ISTORIA LOGICIT ELEMENTE PENTRU O ISTORIE A LOGIC TIMPULUI CONSTANTIN GRECU Logica timpului, components important a logicii filosofice contemporane si una dintre logicile sumite nonstandard, are o evolutie care, in linii mari, poate fi imparfiti in preistoria logicii timpului, tnceputt cu aproximativ dou’ mileaii ¢i jumatate tn urm’, si istoria propriu-zist, care-si are inceputul abia, aproximativ, la jumitatea secolului al X-lea. Cét priveste preistoria logicii timpului, lsénd ta 0 parte unele elemente, sugestii $i intuifii a c&ror datare este nu numai dificil, ci chiar imposibili, reflec- tiile asupra timpului pierzindu-se in negura veacurilor, putem afimma c& fncepe cu gindirea filosofict a Greciei antice, mai exact, cu Aristotel. Degi aceast& apreciere comport un anumit arbitrariu, se poate totusi afirma c& marele ginditor, inteme- ‘ctor necontestat al logicii clasice, tradifionale, desi in general implirtigea concepfia conform cireia stiina este a universalului gi a necesarului, care sunt eteme, atemporale, astfel ineat, dup cum remarea Ath. Joja, ,Logica desfiinfeaza timpul, logica este prietent atemporalt, Relatiile logice se stabilesc in afara timpului™', el nu ignota complet importanfa timpului in consideratiile logice. Consideratiile Stagiritului cu privire Ia rolul timpului fn logicd apar mai ales in teoria sa a Judectfii. Astfel, dupt el, judecttile universale si necesare sunt adevarate sau false, indiferent de momentul formulérii lor. Cu toate acestea, dup! cum a dovedit I. Hintikka, Ia Aristotel ,nofiunea de timp serveste drept punte de legituré intre nofiumile aparent disparate de necesitate si universalitate”, deoarece nofiunile temporale sunt legate, pe de o parte, de nofiunea de universalitate, iar pe de alti parte, de nofit modale. {ntr-adevir, in Analitica Prima, Aristotel afirmi c& universalitatea premiselor unui silogism implicd universalitatea in timp, si nu numai fn spafiu, cind spune c& ,universalul trebuie infeles neconditionat, rt limitare in timp”, iar in Anatitica Secunda sustine ci ,,un atribut aparjine universal "Ath. Joje, Madalitatea judecdfii, in vol: Probleme de logicd, vol. Ul, Bucuresti, Editura Academiei, 1970, p.9. 7 *1 Hintikka, Necesity, Universality, and Time in Avisotel, in: /Ajatus", vol. 20, 1951, p. 68-69. *Aristotel, Analitica prima, in: Organon, vol. Hl, Bucuresti, Editura Stiniick si Enciclo- podict, 1958, 1, 15, 34b. Rev, filos,, XLV, 3, p. 341 ~350, Bucuresti, 1998342 Constantin Greca 2 unui subiect cind se poate arta ci el apartine oricirui caz al acelui subject gi anume cnd fi aparfine ia primul rind”, adie in orice moment, nu doar in acest sau acel moment, Pe ling acestea, inst, exist judectti formulate in propozitii dependente de imprejurari, datoritd faptului ci ele contin verbe, iar acestea presupun timpul. in Despre interpretare, Aristotel noteazi cX ,Un verb este cuvantul care, pe lingt ‘infelesul lui propriu, adaug’ nofiunea de timp"*, Aceasta face ca anumite propozifii care exprima aceleasi judectti sau opinii indiferent de moment, si devin adevirate sau false fh fuinctie de schimbarea fn timp a stirilor de lucruri descrise. Primele contin ,,verbe nedeterminate, intrucdt se aplict deopotrivl de bine si la cea ce exist si la ceea ce nu existi”, pe cand cele secunde cuprind modifictrile de timp ale unui verb, care ,indica acele timpuri care stau inainte si dupa prezent™. De asemenea, in logica aristotelic& timpul este invocat in celebra sa teorie a Judecttilor despre viitorii contingenti (In care