Sufar ca n-am plecat

25 septembrie-82
Ai mei tot se cearta. Nu mai suport sa ii aud sau sa ii vad. Prezenta lor ma face
inumana si pur si simplu izbucnesc in plans si ma trantesc intr-un colt neluminat
al camerei mele. Dragul meu,tu unde esti? Stiu ca esti vis-a-vis si ma privesti
doar cand am draperiile trase. Da-mi un semn,oare merit asta? Of, as vrea atat
de mult sa stau in bratele tale,sa te ating,sa te las sa te joci in parul meu...din
pacate nu pot face nimic. Ramai cu bine,iti mai scriu.
A ta, Madeline.
O frumoasa zi de septembrie se asterne peste orasul Manchester. Macar o zi
insorita merita si orasenii din zona asta. Madeline pleca grabita de acasa,dar,ca
de fiecare data, se uita pe fereastra sperand ca il va zari pe Eiden. Era un
brunet aprins,greu de atins,cu ochii caprui si patrunzatori. Era genul ala de
barbat pe care l-ai vrea langa tine si care te-ar face sa cazi in bratele lui cu
ochii inchisi. Madeline il adora ,desi nu vorbise niciodata cu el.
Se intorsese de la concertul ei de vioara. Era foarte fericita.Dupa cina ,s-a
retras in camera ei si incerca sa compuna cea mai buna melodie de dragoste.Din
nou,parintii ei se luasera la cearta. Si-a dat ochii peste cap si a iesit din camera
cu o furie incontrolabila.
-Gata! Opriti-va! M-am saturat de voi doi,de tampeniile voastre!
Madeline se prabusi la pamant inconstienta si plina de sange. Dupa cateva zile
se trezi la spital. Mama ei era acolo..
-Ce s-a intamplat?
-Scumpo..cum te simti?
Doctor: Madeline..iti amintesti ce s-a intamplat?
-Ultimul lucru pe care l-am auzit a fost lasa vaza jos.
-Tatal ei era beat si a lovit-o.
-Mama...tot ce vreau e sa plec departe de voi..
-Bine..eu ma voi muta la sora mea iar tu vei ramane singura asa cum iti doresti.
Madeline era puternica..ajunsa acasa..isi lua niste foi si merse in bucatarie sa
scrie..

5 octombrie
Scumpul meu,doar tu ma faci sa traiesc. Habar nu ai ce s-a intamplat. Am
avut al-2-lea concert de vioara si mi-a iesit perfect. Zambesc acum pentru ca
stiu ca esti aici. Dupa ce am ajuns acasa mi-am auzit parintii iar certandu-se.
Am iesit,am vrut sa-i potolesc ,dar m-am trezit la spital. Tata m-a lovit cu o
vaza..mi-a curs atat de mult sange,doctorii se mira cum am supravietuit. Stii ce
e ciudat dragul meu? Atunci cand dormeam te-am vazut pe tine.. Ti-am vazut
chipul.. Cred ca asta m-a facut sa traiesc si sa sper mai mult ca intr-o zi ma vei
alinta si pe mine..Ai grija sa-ti hranesti pisica.
Madeline.
Dimineata ,Madeline isi pregatise micul dejun. In timp ce ungea cu unt 2 felii de
paine se uita pe fereastra si chicotea. Cand il zari pe Eiden,brusc zambetul ii
disparuse si incerca sa se comporte ca o femeie matura. Se aseza la masa si se
prefacea ca citea din ziar in timp ce sorbea frecvent din cafea.
Eiden privi spre apartamentul ei si schita un zambet pe fata. Ii facuse cu
mana si isi lua prosopul de pe canapea subtil.
Madeline a fugit in camera ei ,a tras perdelele si a inceput sa rada si sa tipe de
fericire. Presupunea ca Eiden va iesi la plimbare asa ca s-a imbracat repejor si
iesi din bloc. Soarele stralucea pe marea de neatins si vantul devenea tot mai
jucaus. Nu stia incotro sa o ia,se tot uita in stanga si in dreapta. Se lovi de
umarul unui domn inalt,iar esarfa ei zbura ca prin minune ,descoperindu-i gatul
alb. A inceput sa devina agitata..Intr-un final,fat-frumos ii prinsese esarfa.
-Uite..cred ca asta iti apartine.
-Oh,multumesc.. Cand si-a ridicat privirea din pamant a dat de 2 cristale care
se uitau la ea si de un zambet prietenos. Era chiar Eiden..
-Tu..esti fata de vis-a-vis? Pari de treaba. Eu sunt Eiden.
-Madeline! Imi pare bine.
-Eu trebuie sa plec..ne mai vedem.
Madeline se intorsese acasa.Ramase cu gandul doar la chipesul cu gropite in
obraji si la mainile lui fine in care statea esarfa ei..
6 octombrie
Cat ma bucur ca te-am vazut! Zi ca asta trebuie memorata.A fost prima
noastra conversatie. Nu a durat mult,dar a fost suficient ca sa imi faci cea mai
frumoasa zi din viata mea. Sufar dupa plecarea parintilor mei,dar cat timp te
pot vedea pe tine pe fereastra e minunat. As vrea sa stiu cum sunt diminetile
langa tine.. Crezi ca voi afla? Eu inca sper..
Madeline.

