge­
tate filonul satiric al piesei, preferind to­ nere printr-un uşor „ralenti".
rnili pastelate şarjei pe care o cerea Memorabila apariţie a Luciei Sturdza
textul spre a-şi putea lumina mesajul. Dacă Bulanora în Mamouret oferă o exemplară
spectacolul e lipsit de analiza incisiva, de dovadă de măiestrie artistica, de contri-
ochiul critic pătrunzător care să reliefeze buţie creatoare în valorificarea unui text.
cu asouţime grotescul, în egală măsură s-a Asemenea interpretàri de ţinută, care lu-
estompât şi delicata poezie a boemei, care minează toate ideile şi intenţiile rolului,
pluteşte în text. Lazăr Vrabie (Francoeur), care topesc fiecare amănunt de gest, mi­
într-un rol înrudit cu Starbuck (Omul care mica şi dicţiune într-o sinteză superioară,
aduce ploaie), n-a adus de astă dată forţa realizînd imaginea covîrşitoare a unui per­
şi farmecul interpretării precedente, poate sona], constituie o înaltă lecţie de artă dra-
şi din pricina concepţiei regizorale care a matică şi rămîn în istoria speotacolului con-
dat o Unie rigida, uşor flegmatică, perso- temporan dincolo de strălucirea 1er de o
najului. Rolului de mică respiraţie al seară.
călăreţei Grazielle, necesar pentru sublime- Mira Iosif

COLABORARE NEIMPLINITĂ
Teatrul Armatei : Paloşal de foc de Nicolae Tăutu

Promiera : 25 octombrie 1959. Regia : Gh. Cheta. Decoruri şi costume : Ion Ipser. Distri-
buţia : Gr. Anghel-Seceleanu (Drăgan) ; Constantin Neacşu (Pănoiu) ; Ion Petratu (Dungu) ;
Constantin Guriţă (Leahu) : George Manu (Timaru) ; Nae Constantinescu (Murgu) ; Eugenia Bosîn-
ceanu (Elena Chiriţă) ; Costei Zaharia (Colea) ; Florica Baciu (Olga) ; Vasile Lucian (Stoica) ;
Mircea Medianu (Partizanul) ; Dan Nicolae (Oancea) ; George Sîrbu (Aioanei) ; Grigore Constantin
(Mărunţelu) ; Aurei Rogalski (Moruzi) ; Florin Stroe (Petcu) ; Constantin Brezeanu (Wolf) ; George
Negoescu (Firu) ; Lupu Vasile (Strat) ; Costin Dodu (Parlamentarul) ; Iulian Marinescu (Marin) ;
Ion Dămian (Moş Costan) ; Maricel Laurenţiu (Ionită) ; Cornel Elefteiescu (Lascu) ; Mariana
Vincze (Maria) ; Elena Chiosa (Efumitra) ; Speranţa Voinescu (Voica) ; George Ţurcanu (Karl).

Oglindirea complexului procès istorie ce o cronica ce reprezintă drumul care va


a dus la formarea armatei noastre popu- duce spre formarea armatei populare" —
lare a fost ţelul urmărit de N. Tăutu mărtuiriseşte autorul că a ìncercat să rea-
atunci cìnd a scris Paloşul de foc. „ 0 lizeze în Paloşul de foc.
cronica a patru ani de frămîntări şi Abordînd fenomonul din punctul de
lupte... cu tot patosul şi dramatismul ei... vedere al evolutiei, al „drumului" său.

68
www.cimec.ro
dramaiturgul şi-a impus şi formula com- nomine la lupta antifascista ; şi deodată»
poziţională adecvată : succesiunea cronică- un ìntreg act (neverosimil construit) vine
rească de episoade, în care fieeare unitate- să vorbească despre participarea armatei
tablou să marcheze în timp un nou mo­ la lupta ìmpotriva unor calamitati natu­
ment în demonstrarea artistica a ideii rale — o inundaţie — ce ameninţă popu-
poetice sintetizată de simbolul „paloşului laţia civilă. „Drumul" pe care autorul
de foc". 0 asemenea compoziţie fragmen- voia să-1 înfăţişeze în piesa sa, şi care
tară, eu avantajele şi pericolele ei (rn reprezintă de fapt transformarea radicala
special pe linia diluţiei ideii artistice în a oamenilor, nu răzbate la spectator, nu-1
episoade superflue, parazitare) solicita cucereşte şi nu-1 emoţionează.
scriitorului o riguroasă muncă de arhi- S-ar putea obiecta că prezenţa aceloraşi
tect, în ridioarea edificiului lucrării dra- personaje pe ìntregul parcurs al piesei
matice, o strictă selecţionare şi organiz­ poate constitui unitatea, coerenţa. acesteia,
zare a materialului din care acesta îşi şi că ar purta astfel, de la un capăt la
construieşte „cronica". Captivât prea mult altul al lucrării, mesajul autorului. 0
de formula aleasă, dar mai ales captivât asemenea obiectie ar sta In picioare în
de dorinţa de a spune pe cât posibil totul cazul în care eroii bine individualizaţi ar
In legatura cu epoca la care se refera şi oglindi prin destinele lor, prin creşterea
cu faptul urmărit, condus de necesitatea lor, de la tablou la tablou, etapele de dez-
de a opera selecţia calitativă-aTtistică de voltare a ideei. Or, evolutia eroilor se re­
care pomeneam mai sus, autorul a accen­ duce la avansarea lor în grad de la UÌI
tuât caracterul frammentar al lucrării, dìnd tablou la altul, şi asta când nu sìnt ucişi
valoare de episod de sine stătător fiecărui (Pănoiu, Elena Chiriţă şi Dungu mor la
tablou, trecînd, de la tablou la tablou, finalul tablourilor 2, 3, respectiv, 5) sau, pur
centrai de greutate al acţiunii asupra altui şi simplu, pierduţi de autor pe parcurs
personaj, aducìnd cu fieoare nouă indi­ (Timaru şi Strat). Efortid de individuali-
care de cortina material faptic inédit, zare a personajelor e aproape inexistent,
interesant în sine uneori, dar fără a sluji reducîndu-se la marcarea pètorescului de
la dezvoltarea ideii principale. limbaj, la Leahu şi majural Murgu. Gui­
Piesa lui Tăutu ne poartă, pe irìnd, diti limar şi static, eroii trebuie, prin sim­
într-un lagăr de deţinuţi politici m pre- pla lor prezenţă în scena, să aducă „pro­
ziua lui 23 August 1944, pe frontul anti- blema" cu care i-a ìnzestrat aprioric scri-
hitlerist în Ardeal, Ungaria şi Cehoslovacia itorul. („Invăţătonul Gheorghe Pànoiu aduce
şi, in fine, la trei ani după terminarea tradiţia de luptă a eroilor de la Mărăşeşti ;
războiului, într-un sat de pe Dunăre, ame- Drăgan, hotărîi'ea partidului pentru forma-
ninţat de inundaţie. Ficcare tablou se rea unei armate de munoitori şi ţărani :
străduieşte să descrie, să „ilustreze" date Dungu, eroismul clasei muncitoare ; Strat
istorice reale, unele înfăţişate ca atare, şi Leahu, lupta ţăranului pentru dreptate
altele transfigurate de fantezia scriitorului. socială..." ş.a.m.d.) Mobilul ancia sau alteia
Astfel conoepute şi realizate, episoadele dintre acţiuni nu este sugerat în nici un
nu trăiesc prin dramatism, prin ìnfrun- fel spectatoralui, astfel încît acesta suspec-
tarea de poziţii şi caractère net conturate, tează pe bună dreptate acţiunile neverosii-
nu traiesc prin conflict, pria dinamismul mile ìntreprinse de personajele inabil ma-
lui. Acesta e înlocuit în oea mai mare nevrate de autor.
măsură de evenimentele brute, puse Dacă am insistât asupra deficienţelor lu-
ìntr-o succesiune, dar nu şi în raport de crării lui Nicolae Tăutu, am făcut-o urmă-
cauzalitate. In acest fel, „piesa" lui N. rind să scoatem în evidenţă cauzele ce
Tăutu apare ca o ìnsirare de „expozitii" împiedică ideea artistica a piesei să capete
ale mai multor piese, aparent legate ìntre contur şi să ajungă la spectator, care
eie prin simpla prezenţă în scena a cìtor- este astfel privât de înţelegerea clară a
va personaje, ce revin, scena de scena, pe esenţei procesului istorie, pe care drama-
fondul unui mereu alt conflict dramatic. turgul l^a vmt înfăţişat în piesa sa. Oricìt
Supără atît faptul că fieoare dintre epi­ de laudabile VOT fi fost intenţiile scriito-
soade ar fi putut servi ca punct de pie- i-ului, ceea ce preţuim este numai rezul-
care pentru tot atîtea piese, cît şi mai tatul strădaniei sale. Şi acest rezultat se
ales faptul că succesiunea tablourilor nu situează, ca şi lucrarea sa anterioară (Opri-
lasă să se întrevadă o idee artistica orga- ţi-l pe Dick Warings), cu mult sub posi-
mizatoare, olară, unica. Spectatoralui i se bilităţile dovedite de autorul Ecaterinet
prop une mai ìntii o piesâ despre condi- Teodoroiu.
tiile de trai imunane din lagărele anto- Pregătit în pripă şi fără o seiioasă exa-
nesciene, pentru ca apoi să fie convins miiiaire prealabilă a textului dramatic, spe<:-
că autorul a avut în intenţie să prezintc tacolul Teatralui Armatei a necesitat după
caleva momento din participarea armata premieră schimbări, ce nu au reuşit decit

69
www.cimec.ro
Ion Petratu (Dungu) şi Eu­
genia Bosinceanu (Elena Chi-
rifă)

să retuşeze anele deficiente flagrante ale să dea consistenţă unor persomaje destul
textului si să aducă o desfăşurare mai de zgìroit dăruite de autor. Supărător prin
alerta acţiunii scenioe. Garenţele princi­ efectele de voce de care ahuzează, A.
pale ale piesei — neclaritatea ideii artis- Rogalski (Moruzi).
tice, schematismul eroilor, desctriptivismul E)ecorurile lui Ion Ipser, respeclind strict
adramatic al situaţiilor — răzbat în conti­ indicaţia textului, au apărut şterse şi
nuare în reprezentaţie, explicînd nu nuniai neinteresante. Excepţie face doar interiorul
nereuşita acesteia, ci şi ratarea aoelor bune lagărului (tabloul 1), economie şi sugestiv
intenţii, mărturisite de autor în caietul- reahzat (cîteva paturi suprapuse, două
program al spectacolului. bîrne şi, în prim-plan, schiţat un gard de
Spectacolul reahzat pe scena Teatrului sîrmă ghimpată).
Armatei nu depăşeşte nivelul niediu al re- Nu po ate fi decât un punct de cinste
prezentaţhlor cu care acesta ne-a obişnuit. pentru un teatru, permanenta sa colabo-
nu străluceşte prin patos sau forţă agita- rare cu un autor dramatic, reprezentarea
torică deosebită. Regia (Gheorghe Cheta) tuturor lucrarilor acestuia. Cînd însă în
s-a mulţumit să transpună „ad litteram" numele acestei colaborări, teatrul îşi îngă-
textul lui Tăutu, fără a interveni cu ceva duie să aducă la rampa piese neîmphnite,
la îmbunătăţirea lui. De remarcat, totusi, care şi^ar fi avut mai curînd locul pe masa
cursivitatea, ritmul exterior căpătat de de lucru a scriitorului spre refacere, decât
spectacol după o perioadă de rodare, cali- pe scena, deserviciul adus deopotrivă şi
tate ce reuşeşte astfel să acopere în parte pubhcului şi dramaturgului vine să arunoe
hiatusurile existente în construcţia piesei. o umbra asupra bazelor înseşi ale con-
Dintre interpretările destul de asemănătoa- lucrărh dintre cei doi factori. Atenţia deo-
re ca ton şi culoare (şi aici o veche tara, sebită pe care Teatrul Armatei o acordă
specifica munch cu actorul în Teatrul Ar- dramaturgiei lui N. Tăutu se datoreaza
matei, şi-a spus cuv'ìntul), pot fi menţio- desigur faptului că în piesele acostuia pre-
nate totuşi cîteva : Eugenia Bosînceanu donhnă cadrul şi problematica mihtară.
(Elena Chiriţă), Costei Zaharia (Colea) şi în Şi în predilecţia mărturisită de dramatiirg
special C. Guriţă (Leahu), care au reuşit pentru o asemenea tematica, trebuie să

70
www.cimec.ro
vederci n u m i m a i afinitatea, ci si compe- pe scenele tuturor teatrelor noastre, alături
tenţa acestuia ìn problemele relè mai de capodopere ale dramaturgiei sovietice,
apropiate profesiei sale de bază, p r e c u m şi a s e m ă n ă t o a r e ca gen şi problematica, pre­
înţelegerea necesităţii u n o r lucrări de acest c u m Tragedia optimistă, Brigada l-a de
gen ìn peisajul dramaturgiei noastre ori­ Cavalerie, Frontul, sau Un flăcău din ora-
ginale. De piese inspirate din viaţa mili- şul nostru. La nivelul acestor exigenţe
tarilor nostri, piese care să edace s p e d a ­ trebuie să se m e n t i n a colaborarea dintre
t o m i in spiritul patriotis-mului fierbinte şi al Teatrul Armatei şi autorul Ecaterinei Teo-
dragostei faţă de a r m a t a noastră populară. doroiu. Nici u n feJ d e r a b a t artistic, acor-
v a fi ìntotdeauna nevoie ìn literatura noas- d a t in n u m e l e ,,specificului" şi „profilului"
tră dramatică. Asemenea piese, avìnd ca teatrului, n u este dé v r e u n folos dramatur-
eroi oameni ai zilelor noastre, oameni ìn gului, sau prestigiului scenei pe care el
uniforma, d a r ìn p r i m u l rìnd, oameni este prezentat.
■artisticeşte vii, îşi v o r gasi ìntotdeauna lor B. T. Rìpeanu

DE CE NUMAI COMEDIA?
Teatrul Muncitoresc C. F. R. : Doi tlnerl din Verona de W. Shakespeare

Premiera : 23 ianuarie 1960. Regia : Lucian Giurchescu. Scenografia : Sanda Musatescu.


Muzica de scena : Pascal Bentoiu. D*istribuţia : Ion Vîlcu — Minel Kleper (Ducele Milanului) ;
Mircea Cruceanu — Gh. Dumbrăveanu (Valentin) ; Paul Ioachim — Al. Azoitei (Proteus) ; Minel
Kleper (Antonio) ; Mircea Dumitru (Thurio) ; Sergiu Demetriad (Eglamour) ; Ştefan Bănică (Speed) :
Cornel Vulpe — Radu Gh. Zaharia (Launce) ; Mihai Constantinescu (Panthino) ; Petre Laurentiu
(Hangiul) ; Ion Pascu (Proscrisul) ; Gh. Dumbrăveanu (Alt proscris) ; Maria Georgescu-Pătiaşcu
(Iulia) ; Dana Comnea (Silvia) ; Tamara Buciuceanu (Lucetta).