respinge fatalismul megaricului Diodor Cronos, rezultat din aplicarea principiului noncontradictiei si a principiului terfului exclus la propozitiile despre evenimentele viitoare intémplatoare), in for- mularea acestor dou& principii (Im general, fn teoria sa a opusilor), in teoria mo- daliitilor ete., desi, de fiecare data, este vorba de un timp nedeterminat, in sensul & propozifiile sunt raportate la momentul formulérii lor. J. Hintikka explict folosirea timpului nedeterminat (exemplificat prin acum”, ,azi", jeri” ete.) prin specificul culturii antice grecesti, in care principalul accent se punea pe dialog gi discurs oral, si mu pe opera serisi, de unde decurge ,,inclinatia de a analiza problemele logice si semantice indeosebi din punctul de vedere al situatiei in care se folosesc cuvintele analizate””, Dupa Aristotel, tim moment important in preistoria logicii timpului il consti- tuie contribufia autorilor din scolile stoicd si megarict. Se pare oi lucririle lor, despre care stim azi céte ceva doar din unele citate si din comentariile altor autori asupra lor, confineau multe idei gi sugestii importante pentru logica temporal, Multe dintre ele erau legate de contributia acestor gcoli Ia analiza implicatici si a altor nofiuni inrudite cu ea, care, prin Filon si Hrisip, au ajuns si fie interpretate ca funcfii de adevar, ceea ce a devenit cunoscut fn logica actual @ propozifillor sub numele de implicafie material. Megaricii au cercetat si diferitele semnificatii, inclusiv cea temporal, ale copulei ,este”. “ Aristotel, Analitica secundd, in: Organon, vol. Il, Bueurest, Editura $tinyfie& gi Enciclo- pedicl, 1961, I, 4,73 b. * Aristotel, Despre interpretare, tn: Organon, vol. 1, Bucuresti, Editara $tinyficd gi Enciclo- pedicd, 1957,1,3, 16b. * Ihidem. "1, Hintikke, Time, Truth and Knowledge in Aristotle and Other Greek Philosophers, trad. in Ib. rust in vol: J. Hintikka, Logito-epistemologiceske isledovanija, Moskva, Progress, 1980, p. 423.3 Elemente pentr o istorie a logic timp 343 in plus, logicienii megarici si cei stoici au discutat pe larg problema propo- zifiilor conditionale, iar valorile lor de adevat le-au privit ca functii de valorile de adevar ale propozifiilor componente. Ei, de fapt, au pus bazele unui capitol nou al logicii formale, care este azi denumit calculul propozitiilor, apreciat dup unii au- tori, cum este J. Lukasiewicz, ca mai fundamental sub raport logic decit silogistica aristotelica. in centrul problemelor logice cercetate de c&tre autorii megarici s-au aflat problemele modalitiii, care au fost continuate de citre stoici, ajungéndu-se ca prin Hrisip si se cristalizeze deja o logic modal’. $i inc mai important este faptul ‘cf printre autorii stoici si megarici exista o preocupare special pentru propozifiile cu calificare temporal Din acest ultim punct de vedere, megaricul Diodor Cronos este cel mai important, fatrucdt a intrebuinjat in mod explicit propozitii care confineau variabile temporale, deci propozifii temporalizate, ce confinean frecvent expresii de tipul Este ziua”, El considera c& aceste propozifii sunt adevarate in anumite momente si false in altele, adic& devin adevarate sau false. Diodor Cronos, de asemenca, a avansat teoria temporal a consecintei logice, prin care relatia logic& ,.p implica g” este interpretatt astfel: n-a existat niciodatt vreun moment f in care p si fi fost adeviratt, iar q s& fi fost fals’. Tot el a definit modalititile aletice cu ajutorul unor caracteristici temporale astfel: posibilul este ceca