15 octombrie
Ce trist e fara tine. Unde ai plecat? Dragul meu,ieri am aflat ca sunt
bolnava. Sunt diagnosticata cu Parkinson.Pentru mine nu e foarte grav,mai grav
este ca nu esti aici,ca nu esti langa mine..Si cel mai rau lucru este ca nici nu
mi-ai spus unde ai plecat. Te intorci curand? Curand poate fi mai mult de o
saptamana? Mi-e dor de tine..
Madeline.
In fiecare zi,Madeline,isi petrecea timpul uitandu-se pe fereastra.. Manca in
fata ferestrei,se mai uita la filme si din 5 in 5 miunte se uita sa vada daca
ochii ei caprui s-au intors. Se intreba tot timpul cand il va revedea..
17 octombrie
Tu,ce ma bucur ca te-ai intors si ca esti bine. Mi-ai adus si inima
inapoi. Scumpul meu,cine este ea? Te-am vazut aseara cand ai venit ca ti-ai
adus o prietena. Eu nu iti tin de urat? Ai dreptate,ai adus-o pentru ca e mai
urata decat mine. In timp ce noi putem sa ne zambim si sa fim fericiti,ea iti
poate tine de urat. Am ratat concertul de ieri,nu am fost.Am asteptat sa te
intorci..Crezi ca am facut o greseala? Azi am scapat un pahar din mana,nu cred
ca a fost din cauza bolii...Cred ca eram suparata ca era EA in locul meu.Nu ma
dezamagi..
Madeline.
Boala Madelinei se agrava..Nu prea mai vedea diferenta dintre bine si rau. Isi
mai chema uneori prietena ,sa-si mai aline disperarea..Caci Eiden isi petrecea
tot timpul cu Ea. Cine era ea?
Vazuse un anunt pe net ca pisica lui Eiden facuse motanei si ca acesta ii
dadea spre adoptie. Ce fericire pentru Madeline!
-Buna! Am venit in legatura cu pisicutele..
-Hei! Scuze..dar nu-ti mai stiu numele.
-Madeline.
-Da,sigur! Spune-mi pe care vrei s-o iei acasa!
Madaline isi alesese o mata la intamplare si pleca acasa.. Peste 2-3 zile se
intorsese iar.
-Hei! Se pare ca pisicutei ii e dor de fratii ei.
-Hahah.. si ce ai de gand? Ai vrea sa ii iei si fratii?
-Sigur!
-Oh cat ma bucur Made! Sunt fericit ca pisicile sunt pe maini bune.