D u p ă ce in stagiunea treoută, Teatrul car necesari luminării color două figuri :


Muncitoresc C.F.R. înfăţişase spectatorilor Valentin şi Proteus — şi prin ei a temei
săi, ocazionînd destule critici îndreptăţite, prieteniei tradate, p e care o abordeaza
comedia Nevestele vesele din Windsor. Shakespeare aci — xegizorul de la Ghilesti
iata că alta comédie shakespeareană este a lăsat acest aspect pe al doilea plan. El
prezentă în p r o g r a m u l teatrului. Perseve- a préférât să trateze piesa în >tilul unei /
renţa aceasta ne^a trezit de ki b u n început comedii bufe. '
mteresul şi curiozitatea, p e n t r u că, aşa cum De aioi, o seamă de aspeete care, dacâ
se a n u n ţ a , se p u n e a problema tratării a u provocai; rîsul abumdent al spectato-
într-un fel nou a unei comedii olasice. rului, n u i-au p u t u t explica ìntotdeauna
Este, de altfel, ounoscut saltul calitativ cauzalitatea lor, mărginindu-se a-i dobîndi
realiziit de acest teatru în ultimii ani, salt aplauzele prin extravaganţa u n o r actori
c e dovedeste că, in general, scena din şi harul lor comic. Rîsul iscat de aceştia
{îiuleşti şi-a aflat o structura proprie re- ■nu a fost ìntotdeauna meritul lui Shake­
pertoriului său, în concordantă cu che- speare, cît al celor doi comedieni d e la
m a r e a sa artistica, eu năzuinţa d e a realiza Gàulesti, Ştefan Bănică şi Cornei Vulpe,
■spedacele populare. care a u adus prin realizarile lor, doua per-
U r m ă r i n d o Unie de tratare a textiului sonaje ce se pEmbă pe scena independent
ce tinde să încetăţenească tot mai mult şi dezinvolt, stîrnind hazul într-o demon-
profilul sau de teatru popular. spectacoLul s ira ţie al cărei obiect n u este xnereu vizi-
e u piesa Doi tineri din Verona poartă în bil spectatoruiui.
sine virtuţile şi servituţile -inerente unei Aşadar, spectacolul e u cei Doi tineri din
juvenilităţi temerare, care, de asta data, este Verona, în viziunea lui Lucian Giurchescu,
inai evidentă prin însuşi curajul ou care a împins în prim-plan eroii populari ai
aregizorul, Lucian Giurchescu, a pornit să <»mediei, intenţionînd ca prin aportid lor
trateze comedia shakespeareană şi prin so- să limpezească ooncluziile autorului şi să
luţiile la care a recurs în acest scop. dea u n o r scene o perspectivă filozofioă.
P e n t r u că, ìntoemind o disti'ibuţic n u toc- Concluziile acestea sînt însă corolarul logù'
mai în întregime potrivită şirului d e per­ al unor premise ce trimit la intriga prin­
sona je solici tate d e cei Doi tineri din Verona cipila a piesei : cele două iubiri paralele
şi )rpwiiHïu-i aoi titolari, n u ideali, ci mu- — Valentin şi Silvia, Proteus şi lidia —

71
www.cimec.ro
Mircea Cruceanu (Valentin}
şi AL Azolţei (Proteus)

privite cu sentiment romantic de Shake­ trădate de Proteus cìnd încearcă să-1 vîndă
speare, lucru destul de evident în indi- pe Valentin. Dar, în ansamblul spectacolu­
caţia pe care o dă asupra biografiei res- lui văzut, Launce ramine un personaj izo-
pectivilor eroi. Această intriga fiind însă, lat, nu atit pentru că Shakespeare 1-ar fi
din pacate, slab servita de protagonisti, privit ca atare, cìt prin excesivitatea p e
nu a oferit o cauzalitate logica şi drama- care actorul şi regia au înţeles s-o dea
tică spectacolului ìn màsura cerută de text. acestei detaşări a personajului de confìictul
Am apreciat, pe de alta parte, intenţia real al piesei.
regizorului de a face din popor şi repre- Pe servitorul Speed, émancipât, évoluât
zentanţii sai, eroii acestui spectacol. N-am şi isteţ, un adevărat om al Renaste™, ac­
apreciat însă faptul că aceşti eroi au rămas torul Ştefan Bănică 1-a interprétât ca p e
singuri în scena, cheltuindu-şi toată iste- un autentic personaj al commediei dell'arte,
ţimea lor pentru a satiriza nişte stâpini cu evidente improvizaţii, folosìnd toate
inexistenţi, de fapt, în desfăşurarea acţiunii. procedeele indicate ìn acest scop : panto­
Atenţia cu care au fost pregătite rolurile mima, joc la public etc. Bănică a captât
comice este vizibilă şi incontestabilă. De sala de la prima sa apariţie, şi dacă ar fi
pildă, Launce este redat de Cornel Viilpe sa i se reproşeze ceva, este tocmai faptul
printr-o compoziţie nuanţată. Greutatea a- că a stat prea mult ìn prim-plan, depă-
cestui personaj şi importanţa sa în drama- şiadu-şi stăpînul, Valentin (M. Gruceanu),
turgia shakespeareană au fost sublimate de şi apărînd ca servitorul care dă lecţie
Engels, caire spunea că „Launce singur, cu acestuia.
câinele său Grab, face mai mult decît toate llegizopul Giurchescu a înţeles ca prin-
comediile germane...". Gînd Shakespeare 1-a tre eroii populari ai piesei s-o introduca
creat pe Launce, el i-a atribuit o anume pe Lucetta (Tamara Buciueeanu). Accosta
fnsemnătate şi a vrut să dovedească prin însă n^a fost înzestrată, nioi de autor şi
ei un anumit lucru : prietenia statomică nici de regizor, cu atìtea intervenţii şi
ce poate exista între un om şi cîinele oalităţi încît 6ă strălucească alături de
său, opunînd-o în mod pilduitor, prieteniei ceilalţi eroi. Ca urmare, Tamara Buciueeanu

72
www.cimec.ro
a fost plină de bune intenţii, din pacale sonalitatea acesteâ femei a Renaşterii, a
numai fragmentar realizate. fost lipsită de orientarea firească şi de
Dar, in general, aplicìnd unilateral ac- sprijinul partenerilor ei ; Silvia — Dana
oentele ìn scopul sublimerai substanţei co- Comnea, prea calmă şi prea rece, nu jus ti­
mice, rezultatul scenic dobîndit este şi el fica caracterul „pătimaş" cu care o apre-
partial, aeeasta pentru că sensul social şi ciază Eglamour.
etic al imaginii teatrale nu poate fi rupt lata — aşadar — cum fantezia febrilă
de realul rap art de forte, de ciocnirea ce şi bogată a regizorului poate fi sub­
trebuie să existe între personaje, chiar şi minata de lipsa uned concepţii artistice
fai comédie, de evoluţia contradicţiilor ce unitare şi consecvent aplicate în spectacol.
nasc confliotul dramatic. De aceea, con- Pentru că în spectacolul Doi tineri din
cepţia regizorală s-a dovedit în ans ambi ul Verona, lumea eroilor shakespeareeni nu se
ei deficitară, atunci cînd, urmărind să înalţă pe scena cu toată poezia pasiunilor
imprime spectacolului linia comediei bufe, ei.
a trecut eu vederea date esenţiale ale Dacă regia ar împlini expresia scenica
textului, cum ar fi menţionata tema a adecvatâ temei lirice a piesei, spectacolul
prieteniei, diminuînd ineritele spectacolului ar cîştiga echilibrul dramatic necesar şi ar
şi aie propriilor sale intenţii de montare. afirma convingător o morală limpede.
Prezenta activa a lui Launoe eu sincerita- La fel cum folosirea mai judicioasă a
tea lui fără rezerve, a lui Speed cu obser- bunei scenografii a Sandei Muşatescu
vaţia lui caustica rămân fără obiect vădit ar putea să înlăture uhele aglomerări ne-
cînd celelalte personaje sînt şterse şî farà plăcute ale figuratici în scena. Sîntem con­
gireutatea cuvenită : Valentin — M. Cru- vinsi, de asemenea, că la ridicarea nive-
ceanu, lipsit de înflăcărare, de sentiment lidui acestui spectacol ar fi contribuit in-
şi de interes pentru acţiune ; Proteus — to^grarea muzicii lui Pascal Bentoiu ìn rit-
Al. Azoiţei, neînţelegînd că acest personaj mul acţiunii şi nu ca simplu fundal, pre-
precede pe marii trădători din viitoarele cum şi folosirea mai drama li că a luminii.
piese ale lui Shakespeare ; luna — Maria
Georgescu-Pătraşcu, încercînd să afle per- Ion Ccizaban

ARMONIA ÎNTRE REGIZOR SI INTERPRETI


Teatrul de Stat din Oradea (secţia maghiară) : Explozie Intîrztată de Paul Everac

Data premiere! : 22 octombrie 1959. Regia : Farkas Istvân. Decoruri : Gyôrgy Odôn. Distri­
buita : Dukăsz Anna (Fana) ; Hallassy .Gyôrgy (Dr. Cristea) ; Vadâsz Zoltân (Vintila Gîrtu).

La Oradea, Explozie întîrziată a cu- episodid retrospectiv, în care Fana face


noscut una dintre cele mai fidèle trans- întîia oară o vizită doctorului Cristea.
puneri scenice. Aeeasta fidelitate nu s-a Aetorii Dukâsz Anna (Fana) şi Halassy
tradus numai printr-o dezvăluire bniară Gyôrgy (Cristea) şi-au edificat jocul pe
a virtuţilor mmănuncbiate de lucrare, ci dorinţa, realizată prin interpretarea lor,
şi printr-o explorare aprofundată a sub- de a sugera cat mai limpede natura ino­
textului pe care Ë au scenele operei dra- rala, rinstilă. a eroilor, setea lor de a se
ma-tiee. Caracterul de fidelitate a fo&t spo- smulge din singurătatea apăsătoare la care
rit şi de faptul că ìntreg spectacolul e îi condamna societatea burgheză în mij-
parca un recital al armoniei, al conlu- locul căreia trăiau. Cu multa dezinvolituira
crării inspirate a regdzoi-ului şi a actorilor, Dukâsz Anna a izbutit să înfăţişeze tipul
care şi-au încercat forţele în crearea unei unei femei cu bogate resurse sufleteşti,
reprezentatii de merit. Regizorul Farkas care nu ìndrituiau deloc perspectiva de
Istvân, cunoscut mai eu seamă prin pu- fiinţă ancorata ìn apele mulţumirii mic-
nerea în scena a Mielului turbat, a ştiut burgheze, cum o întîmim în momentul în
să valorifice valenţele dramatice aie lu- care se ridica, in primul act, cortina. Prin
crării pe Unia firescului, recurgînd la o jocul ei, interpreta a îngăduit spectatori-
exprimare sobră, care n-a ocolit, atunci lor să-si dea seama de ruperea, de înstrăi-
cînd era oazul, lirismul cald, înrăluitor, narea produsă între ea şi societatea socia­
din care a fost însă éliminât pericolul me- lista unde ar fi putut cunoaşte o depbnă
lodramei. Elocvent în această privinţă e infiorire, pe coordonatele unei existenţe

73
www.cimec.ro
consacrate edificarli vieţii noi. F a n a con­ m u n la care o adusese soţul ei, Fama e
d a m n a astfeJ modul de viaţă al soţului ca u n călător dornic să atingă u n ţărm
ei, traini lesnicios, d a r fără muncă, de abia întrevăzut, d a r spre care aspira cu
care se buoura, trai care ìn cele din urina toată caldura sincerităţii ei, ìn ciuda re-
sfîrşeşte prin a-i restringe calităţile ome- nunţării la o serie de preooupări rezervate
neşti, ea fiind preocupată mai m u l t de mondenelor.
toalete şi serate decât d e efortul construc- Alături de regizor, Dukâsz Anna
tiv care însufleţeşte totul ìn jurul ei. Cu (Fana), Vadâsz Zoltân (Gîrţu) şi Ha-
aeeeasi meticulozitate analitica, regizorul lassy Gyôrgy (doctorul Cristea) a u al-
F a r k a s Isjbvan a reuşit să confere dimen- cătuit u n triptic d e interpreti care a u
siumi veridice şi celorlalte scene din spec- oalităţi a p r o p i a t e şi o remarcabilă gamă
tacol. Apâriţia lui Vintila Gîrţu are darul d e joc, susceptibilă la n u a n ţ ă r i variate, în
d e a transforma liniştitnl p o r t ìn care se funcţie de culoarea şi greutatea ideilor
desfăşoară viaţa soţilor Cristea, într-o diferitelor scene ale piesei. Dukâsz Anna
arena de luptă în care se a u d rostite a sugerat printr-un joc în care se îmbinau
adevăruri pătrunzătoare, capabile să pro- d e m e n t e de autentic lirism, d e dezinvol-
voace, desigur n u dintr-o data, d a r în mod t u r ă , vioiciune şi răscolitoare d r a m ă sufle-
cert, autentice erupţii de p u r i t a t e în con­ tească, furtuna p e care a u provocat-o în
giunta, la ìncepait doar a Fanei, pe u r m ă constiinţa ei. ouvintele de r e p r o b a r e ale
ci a lui Cristea. Şi d e data aceasta, conso- lui Vintila faţă de viaţa cu u n orizont
n.iiiţ.i deplină care s-a stabilit ìntre in- atìt d e meschin, ì n care se complăcea.
tenţiile regizorului şi jocul celor trei in­ De-a lungul piesei, graţie interpretării, asis-
terpreti a déterminât ea mesaiul piesei t ă m parca la ivirea u n n i zacaniìnt au-
să ajimgă la spectatori ìn u n a dintre cele rifer, sortit altsrniniteri să r a m i n a neexpio-
mai convingătoare forme. rat. Cu aceeaşi strălucire a u jucat şi
Paralel cu grija p e care regizorul a Halassy Gyôrgy şi Vadâsz Zoltân. Să fie
avut-o p e n t r u gradarea conflictului lu- oare n u m a i o coincidenţă, o rezultantă
erăirii, în aşa fel încât nici o n u a n ţ ă im- a faptului că rolurile erau apropiate de
portantă a sensurilor ei să n u scape nese- structura lor sufletească, această meritorie
zisată de spectatori, a funoţionat efortul realizare ? Cei care i-au v ă z u t şi în alte
de a tafanaci, şi din p u n c t d e vedere etic, roluri, cred că e vorba mai degrabă de
mesajul Exploziei întîrziate. Astfel, regi­ parcurgerea unei etape mai înalte, de per-
zorul a căutat să reliefeze cu p r e g n a n ţ ă că fecţionarea mijloacelor lor de interpretare,
într-o căsătorie în care se ivesc fisuri d e rezultat al minuţioasei serio zi tati care sta
ordin moral, n u poate fi vorba de o la temedia muncii lor asupra fiecărui nou
convieţuire pina la rezolvarea acestor con- rol.
tradieţii. Smulgîndu-se din numitorul co- Eugen Nicoarà

ÎNTRE AUTENTIC SI LIPSĂ DE FIRESC


T e a t r u l Armate! — Studio : în càutarea extraordinamlui de I. D. Şerban

Premiera : 26 decembrie 1959. Regia : Ion Şahighian. Deooruri şl costume (Ştefan Norris).
Distributia : Florin Scărlătescu — Mircea Medianu (Nea Mitica) ; Ion Punea (Căpitanul de rangul I
I. Dragomirescu) ; Sebastian Radovici (Valentin) ; Cristina Tacoi (Ileana) : Victorita Dobre Obreja
(Sanda) ; Elena Nica-Huzum (Maria) ; Dorin Moga — Grigore Constantin (Radu) ; Constantin Vintila
(Mircea) ; Rodica Sanda Ţutuianu (Arina) ; Cumitru Rucăreanu (Nică) ; Aura Andritoiu (Cleo) ;
Valeriu Arnăutu — George Negoescu (George).