ce este sau va fi adevirat; imposibilul este ceea ce, find (acum) fals, mu va fi niciodatl adevirat; necesarul este ceea ce, find (acum) adevarat, mu va fi niciodatt fals; ne-necesarul este ceca ce sau este fals, sau va fi cdndva fals. El raporteazi toate aceste definifii Ia ,acum”, niciodata Ia un moment trecut. Iar prin celebrul argument dominator, conform cruia unmitoarele trei propozitii (dintre care Diodor Cronos le-a acceptat pe primele doua si a respins-o pe cea de a treia) sunt incompatible: (a) ,orice este trecut si adevirat este necesar”; (b) ,,imposibilul nu decurge din posibil” (c) ,ceea ce nici nu este, nici nu va fi este posibil”, el a intemeiat teza fatalist conform cfreia nimic nu este posibil dac& nici nu este, nici nu va fi adevirat. Fara a intra in analiza critic a argumentului dominator, notim doar, dup W. si M. Kneale, ct Diodor Cronos a recurs Ia o platitudine formulatt si de Aristotel, anume cd trecutul este inalterabil, adic el nu mai poate fi schimbat’, De aici se poate conchide in mod ambiguu fie c& orice enunf adevarat despre trecut este necesar, fie c& orice enung adevarat la timpul trecut este necesar. Un alt important teprezentant al gcolii stoico-megarice, Filon, a abordat, de asemenea, propozitile calificate temporal. Concepfia lui’ despre implicafia mate- rial, al&turi de propozitiile de alte genuri, s-a aplicat si la propozifiile tempora- lizate, opundndu-se, in acest caz, concepfiei lui Diodor Cronos. Astfel, ia timp ce acesta din urma considera adevaratd o implicafie care, avand antecedentul adevirat, " W, Kneale, M. Kneale, Dezvoliarea logicif, vol. 1, Chaj-Napoca, Editura Dacia, 1974, p. 134.344 Constantin Greeu i 4 ta putut si nu putea avea consecventul fils, dup Filon implicafia este adevirat& in toate cazurile, cu exceptia.cazului fn care ea are antecedentul adevatrat, iar consec- ventul fals..Astfel, de exemplu, imaplicatia ,Dact este ziut, eu conversez”, dup’ Filon este adevitrati, iar dup Diodor Cronos este fais’. “Alte contributi- importante la. preistoria logicii timpului au adus logicienii medievali. Pe ling preocupirile lor privind teoria inferentei logice, teoria moda- lititilor logice, semantica, predarea logicii in tavafiimént, construcfia de mecanisme logice de calcul (ca, de exemplu, masina lui Lullus), logicienii medievali, avand ca obiect si sarcini de ceroetare analiza logic-formald:a limbii naturale, au ajuns + inevitabil la problemele calificSrii temporale @ propozifillor, asa cum apare acest lucru fn cazul timputilor gramaticale.din limba latind. De aceea,:se poate aprecia, aga cum-face E, F. Karavaev, e& ,tocmai logicienii medievali, impreuni cu logi- cicnii antici.ai scolilor stoic si megaric’, au creat propriu-zis izvoarele teoretice ale logicii temporale, pe care se sprijind ea azi’™. av . Dintre logicieniimedievali. timpurii, sale c&ror conteibutii s-au_nliscut ‘indeosebi din comentarea lucririlor-Iui Aristotel, pot fi mentionati M. Psellos, care a realizat o analiza logic a pirjilor de-vorbire, inclusiv a-verbelor si formelor lor temporale, Anselm de Canterbury, care a cercetat conceptele modale, iar fn legt- turf ca operatorii modsli deontici (obligatoriu, permis, interzis, indiferent), a formulat reguli speciale folosind si nofiunea temporal de schimbare, P. Abélard, care a acordat o atenjie specialA calificarii temporale a judecttilor in cadrul preo- cupirilor sale legate de studiul consecintelor. {ntr-o a doua perioadi 2 evului mediu, s-au remareat W. de Shyreswood care, in analiza copulei