Cnd iari glasul

Cnd nsui glasul gndurilor tace,

M-ngn cntul unei dulci evlavii Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?
Puterea nopii blnd nsenina-vei
Cu ochii mari i purttori de pace?
Rsai din umbra vremilor ncoace,
Ca s te vd venind - ca-n vis, aa vii!
Cobori ncet... aproape, mai aproape,
Te pleac iar zmbind peste-a mea fa,
A ta iubire c-un suspin arat-o,
Cu geana ta m-atinge pe pleoape,
S simt fiorii strngerii n brae Pe veci pierduto, vecinic adorato!