I n comedia lui I. D. Şerban, In căutarea Dintre toate aceste personaje, autorul


extraordinamlui, toate (sau aproape toate) urmăreşte şi redă mai a m ă n u n ţ i t pro-
]>ersonajele profesează ideea de a face un cesul d e transformare al imuia singur :
lucru extraordinar. Nică, fiul cel mai mie Nică. Scandalos prin înfăţişare şi p r i a
al muncitorului D u m i t r u Dragomirescu. limbaj, Nică, mezinul, care a cutreierat
(Nea Mitica), are, initial, proiectul „extra­ n e n u m ă r a t e şantiere, trecînd d e la o m e ­
o r d i n a r " de a-şi oumpăra o „Skodiţă" ; scne la alta fără să îndrăgească nici u n a ,
Mircea, fratele său mai mare, medic, vrea provoacă panica ìn sìnul familiei. Făcînd
să prezinte la (k>ngresul cardiologilor o uz de autoritatea paterna, Nea Mitica v a
..lucrare extraordinară" ; Sanda, sora lor reteza cu foarfecele (farà sentinţa prea-
— campioană de înot — năzuieşte să ob- labilă a vreunui consiliu de familie) barba
ţină un titlu olimpio ; Valentin visează să p e care Nică şi-a lăsat-o să crcască în
ajungă un m a r i n a r extraordinar... voie... pentru a fi în pas ou ,,.moda", şi —

74
www.cimec.ro
Scena din act ni II

odala cu ea, pe alte căi — apucăturile tele ei niai mare, Ion, nu-si justifică deoît
relè ale lui Nică ce nu fac cinste familiei. partial prezenţa în piesă. Aceasta risipă de
Pocăit, fini rătăcitor va lua hotărîrea să personaje aduce fireşte un şir întreg de
se ìndrepte. Devenit ucenicul tatălui său, scene de prisos, balast ce face oa ideile
lui Nică i se deschide perspectiva de a piesei să fie urmărite anevoios şi care-1
ajunge un bun ajiustor mecanic şi de a împiedică pe autor să se poată concentra
Snfaptui astici ìn munca „extraordinarul" asupra porsonajolor principale spre a le
pe care ìl cauta. .ninni caracterele. Limba pe care o vor-
Propunîndu-şi să satirizeze unele atitu- besc eroii este în unele locuri săracă, ne-
dini faţă de muncă, desprinse de etica înnobiliată de poezia pe care trebuie să o
socialista, şi să afirme, pe de alta parte, aibă un text dramatic, iar abuzul de locu-
entuziasmiul şi abnegaţia în muncă, autorul ţiuni argotioe (baban, bambina, hogeag
a realizat într-o măsură satisfăcătoare etc., care necesită uneon intervenţia umii
cîteva personaje (Nică, Nea Mitica) şi un interpret) nu este binevenit.
act prim, cu o expoziţie bună. 0 replaca î n spectacolul ou această piesa de pe
vioaie, antrenantă, şi un umor stenic, ìn- scena StudiouLui Teatrului Arniatei, efortul
viorător — alte oalităţi ale piesei — castiga regiei (I. Şahighian) şi al celor mai multi
simpatia publicului, disponibil totdeauna dintre interpreti de a da viaţă scenica
pentmi comédie. Piesa nu este însă pe càt mai convingătoare personajelor, de a
deplin realizată. In principal, pentru că le împlini şi a le caraoteriza cât mai
personajele nu sìnt ordonate pe linia unni midtiplu este evident. In genere, specta-
conflict unie. Este foarte greu de stabili t colud (vioi, senin şi cu haz) constituie o
ce fiuncţie dramatică, In raport cu tema dezbatere agreabilă a probleinolor etice pe
pe care şi^a propus s-o dezbată, împlinesc care le pune textid. Unele din imperfecţi-
personaje ca : Maria, o studentă care vine unile piesei arti facilitât însă o oarecare
să-şi petreacă vacanţa în familia Drago- lipsă de uiiilate şi de echilibru. Alături de
mirescu şi e gâta să se îndrăgostească de scene în care este vădită preocuparea ac-
unul din fili lui Nea Mitica ; sau Radu, torilor de a exprima eu fineţe partiturile
tînăr ofiţcr de marina caire se îndrăgosteşte incredinţate şi de a realiza astfel auten-
de Sanda, una din fiieele aceluiaşi Nea ticul, sînt şi scene în care pătrund unele
Mitica (se pare că toţi cei care alcătuiesc stridente, scene în care comicul devine
familia Dragomiresou se bucură de favo- bufonadă, iar manifestâiile personajelor —
rurile lui Cupidon). Nici Sanda şi nici fra- lipsite de firesc (sosirea lui Nică, apariţiile

www.cimec.ro
lui George). Parca neîncrezător în poten- emoţie sincera, firească şi o bogaţie de
ţialul comic al rolului, Dumitru Rucăreanu nuanţe) şi Rodica Ţuţuianu (dezinvoltà,
în Nică (actor cu vădite re«urse comice, sensibilă şi cu simţ al măsurii).
pe care le voim altfel valorificate) s-a si­ Sebastian Radovici a mimat cu oarecare
tuât pe o linie de interpretare uşor con­ slîngăcie entuziasmul juvenil al Ini Va­
trastante cu cea a celorlalţi interpreti, „în- lentin (tânărul care aspira la titlul de
groşînd" pe alocuri rolul. Acolo unde au „lup de mare") din prima parte a piesei,
intervenit ponderea şi bunul gust, inter- izbutind în sebimb, spre final, să redea
pretul a realizat momente valoroase. Folo- cova mai bine, siguranţa si cabnul pe care
sind mijloace caricaturale, V. Arnăutoiu a le oîştigă personajul în contact cu munca
obţinut, interpretîndu-1 pe George, o ima­ de pe santier.
gine simplificată a personajului. Ion Punea (capitami! de rangul I Ion
Exemptai unei compoziţii comice ecbili- Dragomirescu) a ìnzestrat persona]'ul cu r>
brate 1-a oferit Florin Scărlătescu, care gravitate contrafăcută pe alocuri, lipsindu-1»
s-a dovedit un bun actor de comédie. astfel, de umor. Dorin Moga, celălalt
Veridicitatea cu care realizează datele marinar din piesă (càpitanul de rangul III
interioare şi exterioare aie personajului, Radu), a fost mai puţin grav (...în raport
verva şi savoarea comica cu care cu rangul), ìmpletind destul de armonio*
rosteşte fiecare replica, constituie princi- în imaginea scenica realizată, entuziasmid şi
palele atribute ale jocului său, care 1-au tìmiditatea personajului.
ajutat şi de asta dată să întruchipeze cu G>nst. Vintila (Mircea), Victoriţa Dobre
convingere, într-un desen implinit, perso­ (Sanda), Elena Nica-Huzum (Maria) sì
na jad încredinţat, Nea Mitica. (Ceea ce Aura Andriţoiu (Qeo) au adus o contri-
ştirbeşte din valoarea acestei realizàri este buţie modesta, dar care nu poate fi tire-
faptul că, în unele momente, schimbă cută cu vederea la realizarea spectacolului.
adresa replicilor, rostindu-le către public şi Decorul creează un cìmp de joc foarte
nu către partener. Eliberat de această prielnic pentru actori şi sugerează, în ace­
căutare de efecte, jocul său nu ar avea lasi timp, ambianţa calda şi luminoasa a
decìt de cîştigat.) familiei Dragomirescu, unde se desfăşoarăi
Destul de bine realizate scenic, persona- acţiunea.
jele Ileana şi Anna, interpretate de
Cristina Tacoi (la care am remarcat o /. Rusu

PROLOG LA UN TEATRU PENTRU COPII


Teatrul Tineretului : Prinţ şi cerşefor de Serghei Mihalkov, după Mark Twain
Premiera : 12 ianuarie 1960. Regia : N. Massim. Decoruri, costume : N. Bragalia. Distributia r
Cornei Constanttniu — Radu lonită (Tom Canty) ; Mircea Constantiniu — Marin Ioniţă
(Edward) ; P. Dragoman (John Canty) ; Emilia Cozachievici (Mama lui Tom) ; Maria Burbea-
(Mama mare Canty) ; Tatiana Tereblecea (Nan) ; Madeleine Andronescu (Bet) ; Cicerone Ionescu
(Lord Herdford) ; Doina Şerban (Lady Jane) ; I. Pogonat (Lordul St. John) ; Ion Hie Ion (Lordul
Cancelar) ; M. Mateescu (Lordul Tezaurar) ; Nicki Rădule«cu (Primul lord) ; E. Petrescu (Al doilea
lord) ; Felix Caroly (AI treilea lord) ; St. Moisescu (AI patrulea lord) ; Mircea Stroe (Al cincilea
lord) ; G. Oprina (Al şaselea lord) ; Jose Chern (Pajul de catifea) ; St. Lăzărescu (Pajul de mătase) ;
Lucian Hanu (Humphrey Marlow) ; I. Fotino (Un paj) ; Gh. Vrìnceanu (Miles Hendon) ; Dorin-
Sireteanu (Şeriful) ; I. Frimu (Gardianul) ; Zizi Petrescu (Servitoarea de la taverna) ; Florica Demion
(Hecke) ; Florin Vasiliu (Dick) ; V. Marcellos (Dot) ; Ar. Tunsodu (Tocilarul) ; Pompilia Vasiu
(Spoitoreasa) ; Virginia Stîngaciu (Vînzătoarea de peste) ; Siîia Neacşu (Vînzătoarea de pîinişoare) ;
M. Andreescu (Băiatul cerşetor) ; Aurora Eliad (Fetiţa cerşetoare) ; V. B. Dinescu (Taylor) ; Maria.
Glodariu, A. Mihail, I. Popescu (Păpuşarii) ; Trio Ivanchiu (Saltimbancii). Prolog : Al. Critico
(Mark Twain).
Teatrul Tineretului joacă totuşi şi piese pe scena problème şi eroi conlemporani).
pentru copii ! Romanul lui Mark Twain — punctul de
Prinţ şi cerşetor, ultima premiera, e o pleoare al dramatizării Print şi cerşetor
dovadă. Numai că faptul, aproape acci­ (1888) — este (ca şi Un yankeu la curtea
dental, ar fi trebuit să se petreacă mai de regelui Arthur) un violent act de acuzare,
mult, ar fi trebuit permamentizat, genera- conceput în stilul binecunoscut al mareluì
lizat de către acest teatru, care s-ar fi cu- scriitor satiri<', la adresa monarbiei feudale
venit să aibă pînă aoum un repertoriu per­ absolute în general, si în special la adresa
manent pentru copii (în lipsa unni teatru celei engleze, ca şi la ridioolul complicate-
special, destinât acestOTa, şi în asteptarea lor sale ceremonialiiri de curte. Cu zìmbe-
mult doritelor piese originale ce vor adiu-e tul său amar, Mark Twain surprinde crunt»

76
www.cimec.ro
mizerie şi exploatàre a claselor de jos, poetul popular, ale cărui versuri ìncheie
luminata mai bine, mai pregnant, prin piesa :
aventura prinţului Edward, care-şi scbimbă
din joacă hainele ou mioul cerşetor Tom. Poeţii şi cintăreţii pentru popor tràiesc.
Inversarea aoeasta de roiuri e de fapt în Şi doar pentru el cìnta.
roman un simplu pretext, pentru a sur- Iar cìntecele lor cu-avînt ne-nsufleţesc
prinde, mai clar şi mai violent totodată, $i inimile-n piept ni-le-nfierbîntă.
ambele medii aie acţiunii, prin marile con­
traste alăturate : prinţul-oerşetor, cerşetorul- In acest fel, micului spectator i se dez-
prinţ. văluie, mai amplu şi mai direct decât în
Cunoscutul poet şi dramaturg sovietic roman, caracteristicile unei epoca, Serghei
pentru copii, Serghei Mihalkov, s-a apro- Mihalkov reduoìnd deci culoarea roz-idi-
•piat cu dragoste şi interes de textul ro- lică a unui „happy end" (pe care filmul
manului. Dramatizarea sa a căutat să sec- amerioan făcut după aceeaşi opera îl ac­
ţioneze mai în adîncime laturile sociale centua în mod special).
ale epocii, apropiindu-se de datele reale, Regizorul piesei, N. Massim, a ţinut
istorioe, ale timpului. Curtea regelui Angliei, de la bun început să se ferească de o
moravurile ei au fost surprinse în tonuri montare feerica (ceea ce e un aspect po-
groase, violente, în timp ce lumea maha- zitiv), s-a ferit să realizeze un spectacol
lalelor londoneze, sărăcimea orasului, viaţa luxuriant, greoi. El a aies calea unei mon-
gréa a „omului de jos" au fost zugrăvite tări mai simple, aerate, mai potrivită pen­
cu simpatie, sugerîndu-se şi cauzele eco- tru mişcarea vie a unui spectacol ce neoe-
nomice ale mizeriei acestora. Sfîrşitul feri- sită o mare figuraţie. Ritmul vioi al spec-
-cit din roman a fost ìnlocuit cu un albul, taoolului (presărat cu divertismente de epoca
mai aspru, mai amar, dar mai veridic. — păpuşari, acrobati) poate ţine vie aten-
PrintuJ, devenit rege, va fi şi mai crud, ţia micului spectator. Din pacate însă, de-
mai hxăpăreţ, după experienţa făcută. Tom, corul (N. Bragalia) nu sugerează printr-o
niicul vagabond, se va ìntoaox» prin tre stilizare funcţională cadrul actiunii (mai
eei eu care se simte bine, în afara pala- ales palaitul e înf ăţisat sărăcăcios, oontrastînd
♦ului, alături de prietennl său Taylor, cu bogăţia costumelor, de altfel inspirate)