logice, a abordat si acele aspecte ale intrebuinfirii ei care se exprim& ci ajutorul timpurilor gramaticale si P. Hispanus, in a cirui teorie @ supozitiilor si a modalititilor (de dicto si de re), calificarea temporala a termenilor octipa un loc deosebit. Cele mai importante contribufii le-au adus logicienii medievali dintr-o a treia, situltima, perioadt a acestei epoci, pentru care calificarea temporal’ a propozitiilor devenise un lucru cat se poate de firesc, mai ales in cercetitile lor privind conse- cinfele si ceca ce mai térziu a fost denumit caleulul propozifillor. Dintre ei pot fi menfionati W. Burleigh, care se pare c& a fost primul logician medieval ce a reali- zat distincfia lar’ dintre consecinjele simple gi consecingele logico-temporale ut nunc, primele find valabile pentru orice timp, cele secunde fiind valabile doar pentru anumite momente sau perioade, nu pentru totdeauna; W. Occart, care a acordat atenfie special’ problemelor calific&rii temporale a inferenfelor, menfi- nand si dezvoltind distinctia lui Burleigh amintits mai sus, a cercetat aspectele logice ale trecutului si viitoralui fn géndire si tn vorbire, si mai ales a formulat 0 °°, B, Karavaey, Osnovanila vremennol logii, Leningrad, [ad Len, Univ. 1983, p. $1.3 Blemente pentrs 0 istorie ao i simpulut 345 regull, mumiti de A. N. Prior principiul combinatii (timpurilor gramaticale), considerati o axiom& a logicii temporale actuale; Jean Buridan, care, in cadrul cercetirilor sale din teoria logic a propozifiilor, s-a ocupat in mod special de propozitiile modale si temporale, introducénd nuanje speciale pentn: valoarea de levar a propozitiilor formulate la timpul trecut, a propozitiilor formulate la timpul r si a propozitiilor de posibilitate; Albert de Saxonia, care, dezvoltind teoria supozifiilor, a aplicat ideile lui Buridan la stabilirea valorii de adevatr a propozifiilor temporale si modale, a cercetat copula pentru timpurile trecut si viitor, precum gi copula modalizati in raport cu termenii judecatii; in fine, il menfiontim pe Toma Aquino, care, desi in logick a fost fn esenti un comentator al lui Aristotel, a analizat si 0 serie de legi logico-temporale, anticipand, ca gi alti autori, o viziune perspectivalt a timpului, conform careia lucrurile pot fi numite trecute sau viitoare in raport cu prezentul gi cl este trecut ceea ce a fost prezent si este viitor ceea ce va fi prezent. Se poate aprecia ins c& cele mai importante si mai recente contribu constituirea logicii timpului vin din partea logicilor modale si ale schimbaii, Primul sistem modem de logic! modal a fost creat de C. I. Lewis tn 1918 gi a fost, ulterior denumit sistemul $3. in 1932, folosind unele rezultate obinute de O. Becker, el a mai creat inc& cinci sisteme, numite, respectiv, S1, S2, $4, $5 si $6. in cadral lor apar modalitiile aletice posibil, necesar, imposibil, contingent, primele dou putind fi Iuate drept concepte primitive si folosite pentru definirea ccelorialte dow, De asemenea, pentru fiecare dintre cele sase sisteme, ca si pentru altele formulate de cttre alti specialisti fn logica modal s-au formulat postulate seu axiome speciale, din care au fost derivate un mare numir de teoreme. incepand cu anii ’40 ai acestui secol, s-a trecut la cereetarea mai temeinict a raporturilor dintre conceptele modale aletice si cele temporale, cu o dublé intenfie: de a defini modalitifile cu ajutorul conceptelor temporale si de a elabora sisteme speciale de logicd temporal’. Contribufii importante au adus, in acest