20 octombrie
Made? De cand aceasta porecla?Dragul meu,te-ai ticnit? Cum de iti
trec ideile astea prin cap? Sa-mi dai toate pisicile doar sa ai mai mult timp pe
care sa-l petreci cu Ea? Ma bucur ca traiesti,cu toate astea,ma bucur sa imi
satisfac ochii privindu-te. Nu o sa-ti mai spun nimic de boala mea. Prietena
mea,Alice,a mai venit pe la mine.. A spus ca imi va aduce vesti despre tine si
despre Ea. Ramai cu bine..
Madeline.
Alice isi facuse treaba. Aflase ca Eiden urma sa se casatoreasca cu Ea. De ce a
fost EA alegerea lui si nu Madeline? Urma petrecerea de ziua lui Eiden. Sunt
foarte multi invitati,iar el pregateste apartamentul in stil mare. Madeline avea
niste bani stransi pentru lucruri importante si avea de gand sa ii foloseasca ca
sa ii cumpere lui Eiden un cadou. Astepta cu nerabdarea sa soseasca invitatia la
petrecere. Din pacate aceasta nu veni,si nici nu avea de gand sa apara..
Madeline era foarte suparata..plangea iar..Spera ca acest Eiden nu o va
dezamagi..si totusi..Problema era la ea. Nu putea sa accepte ca Eiden nu a fost
al ei si ca nici nu va fi.
29 octombrie
La multi ani dragul meu! Sau ..ma rog,al Ei. Nu pot sa accept ca esti al
ei..Am decis sa mor. Ma sinucid. Alice stie totul..I-am spus cat de minunat
esti,cat de frumos si cat de special esti pentru mine.
Inainte sa plec as vrea sa-ti ramana cateva cuvinte. Nu am fost niciodata
indragostita de cineva,insa tu ai schimbat asta. Nu am iubit pe nimeni
,niciodata,cum te-am iubit pe tine. Iti scriu la trecut pentru ca eu trec..N-am
fost nimic pentru tine,si voi muri ca un nimic. Sa nu te simti vinovat pentru
moartea mea,vreau doar sa-ti aduci aminte de parfumul esarfei mele si de
muzica vioarei care te trezea in miezul noptii. Te voi iubi intotdeauna
dragule.Asta e ultima scrisoare.
Madeline.

Madeline ii lasase un bilet prietenei sale prin care ii transmitea dorinta ei

de a merge ea la petrecere. Ii lasase bani pentru cadoul lui Eiden si ii povestise
despre marea ei iubire si despre moartea care avea sa aiba loc. La final,o
rugase sa-l trimita pe Eiden la ea acasa sa-si ia pisicile.

A plecat..A zacut ore intregi pe podea,pana sa vina prietena sa,intr-un lac

de sange. Alice i-a citit biletul si a inteles totul. Ii parea atat de rau pentru
Madeline.. A luat banii si si-a cumparat cea mai frumoasa rochie pe care a
gasit-o. S-a impodobit cu cele mai sofisticate bijuterii si a plecat spre
petrecere. Toate bune si frumoase,rasete,chicoteli. Alice s-a dus la Ea si din
vorba in vorba a reusit sa o desparta de Eiden. Faza i-a picat cu tronc. Ziua lui
fusese distrusa. A fost chemat la politie pentru o marturie in cazul Madeline.
Nu ii venea sa creada ca se omorase. Pleca acasa ingrijorat si trist..
A2a zi merse la Madeline acasa sa ia pisicutele. Cand intra pe usa ,o racoare il
cuprinse si simti parfumul dulce care ii adusese aminte de esarfa Madelinei. Il
atragea ceva spre camera ei..De ce simtea nevoia sa mearga acolo? Gasise o
cutie cu scrisori si niste caiete pline cu acorduri pentru vioara si le lua pur si
simplu acasa. Dupa-amiaza a petrecut-o ascultand vioara..iar noaptea o
petrecuse citind toate scrisorile pentru el..La un moment dat incepuse sa
planga..de ce afla toate astea acum ? Oare daca ar fi stiut ce simte ea pentru
el ar fi fost altfel? Totul devenise trist.. Baiatul incepuse sa tina la
Madeline..Incepuse sa o iubeasca. Chiar daca ea nu mai era,o regasea mereu
prin poemele si prin melodiile care le lasase. Devenise un nebun,visa mereu ca
Madeline venea si il saruta pe frunte si ca ea e cu el,asta il facea sa vrea sa
traiasca in continuare..