Sunteți pe pagina 1din 2

Cum poti trai fericit alaturi de familia ta

"Fericirea ne da aripi. In clipele de fericire, puterea noastra e mult mai mare, intelectul nostru
mai patrunzator si intelegerea noastra mai putin intunecata. Parem a fi mult mai bine pregatiti
sa facem fata lumii si sa ne gasim propria sfera de influenta."
Scrierile Sfinte Bah
Darul fericirii
Poate ca unul din cele mai mari daruri pe care il putem darui copiilor nostri e acela al fericirii.
Invatandu-i pe copii sa gaseasca si sa isi traga puterile din fericirea lor interioara, le oferim o
baza pentru o viata plina de bucurie si fericire. In Scrierile Sfinte Bahai gasim un adevar ce
merita reflectie "Fericirea omului se bazeaza pe comportamentul spiritual." Cu alte cuvinte,
fericirea nu vine din intamplari si lucruri din viata noastra, ci e mai degraba innascuta in
fiecare din noi si se manifesta in functie de CUM ne traim viata. Fericirea e o experienta
interioara pe care o scoatem la lumina din noi, mai degraba decat e ceva ce provine de la cei
din jurul nostru sau din ceea ce traim in viata.
Din nefericire, multi dintre noi nu am fost invatati cum sa ne folosim de aceasta putere
interioara si sursa de liniste dinlauntrul nostru. In functie de vreme, suntem bucurosi sau tristi,
fericiti sau frustrati, totul depinzand de faptul ca lucrurile merg bine sau ne aflam in fata unor
greutati si incercari. Inchipuiti-va ce dar deosebit ar fi sa putem sa ne ajutam copiii sa se simta
fericiti si multumiti. Chiar si atunci cand este greu. Desigur, aceasta "munca" spirituala de a
ne pastra interiorul linistit este ceva ce trebuie sa mentinem in forma de-a lungul intregii vieti.
Totusi, modelele dupa care ii deprindem pe copii sa faca situatiilor posibil stresante, dau
tonul pentru tot restul vietii noastre.
Forta exemplului
Noi, parintii, avem o responsabilitate enorma in a oferi un exemplu pozitiv copiilor din acest
punct de vedere. Opriti-va catva timp in fiecare zi si reflectati la cum a mers ziua. Cum ati
facut fata provocarilor? Ati reactionat sau actionat constient? Cum reactionam cand se sparge
ceva? cand cineva intarzie la intalnire? Cand cineva ne raneste? Ne ancoram in frustrarea,
supararea sau tristetea noastra? Ne agatam de durere? Refuzam sa iertam? Refuzam sa le dam
celorlalti o a doua sansa si sa credem in ei? Sau incercam sa ne amintim ca suntem oameni cu
totii si ca, astfel, facem cu totii greseli si vom continua sa le facem ca o parte a procesului
invatarii. Daca invatam sa acceptam viata asa cum este si ne dam seama ca fiecare incercare e
de fapt
o sansa pentru a creste, atunci ne vom afla pe drumul cel bun in a da copiilor nostri exemplul
unei vieti fericite si satisfacute.
Incercarile ca un ajutor pentru a invata

Incercarile sunt asemenea plugului ce pregateste campul pentru cresterea semintei. Semintele
care cresc in noi, oamenii, sunt acelea ale virutilor inerente fiecaruia din noi. Aceste virtuti
sunt manifestarile naturii noastre inalte - acea natura unica oamenilor, care se ridica deasupra
si dincolo de natura animala impinsa de instinct, o natura ce tinde spre noblete. In Scrierile
Sfinte Bah se spune "Oricine poate fi fericit intr-o stare de confort, relaxare, sanatate,
succes, placere si bucurie: dar, daca cineva e fericit si multumit in vremuri grele, in incercari
si boala, aceasta e o dovada de noblete." Si mai mult, fericirea adevarata si de durata, spre
deosebire de fericirea trecatoare, de moment, se dobandeste prin exersarea muschilor spirituali
ai rabdarii, bunatatii, generozitatii, iertarii, desavarsirii etc., caci astfel ne simtim bine cu noi
insine si, ca rezultat, traim un sentiment adanc de fericire interioara si satisfactie. Respectul de
sine pozitiv e implinirea normala a unei vieti traite dupa principii spirituale si acest respect e
cheia spre fericire.
Data viitoare cand copilul dumneavoastra se straduieste sa faca ceva, incurajati-l cu caldura,
aveti incredere in el, indrumati-l spre virtutea pe care trebuie sa o manifeste, fie ea rabdare,
perseverenta, acceptare etc. Ajutati-l sa caute intelepciunea ascunsa in incercare, sansa de a
creste. Baietelul meu de cinci ani jumate, la fel ca ceilalti copii de varsta lui, e preocupat de
capacitatile corpului sau. Vrea sa fie mare, puternic si rapid. Noi i-am explicat ca pe langa
muschii fizici, sufletul lui are muschi spirituali ce au si ei nevoie de exercitiu pentru a fi
puternici. Acest limbaj ii e pe inteles si, pentru desavarsirea in ridicarea spre natura sa inalta,
exersand un muschi spiritual care nu a fost asa de puternic mai inainte, primeste fericit laude
si incurajare. De exemplu, azi nu a vrut sa-si ajute tatal sa puna masa. Mi-a spus ca e obosit si
infometat si ca pur si simplu nu are chef. I-am explicat ca noi toti trebuie sa facem in viata
lucruri dificile si pe care nu avem chef sa le facem dar ca facand exact aceste lucruri, ne
dovedim adevarata putere. I-am explicat cum mie mi-ar place sa fiu in gradina acum si poate
tatalului lui i-ar place sa se uite la sport in loc sa pregateasca masa dar ca folosind natura
noastra inalta, devenim de fapt mai puternici. Inainte sa termin a si plecat la bucatarie, pregatit
sa dovedeasca puterea lui interioara si sa fie de ajutor.