sens, logicieni ca I.N. Findlay, J. Lukasiewicz, R. Camap, H. Reichenbach, R. Barcan-Marcus etc. Dar cel care poate fi considerat drept adeviratul intemeietor al logicii timpului si cu care tncepe cu adevirat istoria acestei logici este A. N. Prior (1914-1969). Dup’ cum remarc autorii danezi P. Ohrstrem si P. Hasle intr-un studiu dedicat redescoperirii logicii timpului de cttre A. N. Prior, in domeniul logicii, secolul nostra ‘2 fost martorul celei mai remarcabile redescoperiri a importantei timpului fizic (time) si a timpului gramatical, (tense). Acest uctu se datoreazi inainte de toate gi in cea mai mare mifsurd fucrétilor ui Arthur Norman Prior, care a fost inspirat fn principal de studiile sale de logic anticd si medievala, {in anii 1950 si 1960, Prior a pus bazele logicii timpului (tense logic) si a arstat ci aceastt important disciplind este intim legati de logica modala. El a reinviat incercarea medieval de formulare a logicii temporale pentru limbajul natural. De346 Constantin Greew 6 asemenea, Prior a demonstrat c& logica temporal& este fundamental pentru infele- gerea si descrierea lumii in care trdim, El a considerat logica timpului si logica modali ca deoscbit de relevante pentru numeroase probleme metafizice importante; fn particular, Prior a analizat problema fundamentala a deterministnului versus libertatea de alegere, folosind perspicacititile dobandite din dezvoltarea logicii temporale formale”®. Logica timpului nu trebuie vitzuté doar ca o nou ramuri a logicii cum este, de exemplu, logica deontict. Dup& Prior, logica fn general trebuie infeleast ca ogicd a timpului (tense logic). Aproape de unul singur el a introdus si a dezvoltat + in manier formal aceasti conceptie despre logicd, ce reinvia ideile antice si medievale privitoare la timp si logic. De accea Prior trebuie considerat ca unul dintre cei mai mari logicieni ai secolului nostru. Relevanta logicii timpului « devenit acum evident’ nu numai pentru logicieni, ci. si pentru specialistii in calculatoare si chiar pentru unii fizicieni. {In elaborarea logicii timpului, inst, Prior n-a pomit de la zero. Una din marile sale calitifi a constat in faptul c& a stiut si valorifice in mod optim o serie de idei si sugestii ale unor contemporani de-ai sai si, prin ei, ale unor ginditori medievali menfionafi mai sus. Astfel, ino student fiind la Universitatea Otago din Dunedin (Noua Zeeland4), fn anul 1934 a asistat la cursurile de etica si logict ale Tui John Findlay. in 1949, el scria despre Findlay: ,,.Datorez cursurilor sale, direct sau indi- rect, tot ceca ce stiu despre logict si despre etic” Tar fn 1953, citind 0 not de subsol dintr-un articol despre timp al lai Findlay, in care autoral sugera posibi- litatea formalizBrii logicii timpului, fir’ ca el insugi st fi Bicut acest lucru, Prior s-a hotirdt sf elaboreze un calcul formal care si capteze relafia dintre timp si logic’ in toate detaliile sale. Drept rezultat, el a scris un mare mumir de articole gi c&rti privitoare la cele mai diverse aspecte ale logicii timpului, care se constituie intrun corpus atotcuprinzitor ce formeazA si acum bazele logicii timpului ca discipline de sine stititoare. Desi il considera pe Findlay drept adevaratul intemeietor al logi modeme a timpului, in realitate, aga cum remarct Jean-Louis Gardies, marele merit al lui Findlay const doar in faptul de a-l fi inspirat pe Prior st inifieze dezvoltarea logicii formale a timpului. fn anii 1950 si 1951, in timp ce preda filosofia la Canterbury University College din Noua