.
Scena din actul lì

ì
19

77
www.cimec.ro
şi nu urmăreşte nici fimi unei viziuni rea­ a avea pe scena falsa emfazà artistica pe
liste de reconstituire a epocii. De altmin- care o abordează, de multe ori, actorii-
teri, oontrastul dintre atmosfera apăsătoare, copii. Cu timpul, fără îndoială, odată dis­
dominantă, a palatului în care micul vaga­ parata şi rigiditatea care încă îi mai în-
bond se simte închis ca într-o cuşeă aurata, chistează pe scena, ei îşi vor perfecţiona
şi sărăcia neagră a mahalalei putea fi rolurile de care se achită şi acum lăudabil.
mult mai revelator, mai convingător. Din pacate, e destul de greu să putem
Paralel eu decorul, spectacolul nu axe o cita, în mod special, pe cineva din cei
linie unitară, niei din punct de vedere re- peste 40 de interpreti ; foarte puţini au
gdzoral, folosindu-«e o paletă prea „cureu- ajuns să-şi individualizeze personajele, cei
beeană" de genuri : de la şarja grotescă, mai multi s-au pierdut în masa de pe
ilară (grupul lorzilor, reprezentanţii „ordinii scena. Incercarea de a face figura aparte,
publiée"), la o expresie realista a interpre- a Floricăi Demion şi a lui Florin Vasiliu
tării (Gh. Vrinceanu, P. Dragoman). Am (în rolurile celor doi vagabonzi), constituie
înţeles că regizorul a urmărit să diferen- de aceea un „număr" aproape independent»
ţieze grupul personajelor de la curtea re­ Cu toate că s-a străduit să fie sincer,
gala (concepute prin măşti de carnaval), de spontan în mişcări, Gh. Vrînceanu a fost
acela al oamenilor din popor, ai căror in­ snib posibilităţile cu care eram încredinţaţi
terpreti au fost invitati la un joe realist, că va îndeplini rolul (Hendon), ţinînd sea-
dar trecerea, schimbairea aceasta de nla- ma de apariţiile sale scenice anterioare.
nuri, nu se distinge artistic prin sublinierea Ar trebui tempérât puţin şi zelul comic
unor individualităţi în spectacol, ci este al cîrdului de lorzi care suprahcitează efec-
destul de neclar oiganizată. tul comic (de altfel, ei manifesta o gamă
Pe parcursul spectacolului, culorile s-au destul de sărăcăcioasă ca umor), uneori în
amestecat uneori şi caldura emotion ala s-a dauna calităţii. (Oare, n-ar fi fost la fel
„subţiat" (ratate în acest sens au fost soe- de comica abordarea unei ţinute grave,
nele dintre prinţul Edward şi protectorul austere, din partea interpretilor lorzilor,
său Hendon), scăzînd finalità tea speota- ţinută care ar fi contrastât acut cu stupidi-
colului, lipsind pe eroii acestuia de o oo- tatea ceremonialului curţii — de pildă,
muniune spirituală, directă, cu sala. E ceca scena înibrăcării regelui ?)
ce trebuie artistic împlinit, pentru ca spec­ Urmìnd a se desăvîrşi pe parcurs, Print
tacolul să mai cîstige în pondère şi echi- şi cerşetor e încă un spectacol care ridica
libru. (Un nou problema, deschisa larg, aceea a
Regizorul N. Massim a lucrat niai aies teatrelor pentru copii, a calităţii acestora,
eu cei doi gemeni interpreti, Cornel şi despre care Stanislavski spunea cìndva :
Mircea Constantiniu, deţinătorii rolurilor ti- „Un spectacol pentru copii trebuie să fie
tulare ; micii interpreti s-au apropiat eu la fel cu unul pentru oameni mari, doar
simţ artistic de roluri, Cornel chiar mai cova mai bun..."
mult (are uneori dezinvolUiră şi baz), fără Al. Popovici

Î N SPIRIT POPULAR
Teatrul Secuiesc de Stat din Tg. Mureş: Partea leului de C. Teodoru

Premiera : 15 ianuarie 1960. Regia : Mircea Avram. Decoruri şi costume : Hâry Lajos. Dis-
tributia : Kovâcs Gyôrgy (Bartolomeu Motoc) ; Sarlay Imre (Pompilian) ; Csorba Andras (Ing.
şef Varlam) ; Sinka Kâroly (Inginer Sava) ; Kiss Lâszlo (Meşterul Dima) ; Farkas Ibolya (Sanda) ;
Mende Gaby (Valentina) ; Tóth Tamâs (Luigi) ; Tarr Lâszlo (Pavel Balaban).

Intr-o bună versiune maghiară, semnată indisolubilitate a proprietăţii socialiste,


de K. Jakab Erzsébet, eficacea şi spiri- comedia lui Teodoru pune în discuţie două
tuaia comédie a lui Teodora şi-a cucerit concepţii de viaţă, două concepţii etice,
popularitatea în rîndul spectatorilor din care de fapt reprezintă cioonirea dintre
Tg. Mureş şi din centrele de raioane din vechi şi nou, dintre oamenii ramasi încă
Regiunea Autonoma Maghiară. vechi şi cei care, prin iureşul lor înnoitor,
Pledoarie pentru vigilentă în apărarea îi înlătură pe aceştia din calca nodi socie*
avutului obstesc, pentru apărarea ideii de tăţi socialiste.

78
www.cimec.ro
Kovdcs Gyôrgy (Bartolomeu
Mo(oc) şi Sarlay Imre
(Pomptlian)

Punerea tn scena a comediei a solicitât artist al poporului. Posesor al unei ìnde-


din partea colectivului artistic al Teatrului lungate şi valoroase experienţe în comédie,
Secuiesc de Stat — regizor, scenograf şi actorul a ştiut să redea semnificaţia per-
actor — o atenţie deosebită pentru re- sonajului, oferindu-ne un Bartolomeu Mo-
darea sensurilor ei. ţoc antipatie, fanfaron, cinic, plin de tupeu
Regizorul Mircea Avram a desluşit cu şi piimejdios societăţii. Antrenul, verva,
Umpezime problemele, situaţiile şi oaracte- subtilitatea jocului său scenic, bazat pe o
rele piesei. Imprimînd spectacolului un ritm inepuizabilă inventivitate în mimica, gest
alert, el a ştiut în acelaşi timp să evite şi intonaţie, au conourat la realizarea tră-
şarja şi bufonada. Prin oonfruntarea ridi- săturii scenice fundamentale a lui Moţoc :
eolului personajelor negative cu sobrietà- ridicolul. Pompilian, personaj cu chip şi
tea morală a oomenilor noi de pe şantier, suflet şters, descompus de frică, aspirînd
prin acoentuarea simplităţii şi prin vioi- doar la furtişaguri mărunte — fiind deci
ciunea acţiunii în scena, regizorul a izbutit un Moţoc de o factura minora —, duce
să creeze un spectacol de o reală ţinută o viaţă chinuitâ de obsesia banului şi a
artistica, şi astfel să ofere un pamflet ustu- codului penai. Sezisînd structura psihică a
rător la adresa celor care mai au năravul acestui meschin cavaler al „obiectelor pe-
fraudei. risabile" şi al ,,surplusului de inventar",
Concepţia regîzorală a fost bine servita Sarlay Imre ne-a of eri t o caricatura abilă
de decorni sugestiv (Hâry Lajos) care a de lapidator mărunt şi jalnic. Al treilea
ajutat la subunierea liniei satìrice a piesei. personaj negativ, Valentina, in interpre-
Personajele au fost încredinţate unui tarea actriţei Mende Gaby, a redat imagi-
inănunchi de actori dintre cei mai ìn- nea vie, sugeslivă, a unei „foste".
zesrraţi. Din eapul lotmlui se impune, prin In opoziţie cu această categorie de oa-
maniera interpretării, Ko vâcs Gyorg>% meni, găsim în piesă o serie de perso-

79
www.cimec.ro
naje luminoase, cinstite, harnice, oare p r i a Laszló in „misteriosul" şi simpaticul Pavel
unitatea lor morală şi de făptuire, prin Balaban ; şi, în sfîrşit, F a r k a s Ibolya, care
intransigenţa lor în a p â r a r e a a v u t u l u i ob- î m p r u m u t ă un aer plin de tinereţe Sandei
stese, d a u greutatea specifica piesei şi spec- (s^ar p u t e a afirma însă că tinereţea ac-
tacolului ; aceasta, bineînţeles, şi datorită triţei e m u l t prea p r o n u n ţ a t ă , transmiţînd
interpreţilor. personajului o nota de timiditate şi fragi-
P r i n t r e acestia, de pildă, Sinica Kâroly litate p e care îndeosebi o tînără ce lu-
în rolul inginerului Sava, înfăţişat ca u n crează atît de activ p e u n şantier, a r fi
personaj plin de înţelepciune, p o n d è r e şi trebuit de mult s-o depăşească).
prestanţă ; Csorba Andrâs, care a compus î n spectacolul de la Teatrul Secuiesc de
figura inginerului-şef Varlam, o m plin de Stat din Tg. Mureş, exista o unitate orga-
autoritate şi p ă t r u n s de sentimentul drep- nică d e stil, creata p r i n munca atentă a
tăţii şi al cinstei ; Kiss Lâszlo, care ne-a colectivului de actori, p e baza unei viziuni
înfăţişat chipul sincer şi pasionat al meşte- regizorale competente.
rului Dima ; Tóth T a m â s în fermecătoarea
figura a zugravului-tenor Luigi ; T a r r Ion Chereji

CALITĂŢI NEVALORIFICATE
InstitutuI de Artă T e a t r a l ă şi Cinematografica „ I . L. C a r a g i a l e " : Oameni de azi
de Lucia Demetrius

Premiera : 7 noiembrie 1959. Regia : Beate Fredanov. Decoruri şi costume : Traian Niţescu.
Distributia : Alexandru Drăgan (Dr. Vasile Murgu) ; Laurenţiu Azimioară (Zăplan) ; Iulian Copacea
(Traian) ; Tzcnca Veloeva — Ileana Tarnavschi — Stela Popescu (Anicuta Dobrotei) ; Gheorghi* Ma-
rinescu (Ghită Cotoroiu) ; Anca Ionica (Lenuta) ; Stan Ion (Trandafir) ; Dorel luster (Grigore) ;
Nicolae Uşurelu (Sandu) ; Constantin Tamaş (Titu) ; Doina Dumitrescu (Marta) ; Mihai Ciucă
<Dr. Florinel Petrescu) ; Anda Caropol — Tzenca Velceva (Floarea) ; Florin Dumbravă (Nică) ;
Iulian Copacea (Onofrei) ; Sebastian Papaiani (Ion) ; Stan Ion (Costache) ; Valeria Nan (Tanta) ;
Sebastian Papaiani (Toma).

Lunga şi frumoasa cariera a piesei Doina Dumitrescu avea toate şansele


Oameni de azi de Lucia Demetrius şi-a să realizeze rolul învăţătoarei Marta, de
căpătat recent îndreptăţirea, cu prilejul in- care o a p r o p i a u figura luminoasă şi înflă-
terpretării pe care i-au dat-o studenţii In- cărarea juvenilă, dacă a r fi p u t u t să-şi
stitutului de Artă Teatrală şi Cinemato­ învingă crisparea ce-i imobiliza bunele in­
grafica (clasa Beate F r e d a n o v , asistentă tontii, dacă a r fi r e n u n ţ a t la zîmbetul uşor
Zoe Stanca-Anghel), desi sîntem nevoiţi, forţat şi la rostirea alintată a replicilor
d e la b u n început, să s p u n e m că studenţii- în scenele lirice. Din cauza acestor defi­
actori şi-au valorificat în insuficientă ma- ciente, interpreta a r a t a t scene i m p o r t a n t e ,
sura calităţile în acest spectacol. ca aceea în care-1 înfruntă pe doctorul P e ­
F ă r ă îndoială că Alexandru Drăgan (in- trescu sau în care încearcă să-1 corecteze
tcrpretul doctorului Murgu) a r e calităţi p e Murgu.
reale p e n t r u scena, cauta să exprime Nici Dorel J u s t e r n-a intuit c u destulă
direct, fără artificii, complicatele frămîntări înţelegere dificilul roi al secretarului d e
sufleteşti ale personajului. Totuşi, în mo- partid, Grigore, şi n^a reuşit, prin u r m a r e ,
inentele-cheie, interpretul a fost lipsit d e să contureze profilul activisttdui d e par­
profunzime, iar jocul său égal, monocrom, tid, energie, inteligent, convingator.
n-a ajutat la descifrarea integrala a per­ P e linia bunelor interpretâri consemnăm
sonajului şi a evoluţiei acestuia. P r i n t r e frumoasa realizare a lui Iulian Copacea
altelé, superficial şi neconvingător a fost (Onofrei), care a distribuit cu fineţe umo-
m o m e n t u l în care secretarul de partid, rul în scenele izbucnirilor stìngiste ale per­
Grigore, secretarul sfatului, Onofrei, şi ìn- sonajului, redìnd de asemenea tempera-
văţătoarea Marta ìi arata că activitatea mentul tumultuos al acestuia. Sebastian
profesională n u poate fi despărţită de cea Papaiani a d e m o n s t r a t prin calitatea jo-
politica, desi această scena care declan- cului scenic că u n roi neînsemnat, ca
şează un şoc d e t e r m i n a n t în conştiinţa acela al Giobanului, poate retine atenţia ;
doctorului se cuvenea să fie tirata tă c u Laurenţiu Azimioară, interpretul lui Zăplan,
deosebită atenţie. De asemenea, demasoa- a a v u t cìteva accente sincere, m a i aies ùi
rea lui Fiorine! Petrescu a a p ă r u t puerilă. a doua parte a piesei, iar Anda Caropol a

80
www.cimec.ro
transmis cu o molipsitoare jovialitate, op- mai „escroc" (şi „escroc sentimental", c u
timismul tinerei ţărance, Floarea. treceri variate şi n u a n ţ a t e ) .
Din grupul personajelor negative, Gheor- Decorurile lui Traian Niţescu n-au avut
ghe Marinescu (Cotoroiu) şi Ileana Tar- prea multa originalitate, d a r pictorul-sce-
navschi (Moaşa) a u realizat compoziţii co­ nograf a distribuit cu economie elementele
lorate, ştiind să evite alunecarea spre şarjă. de decor în mica scena a studioului, ofe-
In schimb, Ana Ionica (Lenuţa) şi Stan rind astfel suficient spaţiu p e n t r u joc.
F a r a să neglijăm exoepţiile, socotim că
Ion (Trandafir) şi-au descifrat d e a r par­
studenţii Institutului de Artă Teatrală au
tial partitura scenica, prima cu masca fost prea p u ţ i n ajutaţi în interpretarea
î n c r u n t a t ă şi imobilă a ohiaburoaicei, cel piesed. De aceea, spectacolul a p a r u t m a i
■de al doilea scrîşnindu-şi c u monotonie degrabă o lectură colectivă decît o inter­
replicale. Mi hai d u c a (doctorul Florinel pretare artistica. Păcat. Unele elemente
Petrescu) a a v u t u n aer distrat, absent, valoroase şi-ar fi p u t u t evidenţia înzestră-
<lùninuînd astfel contraacţiunea pe care o rile.
reprezenta personajul său. L-am fi vrut M thai Cri fan

mmwm mm mMïïmmum
AMĂNUNTE CARE SUPĂRĂ
T e a t r u l Municipal : Tache, lanke si Cadtr de V. I. Popa