Zeeland, a scris un manuscris pentru 0 carte provizoriu intialat The Craft of Logic, pe care n-a publicat-o niciodati ca atare, dar din care, in 1976, P.T. Geach si A. J. P. Kenny au editat unele parfi. In primul.capitol al acestei arti, intitulat Propositions and Sentences, autorul analizeaza, printre altele, conceptia lui ‘Aristotel despre uncle probleme privitoare la timpul fizic si la timpul gramatical. Cu © Ghrstrym, P. Hasle A. N. Prior's Rediscovery of Tense Logic, Ecenntis", 38, 1993, p23. " Apud A. Kenny, Arthur Norman Prior (1914-1969), in: ,Proceedings of the British Academy", LVI, p. 3231 Elemente peatru o itore' logic timpului 347 aceast ocazie, Prior a constatat eX, conform conceptici antice, dar si celei medievale, © propozitie poate fi adevaratt ntr-un anumit moment gi fast in all {In anii urmitori, Prior s-a ocupat in principal cu probleme de istoria logicii Intre anii 1952 si 1955, el a scris sante articole privitoare la istoria logicii, Patra dintre ele au fost dedicate logicii medievale, iar unul logicii diodoriene. Interesul stu pentra istoria logicit se poate observa gi din cartea sa Formal Logic, publicatl in 1955. Dup cum remarca, mai tarziu, sofia sa, Mery Prior, fnt-un interviu, renasterea interesului Iui Prior pentru istoria logieii s-a datorat fn mare maisuré faptului c& biblioteca universitati la care tsi desfigura activitatea a cumplirat cartea ui Bochenski Précis de Logique Mathematique (1948). Se pare c# un scurt articot al lui Benson Matee (1949) L-a filcut pe Prior si mai constient de interesanta relatie dintre timp gi logic’. Articolul trata despre logica diodoriana, in special despre definitia lui Diodor dati implicafiei, Se pare, de asemenea, cf Prior si-a dat seama cl s-ar putea stabili o legatura fatre ideile lui Diodor gi luoririle contemporane privitoare la modalitate prin a dezvolta un calcul care s& confind operatori anzlogi operatorilor logicii modale. in studiul formal al logicii timpului, Prior 2 fost influenfat nu numai de Findlay, ci si de scoala poloneza de logict, in special de logica trivalent a lui Lukasiewicz, de analizele logice fiicute de Reichenbach timpurilor verbale, de Boole si Peirce, pe care-i considera cei mai mari dintre tofi logicienii preocupafi de logica simbolict, de consideratiile lui McTaggart privitoare la seriile A (trecut. prezent, viitor) si 3 {(anterior-ulterior) ale timpului. In ani 1955-56, Prior a fost invitat ca ,John Locke Lecturet” la Oxford, unde i s-a oferit o foarte bund ocazic de a-si prezenta descoperirile privitoare la timp si modalitate, Dintre participantii la conferinjele sale, sinute in zilele de luni, ficeau parte John Lemmon, Ivo Thomas si Peter Geach. Aceste conferinfe au fost mai ticziu publicate in cartea sa Time and Modality (1957). Tocmai aceast& carte i-a adus o reputatie international. Dup’ publicarea ei, Prior a primit un mare numer de sorisori interesante de la numerosi logicieni. Unul dintre acestia a fost Saul Kripke, pe atunci in varstt de doar 17-18 ani. in dou& scrisori trimise lui Prior in septembrie si octombrie 1958, Kripke a formulat unele idei foarte stimulatoare privitoare la logica timpului. Scrisoarea din septembrie confine o versiune timpurie a ideii de timp ramificat. Kripke sugera c& putem considera prezentul ca un punct de ,,rangul 1” si posibilitifile viitoare ca puncte de ,,rangul 2” si asa mai departe. Aceasta di nastere unei structuri arborescente care reprezintd intreaga muljime a viitorilor posibili ce prolifereazi incepind cu prezentul. fn aceasti structuri, fiecare punct determin’ un subarbore ce const din propriul su prezent si propriul shu vitor. Aceastit conceptie despre timp i s-a pirut lui Prior foarte interesantt gi, drept ummare, el a dezvoltat ideea timpului ramificat in Iucrarile sale ulterioare. Este348 Constantin Grecu 8 demn de remarcat faptul c& ideea timpului ca sistem ramificat a apirut in literatura de fictiune inainte ca ea si fi fost preluaté de logicieni si filosofi; exact aceeagi idee poate fi gsitl fntr-o scurt povestire a lui Jorge Luis Borges, publicatii mai intdi in 1941, The Garden of Forking Paths” fn cartea sa Time and Modality, Prior a introdus operatorii temporali metrici P(r) si FC), care inseamn’ a fost cazul cu n zile in urma ci” si, respectiv, va fi cazul peste n zile cA”. Dar el a studiat si operatorii non-metrici P si F, care ‘inseamn& ,,a fost cazul c&”, respectiy, ,,va fi cazul c&”. In 1958, Prior a inceput o foarte interesant® corespondengé cu Charles Hamblin de la The New South Wales University of Technology din Australia, Prior’ si Hamblin au discutat dou probleme importante din logica timpului: numirul timpilor neechivalenti si structura implicativi a operatorilor temporali nonmetrici. Intr-o scrisoare cétre Prior din 1958, Hamblin a sugerat o mulfime de axiome cu'P si F ca operatori monadici, in fapt cinci axiome gi trei reguli de inferenf. Daca aceste axiome gi reguli sunt adfugate calculului propozitional uzual, pot fi demonstrate numeroase ‘teoreme foarte interesante. In fapt, Hamblin a putut demonstra c& ,,exist4 doar 30 de timpuri distincte”, care pot fi formate folosind numai pe P, F si negatia. Ca parte a cestui rezultat, Hamblin a demonstrat c4 orice expresie cu mai mult decét doi operatori temporali ar putea fi redust la 0 expresie cu doar doi sau mai pufini asemenea operatori. Acest rezultat a fost prezentat de c&tre Hamblin cu ajutoral unei diagrame; cu ajutorul altei diagrame, Hamblin a sugerat o anumité structurd implicativ’ a timpurilor. Aceste rezultate au devenit chiar mai atragStoare atunci cfnd Prior a inceput sit foloseascd operatorii G (= F) i H (= P). Nu s-a gisit nici o explicafie a faptului ce Prior a ales tocmai aceste doui litere. Cu toate acestea, M. J. Cresswell a sugerat ci G a fost inspirat de expresia ,,is always going to be”, iar H de expresia ,,has always been”. in fine, in 1965, Hamblin si Prior au sfarsit dezbaterea cu 0 structuri implicativd pentru operatorii temporali nonmetrici de forma unui hexagon care, dupa Hamblin, este ,asemntindtoare cu un euib de pasare”. In 1967, Prior si-a publicat importanta sa Iucrare Past, Present and Future, in care abordarea lui a logicii timpului a atins nivelul maximei maturitii. in acest demers fncununat de succes, Prior a beneficiat enorm de corespondenfa sa cu Kripke si Hamblin. in lucrarile sale $i in activitatea sa profesorald, Prior n-a ficut niciodatii o delimitare net tntre aspectele filosofice si istorice, pe de o parte, si.cele logice formale, pe de alte parte, ale problemelor tratate, Dupit opinia sa, intreaga logict se refer fn primul rind Ia lumea real, si abia in al doilea rind la timbaj. Aici, prin lumea reali se infelege, inainte de orice, timpul. Dup& el, ylogica are de-a face, la bazii, cu enunjurile ~ ea cerceteaz cum decurg, enunfurile unele din altele ~ dar " Apud P. Osta, P. Has op. cit, p. 27349 logicienii mu sunt complet de acord cu privire Ia ce anume este un enunf. Logicienii antici gi medievali considerau ci un enunj este ceva care poate fi