Ne întrebăm adesea, câte dintre specta- p e firma — câind în acest sens se trag
oolele 'trecute prin încercarea gréa a sute- bileţele din câciula turcului — trcnează
lor de reprezentaţii îşi pot păstra neştir- peste limitele stabilite initial. Totuşi, spec­
bite virtuţile initiale ? Ne-am p u s această tacolul se urmăreşte încă ou interes.
întrebare şi în legatura ou spectacolul Acest interes este susţinut d e interpreta­
Tache, lanke şi Cadir de la Teatrul Muni­ rea fidelă şi conştiincioasă a u n o r aotori
cipal, ajuns astăzi la cea de-a 376-a re- care, desi n u toţi fac parte din distribuţia
prezeiitaţie. Despre el, după premieră, se de la premieră, se străduiesc să m e n t i n a
scria : „Un spectacol viu, a m u z a n t şi in- nealterat conţinutul şi contuirul pUn de
teligent...", „Asa cum se joacă la Teatrul culoare şi farmec al personajelor. Vom
Municipal, Tache, lanke şi Cadir consti- menţiona, în primul rînd, p e Carol Kron,
tuie u n spectacol excédent". care, ca şi la premieră, excelează în rolul
Ce s-ar putea serie azi despre el ? lata lui Iţig-Ilie, roi care a oîştigat parca pe
0 raţiune suficientă pentru a revedea eu parcurs în dezinvoltură şi în naturaleţe.
m u l t interes spectacolul ou această piesă Cu toate că nici acest actor n u a p u t u t
a lui Victor Iom Popa. rezista tentaţiei de a adăuga m à c a r o r e ­
plica — ce-i dreot, n u din cele mai com-
Bine gîndit initial, n u s-ar putea spune
promitătoaire pentru autor (cînd se răsteste
azi că spectacolul, în liniile sale mari,
l a n k e în actul II la el, Carol Kron se
îşi vede alterata substanţa comica, d u p ă
fereşte cu replica, inexistentă în text, „ n u
cum, de asemenea, n u s-ar putea afirma
d ă d e a în Gambetta") — aotorul merita laude
că mesajul textului : „ronim-ovrei-turc, oa-
p e n t r u modul viu şi viguros cu care mar-
meni estem", rostàt de a u t o r într-o vreme
chează şi astăzi prezenta în scena a aces-
cînd prigoana rasială era necruţătoare, n u
tui tip de hehea, rapace şi odios.
s-ar transimite şi azi în spectacolul de la
Municipal, eu emoţie, c u limnezime, cu Fără să alunece în şarjă sau e x p r i m a r e
aceeaşi calda rezonanţă ca şi la premieră, exterioară, G. Aurelian reuşeşte cu convin-
în riiida ritmuilui care a scăzut pe parcurs. gere, u m o r şi duioşie, să i m p u n ă specta-
1 se reprosa regizorului, la premieră, ne- torului imaginea jovială, plină de neastâm-
realizarea ritmului, îndeosebi în aotul III ; păr, a lui l a n k e . I se poate reproşa însă
a c u m , observaţia este valabilă şi pentru o nota de exagerare a sentimentului de
restul speotacolului. In actul II, de exem- amărăciune, p e care i-1 provoacă piedi-
plu, scena prinzului sau a jocului celor cile ce se ivesc în oalea căsătoriei fiicei
trei personaje, p e n t r u întîictatea numelui sale eu Ionel — sentiment c o n s u m â t eu

«. — Teatrul nr 2 81
www.cimec.ro
proa mult plînset, cu presa exagerată la­ si deosebit de brutal la Tache şi Ianke r
mentare şi care scoate puţin personajul fie rîzînd fais şi exagérât de prelungitT
din limitele atmosferei mai puţin gTave, fapt care a surprins chiar pe partenerii
stabilita initial de regizorul spectacolului. 6ăi. Imaginea lui Ionel, în fond un băiat
I se mai poate reproşa, de asemenea, ma- modest şi liniştit, apare din această cauză
chiajul făcut în pripă, cu marginea perucii diformata, cu o tenta de lichelism de
insuficieint estompată, care alterează de mahala, cinic şi nepăsător la zbuciumul a-
fapt prospeţimea spectacolului de care lor săi. Această nepăsare s-a resimţit cu
vorbeam. deosebire în atitudinea dispreţuitoare faţă
La aoeasta s-ar adăuga unele scăpări de rol — în replicile rostite cu mìinile
neartistiee, cum ar fi soobitul cu degetele vîrîte în buzunare, cu spatele la celelalte
Sn gură, după masa copioasă pe care o personaje, fie într-o rînă, frămîntîndu-se
consuma cu Tache, amănunt care e de­ pe picioare sau marcînd cu un singur
parte de a sugara — aşa cum probabil s-a picior un tremur nervos, fie trăgîmd
gîndit actorul — caracterul popular al per- ochiade în sală, fie mimînd o tristeţe de
sonajului şi care a toezit dezaprobarea cabotin, fie îngăduindu-şi libertăţi ieşite
unor spectatori. cu totul din cadrele artisticului : să oeară
Dacă în interpretarea lui Tache, M. Me- pe ascuns unui partener, o cutie de
reuţă a făcut do vada talentului său robust, ehibrituri ca să-şi aprindă o ţigară sau r
reliefînd cu savoare chipul «ìoldoveanului şi mai rău, să „glumească" cu partenerul^
inorocănos dar muealit, nu acelaşi luoru repezindu-se la Ianke, sub pretext că-I
se poate spune despre Chiriţă Misail, în a ajută să-şi facă nodul la cravata (mo-
carni interpretare Cadîr a apărut şters, mentul în care Ianke se imbraca spre a
monoton, cufundat într-o tristeţe perma- cinsti sosirea Anei), şi să-1 strìnga atìt de
nentă, în care nu s-au intuit şi cele cìte- puternic, încît G. Aurelian, congestionat, a
va accente de vioickme pe care acţiunea fost nevoit să protesteze cu voce tare şi
aoestui personaj le sob'cată, ceea ce, în con- vizibil în scena.
secinţă, a dus la punctarca spectacolului Asemenea „amănunte" care, pentru unii,
cu o nota de oboseală. Nuanţa nedorită ar parea poate „nevinovate" (dacă nu
de oboseală şi mai ales de plictis, a sub- inerente unui spectacol care a atins o
liniat-o cu ostentaţie şi tìnarul Mircea Al- cifra-record de reprezentaţii), contribuie la
bulescu, care, adevărat, în rohd ingrat şi degradarea lui. Atragem de aoeea atenţia
slab oaracterizat al lui Ionel, nu a putut Teatrului Municipal, care în general îşî
face dovada darurilor sale creatoare, dar mentine spectacolele la o înaltă ţinută ideo­
care, prin lipsa de interes pe care a me- logica şi artistica, să coutroleze şi specta-
nifestat-o faţă de acţiunea scenica, a adus colele ce se apropie de impresionanta cifra
în spectacol o nota de degradare şi de de 400 de reprezentaţii, spre a preìntim-
îmbătrînire prematura a acestuia. In inter­ pina apariţia unor atari manifestali, ìntru-
pretarea lui Mircea Albulescu, Ionel a fost cìt, chiar izolate, eie pot compromite ima­
golit de conţinut ; actorul a rostit mecanic ginea de ansamblu a unui spectacol si
replicale, ba, uneori, a şi diformat linia ştorbi aprecierea atìt de pozitivă de care
personajului, fie răsitindu-se neîndireptăţit spectacolul s-a bucurat pînă acum.

UN SPECTACOL CARE TREBUIE ÎMPROSPĂTAT


Teatrul Tineretulul : Inşlr-te margarite de Victor Eftimiu

Alături de cìteva speotacole noi : Partea logico-artistice, atunci, pe bună dreptate


leului, Nila toboşora, Print şi cerşetor, pe ne induxerează atitudinea neghjentă a
afişul Teatrului Tineretului figurează spec- leatrului Tineretului faţă de aoeastă rea-
tacolul lnşir-te margarite, care numără la hzare a sa, care nu s-a bucurat nici la
acest teatru mai multi ani de viaţă sce­ premieră, nicà pe parcurs, de afirmarea
nica. Dacă admitem că în speotacolele \nreunui crez artistic. S-ar fi cerut în valo-
care au trecut prin focul trierilor ìnde- rificarea poemului feerie al lui Victor
lungate, pubUcul vede confirmarea consec- Eftimiu un crez artistic, pentru că, în
ventei crezului de creatie al colectivului sfîrşit, el reptrezenta o „piesă pe profil",
tea trai, devotamentul său în căutările ideo- venea să răspundă unei neeesităti de re-

82
www.cimec.ro
pertoriu, se adresa micilor şi tinerilor spec- de această maniera veche, folosind în con-
tatori care, ce-i drept, nu se întîlnesc la turarea personajelor lor, mijloace pur ex-
Teatrul Tineretului cu prea multe piese terioare, rostind versurile eu emfază,
pe măsura înţelegerii lor... Care à fost însă fără traire sincera, neurmărind ideea ver-
soarta acestui poem ? Reapărut pe scena sului, ci rostindu-1 după ureche, ridicînd
Teatrului Tineretului într-o formula sce­ glasul sau ooborîndu-1 absolut la întîmpla-
nica rigida şi greoaie, fără farmec şi fără re, preocupaţi mai mult de propria lor
strălucire, era de aşteptat ca pe parcurs încîntare decît de aceea a speotatorului.
6ă cîştige prospeţime, sprinteneală, poezie Revenim asupra valabilităţii observaţiei
şi celelalte atribute artistice care să ìn- făcute la premieră tìnarului actor Ion
dreptăţească reprezentarea sa. Acest luoru Gprian, a cărui răzgîială ìn rolul lui
nu s-a întîmplat. La cea de a 132-a re- Pacala a devenit mai mult decît supără-
prezentaţie a spectacolului venim şi spul- toare prin îngroşarea cu mijloace ieftine,
berăm fărîma de credinţă a cronicarului, de şarjă, a acestui personaj popular, plin
care la premieră încă spera, soriind că : de farmec şi poezie, care, golit de ade-
„poate este vorba de o pasageră negli- văratul său conţinut, s-a transformat pe
jenţă, de o pauză momentană a fanteziei, scena Tineretului ìntr-un soi de paiaţă.
care-şi aduna undeva în taină, puterile Considerăm Upsa de interes a acestui
pentru a izbucni ìn curìnd cu sporită actor pentru menţinerea în limitele artis-
vigoare... cu sporită exigenţă..." Zadarnică tioe a pe-rsonajului său, ca o flagrantă în-
aşteptare ! Nădejdea cronicarului nu s-a călcare a unei elementare ţinute artistice,
întîlnit de data asta cu vreun orez al tea­ o sfidare a propriului său talent.
trului. Spre dezamăgirea noastră, trebuie In general, se poate spune că interpreţii
eă mărturisim că teatrul n-a ţinut cont din acest sp'eotacol au pierdut din vedere
de nici una din observaţiile semnalate la ideea poemului, urmărirea drumului lui
premieră şi că astăzi lipsurile spectacolului Făt-Frumos în căutarea Ilenei Cosînzene,
transpar cu şi mai multa vehemenţă. S-au a afirmării binelui şi a înfrîngerii răului.
reproşat atunci actorilor ţipetele excesive, Cele cîteva momente de tensiume pe care
vorbirea brutală şi stridentă. Intreoìndu-se initial spectacolul le avea, ìncordarea
(parca sa ajunga ìn aeest sens culmile cele luptei dintre Zmeu, Vrăjitoare, pe de o
mai ìnalte, actorii au transformat aeest parte, şi Făt-Frumos, Sorina, pe de alta,
epectacol lntr-o adevărată competiţie de şi-au pierdut interesul, iar socnele de duel,
strigate. Recordul îl deţine, şi de data încruoişările de spade au devenit prilejuri
aceasta, actriţa Maria Burbea, care — ìn hazUi, prin lipsa de partecipare a inter-
rolul Vrăjitoarei — nu utilizează nid un preţilor, care pufnesc în rîs şi simulează
alt mijloc de expresie decît acţiunea ver- în scîrbă trei lovituri de spada.
bală şi, profitînd de vocea sa puternică In acest ansamblu de interpretări me­
şi sonora, demonstrează în tiradele pe diocre, unde adevărul sentimentclor a
care le rosteşte în prim-plan, în fata sce- fost ìnlocuit prin şablon, iar expresivita-
nei, că poate într-adevăr atinge culmea. tea scenica prin exagerări şi sarjări, în-
Prin această maniera de joc exterioară, cercările unor actori conştiincioşi, ca Gli.
naturalista, neartistică în fond, actriţa pia- Păunescu (Voie bună), M. Andreescu (Apă
teste tribut vechilor maniere de teatru pe dulce), Lucreţia Racoviţă (Sorina), de a
care nu le dorim reînviate pe scena unui apărea simpb şi fireşti rămîn fără ecou.
teatru nou şi mai aies nu le dorim pro­ Credem că intra în îndatoririle acestui
pagate de pe scena unui teatru care se teatru verificarea poziţiei asupra acestui
cheamă al tineretului. Ne îngrijorează cu speotacol, şi în măsura în care Teatrul ìi
atît mai mult asemenea manifestare, cu cât socoteşte încă utilă reprezentarea, să-i acor-
am observât că o seamă de tineri intraţi de repetiţii pentru o eventuale împrospă-
să dubleze diferite roluri în acest spec- tare, daca turnarea într-o forma noua, mai
tacol — Ion Cosma (Buzdugan), Mircea ingenioasă şi mai vie, nu e posibilă.
Anghelescu (Făt-Frumos) — s-au molipsit Valeria Du cea
www.cimec.ro
O METAMORFOZĂ BINEVENITÀ
Teatrul Satlrlc-Muzlcal „C. Tănase" : Do, re, mi, fa... etcetera de H. Nicolaide,
Ion Nichifor şi I. Berg