adeviirat intr-un moment gi fals in altul”", O consecin(4 fireasck a acestei conceptii antice si medievale, adesea subliniat de Prior, este ca timpul mu poate fi ignorat in logick deoarece, intr-un sens, intreaga logic este o logic a timpului, emunfurile atemporale ale logicii modeme nefiind decét un caz particular al enunfurilor fn sensul mai vechi al termenului Prior a sustinut c& logica timpului se bazeazA pe dou supozifii fundamentale: (A) distincsiile temporale constituie un obiect proprin.zis al refleciilorlogice, (2) ceca ce este adevatrat la un anumit moment este in multe cazuri fals Ia un alt moment si vice versa Ela observat ci logicienii antici si medievali au luat aceste supozitii ca de la sine fnfelese, dar cd ele au fost in cele din urmt negate (sau pur si simplu ignorate) dup Renastere™. Se poate spune o& tocmai Prior a fost cel care a tradus in fapt posibilitatea formulrii unei logici bazate pe aceste supoziii mai vechi. in plus, el a dus mai departe aceste supozitii si chiar a subliniat caracteral real al timpurilor: »Pani acum, deci, in mésura in care eu am ceva care s-ar putea numi crez filosofic, primal stu artico! este acesta: eu cred in realitatea distinctiei dintre trecut, prezent si viitor, Cred ci ceca ce vedem noi ca fiind un progres al unor evenimente este fntr-adevir un progres al unor evenimente, ceva care consti fn trecerea unui lucra dupa altul si nu doar o tapiserie atemporala in care totul st& pe loc definitiv”®, Prior a elaborat, din punct de vedere formal, distinctia introdust de ‘McTaggart intre seriile temporale 4 si B. Dup& el, logica timpului corespunde seriei A, care prezinti timpul in termeni de trecut, prezent si viitor, si este fundamental in raport cx cea care corespunde seriei B, care prezintS timpul in termeni de anterior-ulterior. ,Timpul ma este un obiect, dar tot ceea ce este real cxistd i aofioneaza in timp... Dar acest calcul corespunzaitor seriei anterior-ulterior este numai un mod convenabil, dar indirect, de a suprima adeviruri care nu sunt in realitate despre «evenimenten, ci despre Iucruri.. Pentru Prior, logica timpului ‘nu este dost un limbaj formal si un ansamblu de reguli de ménuire pur sintactice, Ea confine si un crucial punct de vedere ontologic si epistemologic. Fara a insista asupra detaliilor tehnice ale logicii prigriene a timpului, menfiontim fn incheiere c& la dezvoltarea logicii timpului au adus contri- bupii importante gi alfi logicieni, printre care N. Rescher, A. Urquhart, J. Hintikka, "A. Prior, Some Free Thinking about Time, Box 7, Oxford, Bodleian Library p. Idem, Time and Modality, Oxford, 1957, p. 104 Idem, Some Free Thinking about Time, p. 1 "Idem, A Statement of Temporal Realisre, Oxford, Bodleian Library, p. 2-3.350, Constantin Grecu 10 E. J. Lemmon, G. H. von Wright, J. F. A. K. van Benthem, D, Gabbay si multi alfii. Cele mai multe dintre aceste contributii provin din, gi se bazeaz pe, cercettiri de lingvistic8, de stiinfele naturi, de stiinfa computerelor, de stiinje socio-umane gi, poate mai ales, de filosofie, privitoare la diferitele aspecte ale timpului gi chiar la natura timpului ca atare, Pe de altt parte, inst, logica timpului s-a deavoltat considerabil si ca urmare a numeroaselor gi fertlelor tncercti de aplicare a ei, att teoretice (in logica modal, in metafizica etc.), cét gi practice (stiinfa gi tehnica computerelor, inteligenta artificial, limbajele de programare ete.),ACADEMIA ROMANA hilosotie ‘Tomul XLV, Nr. 3 mai —iunie 1998 EXTRAS fl EDITURA ACADEMIEI ROMANE