Revăzînd pe scena Teatrului „C. Tă- tregesc şi omogenizează speotacolul, care


nase", după mai multe luni de la pre- se înscrie printre realizările izbutìte ale
mieră, speotacolul satiric-muzical Do, re, teatrului.
mi, fa... etcetera de H. Nice-laide, Ion 0 mentitine deosebită se ouvine a fi
Nichifor şi I. Berg, eu muzica de Elly acordată lui Nicolae Niţescu, care avìnd
Roman, Aurei Giroveanu şi Gclu Solo- dificila saremo de a-1 ìnlocui pe Ion
monesou, am fost puşi în situaţia de a Lucian, actor de laTgi resurse, cu o bo-
nu-1 mai . . . recunoaşte. Este adevărat că gată experienţă — care-i asigură ceea ce
firul conducător al pretextului de subiect ne place să numim . . . priza la public —
— un animant şi spiritual joc de cuvinte, reuşeşte să se valorifice pe deplin şi să
inspirât din titlurile pieselor din reper- ne facă remarcată o nouă latură a posi-
toriul teatrelor bucureştene — a fost men- bilităţilor sale interpretative, în afara celei
ţinut, dar o serie de noi interpreti care binecunoscute, de cîntăreţ.
n-au figurât în distribuţia premierei şi —
cam în aceeaşi proporţie — noi numere Prezentă pe scena şi avìnd deci nu
muzicale şi satirice îmbogăţesc în prezent numai rolul de a acompania şi de a
6pectacolul. sublima cu efecte muzicale desfăşurarea
scenica a spectacolului, formaţia orches­
Expericnţa, făcută cu scopul de a men­ trala condusă de Gelu Solomonescu se do-
tine în imediata actualitate un spectacol vedeşte bine pusă la punct, avìnd ritm şi
de estrada, adăugîndu-i-se pe parcursul culoare. Considerăm însă că participarea
reprezentării sale noi scene şi eliminînd unor membri ai orchestrei, prin interven-
pe cele mai puţin inspirate, care nu co- ţii vorbite, de gestică sau de mişcare, la
respundeau exigenţelor, se dovedeşte în unele tablouri, nu a constituit o preocu-
întregime reuşită. Este meritul autorilor, pare pentru regizor, de vreme ce — aşa
care nu şi-au socotit îneheiate îndatoririle cum ea se produce — capata un caracter
contractuale odată ou prezentarea premie­ diletantistic, suparător.
rei, ci s-au străduit în continuare să se
preocupe de îmbunătăţirea spectacolului 0 alta lacuna, care trădează o menta-
lor, imprimîndu-i o accentuata nota de litate nesănătoasă în ce priveşte goana
prospeţime şi de vioiciune. Pe de alta după efecte facile, de prost gust, întîlnim
parte, şi direcţia Teatrului „C. Tănase" In cupletul „De ce mă cicăleşti ? ", de
a descoperit noi posibilităţi — pe care, altfel, plin de haz şi bine interprétât de
din pacate, nu le întrezărise înainte de Vili Donea. Desi nici în text şi nici în
premieră — de a completa distribuţia, prezentarea melodiei pe care o semnează
oarecum puţintică, în ce priveşte susţine- Aurei Giroveanu, acest lucra nu exista,
rea partii muzicale, ou cîteva demente totuşi, pe scena, în introducerea la cuplet,
dintre cele mai apreciate ale genuini : orchestra, în colaborare cu interpretul,
Rodion Hodovanski, Gigi Marga, Roxana intonează cîteva măsuri dintr-un vulgar
Matei, Dorina Goga şi — îndeosebi — cîntec din mahalaua de altădată.
Nicolae Niţescu. Este de dateria conducerii teatrului să
Toţi aceştia — care se adaugă interpre- remedieze aceste deficiente, care dăunează
ţiler de bază ai versiunii scenice de la ţinutei generale de mare acurateţe a spec­
premieră : Al. Giovanni, Puiu Călinesou, tacolului.
surorile Kosak, Lidia Roman, George
Bunea, R. Lucian şi Silvia Surdu — ìn- S. Massler

www.cimec.ro
DQGHMDQ M E l M U

PROGRESE Î N REPERTORIUL PĂPUŞILOR


T e a t r u l de Păpuşi din Craiova : Citici săptămtni tn balon, d r a m a t i z a r e de Anda Boldur
după Jules Verne, şi Hoinărind prin constelaţii de Radu Miron

Ultima premieră a Teatrului de Păpuşi acestor necontestate calităţi se găseşte în


d i n Craiova este prelucrarea unui r o m a n porsoana regizorului Horia Davidcscu şi
d e Jules Verne. Este vorba de Citici sàp- a scenografuLui Eustaţiu Giregorian. Stili-
tămîni în balon, care şi-a găsit u n inte- zarea deoorurilor şi a păpuşilor pe forme
ligent adaptator ìn Anda Boldur. simplificate, în pete mari de culoare şi în
Autoarea a ales capitolale mai impor­ tonalităţi vii, subliniază trăsăturile de
t a n t e ale romanului, a v î n d grijă să le caracter ale personajelox, făcîndu-le uşor
unească într-o suocesiime logica, fără pă- p e r c e p i b i l e . Totul — decor şi păpuşi —
gubire p e n t r u fimi acţiunii. Socotim ìnsa păstrează uşoara ci discreta amprentă a
că unele scene, datoxită lungimii lor, n u umorului, iar regizorul ştie să imprime
corespund specificului păpuşăresc şi că spectacolului u n r i t m susţinut şi o gra-
a r fi necesitat din partea autoarei un spor ţioasă coregrafie miscării în scena.
de efort p e n t r u ìnviorarea lor. Călătoria Scenograful Eustaţiu Gregotrian — men-
cu mijloace atìt de neobişnuite a docto- ţinindu-se şi în spectacolul Cinci săptă-
rului Fergusson şi a însoţitorilor sai, Dick rnîni în balon la stilul său propriu — a
K e n e d y şi Joe, porniţi să descopere taina greşit, d u p ă părerea noastră, tocmai prin
izvoarelor Nilului ìntr-un timp-record pen­ ceea ce constituie calitatea scenografici
tru epoca respectivă, este pasionantă şi cu care ne-a obişnuit. Stilizarea, frumoasă
dinamica chiar la lectura romanului, cu în sine, n u s-a apropiat îndeajuns de spi-
toate lungile descrieri şi dizertaţii ale lui ritul textului, iar capetele mairi cu care
Jules Verne. In piesă s-au eUminat acesto a înzestrat păpuşile le-au redus posibili-
p a r t i statice, d a r atìt tabloul 2 cît şi fina- tă^ile de mişeare şi au frînat astfel, într-o
lul oferă păpuşii prea p u ţ i n e prilejui'i oarecare măsură, dinamica u n o r scene.
de mişcare. Trebuie să notăm, totuşi, că Regizorului Horia Davidesou i-a reve-
— l u a t în întregime — textul oferă un nit, printre aitele, san ina rezolvàrii u n o r
material interesant, care p u t e a stimula gl'eie problème tehnice. Un v a p o r care
fantezia regizoirului şi a interpreţilor. pluteşte pe valuri, un balon care s e
Sînt ounosoute montările curajoase ale ridica în v ă z d u h avìnd în n a c d ă tre»
păpuşarilor craioveni, viodciunea şi înde- personaje, caravane de cămile în deşert.
m î n a r e a lor. Punctul de pornire al animalele fioroase din pădurile Alricii,

86
www.cimec.ro
toate acestea şi încă multe alte trucaje şi Ioanide, Ioana Rudeanu şi Didina Davï-
soluţii de amănunt se fac anevoie ìntr-un descu.
leatru nu prea bogat în mînuitori şi nici
ìnzestrat cu ateliere prea utilate. Totuşi, **»
regizorul a reuşit să înviogă aceste greu-
tăţi şi să înfăţişeze fără stîngăcii specta- Piesa Hoinărind prin constelaţii de
colul. Păpuşile s-au mişcat în scena cu Radu Miron este o fanterie inspirata de
vioiciune şi graţie, caracteirele nu au fost trimiterea în cosmos a primilor sateliţi
tradate, iar conţinutul piesei a ajuns ìn artificiali. Fara o intriga prea bogată,
sala fără ciuntiri. Din pacate, o instalaţie piesa oferă totuşi posibilitatea unui spec-
de sonorizare defectuoasă a mutilât şi tacol în care virtuozitatea păpuşarului se
uniformizat vocile, care, ìn cazul de faţă, poate manifesta din pun.
avìnd de rostit un text destul de consis­ Impresionat de lacriniile Lunii, care îşi
tent, au lipsit spectacolul de un element plînge singurătatea, Omul îi făgăduieşte o
valoros. surpriză, iar surpriza o constituie primul
Aportul mìnuitorilor a fost substantial satelit sovietic, reprezentat printr-o veselă
şi armonie, dovedind conştiinciozitate, fie şi vioaie păpuşă. După un timp soseşte
că este vorba de rolurile principale, fie liliputanul satelit american, zurbagiu şi
de apariţii trecătoare ; îi vom menţiona, neastîmpârat, pe care cei doi reuşesc cu
deci, în ordinea afisului : Vsevolod Vrabie greu să-1 tempereze. Călătoria celor trei
(Dr. Fergusson), Ion Urziceanu (Dick Ke- în cosmos aduce în fata spectatorului
nedy), Dan Dumitrescu (Joe), Ion Oprea constelaţiile cele mai cunoscute, fiecare cu
(Reporterul), Raul Ionescu (Căpitanul va- specificul şi cu tàloul ei.
sului) ; în alte apariţii, Adriana Vrabie, Spectacolul a fost o demomstraţie de
Violeta Ioachimescu, Aurélia Landman, virtuozitate pentru regizor (Horia Davi-
Coca Constantinescu. 0 menţiune specială descu) şi pentru interpreti (cei amintiti
pentru mînuitoarele care au încercat pentru mai sus). Dacă în prima scena, care con­
prima data tehnica marionetelor : Silvia stituie un fel de prolog al piesei, dragostea

Dr. Fergusson din „Clncl săptă- Dick Kennedy din acetosi spec-
mìni în baton" de Anda Boldut tacot.

www.cimec.ro
celar doi tiaeri a avut cìteva aceente na­ pe rundalul intunecat, a constituit o idee
turaliste, în schiml) restul spectacolului a plastica fericită.
fost o incantare a ochiului şi a inimii. De altfel, ìntreg spectacolul ìntreoe cu
Fundalul negru, despărţit în două pla- mult, in ce priveşte calitatea, valoarea
nuri, a permis mişcări de o fineţe deo- textului.
sebită. Regia a ştiut să dozeze ritmul
potrivit fiecărei scene. Ambele spedacele pot fi socotite prin-
Pictorul Eustaţiu Gregorian, găsind for­ tre realizările valoroase ale colectivului
me de exprimare remarcabile, redă carae- craiovean, bucurîndu-ne şi prin faptul că
terele cu o mare economie de mijloace şi eie ne lasă să întrevedem felul în care
reduce decorili la cìteva elemente semni- Teatrul de Păpoişi din Craiova îşi cauta
ficative. Figurarea constelaţiilor prin bare un stil propriu.
metalice albe, care s-au desprins puternic Af. C.

www.cimec.ro
DBEDBED EH 0ÌD3D0QD

Lucia Demetrius

MAI MULTE PIESE SCURTE


PENTRU ARTIŞTII AMATORI
A serie pentru căminele culturale şi pentru echipele syndicale, addcă pentri*
acei interpreti care au nevoie de un text tot atît de proaspăt ca şi ei, şi pentru
un public generos, gâta la hohote de rîs şi la lacrimi, dar care, cu instinotul lui
robust şi cu cunoasterea nemijlocdtă a realităţii, doreşte să primeasca adevârul
ìn forma lui cea mai curata, imi pare o sarcină de onoare pentru soriitord.
Căminul cultural duce mesajul arted mult mai departe decìt are posibili-
tatea s-o facă teatrul, pe care dificultăţile unei montări mad complicate, ale unei
ddstribuţii mai mari, îl opresc, în deplasările lui, să ajungă pînă în satele cele
mai depărtate de drumurile principale. Dacă oamenii din cartièrele mărginaşe
ale unui oraş pornesc azi, aşa cum nu porneau altădată, spre teatrul orasului, exis-
tenţa unei echipe acolo — ìn oartierul lor sau in ìntreprdnderea lor — şi a unei
sali ìn care această echipă să-şi poată desfăşura activitatea teatrală, îşi dovedeşte
pe zi ce trece mai mult necesitatea şi eficacdtatea. Puterea de vehiculare a ideai
creste înmiit prin mijlocirea unui text dramatic, aşa cum cresc cunoasterea rea-
lităţii şi înerederea în puterile tale omeneşti. Scriitorul care pune la îndemîna
acestor eohdpe de amatori, piese scurte, vii, care să cuprindă invagini din actua-
litate, şi să scoată, din ìmbinarea acestor imagini, sensurile cele mai adìnci ale
epocii noastre, care să ìmbie la construcţie şi la o fericire înaltă, vrednică de
om, îşi îndeplineşte datorda de scrditor-cetătean, de scriitor ìn slujba maselor.
Fără îndodală că piesa scurtă nu e mad usor de serds decìt piesa în cìteva
acte sau in multe tablouri. Aş spune, ddmpotrivă, că ea cere o mai mare con­
centrare, că ea* implica o constructie anevoioasă, atunci cìnd autorul nu se mul-
ţumeste să schiţeze numai o ìntìmplare şi niste personaje, ci tinde ca, pe temeiia
uned teme serioase, să ìnnoade o adevărată acţiune, să deseneze oamend adevăraţi,
să scoata niste concluzii adevărate. Formula concisa a pdesed ìntr-un act pretinde
tot atîta cunoaştere a vieţii, tot atîtea mijloace artistice şi, in aceeaşi măsură, o
idee pe care simţi nevoia s-o comunici altera, pentru că eşti convins de valabili-
tatea ed, ca şi piesa mare. In schimb, ce satdsfacţii are scriitorul cînd ştie că piesa

88
www.cimec.ro
lui a fost jucată nu în oinci sau sase teatre, ci în cîteva zeci de cămine culturale
şi în alte zeci de întreprinderi, că ea a fost ascultată de zeci de mii de oameni,
că gînduriie lui au rodit în zeci d e mii d e minţi, că zeci d e mii d e mimi au bătut,
cuprinse d e aeeeasi emoţie care 1-a îndemnat şi pe el sa serie !
Evoluţia acestor formaţii artistice d e amatori a ajums azi la o treaptă atît
de înaintată, încît în anul acesta, se va ţine pentru a doua oară Festivalul
„I. L. Caragiale", la care vor participa cele mai bune echipe aie căminelor cul­
turale şi ale întreprinderilor. Prima fază, cea intercomunală, a şi început. La sfîr-
şitul conoursului, cele mai bune echipe vor aduce elanul şi sinceritatea lor în
faţa publioului bucureştean şi cred că aoeastă m a r e şi frumoasă manifestare va
fi un ìndemn nou pentru dramaturgi să serie mai multe şi mai bune paese scurte,.
ca să servească acest elan şi această dxagoste.

TEATRUL POPULAR DE AMATORI Demetrius, Barbatili farà opinci de Mihait


Leonard, Casa din livadă de Mihail Joldea.
DIN RĂDĂUŢI Actorilor li se cere să acţioneze pe scena
organic, justificat, conform legilor vieţiî
Organizat după exemplul teatrelor mun- omeneşti, construind unitar linia fizico-psi-
citoreşti de dramă şi al teatrekxr drama- hică a personajelor.
tioe de amatori din Vìborg, Volhov sau Ne străduim, aşa cum cerea Stanislavski,
Gattina, Teatrul Popular de Amatori din să opunem „fanteziilor pripite", imaginaţia
Rădăuţi exprima, în esenta lui, nivelul cul­ creatoaire, rodnică, subordonată întotdeauna
tural mereu crescìnd al oamenilor muncii. „logicii şi raţiunii sănătoase a lumii".
Deosebirea ìntre vechiul cere dramatic Principiul pedagogie folosit cu actorii
de amatori al casei de cultura, care cu- amatori tinde, aşadar, la perfection area
prindea un număr redus de membri şi pre- naturii creatoare a artistului şi la educarea
gătea o singurâ piesă, şi actualul Teafcru conştiinţei sale socialiste. Deosebit de grea,
Popular rezidă în aceea că în noul colec- munca cu actorii amatori oferă reale sa­
tiv, se pregătesc simultan mai multe piese, tisfacci când se dobîndesc roadc. Şi aseme-
eu un număr dublu de actori amatori. nea roade preţioase au dat actori amatori
Instructorii de teatru ai casei de cul­ ca muncitorii Ştefan Drosu şi Ilie Ursu,
tura, ai întreprinderilor şi instituţiilor din tehnicdanul Petre Neagu, contabilul Remus
Rădăuţi se î<ntrunesc pentru a stabili Hundici, profesoara Ana Irimiciuc.
répertoriai pe stagiune al Teatrului Popular, Cercetarea atentă a evenimentelor vieţii
fixîndu-se date precise pentru distribuţia înoonjurătoare, pătrunderea adincă a actua-
rolurilor, repetitii, premiere. lităţii, repudierea a tot co este rutină ?î
Se cauta a se forma un ansamblu de conservatorism, merederea în forţele spiri­
creaţie unitar, care să fie capabil să în- tuale ale poporului — iată ce tinde să
truchipeze eu cea mai mare convingere şi caracterizeze munca colectivului Teatrului
expresivitate artistica ideile pieselor con- Popular de Amatori din Rădăuţi.
temporane. Printre ultimele piese care se Florian Stànescu
répéta la Teatrul Popular din Rădăuţi, metodist al Casei Regionale
pomenim : 0 să fie nuntă mare de Lucia a Creaţiel Popolare Saceava

www.cimec.ro
DHHQ
DELLY FERENC rea pe scenă oa actor, dar dragostea lui
pentru scena 1-a îndemnat să se perfec-
ţioneze în regie, devenind prim-regizorul
A incetat din viaţă la Quj (în vîrstă de Teatrului Maghiar de Stat din Cluj. Ca
57 de ani) valorosul actor, regizor şi peda- profesor al Institutului de artă teatrale din
gog DeUy Ferenc, artist emerit, fost actor Tg. Mureş, el a crescut cu dragoste şi
al Teatrului Secuiesc de Stat din Tg. multa pricepere cadre ale nodi generaţii de
Mures, prim-regizor al Teatrului Maghiar actori şi regizori.
de Stat din Quj şi profesor al Institutului
de artă teatrală „Szentgyòrgyi Istvan" din Atìt ca ont, cît şi ca artist, regizor şi
Tg. Mures. profesor, Delly Ferenc a fost ìntotdea-
Delly Ferenc şi-<a început cariera artistica una un exemplu pentru toţi cei care 1-au
la Budapesta, unde, ìn perioada de după cunoscut.
primul război mondial, a jucat ìn operete Pinter Lajos
şi comedii muzicale.
După eliberarea patriei noastre şi-a în­
ceput activitatea ìn tara noastră, mai ìn-
tìi ca actor in trupele teatrale magliiare ESTRADA DE BUNĂ CANTATE
(formate ocazional şi care au jucat in di­
verse oraşe de provincie : la Oui, Oradea,
Timişoara, Arad, Tg. Mures etc). Aceste Pe lîngă repertoriul său obişnuit de
trupe, cu repertoriul lor alcătuit în bună drama şi comédie, Teatrul Evreiesc de
măsură din piese progresiste (interzise in Stat din Buoureşti ne-a obişnuit in ultimii
timpul fascismului), se bucurau de spriji- ani cu spectacole de estrada de bună
nul partidului şi al maselor de spedatoli. calitate, care s-au bucurat de o calda
Dintr-o asemenea echipă entuziastă s-a apreciere din partea publicului şi a presei
format mai tìrziu colectivul valoros al de specialitate. Pe aceeaşi Hnie meritorie
Teatrului Secuiesc de Stat din Tg. Mures, se situează şi spectacolul O revistă cu
al canti membru a devenit şi actorul Delly. Ahaşveroş de Israel Bercovici, colabora-
In acesţ teatru, el şi-a dezvoltat persona- tord : H. Nicolaide, H. Negrin şi M. Bălan.
litatea artistica şi aici a ìnregistrat el Mai mult decìt atìt, chiar, am putea
-cele mai frumoase succese în cariera sa spune că — faţă de cele precedente —
actoricească. Atìt in piesele istorice ma- acest spectacol a cîştigat în combativitate,
ghiare, cît şi in operele nemuritoare ale textul de o frumoasă ţinută literară izbu-
clasicilor ruşi şi sovietici, de asemenea şi tind să-1 amuze şi, în acelaşi timo, să-1
ìn piesele noii dramaturgii, el s-a făcut instruiască şi să-I mobilizeze pentru obiec-
remarcat prin adevăratul suflu artistic cu tivele epocii m care trăieşte, pe specta-
care a ìntruchipat personajele, ca şi prin torul-cetăţean.
dinamismul său exceptional. Delly Ferenc Autorii, pornind de la pretextul unei
a făcut parte dintre acei actori care, chiar vechi legende populare evreieşti a Puri-
de la ìnceputul oarierei sale la noi in ţară, mului, aduc în scenă, alături de perso-
prin studii aprofundate, şi-au însuşit învă- najele legendei : Ahaşveroş, Aman, Vai-
ţămintele artei realist-socialiste, mărturie zuziu etc., pe corespondenţii lor din zilele
stînd o galerie de roluri : Egor din Egor noastre : regele nătîng, politicianul ticălos
Buïîciov şi alţii, Tatăl din Midi burghezi, ori prostul îngîmfat. Totodată, laolaltă cu
Baronul din Azilul de noapte, Doctorul oamenii din popor ai legendei, ne sînt
Dona din Pescăruşul, ca şi rolurile din Che- înfăţişaţi oamenii simpli ai zilelor noastre,
stiunea rusă de Simonov, Viteji şi eroi de eliberati de asuprirea socială şi naţională,
Gergely Sandor, Chef boieresc de Moricz care-şi cântă bucuria de a trai liberi si
Zsigmond şi mai ales din piesa isterica demni într-o ţară libera. 0 bună parte
a clasicului maghiar Katona Jozsef, Bank din textele spectaoolului ilustrează reali-
ban, in care Delly deţinea rolul titular. zările şi viaţa fericită a oamenilor mun-
Suferind de o boală incurabilă, artistul oii din patria ^oastră. De exemplu in
Delly a trebuit să renunţe de a mai apă- tablourile „Cìntece vechi ìn cartiere noi",

90
www.cimec.ro
„Cintare Bucureştiului", „Cîntec de pahar", mult de atunci !) a dat un bun exemplu,
„La Herăstrău". montînd printre aitele Trestiile de aur,
Satira pe plan extern, antiimperialistă şi una din primele lucrări ale dramaturgiei
antifascista, este de aseimenea din plin folo- noastre ce reflecta fapte din viata pionie-
sită în spectacol. Vom sublima, ìn primul rilor.
rînd, oa extrem de reuşit tabloid „Oa- Cu timpul însă, teatrele — şi chiar
speţi la Ahaşveroş", în care-şi fac apariţia Teatrul Tineretului — au părăsit initiativele
o galerie întreagă de „regi" decanati. pornite cândva. Doar Teatrul Armatei s-a
Tabloul „Gradini de pace", un vibrant dovedit consecvent faţă de micii specta-
ape! la lupta pentru pace, este un exam- tori, imontìnd in ultimul timp două dra-
plu de felul ìn care scena teatrului de matizări : după Twain şi Creangă. Recent,
revistă se peate transforma ìntr-o tri­ Teatrul Tineretului a prezentat o nouă
buna politica. Mai remarcăm tablourile : dnamatizare după Mark Twain, Teatrul
„Cîntarea cîntărilor", „Nu se prinde", Munoitoresc C.F.R. anunţă Motanul ìn-
„Ochelarii vrăjiţi" şi „Paiaţa" (în contrast călţat (oare aceasta e tot ce s^a putut gasi
cu gratuitatea şi inutilitatea tablourilor mai interesant ìn repertoriul pentru
„Cebbatarii" şi ,,Cìntati cu noi", care aduc copii ?), iar Teatrul National a anunţat
o nota disoordantă). Am reproşa însă au- destul de vag şi neconcret, un basrn.
torilor, lungimea unora dintre tablouri, Oare nici un teatru nu a lucrat sau
ìn care aceleaşi hicruri sìnt repetate, de- nu are in lucru vreo piesă inchinata vicţii
venind obositoare. („Paiaţa" şi scenele de copiilor nostri, destinata educaţiei lor
la curtea lui Ahaşveroş.) comuniste ? Exista nenumărate fapte, rea-
Spectacolul a fost pus in scena ou lizări, sucoese obţinute de purtătorii cra-
măiestrie de către Mauriciu Seckler — vatelor roşii, mimai că eie îşi aşteaptă
artist emeiit — ìn colaborare cu I. Ber- creatorii care să le transfigureze artistic
covici. Mişcarea vie, ritmul alert, folosirea pentru scena.
tuturor mijloacelor spécifiée genuini, es- Teatrele din provincie au uneori obi-
•tomparea asperităţilor care mai apăreau ceiul de a transforma spectacolele pentru
în text au subliniat contribuţia regiei la copii in . . . operete pentru adulti (acest
valorificarea interpretării, în care s-au lucru se ìntìmpla mai ales cu înşir-te
evidenţiat, mai aies, Sevilla Pastor, Dina margarite, „spectacol pentru copii" care
Kônig, Sedi Gliick, S. Tischler, M. Rippel. se termina după ora . . . 24).
Partea muzicală, susţinută de sohştii Pina la sfîrşitul stagiunii mai exista
Sonia Gurman, Samuel Fiscbler, Isac suficient timp pentru a se organiza aseme­
Havis şi tinerele Lora Honig si Betty nea spoetacele. In fiecare duminică, sute de
Gherşin-Feldman, a întregit armonios spec­ copii cauta zadarnic „un bilet ìn plus"
tacolul. Talentatili valorificator al folclo- la Teatrul „Ţăndărică", singurul teatru cu
rului muzical idiş, compozitorul H. un repertoriu potrivit pentru cei mici,
Schwartzman, artist emerit, prim-dirijoT al aşteptînd mult promisele spectacole des­
teatrului, a avut o contribuţie de seamă tinate lor. (De ce nu şi un spectacol de
la succesul revistei. Socotim insă că într- estrada san o operetă pentru copii ?)
un asemenea spectacol ar fi necesară mai Consiliile artistice ale teatrelor ar tre-
multă muzică moderna, pentru că altfel bui să privească cu mai multa seriozitate
imelodiile din spectacolele Teatrului Evre- această problema . . . minora numai piin
iesc încep să para variaţiuni pe aceeaşi vìrsta spectatorilor ce o cer rezolvată.
tema.
Al. P.
0 notaţie specială se cuvine piotorilor
realizatori ai schiţelor de decor şi costume,
Adina Reich şi Dan Nemţeanu, care au
folosit detalii stilizate, pline de semni- INCURCATE, NU ÎNCRUCIŞATE
ficaţie. Cuvintele încrucişate n-au. desigur, doar
/. Atanasiu-Atlas rostul de-a omorì timpul liber al oame-
nilor ; de cele mai multe ori, eie pot
constitui un factor real de difuzare — ìntr-o
forma agreabilă — a unor noţiuni preti-
oase de cultura generala. In general, a-
REPERTORIU PENTRU COPII oeasta e raţiunea pentru care un ziar ca
„Informaţia Buoureştiului" publică, aproa-
0 bună tradiţie, devenită apoi obliga- pe tot la două zile, cite un careu de cu-
tivitate, cerea teatrelor să monteze in fic­ vinte încrucişate. Uneori, insă, se produc
care stagnine câte un spectacol pentru şi excepţii. Aşa, de pildă, în numărul
•copii. Teatrul National din Bucureşti (e 2.017 al ziarului s^a pubut întîlni oareul

91
www.cimec.ro
„In vitrinele librăriilor". La 12 orizontal — decorurile au trebuit să fie desfăoute :
figurează următoarea definiţie : „•«.., tiranul e oazul cu Intriga si iubire. Aitele — ca
Padovei», piesă de Al. Kiriţescu". E fru- 0 scrisoare pierdută, Coana Chiriţa, Mutter
mos din partea lui I. Caraiman — automi Courage, Nota zero la purtare etc. — nu
„încrucişării" — că face tot posibilul pen- se pot programa cu regularitatea firească,
tru a îmbogăţi tezaurul literaturii noastre tot fiindcă decorurile depozitate aiurea sìnt
dramatice. E urit însă că atribuie valorosu- greu de adunat. Intreaga scenografie a
lui dramaturg romîn o piesă care aparţine spectacolelor Surorile Boga şi Anii negri
de fapt lui... Victor Hugo : Angelo, tirarmi sta — pare-se — mai la îndemînă : zsace în
Padovei. spatele teatrului, vag ferita de ploi şi de
I. Caraiman a adulmecat şi a prins ninsori prmtr-o prelata, care e mult mai
„ceva" din vînt : Al. Kiriţescu are, ìntr- strîmtă decît volumul şi suprafaţa de aco-
adevăr, o trilogie a Renaşterii (Borgia, perit. Mobilierul de stil (autentic) e ras-
Nunta din Perugia, Michelangelo), dar pìndit prin birouri, grosul fiind îngrămădit
fără... Padova. la direcţie.
Şi încă ceva : Angelo se serie cu un Am aflat că forurile locale au aprobat
singur l şi o, nu Angello sau Angeloo, fondul necesar construirii unei magazài (fie
cum reiese din ,,încurcătura" lui Caraiman. subterană, în imediată legatura cu scena,
fie ca o clădire separata). E timpul ca
acest fond să dobîndească de urgenţă for­
ma şi conţinutul unei magazii spaţioase şi
GOSPODARI SI ACARETURI salubre, la nivelul instituţiei. (Sau al insti-
tuţiilor, întrucît edificdul e folosit şi de
Opera de Stat. Cu aceasta din urmă s-ar
Se ştie, Teatrul National ,,Vasile Alec- putea répéta acelaşi raţionament de mai
sandri" din Iaşi are unul din cele mai sus.)
frumoase edificii din ţară. Anul trecut i
s-a terminât renovarea — pe dinăuntru şi 5. G.
pe dinafară — cu rezultate optime. Ce pă-
cat însă că gospodarii au o casa frumoasă,
dar nu s^u gîndit — ori duca s-au gìndit
nu le-au făcut — şi la... aeareturi. Fru- Rectificare
moasa şi bine utilata scena a Iaşului nu
are magazie de decoruri. Aceasta înseamnă In numărul 12 al revistei „Teatrul", în
în primul rînd o simţitoare reducere a articolul Cerinţe la o nouă etapă a teatru'
spectacolelor de repertoriu permanent ; în lui nostru, din cauza unei ordonări insu-
al doilea rînd, conservarea în condiţii cu ficient de atente a materialului i s-a atri-
totul necorespunzătoare a decorurilor buit criticului Valentin Silvestru o opinie
existente ; în al treilea rînd, înseamnă că... care nu-i aparţine, în legatura cu funcţia
aşa ceva nu se poate. regizorului animator. Rezervele revistei
Spectacole încă viabile şi-au întrerupt faţă de aceasta opinie nu-1 privesc aşadar
existenţa, fiindcă — din lipsă de magazie pe Valentin Silvestru.

www.cimec.ro
GUFjflEDQEQ
AL DOILEA FESTIVAL
INTERNATIONAL DE TEATRU
DE LA DUBLIN

In anul care a trecut, s-a desfăşurat la


Dublin, ìn Irlanda, cel de al II-lea Fes­
tival international de teatru, organizat
de Brendan Smith.
Brendan Smith conduce, împreună cu
soţia sa, singura şcoală de actorie din
Dublin, elevii sai fiind copii care învaţă
pentru propria lor piacere. Lipsa unui
învăţămînt dramatic corespunzător în tara
care a dat lumii pe Barry Fitzgerald,
Maureen O'Hara, Siobhan MacKenna şi
Michel Mac Liammoir, este de-a dreptul
surprinzatoare şi n-ar putea fi iertată de-
cît dacă irlandezii ar fi actori înnăscuţi
şi n^ar avea nevoie de instruire. Neobosit
organizator de festivaluri, Smith a mai
suferit înfrîngeri şi ìn alti ani, culminìnd
tnsă cu 1958.
In anul acela, comitetul Festivalului a
avut planuri mari. Trebuia să aibă loc,
printre aitele, premiera unei piese noi a
lui Sean O'Casey, intitulată The Drums
of Father Ned (Tobele lui Taica Ned), ìn
care „marele bătrfn" al teatrului irlandez, Siobhan Me Kenna ìn rolul titular
care trăieşte in Anglia, ìntr-un exil liber- din ,£finta Ioana" dò Bernard
consimţit, atacă din nou clerul şi influenţa Shaw — Teatrul din Dublin
lui asupra spiritului liber al poporului
său. Dar tot aşa cum, cu 40 de ani in
urmă, guvernul englez a ìncercat să inter-
zică la Dublin premiera mondială a piesei excepţia lor, Brendan Smith nu a reuşit
The Showing up of Blanco Posnet (De- să atragă decât cinci mimi americani,
mascarea lui Blanco Posnet) de Bernard patru cîntăreţi de cabaret francezi şi trupa
Shaw, acum autorităţile irlandeze au în- daneză Lotte Goslar.
ceput să vocifereze. O'Casey nu a stat Ceea ce m-a izbit cel mai midt la Fes­
mult pe gînduri şi şi-a retras piesa din
oadrul Festivalului, anunţînd totodată de­ tivalul acestui an a fost faptul că Teatrul
finitiva sa renunţare la toate drepturile National irlandez, Abbey Theatre, a boi-
sale in ce priveşte Irlanda. Şi Festivalul cotat Festivalul şi că numele lui Sean
a de veni t faimos prin contramandarea lui O'Casey (din motive bine determinate), ca
ìn ceasul al doisprezeoelea. şi ale lui Yeats, Synge şi Behan au lipsit
Calificativul „international" e, de fapt, în mod vizibil de pe afişe.
foarte putin potrivit pentru Festivalul din Yeats şi Synge au fost jucaţi doar de
1959. Presupun că participarea dansato- nişte trupe de amatori, formate ad-hoc. La
rilor şi actoriloT englezi a déterminât acest Gaiety Theatre, o alta trupă, formata ad-
calificativ (de cìnd Irlanda a optat pentru hoc, a prezentat o săptămînă in sir, una
despărţirea de Commonwealth-ul britanic, din piesole de bătrîneţe ale lui Bernard
toţi englezii sìnt socotiti straini), caci, cu Shaw, intitulată The Simpleton of tue

93
www.cimec.ro
Maurice Good (Naolre) şl
Maureen Toal (Delrdre) în
verslunea moderna de Do­
nagli Mac Donagh a piesel
după legenda „Lady Spider"
— Teatrul Gas Company din
Dun Laoghelre (Irlanda)

Unexpected Isles (Prostul de pe mebănui- Irlanda. Această politica a fost continuata


tele insule), care a avut meritul de a fi şi ìn perioada Festivalului, Abbey Theatre
fost scrisă de un irlandez şi de a avea ìn preferînd să creadă că acesta este singurul
distribuţie trei apreciaţi actori de music- lucru de care Irlanda ar avea nevoie în
hall şi un cunoscut interpret al lui cursul unui festival.
Shakespeare. La Gate Theatre s-a prezen- 0 altă piesă prezentată în cadrul Fes­
tat piesa clasicului irlandez din seeolul tivalului a fost Landscape with figures
al XVIII-lea, Oliver Goldsmith, intitulată (Peisaj cu figuri), drama tizare a unui
The Good Natured Man (Inimă de aur). episod fictiv din viaţa pictorului englez
Ce) mai bun spectacol al Festivalului a Gainsborough, realizată de Cecil Beaton,
fost Dreaming Dust (Pulbere de vis), piesă renumitul scenograf al Frumoasei mele
adaptată de Denis Johnston după Dean doamne (adaptare pentru teatrul muzical
Jonathan Swift şi realizată de excelentul a lui Pygmalion de B. Shaw). In rolul
regizor Hilton Edwards. Edwards a fost, titular al pictondui care-şi plasează arta
timp de peste 30 de ani, eel mai bun dincolo de prejudecăţile sociale aie vremii
regizor irlandez. lui, Douait Wolfit, unui din fruntaşii tea-
In ceea ce priveşte Abbey Theatre, cu trului englez, a realizat unui din oele
una sau două excepţii, cum ar fi piesa lui mai frumoase roluri din cariera sa.
O'Neill, A Long Day's Journey into Night Dar, acolo unde Brendan Smith a avut
(Călătorie în beznă), sau The Quare Fellow de întimpinat cele mai mari greutăţi a
(Un individ straniu) de Behan, el îşi con­ fost în problema finanţării Festivalului.
tinua politica sa de a prezenta o triviali- Din partea guvernului el nu se putea aş-
tate după alta despre viaţa la tara ìn tepta la nici un fel de sprijin. Atunci i^a

94
www.cimec.ro
venit ideea salvatoare de a invita trapa Subuniind interesul deosebit cu care a>
de balet din Londra, pentru care a reuşit fost urmărită dezvoltarea dramaturgiei ori­
fiă oonvingă Compania de turism irlan- ginale (33 de lucrali celie şi slovaoe scrise
deză şi industria locala să-i alooe nişte după 1945 au fost presentate numai în
fondini, cu totul insuficiente însă pentru primele trei luni ale stagiunii actuale),
a-i acoperi deficitul. congresul a trasat pentru anul 1960 o
serie de sarcini importante privind acti­
Ossia Trilling vitatea asociaţiei. In perioada de pregătire
a celui de al treilea pian cincinal, pentru
rezolvarea tuturor problemelor de creaţie
se. prevede consolidarla frontului drama-
TEATRUL CEHOSLOVAC ÎN 1960 turgilor şi artiştilor de teatru şi film
printr-o activitate vie şi susţinută în ca­
drul asociaţiei. Vor fi organizate astfel
An intrat în tradiţia teatrului cehoslovac o serie de conferinţe şi discuţii consacrate
festivalurile şi seminariile de teatru de următoarelor problème : critica teatrală şi
la Karlovy Vary. Astfel, în 1958 a fost teatrele regionale, scenariile radiofonicer
prezentată şi dezbătută activitatea tea­ problemele dramaturgiei şi regiei la tele-
trului D 34, în prezenţa regretatului său viziune, stagiunea jubiliară a Teatrului
conducător E. F. Burian, artist al poporu- Realist „Zdenek Nejedly", întîlnirea artiş-
lui. Anul 1959 a fost consacrât analizei tilor de alte naţionalităţi etc. Clubul
Teatrului National din Praga, tara noas- revistei „Divadelni Noviny" va organiza,
tră fiind renrezentată de artiştii emeriti în cadrul filialclor asociaţioi şi al teatrelor
Radu Beligan şi Beate Fredanov. regionale, discuţii cu oamenii de teatru şi
Pentru luna septembrie a anului in spectatorii în jurul celor mai izbutite
curs, Karlovy Vary va fi locul de întîlnire montări ale stagiunii, în special ale noilor
a păpuşarilor care vor participa la un se­ piese originale. Se prevede de asemenea
minar cu caracter national. In toamnă, va intensificarea aetivităţii secţiei dramatice
avea loc la Bratislava un festival con­ şi a comisiilor de scenografie şi teatru de
sacrât noilor lucrări originale, cu prilejul tineret, prin organizarea Li Bratislava a
căruia — împlinindu-se şi 40 de ani de festivalului şi conferintei dramei contem-
teatru profesionist slovac — se va deschide
o expoziţie de scenografie care va ilustra porane, prin pregatirea expoziţiei de sce­
sucoesele dobîndite în acest domeniu după nografie, editarea unei brosuri despre fes­
Eliberare. Unul din evenimentele de scarna tival şi a unei ampie publicaţii despre
ale anului va fi şi ìntilnirea unor artisti scenografia cehoslovacă. In cursul anului
de renume din U.R.S.S., din tarile de se va deschide la Praga expozitìa Jan
democraţie populară şi din apus, în cadmi Sladek şi se va organiza sărbătorirea a
«elei de a doua spartachiade de la Praga. 25 de ani de existenţă a teatrelor de tine­
Printre invitati se numără Kedrov, Chap­ ret. In anul în ours vor mai fi create
lin, Olivier şi multi alţii. Şi în domeniul oonditiile de reapariţie a organului lunar
teatrului de amatori va avea loc o întîl­ „Film a dobu" („Filmili şi epoca")- I n *
nire importantă cu ocazia traditionalului tensificîndu-şi legăturile culturale cu stră-
festival ,,Virasek Hronov". De asemenea, inătatea, prin organizarea unor întâlnirf
cu prilejul centenarului naşterii lui H. cu artiştii dramatici din U.R.S.S., din
Kvapil, se va organiza la Praga o con- tarile de démocratie populară şi cu colec-
ferinţă a artiştilor dramatici, cu temele : tivele de teatru progresiste din apus, Aso-
„Imaginea femeii în drama moderna oehă" ciaţia oamenilor de teatru cehoslovaci îşi
şi „Arta actoricească, actorul şi societatea". propune să contribuie la extinderea schim-
*** bului de experienţe culturale între ţări.
Perspectivele acestui bogat program de
In cadrul Congresului culturii socialiste, activitate asigură oamenilor de teatru
care a avut loc anul trecut la Praga, a cehoslovaci întâmpinarea cu noi succese
fost prezentat raportul de activitate al artistici a cele» de a 15-a aniversări a eli-
Asociaţiei oamenilor de teatru cehoslovaci. berării ţării.
www.cimec.ro
EOMiUOQEQUSUE
„TEATR" nr. 1-DEDICAT să spun că actoral care a cunoscut uimi-
torul lui realism poetic n u se va putea
CENTENARULUI NAŞTERII elibera de influenţa lui în nici una din
LUI CEHOV creaţiile sale ulterioare..." (Laurence
Olivier).
„...Ca aotoT, Cehov m-a învăţat să joc
Primul n u m ă r al revistei sovietice simplu, să caut adevărul lăuntric . . . El
„Teatr" din anul 1960 e dedicat in ìntre- m-a învăţat să iubesc şi să stimez oa-
gime lui Anton Pavlovici Cehov, consa- menii. El mi-a arăfcat că umorul este u n a
crìndu-se pagini omagiale centenarului din cele mai minunate expresii ale gìn-
naşterii sale. dirii..." (Sacha Pitoëff).
Numeroase articole şi studii de exegeză „...Drainaturgia lui Cehov şi arta regi-
aduc noi date asupra teatrului şi drama- zorală elaborata de Stanislavski ìn spec-
turgiei sale, inserìndu-se in uriaşul mate­ tacolele cehoviene, subtilitatea psihologieă,
rial documentar existent in critica literară preeum şi realismiul lor, determina ìn multe
fi teatrologică sovietica in legatura cu privinţe, căutările teatrelor americane din
creaţia marelui dramaturg. zilele noastre..." (Erwin Piscator).
Despre „Cehov şi drama sovietica" serie Mărturisind că n-a pus niciodată ìn
l i . Stroeva, in timp ce L. Freidkina aduce scena o piesă de Cehov, deoarece n u a
cìteva date preţioase asupra motivelor tea­ găsit încă o forma n o u ă de expresie,
trale in proza lui Cehov, iar E. Surkov superioară color realizate, şi n-a dorit să
analizează d r u m u l parcurs de scriitor in creeze copii d u p ă spectacolele M.H.A.T-
evoluţia sa către dramaturgie. Publicarea ului, regizoral sovietic Gh. Tovstonogov
unor fragmente ìnsemnate din caietele de serie : „Noile idei şi noua forma (a spec-
regie ale lui K. S. Stanislavski şi Nemi- tacolului cehovian — n.n.) se află ìn
Tovici-Danoenko la piesele Trei surori şi ìnsesi piesele lui Cehov. Trebuie timp ea
Ivanov vine să completeze cunoştintele 6ă fie descoperite. Acest timp v a sosi. Şi
oamenilor de teatru ìn legatura cu evasi­ atunci, Cehov va veni iarăşi la noi —
cele montări ale dramelor cehoviene pe visător, tînăr şi inspirât, prieten ìntelept,
scena M.H.A.T-ului. Tot legate de spec- judecător sever şi dascăl p e n t r u a ajuta
tacolul d e teatru cehovian sìnt şi intere- p e strănepoţii lui Astrov şi Versinin, ai
santele articole semnate de Ruben Simo- unchiului Vania şi ai oelor trei surori,
nov, „Cehov la Teatrul Vahtangov", şi de să iubească şi mai mult viaţa, să o
V. Vilenkin, care anahzează fericita ìntfl- înfrainuseteze şi mai mult, să viseze cu
nire dintre marcie actor Kacealov şi şi mai multa îndrăzneală la «cerai plin
dramaturg. de diamante»... Î1 voi pinne in scena p e
La ancheta iniţiată de redacţia revistei Cehov . . . şi aceasta v a constàtui probabil
— avìnd ca pivot raportul teatrului lui cel mai plin de răspundere examen pentru
Cehov cu contemporaneitatea — a u răs- dreptul de a fi considérât un regizor con-
puns un n u m ă r impresionant de oameni temporan..."
de teatru sovietici şi d e peste hotare, prin- Preţioasele mărturisiri din revista
tre care A. Arbuzov, Gh. Tovstonogov, „Teatr" reflectă via şi stăruitoarea pre-
Orlin Vasiliev, M. Knebel, Laurence Olivier, zenţă a scriitorului rus, olasic şi in acelaşi
J . B. Priestley, J o h n Osborne, Sacha timp atit de contemporan, in lumea ideilor
Pitouff, Erwin Piscator ş^a. şi teatrului de azi.
SpLcuim cìteva din aoeste răspunsuri, Influenza lui covîrşitoare s-a asimilat
semnificative p e n t r u covîrşitoarea influenţă creator in oreşterea prodigioasă a allei
a creatici cehoviene asupra drumului tea­ teatrale sovietico, in îmbogăţirea valorilor
trului şi dramaturgiei contemporane uni­ umaniste ale teatrului universal. N u m ă r u l
versale. 1 al revistei sovietice „Teatr" dovedeşte
„...Privitor la influenţa directă a lui aceasta cu prisosinţă.
Cehov asupra fiecăruia dintre noi, trebuie Ira Vrabie

www.cimec.ro
Coperta I: Lucia Sturdza Balandra tnrolul titular din
Mamouret de Jean Sarment— Teatrul Municipal
Coperta IV : Scena din Discipolnl diavolului de Q. B. Show
— Teatrul National „I. L. Caragtale4t

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA
Str. Constantin Mille nr. 5-7-9 — Bucureşti
Tel. 14.35.58

Abonamente se iac prin iactorii postali şi oiiciile


postale din ìntreaga tara

PREŢUL UNUI ABONAMENT


15 lei pe trei luni, 30 lei pe şase luni 60 lei pe un an
www.cimec.ro
www.cimec.ro